Uniunea Europeană ne obligă:

Conform legilor Uniunii Europene, trebuie să informați vizitatorii din statele Uniunii Europene în privința cookie-urilor utilizate și a datelor colectate pe blogul dvs. De asemenea, în majoritatea cazurilor, respectivele legi impun să obțineți consimțământul. 

Am adăugat pe blogul dvs. o notificare ce oferă explicații despre utilizarea de către Google a anumitor cookie-uri Blogger și Google, inclusiv utilizarea cookie-urilor Google Analytics și AdSense, și a altor date colectate de Google. 

Vă revine responsabilitatea de a confirma funcționarea și afișarea acestei notificări pe blogul dvs. Dacă folosiți alte cookie-uri, de exemplu, dacă adăugați funcții ale unor terțe părți, este posibil ca această notificare să nu funcționeze. Dacă includeți funcții de la alți furnizori, e posibil să se colecteze informații suplimentare de la utilizatorii dvs. 

DAR NU NE LĂMUREȘTE, TRIMIȚÂNDU-NE PAGINI NETRADUSE ȘI UTILIZÂND TERMENI PE CARE NU ÎI ÎNȚELEG!

OAMENI BUNI, mai suntem noi o țară liberă și independentă sau am devenit un cătun din Uniunea Europeană?

Să mă învețe și pe mine cineva ce trebuie să fac, dar numai în românește pentru că român am fost, român sunt încă...atât cât voi mai fi!

MATERIALE SELECȚIONATE DE PE INTERNET CARE  ATESTĂ ÎMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI 29 MAI 2018 ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

29 MAI 2018

ISTORIE PE ZILE 29 Mai

Evenimente

·         363: Împăratul roman Iulian infrange armata sassanida in batalia de la Ctesifon , sub zidurile capitalei sassanide, dar nu reuseste să cucereasca cetatea. Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363) a fost un împărat roman care a domnit între 361 – 363, el fiind ultimul împărat roman păgân. Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în 337, al lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Libanios și Maximos din Tyr. A abandonat religia creștină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician. La 6 noiembrie 355 este desemnat de împăratul Constantin II caesar al provinciilor din Occident.

·         1176: Bătălia de la Legnano: milițiile Ligii Lombarde au înfrînt armata împăratul Frederic I.

·         1328: Filip al VI-lea este încoronat rege al Franței. Filip al VI-lea al Franței (n. 1293 – d. 22 august 1350), cunoscut și ca Norocosul (franceză Le Fortune) sau de Valois, a fost un rege al Franței din 1328 până la moartea sa în 1350. El a fost, de asemenea, Contele de Anjou, Maine și Valois 1325 – 1328. A fost un membru al dinastiei Capețienilor, el fiind fiul lui Carol de Valois (care era fratele regelui Filip al IV-lea al Franței, tatăl lui Carol al IV-lea) și primul rege al Franței din Casa de Valois.

·         1329: Prima menţiune documentară a localităţii Baia Mare (într-un document emis de cancelaria regelui maghiar Carol Robert de Anjou). Prin documentul din 29 mai 1329 regele Carol Robert (1301-1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al oraşelor Baia Mare şi Baia Sprie, pădurea aflată între cele două aşezări pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum, judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conţinutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479. Prima diplomă privilegială a oraşului, pe care o putem studia şi astăzi, datează din 20 septembrie 1347 şi a fost acordată de regele Ludovic I (1342-1382), la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru şi notarului Ulrich, juraţi din Baia Mare şi Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al oraşului a ars într-un incendiu. Prin acest nou privilegiu se stabilesc hotarele oraşului şi se acordă locuitorilor numeroase drepturi: libertatea de a-şi alege judele, juraţii şi parohul, dreptul de a judeca în interiorul oraşului „toate pricinile ce se ivesc între ei, deopotrivă cele mari ca şi cele mici”, asigurarea libertăţilor individuale, libertatea vămii, dreptul unui târg pe an, timp de cincisprezece zile „fără contenire”, dreptul de desfacere liberă a vinului, dreptul de a se fortifica cu ziduri „împotriva năvalei duşmanilor”. O categorie distinctă de prevederi viza organizarea mineritului, precizându-se ca, anual, să se aleagă un jude al minerilor care să supravegheze împreună cu judele oraşului şi cu juraţii, activitatea desfăşurată în mine şi să exercite dreptul de judecată în problemele legate de minerit. De asemenea, judele şi juraţii alegeau supraveghetorii minelor, care trebuiau „să cerceteze toate hrubele şi lucrările de mină şi să se îngrijească de venitul urburei” cuvenite regelui.

·         1453: Căderea Constantinopolului: armatele otomane sub conducerea sultanului Mahomed al II-lea cuceresc Constantinopolul după un asediu de 53 de zile; sfârșitul Imperiului Bizantin. În cei aproape 1100 de ani de existentă ai Imperiului Bizantin, Constantinopolul a fost asediat de mai multe ori. A fost cucerit numai de două ori, în timpul Cruciadei a patra din 1204 şi atunci când bizantinii l-au recucerit câteva decenii mai târziu, în 1261. În următoarele două secole, imperiul a fost redus treptat de către o nouă ameninţare, Imperiul Otoman. După ce împăratul Iustinian reuşise, în veacul al şaselea, să recucerească teritorii pierdute şi să facă din nou din Mediterana, pentru ultima oară, un lac roman,  în 1453 "imperiul" nu era altceva decât cetatea Constantinopolului şi o porţiune din Peloponez (cu centrul în cetatea Mistra). Constantinopolul era deja înconjurat din toate părţile de otomani. Decimat de Cruciada a patra, de războiul civil din 1341-1347 urmat de ciuma bubonică, imperiul consta acum din mai multe sate înconjurate cu ziduri, separate de câmpii vaste, toate înconjurate de zidurile ridicate de împăratul Theodosius în veacul al patrulea. Administraţia provinciilor era nefuncţională, Thracia fiind controlată de nişte feudali care, în ciuda avuţiilor lor, nu-şi plăteau dările către centru. La factorii administrativi şi politici s-a adăugat penuria de resurse. Numai Morea, neafectată de ravagiile războiului civil, mai era relativ prosperă. Numirea lui Manuel Kantakuzenos ca despot al ei în 1349 a condus la crearea principatului semi-independent al Moreei, care va avea parte de ultima revenire economică şi culturală a Imperiului Bizantin, înainte de a cădea şi el în mâna otomanilor, în 1460. Atunci când, la vârsta de 21 de ani, Mehmed II (1451-1481) a devenit sultanul otomanilor, primele lui gânduri s-au îndreptat către Constantinopol. Rămăşiţă a puternicului Imperiu Roman creştin, prezenţa acestuia în mijlocul Imperiului Otoman reprezenta un permanent pericol. Primul pas a fost izolarea capitalei bizantine, atât economic, cât şi militar. În iarna lui 1451, Mehmed a început să caute constructori pricepuţi pentru a construi o cetate pe Bosfor. Ridicarea acesteia, chiar în strâmtoare, a început la mijlocul lui aprilie 1452. Numele ei era Rumeli Hisar şi includea un vast complex de fortificaţii care trebuiau să oprească orice navă care încerca să intre sau să iasă din Marea Neagră. Această cetate se adăuga uneia mai vechi, Anadolu Hisar, ridicată în vremea lui Baiazid I (1389-1402), la 4 kilometri sud de Constantinopol, pe pământul Asiei Mici. Pentru bizantini, ajutorul era limitat. Sub comanda lui Giovanni Giustiniani se aflau 700 de ostaşi genovezi bine înarmaţi, care sosiseră în cetate în ianuarie 1453. De asemenea, Veneţia a trimis un contingent de ostaşi şi marinari cretani. Fostul mitropolit al Kievului şi al întregii Rusii, Isidor, apostat şi devenit cardinal romano-catolic, a sosit şi el în cetate cu 200 de oşteni recrutaţi pe cheltuiala Papei. Constantin îi mai avea alături pe Maurizio Cattaneo, pe fraţii Bocchiardo, Paolo, Antonio şi Troilo, pe nobilul castilian Don Francisco de Toledo, pe inginerul german Johannes Grant şi pe prinţul otoman Orhan, care trăia în Constantinopol. Fără pământ şi complet ruptă de rutele ei maritime, cetatea era condamnată. În ciuda eforturilor sporadice şi disperate ale bizantinilor de a împiedica terminarea ei, Rumeli Hisar a fost terminată în august 1452. Populaţia a înţeles atunci că nu mai era mult până la bătălia finală. Înţelegând că toate contactele cu partea otomană au încetat, Constantin XI Paleologul a poruncit închiderea porţilor cetăţii. Ultimul împărat, născut în 1404, era fiul lui Manuel II Paleologul şi al Elenei Dragaş, o prinţesă sârbă. Fratele său, Ioan VIII (1425-1448) sperase că prin unirea ortodocşilor cu Papa de la Roma va primi ajutor militar de la apuseni. În fruntea unei delegaţii bizantine, care includea cele mai strălucite minţi religioase şi seculare ale elenismului veacului al XV-lea, el a mers la Florenţa unde, după discuţii lungi şi grele, cardinalul Giuliano Cesarini şi arhiepiscopul Visarion de Niceea au citit, pe 6 iulie 1439, Actul de Unire. Principalul oponent al acestei uniri a fostSfântul Marcu al Efesului care, în ciuda presiunilor Împăratului, a rămas ferm pe poziţie. Deşi s-a considerat că unirea s-a realizat, prilej de mare sărbătoare în Apus, popoarele ortodoxe din Răsărit nu au primit-o şi i-au repudiat pe episcopii care o semnaseră. În cele din urmă, unirea a rămas doar pe hârtie. Promisa cruciadă, menită a salva Constantinopolul, s-a sfârşit în bătălia de la Varna, în noiembrie 1444. Atunci când, patru ani mai târziu, Ioan VIII s-a stins fără a avea copii, coroana imperială a fost luată de fratele său, Constantin, care stăpânea deja în Peloponez. Încoronat în catedrala din Mistra în ianuarie 1449, noul şi ultimul Împărat roman creştin şi-a făcut intrarea în capitala izolată a imperiului două luni mai târziu, pe 12 martie. În spatele vechilor ziduri ale Constantinopolului, noul Împărat a urmat politica fratelui său. În ciuda împotrivirii majorităţii locuitorilor cetăţii, el a încercat să reafirme unirea cu Roma, proclamând-o oficial în catedrala Sfânta Sofia pe 12 decembrie 1452. Urmările practice au lipsit însă. În afară de făgăduinţe şi mesaje de încurajare din Apus, nu s-a mai întreprins nici o cruciadă. De fapt, la mijlocul lunii mai 1453, Senatul Veneţiei încă discuta dacă să trimită o flotă către Constantinopol. Colonia genoveză din Pera, apropiată de cetate, a ales să rămână neutră, neutralitate care însă nu a ajutat-o defel după ce otomanii au pus mâna pe Constantinopol. Când a început asediul, la populaţia cetăţii s-au adăugat refugiaţii din împrejurimi. În spatele zidurilor enorme se aflau zone locuite, despărţite între ele de câmpii, livezi şi grădini. Majoritatea locuitorilor trăiau lângă zona portului. Garnizoana cetăţii includea 5.000 de bizantini şi 2.000 de străini, majoritatea genovezi şi veneţieni. Oamenii lui Giustiniani erau bine pregătiţi şi înarmaţi. Lor li se adăugau unităţi mici de ostaşi bine pregătiţi, civili înarmaţi, marinari, voluntari din comunităţile de străini şi chiar călugări. Lipsa dotărilor militare era compensată de hotărârea tuturor de a lupta până la capăt. Cele câteva piese de artilerie de calibru mic, folosite de garnizoană, nu puteau ajuta prea mult. În ciuda neînţelegerilor privind politica religioasă dusă de conducători, populaţia era alături de Împăratul ei. Alternativa era de neconceput. Bărbaţi şi femei participau la repararea zidurilor şi la adâncirea şanţului de apărare, voluntarii făceau de gardă, se colectau provizii de hrană, obiectele din aur şi argint din biserici erau transformate în monede pentru plata ostaşilor străini, iar portul cetăţii, Cornul de Aur, a fost închis cu un lanţ uriaş. Cu excepţia celor 700 de locuitori italieni care au părăsit cetatea în luna februarie, populaţia a rămas pe loc. Bizantini şi străini, au luptat până la sfârşit. Oastea otomană a început să se aşeze în faţa cetăţii în prima săptămână a lui aprilie 1453. Mehmed şi-a instalat cortul la nord de poarta militară Sf. Romanus şi tot acolo a poruncit să fie aşezat şi marele tun construit de ungurul Orban. Pe 12 aprilie a sosit din Gallipoli şi flota otomană, compusă din 200 de nave aflate sub comanda unui bulgar turcit, Suleiman Baltoglu. De cealaltă parte, Constantin şi-a împărţit oştenii cât a putut de bine. Îi era imposibil să acopere toată lungimea zidurilor, însă era previzibil că duşmanul se va concentra asupra zidurilor de pe uscat, lungi de trei kilometri. Cu excepţia secţiunii Vlaherne a zidurilor, în nord-estul cetăţii, Constantinopolul era protejat, pe uscat, de un zid întreit, dublat de un şanţ de apărare. Înspre mare, protecţia era asigurată de un zid unic. Date fiind trupele existente şi secţiunile critice ale zidurilor, Giustiniani cu oamenii săi şi cei mai buni ostaşi ai Împăratului au luat poziţie în zona porţii Sf. Romanus, aflată în bătaia tunului otomanilor. Veneţianul Girolamo Minotto şi oamenii săi au primit apărarea zonei Vlaherne, unde se afla şi Palatul Imperial. Majoritatea trupelor se aflau pe şi în spatele zidurilor dinspre uscat. Pentru a păzi intrarea în portul cetăţii, căpitanul veneţian al micii flote de apărare a poruncit celor zece nave să ocupe poziţii în spatele lanţului din Cornul de Aur. Înainte de începerea ostilităţilor, Mehmed i-a cerut lui Constantin să-i predea cetatea, făgăduind cruţarea vieţii şi proprietăţilor locuitorilor şi promiţând Împăratului că va putea domni mai departe în Mistra. Împăratul, într-un răspuns demn, a refuzat oferta. Imediat tunurile otomane au început să tragă. Loviturile continue au dărâmat o parte a zidurilor de lângă Poarta Harisius. Noaptea, toţi cei din cetate lucrau la repararea stricăciunilor. În acest timp, otomanii încercau să umple şanţul de apărare, mai ales în faţa secţiunilor mai slabe ale zidurilor care erau acum permanent bombardate. Primul atac a început în noaptea de 18 aprilie. Bine înarmaţi, protejaţi de armuri, luptând într-un spaţiu restrâns, Giustiniani şi oamenii săi, alături de tovarăşii lor bizantini, au reuşit, după patru ceasuri de lupte sângeroase, să respingă miile de otomani care atacaseră zidurile. Vineri dimineaţa, 20 aprilie, au apărut în Marea Marmora, lângă Constantinopol, patru nave mari încărcate cu provizii – trei genoveze şi una grecească. Baltoglu şi-a trimis vasele ca să atace şi să distrugă transportul. Vasele otomane, mai mici, au înconjurat repede cele patru nave cu provizii. Pe zidurile cetăţii, toată lumea privea spectacolul. Mehmed era pe mal, alături de ofiţerii şi armata sa, şi striga ordine către Baltoglu. Cele patru nave mari le-au împins pe cele mici şi, ajutate de vânt, s-au apropiat de colţul cetăţii. Apoi vântul s-a oprit şi curentul a început să le tragă către malul pe care se aflau otomanii. Marinarii creştini aruncau cu tot ce le venea la îndemână în otomani, folosind inclusiv focul grecesc. În cele din urmă, cele patru nave s-au apropiat atât de mult una de alta, încât au format o fortăreaţă plutitoare. Către asfinţit a început să bată din nou vântul, împingând navele, printre epavele otomane, în Cornul de Aur, în uralele celor de pe zidurile cetăţii. A doua zi, Mehmed a poruncit ca Baltoglu să fie decapitat. Evenimentul l-a convins pe Sultan că cetatea trebuie izolată mai bine. A pus la cale un plan ingenios, prin care să-şi ducă flota în Cornul de Aur, care era închis cu marele lanţ întins acolo de bizantini. Astfel, mii de lucrători au construit un drum din buşteni unşi cu vaselină, de la Bosfor, pe lângă zidurile coloniei Pera, până în Valea Izvoarelor de pe malul Cornului de Aur. Pe 22 aprilie, spre groaza celor asediaţi, o procesiune de corăbii trase de oameni şi boi a traversat uscatul pe buştenii unşi, intrând astfel în Cornul de Aur. Bizantinii au ţinut imediat sfat şi au hotărât să încerce să ardă vasele otomane intrate acolo. Încercarea a avut loc în noaptea lui 28 aprilie însă, din cauza unei trădări din Pera, a eşuat. Vasele creştine au fost distruse de tunurile otomane. Pe uscat, loviturile de tun au continuat, mai multe ziduri s-au prăbuşit, iar bizantinii au lucrat în fiecare noapte la repararea lor. Hrana a început să fie raţionalizată. Toată lumea aştepta şi spera să vadă venind nave din Apus în ajutorul cetăţii. La începutul lui mai a fost trimisă o navă rapidă care să găsească nave creştine în Marea Egee şi să le spună comandaţilor lor să se grăbească. În noaptea de 7 mai a fost lansat un nou atac asupra secţiunii stricate a zidurilor, unde se afla Giustiniani. A dat greş şi a fost urmat de un altul, în noaptea lui 12 mai. În timpul acesta, otomanii săpau tuneluri prin care încercau să treacă pe sub ziduri, însă bizantinii au aflat de ele de la doi otomani prinşi şi le-au putut surpa. Pe 22 mai 1453, luna, simbolul Constantinopolului, a intrat în eclipsă, împlinind o prorocie despre căderea cetăţii. După patru zile, întreaga cetate a fost acoperită de o ceaţă groasă, lucru necunoscut în această parte a lumii în luna mai. Seara, când ceaţa s-a ridicat, "flăcări erau deasupra cupolei Sfintei Sofia şi lumini se putea vedea în zare, mult dincolo de tabăra turcilor". Aceasta a fost văzut ca un semn că Duhul Sfânt pleacă din sfânta biserică. Pe 23 mai, nava care fusese trimisă să caute vase creştine s-a întors în cetate cu veşti proaste. Nu găsise pe nimeni. Echipajul credincios a hotărât să se întoarcă în cetate, deşi putea să fugă ca să se salveze. Înţelegând că totul era pierdut, sfătuitorii lui Constantin l-au sfătuit să părăsească cetatea şi să caute ajutor. Tatăl lui, Manuel II, făcuse la fel în 1399, în timpul asediului lui Baiazid. Împăratul a refuzat chiar să şi discute această posibilitate. Hotărâse deja să rămână în oraşul lui şi să moară pentru el. În timpul acesta, în tabăra otomană circulau zvonuri despre mobilizarea flotei veneţiene şi despre ungurii care se pregăteau să treacă Dunărea. Asediul continua fără a se întrevedea vreo finalitate. Vizirul Halil Ceandarlî avusese de la început reţineri în privinţa asediului, iar acum îl sfătuia pe Mehmed să ridice asediul. Sultanul însă, deprimat din cauza duratei asediului, a decis să încerce un ultim atac masiv, fiind susţinut în această hotărâre de comandaţii mai tineri. În cetate toţi au realizat că a venit momentul decisiv. Luni, 28 mai, s-au făcut ultimele pregătiri şi reparaţii. În timp ce clopotele bisericilor răsunau, civili şi oşteni s-au alăturat unei lungi procesiuni cu sfinte moaşte scoase din biserici. Toată lumea, prevăzând sfârşitul, şi-a cerut iertare şi s-a împăcat cu toată lumea şi cu Dumnezeu. Când procesiunea s-a încheiat, Împăratul s-a întâlnit cu comandaţii şi aristocraţia cetăţii. În discursul de despărţire, le-a spus că vremea lor a trecut, că omul trebuie să fie gata să-şi întâlnească moartea atunci când trebuie să lupte pentru credinţa sa, pentru ţară, familie sau libertate.  Mai mult, ei, care erau urmaşii grecilor şi ai romanilor, trebuia să se ridice la înălţimea înaintaşilor lor. Au trăit într-un oraş măreţ şi acum trebuia să moară apărându-l. Le-a mulţumit ostaşilor italieni care nu au părăsit cetatea în momentele ei finale. Împăratul încă credea că garnizoana ar putea să respingă duşmanul. Le-a mulţumit tuturor pentru apărarea cetăţii şi le-a cerut iertare de le greşise cu ceva. În timpul acesta, Sfânta Sofia se umpluse de lume, iar înăuntru preoţii slujeau Sfânta Liturghie. Oamenii îşi cereau iertare unii altora, se spovedeau şi se împărtăşeau. Printre ei, pentru scurt moment, şi Împăratul. Luptătorii s-au întors apoi la locurile lor. De la biserică, Împăratul a mers la palat, unde le-a cerut iertare tuturor casnicilor săi. Şi-a luat rămas-bun de la toţi şi a plecat în noapte pentru o ultimă inspecţie a poziţiilor. Atacul a început după miezul nopţii, marţi, pe 29 mai 1453. Otomanii veneau în valuri. Strigăte de luptă, sunet de tobe şi trâmbiţe, clopote de biserică umpleau văzduhul. Mai întâi au venit trupele neregulate, un amestec eterogen şi prost pregătit, menit doar a face pagube cât mai mari. Au fost masacraţi de apărătorii conduşi de Giustiniani. După două ceasuri, otomanii s-au retras în dezordine, lăsând în urmă mulţi morţi. Au urmat trupele anatoliene, încercând să rupă rândurile apărătorilor. Spaţiul limitat în care luptau îi ajuta pe bizantini, care nu mai erau nevoiţi să ţintească cu armele. Pentru câteva clipe, s-a părut că un grup de atacatori reuşiseră să rupă rândurile apărătorilor şi să intre în cetate. Au fost tăiaţi imediat de Împărat şi de oamenii lui. Al doilea atac a dat şi el greş. Au venit apoi ienicerii, disciplinaţi şi bine antrenaţi. Cu mari eforturi, apărătorii bizantini şi italieni au reuşit să-i ţină în loc, moment în care un grup de atacatori a pătruns în cetate printr-o mică poartă numită Kerkoporta, situată aproape de Vlaherne. Nu se ştie dacă aceasta fusese uitată deschisă de către bizantini sau dacă a fost spartă de atacatori. Imediat s-a format şi acolo un punct de rezistenţă, în încercarea de a-i respinge pe intruşi. Aproape de zori, un glonţ l-a lovit pe Giustiniani, perforându-i armura şi trântindu-l la pământ. Epuizat fizic şi psihic, a cerut, în ciuda rugăminţilor Împăratului de a nu pleca, să fie dus de pe câmpul de luptă. S-a deschis o poartă în zidul interior pentru ca genovezii să-şi ducă comandatul în cetate. Ostaşii care luptau în apropiere au văzut poarta deschisă, pe tovarăşii lor ducându-l pe căpitan şi au crezut că linia de apărare a fost ruptă. S-au grăbit cu toţii să intre în cetate, lăsându-i pe bizantini să lupte singuri între cele două ziduri. Această greşeală a fost observată de otomani, care au presat şi mai mult asupra zonei Kerkoporta. Mii de ieniceri au pătruns între cele două ziduri, mulţi dintre ei ajungând la zidul interior al lui Constantin. În curând au început să apară steaguri otomane pe zidul exterior. Împăratul şi căpitanii lui încercau din răsputeri să-şi ţină oştile laolaltă şi să-i dea înapoi pe otomani. Porţile cetăţii au început să se deschidă una după alta. Mii de otomani intrau acum în cetate. "Cetatea a căzut, iar eu sunt încă în viaţă." Realizând că totul e pierdut, Împăratul şi-a aruncat însemnele împărăteşti şi, urmat de vărul său, Theofil Paleologul, de Don Francisco din Toledo şi de Ioan Dalmatul, s-a năpustit în marea de duşmani, lovind în stânga şi-n dreapta. Nu au mai fost văzuţi. Otomanii au început să se îndrepte spre piaţa Augusteum din faţa Sfintei Sofia, ale cărei porţi de bronz erau ferecate de mulţimea creştinilor închişi înăuntru, la o ultimă Sfântă Liturghie de implorare a milei cereşti. Stindarde otomane au început să fie văzute pe zidurile interioare, pe turnuri şi pe Palatul Vlaherne. Îngrozită, populaţia s-a refugiat în biserici. Alţii s-au închis în case, alţii au continuat luptele în stradă şi alţii, bizantini şi străini, s-au refugiat în zona portului. Vasele aliate erau încă acolo şi preluau refugiaţi. Ostaşii şi marinarii cretani din cele trei turnuri de lângă intrarea în Cornul de Aur continuau lupta şi nu dădeau semne că se vor preda. În cele din urmă, căpitanii otomani au făcut o înţelegere cu ei şi i-au lăsat să plece pe mare, cu arme cu tot. Devastarea şi distrugerea care au avut loc după căderea cetăţenii au fost poate depăşite doar de cele din timpul Cruciadei a patra. Bande de otomani au început jaful. Uşile au fost sparte, casele oamenilor jefuite, civilii masacraţi. Magazinele din pieţe au fost sparte. S-a intrat în mănăstiri. Monahii au fost omorâţi, monahiile siluite – multe, pentru a nu fi necinstite, şi-au luat viaţa. S-au forţat şi s-au deschis marile porţi ale bisericii Sf. Sofia. Jaful şi omorurile au durat acolo preţ de câteva ceasuri. La fel s-a petrecut în majoritatea bisericilor din cetate. Cuceritorii luau tot ce se putea lua din aceste lăcaşuri. Icoane au fost distruse, manuscrise de preţ s-au pierdut pentru totdeauna. Mii de oameni au fost duşi în robie, otomanii se băteau între ei pentru tineri şi tinere bizantini. Moartea şi înrobirea nu făceau diferenţă de rang social. Nobili şi ţărani erau trataţi cu aceeaşi cruzime. În unele cartiere îndepărtate, în special în cele de lângă zidurile dinspre mare, magistraţii locali au negociat predarea către căpitanii otomani. Asta a ajutat la salvarea vieţii populaţiei de acolo. Mai mult, bisericile lor nu au fost pângărite. Dornici de jaf, marinarii otomani şi-au abandonat navele şi au dat şi ei buzna în cetate. Debandada creată a ajutat navele creştine să iasă din Cornul de Aur. Vase bizantine, genoveze şi veneţiene, pline de refugiaţi, unii dintre ei sosiţi înot de pe mal, au pornit-o spre apus. Într-una dintre navele genoveze se afla Giustiniani. A fost dus în insula Chios, unde a murit după câteva zile din pricina rănii primite în timpul apărării cetăţii. Mehmed a intrat în cetate în după amiaza primei zile de ocupaţie. Constantinopolul era acum al lui şi avea să devină capitala imperiului. S-a plimbat prin oraşul în ruine, a mers în Sfânta Sofia şi a poruncit să fie prefăcută în moschee. Văzând prăpădul, morţii şi Palatul Vlaherne în ruine, a rostit cuvintele poetului persan Gardîzî: Păianjenul ţese draperii în palatul Cezarilor; bufniţa vesteşte ceasurile în turnurile lui Afrasiab... Se spune că în clipa pătrunderii primilor luptători otomani în biserica Sf. Sofia, cei doi preoţi care slujeau au luat Sfintele Daruri şi au dispărut în zidurile altarului, de unde vor reapărea pentru a sluji mai departe Liturghia întreruptă, atunci când sfânta biserică va fi din nou a creştinilor. Alţii spun că împăratul Constantin XI nu a murit, ci a fost salvat de un înger şi prefăcut în marmură, aşezat apoi într-o peşteră sub pământ, lângă Poarta de Aur, unde aşteaptă să fie din nou adus la viaţă.

·         1660: Regele Carol al II-lea al Angliei revine pe tronul Angliei, chiar de ziua lui de nastere. Carol al II-lea (engleză Charles II of England) (n. 29 mai 1630 — d. 6 februarie 1685) a fost rege al Angliei, Scoției și Irlandei de la 30 ianuarie 1649 (de jure) sau de la 29 mai 1660 (de facto), până la moarte.

·         1727: Petru al II-lea devine țar al Rusiei. Piotr (Petru) al II-lea Alekseievici (23 octombrie/12 octombrie 1715 – 30 ianuarie/19 ianuarie 1730) a fost împărat al Rusiei din 1727 până la moartea sa. A fost singurul fiu al Țareviciului Alexei Petrovici (fiu al țarului Petru I al Rusiei și al primei lui soții, Eudoxia Lopukhina) și al Prințesei Charlotte (fiica Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Lüneburg și cumnată a lui Carol Quintul). De asemenea, a fost singurul nepot pe linie masculină a lui Petru cel Mare.

·         1733: In Canada, colonistilor  din  Quebec li s-a dat dreptul  legal de a avea sclavi indieni.

·         1790: Colonia  Rohde Island  devine al 13-lea stat al S.U.A .

·         1825: Carol al X-lea este încoronat rege al Franței la Reims. Carol al X-lea al Franței (n. 9 octombrie 1757 – d. 6 noiembrie 1836) a fost rege al Franței și al Navarei între 1824 și 1830. Carol a fost fiul lui Ludovic, delfin al Franței, nepot al lui Ludovic al XV-lea și frate al regilor Franței, Ludovic al XVI-lea și Ludovic al XVIII-lea.

·         1848: Se deschid lucrările Dietei maghiare de la Cluj, care la 30 mai proclamă unirea Transilvaniei cu Ungaria, act politic pe care împăratul austriac Ferdinand îl sancționează la 10 iunie 1848. Dieta din Cluj, Transilvania, a votat fără a ține seama de opozitia Adunării romanilor de la Blaj si a unor părţi importante ale saşilor şi maghiarilor ardeleni. Însuşi poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se aflaseră din 300 reprezentanţi numai 3 români si 24 de saşi. În martie 1848 izbucnise revoluţia la Viena, mişcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat naţional independent de Austria. Ideea de libertate şi de unitate naţională era înţeleasă de liderii maghiarilor în sensul formării unei naţiuni civice după modelul preconizat de Revoluţia franceză, adică neţinând seama de componenţa etnică eterogenă a ţării, prin omogenizarea forţată a etniilor diferitelor regiuni şi prin impunerea unei singure limbi oficiale.

·         1848: Wisconsin devine  al 30-lea stat al SUA. Wisconsin este unul din cele 50 de state ale Statelor Unite ale Americii, localizat în zona acestora cunoscută ca Midwest. Capitala sa este orașul Madison, iar actualul guvernator este Scott Walker. Zona statului Wisconsin, mărginită de statele de azi Iowa, Minnesota, Michigan și Illinois, aidoma lacurilor Michigan și Superior, a fost o parte a teritoriului Statelor Unite încă de la terminarea Războiului revoluționar american. Mai târziu, Teritoriul Wisconsin (care includea părți din alte state de azi) a fost creat la 3 iulie 1836. Wisconsin și-a ratificat propria sa constituție la 13 martie 1848 fiind admis în Uniune ca cel de-al treizecilea stat al acesteia la 29 mai 1848. Economia inițială a statului Wisconsin, preponderent rurală, s-a bazat inițial mai ales pe blănuri; în secolul al 19-lea, s-a diversificat bazându-se pe minerit, exploatarea lemnului, produse lactate și turism.

·         1861: Este fondata Camera de Comert din colonia britanica Hong Kong.

·         1866 - A aparut, la Bucuresti, primul numar al publicatiei umoristice, antimonarhice, “Ghimpele”; in perioada 1872-1877, publicatia a fost redactata de un comitet din care facea parte si I. L. Caragiale.

·         1886: John Pemberton a publicat prima reclama la Coca-Cola in “Atlanta Journal”.

·         1889 (29 mai/ 10 iunie): In Romania este adoptată Legea privind introducerea sistemului monometalist/etalon de aur (va intra în vigoare la 17/29martie 1890).

·         1893 (29 mai/ 10 iunie): A apărut Legea clerului mirean, care prevedea salarizarea clerului, întreţinerea bisericilor, fixarea parohiilor, numirea şi pregătirea clerului mirean, controlul administrativ şi disciplinar în biserică.

·         1898: Prin testamentul lui Alfred Nobel, s-au infiintat prestigioasele Premii Nobel. Alfred Nobel (n. 21 octombrie 1833, Stockholm – d. 10 decembrie 1896, San Remo, în Italia, chimist, inventator și om de afaceri suedez. Printre altele, el a inventat dinamita și a întemeiat fundația ce oferă anual faimoasele Premii Nobel.

·         1912: Se desfasoara Congresul de la Alba-Iulia, prezidat de Gh. Pop de Basesti, la care participa peste 20.000 de reprezentanti ai populatiei romanesti din intreaga Transilvanie. Se adopta o rezolutie de protest fata de proiectul de infiintare a episcopiei greco-catolice maghiare, care face din biserica un instrument politic de deznationalizare a bastinasilor de nationalitate romana.  Congresul hotărăşte, totodată, crearea unei comisii care să ia toate măsurile necesare pentru apărarea drepturilor autonome ale Bisericii Greco-Catolice Române.

·         1914:  Nava RMS Empress of Ireland s-a scufundat după ce s-a ciocnit de SS Storstad pe fluviul Sfântul Laurențiu. Și-au pierdut viața 1.012 de oameni.

·         1918: Armenia învinge armata otomană în Bătălia de la Sardarapat.

·         1919: Este proclamata  independenta  fata de Ungaria a  Republicii   Prekmurje, stat  nerecunoscut pe plan international. Aceasta avea sa fie anexata de Regatul Sarbilor,Croatilor si Slovenilor la data de 17 august  1919. In prezent teritoriul face parte din Republica Slovenia. Republica Prekmurje fost un stat nerecunoscut creat în 1919, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, în regiunea istorică numită tradițional „Ținutul Vendic”. Pe 6 iunie 1919, Prekmurje a fost incorporat în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, stat redenumit Iugoslavia în 1929. Statul se învecina la nord cu Austria, la est cu Ungaria și la sud și vest cu Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor.

·         1924: Inaugurarea la Bucuresti a Institutului Francez de Inalte Studii, cu scopul de a face cunoscuta cultura franceza in Romania. Va funcţiona până în 1948 fiind închis între anii 1948 şi 1970 de autoritatile comuniste, dupa care va funcţiona din nou, sub diverse denumiri. In prezent – Institutul Francez.

·         1942:  Bing Crosby a inregistrat “White Christmas”, cel mai bine vandut disc single din istorie. Harry Lillis “Bing” Crosby (n 3  mai 1903- d. 14  octombrie 1977) Cantaretul si  actorul american Bing Crosby a inregistrat “White Christmas”, impreuna cu John Scott Trotter Orchestra si  Ken Darby Singers, in Studiourile  Decca.
 White Christmas este un cantec  de Craciun scris la inceputul anului 1940 de compozitorul american  Irving Berlin.

·         1942: Portul Stelei lui David devine obligatoriu pentru toti evreii peste varsta de 6 ani in Franta ocupata de nazisti.

·         1945 - În această zi inventatorul de culoare F.M. Jones obţine patentul pentru motorul (U.S. Bo. 2,376,968) cu combustie internă în doi timpi. Nu a fost primul care a venit cu o astfel de idee, în 1881 Dugald Clerk, un scoţian inventând ciclul în doi timpi, dar creaţia sa este cea mai apropiată de aplicaţiile recente ale acestui motor. Acest motor reuşeşte să facă ciclul termodinamic în doar două mişcări ale pistonului, deoarece admisia şi evacuarea se întâmplă simultan atât la începutul cursei pistonului, cât şi la sfârşitul ei. Iniţial acest motor nu a fost făcut pentru a propulsa vehicule, ci pentru agregatele mecanice de aer condiţionat şi pentru drujbe. Dar industria auto nu a desconsiderat această aplicaţie şi Saab şi chiar Auto Union, strămoşul Audi, au folosit astfel de motoare pentru maşinile ieftine. Pentru noi cel mai reprezentativ automobil cu motor în doi timpi a fost Trabant-ul. Cu putere mică, dar zgomot mare, era imposibil să ratezi un Trabant după poluarea fonică şi chiar şi cea olfactivă. Cu excepţia Trabant şi anumitor versiuni de Wartburg, producţia de automobile în doi timpi s-a încheiat la începutul anilor '80, dar pentru Est a continuat până în 1991. În prezent motoarele în doi timpi sunt folosite intens la scutere şi motorete de mici dimensiuni, datorită designului simplist şi a costurilor de rulare şi întreţinere, de asemenea, mici.

·         1953: Britanicul Edmund Hillary si nepalezul Tenzing Norgay au cucerit pentru prima data Everestul, cel mai inalt varf din lume (8.848 metri), aflat la granita dintre Nepal si Tibet .

·         1954: Se desfasoara prima conferinta anuala a Grupului Bilderberg.

·         1968: Manchester United castiga Cupa Europei, devenind primul club englez care castiga acest trofeu, dupa ce a invins echipa portugheza Benfica Lisabona cu scorul de 4-1.

·         1972: Trei teroristi japonezi deschid focul asupra pasagerilor aflati pe Aeroportul International Lod din Israel, ucigând 26 de persoane şi rănind alte zeci.

·         1980: La Campionatul internațional de atletism, Anișoara Cușmir cucerește locul întâi la săritura în lungime, realizând una din cele mai bune performanțe mondiale la această probă: 7 metri. Anișoara Cușmir-Stanciu (n. 28 iunie 1962, Brăila) este o atletă română, laureată cu aur la Los Angeles 1984 la săritură în lungime. Sportivă la Clubul „Steaua” în anul 1984 a primit gradul de locotenent, ulterior în 1988 a devenit locotenent major. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la Secția de atletism a Clubului Steaua.

·         1982:  Papa Ioan Paul al II-lea devine primul pontif care vizitează Catedrala Canterbury. Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

·         1982: Razboiul din Insulele Falkland (Malvine). Fortele britanice ii înving pe argentinieni in batalia de la Goose Green.

·         1985: Dezastrul de pe stadionul Heysel din Bruxelles, in timpul meciului pentru finala Cupei Europei: 39 de microbisti italieni au murit si alte sute de spectatori au fost raniti in timpul unei incaierari intre suporterii Juventus Torino si ai F.C.L iverpool,urmate de prabusirea unui perete si oameni calcati in picioare in timpul panicii care a urmat.

·         1988: Preşedintele american Ronald Reagan începe prima sa vizita în Uniunea Sovietică unde se intalneste cu Mihail Gorbaciov.

·         1990: Parlamentul rus îl alege pe Boris Elțîn președinte al Federației Ruse. Boris Nikolaievici Elțin (n. 1 februarie 1931 în Sverdlovsk [azi Ekaterinburg], Rusia, URSS – d. 23 aprilie 2007), a fost, în 1991, primul președinte al Rusiei, precum și primul conducător din istoria acestei țări ales în mod direct.

·         1993: A fost adoptata la Haga, de catre 66 de tari, “Conventia internationala privind protectia copiilor si cooperarea statelor in domeniul adoptiilor”.

·         1995: A 12-a enciclică intitulată „Ut unum sunt" („pentru ca toți să fie unul"), prin care Papa Ioan Paul al II-lea a făcut apel la unitatea creștinilor din întreaga lume.

·         1999: Charlotte Perrelli (născuta Anna Jenny Charlotte Nilsson), reprezentând Suedia, câștigă Eurovision 1999 în Ierusalim, cu piesa „Take Me to Heaven„

·         2005: Francezii au respins, cu 54,67 % voturi contra, ratificarea Constituției europene. Prezența la vot a fost de 69,37%.

·         2007: Riyo Mori, o dansatoare japoneza de 20 de ani, a fost aleasa Miss Univers, la concursul organizat in Mexic.Riyo Mori a succedat-o pe portoricana Zuleyka Rivera Mendoza. Riyo Mori (n. 24 decembrie 1986, Shizuoka, Japonia) este un fotomodel japonez. Ea a fost aleasă în anul 2007 Mexico City, Miss Universe. Riyo Mori a câștigat în fața candidatei Taliana Vargas din Columbia. Coroana de regină a frumuseții o primește de la Zuleyka Rivera fosta câștigătoare a titlului din anul precedent. Ea este dansatoare pentru trupa de Visual kei Duel Jewel.

·         2014: Este intronizat Ignațiu Afraim al II – lea, Patriarhul ortodox siriac al Antiohiei. El a devenit al 123 – lea Patriarh ortodox siriac al Antiohiei . Înainte de alegerea sa, a fost Arhiepiscop in Statele Unite ale Americii, și este cunoscut sub numele de Mor Cyril Afraim Karim Biserica siriacă Ortodoxă a Antiohiei (siriacă clasică), cunoscuta si sub numele de Biserica Ortodoxă Siriană din Antiohia, este o biserică ortodoxă orientală autocefală în Mediterana de Est, cu credinciosi răspânditi în întreaga lume. Acesta are cea mai veche liturghie creștina, Liturghia Sfântului Apostol Iacov , și folosește ca limbă oficială și liturgica, limba siriacă. Biserica este condusă de Patriarhul ortodox siriac al Antiohiei. Biserica Ortodoxă Siriacă reprezinta una dintre primele comunități creștine, în Antiohia, descrise în Faptele Apostolilor (Noul Testament, Faptele Apostolilor 11:26), fiind intemeiata de Sfântul Apostol Petru în 37 d.Hr.

Nașteri

·         1265: S-a născut poetul, filosoful si omul politic florentin, Dante Alighieri: “Divina Comedie”, “Infernul”, “Purgatoriul”; (d.14 septembrie 1321). Este considerat cel mai mare scriitor european din Evul Mediu si primul mare poet de limbă italiană. „Dante era de statură mijlocie, cu un umblet grav și liniștit. Avea o față lungă, nasul acvilin, ochii mari, pielea brună, părul negru și des, totdeauna cu o căutătură melancolică și gânditoare” (Giovanni Boccaccio Trattatello in laude di Dante).

·         1439: Papa Pius al III-lea (d. 1503)

·         1500: S-a născut  Bartolomeo Diaz,   navigator şi explorator portughez.

·         1627:  Anne Marie Louise d'Orléans, Ducesă de Montpensier, prințesă și scriitoare franceză (d.1693)

·         1630: Regele Carol al II-lea al Angliei (d. 1685)

·         1680: Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg (d. 1735)

·         1794 - Johann Heinrich von Mädler, astronom german (m. 1874).

·         1860: Isaac Albéniz, compozitor și pianist spaniol (d. 1909)

·         1866 - S-a născut Akop Akopjan, clasic al literaturii armene (m.13.11.1937).

·         1874: S-a  nascut  romancierul englez G.K. Chesterton; (d. 1936).

·         1880: S-a născut filosoful  Oswald Arnold Spengler; (d.8 mai  1936). A fost un filosof idealist (reprezentant al antiintelectualismului) şi istoric, preocupat însă şi de matematică, ştiinţă şi artă. Opera sa cea mai cunoscută este “Declinul Occidentului”, publicată în 1918-1922, în care işi elaborează concepţia metafizică asupra evoluţiei ciclice a civilizaţiilor.

·         1895: S-a născut medicul Maximilian Popper unul dintre primii organizatori ai luptei anti-tuberculoză din România. A avut un aport important in pregătirea cadrelor de specialitate din reţeaua de ftiziologie (m. 1960).

·         1897 - compozitorul Erich Wolfgang Korngold, considerat ultimul mare compozitor de opera in traditia secolului al XIX-lea (m. 29.11.1957).

·         1899: S-a născut prozatoarea şi poeta Georgeta Mircea Cancicov (numele la naştere: Maria Jurgea); (m. 1984).

·         1901:  Ionel Fernic, compozitor, poet, aviator și parașutist român (d. 1938). Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

·         1903 - actorul american Bob Hope; a fost supranumit “The King of Comedy”, fiind unul dintre cei mai apreciati comici americani, (m. 27.07.2003).

·         1910: S-a născut chimistul Ioan Zugrăvescu; lucrări în domeniul chimiei organice; cercetări privind chimismul celular, îndeosebi celulele maligne; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1989).

·         1917: S-a născut John Fitzgerald Kennedy, al 35-lea preşedinte al SUA (1961-1963) (asasinat la 22 noiembrie 1963). John Fitzgerald Kennedy (n. 29 mai 1917 – d. 22 noiembrie 1963), cunoscut și ca John F. Kennedy, JFK sau „Jack Kennedy”, a fost cel de-al treizeci și cincilea președinte al Statelor Unite ale Americii. A servit din 1961 până la asasinarea sa survenită în ziua de 22 noiembrie 1963, la Dallas, Texas. A fost unul dintre membrii cei mai proeminenți ai familiei Kennedy implicați în politică, fiind totodată considerat un stindard al liberalismului american.

·         1920: John Charles Harsanyi, economist american, laureat al Premiului Nobel pentru Economiepe anul 1994

·         1922: Iannis Xenakis, matematician, arhitect, inginer constructor și compozitor francez de origine greacă (d. 2001). Iannis Xenakis ( n. 29 mai 1922, Brăila, – d. 4 februarie 2001, Paris) a fost un compozitor și arhitect de origine greacă care a lucrat preponderent în Franța. Muzica lui Xenakis este influențată de interesele sale din matematică și acustică. Iannis Xenakis s-a implicat în mișcarea de rezistență a grecilor participând la manifestații împotriva ocupanților este închis de italieni și mai apoi de germani. Pe 1 ianuarie 1945 este rănit grav de un obuz britanic, dar odată ieșit din spital se implică mai departe în activități politice clandestine. Urmărit reușește să scape prin Italia spre Paris. În Grecia este condamnat (în lipsă) la moarte pentru terorism politic. În decembrie 1947 începe să lucreze ca inginer la atelierul marelui arhitect Le Corbusier . A înființat „Centrul de studii de matematică și automatică muzicală” CÉMAMU (Centre d’études de mathématique et automatique musicales), cu scopul aplicării cunoștințelor tehnice și științifice în muzică. Pentru realizarea compozițiilor sale, s-a folosit si de un calculator.

·         1925: S-a născut Erwin Friedländer, fizician american de origine română; activitatea sa de cercetare s-a concentrat îndeosebi asupra metodelor de măsură în tehnica nucleară, precum şi a radiaţiilor; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 2003 (m. 2004). Erwin M. Friedländer (n. 29 mai 1925, Cluj – d. 22 ianuarie 2004, California) a fost un fizician american de naționalitate evreiască, originar din România, ales ca membru de onoare al Academiei Române (repus în drepturi în 1990).

·         1930 - S-a născut scriitorul Gh.D.Vasile.

·         1933: S-a născut Stan Velea, specialist român în limba polonă, comparatist şi traducător. Stan Velea (n. 29 mai 1933 – m. 2007) specialist român în limba polonă, comparatist şi traducător. S-a dedicat aproape în exclusivitate studiului literaturii polone, pe care a promovat-o în România prin studii şi traduceri; (m. 2007).

·         1941 - S-a născut Roy Crewsden, chitarist britanic (Freddie & The Dreamers).

·         1942 - S-a născut Sir Monty Rock III (Joseph Moses Aponte Montanez Jr.), cântăreţ american (Disco Tex & The Sex-O-Lettes).

·         1945 - S-a născut Gary Brooker, clăpar, compozitor şi vocalist britanic (Procol Harum).

·         1949 - S-a născut Francis "Mike" Rossi, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Status Quo).

·         1950 - S-a născut Rebbie Jackson (Maureen) cântăreaţă americană.

·         1952 - Louise Cooper, Marea Britanie, Sci-Fi autor (Nemesis, Infern, Infanta, Nocturnă).

·         1955: Aurel Gubandru, politician român

·         1956 - S-a născut scriitorul Teo Chiriac.

·         1959 - S-a născut Mel Gaynor, baterist britanic (Simple Minds).

·         1960 - Adrian Paul, Londra Anglia, actor (Highlander).

·         1965 - S-a născut Tudor Iosifaru, ziarist, poet, prozator şi dramaturg român.

·         1967: Noel Gallagher, cântăreț, compozitor englez (Oasis)

·         1975: Melanie Brown, cântăreață, compozitoare, dansatoare, actriță britanică (Spice Girls)

·         1977: Massimo Ambrosini, fotbalist italian

·         1980: S-a născut actriţa Irina Cojar.

·         1988: Mihai Costea, fotbalist roman

Decese

·         1259: Regele Christopher I al Danemarcei (n. 1219)

·         1379: Regele Henric al II-lea al Castiliei (n. 1334)

·         1425:  A murit  Impăratul  chinez   Hongxi; (n. 1378).

·         1453: Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul împărat bizantin (n. 1404)

·         1500 - A murit, in apropierea Capului Bunei Sperante, Bartolomeu Diaz, navigator si explorator portughez. A fost primul care a descoperit (1487–88) capul sudic al Africii, Capul Bunei Speranțe. După această călătorie, Diaz devine consilier r la întocmirea hărților și echiparea corăbiilor. Este neclar din care cauză succesorul la tron al regelui portughez, însărcinează cu expediția următoare, din 1497 pe Vasco da Gama, în locul sau. Diaz mai ia parte la expediția (1500) condusă de Pedro Alvares Cabral, pe drumul maritim între Africa și America de Sud (care va descoperi Brazilia) și moare odata cu scufundarea corăbiei într-o furtună (29 mai 1500), în apropierea „Capului Bunei Speranțe” descoperit de el.

·         1814: A murit Joséphine (n. 23 iunie 1763 ), prima sotie a imparatului francez Napoleon I din 1796 la 1809 şi împărăteasa franceză şi regină a Italiei de la 1804 la 1809. Marie-Joseph-Rose Tascher de Pagerie, s-a nascut in colonia franceza Martinica în anul 1763. La vârsta de şaisprezece ani să se căsătoreste cu vicontele Alexandre de Beauharnais cu care are doi copii, Eugene şi Hortense în 1781 în 1785. Vicontele Alexandre de Beauharnais a fost ghilotinat în iulie 1794. S-a intalnit cu tanarul general Bonaparte cu care sa casatorit in martie 1796 . Neputand să dea împăratului un moştenitor, ea va accepta divorţul in decembrie 1809. După căderea împăratului Napoleon, a murit subit la 29 mai 1814, victima a unei infectii în gât.

·         1829 - A murit chimistul britanic Humphrey Davy, descoperitorul electrochimiei (n.17.12.1778).

·         1866 - A murit americanul Henry Darwin Rogers, geolog (n.1.08.1808).

·         1868: Este asasinat la Belgrad prințul Serbiei, Mihailo Obrenovici al III-lea.

·         1873: Prințul Friedrich de Hesse și de Rin (n. 1870)

·         1903: Alexandru Obrenovici, rege al Serbiei și regina Draga, sunt asasinați la Belgrad de către un grup de ofițeri din armata, membri ai organizatiei Mana Neragra (Crna Ruka).

·         1910: Mili Balakirev, compozitor, pianist și dirijor rus (n. 1837)

·         1944: A murit juristul Constantin C. Stoicescu; specialist în drept roman, a introdus în procesul de învăţământ metoda istorică de predare a dreptului roman; ministru al justiţiei (1941, 1942); membru corespondent al Academiei Române din 1936; (n. 1881). Constantin C. Stoicescu (n. 23 august 1881, București – d. 29 mai 1944, București) a fost un jurist român, membru corespondent al Academiei Române. A fost profesor de drept roman la Universitatea din București și ministru al justiției în Guvernul Ion Antonescu (3) în perioada 15 februarie 1941 – 14 august 1942.

·         1945 - A murit Mihail Sebastian, prozator, dramaturg şi eseist (n. 18 octombrie 1907). Romane publicate: “De două mii de ani” (1934),  “Oraşul cu salcâmi” (1935) (roman al adolescenţei),  “Accidentul” (1940) (roman de dragoste), influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi. Ca dramaturg, s-a impus în literatura română cu piesele  “Steaua fără nume”, “Jocul de-a vacanţa”, “Ultima oră”. Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945, București) a fost un om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală. Romane publicate: “De două mii de ani” (1934), “Oraşul cu salcâmi” (1935) (roman al adolescenţei), “Accidentul” (1940) (roman de dragoste), influenţate de Marcel Proust, Gustave Flaubert şi de alţi romancieri francezi. Ca dramaturg, s-a impus în literatura română cu piesele “Steaua fără nume”, “Jocul de-a vacanţa”, “Ultima oră”.

·         1954 - A murit fizicianul Dragomir Hurmuzescu; contributii importante la introducerea radiodifuziunii in Romania.

·         1955 - A murit Aristide Caradja, entomolog, membru al Academiei Romane, specialist de renume mondial in zoogeografia si filogenia lepidopterelor ( n. 28.09.1861). Principele Aristide Caradja (n. 28 septembrie 1861, Dresda — d. 29 mai 1955, București) a fost un entomolog și jurist român, membru de onoare al Academiei Române (1930). S-a ocupat în special cu studiul lepidopterelor, mai ales al fluturilor mici (colecţia sa, foarte valoroasă, se află la „Muzeul de istorie naturală Grigore Antipa” din Bucureşti).

·         1958: Juan Ramon Jimenez, poet și eseist spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1956) (n. 1881)

·         1959 - A murit Nicolae T. Deleanu, fitofiziolog si biochimist vegetal. A descoperit impreuna cu A. Meyer, bioritmul diurn al intensitatii respiratiei la frunze, fiind printre primii cercetatori, pe plan mondial, care s-a ocupat de problema bioritmurilor (n. 5.09.1879).

·         1962: A murit actorul Benedict Dabija; (n.22 septembrie 1926, Piatra Neamt). Este cunoscut pentru rolurile sale din filmele „La Moara cu noroc”(1955), „Eruptia” (1958) sau „Valurile Dunarii” (1959).

·         1979: Mary Pickford, actriță canadiano-americană, co-fondatoare a United Artists (n. 1892). Mary Pickford (n. 8 aprilie 1892, Toronto, Ontario – d. 29 mai 1979, Santa Monica, California) a fost o actriță de film, câștigătoare a premiului Oscar.

·         1982: A murit actrita austriaca de film ROMY SCHNEIDER; (n. 1938).

·         1989: A murit Adrian Petringenaru, un regizor de film care a abordat toate genurile cinematografice, de la documentar la animaţie şi ficţiune; (n. 19 octombrie 1933, Bucuresti). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” – secţia istoria şi teoria artei (promoţia 1969). În 1983 publică, la editura Meridiane, volumul „Imagine şi simbol la Brâncuşi”. A regizat printre altele, filmele Tatăl risipitor (1974), Rug şi flacără (1979), Cireşarii (1984).

·         1991: A murit la Bucuresti, pictorul Brăduţ Covaliu; (n. 1 aprilie 1924, Sinaia). Între 1942-1947 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, avându-l profesor pe pictorul Alexandru Jean Steriadi. A avut mai multe expoziţii personale la Bucureşti, Constanţa, Cluj, Budapesta, Atena, Calcuta, Bruxelles, Helsinki, Viena etc. A lucrat ca redactor la revista „Arta plastică”, în 1963 a fost ales secretar al Uniunii Ariştilor Plastici din România, iar în 1968 a fost ales preşedinte al aceluiaşi for. Din 1960 a desfăşurat activitate didactică la Institutul Pedagogic din Bucureşti apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. A publicat volumele „Rugul de taină” (poezii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969) şi „Pe ţărmurile artei” (eseuri, Editura Meridiane, Bucureşti, 1977). A fost distins cu Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1962), Ordinul Meritul Cultural, cls. a II-a (1968), Ordinul Steaua Republicii Socialiste România (1971), Marele Premiu al U.A.P. (1981), Grand premio internationale „Trionfo”, Premiul „Oamgio a Picasso”, Roma (1981) s.a.

·         1992 - A murit Ion Bostan, regizor de film documentar; tema predilecta abordata in filmele sale a fost Delta Dunarii (n. 15.12.1914). Ion Bostan (n. 15 decembrie 1914, Cernăuți – d. 29 mai 1992, București) a fost un regizor de filme documentare român. Printre filmele documentare pentru care a fost premiat se numara: Sub aripa vulturului (Mamaia, 1964), Marea Sarmatică, Marea Neagră (Teheran, 1968), Histria, Heracleea si lebedele (Novi Sad, 1969), Stârcul, pasăre – reptila (Rio de Janeiro, 1970), Pădurea scufundată (ACIN 1972), Pădurea scufundată (Teheran, 1973); Premiul pentru întreaga activitate (ACIN 1979), Glasuri în desişuri (ACIN 1988).

·         1994: A  murit  fostul  lider comunist al  Germaniei  de Est, Erich Honecker; (n.25 august  1912). Erich Honecker (n. 25 august 1912, Neunkirchen (Saar) – d. 29 mai 1994, Santiago de Chile) a fost un politician comunist german care a condus Republica Democrată Germană (Germania de Est) din 1971 până în 1989.

·         2000 - A murit profesorul universitar Vlad Ionescu, membru corespondent al Academiei Romane, la Sectia de stiinta si tehnologia informatiei (n. 22.04.1938).

·         2002 - A murit Elémire Zolla, una dintre cele mai proeminente personalităţi ale vieţii academice şi publice italiene de după cel de-al doilea război mondial. Prozator prolific şi de mare succes, s-a bucurat de admiraţia criticii şi de succesul de librărie încă de la începuturi. A primit prestigiosul Premiu Strega în 1956, pentru « Minuetto per l'inferno » (n.09.08.1926).

·         2004 - A murit cea mai batrana femeie din lume, portoricana Ramona Trinidad Iglesias Jordan, la varsta de 114 ani.

·         2005 - A încetat din viaţă cântăreţul american de jazz Oscar Brown Junior (n. 1926)

·         2006 - Slim Aarons, fotograful celebrităţilor, care a creat imagini cunoscute ale vedetelor internaţionale, supravieţuitor al celui de-al doilea război mondial, a murit la New York, din cauza unui infarct. (n. 1916)

·         2010: Dennis Hopper, actor și regizor american (n. 1936)

·         2011: Ferenc Mádl, politician maghiar, al 14-lea președinte al Ungariei (n. 1931).

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mc Teodosia fecioara; Sf Sfințit Mc Olivian

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Maxim, episcop

• Ziua internațională a forțelor ONU de menținere a păcii (Ziua internațională a Căștilor Albastre)

RELIGIE ORTODOXĂ 29 Mai

Sf Mc Teodosia, fecioara; Sf Sfințit Mc Olivian

În această lună, în ziua a douăzeci şi noua, pomenirea sfintei muceniţe Teodosia fecioara, cea din Cezareea (aducerea moaştelor).

Odată, în vremea persecuţiei împotriva creştinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii creştini condamnaţi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Paşti şi mucenicii vorbeau despre Împărăţia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească şi pe ea când vor ajunge în faţa lui Dumnezeu.

Soldaţii au prins-o şi au dus-o în faţa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faţa prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.

Muceniţa a răbdat în tăcere şi cu zâmbetul pe faţă chinurile şi când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: "Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor". Apoi i-au pus o piatră de gât şi a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o şi a fost dată să o sfâşie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.

Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinţilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap şi o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: "Priviţi gloria de care aţi vrut să mă lipsiţi!"

Sf. Muceniţă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită şi în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaşte la Constantinopol şi apoi la Veneţia.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului mucenic Olvian, episcopul cetăţii Aneu.

Acest cuvios a trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian, fiind consul Alexandru şi Maxim. Şi a fost el adus la Iulie şi Elian, de care fiind întrebat şi neplecându-se a jertfi idolilor, a fost dezbrăcat de haine şi pătruns şi ars pe coapse cu frigări de fier înroşite în foc; apoi a fost pus la închisoare şi spre a doua cercetare fiind adus, şi neplecându-se, a fost dezbrăcat şi i s-a strujit trupul cumplit şi aşa a fost aruncat în foc, unde şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 29 Mai

MUZICĂ 29 Mai

Isaac Albeniz

Iberia - Isaac Albéniz - Rafael Orozco: 

Bing Crosby

Roy Crewsden, chitarist britanic (Freddie & The Dreamers)

Freddie & The Dreamers 

Sir Monty Rock III (Joseph Moses Aponte Montanez Jr.), cântăreţ american (Disco Tex & The Sex-O-Lettes)

Gary Brooker, clăpar, compozitor şi vocalist britanic (Procol Harum)

GARY BROOKER (PROCOL HARUM) 

Francis "Mike" Rossi, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Status Quo)

Status Quo: 

Rebbie Jackson (Maureen) cântăreaţă americană

Ionel Fernic

Mel Gaynor, baterist britanic (Simple Minds)

Simple Minds

Noel Gallagher – Oasis

Mili Balakirev

Oscar Brown Junior

Oscar Brown Jr. - Sin & Soul [FULL ALBUM] (Columbia ‎CL1577) 

Erich Wolfgang Korngold

Melanie Brown

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Für Elise: Piano Music for Children

The Best Of Beautiful Romantic Saxophone Coffee 🎷 Morning Cafe Jazz

Dvořák - Symphonic Poems / Symfonické Básně (Century’s recording : Zdeněk Chalabala)

The Very Best Of Beautiful Acoustic Guitar Love Songs

POEZIE 29 Mai

Dante Alighieri

Biografie

Dante s-a nascut in 1265, el spunand ca s-a nascut sub semnul gemenilor, fapt care ii plaseaza ziua de nastere in iunie. A fost membru al celebrei familii Alighieri din Florenta, loiala guelfilor, o alianta politica ce sustinea Papalitatea, in opozitie cu ghibelinii, care-l sustineau pe imparatul Sfantului Imperiu Roman. In 1277, cand Dante era in varsta de 12 ani, s-a logodit cu Gemma, fiica unui bogat negustor. Incheierea unei casatorii la o varsta atat de frageda era ceva obisnuit in vremea respectiva, fiind o ceremonie extrem de importanta, necesitand un act scris, semnat in fata unui notar. Dante a avut trei copii cu Gemma: Jacopo, Pietro si Antonia. Nu se stie prea mult despre educatia lui Dante, insa se banuieste ca a studiat acasa. Se stie ca a studiat poezia toscana, intr-o vreme in care scoala siciliana (Scuola poetica siciliana), un grup cultural din Sicilia, devenea cunoscuta in Toscana. Ulterior a descoperit poetii din Provence si cultura latina (mai ales poezia lui Vergiliu).

La varsta de noua ani, a cunoscut-o pe Beatrice Portinari, de care s-a indragostit la prima vedere. A vazut-o pe aceasta frecvent dupa varsta de 18 ani, insa nu a cunoscut-o niciodata prea bine. Se pare ca dragostea pentru Beatrice avea sa devina ratiunea poeziei si vietii lui Dante, alaturi de pasiunile sale politice. Dupa ce Beatrice a murit in 1290, Dante a incercat sa se refugieze in literatura latina. Se stie ca a citit De consolatione philosophiae a lui Boethius si De amicitia, scrisa de Cicero. Apoi, s-a dedicat studiilor filosofice in cadrul unor scoli religioase, cum ar fi cea dominicana de la Santa Maria Novella. A luat parte la disputele principalelor ordine monahice din Florenta, ordinul franciscan si cel dominican. Ordinul franciscan explica doctrina misticismului si a lui San Bonaventura, iar cel dominican prezenta teoriile Sfantului Toma D’Aquino. Pasiunea sa „excesiva” pentru filosofie avea sa fie ulterior criticata de Beatrice in Purgatoriul. Dante a fost si soldat, iar in 1289 a luptat in batalia de la Campaldino, alaturi de soldatii florentini, iar in 1294 s-a aflat printre cavalerii care au facut parte din escorta lui Carlo Martello d’Anjou (fiul lui Charles de Anjou), in timp ce acesta se afla in Florenta. El a devenit de asemenea doctor si farmacist. Dante nu intentiona sa aiba aceste profesii, insa o lege emisa in 1295 impunea nobililor care doreau sa ocupe o functie publica sa se inscrie intr-una dintre „Corporazioni di Arti e Mestieri”, astfel ca Dante a fost rapid admis in ghilda farmacistilor, putand sa isi inceapa apoi o cariera politica. Profesia pe care a ales-o nu ii era total nepotrivita, deoarece, la vremea respectiva, cartile erau vandute in farmacii. Ca politician, nu a reusit sa faca nimic important, insa a detinut diferite functii publice, de-a lungul unor ani in care Florenta se confruna cu nelinisti de natura politica. Ulterior, Dante a fost exilat din Florenta. In 1318, Guido Novello da Polenta, printul Ravennei, l-a invitat aici, iar Dante i-a acceptat oferta. La Ravenna a terminat Paradisul si la scurt timp a murit, probabil de malarie. Decesul sau a survenit in 1321 (la varsta de 56 de ani). Dante a fost inmormantat in Biserica San Pier Maggiore (ulterior denumita San Francesco). 

  Divina Comedie descrie calatoria lui Dante prin Infern, Purgatoriu si Paradis, condus mai intai de poetul roman Vergiliu si apoi de iubita sa Beatrice. In timp ce viziunea despre Iad, Infernul, poate fi o lectura antrenanta pentru cititorii moderni, ideile teologice exprimate in celelalte doua carti necesita rabdare si un grad ridicat de cultura pentru a putea fi intelese. Purgatoriul, cea mai lirica si umana dintre cele trei carti, cuprinde numele celor mai multi poeti; Paradisul, cea mai teologica dintre ele, are pasajele cele mai mistice, in care Dante incearca sa descrie lucruri pe care el insusi recunoaste ca nu le poate reda in cuvinte. Dante a scris Divina Comedie in dialectul sau regional. Creand un poem cu structura epica si scop filosofic, si-a dat seama ca limba italiana este cea mai potrivita pentru aceasta forma de exprimare inalta. Dintre celelalte opere ale sale amintim De vulgari eloquentia (Despre elocventa vulgului), o lucrare despre literatura populara si La Vita Nuova (Viata noua), povestea iubirii sale pentru Beatrice Portinari, care a devenit simbolul salvarii sale in Divina Comedie, carte ce cuprinde poezii de dragoste in dialect toscan.

Baladã, mergi sã-l regãsesti

Baladã, mergi sã-l regãsesti pe Zeu,
cu el te du doamnei înainte
si îngenuncherea mea si cântul meu,
stãpânul meu sã i le spunã-n minte.
Sã mergi, baladã, asa închinatã,
încât chiar fãrã sot, prin lumea toatã,
sã îndrãznesti sã te petreci,
dar dacã vrei ca sigurã sã fii,
gãseste-l pe Amor în veci,
nu-i bine fãrã el sã umbli cãtre ea;
acea femeie care printre vii
i-e dat sã te audã-asa,
e fatã de mine mâniatã.
Cu tine el dacã nu se aratã,
cu usurintã te va rusina.
Prin dulce sunet când tu esti cu el,
începe aceste cuvinte,
dupã ce vei culege mila ei:
"Doamnã, solie sunt în asa fel
celui ce mã trimite, si când vrei
binevoieste sã-l asculti prin glasul
meu. Amor
la frumusetea ta îi duce pasul,
si-i schimbã chipul dupã cum îi place:
deci dacã la alta sã se uite îl fãcu,
sã-l întelegi, dar inima-i încoace.
Doamnã, în duhul sãu esti numai tu
si te slujeste în fiecare gând:
devreme fu al tãu, nu rãtãci nicicând."
Si dacã nu te crede, pe Amor
sã-l ia la întrebãri, el ce mã stie:
iar la sfârsit, fã-i rugãciune vie,
sã-mi porunceascã printr-un crainic sã mor;
si va vedea vasal ce se supune.
Spune-i celui ce-i cheie de milã întru toate,
mai înainte de-a sfârsi îngenuncherea,
si el va sti sã-mi facã iar dreptate:
"Pentru favoarea suavei mele rime,
rãmâi aici cu ea; chibzuind spune
despre robul tãu precum îti vine;
si dacã-l iartã pentru rugãciune,
un chip frumos fã sã-i vesteascã pace."
Nobila mea baladã, când îti place,
mergi cãtre tinta glorificatã-n tine. 

Cu celelalte doamne tu glumind

Cu celelalte doamne tu glumind,
cum de se-ntâmplã nu gândesti, stãpânã,
cã fata mea o alta-n ea îngânã
când frumusetea ta o vãd venind.

Dacã ai sti, n-ar putea Pietate
sã tinã împotrivã-mi încercare,
Amor când lângã tine îmi apare,
mai îndrãznet, mai sigur e în toate,

si îmi rãneste gândurile-n fricã,
acela-i mort, acela-i dat afarã,
doar el spre tine ochii îsi ridicã;

de-aceea un alt chip fac sã-mi aparã,
dar nu fãrã sã-aud atunci preabine
vaietul izgonirilor din mine. 

Pe calea lui Amor, voi, cei umblati

Pe calea lui Amor, voi, cei umblati,
priviti-mã rãmasi pe loc,
durere ca a mea nu mai aflati;
primiti-mã-n auz, vã rog,
apoi închipuiti-vã aceea,
oricãrui chin sunt cãmara si cheia.

Amor, nu prin putina-mi bunãtate,
ci prin a sa noblete,
mã puse-n viatã de-asa suavitate,
încât în urma-mi se spunea în toate:
"Doamne, prin care demnitate
inima lui atât e-n frumusete?"

Azi am pierdut îndrãzneala întreagã
ce se urca din iubinda comoarã;
sunt fãrã ea în sãrãcie-amarã
atât, dacã vi-o spun, teama mã leagã.

Deci vrând sã fac precum acei
care-si ascund lipsa din rusine,
afarã mã arãt bucuros bine,
iar înãuntru, topiti plâng ochii mei. 

Tudor Iosifaru, ziarist, poet, prozator şi dramaturg român

Informații biografice

Iosifaru, Tudor (n. la 29 mai 1965 în Râmnicu-Vâlcea – m. 24 mai 2009, Râmnicu-Vâlcea) – filolog; ziarist, poet, dramaturg. În anii studenţiei, a fost redactor la cunoscuta revistă « Echinox » din Cluj-Napoca. Beneficiind de burse de studii, a urmat un curs de administraţie publică la Konstanz – Germania 1991) şi altul de jurnalistică la Londra (1995). Profesor de limba engleză la Şcoala nr. 10 din Râmnic (1989-1996); şef de serviciu şi purtător de cuvânt al Primăriei Râmnicului (iunie-oct. 1966), după care a fost angajat director comercial la firma « Ioniţă Company »; în paralel, între 1990-1997, a practicat gazetăria (corespondent, comentator, redactor etc.) la diverse publicaţii: « Reporter », « Curierul de Vâlcea », « Actualitatea vâlceană » - toate din Râmnicu-Vâlcea, « Expres Magazin » şi « Evenimentul zilei » - Bucureşti; ulterior, a lucrat ca reporter la BBC - World Service (1994-1996, Londra şi Râmnicu-Vâlcea); din 2001, secretar general de redacţie, apoi redactor şef şi analist comentator la « Monitorul de Vâlcea »; realizator de emisiuni la RTV « Etalon ». Premiul de excelenţă pentru gazetărie, al Fundaţiei Culturale « Vâlcea 1 » (2001). În ultimii ani, a fost corespondent special al Agerpres (Rompres) şi preşedinte al Asociaţiei « Grupul Contra » care, în esenţă, îşi propunea să ia poziţie împotriva oricărui fel de abuzuri în Vâlcea şi în ţară. În anul 2008, i-a fost publicată piesa de teatru …Iar mâine nu mai vine (ME II, pag. 89; « Observator de Vâlcea », 25 mai 2009, ed. on line).

TEATRU/FILM 29 Mai

Mihail Sebastian

Biografie Mihail Sebastian

(pseud. lui Iosef M. Hechter), n. 18 oct. 1907, Braila - m. 29 mai 1945, Bucuresti. 

Dramaturg, prozator si eseist. 

Fiul lui Mendel Hechter si al Clarei (n. Weintraub). 

Absolva liceul la Braila (1926) si termina in 1929 Facultatea de Drept a Univ. din Bucuresti, pregatindu-si doctoratul la Paris (1930-1931).

Debuteaza cu versuri, sub pseud. Eraclie Pralea, in rev. Lumea din Iasi (1926); cu pseud. SEBASTIAN publica din 1927 in Cuvantul, facand totodata parte din redactia ziarului (1927-1934). intre 1936 si 1940 este redactor la Revista Fundatiilor Regale, devenind, din 1941, prof. la Liceul "Cultura". in 1945 e consilier la Ministerul Afacerilor Externe. In 1932 ii apare jurnalul Fragmente dintr-un carnet gasit, iar in 1933 falsul roman Femei, ce contine patru nuvele unificate printr-un personaj. Romanul-jur-nal De doua mii de ani (1934), prefatat de Nae Ionescu, este confesiunea dramatica a unui individ ce aspira sa se integreze intr-o alta spiritualitate; ca raspuns la reactiile produse de roman, publica voi. polemic Cum am devenit huligan (1935). in acelasi an apare Orasul cu salcami, scris insa in 1931 si constituind o analiza a psihologiei feminine; in 1940 publica Accidentul, cel mai realizat roman al sau sub aspect strict estetic. In 1938 i se reprezinta comedia Jocul de-a vacanta, iar in 1942, sub un nume de imprumut (Victor Mincu), comedia Steaua fara nume. Postum ii sunt inscenate comediile Ultima ora (1946) si Insula (1947); acestei ultime piese, fiind neterminata, i s-a adaugat un act scris de actorul Mircea Septilici.

O eroare constanta care se face in analiza operei lui SEBASTIAN consta in ignorarea relatiilor ideatice subterane dintre romanele si piesele sale. Desigur, insusi scriitorul a semnalat in jurnalul sau de creatie reluarea unor aspecte din romanul Femei in piesa Jocul de-a vacanta, prin transmutarea lor dintr-o modalitate epica intr-una dramatica; apoi analiza celor trei varste ale feminitatii (incarnate, in Femei, de Renae, Marthe si Odette) reapare in comedia Steaua fara nume in trei ipostaze teatrale: Eleva, Mona, domnisoara Cucu. Dincolo de asemenea constatari, important este faptul ca teatrul devine la SEBASTIAN concretizarea plenara a programului teoretic expus in cateva din romanele sale. Astfel, din confesiunile si notatiile eseistice incorporate in Fragmente dintr-un carnet gasit (1932) si De doua mii de ani reiese ca SEBASTIAN este un scriitor problematic, iesit din gandirea lui Max Stirner ("A fi unul singur, unul in absolut") si Kierkegaard, intrucat teoretizeaza acea "saritura de viata", adica necesitatea de a face saltul dintr-un stadiu inferior intr-altul superior al existentei. Aspiratia catre intensificarea trairii, indiferent de unghiul moral, denota lectura lui Nietzsche si Ibsen: "Ceva imi spune ca suntem incapabili sa traim pana la capat un moment de viata", ca "n-am fost niciodata deplin canalii sau deplin ingeri". Pe deasupra, S., ca si eroii sai, avand curajul de a crede in singuratate ca intr-o valoare absoluta, poarta sigiliul camilpetrescian al revelatiei existentelor umane ca si coexistente impenetrabile (ceea ce ne face sa traim este "lipsa noastra de imaginatie", faptul de a nu putea sa ne inchipuim "calvarul omului pe langa care mergem"). Dar, fapt extrem de important, aceasta constatare nu se transforma, ca la Camil Petrescu, intr-o drama moral-cognitiva, ci intr-o voluptuoasa savurare a unicitatii noastre pline de taina: "Tragedia de a nu fi inteles? Nu cunosc. Vreti sa spuneti placerea, patima, extazul de a nu fi inteles. Sa te simti unic, baricadat in tine, impenetrabil [], sa duci cu tine acest mister, si el sa nu-ti poata fi luat, chiar daca l-ai striga in piete publice." De aceea, individul traieste intotdeauna numai intre "dunga de obscuritate si una de lumina" dintre el si celalalt, intr-o lume in care conturele inselator luminoase sunt umbrite de un inevitabil sfuma-to. Clarificarea viziunii existentiale a lui SEBASTIAN se produce in De doua mii de ani, substantial jurnal romanesc, in care un tanar intelectual se formeaza spiritual sub influenta profesorului Ghita Blidaru (sub acest nume, cautat plebeian, se ascunde filosoful Nae Ionescu). Discipolului i se releva ca, in epoca moderna, exista o criza a valorilor produsa de trairea noastra obstinata in abstractii si problematizarea excesiva, de atragerea noastra in jocul ielelor, in dansul "cu prea multe naluci"; impotriva acestora exista o singura solutie; aceea a destituirii tuturor valorilor idealist-dezumanizante si a reabilitarii unicei valori certe: viata, cu "simplitatea si inconstienta" ei, cu senzatiile ei elementare si reconfortante ("foame, sete, frig") ce ucid in noi nelinistea si dezechilibrul de oameni care am pierdut contactul cu natura. A trai doar in orizontul steril al luciditatii, a ne supune si a supune lucrurile ce ne inconjoara unei (auto) analize destructive inseamna a trai "ca intr-un laborator, in care fiecare eprubeta inchide o formula, o serie de certitudini limitate". Astfel viata trece, de fapt, pe deasupra noastra, caci ratiunea carteziana exclude hazardul si visul, neaflandniciodata ca e "o noapte pentru fiecare zi, este o umbra pentru fiecare lumina", ca exista un "somn firesc al tuturor lucrurilor, pe care luciditatea treziei nu-1 percepe. Viata contine un mister organic, dupa cum "impenetrabila singuratate" a omului nu trebuie asediata si descifrata, ci conservata intr-o "sanatoasa, solida, incerta ignoranta" ce constituie, de altfel, "singurul lucru durabil in aceasta lume, in care adevarurile sunt instabile si riscate". Eroul din De doua mii de ani, ca si, mai apoi, Stefan Valeriu, din Jocul de-a vacanta (1939), propune, ca remediu, necesitatea de a ne reintegra intr-un fel de naturalitate vegetala, de a ne obisnui cu un fel de "lene de planta" ce corespunde pasivitatii, lipsei de agresivitate in fata existentei, datorita careia omul "nu va calca niciodata inaintea vietii ca s-o intampine, ci o va astepta sa vina la el". In acest program de re-"naturalizare" a umanului, inteligenta e inlocuita cu sensibilitatea, una instinctiv-vegetala; inca in Fragmente dintr-un carnet gasit, autorul misterios al jurnalului isi dezvaluie "aptitudinile de planta", faptul ca nu cunoaste "crize sufletesti", ci numai "anotimpuri". "Eu intram in tragic asa cum trebuie sa intre o planta in iarna. Am avut iernile mele sufletesti." Aceasta "lene" insolita te face sa te deprinzi cu binefacatoarele lucruri banale, sa te resemnezi a trai "cu ele, in orizontul lor scazut, in familia lor modesta", sa te lasi "in grija anotimpurilor, a foamei, a setei: viata se va descurca cu tine, cum se descurca linistit cu un pom, cu un animal". Astfel, "jocul de-a vacanta" inseamna jocul de-a uitarea al omului care vietuieste fara amintiri si fara aspiratii, in "locuri somnoroase" (cum este vila Weber in Jocul de-a vacanta si targul din Steaua fara nume), fara a sti "ora exacta" sau "ce e azi, ce va fi maine si ce a fost alaltaieri", inseamna a trai, ca o planta, o singura zi, "una lunga, lunga, lunga" ce-ti da sentimentul eternitatii. Personajele teatrale ale acestui Cehov liric sunt delicate si fragile precum plantele, de o vulnerabila sensibilitate, cu reactii sufletesti inexplicabile si neprevazute (femeia pare o gingasa Gioconda cu surasul indecis). Acestei "leni de planta" i se potriveste calatoria imaginara, care nu inseamna o eliberare a omului de sine, ci descatusarea de circumstante. Eroii aspira mereu sa evadeze din lumea uniformizanta a conventiilor cotidiene si, eliberati, sa "navigheze" (cum le place sa spuna) spre o alta lume, unde ii asteapta departarea, necunoscutul si uitarea visata, adica un ideal vag si difuz. Visul este forma lor de libertate, de iesire din contingentul meschin. Jocul de-a vacanta" constituie "jocul de-a reveria" pentru aceste personaje care, refuzand realul conventiilor rutiniere si dezumanizante, ar vrea sa fie niste "caraghiosi", niste "ridicoli", ar vrea - desi rusinati, nu indraznesc intru totul - sa fie un fel de Don Quijote ce-si construiesc o lume numai a lor, o "insula" pe care o vad ca "printr-un ochean de fum". Astfel, vila izolata din Jocul de-a vacanta, targul din Steaua fara nume, sau mansarda din Insula au aceeasi functie producatoare de miraje ca si magicul pod din Rata salbatica (S. admira la Ibsen nu conflictul ideologic, ci propensiunea catre himere a personajelor), toate acestea constituind un fel de "corabie a nebunilor" cu care eroii calatoresc prin spatiile largi ale fictiunii, ocolind, cu fantezista gratie, escalele prin porturile sordide ale realitatii. Cand insa visul pare a se materializa, cand acesta incepe sa ia insusi tiparul realului refuzat, ei fug din vis tocmai pentru ca sa mai poata reveni si altadata in lumea lui potentiala. Dar nu ca protagonisti in carne si oase, ci ca "imagini" la fel de pure ca si mirajul lor; iata un pasaj revelator din Steaua fara nume: "Profesorul: Sa te astept la gara?/Mona; Nu. Nu la gara. Asteapta-ma aici. Am sa vin. /Profesorul: Cand?/Mona: Mereu. In fiecare seara. [] acolo sus, langa Alcor, e o stea o stea care de asta-noapte poarta numele meu. Tu n-ai vazut-o niciodata, dar stii ca e acolo. Eu voi fi totdeauna aici". De aceea, daca exista un conflict in acest teatru poetic atunci nu este unul de probleme, ci de nostalgii. Generic vorbind, eroii nici nu se numesc cu adevarat: Mona si Marin Miroiu, Corina si Stefan Valeriu, Nadia si Manuel, fiind, de fapt, Necunoscutul si Necunoscuta care-si spun, constienti de impenetrabila lor singuratate: "Cine esti tu? Cine sunt eu? Nu stiu" si care nici nu vor sa stie, caci orice amanunt exact, indiscutabil, orice disonanta ar distruge vraja, ca si estetica tainei si a visului; ei stiu totul si totodata nimic unul despre celalalt, ramanand fara stare civila, un necunoscut si o necunoscuta, "stele fara nume" care nu se mai reintalnesc, caci nici un astru nu se opreste niciodata din drumul sau. Ca reflex al "lenei de planta" si al credintei in misterul fiintei, inca din De doua mii de ani, pe blazonul eroului lui SEBASTIAN stau inscrise aceleasi valori ca la Mateiu Caragiale (cel din epoca maturitatii): "Discretie, decenta, singuratate". Jocul de-a vacanta e, ca si Remember, o opera in care misterul ramane neatins (in Steaua fara nume, aparitia neasteptata a lui Grig risipeste aura enigmatica a Monei). Filonul de poezie pe care il descopera si il exploateaza eroii are aici aceleasi efecte ca si bufoneria in teatrul lui G. Ciprian: produce o stare de evanescenta, caci, dincolo de rampa, "inceteaza legea gravitatiei care ii lipeste pe oameni de pamant.". Cu cat e mai pitoresc conturata, in primul act, realitatea banala, cu atat mai izbitoare este irealitatea actului al Il-lea, cand personajele intra in zona de libertate a reveriei, cand totul devine miraj, artificiu, spectacol; in ultimul act, eroii se reintorc in real, "purificati" si liberi, ametiti de ceturile irealului pe care continua sa le inspire, ca pe un drog, pana la capat. Numai in Ultima ora regula jocului nu e respectata; piesa pare "realista" caci evadarea in imaginar isi pierde gratuitatea, devenind "reala", adica simpla lovitura de teatru.

OPERA

Fragmente dintr-un carnet gasit, Bucuresti, 1932; Femei, Bucuresti, 1933 (alta ed., Brasov, 1991); De doua mii de ani, cu o pref. de Nae Ionescu, Bucuresti, 1934 (alte ed., 1990; 1995); Cum am devenit huligan. Texte, fapte, oameni. Bucuresti, 1935; Orasul cu salcami, Bucuresti, 1935; Corespondenta lui Marcel Proust, Bucuresti, 1939; Jocul de-a vacanta, Bucuresti, 1939; Accidentul, Bucuresti, 1940 (alta ed., Brasov, 1991); Opere. Teatru, Bucuresti, 1946; Ultima ora, Bucuresti, 1954; Opere alese, I, ed. ingrijita si studiu introductiv de V. Mandra, Bucuresti, 1956; Opere alese, I-II, ed. ingrijita si perf. de V. Mandra, Bucuresti, 1962; Intilniri cu teatrul, studiu introductiv si antologie de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1969; Eseuri. Cronici. Memorial, ed. ingrijita si pref. de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1972; Orasul cu salcami. Accidentul, Bucuresti, 1974 (ed. noua, 1976); Jocul de-a vacanta. Steaua fara nume, Postfata de A. Anghelescu, Bucuresti, 1975; Opere, I, ed., pref., tabel cronologic, note si comentarii de Cornelia Stefanescu, Bucuresti, 1994; Jurnal. 1935-1944, text ingrijit de Gabriela Omat, pref. si note de L. Volo-vici. Bucuresti, 1996.

Mihail Sebastian - Steaua Fara Nume (Versiunea 1954): 

Jocul de-a vacanta

William Saroyan - Inima mea este pe inaltimi

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 29 Mai

Varvara si doctorul - Marin Moraru si Draga Olteanu Matei

Care e diferenţa dintre barbat şi o femeie? Ne explica Doru Octavian Dumitru!

Hilarious Benny Hill Moments

At the Hospital | Funny Clip | Mr. Bean Official

GÂNDURI PESTE TIMP 29 Mai

Mihail Sebastian - Citate: