31 MAI 2018

MATERIALE SELECȚIONATE DE PE INTERNET CARE ATESTĂ ÎMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI 31 MAI 2018 ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

Uniunea Europeană ne obligă:

Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate și a datelor colectate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul.

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense, și a altor date colectate de Google.

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Dacă includeți funcții de la alți furnizori, e posibil să se colecteze informații suplimentare de la utilizatorii dvs.

DAR NU NE LĂMUREȘTE, TRIMIȚÂNDU-NE PAGINI NETRADUSE ȘI UTILIZÂND TERMENI PE CARE NU ÎI ÎNȚELEG!

OAMENI BUNI, mai suntem noi o țară liberă și independentă sau am devenit un cătun din Uniunea Europeană?

Să mă învețe și pe mine cineva ce trebuie să fac, dar numai în românește pentru că român am fost, român sunt încă...atât cât voi mai fi!

ISTORIE PE ZILE 31 Mai

Evenimente

· 1279 î.Hr.: Ramses al II- lea (cel Mare) din dinastia a 19-a, urca pe tronul Egiptului. A fost cel mai venerat și cel mai puternic faraon al Egiptului antic, domnind aproape șaizeci și șapte de ani. Anii de domnie ai lui Ramses nu au fost caracterizați doar de campaniile militare, de asemenea, domnia sa a rămas în istorie și pentru construcțiile grandioase ridicate în timpul său, și mai ales datorită acestora, având în vedere că istoria domniei sale s-a putut scrie datorită mărturiilor inscripționate pe coloanele sau pe pereții edificilor sale. Printre cele mai importante monumente care s-au construit în anii săi de domnie se pot aminti Abu Simbel și Ramesseum. Încă de pe vremea lui Eusebiu din Cesareea, Ramses al II-lea a fost identificat ca fiind faraonul căruia Moise i-ar fi cerut să elibereze din sclavie poporul lui Israel. Această teorie este adesea disputată și controversată, criticii menționând că nu există nici o dovadă arheologică, care să demonstreze că Ramses s-ar fi înecat în Marea Rosie. De altfel, Exodul nu face nici o mențiune în sensul că faraonul s-ar fi înecat împreună cu trupele sale, însă Psalmul 135 al lui David menționează acest fapt. În conformitate cu tradiția musulmană, fiul lui Ramses, Merenptah este creditat ca fiind faraonul Exodului, dar nici pentru această teorie nu există dovezi. Ramses a murit pe data de 1 septembrie 1213 i.Hr.

· 526: Se produce un cutremur devastator in Antiohia, Turcia de azi, provocând moartea a 250.000 oameni.

· 1223: Armatele mongole ale lui Genghis Han aflate sub comanda hanului Subutai, au învins armatele Rusiei Kievene, aliate cu cele ale cumanilor, in batalia de la raul Kalka (în prezent inregiunea Donetsk din Ucraina). Importanța expediției a fost imensă. Expediția mongola a fost cel mai lungraid de cavalerie din istorie, cucerind 9000 de km, în trei ani). În 1237, Subutai împreună cu Batu han au condus un alt atac, in fruntea a 120.000 de oameni, cucerind Rusia Kieveana. Subotai „bahadur” (n. 1176 – d. 1248) a fost principalul general și strateg al marilor hani mongoli Temüügin Ginghis și Öghedei (Ogotai). Inițial, Subotai era un simplu nöker (soldat de rând) din armata lui Ginghis Han. Ulterior a devenit cel mai mare și mai înțelept conducător al oștirii mongole. Era de statură medie, gras, cu picioarele strâmbe, iar fața îi era plină de cicatrici de la multele războaie pe care le-a dus, cea mai mare cicatrice fiind de-a lungul feței prin ochiul stâng. După moartea fiului lui Ginghis han, Giuci, lui Subotai i-a fost încredințat fiul lui Giuci, Batu, care, sub îndrumarea marelui său învățător, după ce a mai crescut, a cucerit întreaga Rusie Kieveană.

· 1359: A fost întemeiată Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş, avându-l ca mitropolit pe Sf. Ierarh Iachint, recunoscută de patriarhul de Constantinopol, Kallistos I, şi de sinodul sau, Decizia sinodală din mai 1359, în care istoricii au văzut actul de întemeiere a Mitropoliei Ungrovlahiei, nu reprezintă altceva decât acceptarea şi recunoaşterea de către Patriarhia Ecumenică a unei realităţi existente de facto. Sfântul Ierarh Iachint de Vicina a vieţuit în secolul al XIV-lea (născându-se probabil spre sfârşitul secolului al XIII-lea), fiind ultimul conducător al Mitropoliei de Vicina şi primul mitropolit al UngroVlahiei (Ţara Românească). Prăznuirea lui se face la data de 28 octombrie.

· 1578: Regele Henric al III – lea al Frantei pune piatra de temelie a Podului Nou (Pont Neuf), cel mai vechi pod din Paris

· 1666: stil nou (21 mai 1666, stil vechi), se încheie prima din cele patru domnii a lui Gheorghe Duca în Moldova, acesta fiind mazilit de turci. Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească. O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă. După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Istanbul să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei. “Le era tuturor cu bine, fiind şi el din boierii ţării domnit, cît nu se plînge nime nici de o strîmbătate”, scrie cronicarul Ion Neculce. Gheorghe Duca a continuat politica internă promovată de Eustratie Dabija, întărind boierilor şi bisericii mai multe stăpîniri de sate, păduri, fîneţe etc. şi acordînd privilegii fiscale. Ca şi alţi domni, Gheorghe Duca s-a străduit să repopuleze ţara, împuternicind călugării unor mănăstiri sau persoane laice să aducă oameni străini pentru a întemeia noi sate, proaspeţii sosiţi urmînd să se bucure de înlesniri fiscale. Totuşi, prima domnie a lui Gheorghe Duca a fost scurtă (noiembrie 1665 – 21 / 31 mai 1666). Nu se cunoaşte exact de ce a fost mazilit. Un izvor polonez spune că Gheorghe Duca ar fi fost mazilit de turci, aceştia încercînd “să pună mîna pe comorile sale” sau pentru că domnul Moldovei ar fi conspirat cu hanul Crimeii împotriva Porţii. Ultima cauză este indicată şi de Ion Neculce, dar cu precizarea că scrisorile lui Duca Vodă către han au fost scrise la îndemnul marelui vizir, care voia sa se convingă de fidelitatea hanului şi că Gheorghe Duca a fost mazilit pe nedrept. Oricum, primind firmanul de mazilire, Gheorghe Duca a trimis o sumă mare de bani

la Poartă, cu intenţia de a recîştiga bunăvoinţa sultanului, banii însă nu ajung la destinaţie, fiind interceptaţi de paşa de Silistra. Domnul mazilit este dus la Istanbul (Constantinopol), iar în locul lui a fost numit domn Iliaş Alexandru.

· 1795: Revoluția franceză: Tribunalul Revoluționar este suprimat. Revoluția franceză a fost formată dintr- o serie de revolte sociale și politice radicale din Franța, în perioada anilor 1789-1799, care a afectat profund istoria modernă a Franței, marcând declinul puternic al monarhiei și bisericii și apariția democrației și naționalismului.

· 1817: A avut loc premiera creatiei lirice „Scara de matase” de Gioacchino Rossini la Teatrul „Scala” din Milano.

· 1859: Orologiul Parlamentului din Londra, poreclit ulterior Big Ben, a fost pornit pentru prima oară. Big Ben (în traducere, Marele Ben) este porecla marelui clopot al ceasului din turnul de nord al Palatului Westminster din Londra. Acest nume a fost utilizat atât în cazul clopotului, cât și al ceasului și chiar al turnului cu ceas. Big Ben este cel mai mare ceas cu clopot și patru fețe, și al treilea turn cu ceas ca înălțime din lume. Ceasul a fost pus în funcțiune în ziua de 31 mai 1859. Cea mai apropiată stație de metrou este Westminster de pe liniile Circle, District și Jubilee.

· 1859: S-a infiintat in Moldova, primul batalion de geniu, din iniţiativa inginerului Panait Donici, fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Moldovei, şi cu încuviințarea data pe raportul Consiliului de Miniștri nr.1902, de către domnitorul Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Un an mai tarziu, in Tara Romaneasca s-a constituit cel de-al doilea batalion, care impreuna cu cel din Moldova au constituit intaiul regiment de geniu al Principatelor Unite romanesti.

· 1874: La Bucuresti, a fost incheiata Conventia dintre Romania si Austro-Ungaria privind construirea liniei ferate Ploiesti-Predeal-Timis-Brasov.

· La 31 mai 1877 Guvernul României decide mobilizarea generală a armatei în cadrul Războiului de Independenţă.

· 1882: Incepeau lucrarile celui de-al doilea Conciliu Provincial (30 mai – 6 iunie) al Bisericii Romane Unite cu Roma, convocat de Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa.

· 1891: A inceput constructia marelui drum siberian, calea ferata ce strabate toata Siberia pana la Vladivostok. Calea ferată transsiberiană este o rețea de cale ferată care leagă Moscova și partea europeană a Rusiei cu Orientul Îndepărtat Rus, Mongolia, China și Marea Japoniei. Proiectul și finanțarea construcției transsiberianului au fost aprobate de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Fiul său, țarul Alexandru al III-lea al Rusiei a supravegheat construcția, numindu-l pe Serghei Witte director al Căilor ferate, în 1889. Bugetul imperial de stat alocat giganticei lucrari a fost de 1 miliard 455 milioane ruble, între 1891 și 1913, un record depășit numai de cheltuielile militare din primul război mondial.

· 1902: Se sfarseste al doilea razboi al burilor (colonisti protestanti olandezi), impotriva armatelor Imperiului Britanic in urma caruia se incheie Tratatul de la Vereeniging, care consemneaza conditiile capitularii si anexarea teritoriului de către Imperiul Britanic. In 1910 se va constitui Uniunea Africii de Sud, dupa unificarea a patru colonii britanice : Cape Colony, Natal Colony, Transvaal Colony si Orange River Colony. În 1915, în timpul Primului Război Mondial, colonia Africa germană de Sud–Vest, a fost invadata de forțele britanice. După război teritoriul a fost preluat de Uniunea Africii de Sud (parte a Imperiului Britanic), fiind administrat în cadrul unui mandat Ligii Națiunilor. Acesta a devenit independent sub numele de Namibia în 1990.

· 1911: Are loc lansarea vasului RMS Titanic. RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit de un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

· 1911: Preşedintele Mexicului, Porfirio Díaz, fuge din tara in timpul revolutiei mexicane.

· 1916: Primul Război Mondial: Flota germană și cea engleză se înfruntă în bătălia Jutlandei, cea mai mare confruntare navală din timpul primului război mondial.

· 1919: Au fost stabilite relaţii diplomatice la nivel de legaţie între România şi Polonia. Relaţiile diplomatice au fost stabilite la nivel de reprezentanţă provizorie, la 9 februarie 1919. La 31 mai 1938, misiunile diplomatice au fost ridicate la rang de ambasadă, iar la 28 octombrie 1940, relaţiile diplomatice dintre cele doua state au fost suspendate, ca urmare a ocuparii acestei ţari de catre armatele Germaniei naziste si ale URSS, fiind reluate în 1945.

· 1919 - În cadrul Conferinţei de pace de la Paris, I. I. C. Brătianu a pledat pentru principiul egalităţii suverane a statelor şi al neintervenţiei în chestiunile de ordin intern, afirmând că România nu poate subscrie la prevederi care i-ar putea leza suveranitatea. Conferința de Pace de la Paris a început la 18 ianuarie 1919, având drept obiectiv dezbaterea noii configurații politico-teritoriale și rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Au participat 27 de state, printre care și România. Conferința avea ca scop elaborarea și semnarea tratatelor de pace între statele învingătoare (cu excepția Rusiei, atunci în plin război civil) și cele învinse în Primul Război Mondial. Președintele Conferinței a fost proclamat delegatul Franței, țară gazdă : Georges Clemenceau.

· 1924: O companie de jandarmi, in frunte cu prefectul liberal Constantin Manciu, a intrat intr-o tabara studenteasca de munca voluntara de la Iasi, organizata si condusa de Corneliu Zelea Codreanu, unde face mai multe arestari in randurile studentilor. Multi dintre tineri au fost molestati chiar de catre Manciu.

· 1924: Uniunea Sovietică semnează un acord cu guvernul de la Beijing, referindu-se la Mongolia, ca „parte integrantă a Republicii Populare Chineze„, a cărei „suveranitate” asupra acestui teritoriu promite să respecte.

· 1929 - După doi ani de tatonări şi negocieri, Ford a fost primul constructor auto capitalist care a ajuns în fieful comunismului, în Rusia. În 1928 Uniunea Sovietică era slab dezvoltată din punct de vedere automobilistic, existând puţin peste 20.000 de maşini şi o singură fabrică de camioane. Pe acest lucru a mizat şi Henry Ford, considerând că există o piaţă foarte mare de desfacere. Ford, un tip foarte liberal în modul de a face afaceri, nu a considerat forma de organizare şi culoarea politică a Uniunii Sovietice şi a decis să se extindă în URSS. Astfel pe 31 Mai la sediul din Dearborn, Michigan, reprezentanţii Rusiei şi Henry Ford bat palma pentru colaborare. Înţelegerea prevedea că Ford va asista statul rus la construirea unei uzine la Nizhni Novgorod, oraş aflat pe malurile râului Volga, pentru a produce aici automobilele Ford Model A. De asemenea, construirea unei unităţi de asamblare lângă Moscova figura în înţelegerea iniţială. Statul rus trebuia în schimb să plătească Ford suma de 30.000.000 dolari pentru serviciile prestate şi 72.000 de automobile şi camioane CKD, plus piesele de rezervă aferente pe o perioadă de 9 ani. În prezent Ford încă operează în Rusia, având o uzină la Sankt Petersburg unde se produce modelul Focus. Uzina Ford de la Craiova poate fi, de asemenea, menţionată ca şi participaţie Ford în Europa de Est, plus una la Kocaeli în care se fac vehicule comerciale.

· 1929: Este lansat primul film de desene animate vorbit, cu celebrul personaj Mickey Mouse, „The Karnival Kid”.

· La 31 mai 1932, în România, demisionează guvernul prezidat de Nicolae Iorga.

· 1957: Scriitorul american Arthur Miller este gasit vinovat de sfidarea Congresului, dupa ce a refuzat să dezvăluie nume de scriitori presupus a fi comunisti. Găsit vinovat de sfidarea Congresului Miller a fost condamnat la o amendă 500 dolari sau treizeci de zile în închisoare, a fost inscris pe lista neagră, și i s-a anulat pasaportul american. La 8 mai 1958, condamnarea sa a fost anulată de către Curtea de Apel a SUA. Arthur Miller a avut legături strânse cu Partidul Comunist american. A fost un dramaturg și eseist american de origine evreiască, laureat al Premiului Pulitzer pentru Dramaturgie precum și soțul lui Marilyn Monroe.

· 1961: Uniunea Africii de Sud a devenit Republica Africa de Sud. Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, care are 2798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. La nord se învecinează cu Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est cu Mozambic și Swaziland, în timp ce Lesotho este o țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud. Africa de Sud este stat multietnic.

· 1961: Parasutistul roman Gheorghe Iancu, a obtinut pe aerodromul Strejnic din Ploiesti,“recordul mondial definitiv” acordat de Federatia Aeronautica Internationala, sarind de doua ori de la inaltimea de 1.000 m., cu deschidere intarziata a parasutei, si aterizand de fiecare data la zero metri de punctul fix. S-a născut la 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu. La vârsta de 16 ani, o întâlnire cu ofiţerul de aviaţie civilă, Partenie Popescu, avea să-i dea un drum în viaţă, căci, la îndemnul acestuia, a urmat cursurile şcolii de paraşutism. Atât de mult i-a plăcut zborul încât, la vârsta de 17 ani, a ajuns instructor. De-a lungul timpului, a bătut 39 de recorduri naţionale şi 3 internaţionale, iar cel din anul 1961 s-a dovedit a fi absolut şi definitiv. La mitingurile aviatice, a zburat pe aripa avionului sau pe capotă, a coborât între cele două jambe ( picioare ale trenului de aterizare, de care sunt prinse roţile avionului), unde, pe o scară de gimnastică din frânghie, făcea acrobaţie, stârnind admiraţia publicului. Este maestru al sporturilor în paraşutism, a fost şi este un model în viaţă pentru mulţi, fiind considerat părintele paraşutismului românesc. La cei aproape 80 de ani, poartă cu sine 37 de ani de activitate de zbor, 4200 de lansări cu paraşuta, ultima a făcut-o în anul 2007. A instruit generaţii de paraşutişti, a participat la un campionat mondial şi la mai multe concursuri sportive internaţionale, a fost, vreme îndelungată, pe prima pagină a ziarelor.

· 1962: Se dizolva Federatia Indiilor de Vest. A avut o durata de existenta scurta ca uniune a statelor din Caraibe de la 3 ianuarie 1958, la 31 mai 1962. A reunit mai multe colonii ale Regatului Unit din Caraibe. Intenţia constituirii acestei federatii a fost aceea de a crea o unitate politică, care sa devina independenta fata de Marea Britanie ca stat unitar , similar cu Confederaţia canadiana , Federaţia australiana , sau Federaţia din Africa Centrală , dar înainte ca aceasta sa se poate intampla, Federaţia sa prăbuşit din cauza conflictele politice interne.

· 1966: Al cincilea calugar budist,Nguyen Thi, isi da foc in semn de protest impotriva regimului din Vietnamul de Sud.

· 1967: A avut loc prima traversare a Atlanticului de Nord cu elicopterul fara escala.

· 1969: Pentru prima data in istoria sportului romanesc, intre 31 mai si 8 iunie, Romania a fost gazda Campionatelor europene de box.

· 1970: Un cutremur produs in nordul Chile si Peru provoaca o alunecare de teren in urma careia Orașul Yungay din Peru este ingropat. S-a soldat cu 66.794 de morţi şi pagube materiale în valoare de 250 de milioane de dolari.

· 1973: Senatul Statelor Unite opreste bombardarea Cambodgiei, neluand in consideratie motivele expuse de dr.Henry Kissinger.

· 1976: A avut loc festivitatea dezvelirii, la Cluj-Napoca, in fata Teatrului National, a statuii lui Mihai Eminescu, opera a sculptorului Ovidiu Maitec.

· 1977: Este finalizat sistemul de oleoducte petroliere Trans-Alaska.

· 1988: La propunerea Organizatiei Mondiale a Sanatatii, care a dorit in acest fel sa atraga atentia asupra pericolul pe care il reprezinta tutunul pentru societate. OMS a adoptat o rezolutie in acest sens in 1987 prin care s-a stabilit ca „ziua fara fumat” sa fie marcata in data de 7 aprilie, un an mai tarziu, printr-un alt act, s-a decis ca Ziua mondiala fara fumat sa fie stabiliita anual pe data de 31 mai. Scopul declararii acestei zile a fost acela de a atentiona opinia publice asupra efectelor negative pe care le implica fumatul. Anual, la nivel mondial, se inregistreaza cinci milioane de decese, din cauza acestui viciu. O zi internationala fara fumat se mai marcheaza in a treia zi de joi a lunii noiembrie, la initiativa si sub auspiciile “Uniunii internationale contra cancerului”. In 1976, Divizia California a “American Cancer Society” a reusit sa convinga un milion de fumatori sa renunte pentru o zi la acest obicei, iar un an mai tarziu, a treia zi de joi din noiembrie a fost celebrata in SUA la nivel national ca zi fara tutun.

Nașteri

· 1469: Manuel I al Portugaliei (d. 1521)

· 1535: Alessandro Allori, pictor italian (d. 1607)

· 1557: Feodor I al Rusiei (d. 1598)

· 1612: Margherita de' Medici, Ducesă consort de Parma și Piacenza (d. 1679)

· 1640: Mihail Korybut Wiśniowiecki, rege al Poloniei (d. 1673)

· 1656: Marin Marais, compozitor francez (d. 1728)

· 1773: Ludwig Tieck, scriitor german (d. 1853)

· 1819: Walt Whitman, poet american (d. 1892). Mama sa Loisia Van Velsor, care avea origini olandeze, nu stia sa citeasca prea bine si nici nu punea mare pret pe scoala, considerand mai importanta deprinderea unei meserii. De altfel, scriitorul s-a nascut intr-o familie numeroasa, el mai avand 8 frati, dintre care patru sufereau de diferite dizabilitati. La varsta de 12 ani, si-a descoperit talentul la literatura cand a inceput sa lucreze in biblioteca scolii ca legator. La varsta de 17 ani, a inceput sa predea lectii intr-o scoala marginasa, iar cinci ani mai tarziu s-a angajat la un ziar din New York. A inceput sa scrie, perfectionandu-si tot ami mult stilul. Este autorul a peste 400 de poeme. A incetat din viata in anul 1892. pe 26 martie.Considerat de contemporanii săi „cel mai mare poet american”, a fost unul dintre cei mai influenţi şi controversaţi scriitori ai epocii sale.
Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci şi cinci de limbi străine.

· 1857: S-a nascut Papa Pius al XI-lea. (d. 1939). Papa Pius XI, născut Achille Ratti, (n. 31 mai 1857, Desio, Italia – d. 10 februarie 1939, Vatican)

· 1883: Onisifor Ghibu, pedagog, memorialist, om politic român (d. 1972). Onisifor Ghibu s-a născut la la 31 mai 1883 în Sălişte, judeţul Sibiu, unde face şi şcoala primară. Liceul îl începe la Sibiu (primele 6 clase) apoi îl termină la Braşov. Studiile universitare le face la Institutul teologic andreian Sibiu, apoi şi le desăvârşeşte la Universitatea din Bucureşti, la Budapesta, Strasbourg şi Jena, în acest din urmă oraş universitar trecîndu-şi şi doctoratul în filosofie, pedagogie şi în istorie universală. Numele lui Onisifor Ghibu este evocat îndeobşte în asociere cu preocupările sale de pedagog, de istoric şi, mai ales, de militant pentru realizarea unităţii nationale, pentru păstrarea integrităţii statale, pentru educarea poporului prin intermediul şcolii, întru a cărei apărare şi creştere şi-a consumat viaţa. A fost unul dintre participanţii importanţi la realizarea Marii Uniri de la 1918. A mărturisit cu fermitate, prin discurs şi prin scris, credinţa neamului din care se trăgea. A luptat permanent pentru unitatea poporului său, atît din Ardeal, cît şi de peste Prut, iar atunci cînd drepturile sale erau lezate, nu a precupeţit nici un efort pentru a le apăra cu argumente istorice. Neslăbita credinţă într-un ideal, ca şi disciplina muncii au fost cele care l-au ajutat să redacteze zeci de volume de pedagogie, studii politice, memorii, jurnale, să susţină o corespondenţă bogată cu personalităţi ale epocii sale, să scrie mii de articole. Cunoştea la perfecţie germana, engleza, franceza, maghiara, latina şi se exprima în cea mai corectă şi mai rafinată limbă română literară. Refugiindu-se în Moldova, trece Prutul şi se stabileşte cu familia la Chişinău. Aici se angajează în lupta pentru reorganizarea învăţământului în limba română. Întemeiază şi conduce revista Şcoala moldoveană şi ziarul Ardealul, devenit, în ianuarie 1918, România Mare. La 1 decembrie 1918, Marea Adunare de la Alba Iulia îl alege secretar general laResortul de Instrucţie Publică din cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, cu îndatorirea de a reorganiza învăţămîntul. În această calitate, din decembrie 1918 pînă în aprilie 1920, cît a funcţionat acest Consiliu, a organizat învăţămîntul primar şi secundar, a înfiinţat Universitatea Românească din Cluj, Politehnica din Timişoara, Conservatorul din Cluj. Încă din 1919 este membru corespondent al Academiei Române. În vara lui 1945, a fost ridicat şi închis în lagărul de la Caracal, unde a rămas pînă la desfiinţarea acestuia, la sfîrşitul anului. Nemulţumit de ceea ce se întîmpla, a scris memorii şi scrisori, a adresat petiţii conducătorilor ţării la acea vreme. De la una dintre aceste scrisori i s-au tras încă doi ani de închisoare. Învăţat să învingă orice greutate, nu i se părea greu să o învingă şi pe cea ultimă, a timpului... Şi scria, scria cu înverşunare... S-a stins din viaţă în etate de aproape 90 de ani, la 31 octombrie 1972.

· 1887: Saint-John Perse, poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel (d. 1975). Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger, n. 31 mai 1887, Pointe-à-Pitre, Guadelupa — d. 20 septembrie 1975, Giens) a fost un poet și diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960. Motivaţia Juriului Nobel:
„… pentru zborul avântat şi imaginaţia vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condiţiile vremii noastre.”

· 1913 - S-a născut compozitorul şi dirijorul Constantin Silvestri (m.21.02.1969). Constantin Silvestri (n. 31 mai 1913, București – d. 23 februarie 1969, Londra) a fost un dirijor, compozitor și pianist român, stabilit în Anglia din 1957 și naturalizat ca cetățean britanic din 1967.

· 1915: S-a născut medicul Voinea Marinescu; contribuţii în chirurgia experimentală a plămânilor, a aparatului circulator, a transplanturilor de ţesuturi şi organe, în chirurgia cardio-vasculară; membru corespondent al Academiei Române din 1963 (m. 1973).

· 1922: S-a născut sportivul Mihai Botez, primul campion naţional absolut la gimnastică (1948), părintele judo-ului din România şi primul antrenor român de arte marţiale; campion mondial la judo veterani, la 86 de ani (2008); avea două centuri negre, 8 Dan în judo şi 8 Dan în jiu-jitsu; (m. 2011).

· 1923: Rainier al III-lea, prinț de Monaco (d. 2005). Rainier al III-lea, (Rainier Louis Henri Maxence Bertrand Grimaldi; n. 31 mai 1923 – d. 6 aprilie 2005) a fost Prințul ereditar al Principatului Monaco timp de aproape 56 de ani. A fost unicul fiu al Prințesei Charlotte Louise Juliette.

· 1929 - S-a născut scriitorul Veress Dániel.

· 1930: Clint Eastwood, actor și regizor american. Clinton Eastwood jr. (n. 31 mai 1930, San Francisco, California) este un actor, regizor și scenarist de film, producător, compozitor și politician american, câștigător a cinci premii Oscar ca regizor, actor și producător. Ca erou laconic de westernuri și filme de acțiune, se numără din anii ’60 printre cele mai de succes staruri ale lumii. Mai târziu devine un regizor și producător de film renumit și obține în anii 1993 și 2005 Oscarul pentru cea mai bună regie. În plus, a fost distins ca producător al acestor filme cu Premiul Oscar pentru cel mai bun film.

· 1931: S-a născut (la Braşov) Kaspar Teutsch, pictor, gravor, designer de tapiţerie şi textile si ilustrator de carte; trăieşte la München, Germania.

· 1931: Robert Schrieffer, fizician american, laureat Nobel. John Robert Schrieffer (n. 31 mai 1931) este un fizician american, laureat, împreună cu John Bardeen și Leon Neil Cooper, în 1972, al Premiului Nobel pentru Fizică pentru dezvoltarea teoriei BCS, prima teorie microscopică de succes a superconductivității.

· 1934 - S-a născut Pat (Charles Eugene) Boone, cântăreţ şi actor american.

· 1938: S-a născut Adriana Iliescu, istoric şi critic literar, prozatoare şi poetă. Adriana Iliescu (n. 31 mai 1938, Craiova) a fost până la 29 decembrie 2006 cea mai vârstnică femeie din lume care a dat naștere unui copil, la vârsta de 66 de ani și 320 zile. Ea a născut-o pe Eliza Maria Bogdana la 16 ianuarie 2005, la Maternitatea Giulești din București, România. Fetița nu este, totuși, copilul său biologic, ținând cont că ovulul (și sperma de asemenea) provine de la un donator anonim, iar Adriana Iliescu a fost mai degrabă o mamă purtătoare. Ea a lucrat înainte de pensionare ca profesor universitar de literatură română și scriitor de povești pentru copii. Eliza Maria a primit și prenumele Bogdana, nume care era destinat surorii sale gemene, care nu a supraviețuit sarcinii.

· 1945 - S-a născut Linda Scott (Linda Joy Sampson), cântăreaţă americană.

· 1946: Adriana Bittel, prozatoare româncă

· 1947 - S-a născut Ron Wood, chitarist, basist, vocalist şi compozitor britanic (Faces, Rolling Stones).

· 1948: John Bonham, toboșar și compozitor englez (Led Zeppelin) (d. 1980)

· 1949 - S-a născut Mike Levine, clăpar şi compozitor canadian (Triumph).

· 1949: Tom Berenger, actor american

· 1950 - S-a născut Charlene (Charlene D'Angelo - Duncan), cântăreaţă americană.

· 1950 - S-a născut Graham Russell, vocalist şi compozitor australian (Air Suply).

· 1954: S-a nascut Nicu Alifantis, solist vocal, instrumentist si compozitor român. Nicu Alifantis (n. 31 mai 1954, Brăila) este un muzician, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet.

· 1959 - S-a născut Alan Wilder, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Hitmen, Depeche Mode).

· 1960 - S-a născut Simon Gallup, basist britanic (The Cure).

· 1962: S-a născut Răsvan Popescu, prozator, jurnalist şi scenarist; preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). Răsvan Popescu (n. 31 mai 1962, București) este un jurnalist, scenarist de film și scriitor român. Între anii 1999-2000 a fost purtătorul de cuvânt al președintelui României, Emil Constantinescu. Acesta l-a desemnat în anul 2000 ca membru în CNA. După decesul lui Ralu Filip a fost ales președinte interimar al CNA, iar în 12 septembrie 2007 a fost confirmat în funcția de președinte al CNA, de Parlamentul României.

· 1963 - S-a născut Mike Joyce, baterist britanic (The Smiths, Adult Net).

· 1965: Vasile Emilian Cutean, politician român

· 1965: Brooke Shields, actriță americană

· 1968 - S-a născut Jason Donovan, actor şi cântăreţ australian.

· 1976: Colin Farrell, actor irlandez

Decese

· 455: Împăratul roman Petronius Maximus este omorât cu pietre de către o mulțime furioasă în timp ce fugea la Roma (n. c. 396). Flavius Anicius Petronius Maximus (c. 396; d. 22 aprilie 455) a fost aristocrat roman și, pentru scurt timp, împărat roman al Imperiului Roman de Apus, mai exact în perioada 17 martie 455 – 31 mai 455. În timpul lui Petronius, vandalii, conduși de Genseric, ocupă și jefuiesc Roma. Petronius Maximus a murit ucis de o mulțime furioasă, iar trupul său a fost mutilat și aruncat în Tibru.

· 1162: A murit regele Geza al II-lea al Ungariei și Croației; (n. 1130). A fost unul dintre cei mai puternici monarhi ai Ungariei. El a încurajat colonisti din Lorena, Luxemburg si Renania sa se stabileasca in Transilvania. Regele Géza a fost căsătorit cu Eufrosina de Kiev (c. 1130 -. c 1193), fiica Marelui Cneaz Mstislav de Kiev.

· 1408: A murit sogunul japonez Ashikaga Yoshimitsu; (n. 1358).

· 1594: A murit Tintoretto, pictor italian, unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai Renasterii tarzii si al şcolii veneţiene; (n. 29 septembrie 1518). Jacopo Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii.

· 1740: A murit Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei (n. 14 august 1688 în Berlin) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”, tatal regelui Frederich cel Mare. Friedrich Wilhelm I rege al Prusiei și „Friedrich Wilhelm II prinț de Brandenburg” (n. 14 august 1688 în Berlin – d. 31 mai 1740 în Potsdam) provine din dinastia Hohenzollern, cunoscut în istorie ca „regele soldat”. Friedrich Wilhelm este fiul lui Frederic I rege al Prusiei și al soției sale Sophie Charlotte de Hanovra, care până la moartea soțului ei (Friedrich I) a preluat conducerea statului prusac între anii 1700-1740. Noul rege Friedrich Wilhelm s-a concentrat mai mult pe consolidarea militară și financiară a Prusiei. Astfel în timpul domniei sale Prusia devine o putere militară, fiind cunoscut că în garda regimentului său au fost acceptați soldați numai de la o anumită înălțime (1,88 m), în acest scop pentru corpul de grenadieri recrutează soldați din toată Europa. Incă și azi poartă juriștii din Prusia robele introduse de Friedrich Wilhelm. A dus o politică economică cumpătată, neirosind banii pe un lux extravagant la curtea regală prusacă, obligând pe cei bogați să clădească case în Berlin. In timpul lui va funcționa Tabakskollegium (colegiu militar), fiind condus de Prințul Leopold de Anhalt-Dessau care se va ocupa și de educația militară a fiului regelui. La moartea lui, urmașul său, Frederic cel Mare, preia tronul, când Prusia avea o situație financiară stabilă și o armată bine organizată.

· 1809: A decedat compozitorul german Joseph Haydn, reprezentant de seama al muzicii clasice instrumentale (n. 31 martie 1732). (Franz) Joseph Haydn (n. 31 martie 1732, Rohrau / Austria – d. 31 mai 1809, Viena) a fost un compozitor austriac. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart și Ludwig van Beethoven face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană, cel mai bine cunoscut pentru muzica sa simfonică, supramumit “Parintele simfoniei”. A fost fratele compozitorului Michael Haydn.

· 1832: A incetat din viata Évariste Galois, matematician francez. (n. 1811). Évariste Galois (n. 25 octombrie 1811, Bourg-la-Reine, Franța – d. 31 mai 1832, Paris) a fost un matematician francez, care, deși a trăit numai 20 de ani, a adus contribuții notabile în domeniul algebrei.

· 1910: Elizabeth Blackwell, medic american de origine engleză (n. 1821). Elizabeth Blackwell (n. 3 februarie 1821 – d. 31 mai 1910) a fost medic american de origine engleză. A fost prima femeie-medic din SUA, activistă pentru drepturile femeii, susținătoare a mișcării aboliționiste și una din fondatoarele spitalului New York Infirmary for Women and Children.

· 1938: Max Blecher, prozator și poet român (n. 1909)

· 1954 - A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu, membru al Academiei Române. A pus bazele învăţămîntului electrotehnic românesc şi a realizat, în 1925, primele experienţe de radio din ţara noastră (n.13.03.1865). Dragomir M. Hurmuzescu (n. 13 martie 1865, București – d. 31 mai 1954, București), fizician, inventator, profesor la Universitatea din Iași și la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române, a fost fondatorul învățământului electrotehnic din România; colaborator al soților Marie și Pierre Curie. A fost unul dintre ctitorii radiofoniei româneşti: în 1927, sub conducerea sa, a început să funcţioneze Societatea Română de Radiodifuziune (Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România), care, la 1.XI.1928, difuza în eter prima emisiune cu anunţul: „Alo, alo, aici Radio Bucureşti”, urmat de discursul preşedintelui Societăţii, Dragomir Hurmuzescu; era momentul ce inaugura, practic, postul naţional de radio din România; membru corespondent al Academiei Române din 1916;.

· 1957: Leopold Staff, poet polonez (n. 1878)

· 1962: Criminalul nazist Adolf Eichmann a fost spânzurat în Israel. Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 1 iunie 1962, închisoarea din Ramla, Israel) a fost un nazist german, cu gradul de Obersturmbannführer-SS. A organizat și condus Soluția finală – exterminarea a 6 milioane de evrei între anii 1940-1945. În Procesele de la Nürnberg a fost condamnat la moarte în contumacie ca mare criminal de război. Prins de Mosadul israelian a fost rejudecat la un tribunal din Ierusalim, condamnat la moarte prin spânzurare și executat la închisoarea din Ramla. Eichmann s-a născut la data de 19 martie 1906 ca primul dintre cinci copii, patru băieți și o fată. Mama sa a murit în 1916. S-a înscris în partidului nazist cu numărul 889895 și la 1 aprilie 1932 s-a înrolat în SS cu nr.45326, unde a ajuns la gradul de Obersturmbannführer-SS (echivalent cu gradul de locotenent-colonel – în germană : Oberstleutnant) din Wehrmacht, armata germană). După terminarea celui de al Doilea Război Mondial, în 1950, Eichmann a fost ajutat să fugă în Argentina, devenită țară de refugiu al criminalilor naziști, cu un pașaport fals pe numele de Ricardo Klement, emis de șeful delegației italiene a Crucii Roșii din Geneva, dr. Leo Biaggi de Blasis, pașaport care poartă viza consulară argentineană Termenul „Soluția finală a problemei evreiești în Europa” (în germană : Die Endlösung der Judenfrage), care se referă la planul nazist de executare a genocidului sistematic împotriva evreilor europeni în timpul celui de-al doilea război mondial, a fost folosit pentru prima oară de Eichmann. Toată industria genocidului Germaniei naziste era condusă și coordonată de Eichmann: …Eichmann decidea cine va fi urcat imediat în trenurile spre Auschwitz și Treblinka și cine va fi deportat ulterior, iar oamenii săi asigurau și coordonau transporturile. Diagramele care reflectau starea curentă a genocidului erau afișiate în biroul său din strada Kurfürstenstraße în Berlin. În 1960, Eichmann a fost capturat de un comando al Mosadului (cu participarea medicului anestezist de origine română dr. Iona Elian) și adus în Israel. A fost judecat la Ierusalim pentru crime de război și crime împotriva umanității. Acuzarea publică a fost condusă de primul-procuror al Israelului, Gideon Hausner. După ce a fost găsit vinovat, Eichmann a fost condamnat la moarte și executat la data de 31 mai 1962. Cenușa sa a fost împrăștiată în apele internaționale ale Mării Mediterane. A fost singurul caz de executare a unui condamnat la moarte în Israel.

· 1969: A murit geologul Gheorghe Macovei (n. 1880). Gheorghe Macovei (n. 25 septembrie 1880, Tansa, Iași – d. 31 mai 1969, București) a fost un geolog român, membru titular (1939) al Academiei Române. A efectuat studii asupra formațiilor cretacice, zăcămintelor de petrol din România, geologiei Dobrogei de sud și a Carpaților Orientali. Om de știință emerit.

· 1976: Jacques Monod, biolog francez, laureat Nobel (n. 1910)

· 1984: A murit compozitorul şi dirijorul Filaret Barbu; (n. 1903). Filaret Barbu (n. 16 aprilie 1903, Lugoj — d. 31 mai 1984, Timișoara) a fost un compozitor român de operetă.

· 1986: Leo James Rainwater, fizician american, laureat Nobel (n. 1917)

· 1990: A decedat poetul, eseistul şi traducătorul Vasile Nicolescu ; (n. 1929).

· 2006: Raymond Davis, Jr., fizician american, laureat Nobel (n. 1914). Raymond Davis, Jr. (n. 14 octombrie 1914, Washington, DC, SUA — 31 mai 2006, Blue Point, New York, SUA) a fost un fizician american, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 2002 împreună cu Masatoshi Koshiba pentru contribuțiile de pionierat în astrofizică, în special pentru detecția neutrinilor cosmici. Koshiba și Davis au împărțit jumătate din premiul Nobel, cealaltă jumătate fiind acordată lui Riccardo Giacconi.

· 2009: Millvina Dean, ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic” (n. 1912). Millvina Dean (n. 2 februarie 1912—d. 31 mai 2009) a fost ultima supraviețuitoare a naufragiului vasului „Titanic”, scufundat pe 15 aprilie 1912. Millvina Dean s-a aflat la bordul vasului „Titanic” la vârsta de 9 săptămâni. Părinții săi erau emigranți englezi și călătoreau spre Kansas, Statele Unite ale Americii. Millvina Dean nu s-a măritat și nu a avut copii.

· 2010: Louise Bourgeois, sculptoriță americană de origine franceză (n. 1911).

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Mc Ermie, Eusebiu și Haralambie;

· În calendarul romano-catolic: (†) Vizita Sfintei Fecioare Maria la vara ei Elisabeta

Ziua mondială fără tutun. În fiecare an, la data de 31 mai, Organizația Mondială a Sănătății și partenerii săi marchează Ziua mondială fără tutun, în încercarea de a atrage atenția asupra riscurilor majore pe care le prezintă consumul de tutun asupra sănătății. Tema de anul acesta promovează introducerea ambalajelor integral standardizate (”Get ready for plain packaging”), măsură ce are rolul de a nu le mai permite producătorilor din domeniu să folosească ambalaje care să încurajeze folosirea acestor produse. Mai exact, de pe pachetele de țigări vor dispărea elemente cum ar fi culorile variate, imaginile sau logo-urile, permițându-le producătorilor să imprime doar numele mărcii, cu litere de dimensiuni standard, scris într-un anumit loc de pe pachet, alături de avertismente referitoare la riscurile consumului de tutun asupra sănătății, precum și de informații legate de substanțele toxice conținute.

· România: Ziua Geniştilor Militari. Prima unitate de geniu din Armata României a fost înfiinţată la 31 mai 1859, data la care domnitorul A.I. Cuza punea rezoluţia „Se încuviinţează” pe raportul nr. 1902 înaintat de Guvernul Moldovei, prin care se cerea aprobarea constituirii şi întreţinerii unui batalion de geniu, necesar pentru „înaintarea lucrărilor publice„. Sunt mândru căam servit patria într-o unitate de geniu timp de 17 ani – Col ing (retragere) Dicu Octavian.

· România: Ziua Rezervistului Militar. Ziua Rezervistului Militar a fost instituită prin Hotărârea Guvernului României nr. 467 din 12 mai 2010. Prin această hotărâre instituţiile publice din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională pot sprijini, in condiţiile legii, manifestările prilejuite de acest eveniment. În data de 31 mai 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a fost adoptată „Legea asupra poziţiei ofiţerilor”, primul act normativ care dă identitate, valoare şi sens corpului cadrelor militare în rezervă. În memoria acestui eveniment şi în semn de respect pentru cei care au făcut din militărie profesia lor de o viaţă, Guvernul României, prin H.G. nr.464/2010, a instituit „ Ziua Rezervistului militar”, care se aniversează, în fiecare an, în ultima zi din luna mai. Prin această hotărâre se dă, însă, o semnificaţie mult mai largă noţiunii de rezervist militar. Astfel, potrivit art. 3 al hotărârii, „ prin rezervist militar se înţelege orice persoană care deţine grad militar în rezervă sau în retragere”. De aceea, multe persoane cu studii superioare din viaţa civilă, care au grad militar ca urmare a absolvirii unor forme de pregătire specifică, precum şi toate cadrele militare în rezervă au îndreptăţirea să aniverseze această zi importantă. Sărbătoarea este înscrisă în Calendarul Tradiţiilor Militare, periodic de istorie şi cultură, editat de Statul Major General al Armatei Române. A doua semnificaţie a zilei de 31 mai este dată de faptul că, printr-o coincidenţă fericită, la 31 mai 1990, după o întrerupere abuzivă de 42 de ani din timpul regimului totalitar, a fost reluată tradiţia asocierii cadrelor militare şi s-a înfiinţat structura care astăzi se numeşte „Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere” (A.N.C.M.R.R.). De aceea, prin decizia conducerii acestei asociaţii s-a stabilit ca, în data de 31 mai, să fie marcată şi „Ziua A.N.C.M.R.R.” Astfel că, este un prilej potrivit pentru a menţiona câteva date privind statutul şi realizările acestei asociaţii. Încă de la înfiinţare, ea a fost înregistrată, prin hotărâre a instanţelor judecătoreşti, ca persoană juridică, de drept privat, democratică şi independentă. Câţiva ani mai târziu, prin H.G.nr.20/2004, a primit statutul de asociaţie de utilitate publică. Totodată, prin Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. 5198/2008, i s-a acordat dreptul de a avea însemn heraldic, steag de identificare şi emblemă de onoare, proprii. Potrivit Statutului, asociaţia noastră îşi desfăşoară activitatea sub patronajul Ministrului Apărării Naţionale. Ea asigură acţiunea coerentă şi unitară a rezerviştilor militari pentru îndeplinirea unor obiective cum sunt: integrarea firească a militarilor în evoluţia societăţii româneşti; apărarea valorilor fundamentale ale României, a tradiţiilor şi simbolurilor naţionale; susţinerea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor vârstnice; cultivarea valorilor civice ale statului de drept; educarea tinerilor în spiritului patriotismului autentic; iniţierea unor măsuri de asistenţă socială, medicală şi juridică, necesare acestei categorii sociale; promovarea sentimentelor de camaraderie între rezerviştii militari şi cadrele aflate în activitate; relaţionarea optimă cu autorităţile centrale, cu cele locale şi cu asociaţiile similare din ţară şi din străinătate. Printre realizările sale notabile se pot menţiona numeroasele demersuri făcute pentru apărarea drepturilor la pensie, legal cuvenite rezerviştilor militari, menţinerea coerenţei şi unităţii filialelor sale judeţene, colaborarea fructuoasă cu celelalte structuri asociative din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Totodată, este remarcabil faptul că A.N.C.M.R.R. a menţinut legături benefice cu Confederaţia Interaliată a Ofiţerilor de Rezervă ( C.I.O.R.), iar în anul 2004, la Congresul de la Viena, a fost primită ca membru în această organizaţie internaţională, în care sunt reprezentaţi rezerviştii militari din ţările N.A.T.O.

RELIGIE ORTODOXĂ 31 Mai

Sf Mc Ermie, Eusebiu și Haralambie

Sfântul Mucenic Ermie – a trăit în vremea împăratului Antonim Piul (138-161) care a pornit o puternică persecuție asupra creștinilor. Soldații său mergeau din oraș în oraș obligând lumea să aducă jertfă zeilor, iar cei care nu se supuneau erau chinuiți și uciși. Sfântul Ermie din orașul Comani, aflat în etate, era soldat în armata împăratului și a refuzat să se supună poruncii guvernatorului Sebastian de a aduce jertfă zeilor. Ca urmare a refuzului său guvernatorul poruncit să fie torturat, în speranța că se va lepăda de credința creștină și va aduce jertfă idolească. Guvernatorul a chemat un vrăjitor vestit al vremii, care i-a dat otravă sfântului, însă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu acesta a supraviețuit. Văzând vrăjitorul acestea a căzut în genunchi și a mărturisit credința creștină, fapt pentru care guvernatorul Sebastian a pus să fie decapitat. În cele din urmă Sfântul Ermie, după ce a fost supus supliciilor, a suferit moarte martirică prin decapitare. După trecerea sa la cele veșnice Dumnezeu a învrednicit sfintele sale moaște cu darul facerii de minuni.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor mucenici Eusebie şi Haralambie, care de foc s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 31 Mai

INVITAŢIE LA OPERĂ 31 Mai

La Gazza Ladra - Gioacchino Rossini

La Gazza Ladra – Rossini:

INVITAȚIE LA OPERETĂ 31 Mai

Din creațiile compozitorului Filaret Barbu

MUZICĂ 31 Mai

Marin Marais

Marin Marais /// Pieces de viole - Livres 1,2,3,4,5:

Joseph Haydn

Compozitorul şi dirijorul Constantin Silvestri

Pat (Charles Eugene) Boone, cântăreţ şi actor american

Linda Scott (Linda Joy Sampson), cântăreaţă americană

Ron Wood, chitarist, basist, vocalist şi compozitor britanic (Faces, Rolling Stones).

ROLLING STONES SLAVE –HD:

John Bonham – Led Zeppelin

Jason Bonham's Led Zeppelin

Mike Levine, clăpar şi compozitor canadian (Triumph).

Triumph:

Charlene (Charlene D'Angelo - Duncan), cântăreaţă americană.

Charlene:

Graham Russell, vocalist şi compozitor australian (Air Suply).

Graham Russell

Nicu Alifantis

Alan Wilder, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Hitmen, Depeche Mode).

Depeche Mode -

Simon Gallup, basist britanic (The Cure).

The Cure:

Mike Joyce, baterist britanic (The Smiths, Adult Net).

Jason Donovan, actor şi cântăreţ australian.

The Very Best of Jason Donovan || Jason Donovan's Greatest Hits:

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Beautiful Relaxing Music: Meditation Music, Study Music,

C. Ph. Em. Bach: Concert in A major for flute: For you, my friend

Peaceful music, Relaxing music, Instrumental Music "Glacier National Park" By Tim Janis

LAS MEJORES ORQUESTAS DE TODOS LOS TIEMPOS(1 de 3).Selección de Cecil González

POEZIE 31 Mai

Walt Whitman

Biografie Walt Whitman

Walter Whitman (n. 31 mai 1819 - d. 26 martie 1892) a fost un poet, eseist, jurnalist și umanist american. Considerat „cel mai mare poet american” de către mulți pe când trecuseră doar patru ani de la moartea sa, Whitman este văzut ca primul poet urban. El a fost unul dintre reprezentanții tranziției de la transcendentalism la realism, opera sa arătându-se influențată de ambele curente. Opera sa a fost tradusă în mai mult de douăzeci și cinci de limbi străine. Walt Whitman este unul din cei mai influenți și controversați poeți din canonul american. Scrierile sale au fost caracterizate drept un „rude shock” („șoc puternic”) și drept „the most audacious and debatable contribution yet made to American literature” (cea mai îndrăzneață și discutabilă contribuție adusă până acum literaturii americane). Așa cum scrie Walt Whitman în „Leaves of Grass (By Blue Ontario's Shore)”, „Rimele și versificatorii pier... America își va justifica existența, dați-i timp...”

Walter Whitman s-a născut pe 31 mai 1819 în West Hills, Long Island, într-o familie de quakeri (persoane aparținând „Religious Society of Friends”, sectă formată în secolul XVII), avându-i ca părinți pe Walter și pe Louisa Van Velsor Whitman. A fost al doilea copil din nouă. Fratele său mai mare nu a supraviețuit dincolo de copilărie. Mama lui, de origine olandeză, era aproape analfabetă, în timp ce tatăl său era un dulgher quaker. În 1823 familia s-a mutat în Brooklyn, unde timp de șase ani Walt a studiat în școli publice. Avea să fie singura educație oficială primită de poet. Mama sa l-a învățat despre valorile familiale, iar, după moartea tatălui său, Walt s-a ocupat de protejarea familiei sale. Walt Whitman a moștenit atitudinea de gânditor liber, bazată pe principiile de libertate intelectuală și politică, din partea tatălui său, care l-a familiarizat cu ideile socialiștilor Frances Wright și Robert Dale Owen, precum și ale quaker-ului liberal Elias Hicks, și ale teistului conte Volney.

Unul dintre avantajele locuirii în Brooklyn a fost ocazia lui Whitman de a vedea oameni faimoși în zilele în care aceștia vizitau New York City. Astfel, el i-a văzut pe președintele Andrew Jackson sau pe marchizul de Lafayette. Acesta din urmă a ajuns personajul principal al uneia din poveștile legate de copilăria lui Whitman, deoarece, în timpul vizitei sale la New York l-a ales pe micuțul Walt (avea pe-atunci doar șase ani) din mulțime și l-a ridicat pe umerii săi. Whitman avea să interpreteze acest eveniment ca un fel de predare de ștafetă : eroul francez al Revoluției Americane, arătându-l pe viitorul poet al democrației, imigranților din energeticul oraș în care o națiune se inventa cu fiecare zi.

***

Walter "Walt" Whitman (May 31, 1819 – March 26, 1892) was an American poet, essayist and journalist. A humanist, he was a part of the transition between transcendentalism and realism, incorporating both views in his works. Whitman is among the most influential poets in the American canon, often called the father of free verse. His work was very controversial in its time, particularly his poetry collection Leaves of Grass, which was described as obscene for its overt sexuality.

Born on Long Island, Whitman worked as a journalist, a teacher, a government clerk, and–in addition to publishing his poetry–was a volunteer nurse during the American Civil War. Early in his career, he also produced a temperance novel, Franklin Evans (1842). Whitman's major work, Leaves of Grass, was first published in 1855 with his own money. The work was an attempt at reaching out to the common person with an American epic. He continued expanding and revising it until his death in 1892. After a stroke towards the end of his life, he moved to Camden, New Jersey, where his health further declined. He died at age 72 and his funeral became a public spectacle.

Whitman's sexuality is often discussed alongside his poetry. Though biographers continue to debate his sexuality, he is usually described as either homosexual or bisexual in his feelings and attractions. However, there is disagreement among biographers as to whether Whitman had actual sexual experiences with men. Whitman was concerned with politics throughout his life. He supported the Wilmot Proviso and opposed the extension of slavery generally. His poetry presented an egalitarian view of the races, and at one point he called for the abolition of slavery, but later he saw the abolitionist movement as a threat to democracy

WorksFranklin Evans (1842)
Leaves Of Grass (1855)
Drum-Taps (1865)
Memoranda During the War
Specimen Days

Zile senine

Nu printr-o mare iubire,
Nu prin bogăţie

, prin onoruri din anii maturităţii, prin victorii în politică sau în război,
Vei avea zile senine.
Dar, pe măsură ce viaţa se duce şi toate furtunoasele pasiuni se potolesc,
Pe măsură ce splendide, vaporoase, tăcute culori acoperă cerul de seară,
Pe măsură ce blândeţea, liniştea şi bogăţia spiritului, ca un aer proaspăt şi îmbălsămat, îţi umplu viaţa,
Pe măsură ce zilele se îmbracă în lumini patinate şi merele coapte atârnă, obosite şi leneşe, pe crengi,
Sosesc cele mai liniştite şi mai fericite zile dintre toate,
Liniştitele şi fericitele zile senine.

Certitudini

Nu am nevoie de certitudini; eu sunt un om
preocupat de propriul său suflet.
Nu mă îndoiesc că, pe lângă chipul şi mâinile
pe care le cunosc, de sub tălpile mele mă
privesc chipuri pe care nu le cunosc,
chipuri liniştite şi reale.
Nu mă îndoiesc că măreţia şi frumuseţea lumii sunt ascunse
în orice nimic din lume.
Nu mă îndoiesc că sunt nemărginit şi că universurile
sunt nemărginite, dar, în zadar mă gândesc
cât sunt de nemărginite.
Nu mă îndoiesc că astrele şi sistemele astrale aleargă
prin cosmos cu un scop şi că într-o zi voi fi
şi eu ales să fac tot atât cât fac ele, ba
chiar mai mult.
Nu mă îndoiesc că aranjamentele provizorii continuă
şi continuă milioane de ani,
Nu mă îndoiesc că interiorul are un alt interior,
că exteriorul are un alt exterior, că vederea
are o altă vedere, că auzul are un alt auz şi
vocea o altă voce.
Nu mă îndoiesc că mult-plânsa moarte a unor tineri
bărbaţi este de prevăzut şi că moartea
unor tinere femei şi moartea unor copii mici
sunt de asemenea de prevăzut.
(Te-ai gândit că Viaţa a fost atât de bine prevăzută
şi că Moartea, care este sensul întregii Vieţi,
nu a fost la fel de bine prevăzută?)
Nu mă îndoiesc că naufragiile pe mare, indiferent
de grozăviile lor, indiferent a cui soţie,
al cui copil, al cui soţ, tată, iubit s-a
dus la fund, sunt prevăzute, la minut.
Nu mă îndoiesc că orice este în stare să se întâmple,
oriunde şi oricând, este prevăzut în inerenţa
lucrurilor.
Nu mă îndoiesc că Viaţa prevede totul în Timp şi
în spaţiu. Cred, însă, că Moartea e prevăzută
pentru toţi.

Tu eşti cea nouă?

Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur, sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îţi va da deplină satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare, acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?

Max Blecher

Max BLECHER - biografie - (opera si scrierile)

n. 8 sept. 1909, Botosani - m. 31 mai 1938.

Roman. Prozator si poet.

Fiul unui negustor.

Gimnaziul "Roman-Voda" din Roman.

Urmeaza medicina la Paris; in 1928 se imbolnaveste de tuberculoza osoasa (morbul lui Pott). Internat in diferite sanatorii din Franta, Elvetia si Romania, dar tratamentele sunt ineficiente. Spre sfarsit, se retrage la Roman unde se stinge din viata. Debuteaza cu schite in Bilete de papagal (1930). Simpatizeaza cu suprarealismul, fara sa adere la vreo grupare anume, si cu filosofia existentialista. Corespondeaza, printre altii, cu Geo Bogza, M. Sebastian, Andre Gide, M. Heidegger, I. Voronca. Bolnav fiind, a fost ajutat de Geo Bogza si S. Pana. Colaboreaza sporadic si nesistematic la rev. pariziene Le Surrealisme au service de la revolution, Les Feuilles inutiles si la Bilete de papagal, Adam, Azi, Frize, Vremea, Viata Romaneasca s. a. cu proza scurta, cronici plastice, recenzii si trad. Semneaza si cu pseud. Mihail Bera, In-Interim. in proza sa {Intamplari in irealitatea imediata, 1936; Inimi cicatrizate, 1937), BLECHER amplifica un accident clinic personal la rang de experienta ontologica, ridicand sentimentul la viziune, fiziologia la filosofic in cele trei romane ale sale, BLECHER e preocupat in esenta de configurarea unui destin tragic, in latura lui strict existentiala, surprins intre caderea in teratologic si apelul la fictiunea abisala compensatoare. Coerenta viziunii sugerate vine din coerenta filosofiei justificatoare. Drama adevarata a personajului blecherian (naratorul din intamplari in irealitatea imediata si Vizuina luminata, Emanuel din Inimi cicatrizate) nu incepe la sanatoriul de tuberculosi din Berck, ci in momentele de contemplatie din tinerete. Ea se numeste "lipsa identitatii", sentimentul dualitatii si instrainarii de sine, si e provocata de un fapt banal, privirea insistenta asupra unui "punct fix". Cu aceasta neliniste se deschid, de altfel, "intamplarile in irealitatea imediata", neliniste ce va recidiva adesea, chiar daca uneori momentele de suprema incordare vor fi inlocuite cu clipe de relativa liniste si delicatete conservatoare ca acelea in care Walter il initiaza pe narator in tehnica "japoneza" a desprinderii unei flori de corola. Starile alterneaza in proza blecheriana, urmand intotdeauna o linie opozitiva, care face imposibila orice conciliere a lor. Asadar, criza esentiala nu provine din re-simtirea unui anume handicap fiziologic, ci din constiinta "indeterminarii", dintr-un sentiment al depersonalizarii care rapeste fiintei autenticitatea, obligand-o la disperare ori la acceptarea unei ipostaze umile. Intre absenta si efortul compensator, intre iluzia potentata si imposibilitatea integrarii, personajul traieste deziluzia vietii si iminenta mortii. Mai mult decat un caz de "pierdere a personalitatii in intelesul ei pragmatic", cum banuia P. Con-stantinescu, e aici o "criza ontologica" profunda, remarcata foarte exact de Al. Protopopescu. Efortul suprem al lui Emanuel ori al naratorului consta in recuperarea unei ipostaze originare, dupa ce s-a consumat contemplarea lucida a celei degradate. Insinuandu-se insa un sambure tragic in constiinta, revenirea nu va mai fi posibila, in pofida tuturor demersurilor, iar nostalgia se va preface insesizabil intr-o criza. Conflictul esential din intamplari in irealitatea imediata (1936), care va genera degringolada personajului, se naste subit, si el circumscrie o sciziune a fiintei. "Personagiul abstract" si "persoana (mea) reala" devin doua euri distincte in jurul carora se configureaza doua demersuri epice opuse, care nu pot triumfa definitiv niciodata. Spre a accede la un "echilibru fericit", - cum il defineste J.-P. Richard -, bazat pe perceperea frusta a materiei, naratorul cauta contactul direct cu organicul, fuziunea cu realul, in care rolul primordial il joaca senzatia. Transa halucinanta, ameteala ori lesinul, senzatia cufundarii in materie sunt resimtite cu precadere in acele "spatii blestemate", prezente si la Bruno Schultz, bunaoara. Un astfel de loc se afla la capatul orasului, un fel de groapa insalubra dar fascinanta prin senzatia germinativa, prin emanatia organica a materiei aflate in descompunere. Simturile se exacerbeaza pana la pierderea nuantelor, senzatiile se multiplica producand o stare oximoronica, "un lesin placut si ametitor", care grabeste infrangerea definitiva. BLECHER amplifica aceasta fuziune cu realul, ridicand senzatia la rang de viziune, astfel incat contactul epidermic sugereaza de indata un sentiment vital. Sub proliferarea agresiva a materiei, personajul simte o legatura secreta cu obiectele, "anastomoze invizibile" care reduc fiinta la aspectul ei pur fenomenal. Iluzia organicitatii se transforma intr-o noua criza, sesizabila in absenta substantialitatii, in insinuarea ipostazei mecanomorfe. Lipsit de existenta autentica, personajul traieste, intr-un fel, metamorfoza lui Jakub, dintr-o povestire de Bruno Schultz. Tentativele organiciste ale personajului blecherian vin din resimtirea unei unitati initiale; acesta stie ca a evita refacerea ei inseamna a suporta "greata" inevitabila. Cand intrezareste posibilitatea integrarii (organicismul are aici o nuanta pur "empirica") personajul traieste si iluzia triumfului; cand aceasta dispare, i se infatiseaza sentimentul "profundei inutilitati a lumii" si i se reveleaza acea .inconsistenta a lucrurilor", pe care o va sesiza si personajul lui Sartre. Suferinta devine implacabila (infatisandu-se doctorului, naratologul afla ca sufera de "paludism"), nemaiputand fi eliminata nici prin fuziunea exaltata cu noroiul, astfel incat in Inimi cicatrizate (1937) prozatorul va proba noi modalitati de redobandire a identitatii pierdute. Din "irealitatea imediata", scriitorul va cobori in "realitatea imediata" a sanatoriului de la Berck-sur-mer. "Paludismul" e inlocuit acum cu "morbul lui Pott", iar framantarile spiritului vor fi dedublate de suferinta fizica. "intamplarile" deschid o criza, "inimile" declanseaza o drama. Emanuel din Inimi cicatrizate, dupa intrevederea cu doctorul Bertrand, se afla dintr-o data trecut in statu degradationis. Simte un sentiment al pudorii si confuziei provocat de umilinta suferintei, incercand sa exorcizeze boala, s-o alunge din constiinta, personajul afla in eros una din posibilele cai de a se integra in lume, de a recupera unitatea initiala. E macinat de ..cumplite pofte", face avansuri dactilografei Solange careia ii marturiseste optiunea sa pentru "amorul aspru savarsit", spre deosebire de dragostea "higienica". Cu Solange, Emanuel comunica "prin sange si prin fierbinteala", regasindu-si pulsul in bataile inimii ei. Printr-o asemenea experienta "psihosensibila", cum o defineste Kierkegaard, personajul realizeaza simbioza dintre "substanta" si "emotie", prin care sinele poate fi recuperat, iar eul repersonalizat. Actul erotic joaca pentru Emanuel acelasi rol pe care il juca in intamplari fuziunea cu noroiul. Diferenta intre intamplari si Inimi consta in inlocuirea unei "profunzimi" organice, limitat senzoriale, cu o alta de natura psihosensibila. "Zilnicele rituri de dragoste" isi dovedesc insa insuficienta, "amorul cel mai suav din lume" il agaseaza, febra erotica se transforma in apatie, iar echilibrul sufletesc intr-o degringolada. Dezacordul erotic accentueaza absenta comunicarii, lipsa imediatetii. Poate fi identificata si aici acea metafora a "trupului interzis", pe care J.-P. Richard o descoperea in opera lui Proust. Ajunsa in acest impas, dar refuzand totusi sfarsitul deliberat, fiintei nu-i mai ramane decat orgoliul de a-si trai cu o tenacitate pascaliana propria-i disperare. In Vizuina luminata (publicata fragmentar in periodice in perioada 1947-1970), BLECHER probeaza ultima posibilitate de regenerare a fiintei mutilate, si anume visul. Efortul introspectiv e insa subminat de la inceput, caci naratorul are de pe acum presimtirea inconsistentei propriei fiinte. Aflandu-se in lumea comuna "ca o eroare", existenta sa va fi "o bizara aventura", caci ceea ce i s-a refuzat in "realitatea imediata" i se va interzice si in "irealitatea indepartata", "intunecimea nesigura" pe care o sesizeaza in interiori-tatea absconsa reprezinta un spatiu la fel de ostil ca si realul. Contactul cu "vizuina" sa marcheaza, in ciuda unei atractii inselatoare, imposibilitatea trairii pure. Asadar, nu doar realitatea exterioara e culpabila prin ostilitatea sa, ci insasi fiinta lipsita de posibilitatea trairii autentice. Credinta naratorului din Vizuina ca realitatea si visul sunt doua lumi interferente pana la coincidenta lor totala apare explicita inca de la inceputul cartii: "Este cred acelasi lucru a trai sau a visa o intamplare". Retras in "vizuina (sa) luminata", personajul isi reduce existenta la o traire ambigua, care marcheaza o reductie a realului pana la eliminarea lui aproape totala. La aceasta rascruce dintre doua lumi, personajul traieste dublul sentiment al dezamagirii concrete si al iluziei neverificate, al ostilitatii realului si al imprevizibilului, oniric. Neantizarea era resimtita inca din "realitatea imediata", deci nu repeta o experienta cunoscuta, neavand voluptatea crestina a suferintei. Cauta visul sau incearca sa inlocuiasca realitatea cu visul tocmai spre a epuiza un demers si a da sens totalitar unei experiente. in vis se prefigureaza o lume bulversata ("revolta" cainilor amintind de "ciuma" camusiana), ostila, inconsistenta, "searbada, dezolanta si uscata"; intruziunile thanatice prevestesc vidul, inconsistenta fiintei, moartea definitiva. Cel de-al treilea esec marcheaza infrangerea totala, neputinta verificata de a reunifica constiinta scindata in acest ultim punct, iluzia fuzioneaza cu luciditatea, exorcismul cu suferinta, certitudinea cu indoiala. Scriitorul ajunge sa traiasca tocmai ceea ce repudia intr-o scrisoare catre Sasa Pana: "assister a sa propre degringolade".

OPERA

Corp transparent, Bucuresti, 1934; intamplari in irealitatea imediata, Bucuresti, 1936; Inimi cicatrizate. Bucuresti, 1937; intamplari in irealitatea imediata. Inimi cicatrizate, antologie si pref. de D. Pillat, Bucuresti, 1970; Vizuina luminata (Poezii. Prose. Publicistica. Arhiva), ed. intocmita si cuvant introductiv de S. Pana, Bucuresti, 1971; Inimi cicatrizate. intamplari in irealitatea imediata, ed. ingrijita, pref. si curriculum vitae de T. Vargolici, Bucuresti, 1995

Menajerie

Iată-mă-s câinele tău cu blană de franjuri
Şi dinţi de săbii ca să te muşc, să te latru
Iată-mă-s şarpele tău ca să te ispitesc
Cu mărul soarelui să te otrăvesc
Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
Jonglând cu popice ca să te fac să râzi
Iată-mă-s girafa ta. Majusculă
În textul zilei, citeşte-mă A
Iată-mă-s vulturul din asfinţit
Cu inima în cioc aprinsă ca un lampion.

Corp transparent

I

Privirea ta-nlăuntru poartă o luntre şi mi-o trimite încărcată cu catifea de ochi negri şi diamante mărunte a câtor visuri câtor abisuri ieri pe înserat s-a spânzurat un înger într-un moment de fericire şi aripile lui căzute scârţâie sub picioarele tale pe zăpadă ce de flori ce de ramuri ce de degete.

II

Rochia mării în scoica safirului păşeşti sau luneci corabie sau acrobat, tu fluviu vertical cu diadema părului albastru cascadă de ferigi sau de ţipăt şi iată un geam se înclină, îţi schimbă transparenţele şi eşti o femeie moartă o fantomă cu rochia mării în scoica safirului, palmierul întinde braţul şi te salută, vapoarele îţi călătoresc umbletul şi norii spre crepuscul frumuseţea.

Eternitate

Paşii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăţi de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Şi altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogoleşte
Ca un fus
Şi copiază delta ei
Pe delta apelor.

TEATRU/FILM 31 Mai