Uniunea Europeană ne obligă:

Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate și a datelor colectate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul. 

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense, și a altor date colectate de Google. 

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Dacă includeți funcții de la alți furnizori, e posibil să se colecteze informații suplimentare de la utilizatorii dvs. 

DAR NU NE LĂMUREȘTE, TRIMIȚÂNDU-NE PAGINI NETRADUSE ȘI UTILIZÂND TERMENI PE CARE NU ÎI ÎNȚELEG!

OAMENI BUNI, mai suntem noi o țară liberă și independentă sau am devenit un cătun din Uniunea Europeană?

Să mă învețe și pe mine cineva ce trebuie să fac, dar numai în românește pentru că român am fost, român sunt încă...atât cât voi mai fi!

MATERIALE SELECȚIONATE DE PE INTERNET CARE  ATESTĂ ÎMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI 28 MAI 2018 ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

28 MAI 2018

Dedic aceste materiale fiicei mele ALINA MIHAELA DICU la împlinirea  unei frumoase vârste şi 15 ani de când este plecată din ţară, cu cele mai calde urări de sănătate, fericire şi realizări importante în viaţă! Domnul să o ocrotească de cel rău! Doamne ajută!

 LA MULŢI ANI CU SĂNĂTATE ȘI BUCURII!

Din partea noastră, a părinților tăi, cu mult drag:

ISTORIE PE ZILE 28 Mai

Evenimente

·         586 i.e.n.: O eclipsa de soare, considerata drept un semn divin, intrerupe o batalie dintre mezi si lydieni. Eclipsa fusese prezisa de filosoful grec Thales din Milet

·         1358: Începe insurecția antifeudală a țărănimii franceze – „Jacqueria” – condusă de Guillaume Cale. Jacqueria (1358), este mișcare socială de la numele pe care nobilii îl dădeau în batjocură țăranilor, Jacques cel Simplu, a izbucnit în Franța în condițiilor de muncă și de viață, datorate creșterii impozitelor, a sporirii obligațiilor de muncă, a jafurilor pe care le dedau soldații englezi. Din acest motiv, țăranii s-au răsculat și au construit o tabără întărită, având în frunte pe Guillaume Cale. Ei nu au izbutit însă să se alieze cu mișcările orășenești care izbucniseră în același timp (cea mai importantă fiind revolta locuitorilor Parisului, condusă de Étienne Marcel). În cele din urmă, nobilii l-au prins prin vicleșug pe Guillaume Cale și l-au ucis. Lipsiți de conducător, țăranii au fost înfrânți, circa 20.000 dintre ei fiind omorâți cu sălbăticie.

·         1503: Iacob al IV-lea al Scoției și Margareta Tudor s-au căsătorit în conformitate cu o bulă papală emisă de către Papa Alexandru al VI-lea. A fost semnat un tratat de pace veșnică între Scoția și Anglia; pacea a durat cel puțin zece ani. Margareta Tudor (28 noiembrie 1489 – 18 octombrie 1541) a fost prima fiică a regelui Henric al VII-lea al Angliei şi a Elisabetei de York şi sora mai mare a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. În 1503 s-a căsătorit cu Iacob al IV-lea al Scoţiei. Fiul ei cu regele Scoţiei a devenit regele Iacob al V-lea iar fiica lui a devenit Maria, regină a Scoţiei. În plus, Margareta prin cea de-a doua sa căsătorie, a fost bunica soţului Mariei Stuart, Lordul Darnley. Prin căsătoria sa cu Iacob se prefigura unirea coroanelor; strănepotul ei va deveni rege al Angliei şi al Scoţiei. Născută la 28 noiembrie 1489, a fost botezată două zile mai târziu de ziua Sfântului Andrei.

·         1588: Flota spaniolă Invincibila Armada a ridicat ancora din portul Lisabona îndreptându-se spre Canalul Mânecii cu scopul de a realiza o debarcare pe Insula Marea Britanie. Flota spaniola  era compusa din 130 de nave care transportau o armata de 30.000 soldati si  2500 tunuri. Invincibila Armada (în spaniolă Armada Invencible) este numele flotei care, în anul 1588, a fost trimisă de Filip al II-lea, regele Spaniei, pentru a transporta și sprijini acțiunea de debarcare a armatei spaniole în Anglia. Bătălia navală care a urmat s-a înscris în contextul mai larg al conflictului dintre Spania și Anglia, determinat de lupta pentru exploatarea bogățiilor Lumii Noi.

·         1892: Memorandumul Transilvaniei a fost o petiție prezentată în 28 mai 1892 de liderii românilor din Transilvania împăratului Austro-Ungariei Franz Josef prin care erau solicitate pentru populația română drepturi etnice egale cu ale populației maghiare, precum și încetarea persecuțiilor și a încercărilor de maghiarizare.

·         1898: Este adoptată legea pentru organizarea Marinei Militare din România, care se compunea din două divizii: Divizia de Dunăre cu sediul la Galaţi şi Divizia de Mare cu sediul la Constanţa.

·         1917: Au luat sfarsit la Chișinău, gubernia Basarabia, lucrările Congresului invățătorilor moldoveni din Basarabia, incepute pe 25 data de mai. Au fost luate hotarari importante privitoare la dezvoltarea invatamantului national in limba nationala si raspandirea culturii in randurile poporului.

·         1918: Republica Democrata Armeana își declară independența. A fost primul stat modern armean, constituit la 28 Mai 1918. Republica a fost înființată pe teritoriul Armeniei Orientale (gubernia Erevanului si regiunea Kars), din cadrul Imperiului Rus în urma Revoluției din 1917 și a dezmembrării Republicii Federative Caucaziene. În primele luni ale existenței sale, din iunie 1918 până în noiembrie 1918, majoritatea teritoriilor armene erau sub controlul armatei otomane, doar 12,000 km2 din jurul capitalei fiind în perioada respectivă sub controlul guvernului de la Erevan. În urma tratatului de pace dintre turci si Imperiul Britanic din noiembrie 1918, armata otomană s-a retras din majoritatea teritoriilor ocupate. Republica Armeană a avut multe probleme în scurta perioadă a independenței sale, având de înfruntat o avalanșă de refugiați armeni din calea genocidului comis de autoritățile otomane, precum și războaie de amploare redusă cu vecinii săi, Georgia și Azerbaijan, din cauze teritoriale. La 10 august 1920, în cadrul tratatului de la Sevres era inclusă o clauză, prin care Armenia urma să fie recunoscută drept stat independent și să primească teritorii extinse din estul și nord-estul Turciei de astăzi, până la orașul-port Trabzon. Acest tratat nu a intrat însă în vigoare, datorită contraofensivei Junilor Turci si a lui Mustafa Kemal Attaturk . În septembrie 1920 începe războiul turco-armean, pe care Armenia avea să-l piardă. Porțiunea vestică a Armeniei a intrat în componența Turciei, iar restul teritoriului a fost ocupat de către Armata Roșie, intrând în componența Republicii Sovietice Transcaucaziene (și mai târziu ca RSS Armeana in URSS.

·         1918: Azerbaidjanul si-a proclamat independenta.

·         1936: Matematicianul englez Alan Turing a trimis spre publicare articolul "Despre numerele calculabile cu aplicații în Entscheidungsproblem", articol în care a introdus conceptul de mașină Turing, un dispozitiv abstract simplu de manipulare a simbolurilor, capabil de a simula logica oricărui algoritm rulat de un calculator.

·         1937: Neville Chamberlain a devenit premier al Marii Britanii. Guvernarea sa a ramas in istorie prin numeroasele  cedari in fata pretentiilor agresive ale lui Hitler. A demisionat in mai 1940, invocand probleme de sanatate, in locul sau venind Winston Churchill. A murit putin timp dupa aceea.

·         1937 - În această zi a fost înfiinţată marca Volkswagen, sau ca să respectăm adevărul istoric şi denumirea originală, Gesellschaft zur Vorbereitung des Deutschen Volkswagens mbH. La un an distanţă însă marca a fost redenumită Volkswagen GmbH pentru a simplifica lucrurile. Povestea VW se leagă însă de începutul anilor '30 atunci când s-au înregistrat schimbări mari în societatea germană. În acea perioadă industria automobilistică germană excela în automobile de lux, la care însă germanii din clasa muncitoare nu prea puteau spera, motocicletele fiind modul de transport tradiţional. Influenţat de realitatea socială, în 1933 Adolf Hitler proclamă nevoia unui automobil pentru popor, cu funcţionalitatea unui vehicul pe patru roţi, dar preţul unuia pe două. În ciuda intervenţiilor pentru a finanţa un proiect al unui constructor existent pe piaţă, Hitler s-a pronunţat pentru dezvoltarea de la zero a unei fabrici deţinute de stat. În 1934 ca şi creator al primului automobil pentru popor a fost ales cunoscutul inginer la acea vreme Dr. Ferdinand Porsche, dezvoltând precursorul legendarului VW Beetle. Prototipurile finale ale maşinii pentru mase au început să prindă formă în 1936, fiind produse la acea vreme în Stuttgart, iar în 1937 Deutsche Arbeitsfront ( Frontul German al Muncii) a anunţat înfiinţarea Volkswagen. Pe data 26 Mai 1938 în oraşul KdF-Stadt, Wolfsburg-ul de astăzi, a început construcţia primei uzine Volkswagen. Producţia nu a apucat să înflorească la adevărata capacitate, pentru că Al Doilea Război Mondial a izbucnit şi la comanda lui Hitler toate uzinele trebuiau să producă vehicule pentru front. Uzina a fost însă capturată de americani în 1945 şi a fost predată apoi britanicilor, ulterior fiind contactaţi mai mulţi industriaşi britanici, americani şi francezi pentru a o prelua, dar toţi au refuzat-o. Ba chiar Henry Ford II, nepotul fondatorului Ford, declara la acea vreme că în acea uzină se produc maşini prea zgomotoase şi prea urâte pentru a fi interesat. Asta a fost şi salvarea Volkswagen, nefiind doritori pentru această fabrică, facilităţile au rămase neatinse, spre deosebire de alte uzine care au fost dezmembrate şi trimise peste hotare. Istoria a demonstrat însă că se poate întoarce şi, începând cu 1948, sub comanda lui Heinrich Nordhoff, un fost manager al Opel, Volkswagen s-a extins fulminant de la an la an. Astăzi este una dintre cele mai influente şi recunoscute mărci de automobile din lume.

·         1937: Podul Golden Gate din San Francisco, o uimitoare realizare tehnologica si artistica, se deschide pentru traficul de vehicule, la cinci ani de la terminarea constructiei, dupa ce cu o zi inainte pe 27 mai, fusese deschis pentru public in ”Ziua pietonilor”. 200.000 de persoane au admirat atunci noul pod suspendat lung de 1500 de metri, care se intinde de-a lungul stramtorii Golden Gate, la intrarea in golful San Francisco, unind San Francisco cu Marin County.

·         1940: Al Doilea Război Mondial:  Regele  Léopold III, al Belgiei, comandantul suprem al armatei belgiene accepta capitularea in fata armatei naziste invadatoare. Va ramane prizonier pe toata durata razboiului.

·         1940: Al Doilea Război Mondial: Forțele norvegiene, franceze, poloneze și britanice recuceresc Narvik în Norvegia. Aceasta este prima victorie a infanteriei aliate a războiului.

·         1948: Prin decretul guvernului comunist român Petru Groza, Regele Mihai al României şi membrii familiei regale sunt lipsiţi de cetăţenia română. Hotararea a fost luata pe baza Legii privind dobandirea si pierderea cetateniei romane, care a fost promulgata la 19 ianuarie 1939 precum si a decretului-lege din 9 decembrie 1940 privind retragerea nationalitatii romane acelora care in strainatate au purtari potrivnice indatoririi de fidelitate fata de tara. Ambele acte normative emise de autoritati erau insa neconstitutionale, dupa ce la 31 august 1944 a reintrat in vigoare Constitutia din 1923. La 30 decembrie 1947 Palatul Regal a fost înconjurat de trupe sovietice şi unităţi române fidele comuniştilor. Sub şantaj şi ameninţarea cu pistolul din partea lui Petru Groza, Regele este nevoit să abdice. Comuniştii proclamă Republica Populară.În ianuarie 1948 Regele părăseşte România cu trenul, alături de mama sa şi de cîţiva apropiaţi. Regele Mihai a declarat la Londra că abdicarea sa a fost obţinută prin forţă şi în consecinţă este nulă. In toate cele cinci decenii de exil, regele Mihai I nu a cerut vreunei alte tari sau for oficial o alta cetatenie, pastrandu-si calitatea de cetatean roman. Decizia Consiliului de Ministri din mai 1948 a fost revocata prin Hotararea guvernului din 21 februarie 1997, regele Mihai redevenind, “de jure”, cetatean roman.

·         1961: Ziarul britanic The Observer a publicat articolul avocatului englez Peter Benenson intitulat "Prizonierii uitați", declanșând o campanie de scrisori ce a stat la baza înființării organizației pentru apărareadrepturilor omului Amnesty International.

·         1964: A fost creată Organizația pentru Eliberarea Palestinei (Ierusalim, 28 mai – 2 iunie 1964).

·         1968: A fost rejudecat „Procesul Pătrășcanu”; Tribunalul Suprem i-a achitat pe toți membrii „lotului Pătrășcanu”, iar Lucrețiu Pătrășcanu a fost declarat erou national. Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954, Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.

·         1971: A fost lansată stația interplanetară sovietică „Marte-3"; a devenit satelit artificial al acestei planete la 2.XII.1971 și a depus pe suprafața ei primul agregat automat care a comunicat date științifice din mediul marțian.

·         1975: Cincisprezece țări din Africa de Vest semnează Tratatul de la Lagos, crearea Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest.

·         1976: A fost semnat Tratatul dintre S.U.A si URSS, privind exploziile nucleare subterane in scopuri pasnice.

·         1977: A fost inaugurat Muzeul Tropaeum Traiani și replica monumentului triumfal roman de la Adamclisi, restaurat de un grup de specialiști români. Tropaeum Traiani este un monument triumfal roman în Adamclisi, județul Constanța, ridicat în cinstea împăratului roman Traian între anii 106-109 d.Hr. pentru a comemora victoria romanilor asupra dacilor în anul 102 d.Hr. Acesta a fost reconstituit în 1977, după unul dintre modelele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine. În muzeul adăpostit în interiorul acestuia se găsesc părți din monumentul original. Tropaeum Traiani este unul dintre cel mai importante monumente antice de pe teritoriul României. Primele săpături au fost întreprinse începând cu anul 1882 de către Grigore Tocilescu. Monumentul, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică suprastructura hexagonală. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și anume circa 40 m. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război. Metopele erau lespezi dreptunghiulare cu înălțimea de 1,48‐1,49 m. Din cele 54 metope inițiale, se mai păstrează 48. Deasupra metopelor se află o friză cu 26 de creneluri, din care s-au păstrat numai 23, sculptate și ele în basorelief, care alcătuiesc coronamentul nucleului circular. Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar, pe ai cărui pereți se aflau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi, și de asemena un mausoleu, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum), care, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102. La 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani, care este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170. În Complexul muzeal Tropaeum Traiani pe lângă “Monumentul triumfal Tropaeum Traiani” și “cetatea Tropaeum Traiani” (care datează din secolul al II-lea) se află și muzeul de sit. Clădirea muzeului, inaugurată în 1977, este concepută ca un lapidarium și cuprinde numeroase vestigii arheologice descoperite în cetate și împrejurimi. Pe o parte a muzeului sunt expuse metopele, friza inferioară și cea superioară, pilaștrii, crenelurile și blocurile de parapet ale stilului attic festonat. În centrul sălii este expusă statuia colosală a trofeului, inscripția și friza cu arme. Celelalte exponate sunt constituite de colecțiile ceramice (vase aparținând culturii Hamangia, ceramică getică, amfore grecești, romane și bizantine), opaițe, unelte, podoabe, fragmente de apeducte, sculptură, documente epigrafice.

·         1982: Războiul din Insulele Falkland: forțele britanice înving pe cele argentiniene în Bătălia de la Goose Green. Războiul Malvinelor este un conflict militar și diplomatic care a avut loc în anul 1982 între Argentina și Marea Britanie și s-a desfășurat în 3 arhipelaguri din sudul Oceanului Atlantic și anume: insulele Malvine (sau Falkland), Georgia de Sud și Insulele Sandwich de Sud. Războiul a durat de pe 2 aprilie până pe 14 iunie 1982 și a pornit de la debarcarea argentinienilor pe insulele Malvine. Cauza luptei a fost suveranitatea insulelor care de-a lungul istoriei au fost ocupate de către Spania, Franța, Argentina și ocupate de Anglia în 1833. Argentina consideră o parte a teritoriului său ocupată de o forță invazoare și în documentele interne aceste insule fac parte din Provincia Țării de Foc, Antarcticii și Insulelor Atlanticului de Sud (Provincia de Tierra del Fuego, Antártida e Islas del Atlántico Sur).  În urma acestui conflict militar s-au înregistrat peste 900 de morți (649 argentinieni, 255 englezi, 3 locuitori ai insulelor) și peste 1900 răniți (1188 argentinieni și 777 englezi).  Războiul Malvinelor a avut urmări clare și în viața politică a celor două state. Astfel, în Argentina, a condus la destrămarea dictaturii El Proceso care conducea țara din 1976. Această juntă militară fusese, după unii observatori politici, cea mai semnificativă dictatură argentiniană. În Marea Britanie izbânda militară a dat puteri și mai mari guvernului condus de Margaret Thatcher și a condus la consolidarea renumelui lui Thatcher ca Doamna de Fier, respectiv la realegerea sa în anul 1983, pentu a doua oară, ca prim ministru a Regatului Unit.

·         1987: Celebrul zbor al unui avion pilotat de tanarul vest-german Mathias Rust de numai 19 ani, aviator-amator din Hamburg, care a ridiculizat tot sistemul militar de aparare al Uniunii Sovietice. A decolat de pe un aeroport din Finlanda la bordul unui mic Cessna si s-a indreptat spre Moscova, fara nici o aprobare.  Dupa ce a parcurs mii de km de teritoriu sovietic, fara a fi detectat de radare, a aterizat in Piata Rosie din Moscova, lasandu-i cu gurile cascate pe militieni, kaghebisti in civil ori uniforma, moscoviti, precum si pe numerosii turisti prezenti .

·         1992: A fost semnat, la București, Tratatul româno–american pentru încurajarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

·         1993: Eritrea și Monaco se alătură Națiunilor Unite.

·         1995: Orașul rus Neftegorsk este lovit de un cutremur de 7,6 grade pe scara Richter; peste 2.000 victime, reprezentând 2/3 din totalul populației.

·         1997: Romania si Bulgaria au semnat Acordul privind notificarea reciproca a accidentelor nucleare.

·         1998: Oficialitățile militare din Pakistan au efectuat primele teste cu arme nucleare.

·         1999: Scandalul dioxinei: descoperirea unor animale contaminate cu dioxină și vândute de Belgia câtorva mii de ferme din lume.

·         1999: La Milano, Italia, după 22 de ani de lucrări de restaurare, capodopera lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină este expusă publicului din nou; vizitatorii au obligația de a privi de departe pânza și pot sta doar pentru 15 minute. Cina cea de taină (în italiană Il Cenacolo sau La Ultima Cena) este o pictură murală a lui Leonardo da Vinci, realizată pentru patronul său, ducele Ludovico Sforza din Milano, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie din Milano. Opera măsoară 460 x 880 cm și a fost executată în tempera și ulei, aplicate pe un strat dublu de ipsos, în perioada cuprinsă între 1494 și 1497. Pictura reprezintă scena biblică a Ultimei Cine a lui Iisus Hristos, așa cum este descrisă în Evanghelia după Ioan (13:21), redând reacțiile diferite ale Apostolilor săi, după ce Isus anunțase că unul dintre discipolii săi îl va trăda. Forma definitivă a fost precedată de studii amănunțite, schițele corespunzătoare s-au păstrat și se găsesc în biblioteca “Albertina” din Viena, la “Accademia” din Veneția și în “Royal Library” din castelul Windsor. Tehnica folosită de Leonardo, lucrând pe tencuială uscată cu materiale asemănătoare picturilor pe lemn, s-a dovedit neadecvată, rezultatul fiind că, după puțin timp, vopseaua a început să se desprindă, fapt atestat într-o scrisoare a lui De Beatis din 1517, adresată cardinalului din Aragona. În cursul secolelor, pictura a fost de mai multe ori restaurată, rezultatele fiind mai degrabă negative, întunecându-se suprafața pictată. Călugării dominicani au distrus peretele inferior, deschizând o ușă chiar la mijloc, eliminând astfel picioarele lui Iisus. Ultima restaurare, începută în 1948 și terminată la 28 mai 1999, a reînoit pigmentul colorant milimetru cu milimetru, restituind și consolidând astfel ceea ce mai rămăsese din pictură și readucând la vedere aspecte dotate de o luminozitate și prospețime neașteptate. În august 1943, în urma unui bombardament aerian, tavanul încăperii se prăbușește dar pictura rămâne ca prin minune intactă, protejată doar de câțiva saci cu nisip. În 1980, împreună cu biserica și cu mănăstirea dominicană, opera lui Leonardo a fost declarată de către UNESCO patrimoniu al umanității. Redând furtuna născută în sufletul discipolilor la auzul cuvintelor “Unul dintre voi mă va trăda!”, artistul a redat felul divers în care, potrivit vârstei și temperamentului, apostolii au reacționat la aceste cuvinte fatidice. Cea mai mare parte dintre personajele picturii sunt atât de precis și complet construite, încât ar putea fi desprinse pentru a figura ca niște portrete independente, deși integrarea lor în ansamblu este perfecta. Compozițional, Cina cea de Taină a fost construită după raționamente aproape matematice. Apostolii au fost împărțiți în patru grupuri de câte trei, dispuse două la dreapta și două la stânga lui Isus, care se află în centru. Spre a fi mai proeminent, Isus a fost situat în dreptul unei ferestre prin care se vede un peisaj cu orizontul foarte coborât, având deci ca fundal cerul. Părerea care dăinuise multă vreme privitoare la rolul secundar al culorii la Leonardo, explicându-se aceasta prin formația sa toscană în care avea întâietate realizarea reliefului – “il rilievo” – ca obiectiv pictural, a fost infirmată prin lucrările moderne de restaurare. Există două copii în mărime naturală a Cinei lui Leonardo: una se găsește la Biserica Minorită din Viena, alta în muzeul mănăstirii din Tongerlo (Belgia).

·         2008: Prima reuniune a Adunării Constituante din Nepal declară oficial Nepalul republică, punand capat domniei de 240 de ani a dinastiei Shah.

Nașteri

·         1371: Ioan al II-lea de Burgundia (d. 1419)

·         1524: S-a nascut sultanul otoman Selim al II-lea (d.12 decembrie 1574). A condus Imperiul Otoman din 1566 pana in anul 1574 si a fost cel de-al unsprezecelea sultan al Turciei, fiul lui Suleyman I si al Sultanei Hürrem (care nu era de origine turcă ci provenea din sudul Ucrainei).

·         1660: George I al Marii Britanii, din 1714 primul rege al Marii Britanii din Casa de Hanovra (d.1727). A fost prinț elector al Sfantului Imperiu Romano-German si primul rege al Marii Britanii și al Irlandei din Casa de Hanovra, din data de 1 august 1714, până la moartea sa. Nu cunoștea limba engleza, fiind vorbitor de franceza si germana,și nici legile Angliei si din această cauză se naște o nouă institutie de guvernământ: Consiliul de cabinet, alcătuit dintr-un grup de consilieri particulari și miniștri, un cabinet răspunzător în fața Camerei Comunelor. Sir Robert Walpole a prezidat acest Consiliu timp de douăzeci de ani.

·         1731: Johann August Ephraim Goeze, zoolog german (d. 1793)

·         1738: S-a nascut Joseph Ignace Guillotin, medic si revolutionar francez, caruia i  s-a atribuit inventarea  dispozitivului pentru decapitarea condamnatilor numit dupa numele sau- ghilotina. De fapt masina fusese  inventata de Dr. Antoine Loius, secretarul Academiei chirugicale din Surgeans si de un mecanic numit Schmidt si fusese deja folosita in Scotia, Anglia si alte tari europene. J. I. Guillotin a obtinut, ca deputat, in sedinta Adunarii Nationale din 1 decembrie 1789 introducerea pedepsei prin decapitare, pentru a scurta chinurile condamnatilor la moarte, iar masina a fost numita “guillotine= ghilotina”.  Ca membru al Adunării Guillotin si-a  îndreptat în principal  atenţia  faţă de reforma medicală, şi a fost la 10 octombrie 1789, în timpul unei dezbateri privind  pedeapsa cu moartea si a propus  decapitarea condamnatilor la moarte, numai prin intermediul unei mecanism simplu.“mecanism”,  definit ca “o maşină care decapitează fara durere” . La acel moment, decapitarea în Franţa se facea  de obicei cu  toporul  sau sabia, iar moartea nu era intotdeauna  imediată. În plus, tăierea capului era rezervata pentru nobilime, în timp ce condamnatii  de rand erau de obicei spânzuraţi sau li se aplicau pedepse mult mai sinistre, cum ar fi ruperea pe roata. În ciuda acestei propuneri, Guillotin s-a opus pedepsei cu moartea şi a sperat că o metodă mult mai umană şi mai puţin dureroasa de executie ar fi primul pas spre o abolirea totală a pedepsei cu moartea. El  dorea  de asemenea,  executiile sa se faca fara public numeros si nu in prezenta copiilor. Spre sfârşitul domniei terorii, Guillotin a fost arestat şi închis, dar a fost eliberat din închisoare în 1794, dupa ce Robespierre   a cazut de la putere. Dupa iesirea din inchisoare  a abandonat cariera politică pentru a  se dedica  profesiei de medic. Asocierea numelui sau  cu ghilotina a facut  ca  familia Guillotin sa inainteze  guvernului francez  o petitie  pentru a da un alt nume acestui mecanism sinistru, iar atunci când guvernul a refuzat, aceasta  şi schimbat numele . Printr-o coincidenta, un medic din Lyon pe nume Guillotin , a fost executata pe  ghilotină, iar aceasta intamplare  pare sa  fi contribuit la  raspandirea zvonului ca  Guillotin ar fi fost el insusi  omorat de  masina care poartă numele. In realitate, Guillotin a murit  pe  28 martie 1814 din cauze naturale  şi acum este înmormântat în  cimitirul Pere- Lachaise din Paris.

·         1759: William Pitt cel Tânăr, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1806)

·         1779: S-a nascut poetul irlandez Thomas Moore; (d. 1852).

·         1830: Carl Filtsch, pianist și compozitor sas (d. 1845). Carl Filtsch (* 28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, Transilvania – † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea. A început cursurile de pian la vârsta de trei ani, primul îndrumător fiind chiar tatăl său, Joseph Filtsch, pastor (preot) evanghelic în Sebeșul Săsesc. Pentru fructificarea talentului său muzical, a fost dus în 1837 la Viena, unde a fost prezentat Curții Imperiale. Astfel a ajuns să fie coleg de educație muzicală și tovarăș de joacă al viitorului împărat Franz Joseph. A debutat în public în februarie 1841 la „Wiener Musikverein”. Succesul său răsunător a fost continuat într-un turneu din Budapesta până la Sibiu. În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Karl Filtsch. De la el ne-a rămas următoarea frază: „Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia”. Chiar și Chopin a făcut o remarcă după ce Carl Filtsch a interpretat unul din concertele pentru pian compuse de el: „Dumnezeule, ce copil. Până acum, nimeni nu m-a înțeles așa ca el…” Dar, din păcate, în scurt timp a fost obligat să anuleze turneele planificate în toată Europa. Filtsch s-a îmbolnăvit de tuberculoză și medicii i-au prescris băi de mare în Veneția. După o scurtă îmbunătățire a stării sănătății sale, și o ultimă ședere pe timpul verii în Transilvania și la Viena, el s-a întors la Veneția. Acolo a fost răpus de acea boală incurabilă, în plină tinerețe, la vârsta de numai 15 ani. Monumentul său funerar, dăltuit în marmură, se găsește la cimitirul San Michele din Veneția. Filtsch, care a început să improvizeze la pian încă de tânăr, a lăsat în urma sa opt compoziții proprii, din care unele care au fost publicate pentru prima dată la Londra, în 1843. În ciuda influențelor ușor de recunoscut ale profesorilor săi, în lucrările sale se oglindesc o maturitate timpurie și un talent remarcabil.

·         1853: Carl Larsson, pictor suedez (d. 1919)

·         1884: Edvard Beneš, politician ceh (d. 1948)

·         1889 - S-a născut G.F.Ciauşu, folclorist, cunoscut îndeosebi prin studiul etnografic comparatist "Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă" (1914), distins de Academia Româna cu premiul "Adamachi" (m.14.01.1963).

·         1908 - S-a născut scriitorul englez Ian Fleming, creatorul celebrului personaj James Bond (d. 1964). Ian Lancaster Fleming (n. 28 mai 1908 – d. 28 august 1964) a fost un scriitor și jurnalist britanic, cunoscut pentru crearea lui James Bond și ilucidarea aventurilor acestuia in 12 romane și 9 nuvele. Cu circa 100 milioane exemplare vândute în toata lumea, lucrările despre James Bond sunt incluse în lista celor mai vîndute serii de cărți. Fleming a mai scris două cărți și povestea pentru copii “Chitty Chitty Bang Bang”.

·         1912: Patrick White, scriitor australian, laureat al Premiului Nobel (d.1990)

·         1913: George Macovescu, publicist, prozator, diplomat și politician comunist român (d. 2002)

·         1917 - S-a născut Papa John Creach, violonist american (Jefferson Airplane, Hot Tuna).

·         1922 - S-a născut scriitorul Zamfir Vasiliu.

·         1936 - S-a născut Cathy Carr, cântăreaţă americană.

·         1938 - S-a născut Prince (Campbell) Buster, muzician şi compozitor jamaican.

·         1943 - S-a născut Tony Mansfield, baterist britanic (Billy J. Kramer & The Dakotas).

·         1944 - S-a născut Gladys Knight, cântăreaţă americană (Gladys Knight & The Pips).

·         1944 - S-a născut Billy Vera (William McCord Jr.), vocalist şi compozitor american (The Beaters).

·         1945: John Fogerty, compozitor-cântăreț american, chitarist și producător (Creedence Clearwater Revival și The Golliwogs)

·         1948 - S-a născut Ray Laidlaw, baterist britanic (Lindisfarne, Jack The Lad).

·         1954 - S-a născut Valeriu-Victor Boeriu, politician român.

·         1955: Nicolae Robu, inginer, profesor universitar și politician român, rector al Universității „Politehnica” din Timișoara

·         1956: George Volceanov, anglist și traducător român

·         1959 - S-a născut Steve Strange (Harrington), vocalist şi compozitor britanic (Moors Murderers, Photon, Visage).

·         1962 - S-a născut Roland Gift, vocalist şi compozitor britanic (Fine Young Cannibals).

·         1963 - S-a născut Brad Hopkins, basist şi compozitor canadian (Chalk Circle).

·         1968: Kylie Ann Minogue, compozitoare-cântăreață australiană, producătoare și actriță. Este câștigătoarea unui premiu Grammy  si  a fost decorată cu Ordinul Imperiului Britanic. A devenit cunoscută la sfârșitul anilor 1980  prin rolul jucat în serialul de televiziune australian Neighbours (Vecini), înainte de a deveni artistă pop  în anul  1987.

·         1974: Tudor Chirilă, actor, cântăreț și compozitor roman

·         1979: Alina Mihaela Dicu, psiholog, traducător – interpret.

Decese

·         576: A murit episcopul francez Germain din Paris, numit si Germain din Autun (născut în 496), cleric al perioadei merovingiene. A fondat în timpul domniei lui Childebert I mănăstirea Saint Germain des pres, care ii poarta numele.

·         1357: A decedat regele Afonso al IV-lea al Portugaliei (n. 8 februarie 1291) supranumit Viteazul (in portugheza o Bravo), cel de- al șaptelea rege al acestei tari,din 1325 până la moartea sa în 1357. Afonso al IV-lea a acordat o atenți e deosebita marinei portugheze finanțand o flotă comercială din bani publici și a ordonat primele explorări maritime. Insulele Canare (astăzi făcând parte din Spania), au fost descoperite pe timpul domniei sale.

·         1750: A murit impăratul Sakuramachi ( n. 8 februarie 1720) , al 115-lea împărat al Japoniei, potrivit ordinii tradiționale de succesiune.Domnia lui Sakuramachi a durat din 1735 până în 1747.

·         1767: Maria Josepha de Bavaria, soția lui Iosif al II-lea, Împărat Roman (n. 1739)

·         1787 - A murit Leopold Mozart, violonist, organist şi compozitor austriac, tatal  si profesorul lui  Wolfgang Amadeus Mozart. (n. 1719).

·         1805: A decedat Luigi Boccherini, violoncelist și compozitor italian (n. 1743). Este foarte cunoscut datorită menuetului din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major. Luigi Rodolfo Boccherini (n. 19 februarie 1743, Lucca, Italia – d. 28 mai 1805) a fost un compozitor și violoncelist din Italia, a cărui muzică era caracterizată de un stil galant, stil care s-a dezvoltat, intr-un fel, separat de marile centrele muzicale europene. Boccherini este foarte cunoscut datorită unui menuet din Cvintetul de corzi în E, Op.13, Nr.5 și Concertul de violoncel în Si bemol major. Această ultimă lucrare a fost cunoscută în diferite versiuni făcute de violoncelistul german Friedrich Grützmacher, dar recent a fost transformată în versiunea originală.

·         1849: Anne Brontë, scriitoare engleză (n. 1820), cea mai mică dintre surorile Brontë.  Este cunoscuta pentru romanele sale  Agnes Grey (1847)  si Necunoscuta del la Wildfell Hall (1848).  Anne, mezina familiei Brontë, s-a născut la 17 ianuarie 1820 în Thornton. La numai un an, mama acesteia, Maria Branwell, s-a îmbolnăvit de ceea ce se crede că a fost cancer uterin și a murit pe 15 septembrie 1821. Sora Mariei venise inițial în casa acestora pentru a o îngriji pe sora ei, însa și-a petrecut restul vieții acolo, având grija de copii. Când sora acesteia moare, în 1825, tatăl său o retrage de la școala la care învața iar pentru următorii 5 ani, aceasta este educată acasă, în special de tatăl și mătușa ei. La 15 ani, Anne se duce în Roe Head, unde stă 2 ani, timp în care se întoarce acasă numai în vacanțe. În decembrie 1837, Anne se îmbolnavește de gastrită iar sora acesteia, Charlotte îl convinge pe tatăl lor să o aducă pe Anne acasă. În 1839, aceasta caută să se angajeze ca profesoara și devine guvernantă la familia Ingham la Blake Hall.

·         1864 - A murit Simion Bărnuţiu, jurist, filosof şi estetician, unul dintre principalii organizatori ai Revoluţiei de la 1848 (n. 21 iulie 1808).  Simion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj – d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania. Născut într-o familie săracă, și-a început studiile la școala comunală de la 6 ani. După terminarea școlii, a urmat studiile la gimnaziul din Careii Mari, iar, apoi, Facultatea Teologică din Blaj, unde a fost hirotonit preot celib greco-catolic. De la 23 de ani, din anul 1831, predă istoria universală la o școală în Blaj. Nu și-a mai putut continua studiile istorice, drept consecință a unui proces în care a fost implicat. Din această cauză s-a mutat la Sibiu, unde a urmat Academia Săsească de Drepturi timp de 3 ani. În 1848 a răspândit prin Sibiu cunoscutul său manifest în care milita pentru egalitatea națională. Tot atunci se implică în revoluția română, fiind unul dintre principalii săi lideri. Pe 14 mai 1848 a ținut un important discurs în Catedrala din Blaj, intrat în istorie ca Discursul de la Blaj. Revoluția odată înfrântă, Bărnuțiu s-a refugiat la Viena, unde a urmat cursurile Universității până în 1853, când a fost forțat să renunțe, ca urmare a intervențiilor poliției imperiale. Se mută în Italia, la Pavia, unde se înscrie la cursurile Facultății Juridice. Își ia doctoratul, iar, apoi, revine la Viena, unde August Treboniu Laurian îi face propunerea de a veni la Iași să predea, invitație pe care o acceptă, fiind la Iași din decembrie 1854. Timp de un deceniu, Bărnuțiu a rămas acolo. În calitatea sa de profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) și, apoi, la Universitatea din Iași (1860-1864), Bărnuțiu a format oameni cu o gândire nouă, oameni care, ulterior, au cerut reforme democratice, votul universal, exproprierea moșiilor boierești și a celor mănăstirești. A murit în 28 mai 1864, la locul numit Gorgana, aparținător satului Sânmihaiu Almașului; în acel moment, Bărnuțiu, grav bolnav, era în drum, împreună cu nepotul său, Ioan Maniu, de la Iași spre Bocșa. A fost înmormântat în curtea bisericii de lemn din Bocșa, pe 3 iunie 1864, de către 30 de preoți, în frunte cu vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu. În 1948 rămășițele lui Bărnuțiu au fost mutate în interiorul mausoleului din Biserica Greco Catolică din Bocșa. A fost unul dintre organizatorii și conducătorii Revoluției Române de la 1848 din Transilvania. A participat la Adunarea Națională de la Blaj din 18/30 aprilie 1848 și la cea din mai 1848. Concepe și distribuie celebrul său manifest Proclamația din 24-25 martie 1848, în care enunță principiile sale, formulate anterior, începând din anul 1842, despre națiunea română și soarta românilor din Transilvania.

·         1878: John Russell, Conte de Russell, politician englez, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1792)

·         1912: Paul Emile Lecoq de Boisbaudran, chimist francez (n. 1838)

·         1916: Ivan Franko, poet ucrainean (n. 1856)

·         1937: Alfred Adler, psihiatru austriac (n. 1870)

·         1940: Prințul Frederic Karl de Hesse, landgraf de Hesse (n. 1868)

·         1963 - A murit Ion Agârbiceanu, prozator, membru al Academiei Române: "Popa Man", "Domnişoara Ana", "File din cartea naturii" (n.12 septembrie 1882)

·         1970 - A murit Iuliu Hossu, episcop unit român de Gherla, al cărui nume se leagă de Unirea de la Alba Iulia (n. 30 ianuarie 1885). A fost episcop al Episcopiei romano-catolice de Cluj-Gherla, cardinal, membru de onoare (din 1945 ) al Academiei Romane. 1 octombrie 1948 a dat un Decret de Excomunicare (ipso facto) a participanților la Adunarea de la cluj a celor 37 de preoți greco-catolici care urmau să hotărască ruperea credincioșilor greco-catolici români de Biserica Romei, la ordinul lu Stalin si a comunistilor din România ( de fapt au semnat doar 36 de preoți dintre cei participanți). La 28 octombrie 1948 a fost arestat din reședința sa episcopală de la Cluj și dus la vila patriarhală de la Dragoslavele , unde a fost ținut închis, sub pază, în foame și frigîmpreună cu ceilalți episcopi greco-catolici arestați. Atât autoritățile comuniste cât și conducerea BOR si patriarhul Iustinian Marina personal, i-au propus scaunul de mitropolit al Moldovei , în schimbul renunțării la credința catolică și la legătura cu Roma, cu Scaunul Papal. Refuzând trecerea la ortodoxie, episcopul Iuliu Hossu a fost transferat mai întâi la Manastirea Caldarusani , iar în 1950 la penitenciarul din Sighet. În anul 1955 , a fost dus la Curtea de Arges, iar în anul 1956, la Manastirea Ciorogarla , apoi din nou la Caldarusani , unde a stat cu domiciliu obligatoriu până la sfârșitul vieții.

·         1971 - A murit Jean Vilar, actor şi regizor francez, organizator al Festivalului de teatru de la Avignon (n.25.03.1912).

·         1972:  Prinţul  Edward, Duce de Windsor, fostul suveran britanic care a abdicat  pentru a se căsători cu americana Wallis Warfield Simpson, a murit la Paris, la vârsta de 77 ani.

·         1985: A decedat Şerban Ţiţeica, fizician român, vicepreşedinte al Academiei Române; (n. 1908). Șerban Țițeica (n. 14/27 martie 1908, București, România – d. 28 mai 1985, București, România) a fost un fizician român, profesor universitar, membru al Academiei Române(1955) și vicepreședinte al acesteia (1963-1985). Este unanim considerat drept fondatorul școlii române de fizică teoretică. A făcut cercetări în domeniul termodinamicii, a fizicii statistice, mecanicii cuantice, fizicii atomice și în fizica particulelor elementare.

·         1988: Arthur Kreindler, medic neurolog român (n. 1900)

·         2003: Ilya Prigogine, chimist și fizician belgian (n. 1917)

·         2010: Mihai Drăgănescu, inginer electronist român, membru al Academiei Române (n. 1929).

Sărbători

·         În calendarul ortodox: (+) Sfânta Treime

• În calendarul romano-catolic: Sf. Germain din Paris, episcop
• Ziua românilor de pretutindeni. Ziua Românilor de Pretutindeni este sărbătorită, începând cu anul 2015, în ultima duminică a lunii mai, respectiv la 28 mai în acest an. Ziua Românilor de Pretutindeni a fost instituită prin Legea nr. 299 din 13 noiembrie 2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, care reglementează drepturile persoanelor ce își asumă în mod liber identitatea culturală română — persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, din afara granițelor României, având ca scop menținerea, promovarea și afirmarea identității lor culturale, etnice, lingvistice și religioase. Între anii 2007-2014, Ziua Românilor de Pretutindeni a fost marcată în fiecare an, la 30 noiembrie, de Ziua Sfântului Andrei, Apostolul românilor, de către Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), printr-o serie de manifestări organizate în zone în care trăiesc mulți români. În 2012, la împlinirea a cinci ani de la celebrarea acestei zile, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a marcat această sărbătoare, precizând, în cadrul unui comunicat, că MAE consideră conaționalii de pretutindeni drept parte integrantă a poporului român, iar comunitățile românești din afara granițelor țării, un vector activ și puternic de promovare a imaginii României în lume.

RELIGIE ORTODOXĂ 28 Mai

(+) Sfânta Treime

Luni 28 Mai 2018 se prăznuiește Sfânta Treime, numită și a doua zi de Rusalii. Rusaliile se țin întotdeauna la 10 zile după Înălțare sau la 50 de zile după sărbătoarea Paștelui.

În aceste zile se sărbătorește și întemeierea Bisericii creștine. În urma cuvântării Sfântului Apostol Petru la Ierusalim, s-au convertit la creștinism aproximativ 3000 de suflete la Cinzecime. De-a lungul vremii au apărut numeroase tradiții, obiceiuri și superstiții legate de aceste două zile sfinte: Cinzecimea și ziua Sfintei Treimi.

Încă din cele mai vechi timpuri aceste zile sunt numite Ielele și sunt considerate făpturi fermecate care se arată pe pământ în anumite perioade și mai ales în aceste două zile. În unele zone din țară gospodarii obișnuiesc să își „ude” nevestele. Acest obicei se găsește în special în zona Brașovului și a Mureșului. În trecut oamenii se temeau de Iele pentru că cine cădea sub blestemul lor rămânea bolnav pe viața și mai putea fi salvat doar de călușari.

În zona Oltului, călușarii merg de Sfânta Treime pe la casele oamenilor bolnavi să joace, considerând că acest obicei aduce sănătate, vindecarea bolilor și alungarea spiritelor rele. Persoanele suferinde sunt scoase din casă și așezate în curte, cu fața spre răsăritul soarelui. Batrânii cred că dansul acestor călușari ii poate tămădui si poate alunga blestemele pe care Ielele le-au aruncat asupra lor.

În ziua de Sfânta Treime, a doua zi de Rusalii, țăranii ies la câmp împreună cu preoții din sate și se roagă și stropesc ogoarele cu apă sfințită, pentru ca roadele pământului să fie bune, iar grindina să nu se abată asupra lor. În unele zone ale țării se pocnesc ramuri lungi și groase de tei pentru a alunga spiritele rele si duhurile care împiedică rodirea pământului. Cine muncește astăzi la câmp nu va avea parte de rod și va avea ghinion tot anul.

De Sfânta Treime nu se muncește nici în gospodărie, nu se dă gunoiul afară și femeile nu torc. Este o zi de sărbătoare în care toată lumea se odihnește și se roagă. Există și o superstiție conform căreia nimeni nu ar trebui să plece departe de casă în această zi.

În ziua de Sfânta Treime nu este bine să te cerți sau să blestemi, pentru a nu se întoarce răul asupra ta. Orice blestem se va prinde, așa că cel mai indicat este să treci ziua în liniște și armonie. Astăzi toată lumea merge la biserică și participă la Sfânta Liturghie, după care fiecare se retrage la casa sa și se veselește alături de cei dragi sau se odihnește.  În zonele rurale gospodarii își leagă la brâu câte o crenguță de pelin, ce are menirea de a-i feri de rele și dușmani.

Ev. Ioan 14, 6-7, 11-21, 26

Zis-a Domnul: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine, iar de nu, credeți-mă pentru lucrările acestea. Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu și mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl. Și orice veți cere întru numele Meu, aceea voi face, ca să fie slăvit Tatăl întru Fiul. Dacă veți cere ceva în numele Meu, Eu voi face. Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște; voi, însă, Îl cunoașteți, pentru că rămâne la voi și în voi va fi! Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi. Încă puțin timp și lumea nu Mă va mai vedea; voi, însă, Mă veți vedea, pentru că Eu sunt viu și voi veți fi vii. În ziua aceea veți cunoaște că Eu sunt întru Tatăl Meu și voi întru Mine și Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele și le păzește, acela este care Mă iubește; iar cel ce Mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu și Mă voi arăta lui. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus Eu.

Ap. I Ioan 5, 3-13

Fraților, dragostea de Dumnezeu aceasta este: să păzim poruncile Lui; și poruncile Lui nu sunt grele. Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruiește lumea, și aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea, dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Acesta este Cel Care a venit prin apă și prin sânge: Iisus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă și prin sânge; și Duhul este Cel Ce mărturisește, că Duhul este adevărul. Căci trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl și Cuvântul și Sfântul Duh, și Acești trei Una sunt. Și trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele, și acești trei mărturisesc la fel. Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare, căci aceasta este mărturia lui Dumnezeu: că a mărturisit pentru Fiul Său. Cine crede în Fiul lui Dumnezeu are această mărturie în el însuși. Cine nu crede în Dumnezeu L-a făcut mincinos, pentru că n-a crezut în mărturia pe care a mărturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Iar mărturia este aceasta: că Dumnezeu ne-a dat viață veșnică și această viață este întru Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are Viața; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are Viața. Acestea am scris vouă, care credeți în numele Fiului lui Dumnezeu, ca să știți că aveți viață veșnică.

Predică la Praznicul Sfintei Treimi - Pr. Ilie Cleopa

E bine să mai ştiţi şi să ţineţi minte că oriunde se va zice că Duhul Sfânt este din Tatăl prin Fiul, sau că purcede din Tatăl prin Fiul, să ştiţi că acest cuvânt „prin Fiul” însemnează că într-aceeaşi dată şi împreună şi nedespărţit cu Fiul ce se naşte, purcede şi Duhul Sfânt din Tatăl, nerămânând mai pe urmă cu existenţa.

Sfânta Treime

„Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmii 32, 6); „Căci Trei sunt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh,

şi AceştiTrei Una sunt” (I Ioan 5, 7); „Cunoştinţa Sfintei Treimi şi a celei de o fiinţă Treimi este sfinţire şi îndumnezeire pentru îngeri şi pentru oameni” (Sfântul Talasie Libianul, „Capete despre dragoste şi înfrânare”, suta întâi, Filocalia, vol. IV, cap. 100, p. 10).

            Iubiţi credincioşi,

Despre Prea Bunul Dumnezeu Cel închinat şi slăvit în Treime, unele le putem înţelege, dar a le grăi nu, iar altele le putem şi înţelege, şi grăi (Sfântul Ioan Damaschin, Teologhicon, p. 3).

 Iată cele ce le putem înţelege şi grăi: că Dumnezeu este fără de început, fără de sfârşit, veşnic, pururea existent, nezidit, neschimbat, unic, necompus, fără de trup, nevăzut, nepipăit, nescris împrejur, nemărginit, neînţeles, necuprins, neajuns de minte, bun, drept, Ziditor al tuturor zidirilor, atotputernic, proniator al tuturor, Stăpânitor, Judecător; apoi că este Dumnezeu Unul după fiinţă, dar în trei ipostasuri: în Tatăl, în Fiul şi în Sfântul Duh; şi că Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh sunt Una, afară de nenaştere, naştere şi purcedere.

Apoi că Fiul şi Sfântul Duh sunt Una, afară de nenaştere, naştere şi purcedere. Apoi că Fiul Cel Unul Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, pentru îndurările milei Sale spre a noastră mântuire, cu bunăvoirea Tatălui şi cu împreună-lucrarea Preasfântul Duh, fără de sămânţă şi fără de stricăciune zămislindu-Se, prin Duhul Sfânt, din Sfânta Fecioară şi de Dumnezeu Născătoarea Maria s-a născut şi om desăvârşit dintr-însa S-a făcut.

Şi că Acesta este Dumnezeu desăvârşit, şi Acelaşi om desăvârşit, din două firi, a dumnezeirii şi a omenirii, şi din două firi gânditoare, voitoare, lucrătoare şi libere. Sau ca să zic pe scurt, amândouă fiind desăvârşite, după voia şi raţiunea proprie lor, şi alcătuind un singur Ipostas.

De aceea, după omenitate a flămânzit şi a însetat, S-a ostenit, S-a răstignit, şi moarte şi îngropare a primit, şi a treia zi a înviat şi la ceruri S-a înălţat, de unde iarăşi va să vie la noi, la sfârşitul veacurilor.

Aşadar, fraţii mei, cele zise până aici sunt din cele ce noi oamenii putem a le înţelege şi a le grăi despre Dumnezeu.

Iar cele privitoare la întrupare nu toate sunt necunoscute, nici toate se pot cunoaşte. Şi altceva este ceea ce se poate cunoaşte şi altceva ceea ce se poate grăi, precum şi altceva este a grăi şi altceva a cunoaşte.

Deci multe din cele ce se înţeleg despre Dumnezeu umbrit, nu se pot spune în chip limpede. Şi în aceste cazuri suntem siliţi să spunem cele ce sunt mai presus de noi prin cele ce sunt proprii nouă. Adică a grăi cele dumnezeieşti în chip omenesc (Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 436). Aşa Îi atribuim lui Dumnezeu somn, mânie, purtare de grijă, mâini, picioare şi cele asemenea.

Iar cele ce nu le putem nici înţelege, nici grăi despre Dumnezeu, sunt acestea: nu putem nici grăi, nici înţelege ce este fiinţa lui Dumnezeu sau cum este ea întru toate. Iarăşi nu putem înţelege şi grăi în ce fel Fiul Cel Unul Născut şi Dumnezeu, deşertându-se pe Sine, S-a făcut om din sângele Fecioarei, după altă lege decât cea a firii.

De asemenea, nu putem înţelege, nici grăi în ce fel Duhul Sfânt purcede din Tatăl. Nici în ce chip Mântuitorul nostru a umblat pe deasupra apelor. Mai trebuie să ştim că nu este cu putinţă a grăi sau a înţelege despre Dumnezeu altele decât cele descoperite prin insuflare dumnezeiască, prin dumnezeieştile cuvinte ale Vechiului şi ale Noului Testament (vezi Sfântul Dionisie Areopagitul, Despre dumnezeieştile numiri, cap. 2, şi la Sfântul Ioan Damaschin, op. cit., p. 6).

Aşadar, fraţii mei, în cele de până aici v-am spus despre cele ce se pot vorbi şi înţelege cu privire la Dumnezeu, precum şi despre cele ce nu se pot nici vorbi, nici înţelege cu privire la El.

Să ştiţi însă şi să înţelegeţi, fraţii mei, că nu deodată şi nu tuturor S-a descoperit Dumnezeul nostru ca de o singură fiinţă şi în trei feţe (ipostasuri). Nu! Acest adevăr l-au cunoscut, prin Duhul Sfânt, din cele mai vechi timpuri, numai Sfinţii Prooroci ai lui Dumnezeu.

Aceasta o arată dumnezeiescul părinte Grigorie al Tesalonicului, zicând: „Trebuie să avem în vedere şi aceea că Treimea de Ipostasuri a Dumnezeirii neştirbite din cauza unităţii obârşiei, proorocilor le-a fost cunoscută încă înainte de plinirea vremii” (Sfântul Grigore Palama, Tomul Aghioritic, p. 34).

După Marele Vasile, această dogmă a dreptei credinţe pretutindeni este semănată în Scripturi (Sfântul Vasile cel Mare, Cuvântarea a 4-a despre facerea lumii, foaia 25, Bucureşti, 1826). Iar după Sfântul Grigore Palama: „Dogmele credinţei celei dreptmăritoare mai înainte au fost arătate tainic în legea lui Moise” (op. cit., p. 33).

De aceea este bine ca mai întâi să arătăm acele mărturii din dumnezeiasca Scriptură cea veche, care în chip tainic şi umbrit au arătat dogmele credinţei dreptmăritoare, sau ne-au descoperit adevărul despre Unul Dumnezeu în trei ipostasuri.

Dar care sunt acele tainice locuri din Vechiul Aşezământ care ne-au descoperit în chip umbrit adevărul despre Sfânta Treime? Încă de la începutul zidirii lumii acesteia simţite, şi mai ales de la zidirea omului, Dumnezeu ne-a descoperit nouă că El, deşi Unul după fiinţă, nu este într-o singură faţă.

Acest lucru s-a arătat în chip tainic mai întâi atunci când El a zis: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26). Acest cuvânt, „să facem”, ne dă să subînţelegem în chip tainic şi celelalte feţe ale Dumnezeirii. Aceasta s-a crezut încă din primele zile ale Bisericii Creştine.

Dar şi în alt loc zice dumnezeiasca Scriptură: „Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi...” (Facerea 3, 22).

Sfântul Apostol Varnava, în epistola sa, vorbind de înnoirea neamului omenesc prin jertfa Mântuitorului şi arătând că El a fost şi la facerea cea dintâi a omului, ca şi la zidirea cea duhovnicească de a doua, zice: „El a făcut din început pe oameni, de aceea tot El trebuia să-i facă din nou”, căci către Dânsul a grăit Tatăl la facerea omului: „Să facem om…” („Epistola Sfântului Varnava”, Patrologia Graeca, tom. II, p. 727).

La fel şi Herma, Părinte al secolului II, în cartea sa Păstorul, zice: „Fiul este mai vechi decât toate făpturile, căci El se sfătuia cu tatăl la facerea lumii” (Patrologia Graeca, tom. II, p. 891).

Dar şi Atanasie, Episcopul Râmnicului-Noul Severin, în lucrarea sa Sfântul Atanasie al Alexandriei şi biserica din timpul său, scrie: „Pentru ce n-a zis să fac, ci să facem pe om? Ca să înţelegem Stăpânirea. Ca nu pe Tatăl să-L cunoşti, iar pe Fiul să nu-L cunoşti. Ci să ştii că Tatăl a făcut prin Fiul şi Fiul a zidit cu voia părintească, şi aşa să slăveşti pe Tatăl întru Fiul şi pe Fiul întru Duhul Sfânt.

Întru acest chip îndeobşte l-a făcut pe om, ca îndeobşte închinător a câte şi trei feţe să fii, nedespicând închinarea, ci unind Dumnezeirea” (Bucureşti, 1900, p. 13). Apoi zice: „Vezi o înfăţişare cu adevărat luminată în formă, iar după înţeles de Dumnezeu cuvântătoare. Căci arată curat şi limpede feţele. Şi a făcut Dumnezeu pe om zicând: să facem.

Şi ne-a zis Scriptura epoiesan, adică «au făcut mai mulţi», ci epoinsen, adică «a făcut unul singur», ca să nu înţelegi mulţime de dumnezei. Că de s-ar fi scris în Facere la plural, necruţător ar fi fost cu oamenii, multe mulţimi grămădind asupra lor.

Însă zice să facem, ca să cunoşti un Tată, un Fiu şi un Duh Sfânt. Iar apoi, „a făcut Dumnezeu pe om”, ca să înţelegi cele trei feţe ca un singur Dumnezeu, nu după ipostasuri înmulţindu-L, ci fiinţa şi puterea Cea Una socotind-o. O singură mărire să ai neîmpărţind-o în închinare, nici în închinarea a unei mulţimi de dumnezei căzând. Că nu a zis au făcut dumnezeii pe om, ci a făcut Dumnezeu”.

Aşadar, fraţii mei, învăţaţi nu de la mine, ci de la martorii cei vrednici de crezare arătaţi aici. Ca prin cuvântul acela, „să facem”, pe care l-a zis Dumnezeu la zidirea omului, să înţelegem în chip tainic şi celelalte feţe ale Dumnezeirii, adică pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, cu Care s-a sfătuit Tatăl şi a lucrat la zidirea omului şi a întregii lumi. De aceea bine a zis undeva Sfântul Irineu că Fiul şi Duhul Sfânt sunt mâinile lui Dumnezeu Tatăl, cu care El şi la începutul, şi la înnoirea lumii – prin Hristos, Noul Adam – a lucrat.

Tot umbrit Se arată feţele Dumnezeieşti şi la amestecarea limbilor celor ce zideau Turnul Babel. Căci şi acolo auzim: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 11, 7).

Vezi că nu zice „să Mă pogor”, ci „să Ne pogorâm”. Ba şi mai clar şi mai luminat despre Sfânta Treime se arată adevărul la stejarul Mamvri, când Prea Bunul Dumnezeu Se arată robului Său, patriarhul Avraam, în chip de trei tineri. Aici, pentru prima oară în dumnezeiasca Scriptură, apare la Dumnezeu în chip tainic numărul trei.

Iar dumnezeiescul părinte Avraam, cunoscând prin dumnezeiască descoperire că aceşti trei tineri sunt Unul Dumnezeu în Trei Feţe, a căzut cu faţa la pământ şi I s-a închinat Lui cu închinăciune până la pământ, care după cuvântătorii de Dumnezeu se cheamă latria (adorare), prin care numai pe Unul Dumnezeu se cade a-L cinsti.

Şi a început a grăi către Cei Trei ca şi către Unul, zicând: „Doamne, de am aflat dar înaintea Ta, nu mă ocoli pe mine, robul Tău!” (Facerea 18, 3). Deci prin această unire, arată pe Domnul ca pe Un Singur Dumnezeu. Iar prin cele trei persoane cu care Avraam vorbea se arată în chip tainic cele trei feţe (ipostasuri) ale Dumnezeirii (vezi pe larg despre acest lucru în Hronograful de Neamţ, ed. 1837, la p. 246).

Aceeaşi Taină a Sfintei Treimi s-a arătat în chip umbrit şi la muntele Horeb, când Dumnezeu Se arată plăcutului său rob Moise şi îi zice: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov” (Ieşirea 3, 6). Aici, Preabunul Dumnezeu pomenind de trei ori numele Său şi făcând pomenire de feţele celor trei patriarhi: Avraam, Isaac şi Iacov, iarăşi ne-a arătat în chip tainic că El este Unul după fiinţă şi Întreit după Feţe (Sfântul Irineu de Lugdun, cap. III, 6, şi Sfântul Justin Martirul, Apologetica 1, 65).

Iar de vom voi a merge cu mintea în dumnezeiasca Scriptură, iarăşi vom vedea de la ea că Dumnezeul nostru este Unul în Trei şi Trei în Unul şi că la zidirea lumii aceşti Trei şi Unul au lucrat. Căci scris este: „Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmii 32, 6).

În acest loc auzind de Domnul, de Cuvântul Lui şi de Duhul gurii Lui, înţelegem cele Trei Feţe ale Dumnezeirii (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, partea I, Iaşi, 1806, cap.7 şi 8, pp. 21 şi 36). Şi iară a închipuit în chip umbrit Sfânta Treime marele prooroc al lui Dumnezeu, Ilie, când a poruncit să toarne de trei ori apă pe jertfa sa (III Regi 18, 34).

Dar şi la proorocul Isaia se arată umbrit Sfânta Treime, când a văzut slava Domnului şi pe Serafimii ce stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două acoperindu-şi feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau, strigând unul către altul: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 3).

Şi iarăşi ne arată Treimea Sfântul Prooroc Ilie, când a coborât de trei ori cu rugăciunea sa foc din cer (IV Regi 1, 10). Şi la fel cei trei sfinţi tineri pe care Nabucodonosor, păgânul împărat al Babilonului, fiindcă ţineau buna credinţă, i-a aruncat în cuptorul cel de şapte ori ars (Daniil 3, 20-23).

Dar mai găsim în dumnezeiasca Scriptură şi alte mărturii care sunt într-un fel închipuirea Treimii. Aşa, de trei ori pe zi se ruga lui Dumnezeu marele prooroc Daniil, când era în robia Babilonului (6, 10). Trei au fost cuvintele care s-au scris de mâna cea tainică pe perete la ospăţul cel urât de Dumnezeu al lui Baltazar, prin care trei pedepse i se pregăteau de la Dumnezeu (Daniil 5, 2 şi 28).

Acestea şi alte multe mărturii, care pentru scurtime nu le mai amintim, se găsesc în Vechiul Testament, prin care s-a arătat mai înainte, în chip umbrit şi tainic, adevărul despre Dumnezeu Unul în Treime. Iar de vom deschide cartea legii darului, adică Noul Testament, în el vom afla – nu umbrit şi tainic, ci prealuminat şi preadesăvârşit – adevărul despre un Dumnezeu în trei Ipostasuri şi de o singură Fiinţă.

Aşa vedem, mai înainte de altele, că la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, Sfânta Treime S-a arătat în chip simţit şi preadesluşit. Căci acolo creştetul cel preasfânt şi preacurat al Fiului lui Dumnezeu de mâna dumnezeiescului Ioan Botezătorul s-a pipăit.

Iar Duhul Sfânt în chip de porumb s-a văzut; şi din cer glasul Părintelui s-a auzit: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, întru Carele bine am voit” (Matei 3, 16). Deci, cum cântă Biserica lui Hristos: „Închinarea Sfintei Treimi s-a arătat” (troparul praznicului, la Botezul Domnului).

Dar Mântuitorul ne-a poruncit nu numai să ne închinăm, ci şi să ne botezăm în numele Prea Sfintei Treimi, când, după preasfânta Sa Înviere din morţi, arătându-Se sfinţilor Săi ucenici şi apostoli, le-a zis: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Dar şi după Înălţarea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos la cer, prea iubitul Său ucenic, dumnezeiescul Ioan Evanghelistul şi de Dumnezeu Cuvântătorul, ne-a învăţat pe noi că Dumnezeul nostru este Unul după fiinţă şi Întreit după ipostasuri, zicând: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei – Una sunt” (I Ioan 5, 7).

Părinţilor şi fraţilor, în cele de până aici v-am făcut cunoscute unele din mărturiile cele umbrite şi tainice ale Vechiului Testament, precum şi alte mărturii prealuminate din Legea Darului, prin care noi, creştinii, am învăţat să credem că Dumnezeul nostru este Unul după fiinţă şi Trei după feţe sau ipostasuri.

În cele ce urmează, vreau să vă fac cunoscute şi alte lucruri de nevoie a le cunoaşte. Adică vreau să vă vorbesc puţin şi despre rugăciunile cele mai scurte şi mai obişnuite prin care toţi binecredincioşii creştini ne închinăm preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi.

Căci deşi toate rugăciunile noastre le facem către Preabunul nostru Dumnezeu Cel în Treime închinat şi slăvit, dar cele mai scurte şi mai obişnuite rugăciuni, cu care ne închinăm direct Prea Sfintei Treimi, sunt acestea: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”.

Apoi rugăciunile cele ce se zic începătoare, care sunt: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi”; apoi „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”; „Prea Sfântă Treime, miluieşte-ne pe noi...” şi celelalte.

Mai sunt şi alte multe rugăciuni către Prea Sfânta Treime, pe care Sfinţii Părinţi le-au alcătuit şi le-au lăsat Bisericii lui Hristos. Aşa este cântarea cea de la vecernie: Lumină lină…, apoi slavoslovia cea mare la utrenie, ca şi alte multe care se găsesc prin ceasloave şi prin cărţile de rugăciuni. Dar cele mai obişnuite sunt cele pe care vi le-am amintit.

Alt lucru de care aş voi să mai amintesc în acest cuvânt este şi icoana Sfintei Treimi. Dacă vreun necredincios sau vreun eretic v-ar întreba de ce zugrăviţi icoana Sfintei Treimi şi de ce vă închinaţi la ea, iată ce trebuie să-i spuneţi: „Noi zugrăvim icoana Sfintei Treimi, a Maicii Domnului, a îngerilor şi a sfinţilor şi ne închinăm la ele pentru că cinstea chipului trece la acela al căruia este chipul (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, p. 372).

Apoi, pentru că şi în legea veche poporul lui Israel se închina înaintea cortului, celui ce era icoana şi chipul celor cereşti (Ieşirea 25, 18 şi 40; Evrei 8, 5). Dar şi Heruvimii care umbreau altarul erau lucruri de mâini omeneşti, dar făcute după porunca lui Dumnezeu”.

Iar de va întreba cineva pentru ce zugrăviţi în icoană pe Dumnezeu Tatăl în chip de om bătrân, pe Fiul în chip de om tânăr şi pe Duhul Sfânt în chip de porumb, să le răspundeţi aşa: „Noi zugrăvim icoana Sfintei Treimi în acest fel, pentru că în acest chip a binevoit Dumnezeu a Se arăta nouă.

Pe Dumnezeu-Tatăl Îl zugrăvim în chip de om bătrân şi vechi de zile, după mărturia dumnezeieştii Scripturi, care zice: «Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iară părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din el; mii de mii Îi slujeau şi miriade stăteau înaintea Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise» (Daniil 7, 9-10).

Pe Dumnezeul-Fiul Îl zugrăvim în chip de om tânăr, că aşa S-a arătat El în lume şi a petrecut cu oamenii pe pământ 33 de ani. Iar pe Sfântul Duh Îl zugrăvim în chip de porumb sau în chip de limbi ca de foc, că aşa a binevoit El a Se arăta la Botezul Domnului, şi la pogorârea Sa peste Sfinţii Apostoli”.

Dar dacă vreun eretic vă va aduce mărturie din Scriptură că pe Dumnezeu nimeni niciodată nu L-a văzut (Ioan 1, 18), şi deci nici a-L zugrăvi nu putem, apoi să-i spuneţi că în adevăr pe Dumnezeu niciodată nimeni nu L-a văzut după fiinţa Lui, căci aceasta, după cum este nevăzută, aşa este şi cu totul necuprinsă de vreo minte de om sau de înger (Dogmatica, cap. 1, p. 1).

Dar noi zugrăvim pe Dumnezeu în icoană fiindcă El, pentru milostivirea Sa cea nemărginită, S-a făcut om cu adevărat, spre a noastră mântuire. Şi apoi, tot dumnezeiasca Scriptură vorbeşte în multe locuri de arătarea şi de vederea lui Dumnezeu zicând: „Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi la amiază, când şedea el în uşa cortului său” (Facerea 18, 1).

Iar în alt loc zice: „Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său” (Ieşirea 33, 11). Şi în alt loc zice că Domnul grăia cu Moise, robul Său, „gură către gură”, la arătare şi aievea, iar nu în pilde (Numerii 12, 8).

Iar marele prooroc Isaia zice: „Văzut-am pe Domnul şezând pe scaun înalt şi măreţ” (6 ,1). Dar şi Iov a văzut pe Dumnezeu., căci zice: „Din spusele unora şi a altora auzisem despre Tine, dar acum ochii mei Te-au văzut” (42, 5).

Şi marele Ilie Tesviteanul L-a văzut şi el pe Domnul în munte (III Regi 19, 12). Şi Daniil proorocul l-a văzut pe Dumnezeu în chipul unui om bătrân şi vechi de zile (7, 9). Dar şi alţii din sfinţii patriarhi, prooroci şi apostoli au văzut pe Dumnezeu în diferite chipuri. Însă noi nu zicem că aceşti sfinţi au văzut fiinţa lui Dumnezeu. Ci, zicem că El li S-a arătat şi au văzut oarecari chipuri şi vederi pe măsura credinţei lor şi după cum a socotit înţelepciunea Sa cea negrăită că este de trebuinţă şi de folos a Se arăta robilor Săi (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, p. 436).

Dar e bine a ţine minte şi aceasta: de auzim în Sfânta Scriptură că Dumnezeu este numit Tatăl nostru, potrivit celor zise de Mântuitorul nostru:„Voi tată să nu numiţi pe nimeni pe pământ, că Unul este Tatăl vostru Cel din ceruri” şi celor spuse după preaslăvita Sa Înviere: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20, 17), să nu înţelegem că Dumnezeu este Tatăl nostru după fire, ci El este Tatăl nostru după dar.

Căci e Tată Ziditor după dar, dar nu născător. Tată firesc este numai al Domnului nostru Iisus Hristos, pe Care L-a născut mai înainte de toţi vecii fără de mamă şi fără de patimă. Dar şi aceasta să o ştim că El este Tatăl nostru mai adevărat decât tatăl cel ce ne-a născut pe noi trupeşte.

Fiindcă Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, dintru nefiinţă ne-a adus întru fiinţă. Şi tot el a dat şi tatălui nostru cel după trup existenţa şi puterea de a ne naşte (Sfântul Atanasie al Alexandriei, Cuvântul 11 împotriva lui Arie). Iar dacă Dumnezeu ne numeşte pe noi în Sfânta Scriptură „dumnezei” şi „fiii” Săi, zicând: „Eu am zis: dumnezei sunteţi şi fii ai Celui Prea Înalt toţi” (Psalmii 81, 6), să ştim că, după darul lui Dumnezeu, pot căpăta şi oamenii dumnezeirea şi înfierea, dar după fiinţă numai un Fiu are Dumnezeu Tatăl: pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În cele de mai departe vom spune puţine şi despre purcederea Sfântului Duh din Tatăl. Ieşirile Duhului Sfânt sunt două. Una e pururea şi mai presus de ani, împreună cu naşterea Fiului. Iar alta sub vremi, care s-a revărsat şi se dă, după ce S-a proslăvit Hristos, apostolilor în zilele cele mai de pe urmă, în praznicul Cincizecimii, şi peste toţi cei care până acum au dreaptă credinţă şi păzesc poruncile lui Dumnezeu.

Şi precum îndoită este naşterea Fiului, una adică fără de început, numai din Tatăl, iar alta în vreme, ca noi şi pentru noi, numai din Maică, tot aşa îndoită este şi ieşirea Duhului Sfânt, una fără de vreme, numai din Tatăl, iar alta sub vremi şi către noi, de la Tatăl prin Fiul. Ieşirea Duhului Sfânt din Tatăl o arată însuşirea purcederii pe care a vestit-o Însuşi Domnul zicând: „Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede” (Ioan 15,26). Iar pe cealaltă, care este sub vremi şi către noi, o mărturisesc cele ce s-au grăit despre Duhul Sfânt de către teologi în cărţile lor (Cataloghi, foaia 143).

Precum mărturisim în Simbolul credinţei noastre celei dreptmăritoare, Duhul Sfânt purcede de la Tatăl. Acest mare adevăr nu l-am învăţat de la vreun înger sau de la vreun sfânt, ci de la Însuşi Stăpânul şi Ziditorul îngerilor şi al sfinţilor, de la Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

El ne-a arătat mai întâi acest mare adevăr în dumnezeiasca Sa Evanghelie, zicând: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine” (Ioan 15, 26).

Apoi, după Domnul nostru Iisus Hristos, sfinţii din cele mai vechi timpuri, atât Sfinţii Apostoli cât şi Sfinţii Părinţi, au învăţat că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi prin Fiul S-a arătat oamenilor.

Dintre Sfinţii Părinţi, cel dintâi care arată acest lucru este Sfântul Grigore Făcătorul de minuni, care, ţinând credinţa ce s-a dat prin descoperirea Sfântului Ioan Evaghelistul şi de Dumnezeu Cuvântătorul, zice: „Şi în Duhul Sfânt, Carele din Tatăl are existenţa şi prin Fiul S-a arătat oamenilor” (Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, p. 460).

Dumnezeiescul Grigore Teologul (în Cuvântarea 45 către Evagrie) numeşte pe Fiul şi pe Duhul rază geamănă a Tatălui. La fel şi Sfântul Grigore de Nyssa, în cuvântările cele împotriva lui Ananie, grăieşte: „În fiinţa cea nezidită şi mai înainte de veci, Tatăl fără de început şi nenăscut şi pururea Tată se înţelege; iar dintr-Însul îndată, fără despărţire, Fiul Cel Unul Născut împreună se înţelege; iar prinr-Însul şi împreună cu Dânsul, negândind nimic între Ei în chip deşert şi neipostatic, îndată se înţelege împreună şi Duhul Sfânt, nerămânând la urmă după Fiul ca existenţă, ca să se înţeleagă Cel Unul Născut fără de Duhul” (Cataloghi, foaia 81).

Dascălii cei mari ai Bisericii lui Hristos învaţă că nu şi de la Fiul (Filioque, precum zic catolicii), ci numai de la Tatăl se purcede Duhul Sfânt. Căci Sfântul Grigore Teologul, numind pe Fiul şi pe Duhul raze gemene ale Tatălui, ne-a arătat că feţele amândouă fără de nici o mijlocire din Tatăl sunt.

Iar Sfântul Grigore de Nyssa, zicând că Duhul nu este mai pe urmă decât Fiul după existenţă, dezaprobă socotinţa cum că Fiul a ieşit mai întâi, iar Duhul mai pe urmă din Tatăl. Iar Sfântul Ioan Damaschin, spunând că: „Împreună întru aceeaşi dată este şi naşterea Fiului din Tatăl şi purcederea Sfântului Duh” (Dogmatica, p. 46), astupă cu totul gurile ce grăiesc în deşert cum că şi de la Fiul ar purcede Sfântul Duh.

Şi în alt loc, dumnezeiescul Ioan Damaschin zice: „Iar pe Duhul Cel Sfânt şi de la Tatăl Îl zicem, şi Duh al Tatălui Îl numim. Iar din Fiul pe Duhul nu-L zicem, ci Duh al Fiului Îl numim şi mărturisim că prin Fiul S-a arătat şi Se dă nouă” (op. cit., p. 44).

E bine să mai ştiţi şi să ţineţi minte că oriunde se va zice că Duhul Sfânt este din Tatăl prin Fiul, sau că purcede din Tatăl prin Fiul, să ştiţi că acest cuvânt „prin Fiul” însemnează că într-aceeaşi dată şi împreună şi nedespărţit cu Fiul ce se naşte, purcede şi Duhul Sfânt din Tatăl, nerămânând mai pe urmă cu existenţa.

Căci deodată şi ipostasul cel născut al Fiului şi ipostasul cel purces al Duhului au existenţa din Tatăl. Adică Fiul există împreună cu Duhul Sfânt ce purcede şi Duhul Sfânt este împreună cu Fiul ce se naşte. Şi nici  Fiul nu are după ipostas existenţa din Duhul Sfânt, nici Duhul nu are existenţa din Fiul. Ci, întru aceeaşi dată acestea amândouă ies din Tatăl, deşi au un deosebit mod de existenţă, precum am zice că puterea cea încălzitoare prin puterea cea luminătoare ţâşneşte din foc (ibidem, pp. 481-482).

Unii din teologii cei din Apus, spre a-şi întări şi a-şi susţine dogma lor despre purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul, aduc această pildă: precum Eva e numai din Adam, iar Set împreună din Adam şi din Eva, aşa şi Fiul este întru cele dumnezeieşti numai din Tatăl, iar Duhul Sfânt din Tatăl şi din Fiul împreună.

Însă să se ştie că Sfântul Grigore Teologul (în Cuvântul 23) şi Sfântul Ioan Damaschin (op. cit.) nu primesc această pildă, arătând că nu are nevoie Tatăl de oarecare ajutor al Cuvântului pentru purcederea Duhului. Ei arată că cele trei dumnezeieşti ipostasuri, deşi se deosebesc după însuşiri, sunt de o fiinţă.

După ei nu numai că este cu neputinţă (precum zice şi Sfântul Vasile în Epistola 38) ca pilda aceea să fie adevărată, ci e şi foarte necuviincioasă şi e o deşertăciune ca din cele de jos a se lua asemănarea celor de sus.

Nu mai spunem că de ar fi pilda aceea întru toate asemenea, ar urma, precum zice vestitul Iosif Vrienie (tom. I, foaia 47), că nu Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi din Fiul, ci Fiul se naşte din Tatăl şi din Duhul. Căci nu Eva din Adam şi din Set, ci Set din Adam şi din Eva, care hulă nici catolicii nu o vor primi (vezi despre toate acestea, pe larg, la Sfântul Ioan Damaschin, Teologhicon, Iaşi, 1806, p. 488).

Iar dacă în multe locuri Sfinţii Părinţi învaţă că Duhul Sfânt este chip al Fiului (ca Sfântul Grigore făcătorul de minuni în mărturisirea credinţei, Sfântul Atanasie în Epistola I către Serapion, şi Marele Vasile în cartea a 5-a Împotriva lui Eunomie, şi Sfântul Ioan Damaschin în cartea I, cap.XIII, şi în al treilea tratat despre sfintele icoane), să se ştie că aceşti Sfinţi Părinţi, numind pe Prea Sfântul Duh chip al Fiului, nu înţeleg că de la Fiul are existenţa. Căci numai din Tatăl purcede Duhul, şi numai Tatăl este pricina şi începutul şi al Fiului şi al Duhului (Sfântul Ioan Damaschin, Teologhicon, pp. 491-492).

Cu acestea voi face încheierea cuvântului de astăzi. Şi să rugăm pe Preabunul nostru Dumnezeu, Cel în Treime închinat, ca să ne lumineze cu Darul Său, spre a înţelege şi a ţine minte dogmele cele preasfinte şi deplin adevărate ale credinţei noastre celei dreptmăritoare. Amin!

ARTE 28 Mai

MUZICĂ 28 Mai

Carl Filtsch

Carl Filtsch - Piano Concertino in B minor: 

Leopold Mozart

Luigi Boccherini

Papa John Creach, violonist american (Jefferson Airplane, Hot Tuna)

Hot Tuna 

Cathy Carr, cântăreaţă americană

Prince (Campbell) Buster, muzician şi compozitor jamaican

Tony Mansfield, baterist britanic (Billy J. Kramer & The Dakotas)

The Dakotas Live: 

Gladys Knight

Gladys Knight & The Pips

Billy Vera (William McCord Jr.), vocalist şi compozitor american (The Beaters)

John Fogerty – Creedence Clearwater Revival

Ray Laidlaw, baterist britanic (Lindisfarne, Jack The Lad)

Lindisfarne 

Steve Strange (Harrington), vocalist şi compozitor britanic (Moors Murderers, Photon, Visage)

Visage -

Roland Gift, vocalist şi compozitor britanic (Fine Young Cannibals)

Fine Young Cannibals -

Brad Hopkins, basist şi compozitor canadian (Chalk Circle)

CHALK CIRCLE -

Kylie Minogue

Kylie Minogue 

Tudor Chirilă

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

VA - Beethoven Medley for Relaxing

Beautiful Romantic Piano Love Songs - Soft Relaxing Piano Love Songs Instrumental

J S Bach: Chamber Music (Reinhard Goebel & Musika Antiqua Koln) CD 3

POEZIE 28 Mai

Poetul irlandez Thomas Moore

Despre Thomas Moore

La 28 mai, dar în anul 1779, se năștea poetul, compozitorul și cântărețul Thomas Moore. Se întâmpla în capitala Irlandei, Dublin, într-o familie obișnuită dar preocupată de fiul lor. Absolvă COlegiul Trinity, urmează dreptul și – în acest context – devine prieten cu lordul Byron. Un alt prieten de aceeași talie este Percy Bysshe Shelley, alături de care va petrece momente extrem de frumoase.

Colecțiile sale, Cântece irlandeze și Melodi populare, conțin 130 de poezii originale. Multe din acestea au fost puse pe melodii tradiționale și au rezultat capodopere precum: The Minstrel Boy, Believe Me, if All Those Endearing Young Charms și The Last Rose of Summer. Impresionant era faptul că poetul însuși le interpreta, în special pentru nobilii londonezi, trezindu-le compasiunea pentru naționaliștii irlandezi. Unii spun că ar fi fost chiar mai popular decât Walter Scott, fiind îndrăgit de toți oamenii indiferent de pătura socială.

În anul 1817 a scris și orchestrat poemul Lalla Rookh, piesă care a făcut ocolul lumii civilizate de atunci, iar în 1824 i-au fost încredințate memoriile lui Byron. Istoria spune că le-ar fi ars pe toate cu scopul de a-l proteja pe lord, dar mai apoi îi va dedica o biografie cu adevărat savuroasă. De altfel, în 1827 a scris Istoria Irlandei, una dintre lucrările clasice pe această temă.

Fascinați de geniul său poetic și compozițional, nu putem să nu-i admirăm și calitatea relațiilor. A cultivat prietenii de-o viață și le-a întreținut asemenea unei flori de preț. Merită să învățăm din viața unei adevărate vedete literar-artistice, ferindu-ne apoi de platitudini jenante.

Daca vrei sa stii, Thomas Moore,  autorul poeziei The Last Rose of Summer|Ultimul trandafir al verii este poetul national al Irlandei,  asa cum Robert Burns este poetul national al Scotiei si Mihai Eminescu poetul national al Romaniei.

Poezia scrisa de domnia sa este una din cele mai iubite si cunoscute din lirica irlandeza.

Lectura placuta!

  

The Last Rose of Summer

'Tis the last rose of summer

 Left blooming alone;

 All her lovely companions

 Are faded and gone;

 No flower of her kindred, 

 No rose-bud is nigh,

 To reflect back her blushes,

 Or give sigh for sigh.

 I'll not leave thee, thou lone one!

 To pine on the stem;

 Since the lovely are sleeping,

 Go, sleep thou with them.

 Thus kindly I scatter

  Thy leaves o'er the bed

  Where thy mates of the garden

   Lie scentless and dead.

  So soon may I follow,

  When friendships decay,

  And from Love's shining circle

  The gems drop away.

  When true hearts lie withered,

   And fond ones are flown,

   O! who would inhabit

   This bleak world alone?

Believe me if all those endearing charms 

Believe me, if all those endearing charms,
Which I gaze on so fondly today,
Were to change by tomorrow and fleet in my arms,
Like fairy gifts fading away,
Thou wouldst still be adored, as this moment thou art,
Let thy loveliness fade as it will,
And around the dear ruin each wish of my heart
Would entwine itself verdantly still.

It is not while beauty and youth are thine own,
And thy cheeks unprofaned by a tear,
That the fervor and faith of a soul can be known,
To which time will but make thee more dear;
No, the heart that has truly loved never forgets,
But as truly loves on to the close,
As the sunflower turns on her god, when he sets,
The same look which she turned when he rose.

Regret, dar nu am găsit traduceri în limba română!

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 28 Mai

Meridianele umorului cu Dem Rădulescu, Virgil Ogășanu, Radu Beligan

GÂNDURI PESTE TIMP 28 Mai

George Macovescu - Citate: