MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 31 IULIE 2019

Bună dimineața, prieteni!

Astăzi începe Postul Adormirii Maicii Domnului! Este un post scurt și ușor pe care este bine să-l ținem, dar să-l susținem și cu rugăciuni și acte de milostenie (în țară inundațiile au făcut prăpăd în multe zone și mulți oameni au rămas fără agoniseala de o viață și putem să-i ajutăm donând bunuri la biserica unde se află duhovnicul Dumneavoastră).
Nu uitați că armele de luptă ale creștinului sunt: postul, rugăciunea și milostenia!
Doamne ajută!

ISTORIE PE ZILE 31 Iulie

Evenimente

· 30 î.Hr.: In bătălia de la Alexandria, Marcus Antonius a obţinut o victorie modesta asupra fortelor lui Octavianus, dar cele mai multe dintre trupele sale au dezertat ulterior, ceea ce a dus la sinuciderea sa. Marc Antoniu „Marcus Antonius” (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.) . Marcus Antonius s-a nascut in anul 82 î.Hr. A fost un renumit general și politician roman, locotenent al lui Cezar si membru, alături de Octavianus și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat care si-a impartit puterea la Roma.

· 781: Are loc cea mai veche eruptie înregistrata a vulcanului japonez Fuji.

· 904: După trei zile de asediu, Salonic cade în mâinile sarazinilor, care distrug orașul.

· 1009: Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea, al 142-lea Papa al Romei. Înainte de a deveni papă numele lui era Pietro. Așa s-a numit și tatăl lui care era cizmar. Se spune că Sergiu îm timpul tinereții lui ar fi purtat porecla „Bucca Porci (adică botul porcului)”. Cu acea poreclă este menționat și în cronica lui Thietmar de Merseburg. Între 1004 și 1009 a figurat ca episcop de Albano, de aceea și numele Pietro da Albano. Nu se știe nimic de circumstanțele alegerii lui de papă. Acest papa ar fi stabilit din nou legăturile juridice între mănăstiri și episcopi. Se spune că Sergiu ar fi fost primul papă al Romei care ar fi chemat creștinătatea la izgonirea musulmanilor din Țara Sfântă (cu prilejul distrugerii Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim de către califul al-Hakim în oct. 1009). Acea biserică a fost reconstruită abia în 1055. În general istoricii consideră că manifestul cruciadei descoperit în 1682 este un fals fiind întocmit abia în timpul Primei Cruciade la mănăstirea Saint-Pierre de Moissac (cu scopul de a întări dogmatic apelul papei Urban al II-lea). Chiar dacă este considerat azi un pontif relativ slab, a știut sa sprijine poporul simplu în timpul unei foamete. A condus Biserica Romei pana in 1012, iar după moartea lui a fost înmormântat la Roma.

· 1227: Incepe crestinarea cumanilor si brodnicilor. Papa Grigore al IX-lea îi cere într-o epistolă episcopului de Strigoniu din Ungaria să determine convertirea la creștinism a populației din “Cumania et Bordinia terra illis vicina”.

· 1423: Cu victoria în Bătălia de la Cravant împotriva Franței și a Scoției, Anglia a atins apogeul succesului său în Războiul de O Sută de Ani.

· 1431: Prima atestare internă a orașului Piatra Neamț. Într-un act din 31 iulie 1431 domnul moldovean Alexandru cel Bun a dat Manastirii Bistrita doua prisăci, mentionand și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Statutul de târg domnesc orașul îl primește doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe randuri – 1552, 1570, 1594), de către Stefan cel Mare. Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală. Piatra-Neamț este municipiul de reședință a județului Neamț, Moldova, România. Situat pe valea Bistriței, în nord-estul României, orașul avea la nivelul anului 2011 o populație de 85.055 de locuitori. Localitatea fost declarată reședința Regiunii de dezvoltare Nord-Est. Într-un act din 31 iulie 1431 domnul moldovean Alexandru cel Bun a dat Manastirii Bistrita doua prisăci, mentionand și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”. Statutul de târg domnesc orașul îl primește doar în anul 1453. Cu timpul, târgul Piatra capătă o mai mare importanță, aceasta și datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475) a unei Curți Domnești (menționată ulterior în mai multe randuri – 1552, 1570, 1594), de către Stefan cel Mare . Aceasta a exercitat o puternică influență atât în plan economic, politic cât și administrativ, chiar dacă ea nu a fost decât o casă voievodală.

· 1492: Intra in vigoare Decretul Alhambra, in baza caruia evreii sunt expulzati din Spania catolica. Porunca a fost retrasă în mod oficial la 16 decembrie 1968, după Conciliul Vatican II

· 1498: În cea de-a treia călătorie, Cristofor Columb devine primul european care descoperă insula Trinidad. Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

· 1655: In timpul războiului ruso-polonez (1654-1667), armata rusă intră în capitala Marelui Ducat al Lituaniei, Vilnius, pe care o ocupa timp de şase ani.

· 1667: Al Doilea Război Anglo-Olandez a luat sfârșit prin semnarea tratatului de la Breda.Tratatul a adus la un sfârșit neconcludent al razboiului (1665–1667) si a lăsat multe dispute teritoriale nerezolvate.

· 1703: Scriitorul englez Daniel Defoe este pus la stâlpul infamiei pentru infracţiunea de calomnie după publicarea unui pamflet politico – satiric, dar multimea adunata il bombardeaza cu flori. Daniel Defoe (născut Daniel Foe; 1659/1661 ? – 24 aprilie ?, 1731) jurnalist și scriitor englez. Este celebru prin romanul „Robinson Crusoe” (1719), o poveste despre un om naufragiat care a rămas singur pe o insulă. Împreună cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minuțios, preocupat de morala individuală și socială. Daniel Defoe, a fost un scriitor englez, jurnalist, şi pamfletar , care si-a castigat o mare faima pentru romanul sau Robinson Crusoe . Defoe este unul dintre cei mai vechi scriitori englezi de romane şi se numără printre fondatorii romanului englezesc.

· 1782: Caragea Voda a infiintat cel dintai pasaport: “Pasusul”, pentru calatoriile in alte tari. Ioan Vodă Caragea a fost un domnitor fanariot al Ţării Româneşti (1812-1818), fiind cunoscut, în special, pentru înfiinţarea primului cod de legi, „legiuirea Caradja”.

· 1827: Iaşiul este devastat de un incendiu in care au fost distruse mai mult de o treime din case iar “Uliţa mare” şi “Curtea domnească” au fost mistuite de flăcări. Prinţul Nicolae Şuţu povestea în memoriile sale: „Stând dinaintea unei fereşti, zării o lungă şi groasă coloană de fum ce se ridica după un deal…Ardea în Iaşi…Toată Uliţa Mare, începând de la clădirile unde se află acum Academia şi până la Curtea Domnească, era cuprinsă într-o flacără întreagă”. La rândul său, consulul Franţei nota: „Nu se văd decât oameni disperaţi ce plâng pe locul unde şi-au pierdut averea sau părinţii şi prietenii”.

· La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc de la 1877-1878. O parte din trupele rusești intrase în panică, Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, iar însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se regragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria: ”Turcii au conccentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”. Principele Carol a tărăgănat venirea Armatei Române pînă în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei nu va solicita exact ajutor militar românesc pentru Plevna. Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna în care victoria armatei române va pune bazele independenței României. Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914Carol l de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914 La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în cadrul Războiului ruso-turc de la 1877-1878. O parte din trupele rusești intrase în panică, iar Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, si însăși țarul Alexandru II-lea era gată să se retragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria: ”Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”. Principele Carol a tărăgănat venirea Armatei Române pînă în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei a solicitat ajutor militar românesc. Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna, în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.

· 1912: A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920).

· 1914: A aparut ziarul “Ziua”, sub conducerea scriitorului roman Ion Slavici.

· 1917: Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Passchendaele, care a avut ca obiectiv controlul asupra satului Passchendaele (astăzi, Passendale) de lângă orașul Ypres din Flandra de Vest, Belgia.

· 1919: Adunarea Națională Germană adoptă Constituția de la Weimar.

· 1919: A doua renunțare la tron a Printului Carol de Romania (revenit la 20 februarie 1920. Carol a fost primul născut al regelui Ferdinand I al Romaniei și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului razboi Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino care a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franta cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand I, in 1927.

· 1932: Partidul Național Socialist German al Muncitorilor câștigă peste 38% din voturi la alegerile din Germania. NSDAP (acronim de la numele german de partid „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”) a fost un partid german care a existat între 1919 și 1945; până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitoresc German. În perioada 1933 – 1945 NSDAP-ul a fost unicul partid politic din Germania nazistă. În românește se utilizează numele Partidul Muncitoresc Național-Socialist German. Frecvent și uzual este denumit partidul nazist german. Forma scrisă a expresiei „nazist” (și „nazism”) se leagă de modul cum se pronunță în germană cuvântul „nationalsozialistische„, unde t se pronunță ca ț din limba română, sunet care însă în majoritatea cuvintele germane este redat prin litera z. În ianuarie 1933 președintele Germaniei Paul von Hindenburg l-a numit cancelar (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler. După decesul lui Hindenburg Hitler a accelerat instaurarea regimului totalitar nazist în Germania. Ideologia „socialismului național” (ideologia nazistă) considera că puritatea etnică și rasială a poporului german este o realitate fundamentală. În baza acestei idei (pseudoștiințifice) regimul nazist și-a fundamentat ideologic programul de persecuție și exterminare sistematică a celor considerați de naziști drept „nedemni de a trăi” (lebensunwertes Leben), între care evreii, țiganii, homosexualii, Martorii lui Iehova, socialiștii, comuniștii precum și cei cu handicap mental, fizic sau afecțiuni genetice, criminalii de drept comun, prostituatele și alte persoane considerate de ideologia nazistă a fi „asociale”. Aplicarea acestei concepții ideologice a însemnat (în special în anii războiului, 1939 – 1945) asasinarea în masă, prin diverse metode de exterminare, a peste unsprezece milioane de oameni în genocidul numit holocaust (în elină „ardere completă”, în cadrul unor ceremonii religioase antice de sacrificare). „Postulatul” nazist despre „spațiului vital”, (în germană Lebensraum), la care s-a adăugat ideea esențială a nazismului de creare a „Marii Germanii” (Großdeutschland) din 1938 și a „Marelelui Reich German” (Großdeutsches Reich) din 1943, a fost una din cauzele majore ale celui de-al Doilea Război Mondial, care a dus la moartea a peste 60.000.000 de oameni (care au putut fi cuantificați), căzuți pe câmpurile de luptă sau ca victime directe sau colaterale ale războiului.

· 1936: Comitetul Olimpic Internațional anunță că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfășura la Tokyo. Totuși, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.

· 1938: Se semneaza, la Salonic, un acord intre Intelegerea Balcanica (Turcia, România, Iugoslavia) si Bulgaria, prin care partile se angajeaza sa nu recurga la forta in relatiile dintre ele.

· 1954: Franța a recunoscut autonomia internă a Tunisiei.

· 1954: Prima ascensiune pe K2, de către o expediție italiană condusă de Ardito Desio. K2 este al doilea munte ca înălțime din lume, după Everest. Are 8.611 metri, este situat la 1.500 km vest de Everest, în mijlocul Asiei. Litera K desemnează masivul Karakorum, uriașul lanț muntos aflat la nord-vest de Himalaya centrală, iar cifra 2 o ordine stabilită arbitrar de primii topografi.

· 1957: A intrat în funcţiune la Magurele, langa Bucuresti, primul reactor atomic românesc.

· 1958: In Spania s-a înființat organizația separatistă bască ETA. ETA, abreviere pentru Euskadi Ta Askatasuna (în basca Pământul Basc și Libertate sau Țara Bascilor și Libertate este un grup terorist armat care cere formarea unui stat socialist independent. Simbolul său este un sarpe încolăcit pe un topor.

· 1976: NASA publică faimoasa fotografie „Fața de pe Marte", făcută de Viking 1.

· 1979: Este emis Decretului nr. 284 din 31 iulie 1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului Bucureşti.

· 1979: Apărea decretul privind gospodărirea „judicioasă” şi reducerea consumului de energie electrică, energie termică şi gaze naturale. A fost momentul inaugurării scumpirilor şi a restricţiilor la consum impuse de regimul comunist populaţiei României, restricţii ce au marcat deceniul următor, până în 1989.

· 1991: Statele Unite şi Uniunea Sovietică au semnat un acord istoric de reducere a stocurilor lor de focoase nucleare cu aproximativ o treime. Semnarea tratatului a avut loc dupa nouă ani de negocieri. Tratatul de Reducere a Armelor Strategice, cunoscut sub numele de Start, a fost semnat la Moscova de către preşedintele american George W. Bush şi liderul sovietic Mihail Gorbaciov.

· 1998: In Marea Britanie se interzic total minele antipersonal. Guvernul britanic anunta interzicerea totală a minelor antipersonal, cu o lună înainte de prima aniversare a mortii printesei Diana, care a fost o militanta pentru interzicerea acestor dispozitive ucigase.

· 2006: Fidel Castro dă puterea în mâinile fratelui său, Raul Castro. Fidel Castro pe numele său complet Fidel Alejandro Castro Ruz (n. 13 august 1926) revoluționar cubanez care a participat la răsturnarea dictaturii lui Fulgencio Batista și transformarea Cubei în primul stat comunist din emisfera vestică.

Nașteri

· 1143: S-a nascut impăratul Nijo al Japoniei; (d. 1165).

· 1396: Filip cel Bun, Duce de Burgundia (d. 1467). Filip cel Bun, de asemenea Filip al III-lea, Duce de Burgundia (31 iulie 1396 – 15 iunie 1467) Duce de Burgundia din 1419 până la moartea sa. Filip cel Bun (franceză Philippe le Bon), de asemenea Filip al III-lea, Duce de Burgundia (31 iulie 1396 – 15 iunie 1467) a fost Duce de Burgundia din 1419 până la moartea sa. A fost membru al unei ramurii a Casei de Valois (atunci dinastia regală a Franței). În timpul domniei sale, Burgundia a atins apogeul prosperității sale și a prestigiului și a devenit un centru important al artelor. Filip este cunoscut în istorie pentru reformele sale administrative, patronajul artiștilor flamanzi, cum ar fi Jan van Eyck, și de capturarea Ioanei d’Arc. În timpul domniei sale a alternat între alianțele engleză și franceză, în încercarea de a-și îmbunătăți poziția dinastiei sale.

· 1527: S-a nascut Maximilian al II-lea, impărat al Imperiului romano – german; (d. 1576). Maximilian al II-lea (n. 31 iulie 1527, Viena — d. 12 octombrie 1576, Regensburg) a fost un împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1564–1576. El a fost încoronat la 14 mai 1562 în Praga ca rege al Boemiei și în același an, la 24 noiembrie, ales la Frankfurt am Main ca rege romano-german. La 16 iulie 1563 va fi încoronat la Preßburg ca rege al Ungariei, iar după moartea tatălui său Ferdinand I va urca pe tronul Sfântului Imperiu Roman.

Copilăria o petrece în casa părinților lui, Ferdinand I și Anna Iagello din Innsbruck. Aici el învață dialectul din Tirol pe care o va vorbi și ca monarh. Maximilian primește o educație aleasă, el fiind mult mai erudit decât frații săi. La vârsta de 17 ani, în anul 1548, a fost invitat în Spaniași s-a căsătorit după dorința unchiului său Carol Quintul cu fiica acestuia, Maria. În lipsa unchiului, va domni ca regent al lui Carol Quintul.

În timpul domniei sale sunt o serie de nemulțumiri din motive religioase. Maximilian încearcă să aplaneze aceste conflicte dar este în același timp nevoit să apere propria sa confesiunea religioasă catolică. Prin educatorul său Wolfgang Schiefer, monarhul a avut un contact timpuriu cu ideile religiei protestante, fapt care-l face în oarecare măsură să simpatizeze protestantismul. În războaiele purtate de unchiul Carol Quintul contra protestanților, de exemplu Bătălia de la Mühlberg (1547) la care a luat și el parte, va căuta să lase liberi pe căpeteniile protestante, prințul Johann Friedrich von Sachsen și Landgraf Philipp von Hessen. În planul de succesiune la tron a lui Carol Quintul, care observă înclinația lui Maximilian spre protestantism, va fi prevăzut fratele lui Ferdinand, Maximilian fiind din anul 1548 regentul său. În anul 1551 Maximilian va avea cu elefantul numit „Soliman” o intrare triumfală în Viena. Influențat de elocvența predicatorului protestant Johann Sebastian Pfauser, Maximiliam va renunța la obiceiurile catolice, dar din cauza pericolului și dogmelor catolice nu se va converti ca protestant. Maximiliam ajunge într-o situație nesigură, conflictul religios escaladează, iar prietenii protestanți nu-l pot ajuta, în cele din urmă Maximiliam trebuie să cedeze și depună în anul 1562 un jurământ de credință ca și catolic. În anul 1564 urmează pe tronul tatălui său dar a propagat o politică tolerantă în conflictele religioase. Sub presiunea catolică, nu acceptă participarea calviniștilor la Confessio Augustanadin 1530, unde se va tolera de către monarhii catolici religia protestantă. În lupta de concurență pentru tronul Poloniei, va ieși câștigător în 1575 Ștefan Báthory. Până la sfârșitul domniei sale Maximilian va fi situat între fronturile confesiunilor religioase. Din această cauză n-a reușit să-și consolideze poziția chiar după moartea lui sultanului Soliman I cu care se afla în război, el va încheia pacea de la Adrianopol, cu Selim, succesorul lui Soliman. Pe patul de moarte Maximilian, ca protestant convins, refuză să primească sacramentul catolic numit „ultima ungere”.

Maximilian II
Rege al Bohemiei, Rege al Ungariei, Împărat al Sfântului Imperiu Roman

* 1640: Michał Korybut Wiśniowiecki (lituaniană Mykolas I Kaributas Višnioveckis; n. 31 iulie 1640 – d. 10 noiembrie 1673) a fost fiu a lui Jarema Wiśniowiecki și a soției sale, Gryzelda Konstancja Zamoyska. A fost rege al Uniunii polono-lituaniană din 29 septembrie 1669 până la moartea sa în 1673.

Mihail Korybut Wiśniowiecki

* 1686: Charles de France, Duce de Berry, (Charles de France, duc de Berry), (31 iulie 1686 – 5 mai 1714) a fost nepot al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Deși el a fost doar un nepot al lui Ludovic al XIV-lea, Berry a avut loc rangul de Fils de France ("fiu al Franței"), mai degrabă decât petit-fils de France ("nepot al Franței"), ca fiu al Delfinului, moștenitor al tronului. Ducele de Berry a fost timp de șapte ani moștenitor prezumtivla tronul Spaniei (1700-1707). El a fost un membru al Casei de Bourbon.

Charles
Duce de Berry
Charles de Nicolas de Largillière

· 1718: John Canton, fizician englez (d. 1772)

· 1800: Friedrich Wöhler (n. 31 iulie 1800, Eschersheim[*], Germania – d. 23 septembrie 1882, Göttingen, Imperiul German) a fost un chimist german, cunoscut pentru sinteza ureei, dar și pentru descoperirea unor elemente chimice.
S-a născut la Eschersheim lângă Frankfurt. În 1823 Wöhler a terminat studiile de medicină la Heidelberg în laboratorul lui Leopold Gmelin, lucrând apoi cu Jöns Jakob Berzelius la Stockholm. A predat chimia între 1825 și 1831 la Școala Politehnică din Berlin; până în 1836 a lucrat la Școala Politehnică din Kassel, devenind apoi profesor de chimie la Universitatea din Göttingen, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

Friedrich Wöhler

Wöhler a fost și co-descoperitorul beriliului și siliciuliui, precum și a sintezei carburii de calciu, printre altele. În 1834, Wöhler și Liebig au publicat un studiu despre uleiul de migdale amare. Prin aceste experiențe ei au demonstrat că un grup de atomi de carbon, hidrogen și oxigen se poate comporta ca un element, poate înlocui un element și poate fi înlocuit de un element în compuși chimici. Astfel a fost introdusă noțiunea de radical, o doctrină care a avut o influență profundă asupra dezvoltării chimiei.

De la descoperirea potasiului făcută de Humphry Davy, se considera că aluminaconține un metal în combinație cu oxigenul. Davy, Oerstedt și Berzelius au încercat să extragă acest metal, dar fără succes. Lucrările lui Wöhler pe același subiect au dus la descoperirea aluminiului metalic. Lui i se datorează și izolarea elementelor ytriu, beriliu și titan, observația că siliciul poate fi obținut sub formă de cristale și că unii meteoriți conțin materie organică. El a analizat o mare cantitate de meteoriți și timp de mai mulți ani a scris rezumatul literaturii despre meteoriți în Jahresbericht der Chemie; a deținut cea mai mare colecție particulară de pietre și metale meteorice. Wöhler și Sainte Claire Deville au descoperit forma cristalină a borului, iar Wöhler împreună cu Buffcompușii siliciului cu hidrogenul și un oxid cu valență scăzută al siliciului. În timpul șederii la Cassel, Wöhler a pus la punct un procedeu de obținere a nichelului metalic pur, iar împreună cu alți doi prieteni a deschis o fabrică pentru obținerea acestui metal.

· 1803: John Ericsson, inventator american de origine suedeză (d. 1889)

· 1809: Francis Walker (n. 31 iulie 1809 în Southgate, Anglia – d. 5 octombrie1874 în Wanstead, Anglia) a fost un entomolog englez. El a unul dintre cei mai prolifici autori din entomologie, și a creat controverse spre sfârșitul vieții sale deoarece numele publicate de el erau de fapt sinonime biologice în plus.
Walker a fost recrutat de către British Museum din iunie 1848 și până la sfârșitul anului 1873 să catalogheze insectele muzeului (cu excepția coleopterelor). El s-a născut în Southgate, Londra, Anglia pe 31 iulie1809 și a murit în Wanstead pe 5 octombrie 1874. Walker a adăugat un număr imens de materiale la colecția British Museum și a scris peste 300 de lucrări și note științifice. Este cunoscut pentru cataloagele despre ordinele Orthoptera, Neuroptera, Homoptera, Diptera, Lepidoptera și Hymenoptera. Colaborând cu Alexander Henry Haliday, un bun prieten, el a fost unul dintre primii cercetători ai superfamiliei Chalcidoidea.

Francis Walker

· 1812: Amélie de Leuchtenberg, a doua soție a împăratului Pedro I al Braziliei (d. 1873)
* 1816: Arhiducesa Maria Theresa (Isabella) de Austria-Teschen (31 iulie1816, Viena – 8 august 1867, Albano) a fost a doua soție a regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii.

Portret al Mariei Theresa de Austria-Teschen.

A fost fiica cea mare a Arhiducelui Carol, duce de Teschen și a soției sale, Henrietta de Nassau-Weilburg. Bunicii paterni au fost Leopold al II-lea, Împărat Romanși Infanta Maria Luisa a Spaniei. Bunicii materni au fost Frederic Wilhelm de Nassau-Weilburg(1768–1816) și Louise Isabelle de Kirchberg.

Frederic Wilhelm a fost fiul cel mare al lui Karl Christian de Nassau-Weilburg și al Prințesei Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau.

Wilhelmine Carolina a fost fiica lui Wilhelm al IV-lea, Prinț de Orania și Anne, Prințesă Regală. Anne a fost fiica cea mare a regelui George al II-lea al Marii Britanii și a reginei Caroline de Ansbach.

La 27 ianuarie 1837, Maria Theresa s-a căsătorit cu Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii. Mireasa avea aproape 21 de ani iar mirele 27.

Regina Maria Tereza a fost descrisă ca fiind prost îmbrăcată și nu a răspuns idealului unei persoane regale: ei nu i-a plăcut rolul public și viața la curte și a preferat să stea în camerele ei private dedicându-se copiilor. Ea a avut o relație bună atât cu soțul cât și cu fiul ei vitreg, Francisc.

Maria Tereza a fost interesată de politică: ea este cunoscută pentru calitatea de consilier al regelui. Când nu putea fi prezentă la recepția oficială, și dorea să audă conversația, ea asculta convorbirea din spatele ușii. Maria Tereza l-a îngrijit Ferdinand pe patul de moarte.

Therese de Habsburg-Teschen

După moartea soțului ei, ea și-a continuat activitatea politică, deveniind sfătuitoarea fiului ei vitreg, noul monarh. S-a considerat că politica ei autoritară a contribuit la nemulțumirea populară care a dus la desființarea regatului Neapole.

Soția lui Francisc, Maria Sofia de Bavaria, își disputa influența asupra soțului ei cu maria Tereza și Francisc a avut o poziție dificilă în conflictul dintre soția sa și mama vitregă. Maria Sofia l-a informat pe Francis despre un complot pus la cale de Maria Tereza în încercarea de a-l pune pe fiul ei biologic pe tron însă Francisc a ales s-o creadă pe Maria Tereza, atunci când ea și-a jurat nevinovăția.

După ce au început revolte împotriva monarhiei, Francisc a decis să asculte mai degrabă sfatul soției decât cel al mamei vitrege. Maria Tereza a fost printre primii care a părăsit Neapole în timpul răscoalei: întâi la Gaeta cu copiii și consilierii ei, apoi la Roma. A locuit în același palat cu Francisc și Maria Sofia.

Maria Tereza a murit de holeră la vârsta de 51 de ani, îngrijită de fiul vitreg care a jelit-o foarte mult.

Maria Tereza și Ferdinand au avut 12 copii (șapte băieți și cinci fete):

Prințul Louis, Conte de Trani (1 august 1838 - 8 iunie 1886); căsătorit cu Matilda Ludovika, sora împărătesei Elisabeta a Austriei ("Sisi"). Singura lor fiică, Prințesa Maria Teresa de Bourbon-Două Sicilii, s-a căsătorit cu Wilhelm, Prinț de Hohenzollern.
Prințul Albert Maria, Conte de Castrogiovanni (17 septembrie 1839 - 12 iulie 1844); a murit în copilărie
Prințul Alfonso, Conte de Caserta (28 martie 1841 - 26 mai 1934); căsătorit cu verișoara sa primară Prințesa Antonietta de Bourbon-Două Sicilii, au avut copii. Actuala linie de Bourbon-Două Sicilii descinde de la el.
Prințesa Maria Annunciata de Bourbon-Două Sicilii (24 martie 1843 - 4 mai 1871); căsătorită cu Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, au avut copii
Maria Immaculata Clementina de Bourbon-Două Sicilii (14 aprilie 1844 - 18 februarie 1899); căsătorită cu Arhiducele Karl Salvator, Prinț de Toscana, au avut copii
Prințul Gaetan, Conte de Girgenti (12 ianuarie 1846 - 26 noiembrie 1871). În 1868 s-a căsătorit cu Isabel, Infantă a Spaniei (fiica cea mare a reginei Isabela a II-a a Spaniei) și a fost numit Infante al Spaniei.
Prințul Giuseppe, Conte de Lucera (4 martie 1848 - 28 septembrie 1851); a murit în copilărie
Prințesa Maria Pia de Bourbon-Două Sicilii (21 august 1849 - 29 septembrie 1882); căsătorită cu Robert I, Duce de Parma, au avut copii.
Prințul Vincenzo, Conte de Melazzo (26 aprilie 1851 - 13 octombrie 1854); a murit în copilărie
Prințul Pasquale, Conte de Bari (15 septembrie 1852 - 21 decembrie 1904); s-a căsătorit morganatic cu Blanche Marconnay.
Prințesa Maria Luisa Immaculata de Bourbon-Două Sicilii (21 ianuarie 1855 - 23 februarie 1874); căsătorită cu Prințul Henric, Conte de Bardi, n-au avut copii
Prințul Gennaro, Conte de Caltagirone (28 februarie 1857 - 13 august 1867); a murit în copilărie

Maria Tereza de Austria
Regină a Celor Două Sicilii
Portret al Mariei Theresa a Austriei (c. 1835).

* 1824: Prințul Antoine d'Orléans, Duce de Montpensier (Antoine Marie Philippe Louis; 31 iulie 1824–4 februarie 1890) a fost membru al familiei regale franceze, cel mai mic fiu al regelui Ludovic-Filip al Franței și al soției lui Maria Amalia a celor Două Sicilii. S-a născut la castelul de Neuilly și a murit la 4 februarie la Sanlúcar de Barrameda, Spania.

La 10 octombrie 1846, la Madrid, Prințul Antoine s-a căsătorit cu Infanta Luisa Fernanda a Spaniei, fiica regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei și a soției acestuia, Maria Christina a celor Două Sicilii.

Antoine și Luisa Fernanda au avut nouă copii, însă numai cinci au ajuns adulți.^[1]

Ducele de Montpensier și soția sa Infanta Luisa Fernada și patru dintre copiii lor.

Infanta Maria Isabel(1848–1919), care s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Philippe, conte de Paris (1838–94), pretendent la tronul Franței. Au avut copii.
Infanta Maria Amelia (1851–70).
Infanta Maria Cristina (1852–79). După ce sora ei mai mică Mercedes a murit, s-a logodit cu Alfonso al XII-lea, care era cu cinci ani mai mic decât ea, însă Maria Cristina a murit înainte de nuntă.
Infanta Maria de la Regla (1856–61).
Infantele Fernando (1859–73).
Infanta Maria de las Mercedes (1860–78), care s-a căsătorit cu verișorul ei primar Alfonso al XII-lea. Nu au avut copii.
Infantele Felipe Raimundo Maria (1862–64)
Infantele Antonio (1866–1930), care a devenit Duce de Galliera în Italia. S-a căsătorit cu verișoara sa primară, Infanta Eulalia a Spaniei (1864–1958), fiica Isabelei a II-a, și au avut doi fii:

1) Infantele Alfonso (1886–1975), al 5-lea Duce de Galliera (1930–37), care s-a căsătorit cu Prințesa Beatrice de Edinburgh, fiica lui Prințului Alfred, Duce de Saxa-Coburg-Gotha și au avut trei fii.
2) Infantele Luís (1888–1945), care s-a căsătorit cu Marie Charlotte Say (1857–1943). Nu au avut copii.

Infante Luis Maria Felipe Antonio (1867–74)

Prin Maria Isabel, el a devenit străbunicul: regelui Manuel al II-lea al Portugaliei, Luís Filipe, Duce de Braganza, Prințul Amedeo, Duce de Aosta, Prințul Aimone, Duce de Aosta, prințesa Dolores Czartoryski, prințesa Esperanza de Orleans-Braganza, Maria Mercedes de Bourbon (mama regelui Juan Carlos al Spaniei) și Prințul Henri, Conte de Paris.

Antoine de Montpensier a trăit în Spania din anul 1848 când familia sa a fost nevoită să părăsească Franța după Revoluția de la 1848.
În timpul Revoluției spaniole din 1868, el a susținut insurgenții împotriva cumnatei lui, regina Isabela a II-a a Spaniei.

În 1870 a luptat în duel împotriva Infantelui Enrique, Duce de Sevilla, fratele Ducelui de Cádiz (soțul reginei Isabela a II-a) și l-a ucis. Antoine a fost condamnat la o lună de închisoare.

La 16 noiembrie 1870 s-a votat pentru următorul rege al Spaniei și a fost ales Amadeo I al Spaniei cu 191 voturi. Antoine a primit numai 27 de voturi și a părăsit Spania unde s-a mai întors în 1874. Ambițiile sale s-au împlinit prin fiica sa Mercedes care a devenit regină consort a Spaniei după căsătoria cu Alfonso al XII-lea, fiul Isabelei a II-a.

Prințul Antoine d'Orléans
Duce de Montpensier

· 1835: Henri Brisson, politician francez, al 50-lea prim-ministru al Franței (d. 1912)
* 1844: Karl August Wilhelm Nicolaus Alexander Michael Bernhard Heinrich Frederick Stefan, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach (31 iulie 1844 – 20 noiembrie 1894), a fost prinț german și moștenitor (Erbgroßherzog) al Marelui Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach.

Născut la Weimar, el a fost singurul fiu al lui Karl Alexander, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a Prințesei Sofia a Țărilor de Jos.

Pentru că mama sa era fiica regelui Willem al II-lea al Țărilor de Jos și unchii lui mai mari, cu excepția regelui Willem al III-lea, au murit fără copii, Karl August era următorul în linia de succesiune a tronului din Țările de Jos. A fost precedat numai de tânăra regină Wilhelmina. Karl August a învățat să scrie și să vorbească fluent olandeza datorită posibilității să devină rege dacă Wilhelmina ar fi murit fără copii.

Karl August a murit la Cap Martin, France, cu șase ani înaintea tatălui său; fiul său ce mare, Wilhelm Ernest, a succedat ca Mare Duce.

La 26 august 1873 la Friedrichshafen, Baden-Württemburg, Karl Augustus s-a căsătorit cu Prințesa Pauline de Saxa-Weimar-Eisenach.^[1] ^[2] Ei erau verișori de gradul doi, ea fiind nepoata pe linie paternă a Prințului Bernhard, fratele mai mic al lui Karl Friedrich, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach - bunicul lui Karl Augustus.

Karl Augustus și Pauline au avut doi fii:

Nume	Naștere	Deces	Note
Wilhelm Ernst Karl Alexander Friedrich Heinrich Bernhard Albert Georg Hermann, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach	n. Weimar, 10 iunie 1876	d. Heinrichau, 24 aprilie 1923	căsătorit prima dată cu Prințesa Caroline Reuss de Greiz (fără copii) și a doua oară cu Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (au avut copii).
Prințul Bernhard Karl Alexander Hermann Heinrich Wilhelm Oscar Friedrich Franz Peter	n. Weimar, 18 aprilie 1878	d. Weimar, 1 octombrie 1900	a murit necăsătorit la vârsta de 22 de ani.

Karl Augustus a murit la 22 noiembrie 1894 de o inflamație a plămânilor, la vârsta de 50 de ani

Karl Augustus
Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach

· 1859: Theobald Smith, patolog american (d. 1934)
* 1865: Afonso Henriques de Bragança, Prinț Regal al Portugaliei (31 iulie1865 – 21 februarie 1920) a fost prinț portughez al Casei de Bragança-Saxa-Coburg și Gotha, fiu al regelui Luís I al Portugaliei și al soției sale, Maria Pia de Savoia.

Dom Afonso a avut o carieră militară. A fost general în armata portugheză și anterior a fost inspector-general de artilerie. Trecutul său militar exemplar i-a permis să fie ales să comande forțele militare la Goa, la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost Vicerege al Indiei.

Performanța sa în India a motivat nominalizarea sa la funcția de conetabil al Portugaliei. În primele luni ale anului 1890, logodna sa cu Arhiducesa Valerie de Austria a fost dată publicității, însă mai târziu ea a refuzat să se căsătorească cu el, sub influența mătușii ei, Arhiducesa Maria Theresa de Austria, din ramura miguelistă a dinastiei Bragança.

Când amenințările asupra vieții fratele său, regele Carlos, i-au fost aduse la cunoștință, el a adoptat obiceiul de a purta zi și noapte un revolver, fiind gata să-și apere familia ori de câte ori ar fi fost necesar. De asemenea, el a cerut nepotului său, Luís Filipe de Bragança, să poarte o armă asupra sa.

D. Afonso, conducator.

Dom Afonso a fost un iubitor de curse de automobile, el fiind responsabil pentru primele curse cu motor din Portugalia, unde a fost unul dintre primii șoferi. După proclamarea Primii Republicii Portugheze în 1910, Afonso a plecat în exil în străinătate, mai întâi în Gibraltar cu nepotul său, regele detronat, Manuel al II-lea, și apoi în Italia cu mama sa, regina Maria Pia. A trăit la Torino, și, după moartea mamei sale, s-a mutat la Roma, și, în cele din urmă, la Napoli.

Suferind, ca și mama lui, de debilitate mentală și emoțională după atacul feroce din 1908 asupra familiei lor, Afonso de Bragança s-a căsătorit, la Roma la 26 septembrie 1917, cu o văduvă care divorțase de două ori, moștenitoarea americană Nevada Stoody Hayes.

În 1917, pretendentul portughez Manuel al II-lea trăia în Anglia cu soția sa cu care era căsătorit de patru ani, Augusta Victoria de Hohenzollern-Sigmaringen, dar cu care nu avea copii. Regaliștii erau reticenți cu privire la perspectivele unui moștenitor legitim și anxietatea lor s-a dublat la vestea căsătoriei lui Afonso cu o femeie de rând, mai ales cu o astfel de reputație dubioasă.

În Portugalia, căsătoria morganatică nu era recunoscută. Copiii legitimi ai lui Afonso și Nevada nu ar fi putut moșteni tronul Portugaliei. Aproape la fel de deranjantă era perspectiva că atât Manuel cât și Afonso nu ar fi putut produce un moștenitor. În acest caz, pretenția la tronul portughez ar fi fost a unui descendent al lui Miguel I, regele absolutist.

Dom Afonso a fost al patrulea soț al americancei Nevada Stoody Hayes. Ei nu s-au putut căsători religios în Italia, unde regele Italiei, Victor Emanuel al III-lea, la fel ca Papa, a ales să nu recunoască validitatea căsătoriei făcută la Roma. Ea l-a convins pe Alfonso să se căsătorească din nou la Madrid, unde un ofițer consular al Republicii portugheze a ținut ceremonia civilă, fără martori, familie sau prieteni.^[1]

Prințul a încercat în prealabil să obține aprobarea regelui pentru căsătoria lui, dar el a constatat că nepotul său și restul familiei regale s-au opus vehement. După căsătorie, alocația i-a fost tăiată de către Manuel al II-lea și Dom Afonso, respins, de asemenea, de rudele sale din Italia, a început să trăiască în obscuritate. În cele din urmă a murit singur, la Napoli, la 21 februarie 1920, la vârsta de 54 de ani. Doar un singur servitor portughez a rămas cu el până la sfârșit.

Afonso Henriques
Prinț Regal al Portugaliei

· 1866: S-a născut la Craiova,astronomul şi profesorul Nicolae Coculescu, fondatorul Observatorului Astronomic din Bucureşti (1908), autorul unor valoroase lucrări de mecanică cerească; (m. 5 noiembrie 1952, Bucuresti). Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbaţiilor planetelor. A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România.

* 1866: Zacharia C. Panțu (n. 31 iulie 1866, Târgu Mureș - d. 19 martie 1934, București) a fost un om de știință român și profesor asociat cu specialitatea botanică.

Zaharia Panțu se trăgea dintr-o familie de mocani, de la Săcele, județul Brașov. Era mândru de originea sa, mocanii fiind populația de români din zona de munte a Transilvaniei, proprietari de oi și pășuni de munte, înfrățiți cu natura. Faptul că s-a născut la Târgu Mureș se datora numirii tatălui său Constantin Panțu care a fost unul dintre primii magistrați din populația românească a Transilvaniei. El a participat la mișcarea revoluționară a tineretului din Transilvania, în 1848, la Adunarea de la Blaj, iar, între 1863-1865, a fost ales deputat în Dieta Ardeleană, judecător la Tabla Regească (Curtea de Apel), revenind mai apoi cu întreaga familie în Brașov, ca judecător și apoi avocat.

Savantul avut o fiică, Ana Pauca (1907-1969), de asemenea eminentă botanistă (specializată în flori, sistematice și geobotanică). A fost profesoară la Facultatea de Biologie din București

Bine apreciat pentru dăruirea sa profesională este angajat încă de la absolvire, 1890, ca ajutor naturalist, iar după licență, devine titular pe un post nou înființat, de conservator al colecțiilor de la Institutul Botanic. Aceasta poziție o va ocupa 43 de ani, până la deces, dar în 1931 ea va fi echivalată cu cea de profesor asociat.

Trebuie remarcată aprecierea constantă, reciprocă, între Zach. C. Panțu și profesorul și directorul Institutului și Grădinii Botanice din București, Dimitrie Brandză, fapt care a condus la o prestigioasă si prolifică colaborare , in anii de ucenicie, și apoi de construire a Grădinii Botanice și a Institutului Botanic de la Cotroceni.

Lucrări:

Vocabular botanic, cuprinzând numirile științifice și populare române ale plantelor. Bull. Herb. Inst. Bot. Buc, 1902, 1.2: 105-138.
Plantele cunoscute de poporul român. Vocabular botanic cuprinzând numirile române, franceze, germane și științifice, Institutul de Arte Grafice și Editură „MINERVA“, București (1929)
Viața și operele doctorului Dimitrie Brândză (1928)
Contribuțiuni la flora Bucureștilor și a împrejurimilor, I. Mem. Secț. Ști., Analele Acad. Române, 1908, 435-598.
Contribuțiuni la flora Bucureștilor și a imprejurimilor sale. Acad. Române, 1909.
Contribuțiuni nouă la Flora Bucureștilor și a împrejurimilor. Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii științifice, 1931, 389-403.
PANTU, Z. C.; PROCOPIANU-PROCOPOVICI, A. Contributiuni la Flora Ceahlaului. I. Regiunea alpina si subalpina. Bul. Erb. Inst. Bot. Bucuresti, 1901, 1: 80-131.
Contributiuni noua la flora Ceahlaului. Analele Acad. Române, ser, 1911, 2.33: 293-346.

Orchidaceele din România Studiu monografic (1915), București.
Geraniaceele din România - Monografie (1931), Anal. Acad. București, Mem. secț. șt. ser. III.

* 1883: Erich Heckel (n. 31 iulie 1883, Döbeln - d. 27 ianuarie 1970, Radolfzell) a fost un pictor și grafician german, reprezentant al expresionismului.

Erich Heckel s-a născut la 31 iulie 1883 la Döbeln, în apropiere de Dresda, fiu al unui inginer de căi ferate. În 1904, după absolvirea gimnaziului din Chemnitz, începe studii de arhitectură în Dresda, unde se împrietenește cu Karl Schmidt-Rottluff, Fritz Bleyl și Ernst Ludwig Kirchner. Împreună, în 1905, pun bazele grupului „Die Brücke", la care se alătură mai târziu și Max Pechstein. Heckel renunță la studiu și își închiriază un atelier de pictură. Pentru a-și câștiga existența, lucrează ca desenator într-un birou de arhitectură. În anii 1907 până în 1910petrece lunile de vară împreună cu Schmidt-Rottluff în localitatea Dangast, la Marea Nordului. În anul 1909, în timpul unei călătorii în Italia, artistul vizitează orașele Verona, Padova, Veneția, Ravenna și Roma. În 1911, îl va întâlni pe Kirchner la Moritzburger Teichen, lângă Dresda, unde va veni uneori și Max Pechstein. Împreună dezvoltă un stil comun în creația artistică.

Expresioniștii din "Die Brücke": Otto Mueller, Kirchner, Heckel și Schmidt/Rottluff - Tablou de Ernst Ludwig Kirchner

În toamna anului 1911, Heckel se mută la Berlin, împreună cu Sidi Riha (numele artistic al dansatoarei Milda Frieda Georgi), cu care se va căsători în 1915. Kirchner vine și el în capitala Germaniei. Cercul artiștilor se lărgește, la dezbaterile comune se alătură și Otto Mueller, Franz Marc, August Macke și Lyonel Feininger. În acel timp, arta modernă germană se concentrează la Berlin, din diversele tendințe se va cristaliza expresionismul.

În anul 1913, aventura comună numită „Die Brücke" va lua sfârșit. Din acest moment, fiecare dintre artiști își va urma propriul drum. Heckel organizează prima expoziție individuală în galeria berlineză a lui Fritz Gurlitt.

În timpul primului război mondial, Heckel se angajează voluntar în formațiile „Crucii Roșii” pe lângă trupele germane dislocate în Flandra; aici are ocazia să-l întâlnească pe Max Beckmann. Aversiunea sa față de grozăviile războiului se reflectă într-o serie de gravuri în lemn și litografii, ca Marinarul rănit (1915). Cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, pictează pentru răniții dintr-un lazaret tabloul Madonna din Ostende (1915), executat pe o foaie de cort. După sfârșitul războiului, în 1918, se întoarce la Berlin. Participă la o expoziție împreună cu artiști din „Novembergruppe” și devine membru în „Arbeitsrat für Kunst”, care se declară programatic o „Anti-Academie a artiștilor germani”.

În 1922 primește comanda executării unui ciclu de picturi murale în tehnică Seccocu tema „Treptele vieții” (Lebensstufen) pentru muzeul „Anger” din Erfurt. Este singura pictură murală a unui artist din gruparea „Die Brücke" care s-a păstrat până astăzi. Începând cu anul 1920 cutreieră Europa (Sudul Franței, Munții Alpi, Italia, diferite regiuni din Germania. Numeroasele opere rezultate din această perioadă, în special acuarele, demonstrează atașamentul artistului de natură.

În 1937, oficialitățile naziste îl defăimează ca „artist degenerat”, 729 tablouri sunt îndepărtate din muzeele germane, unele au fost distruse, lui Heckel i se interzice să mai expună. Artistul părăsește în 1941 Berlinul și se stabilește pentru o vreme în Carintia (Austria). Într-un bombardament din anul 1944, atelierul său din Berlin este distrus, Heckel găsește refugiu în localitatea Hemmenhofen de pe lacul Constanța (Bodensee), unde va rămâne până la sfârștul vieții.

După război, între 1949 și 1955, predă cu intermitențe la Academia de Arte din Karlsruhe, unde are ca elevi, printre alții, pe Peter Dreher și Klaus Arnold. Cu ocazia împlinirii a 70 și 80 de ani de viață i se organizează mari expoziții retrospective. În 1965, Paul Vogt publică a amplă monografie asupra creației lui Eric Heckel cu un catalog complet al operelor sale. La 27 ianuarie 1970 Erich Heckel moare în localitatea Radolfzell.

După o primă perioadă, influențat de Van Gogh și de post-impresioniștii francezi, în care utilizează contrastele dramatice ale culorilor, așternute în straturi groase, începând cu anii 1908/09 - sub influența celorlalți artiși din gruparea "Die Brücke" - în pictura lui Heckel se constată o transformare substanțială în modul de tratare a culorilor. Paleta lui Heckel își pierde verva și prospețimea, devine mai indiferentă, aproape înăbușită, atmosfera pânzelor artistului este din ce în ce mai reținută. După 1920, culorile sunt mai armonizate și mai luminoase, se observă o tendință spre clasicitate și o preferință pentru peisagistică, artistul fiind apropiat de natură. În lucrările realizate după 1940, elementele decorative dobândesc un plus de atenție, autonomia ornamentală a tablourilor căpătând mai multă greutate.

Erich Heckel
Erich Heckel la șevalet, pictură executată de Ernst Ludwig Kirchner

· 1885: S-a născut istoricul şi filologul Vasile Grecu; s-a preocupat, îndeosebi, de istoria şi literatura Bizanţului, a influenţei exercitate de cultura bizantină asupra celei române. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1972).
* 1886: Frederick C. „Fred” Quimby (n. 31 iulie 1886 – d. 16 septembrie1965) a fost un producător de desene animate, cunoscut ca producător al seriei de desene animate Tom și Jerry, pentru care a câștigat șapte Premii Oscar. A fost numit în fruntea studioului de animație a Metro-Goldwyn-Mayer, care la vremea acea îi includea pe Tex Avery și echipa formată de William Hanna și Joseph Barbera, creatorii lui Tom și Jerry.

Quimby s-a născut în Minneapolis, iar prima sa meserie a fost cea de jurnalist. În 1907 a fost managerul unui cinematograf din Missoula, Montana. Mai târziu a lucrat la Pathé, devenind la un moment dat membru al consiliului de directori. Părăsește compania în 1921 pentru a deveni producător independent. În 1924 a fost angajat de 20th Century Fox, în 1927 a fost numit de MGM în fruntea departamentului de scurt metraje, iar în 1937 a fost însărcinat cu formarea unui studio de desene animate, la conducerea căruia s-a aflat 18 ani.^[1]^[2]^:65

În 1939, William Hanna și Joseph Barbera i-au prezentat un proiect pentru o serie de desene animate în care personaje principale erau un motan și un șoarece. La început a fost circumspect, știind că această idee este folosită și de către competitori^[3]^:75–76, dar după ce desenul animat Motanul e pus pe liber a fost nominalizat la Oscar, a fost de acord să continue seria^[1] Ca producător, Quimby a ridicat 7 statuete pentru serialele Tom și Jerry (practica era ca producătorii desenelor să vină și să ridice trofeul, nu animatorii), iar numele său a devenit binecunoscut datorită apariției numelui în genericul desenului. Quimby a avut o relație dificilă cu animatorii:

“

...din păcate pentru un producător de desene animate, [el] nu avea deloc simțul umorului... Nu știa nimic despre animație iar desenele animate i se păreau ciudate. Distribuit în rolul de director de liceu, total opus entuziasmului pueril al animatorilor. Făcea legătura între ei și conducere, și se părea că deobicei refuza cererile pentru bugete mai mari, măriri de salarii și alocarea fondurilor pentru situații speciale.^[4]

”

Când Quimby s-a retras în 1955, William Hanna și Joseph Barbera au fost puși în fruntea diviziei de desene animate a MGM,^[5]^[6] dar aceasta a fost închisă în 1957. Quimby a decedat în Santa Monica, California în 1965.

Fred Quimby
Fred Quimby

· 1893: S-a născut Aca de Barbu, cântăreaţă şi profesoară, membru fondator al Operei Române din Cluj ; (m. 1958).

· 1901 - S-a născut pictorul şi sculptorul francez Jean Dubuffet, un precursor al curentului Art brut (m.12.05.1985).

· 1912: Milton Friedman, economist american, laureat Nobel (d. 2006)

· 1914 - S-a născut actorul francez de origine spaniolă Louis de Funès. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria "Jandarmul din Saint-Tropez", sunt bazate pe gaguri vizuale; deşi de Funès putea interpreta şi roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele şi expresiile faciale exagerate. (d. 27 ianuarie 1983). Louis de Funès (născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – d. 27 ianuarie 1983) actor francez de film. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria “Jandarmul din Saint-Tropez”, sunt bazate pe gaguri vizuale; deşi de Funès putea interpreta şi roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele şi expresiile faciale exagerate; (d. 27 ianuarie 1983).

Părinții săi, Carlos Luis de Funès de Galarza (de profesie avocat) și Leonor Soto Reguera, s-au mutat din Sevilla, Spania, în Franța în anul 1904, după ce familiile lor s-au opus căsătoriei. Louis s-a născut la Courbevoie, o suburbie a Parisului. După ce și-a terminat studiile la Paris, el nu a avut succes înaintea carierei de actor, fiind mereu concediat din posturi modeste. A devenit pianist și a cântat în localuri,^[10] talentul său muzical fiind evidențiat mai târziu în filme precum Prostănacul (Le Corniaud) și Marele restaurant (Le Grand Restaurant). Familia sa aparținea nobilimii din Sevilla. Tatăl sau, Carlos Luis de Funes de Galarza (1871-1934), era avocat și apoi s-a făcut bijutier. Mama sa, Leonor Soto Reguera (1879-1957), era casnică, fata unui notar din Ortigueira (La Coruña), unde de altfel, sunt îngropați amândoi.

Louis s-a căsătorit prima dată în Saint-Étienne pe 27 aprilie 1936 cu Germaine Louise Elodie Carroyer. Din această căsătorie a rezultat un băiat: Daniel Charles Louis (născut în 12 iulie 1937).

Divorțat pe 13 noiembrie 1942, s-a recăsătorit pe 20 aprilie 1943 cu Jeanne Augustine Barthélémy, strănepoata lui Guy de Maupassant , care-i va da 2 copii: Patrick Charles (născut pe 27 ianuarie 1944), actualmente medic radiolog și Olivier Pierre (născut pe 11 august 1949), actualmente comandant în Air France.

De Funès și-a început cariera de artist în piese de teatru, în care s-a bucurat de un succes moderat. Chiar și în timpul carierei cinematografice, el a continuat să apară în piese de teatru. Popularitatea a început să-i crească în urma aparițiilor pe marele ecran în comedii, devenind vedetă cu filme ca Ah! Les belles bacchantes și Le Mouton à cinq pattes („Mielul cu cinci picioare”). A apărut în mai multe filme cu marii actori francezi din vremea respectivă, inclusiv Bourvil (în La Grande Vadrouille (Marea hoinăreală) și Le Corniaud (Prostănacul)) și Jean Gabin (în Le Tatoué și Le Gentleman d'Epsom). Ajuns la vârsta de 49 de ani, popularitatea i-a ajuns la apogeu în urma succesului imens al filmului Jandarmul din Saint-Tropez. Timp de mai bine de treizeci de ani, până la lansarea filmului Titanic în 1997, Marea hoinăreală a fost filmul cu cel mai mare succes de casă din Franța.

În majoritatea filmelor sale, personajele interpretate de Louis de Funès au în comun mai multe caracteristici: un tip de vârstă medie, predispus la hiperactivitate, rea-credință și un temperament incontrolabil. Alături de statura mică și contorsiunile faciale tip Jerry Lewis, această hiperactivitate produce un mare efect comic, mai ales în contrast cu rolurile lui Bourvil de om calm, binevoitor și bine dispus.

Spre sfârșitul carierei sale, de Funès a suferit de o problemă cu inima, ca urmare a unui atac de cord provocat de intensitatea rolurilor sale. A încetat din viață din cauza unui infarct masiv.

A fost înmormântat în grădina castelului soției sale; o specie de trandafir a fost numită în onoarea sa.

Unul din fiii săi, Olivier de Funès, a apărut în mai multe filme alături de el (câteodată în rolul fiului personajului interpretat de Louis), dar a renunțat la cariera de actor și a devenit pilot de avion la compania Air France.

Skinner, personajul negativ din filmul animat Ratatouille, a fost inspirat de Louis de Funès

Filmografie:

1982 : Jandarmul și jandarmerițele (Le gendarme et les gendarmettes), regia Jean Girault
1981 : Supa de varză (La soupe aux choux), regia Jean Girault
1979 : Avarul (L'avare), regia Jean Girault, Louis de Funès
1978 : Jandarmul și extratereștrii (Le gendarme et les extra-terrestres), r. Jean Girault
1978 : Zâzania (La zizanie), regia Claude Zidi
1976 : Aripioară sau picior (L'aile ou la cuisse), r. Claude Zidi (a jucat alături de Coluche)
1973 : Aventurile rabinului Jacob (Les aventures de Rabbi Jacob), regia Gérard Oury
1971 : Sur un arbre perché;
1971 : Jo;
1971 : Mania grandorii (La folie des grandeurs), regia Gérard Oury
1970 : Jandarmul la plimbare (Le gendarme en balade), r. Jean Girault
1970 : Omul orchestră (L'homme orchestre);
1969 : Hibernatus;
1968 : Jandarmul se însoară (Le gendarme se marie);
1968 : Le tatoué (Tatuajul);
1967 : Micul scăldător (Le petit baigneur);
1967 : Oscar;
1967 : Marile vacanțe (Les grandes vacances);
1966 : Fantômas versus Scotland Yard (Fantômas contre Scotland Yard);
1966 : Marele restaurant (Le grand restaurant);
1966 : Marea hoinăreală (La Grande Vadrouille);
1965 : Les bons vivants;
1965 : Jandarmul la New York (Le gendarme à New York);
1965 : Fantômas în acțiune (Fantômas se déchaîne);
1965 : Prostănacul (Le corniaud);
1964 : Un șef pe cinste (Une souris chez les hommes);
1964 : Jandarmul din Saint Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez);
1964 : Fantômas;
1964 : Aruncați banca în aer (Faites sauter la banque!);
1963 : Carambolages;
1963 : Puic, Puic (Pouic-Pouic);
1963 : Des pissenlits par la racine;
1962 : Diavolul și cele zece porunci (Le diable et les dix commandements);
1962 : Nous irons à Deauville;
1962 : Les veinards;
1962 : Le gentleman d'Epsom;
1962 : Un clair de lune à Maubeuge;
1961 : Candide ou l'optimisme au XXe siècle;
1961 : Frumoasa americană (La belle Américaine);
1961 : Le crime ne paie pas;
1961 : La Vendetta;
1960 : Les tortillards;
1960 : Căpitanul Fracase (Le capitaine Fracasse);
1960 : Dans l'eau qui fait des bulles;
1959 : Mon pote le gitan;
1959 : Certains l'aiment froide;
1959 : Totò, Eva e il pennello proibito;
1959 : I Tartassati;
1958 : La vie à deux (Viața în doi);
1958 : Nevăzut... necunoscut (Ni vu, ni connu), regia Yves Robert;
1958 : Taxi, Roulotte et Corrida (Taxiul, Rulota și Corrida);
1957 : Comme un cheveu sur la soupe;
1956 : Courte tête;
1959 : La loi des rues;
1956 : Bébés à gogo;
1956 : Papa, maman, ma femme et moi;
1956 : La Famille Anodin;
1956 : Traversând Parisul (La traversée de Paris;
1955 : Mädchen ohne Grenzen;
1955 : Frou-Frou;
1955 : Si Paris nous était conté;
1955 : Bonjour sourire;
1955 : La bande à papa;
1955 : Les hussards;
1955 : L'impossible Monsieur Pipelet;
1955 : Les impures;
1955 : Ingrid - Die Geschichte eines Fotomodells;
1955 : Napoléon;
1954 : Tourments;
1954 : Scènes de ménage;
1954 : La reine Margot;
1954 : Les pépées font la loi;
1954 : Papa, maman, la bonne et moi;
1954 : Oaia cu cinci picioare (Le mouton à cinq pattes);
1954 : Mam'zelle Nitouche;
1954 : Les intrigantes;
1954 : Huis clos;
1954 : Les hommes ne pensent qu'à ça;
1954 : Fraternité (TV);
1954 : Escalier de service;
1954 : Les corsaires du Bois de Boulogne;
1954 : Le chevalier de la nuit;
1954 : Le blé en herbe;
1954 : Ah, frumoasele bacante! (Ah! Les belles bacchantes);
1954 : Poisson d'avril;
1953 : Mon Frangin du Sénégal;
1953 : Faites-moi confiance;
1953 : Le secret d'Hélène Marimon;
1953 : Capitaine Pantoufle;
1953 : Légère et court vêtue;
1953 : Au diable la vertu;
1953 : Dortoir des grandes;
1953 : L'étrange désir de Monsieur Bard;
1953 : Le rire;
1953 : La vie d'un honnête homme;
1953 : Les compagnes de la nuit;
1952 : La putain respectueuse;
1952 : L'amour n'est pas un péché;
1952 : Moineaux de Paris;
1952 : Le huitième art et la manière;
1952 : Monsieur Leguignon Lampiste;
1952 : Monsieur Taxi;
1952 : Je l'ai été trois fois;
1952 : Elle et moi;
1952 : Innocents in Paris;
1952 : La fugue de Monsieur Perle;
1952 : Agence matrimoniale;
1952 : Les dents longues;
1952 : Ils étaient cinq;
1952 : Les sept péchés capitaux;
1951 : Ma femme est formidable;
1951 : Folie douce;
1951 : L'amant de paille;
1951 : Le dindon;
1951 : Pas de vacances pour Monsieur le Maire;
1951 : La poison;
1951 : Le roi du bla bla bla;
1951 : Champions Juniors;
1951 : La rose rouge;
1951 : Sans laisser d'adresse;
1951 : Boîte à vendre;
1951 : Boniface Somnambule;
1951 : Bibi Fricotin;
1951 : Un amour de parapluie;
1951 : Les joueurs;
1951 : Knock;
1950 : Adémaï au poteau-frontière;
1950 : La rue sans loi;
1949 : Le jugement de Dieu;
1949 : Je n'aime que toi;
1949 : Un certain monsieur;
1949 : Pas de week-end pour notre amour;
1949 : Rendez-vous avec la chance;
1949 : Au revoir M. Grock;
1949 : Millionnaires d'un jour;
1949 : Mission à Tanger;
1949 : Mon ami Sainfoin;
1949 : Vient de paraître;
1948 : Du Guesclin;
1947 : Croisière pour l'inconnu;
1947 : Antoine et Antoinette;
1946 : Dernier refuge;
1946 : Six heures à perdre;
1945 : La tentation de Barbizon.

Louis de Funès

· 1918: Paul D. Boyer, chimist american, laureat Nobel

· 1919: Primo Levi, chimist și autor italian (d. 1987)

· 1919: Maurice Boitel, pictor francez (d. 2007)
* 1923: Stephanie Louise Kwolek (n. 31 iulie 1923 – d. 18 iunie 2014) a fost o chimistă americană, a cărui carieră la compania DuPont a durat peste patruzeci de ani.^[6] Ea este cel mai bine cunoscută pentru inventarea unei clase de fibre sintetice , de o rezistență și rigiditate excepțională: poliparafenilentereftalamida, mai bine cunoscută sub denumirea comercială de Kevlar.^[6]^[7] Pentru descoperirea sa, Kwolek a adus companiei DuPont Medalia Lavoisier pentru merite excepționale. În luna februarie 2015, ea era încă singura femeie angajat care a primit această onoare. În 1995, a devenit cea de-a patra femeie care să fie adăugată la National Inventors Hall of Fame.^[8] Kwolek a câștigat numeroase premii pentru munca ei în chimia polimerilor, inclusiv National Medal of Technology, IRI Achievement Award și Perkin Medal

Stephanie Kwolek

· 1927: S-a născut compozitorul şi muzicologul Ştefan Niculescu, cu preocupari de studiul muzicilor arhaice (europene şi extra-europene), director-fondator al festivalului „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” (1991); membru titular al Academiei Române din 1996; (m. 2008).

* 1927: Mircea Soare (n. 31 iulie 1927 - d. 1999)^[1] a fost un senator român în legislatura 1990-1992 ales în municipiul București pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Mircea Soare a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Australia, Regatul Thailanda, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, Republica Italiană, Japonia, Statul Israel, Canada. Mircea Soare a fost profesor universitar din 1973 și rector al Universității Tehnice de Construcții din București.

* 1929: Lynne Reid Banks (născută la 31 iulie 1929, Londra) este un autorbritanic de cărți pentru copii și adulți.

Banks a scris patruzeci și cinci de cărți, inclusiv romanul pentru copii cel mai bine vândut copii The Indian in the Cupboard (Indianul din dulap), care s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare și a fost adaptat cu succes într-un film omonim.^[2] Primul său roman, Sala în formă de L, publicat în 1960,^[3] a fost un best-seller instant și de durată. Sala în formă de L a fost ecranizat mai târziu sub acelasi nume și a avut două continuări, The Backward Shadow și Two is Lonely. Banks a scris, de asemenea, o biografie a familiei Brontë denumită Cvartetul Negru (Dark Quartet) și o continuare despre Charlotte Brontë, Calea către țara tăcută (Path to the Silent Country).

Romane pentru copii și tineret

Indianul din dulap^[4] (The Indian in the Cupboard, 1980). Romanul (și continuările sale) prezintă un băiat care descoperă că atunci când închide o jucărie din plastic ce reprezintă un indian Iroquois într-o cutie dintr-un dulap vechi, jucăria prinde viață.
Indianul se întoarce (The Return of the Indian, 1985)
Secretul indianului (The Secret of the Indian, 1989)
Misterul dulapului (The Mystery of the Cupboard, 1992)
The Key to the Indian (1998)
Tiger Tiger
The Adventures of King Midas
Alice-By-Accident
Angela and Diabola
The Dungeon
Maura's Angel
One More River (1973; ediție revizuită 1992)
Broken Bridge
The Fairy Rebel
The Farthest-Away Mountain (1976)
Harry the Poisonous Centipede
Harry the Poisonous Centipede Goes to Sea
Harry the Poisonous Centipede's Big Adventure
I, Houdini: The Autobiography of a Self-Educated Hamster (1988)
Stealing Stacey
Melusine (1988)
Bad Cat Good Cat (2011)

Romane

The L-Shaped Room (1960). Romanul spune povestea unei tinere, necăsătorite și însărcinată, care se mută într-o pensiune din Londra, împrietenindu-se cu un tânăr din clădire.
An End to Running
Children at the Gate
The Backward Shadow, partea a doua a trilogiei L-Shaped Room
Two is Lonely, partea a treia a trilogiei L-Shaped Room
Casualties
Defy the Wilderness
Dark Quartet
Path to the Silent Country
Fair Exchange

Lucrări non-ficționale

Letters to My Israeli Sons (1973)
Torn Country (1982)

Cărți ilustrate

The Spice Rack (2010)
Polly and Jake (2010)

· 1932: Johann Georg, principe de Hohenzollern (Johann Georg Carl Leopold Eitel-Friedrich Meinrad Maria Hubertus Michael; n. 31 iulie1932 – d. 2 martie 2016) a fost un prinț german din familia Hohenzollern care, prin căsătoria cu Prințesa Birgitta a Suediei, a devenit cumnatul regelui Carl al XVI-lea Gustav al Suediei.

Prințul Johann Georg a fost al șaselea copil al lui Frederic, Prinț de Hohenzollern (1891-1965) și al soției acestuia, Prințesa Margareta Karola de Saxonia (1900-1962).

Prințul Johann Georg și-a întâlnit soția, sora regelui Suediei, în 1959, în timp ce aceasta era în vizită la rude și prieteni în Germania. La 15 decembrie 1960 a fost anunțată logodna de către Palatul Regal din Stockholm. Ceremonia civilă a avut loc la palatul regal din Stockholm la 25 mai 1961 iar cea religioasă la palatul din Sigmaringen la 30 mai/31 iulie 1961.^[1] Birgitta s-a converit la catolicism când s-a măritat cu prințul de Hohenzollern și deci ea și copiii ei nu mai erau eligibili pentru succesiunea la tronul Suediei.

Din căsnicia lui Johann Georg cu Birgitta s-au născut trei copii:

Prințul Carl Christian (n. 5 aprilie 1962); căsătorit cu Nicole Helene Neschitsch (n. 1968). Au un fiu, Nicolas (n. 1999).
Prințesa Désirée (n. 27 noiembrie 1963); căsătorită prima dată cu Heinrich Franz Josef Georg Maria, conte ereditar de Ortenburg (n. 1956); trei copii; au divorțat în 2002. S-a recăsătorit cu Eckbert von Bohlen und Halbach (n. 1956).
Prințul Hubertus (n. 10 iunie 1966); căsătorit cu Uta Maria König (n. 1964).

Prințul Johann Georg și Prințesa Birgitta s-au separat în 1990, deși legal ei au rămas căsătoriți; ei au participat la evenimente regale suedeze împreună, inclusiv la nunta Prințesei Moștenitoare Victoria a Suediei.^[2] Și-au celebrat nunta de aur în 2011.^[1] Birgitta locuiește în insula Majorca din Spania în timp ce soțul ei, cunoscut drept "Hansi", a locuit separat la Munchen și a fost expert în artă, director al unui muzeu.

Prințul Johann Georg
Prinț de Hohenzollern
Johan Georg von Hohenzollern și Prințesa Birgitta a Suediei în ziua nunții.

· 1932 - S-a născut Morey Carr, vocalist american (Playmates).
* 1932: John Rogers Searle (AFI: [/sɜrl/]) (n. 31 iulie 1932, Denver, Colorado) este un filozof american. Principalele sale domenii de activitate sunt filozofia limbajului, filozofia minții, ontologie socială precum și părți din metafizică. Searle este profesor de filozofie la Universitatea Berkeley din California.

John R. Searle

* 1933: Cees Nooteboom (n. Cornelis Johannes Jacobus Maria Nooteboom) (n. 31 iulie, 1933, Haga) este un scriitor olandez.

Cees Nooteboom
Cees Nooteboom (2011)

· 1937: S-a născut pictorul şi profesorul Henry Mavrodin. A urmat in perioada 1957-1963 Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, Bucureşti fiind in 1991-2001 profesor de desen şi pictură la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
Intre 1996-2001a fost decanul Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti si din 2001 pana in 2006 profesor la Universitatea Naţională de Teatru şi Film din Bucureşti. A predat cursuri la Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureşti, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, master Spaţiu Sacru.

· 1937 - S-a născut Bonnie Brown, cântăreaţă americană (The Browns).

· 1938: S-a născut la Eforie,actorul de origine aromana Nicu Constantin. A jucat în peste 30 de filme de scurt şi lung metraj, 600 de emisiuni de radio şi peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate: "Secretul lui Bachus", "Alo, aterizează străbunica!", "Ministerul comediei", "Grăbeşte-te încet". A murit la 15 septembrie 2009.

* 1939: Ignacio Zoco Esparza (31 iulie 1939 – 28 septembrie 2015) a fost un fotbalist spaniol care a jucat pentru Real Madrid pe postul de mijlocaș defensiv, echipă cu care a câștigat zece trofee

· 1942 - S-a născut Daniel Boone (Peter Lee Sterling), vocalist şi compozitor britanic (Beachcombers).

· 1943 - S-a născut Lobo (Kent Lavoie), vocalist, chitarist şi compozitor american (Rumours, Sugar Beat, Legends, Wolfpack).
* 1943: Francisca Sauquillo Pérez del Arco (n. 31 iulie 1943) este un om politic spaniol, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Spaniei.

Paquita Sauquillo

· 1944: S-a nascut Geraldine Chaplin, actriţă americană, fiica lui Charlie Chaplin. Geraldine Chaplin (n. 31 iulie 1944, Santa Monica, California) actriță britanică. Ea este fiica comicului american Charles Chaplin. Geraldine Chaplin este primul născut al familiei Chaplin, mama ei este Oona O’Neill, a patra soție a lui Charles Chaplin. Bunicul ei din partea mamei este Eugene O’Neill, care a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură. Geraldine a primit o educație aleasă într-un internat privat din Geneva, Elveția. Inițial dorința ei a fost de a deveni balerină, dar după terminarea școlii din Londra, a abandonat această carieră, alegând actoria. Primul ei rol mai important, a fost în filmul Doctorul Shiwago, regizat de David Lean. Pentru rolul jucat în acest film este nominalizată în anul 1966 pentru Premiul Globul de Aur.
* 1945: Roger C. Field (n. 31 iulie 1945, Londra) este un designer industrial și inventator cu peste 100 de patente.

Field a crescut în Londra, Canterbury și în Elveția. A urmat școala la internatul The King's School, Canterbury și Aiglon College în Villars-sur-Ollon. În 1965 a plecat în California unde a studiat design industrial obținând o diplomă de la California College of the Arts. În 1972 a venit în Germania.

Field este și un cunoscut chitarist și a cântat printre alții cu Chet Atkins, cu care era prieten și Merle Travis. Cea mai mare descoperire a sa a fost Foldaxe, o E-chitară pliabilă, pe care a realizat-o pentru Chet Atkins. Aceasta poate fi văzută în cartea lui Atkins Me and My Guitars. Field și-a luat cu el una dintre chitarele Foldaxe în timpul unui zbor cu Concorde-ul și a cântat cântecul Mr. Sandman pe 30 septembrie 1987 ca un truc publicitar „prin bariera sonic“. Cu această chitară Field a câștigat un important premiu pentru design (Designer's Choice Award) în SUA. Pentru aceasta a fost felicitat și în scris de Raymond Loewy.

Field a fotografiat numeroase personalități cu chitara Foldaxe, printre alții Keith Richards, Sir Mick Jagger, Sir Paul McCartney, Hank Marvin, David Copperfield, și Eric Clapton. S-a fotografiat chiar și cu Woody Allen și Sir Peter Ustinov. Lui Roger Field trebuie să i se mulțumească, pentru faptul că Hank Marvin și Bruce Welch și-au terminat cearta care dura de peste 10 ani și că au făcut un turneu de adio al fostei lor trupe The Shadows prin Marea Britanie (2004) resp. prin Europa (2005).

Marcel Dadi a compus cântecul Roger Chesterfield pentru Roger Field (CD Guitar Legend Volume 1). Field este cunoscut la nivel mondial în mass-media ca prieten al lui Arnold Schwarzenegger și profesor de engleză în München în 1968.

Roger C. Field

· 1946: S-a născut la Satu Mare, scrimera Ecaterina Stahl-Iencic; (m. 2009).

· 1946 - S-a născut Gary Lewis (Levitch), baterist şi vocalist american, fiul actorului Jerry Lewis (Gary Lewis & The Palyboys).

· 1946 - S-a născut Bob Welch, vocalist, chitarist şi compozitor american (Fleetwood Mac, Paris).

· 1947 - S-a născut Karl Green, basist britanic (Herman's Hermits).

· 1949: Andrei Partoș, psiholog, realizator de radio și TV, DJ, jurnalist român

· 1949: Mircea Baniciu (n. 31 iulie 1949, Timișoara) este un cântăreț și chitarist român. S-a remarcat în muzica românească la începutul anilor '70 când a devenit solist vocal al formației rock Phoenix. După fuga colegilor săi din țară în 1977, începe o carieră solo, timp în care scoate pe piață un EP și 4 albume. În 1992 a fondat trupa Pasărea Colibri, alături de Florian Pittiș, Mircea Vintilă și Vlady Cnejevici, cu care a cântat zece ani, răstimp în care au apărut pe piață 5 albume și un DVD. În 2002 revine în trupa Phoenix cu ocazia concertului aniversar Phoenix 40 de ani. În toamna anului 2007 părăsește din nou Phoenix pentru a-și continua cariera solo și pentru a înființa în 2014 supergrupul Pasărea Rock.

La începutul anilor '70 Mircea Baniciu cânta ca folkist în cluburile din Timișoara. Cu această ocazie este văzut de Nicu Covaci și Gunther Reininger, doi dintre membrii grupului Phoenix, care erau în cautarea unui solist vocal, și hotărăsc să-l coopteze în formație. Mircea Baniciu debutează în Phoenix în anul 1971 când susține câteva spectacole în care sunt prezentate piese precum Nunta, Negru Vodă, Iarna. Aceste piese au fost ulterior înregistrate pe albumul Cei ce ne-au dat nume, apărut în 1972, în componența: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Josef Kappl, Costin Petrescu și Valeriu Sepi.

Continuarea vine în 1973 cu EP-ul Meșterul Manole, apoi, în 1974, cu Mugur de fluier, unde apar câteva dintre hiturileabsolute ale grupului Phoenix: Mica țiganiadă, Ochii negri, ochi de țigan, Mugur de fluier și Andrii Popa, care a devenit aproape un imn național^{[necesită citare]}. Andrii Popa este singura compoziție de Mircea Baniciu apărută în discografia Phoenix, despre care artistul povestește ca a apărut din întâmplare pe disc, datorită faptului că la „înregistrările din Electrecord trebuia să completăm discul cu 4 minute”.

Cantafabule a apărut în 1975 și este considerat până astăzi cea mai importantă operă rock a României. Trupa Phoenix s-a retras, de toamna până primăvara, în munții Semenic pentru a compune piesele de pe acest album, iar când au ajuns în studio, în locul lui Costin Petrescu, la baterie a apărut adus de Covaci, Ovidiu Lipan “Țăndărică”.

În primăvara anului 1977, o parte dintre membrii trupei Phoenix, adică Nicu Covaci, Ovidiu Lipan, Josef Kappl și Erlend Krauser, fug din țară, reușind să treacă granița ascunși în boxele Marshall. Mircea Baniciu a rămas în țară, susținând ulterior ca nu a fost anunțat de această plecare. A continuat să cânte piesele Phoenix și după plecarea lui Nicu Covaci, deși a fost, în nenumărate rînduri, anchetat de Securitate.

După plecarea din țară a membrilor formației, Mircea Baniciu desfășoară o prestigioasă carieră solo ca folkist. Primul disc "Mircea Baniciu", EP, 1979, a fost înregistrat în Televiziunea Română, artistul aflând ulterior că s-a luat decizia ca Electrecord să scoata pe piață acest disc. La începutul anilor '80 a apărut pe piață și Tristeți provinciale. A apărut de fapt fără titlu, întrucât titlul propus de artist fusese respins de autorități pe motiv că „în acea perioadă nu era voie să fii prea trist”. Albumul a fost cunoscut de public mai degrabă ca „albumul galben”. Acest disc avea să aducă și primele hituri marca Mircea Baniciu, printre care Eșarfa în dar și Vara la țară.

În 1984 lansează albumul Ploaia, cu piese precum Scrisoare de bun rămas, Ploaia, Marea, Magazinul de vise. Urmează Secunda 1, în 1989, cu piese ca Frunza, La-nceput de drum, Secunda cea fără de batrînețe și fără de moarte, iar în 1991Secunda 2 cu piese precum Himera, Pisica neagră, Dealul cu dor sau Întoarcerea la Orient.

În 1990 începe din nou să cânte alături de grupul Phoenix în primul concert al grupului după '90 la Palatul Copiilor din București. Totuși, adevărata revenire a grupului Phoenix în fața publicului român avea să se producă la festivalul Rock '91, unde Phoenix cântă în fața a aproximativ 70.000 de spectatori. Participă de asemenea la un turneu național cu Phoenix, și merge în Germania pentru a înregistra câteva piese alături de ceilalți membri ai grupului, care vor apărea pe albumele SymPhoenix/Timișoara și Aniversare 35.

În 1992 părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu liderul trupei, Nicu Covaci. În decembrie 1992, în timp ce Phoenix cântă în București cu un alt solist vocal, Mircea Baniciu cântă la Râmnicu Vâlcea într-un concert cu ocazia Crăciunului. În mod spontan, vin alături de el pe scenă Florian Pittiș și Mircea Vintilă, și cei trei cântă împreună. La sfârșitul spectacolului, Florian Pittiș anunță că a cântat formația Pasărea Colibri. Ulterior, cei trei se reîntâlnesc în mai multe spectacole și păstrează aceeași formulă, care are un neașteptat succes la public. Hotărăsc să-l coopteze și pe Vlady Cnejevici (ex-Compact) și să continue activitatea cu Pasărea Colibri.

Deși a fost gândită inițial ca formulă pentru spectacole, Pasărea Colibri se hotărăște să imprime un spectacol care avea să iasă pe piață în anul 1995 sub numele În căutarea cuibului pierdut. Doi ani mai târziu apărea Ciripituri. În 1999, grupul realizează primul album de studio Cântece de bivuac.

În anul 1999 Florian Pittiș renunță la participarea în spectacole. Pentru scurt timp, cei trei membri fondatori îl cooptează pe Radu Gheorghe, cu care realizează câteva spectacole. Un an mai târziu, încep să apară în spectacole alături de Marius Bațu.

În 2002 Pasărea Colibri scoate un nou album, Încă 2000 de ani, în formula Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Vlady Cnejevici și Marius Bațu. În 2003 are loc spectacolul „Pasărea Colibri - 10 ani”, avându-l ca invitat special pe Florian Pittiș. Acest spectacol este înregistrat și apare ulterior pe piață sub formă de CD (2 volume). Din păcate, acest proiect a pus capăt activității formației, membrii ei hotărând să urmeze în continuare cariere separate.

În 2002 Mircea Baniciu revine în Phoenix, cu ocazia spectacolului aniversar „Phoenix - 40 de ani” (octombrie 2002). Ulterior, continuă activitatea concertistică cu grupul Phoenix, iar în 2005 grupul scoate pe piață un nou album Baba Novak. Concertul de lansare a noului disc susținut în octombrie 2005 la Sala Palatului, avea să se transforme într-un DVD cu același titlu. În această perioadă, Phoenix susține turnee de promovare a noului disc în câteva orașe din țară, iar în 2006-2007 participă la toate marile festivaluri din România - Stufstock, Peninsula, Motorrock.

În anul 2007, după participarea la Stufstock 2007, Mircea Baniciu părăsește grupul Phoenix din cauza unor divergențe cu Nicu Covaci.

În noiembrie 2007, Mircea Baniciu își lansează un blog personal ^[1], pe care promite să-l transforme în opera sa autobiografică. Cu această ocazie a promis să povestească lucruri inedite din perioada de aur a grupului Phoenix, momente de neuitat cu gașca veselă Pasărea Colibri precum și lucruri personale mai puțin știute de public.

În anul 2008, artistul imprimă și lansează pe piață primul volum al colecției Best of Mircea Baniciu, numit sugestiv Eșarfa. Este o colecție a celor mai bune balade compuse și interpretate de Mircea Baniciu, printre care piese precum Eșarfă în dar, Dacă ai ghici, Scrisoare de bun rămas, Frunza, Himeră, Amintire.

Este prima apariție discografică a artistului în formulă solo, după 17 ani. La concertul de lansare a acestui album, Mircea Baniciu a apărut pe scenă însoțit de band-ul său.

Pe 3 decembrie 2008 a avut loc la Sala Palatului primul concert din seria „Mircea Baniciu & Prietenii” în care artistul i-a avut ca invitați pe Josef Kappl, Mircea Vintilă, Marius Batu, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și fiica sa - Ana Baniciu. Alături de invitații săi, artistul a cântat câteva dintre cele mai reprezentative piese ale repertoriului său, susținute anterior în trupele Phoenix sau Pasărea Colibri, precum și o bună parte dintre baladele sale.

Cu această ocazie Mircea Baniciu și Josef Kappl prezintă o nouă piesă numită „Pe Argeș în Jos”, prima operă completă dintr-un viitor album muzical creat de cei doi.

În noiembrie 2010 Mircea Baniciu lansează cel de-al doilea volum al Best Of-ului său, intitulat simplu BEST OF - vol 2, pe care se regăsesc piese precum Andrii Popa, Vara la țară, Pisica neagră, Tristeți provinciale, Hanul ulciorului nesecat, Dealul cu dor.

Pe 10 noiembrie 2010 a avut loc la Sala Palatului a doua ediție a spectacolului „Mircea Baniciu & Prietenii”, moment în care vin din nou alături de el o parte dintre prietenii săi de scenă: Josef Kappl, Ioan Gyuri Pascu, Leo Iorga și trupa Pacifica.

Pe 19 octombrie 2014, Mircea Baniciu s-a căsătorit cu Alina Nemeș, femeia care i-a dăruit un copil, Victor (10 ani).^[2]^[3]

El mai are o fiică, Ana, dintr-o relație anterioară.

Discografie:

Solo:

Mircea Baniciu EP (mini-album de studio, EP, Electrecord, 1979)
Tristeți provinciale (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1981)
Ploaia (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1984)
Secunda 1 (album de studio, LP/MC, Electrecord, 1989)
Secunda 2 (album de studio, LP, Publi Partner, 1991)
Muzică de colecție, Vol. 35 (compilație, CD, Jurnalul Național, 2008)
Eșarfa - Best of, Vol 1 (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music & MBA Digital Media, 2008)
Best of, Vol. 2 (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music & MBA Digital Media, 2010)

Cu Phoenix:

Cei ce ne-au dat nume (album de studio, LP, Electrecord, 1972)
Meșterul Manole (mini-album de studio, EP, Electrecord, 1973)
Mugur de fluier (album de studio, LP, Electrecord, 1974)
Cantofabule (album de studio, 2xLP, Electrecord, 1975)
Remember Phoenix (compilație, LP, Electrecord, 1991)
SymPhoenix/Timișoara (album de studio, 2xLP/CD/MC, Eurostar & Genius CD, 1992)
Evergreens (compilație, CD/MC, Electrecord, 1995)
Cantafabule - Bestiar (album de studio, CD/MC, Genius CD, 1996)
Aniversare 35 (album de concert, CD/MC, Genius CD, 1997)
Baba Novak (album de studio, CD/MC, Zone Records & Phoenix Records, 2005)

Cu Pasărea Colibri:

În căutarea cuibului pierdut (album de studio, CD/MC, Blue Ridge International Computers & Roton, 1995)
Ciripituri (album de studio, CD/MC, Intercont Music & Pasărea Colibri, 1996)
Cântece de bivuac (album de studio, CD/MC, Roton, 1999)
Încă 2000 de ani (album de studio, CD/MC, Roton, 2002)
10 ani - Vol. 1 (album de concert, CD/MC, Roton, 2003)
10 ani - Vol. 2 (album de concert, CD/MC, Roton, 2003)
10 ani (album video, DVD/VHS, Roton, 2003)
19 ani (compilație, CD, Cat Music & Colibri Music, 2011)

Cu Pasărea Rock:

Pe Argeș în jos (maxi-single, CD, Cat Music & Kaprock Musikproduction, 2008) (Baniciu & Kappl)
Legenda EP (maxi-single, CD, Revolver Records, 2014)
Călușandra EP (maxi-single, CD, Revolver Records, 2015)
Fagul și iedera (single, MP3, Revolver Records, 2015)
Legenda. 2016 (album de studio, CD, Revolver Records, 2016)

Cu Abra:

Șapte (album de studio, CD, A&A Records, 2010)
Data când totul e gata (album de studio, CD, MBA Digital Media & Colibri Music, 2013)

Cu Alexandru Andrieș, Mircea Vintilă și Nicu Alifantis:

Tandrețuri pentru femei cu cei 4 corifei (album video, DVD, TVR Media, 2005)

Colaborări și compilații:

Filmul Septembrie (1978) – piesa „În fiecare zi” (muzică și orchestrație de Adrian Enescu)
Compilație - Muzică folk (LP/MC, Electrecord, 1978) – piesa „La seceriș”
Mircea Baniciu / Marina Voica - Săptămâna / Tu vei rămâne tu (melodii de Dan Dimitriu) (split single, Electrecord, 1983) – piesa „Săptămâna”
Compilație - Melodii '82 (LP, Electrecord, 1983) – piesa „Săptămâna”
Alexandru Andrieș - Interioare (LP, Electrecord, 1984) – voce adițională la piesele „Parcul” și „Fără griji”
Alexandru Andrieș - Interiors (LP, Electrecord, 1985) – voce adițională la piesele „The Park” și „Don't Worry”
Florian din Transilvania - Tainicul vârtej (LP, Electrecord, 1986) – voce adițională
Ioan Gyuri Pascu / Mircea Rusu – Ar putea fi / Gigi praf (MC, Reflex, 1992) – voce adițională la piesele „Omul liber care cântă” și „În inima mea”
Compilație - Din darul magilor (LP/CD/MC, East & Art, 1995) – piesele „E iarnă și-ți cânt” și „Alb”
Compilație - Din darul magilor II (CD/MC, Roton, 1996) – piesele „Drumul magilor” și „Pomul de Crăciun”
Compilație - Din darul magilor 5 - In memoriam Valeriu Sterian (CD/MC, Fundația Culturală Phoenix, 2000) – piesa „Amintire cu haiduci”
Holograf - Holografica (CD/MC, MediaPro Music, 2000) – voce la piesa „Inima mea nu e întreagă dacă nu ești tu”
Roșu și Negru - Tribut lui Liviu Tudan (CD, Roton, 2007) – piesa „Hai, acasă!”
Compilație - Folk You! 2007 - Ediție de colecție (DVD, Jurnalul Național, 2008) – piesele „Tristeți provinciale”, „Amintire” și „Întoarcerea la Orient”
Compilație - Timpul chitarelor (DVD, TVR Media, 2009) – piesele „Andrii Popa” (cu Phoenix) și „Eșarfă în dar”
Pragu' de Sus - Ultimul poet (CD, Autoprodus, 2009) – piesa „Nimeni, nimeni”
Adrian Enescu - Invisible Movies (CD, A&A Records, 2014) – piesa „Septembrie (I)”
Adrian Berinde - Arcan (CD, Republic Production, 2017) - piesa „Puțin din fiecare”

Mircea Baniciu în concert

* 1949: Valeriu Tudor Muravschi (în rusă Валериу Тудор Федорович Муравский) (n. 31 iulie 1949, satul Sirota, raionul Orhei) este un politician și om de afaceri din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova (1991-1992).

* 1950: Alexandru Vlad (n. 31 iulie 1950, Suceagu, județul Cluj - d. 15 martie2015, Cluj-Napoca) a fost un eseist, nuvelist, poet, prozator, publicist și traducător român.

A absolvit în 1975 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, secția limba și literatura română si limba și literatura engleză. În timpul studenției a frecventat sporadic Cenaclul „Echinox“.

A fost, rând pe rând, anticar (1975-1978), galerist la UAP (1978-1979), dactilograf la IJTL (1979-1990), redactor (pentru o scurtă perioadă) la revista Steaua (în 1990). Între aceste ocupații au fost și alte slujbe ocazionale (remizier la o echipă de fotbal, muncitor necalificat pe unele șantiere, proiecționist la un cinematograf sătesc, bibliotecar, etc.)

După 1990 a lucrat în redacțiile mai multor publicații din Cluj-Napoca. A fost redactor pentru Cluj al revistei „Vatra” din Târgu Mureș și redactor al revistei de arte vizuale „Balkon” din Cluj.

A murit în dimineața zilei de 15 martie 2015, la vârsta de 64 de ani, din cauza unei forme severe de cancer.

Volume publicate:

Drumul spre Polul Sud, nuvele, (1985)
Frigul verii, roman, 1985
Atena, Atena, non-ficțiune, 1994 ^[1]
Sticla de lampă (2002)
Fals tratat de conviețuire (cu Daniel Vighi si András Visky) (2002)
Viața mea in slujba statului (proze scurte, 2004)
Vara mai nepăsători ca iarna (publicistică, 2005)
Curcubeul dublu (2008)^[2]
Măsline aproape gratis (proze astortate, 2010)
Ploile amare, roman, Editura Charmides, Bistrița, 2011, 448 pagini ^[3]^[4]
Măsline aproape gratis (proze astortate), Editura Eikon, 2012
Omul de la fereastră, Editura Charmides, Bistrița, 2015

Alexandru Vlad

· 1951 - S-a născut Carlo Karges, chitarist şi compozitor german (Nena).

· 1953 - S-a născut Hugh MacDowell, violoncelist britanic (ELO, Wizzard).
* 1956: Michael Connell Biehn, născut pe 31 iulie 1956, este un actor american. Este foarte cunoscut pentru rolurile sale din filmele SF precum Terminatorul, Aliens și The Abyss. A mai jucat și în filme de alte genuri ca Tombstone, un film western din 1993, The Rock un filme de acțiune din 1996 sau Planet Terror , un film de groază din 2007. În televiziune, a apărut în serialul Hill Street Blues.

Biehn s-a născut în Anniston, Alabama, fiul lui Marcia și Don Biehn. El are trei frați: Brooks Ann, Jonathon și Steven. Acesta a frecventat liceul în Lake Havasu, Arizona, și a fost membru al clubului școlar de dramă la liceu. El a frecventat apoi programul dramă la universitatea din Arizona pentru doi ani, înainte să nimerească Hollywood-ul.

Acesta a fost căsătorit de două ori: prima dată cu Carlene Olsen între 1980-1987 și apoi cu Gina Marsh între 1988-2008, având 4 băieți.

Poate că cel mai memorabil rol a lui Michael Biehn a fost cel din Terminatorul în 1984, unde interpreta personajul Kyle Reese, un sergent trimis în trecut de John Connor pentru a o salva pe Sarah Connor. A apărut în alte trei filme regizate de James Cameron: Aliens, The Abyss și Terminatorul 2: Ziua Judecății.

O poză a lui Beihn ca Kyle Reese în Terminatorul a fost reprodusă ca o copertă al unui joc din 1987, Metal Gear.

În 2000, Beihn a apărut în filme ca The Art of War și Clockstoppers, în jocuri video ca Command & Conquer: Tiberian Sunsau în filme independente ca Havoc. A mai jucat în trei seriale tv precum The Magnificent Seven (1998-2000), Adventure Inc.(2002-2003) și Hawaii (2004). Toate aceste seriale au fost anulate din cauza rating-urilor mici.

Michael Connell Biehn

· 1957 - S-a născut Daniel Ash, chitarist şi vocalist britanic (Bauhaus).

· 1962: Wesley Trent Snipes (n. 31 iulie 1962, Orlando, Florida) este un actor, producător de film și expert în arte marțiale american, care a apărut în numeroase filme artistice, action, thrillere și drame. Este cel mai cunoscut pentru interpretarea rolului principal în trilogia Blade, bazată pe benzile desenate Marvel.
Snipes s-a născut în Orlando, Florida, ca fiul lui Marian, o profesoară, și al lui Wesley R. Snipes, un inginer de aeronave. A crescut în Bronx, New York. A fost căsătorit cu April Dubois (1985–1990) cu care are un fiu, Jelani Asar Snipes, născut în 1988. Din 2003 până în prezent este căsătorit cu Nikki Park. A avut relații amoroase cu Jada Pinkett Smith, Sanaa Lathan, Halle Berry și Jennifer Lopez. A fost închis pentru că a încercat să înșele Fiscul american, neplătindu-și taxele.

Wesley Snipes
Wesley Snipes în 2009

* 1963: Valentina Țapiș (n. 31 iulie 1963, Hîncești) este o politiciană din Republica Moldova, care a fost Ministru al Mediului al Republicii Moldova între 6 iunie 2014 și 18 februarie 2015. Din septembrie 2012 și până la învestirea în funcția de ministru, Valentina Țapiș a ocupat funcția de viceministru al Mediului. Anterior, ea a mai fost șef adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat

· 1963 - S-a născut Norman Cook, basist si vocalist britanic (Housemartins).
* 1964: C. C. Catch (nume real Caroline Catherine Müller, n. 31 iulie 1964, Oss, Olanda) este o cântăreață olandezo-germană de muzică pop, cunoscută mai ales pentru colaborarea cu Dieter Bohlen (de la Modern Talking) în anii 1980
În a doua jumătate a anilor 1980 a fost una dintre cele mai populare cântărețe de pop europene. A ajuns în topuri cu melodii ca „I Can Lose My Heart Tonight”, „Heartbreak Hotel”, „Heaven and Hell”, „Soul Survivor”, „Are You Man Enough”. La începutul anilor 1990 a dispărut din topuri, fapt care se datorează deteriorării relației sale cu producătorul Dieter Bohlen și pe de altă parte fiindcă reprezenta un sunet disco ieșit din modă. C. C. Catch revine în atenție cu remixuri ale hiturilor vechi, însă nici una din melodiile noi nu a mai atins succesele remarcabile din trecut.

Albume

1986 : Catch the Catch
1987 : Welcome to the Heartbreak Hotel
1987 : Like a Hurricane
1988 : Diamonds
1988 : Big Fun
1989 : Hear What I Say
1998 : Best of '98

Single-uri

1985 „I Can Lose My Heart Tonight”
1986 „'Cause You Are Young”
1986 „Strangers By Night”
1986 „Heartbreak Hotel”
1986 „Heaven And Hell”
1987 „Are You Man Enough”
1987 „Soul Survivor”
1988 „House Of Mystics Lights”
1988 „Backseat Of Your Cadillac”
1988 „Summer Kisses”
1989 „Nothing But A Heartache”
1989 „Baby I Need Your Love”
1989 „Good Guys Only Win In Movies”
1989 „Big Time”
1989 „Midnight Hour”
1990 „The 7-Inch Decade Remix”
1998 „C.C.Catch Megamix '98”
1998 „Soul Survivor '98”
1999 „I Can Lose My Heart Tonight '99”
2003 „Shake Your Head”
2004 „Silence”

C. C. Catch
C. C. Catch în 2006

C. C. Catch prin anii '80

* 1965: Joanne „Jo” Rowling (cunoscută ca: J. K. Rowling și Robert Galbraith, n. 31 iulie 1965, Yate, Gloucestershire, Anglia) este o autoare britanică, cunoscută mai ales pentru scrierea romanelor de fantezie Harry Potter. Ideea i-a venit într-o călătorie cu trenul de la Manchester la Londra în 1990.^[7] Cărțile din seria Harry Potter au atras atenția întregii lumi, câștigând mai multe premii și vânzându-se în mai mult de 400 de milioane de exemplare.^[8] Aceste cărți au fost ecranizate în opt filme,^[9] la care Rowling a aprobat scenariile, iar în penultimul film a deținut controlul creativității.^[10]

Rowling a trecut de un trai decent la cel de multi-milionară în doar 5 ani. La publicarea listei cu milionari în martie 2010, Forbes a estimat averea netă la 1 miliard de dolari.^[11] Lista bogaților întocmită de Sunday Times în 2008 menționa că averea lui Rowling este aproximativ de 560 milioane de lire sterline (798 milioane de dolari americani), fiind pe locul al doisprezecelea printre cele mai bogate femei din Regatul Unit.^[12]Forbes a clasat-o pe locul 48 printre cele mai puternice personalități ale anului 2007^[13] remarcând influența socială, morală și politică pe care a avut-o asupra fanilor ei.^[14] În octombrie 2010, J. K. Rowling a fost numită de către editori „femeia cu cea mai mare influență în Marea Britanie”.^[15] Pe 27 septembrie 2012, Rowling a publicat primul roman dedicat adulților, Moarte subită, publicat de Little, Brown and Company.^[16]

Este cunoscută pentru acțiunile sale filantropice, sprijinind multe organizații caritabile precum Comic Relief, One Parent Families, Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie și Lumos.

J. K. Rowling s-a născut pe 31 iulie 1965 în Yate, Gloucestershire, Anglia, la 16 kilometri nord-vest de Bristol.^[25] Părinții ei sunt Peter James Rowling și Anne Rowling.^[25] Anne era jumătate franțuzoaică și jumătate scoțiană. Ea s-a întâlnit prima dată cu Peter în 1964 într-un tren care călătorea între stațiile King's Cross și Arbroath.^[26] S-au căsătorit pe 14 martie 1965.^[26] Tatăl din partea mamei, Dugald Campbell, s-a născut în Lamlash, Insula Arran.^[27]Străbunicul Joannei, Louis Volant, a fost decorat cu Croix de Guerre pentru curajul de care a dat dovadă în apărarea satului Courcelles-le-Comte în timpul Primului Război Mondial.^[28] Sora Dianne (Di)^[7] s-a născut acasă pe 28 iunie 1967^[29] când Rowling avea 23 de luni

După ce a lucrat la Amnesty International în Londra, Rowling și prietenul ei au decis să se mute în Manchester.^[45] În 1990, în timpul unei călătorii cu trenul de la Manchester spre Londra, ideea pentru o poveste despre un tânăr băiat care studia la o școală de vrăjitori i-a venit dintr-o dată în minte.^[46] Ea a declarat pentru The Boston Globe: „Nu prea știu de unde mi-a venit ideea. Am început cu Harry, după aceea cu celelalte personaje și situațiile au curs în mintea mea”.^[25]^[46]Când a ajuns în stația Clapham Junction, a început să scrie imediat.^[25]^[35]

În luna decembrie a aceluiași an, mama ei a murit, după o luptă de zece ani cu scleroza multiplă.^[25] Rowling a spus: „Scriam cartea Harry Potter atunci când mama mea a murit. Nu i-am spus niciodată despre Harry Potter”.^[22] Rowling a spus că decesul mamei i-a afectat scrierile,^[22]^[47] adăugând mai multe detalii despre pierderea părinților lui Harry, deoarece știa acum cum s-ar simț

O reclamă din The Guardian a făcut-o să se mute la Porto, Portugalia pentru a preda engleza ca limbă străină.^[7]^[35]Noaptea preda, iar ziua scria ascultând Concertul pentru vioară de Ceaikovski.^[36] Între timp, în data de 16 octombrie 1992s-a căsătorit cu jurnalistul portughez Jorge Arantes. Fiica lor, Jessica Isabel Rowling Arantes (numită după scriitoarea Jessica Mitford) s-a născut pe 27 iulie 1993 în Portugalia.^[49] Aceștia s-au despărțit în noiembrie 1993,^[49]^[50] iar în decembrie Rowling și fiica ei s-au mutat mai aproape de sora ei în Edinburgh, Scoția.^[25] În această perioadă Rowling a fost diagnosticată cu depresie clinică datorită violenței domestice în ultima noapte soțul bătând-o și alungând-o din casă la ora cinci.^[36] A vrut să se sinucidă.^[51] Era sentimentul bolii ei care i-a dat idea pentru Dementorii din Harry Potter, creaturile care furau sufletele, introduse prima dată în a treia carte.^[52] A obținut un ordin de interdicție pentru Arantes, care s-a întors în Portugalia, Rowling semnând actele pentru divorț în august 1994.^[26]

După nașterea Jessicăi și despărțirea de soțul ei, Rowling a lăsat postul de predare din Portugalia. Cu gândul de a preda în Scoția ea a început un curs în august 1995^[53] după ce și-a completat primul roman.^[54] A scris în mai multe cafenele, în special în Nicolson`s Cafe,^[55] de fiecare dată reușind s-o adoarmă pe Jessica.^[25]^[56] În 2001, în interviul de la BBC a ascuns faptul că a scris în cafenelele locale pentru a evada din apartamentul ei neîncălzit, remarcând: „Nu sunt atât de proastă încât să închiriez un apartament neîncălzit în mijlocul iernii”. Unul din motivele pentru care scria în cafenele era și pentru că prin plimbările între cafenele, copilul adormea mai ușor.

Rowling a contribuit cu bani și suport pentru cercetări și tratamente pentru scleroza multiplă, în urma căreia mama ei a murit în 1990. În 2006, Rowling a contribuit cu o sumă substanțială pentru crearea unui nou centru pentru medicină regeneratoare la Universitatea din Edinburgh, iar în 2010 a donat 10 milioane de lire centrului.^[158] Pentru motive neștiute, Scoția, țara ei adoptivă, are cea mai mare rată de scleroză multiplă din lume. În 2003, Rowling a participat într-o campanie pentru a stabili un standard național de grijă pentru cei care suferă de scleroză multiplă.^[159] În aprilie 2009, ea a anunțat că își retrage suportul pentru Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie, citând inabilitatea ei de a rezolva neînțelegerile care aveau loc între organizațiile sucursalei de nord și de sud care au dus la câteva demisii

J. K. Rowling
Scriitoarea în 2010 la Casa Albă

* 1966: Dean George Cain (n. Dean George Tanaka; 31 iulie 1966, Mount Clemens, Michigan) este un actor american. Este cel mai cunoscut în întreaga lume pentru interpretarea rolului lui Superman în popularul serial TV american Lois și Clark (Lois & Clark: The New Adventures of Superman).

Cain s-a născut la 31 iulie 1966 ca Dean George Tanaka în Mount Clemens, Michigan, ca fiul actriței Sharon Thomas și al lui Roger Tanaka.^[1] Este de origine francezo-canadiană, irlandeză, galeză și japoneză (părinții tatălui sunt de origine japoneză).^[2] În 1969, mama lui Cain s-a căsătorit cu regizorul de film Christopher Cain, care l-a adoptat pe Dean și pe fratele acestuia (muzicianul Roger Cain); ei au devenit fiii săi și familia s-a mutat în Malibu, California.^[3]^[4] Cuplul a avut mai târziu o fată, sora lui Dean, actrița Krisinda Cain. Amândoi au absolvit Santa Monica High School, unde Dean a excelat la sport.

Dean a jucat baseball de copil cu Chad, Rob Lowe și Charlie Sheen. LaPrinceton^[5] a fost membru al frăției Zeta Psi și al clubului Cap & Gown. A avut întâlniri amoroase cu Brooke Shields în timp ce se afla la Princeton.^[4] Cain a absolvit Princeton în 1988 luând o diplomă de masterat în istoria filmului, teza sa de doctorat denumindu-se "The History and Development of the Functions of the Academy of Motion Picture Arts and Sciences."

Dean Cain
Cain în aprilie 2014

* 1966: Yoshiyuki Matsuyama (n. 31 iulie 1966) este un fost fotbalist japonez.
* 1969: Ben Chaplin (n. 31 iulie 1969), născut Benedict John Greenwoodeste un actor englez.

Ben Chaplin, pe numele său întreg Benedict John Greenwood, este un actor britanic. S-a născut la Londra. Mama sa, Cyntia, este profesoară de teatru universal, iar tatăl său, Peter Greenwood este inginer. Ben este cel mai mic copil al familiei Chaplin, avându-le ca surori pe Sarah și Rachel și un frate, Justin.^[3]^[4] Numele de Chaplin este al mamei sale, care nu a vrut să preia numele soțului său Greenwood.^[5] A crescut în Windsor, iar studiile și le-a făcut la Hurtwood House. La vârsta de 17 ani s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică. După ce și-a terminat studiile s-a mutat la Londra, unde s-a angajat la teatru. Între munca de statistician pentru Autoritatea de Transport, treburile religioase, Ben și-a început cariera de actor cu roluri în serialele de televiziune ale BBC și lungemtrajele britanice.^[6] James Ivory și Ismail Merchant l-au distribuit ca servitor în pelicula Rămășițele zilei.^[6] A intrat în atenția publicului odată cu rolul Matthew Malone din prima serie a sitcomului „Game On”. După ce a părăsit această distribuție, iar rolul său i-a revenit lui Neil Stuke, a jucat în mai multe filme printre care „The Truth About Cats and Dogs”, „The Thin Red Line”, „Murder By Numbers”, „The Touch with Michelle Yeoh”, „Birthday Girl” sau „Dorian Gray” din 2009. În acest timp nu a părăsit scena, fiind distribuit în spectacolul This Is How It Goes, după piesa lui Neil LaBute. Pentru rolul din The Retreat from Moscow a fost nominalizat pentru Cel mai bun actor într-un rol principal la premiile Tony, iar pentru prestația sa din Menajeria de sticlă a fost nominalizat la premiile Olivier.

Filmografie:

The Remains of the Day (1993)
Feast of July (1995)
The Truth About Cats & Dogs (1996)
Washington Square (1997)
The Thin Red Line (1998)
Lost Souls (2000)
Birthday Girl (2001)
Murder by Numbers (2002)
The Touch (2002)
Stage Beauty (2004)
Chromophobia (2005)
The New World (2005)
Two Weeks (2006)
The Water Horse: Legend of the Deep (2007)
Me and Orson Welles (2009)
Dorian Gray (2009)
London Boulevard (2010)
Ways to Live Forever (2010)
Mad Dogs (2011)
Twixt (2011)
World Without End (2012)
Dates (2013)
The Wipers Times (2013)
The Secrets (2014)
Cinderella (2015)

* 1969: Antonio Conte (n. 31 iulie 1969, în Lecce) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist italian.În 4 aprilie 2016 a fost numit antrenorul echipei din Premier League, Chelsea,dar în vara anului 2018 a fost demis și înlocuit de Maurizio Sarri

* 1970: Dan Nicolae Doboș (n. 31 iulie 1970, Iași) este un jurnalist și scriitor român. Este cunoscut datorită Trilogiei Abației (2002-2005), considerată a fi prima trilogie din science fiction-ul românesc și una dintre cele mai importante opere SF din această țară

Dan Doboș s-a născut în 1970 la Iași. A absolvit liceul „Emil Racoviță” Iași și Facultatea de Inginerie Chimică din cadrul Universității tehnice „Gh. Asachi” Iași, cu o licență în tehnologia produselor cosmetice. Ulterior a devenit redactor-șef al cotidianului Evenimentul, regional al Moldovei și membru al cenaclului de anticipație Quasar din Iași.

Dan Doboș este căsătorit și are un copil.

Romane

Trilogia Abația

Abația (2002) - reeditat în 2008, 2015
Blestemul Abației (2003) - reeditat în 2015
Abația infinită (2005) - reeditat în 2015
The Abbey (2010) - publicat în limba engleză
Abația (2011) - ediție omnibus cuprinzând cele trei cărți ale trilogiei
Trilogia Abației (2014) - ediție omnibus cuprinzând cele trei cărți ale trilogiei

Alte romane

Elefantul în bostănărie (1999) - reeditat în 2007
DemNet (2011)

Culegeri de povestiri

Gheorghe, un om special (2007)
eu 2.0 (2015)

Traduceri

2002 - Trilogia Nomilor: În camion, În excavator și În navă - Terry Pratchett (reeditată în 2007)
2007 - Familia Puhoi: Vecinii și La școală - Colin Thompson
2008 - Tunele volumele 1, 2 și 3 - Roderick Gordon și Brian Williams
2009 - Aici, în tărâmul dragonilor - James A. Owen
2009 - Porți de cristal: Insula - Rebecca Moesta și Kevin J. Anderson

* 1971: Tiberiu Nițu (n. 31 iulie 1971) este un jurist român, fost procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție(din 16 mai 2013 până pe 2 februarie 2016), fiind succedat de Augustin Lazăr.

* 1974: Marius Nedelcu (n. 31 iulie 1974, Câmpina, România), cunoscut și simplu ca Marius, este un cântăreț român de muzică pop, dance și electronică. Este cunoscut mai ales ca fost membru al formației Akcent

Marius Nedelcu s-a născut pe 31 iulie 1974, în Câmpina, România.^[2] A intrat în trupa Akcent în anul 2002. Împreună cu trupa a câștigat 4 discuri de aur și unul de platină în România, câte un disc de aur în Franța, Rusia și Grecia.^[2]

A lucrat la World Class, cel mai mare club de fitness din România, unde a fost Sales Manager și Operations Manager timp de 5 ani. A organizat tot show-ul care a deschis Fitness Woman în România, eveniment organizat la Sala Palatului de World Class.^{[necesită citare]} În 2008 a renunțat la trupă, și a lansat primul album din cariera solo "By Myself".

În 2011 Marius Nedelcu a lansat două piese în colaborare cu Alexandra Ungureanu: „Slow It Down”, compusă de Smiley și de echipa HaHaHa Production^[3] și „I Believe in You”, scrisă și produsă de George Popa.^[4] În același an a colaborat la un nou single – „Put Your Hands” cu trupa suedeză NEXX.^[5]^[6]^[7]

Tot în 2011 Marius Nedelcu este contactat de către producătorul Pop Ioan Alexandru (a.k.a Alexander John)^{[necesită citare]}pentru a lucra la piesa "Love is Blind", demo-ul inițial purtand numele "Sparkles". Piesa a fost înregistrată în studioul lui Marius Moga deși, inițial, instrumentalul a fost un home-made. Astfel, după o pauză de câțiva ani, Marius s-a reîntors la muzică în anul 2012.

În 2014 Marius s-a reîntors în România și a realizat o colaborare de succes cu Sandra N. pentru piesa "Te joci cu mintea mea".

Cu Akcent

Albume de studio

În culori (2002)
100 bpm (2003)
Poveste de viață (2004)
SOS (2005)
Primul capitol (2006)
King of disco (2007)

Single-uri

"Believe in your love"
"Please you" feat. Alexandra Ungureanu & Crush

Solo

Albume de studio

2008: „By Myself” (EMI Music Distribution )^[8]^[9]

#	Titlu
1.	Never be (ft. Cabron)
2.	Walk Away
3.	Rain (ft. Giulia, DJ Cre8or Remix)
4.	Sex toy
5.	Lost
6.	Doctor Mary
7.	Yes or No (ft. Lala Girls)
8.	You Know I Loved You
9.	Rain (ft. Giulia)
10.	Playback song

Single-uri

"Rain" feat. Giulią (2008 )- de pe albumul "By Myself" 2008
"Never Be" feat. Carbon (2008)
"Obsession" (2009)
"You" (2010)
"Slow It Down" (2011)
"Love Is Blind" (2012)
"Love You Too" (2013)

Colaborări

NEXX - Put Your Hands (2011)

· 1974: Emilia Fox, actriță britanică
* 1976: Paulo César Wanchope Watson (pronunție în spaniolă: /ˈpaulo ɣanˈtʃope/; n. 31 iuliee 1976), mai cunoscut ca Paulo Wanchope este un fotbalist costarican retras din activitate, în prezent antrenor interimar al naționalei din care a făcut parte
* 1978: Marius Cornel Popa (31 iulie 1978, Oradea), este un fost fotbalistromân care a jucat pe postul de portar
* 1979: Carlos Marchena López (n. 31 iulie 1979, Las Cabezas de San Juan, Sevilla, Andalusia) este un jucător spaniol de fotbal liber de contract fiind în același timp și component al echipei naționale a Spaniei.
* 1980: Mikko Hirvonen (n. 31 iulie 1980, Kannonkoski) este un pilot de raliuri finlandez care în prezent evoluează pentru echipa Citroën Total World Rally Team în Campionatul Mondial de Raliuri. El s-a clasat al treilea în clasamentul piloților și a ajutat echipa Ford să obțină titlul la constructoriatât în 2006 cât și în 2007. În 2008, 2009, 2011 și 2012 el a devenit vice-campion, finisând de fiece dată în spatele lui Sébastien Loeb. Co-pilotul lui Hirvonen este Jarmo Lehtinen, începând din 2003 până în prezent.
* 1981: Titus Malachi Bramble (n.31 iulie 1981 în Ipswich) este un fotbalist care joacă pentru clubul englez Sunderland pe postul de fundaș.
* 1981: Matthew Charles Sanders (n. 31 iulie 1981, Huntington Beach[*], SUA), cunoscut sub numele de M. Shadows, este un cântărețamerican, compozitor și muzician. El este cel mai bine cunoscut ca vocalist, compozitor și membru fondator al trupei americane, Avenged Sevenfold. În 2017, el a fost votat al treilea în lista celor mai mari 25 de lideri moderni de la Ultimate Guitar
M. Shadows s-a născut pe 31 iulie 1981 în Fountain Valley, California^[2]. A început să cânte la o vârstă fragedă, dar interesul său pentru muzica rock și heavy metal a crescut odată cu îmbătrânirea și a început să cânte la chitară. El lega experiența muzicală timpurie cu pianul, ca un factor major în dezvoltarea aptitudinilor sale cu chitara și vocea sa. A urmat liceul Huntington Beach din Huntington Beach, California, unde a cântat pentru o scurtă perioadă de timp într-o formație de punk numită "Successful Failure". După aceasta, Shadows a format trupa Avenged Sevenfold în 1999, alături de prietenii lui din gimnaziu, Zacky Vengeance, The Rev și Matt Wendt.
Shadows, ca și ceilalți membri ai formației Avenged Sevenfold, folosesc un nume de scenă. Într-un interviu, Shadows spune că și-a ales numele de scenă pentru că se gândea la el însuși ca "personajul mai întunecat din trupă". "M" este în locul primului său nume, Matthew, pe care nu a vrut să-l numească în scenă, din cauza modului în care sună. El a adăugat că el și trupa au ales nume de scenă, deoarece mulți muzicieni de succes pe care i-au influențat au și ei câte un nume de scenă (de exemplu, Slash din Guns N' Roses, Munky din Korn și membrii trupei Slipknot).

Deși Shadows posedă o voce de tip baritone, el a reușit să-și perfecționeze tehnica într-o măsură care îi permite să cânte convingător și confortabil în gama de tenor adesea chemată de genul său la alegere. Stilul vocal al lui Shadows a evoluat semnificativ de-a lungul anilor. La prima înregistrare de lungă durată al trupei, Sounding the Seventh Trumpet, el s-a prezentat dur, în stil metalcore, înfruntându-se, cu un caz limitat de voce curată. La premierea filmului Waking the Fallendin 2003 și-a demonstrat progresul spre linii vocale melodice, dar a păstrat o puternică influență. Cu toate acestea, cea mai semnificativă schimbare a apărut odată cu lansarea debutului principal al trupei, City of Evil, în 2005, care a oferit un minim de țipăt în fundal, o melodie vocală mai puternică și un accent sporit asupra armoniilor și cârligelor melodice. Shadows s-a antrenat vocal cu Ron Anderson, antrenor vocal care a lucrat anterior cu Axl Rose și Chris Cornell.^[3]

Shadows voia în mod special să adauge un ton mai dur la vocea sa și a lucrat împreună cu Anderson timp de mai multe luni pe această temă înainte de a înregistra cu City of Evil. Această schimbare a avut ca rezultat contribuții vocale nou create de fiecare membru al trupei în timpul spectacolelor live și a rămas predominantă în fiecare înregistrare lansată de trupă în 2005.

Zvonurile s-au răspandit că Shadows și-a pierdut abilitatea de a striga din cauza intervențiilor chirurgicale la gât după Warped Tour 2003. Cu toate acestea, producatorul Andrew Murdock a scos aceste zvonuri spunând: „Când am întâlnit trupa după Sounding the Seventh Trumpet ... Matt mi-a dat CD-ul și mi-a spus: "Această înregistrare țipă, recordul pe care dorim să-l facem va fi jumătate de țipăt și jumătate de cântat, nu mai vreau să țip ... recordul va fi tot ce cântă".“

În timpul unui interviu acordat lui Stevie Rennie în 28 octombrie 2014, Shadows a menționat că, în mod intenționat, și-a schimbat vocea pentru a deveni mai puțin agresiv și distorsionat în timpul turneelor din 2014. Schimbarea sa datorat unor spectacole live mai lungi de la un an și jumătate la două ore în sprijinul lui Hail to the king. Shadows a continuat să spună că "ar fi mai bine să ai grijă de tine sau vei anula spectacole" și "voiam să scot note peste zăngănit"

Shadows s-a căsătorit cu Valary DiBennedetto pe 17 octombrie 2009. Cuplul are doi fii, River care s-a născut în 2012 și Cash, născut în 2014. Sora lui M. Shadows este Amy Sanders, care este cu doi ani mai tânără decât el.^[5] Colegul său de trupă, Synyster Gates, este căsătorit cu sora geamănă a soției lui, Michelle DiBendetto, făcându-i pe Shadows și Gates, cumnați.

Începând din 21 martie 2018, Shadows a fost numit analistul oficial 2018 al emisiunii Dan Lebatard Show cu Stugotz pe postul ESPN Radio și liderul Gotz Army.

În iulie 2018, pagina oficială de Facebook al lui Avenged Sevenfold a publicat o postare scrisă de Shadows, în care a afirmat că suferea de o infecție virală a cordonului vocal sever, care îi afecta temporar capacitatea de a cânta. Avenged Sevenfold a anulat toate datele turneului / concertelor pentru următoarele trei luni pentru ai permite lui Shadows să se recupereze.

M. Shadows

* 1982: Cristian Țurcanu, zis „Müller” (n. 31 iulie 1982) este un operator imagine de film, fotograf și timpanist român. Este fratele lui Dan Țurcanu (n. 21 decembrie 1985), compozitor și violonist.

Cristian Țurcanu a absolvit studiile de licență ale Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”din București în 2006, la clasa de imagine de film.

A semnat imaginea unui număr de scurtmetraje studențești, între care: Ea (2003), Trenuri nepăzite (2004), Nea Pintea... Model (2005)^[1] și Frica domnului G (2006),^[2] toate în regia Adinei Pintilie.

În lunile august-octombrie 2005 a participat la filmarea lung-metrajului de debut al regizorului Cătălin Mitulescu, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, în calitate de secretar de platou. În anul următor, se implică la realizarea filmului Restul e tăcere, semnat de Nae Caranfil. Aici va participa ca unul dintre cei doi operatori (celălalt este George Dăscălescu, alături de care Țurcanu a mai lucrat în proiecte anterioare); conducerea celor doi a fost îndeplinită de către directorului de imagine Marius Panduru. În aceeași formulă, cei trei semnează imaginea filmului lui Stere Gulea, Weekend cu mama(2008).

* 1982: Hayuma Tanaka (n. 31 iulie 1982) este un fotbalist japonez.

* 1985: Alissa White-Gluz (n. 31 iulie 1985 în Montreal, Quebec, Canada) este o cântăreață canadiană de metalcore, vocalistă a formației melodic death metal Arch Enemy.^[3] Ea a devenit cunoscută ca solistă și membră fondatoare a formației heavy metal The Agonist

Alissa White-Gluz
Alissa White-Gluz cu The Agonist

* 1986: Zoltán Kelemen^[2] (n. 31 iulie 1986, Miercurea Ciuc, România) este un patinator din România.
* 1986: Shinzo Koroki (n. 31 iulie 1986) este un fotbalist japonez.
* 1986: Nikola Vujadinović (sârbă Никола Вујадиновић) (n. 31 iulie 1986, R.S.F. Iugoslavia) este un fotbalist muntenegrean care evoluează la echipa Osasuna pe postul de fundaș central. A jucat în Liga I, la Unirea Alba Iulia
* 1987: Michael Bradley (n. 31 iulie 1987) este un jucător american de fotbal care activează la Toronto FC ca mijlocaș și la națională, antrenat de tatăl său, Bob Bradley.
* 1987: Brittany Byrnes (n. 31 iulie 1987)^[1] este o actriță australiană. Cel mai notabil rol al ei a fost Natasha Green, în filmul Little Oberon.
Brittany a început să joace de la vârsta de 8 ani. Primul ei rol a fost în filmul Babe. După aceea a jucat în filme ca Little Oberon, Mermaids și Swimming Upstream. A jucat și în seriale de televiziune, ca și Beastmaster și All Saints. Ultimul ei rol este în sezonul 2, al serialului pentru copii și adolescenți H₂O - Adaugă apă, unde o interpretează pe Charlotte Watsford, noua fată din oraș ce devine mai târziu sirenă. La început se va certa cu Cleo, Emma și Rikki dar mai târziu se vor împrieteni pentru puțin timp.
* 1990: Virgil Andrei Drăghia (n. 31 iulie 1990, București, România) este un fotbalist aflat sub contract cu FC Rapid București. A debutat la echipă în meciul de Europa League cu Legia Varșovia

Decese

· 54 î.Hr.: A decedat Aurelia Cotta, mama lui Iulius Caesar (n. 120 î.Hr.). Istoricul Tacitus o considera matroana romană ideală iar Plutarh o descria ca o femeie “stricta și respectabila”. Era foarte inteligenta, independenta și renumita pentru frumusețea si bunul ei simț.

· 1556: Moare Sfantul Ignatius de Loyola, “stalpul de foc” al Bisericii Apusene, fondatorul “temutului” ordin iezuit.,”Societatea lui Isus”; (n. 24.12.1491). Sfântul Ignațiu de Loyola, născut Ignacio (Íñigo) López de Loyola, (n. 23 octombrie 1491, Azpeitia, Țara Bascilor, Spania – d. 31 iulie 1556, Roma) principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus (Ordinul Iezuit). E faimos ca autor al exercițiilor spirituale.

· 1726: Nicolaus II Bernoulli, matematician elvețian (n. 1695)

· 1750: Ioan al V-lea al Portugaliei (n. 1689)

· 1784 - A încetat din viaţă filosoful şi scriitorul francez Denis Diderot: "Tatăl de familie", "Călugăriţa", "Nepotul lui Rameau", "Cugetări filozofice".

· 1849 - A murit poetul Petofi Sandor (n.01.01.1823).

· 1875: Andrew Johnson, al 17-lea președinte al Statelor Unite (n. 1808)

· 1884: A murit impăratul Phuc Kien, din dinastia vietnameza Nguyễn (n. 1869); El a domnit timp de 8 luni (din 2 decembrie 1883) si a murit otravit.

· 1886: A incetat din viata marele pianist si compozitor maghiar, Franz Liszt; (n. 22.10.1811). Franz Liszt sau Liszt Ferenc (n. 22 octombrie 1811, Raiding, în lb. maghiară Doborján, Imperiul Austriac, astăzi Burgenland, Austria – d. 31 iulie 1886, Bayreuth, Bavaria), a fost un compozitor maghiar și unul dintre cei mai renumiți pianiști ai tuturor timpurilor.

· 1914: Moare asasinat omul politic francez de stanga, Jean Jaures, fondatorul ziarului “L’Humanite”.
* 1924: Prințul Francis Joseph de Battenberg, de asemenea, cunoscut drept Prințul Franz Joseph de Battenberg, (24 septembrie 1861 – 31 iulie1924), a fost cel mai mic fiu al Prințului Alexandru de Hesse și Rin și a soției morganatice a acestuia, Contesa Julia Hauke.

La un moment dat a fost luat în considerare pentru tronul Bulgariei însă în cele din urmă, pe tron a ajuns fratelui său mai mare, Alexandru.^[1]

Francis Joseph și-a urmat fratele în Bulgaria unde a servit drept colonel în cavaleria bulgară.^[2]

În 1894 a cerut-o de soție pe Consuelo Vanderbilt care l-a refuzat pe loc.^[3] La 18 mai 1897 s-a căsătorit cu Prințesa Ana de Muntenegru, a cincea fiică a regelui Nicolae I de Muntenegru. Din căsătorie nu au rezultat copii

Francis Joseph de Battenberg

* 1931: Aurel Cosma (n. 26 septembrie S.V. 13 septembrie 1867, Beregsău Mare– d. 31 iulie 1931, Timișoara) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Aurel Cosma

· 1944 - A încetat din viaţă Antoine de Saint-Exupéry, romancier, eseist şi reporter francez, aviator căzut pe frontul antifascist. S-a făcut cunoscut unui cerc larg de cititori în special datorită povestirii "Micul Prinţ", una din cele mai răspândite cărţi din lume, tradusă în circa 110 limbi. (n. 29 iunie 1900).
* 1954: Prințesa Antonia de Luxemburg (Antoinette Roberte Sophie Wilhelmine; 7 octombrie 1899 – 31 iulie 1954)^[1] a fost membră a Casei de Nassau-Weilburg și a doua soție a Prințului Rupert, ultimul prinț moștenitor al Bavariei. Prin căsătorie, a fost considerată moștenitoarea iacobită la tronul Angliei, Irlandei, Scoției și Franței din 1921 până în 1954.

Prințesa Antonia la vârsta de 10 ani.

Născută la Castelul Hohenburg,^[1]în Bavaria Superioară, Antonia a fost a patra fiică a lui William al IV-lea, Mare Duce de Luxemburgcare a domnit în perioada 1905 și 1912 și a soției acestuia, Marie Anne a Portugaliei. Bunicii materni au fost regele detronat Miguel I al Portugaliei și Prințesa Adelaide de Löwenstein-Wertheim-Rosenberg.

Antonia a fost sora mai mică a două succesive Mari Ducese de Luxemburg: Marie-Adélaïde și Charlotte. În familie i se spunea "Toni".

Antonia a devenit a doua soție a lui Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei. Cei doi s-au logodit la 26 august 1918.^[2] La aceea vreme, Rupert era Generalfeldmarschall în armata imperială germană și a avut succes la comanda armatei a 6-a în Bătălia de la Lorena.

Sora ei, Marea Ducesă a Luxemburgului, Marie-Adélaïde, a fost forțată să abdice la 10 ianuarie 1919.^[3] În ciuda abdicării și a răsturnării regatului Bavariei în favoarea republicii, cei doi s-au căsătorit la 7 aprilie 1921 la Castelul Hohenburg.

Ca oponenți ai regimului nazist, Antonia și Rupert au fost forțați să plece în exil în Italia în 1939. De acolo au plecat în Ungaria. Când Germania a ocupat Ungaria în octombrie 1944, Antonia și copii au fost capturați în timp ce Rupert era încă în Italia. Au fost închiși la Sachsenhausen. La începutul lui aprilie 1945 au fost mutați la lagărul de concentrație de la Dachau. Deși au fost eliberați în aceeași lună, închisoarea a avut un mare impact asupra sănătății Antoniei; ea a murit nouă ani mai târziu, la Lenzerheide, Elveția, la vârsta de 54 de ani.^[1]

Prințesa Antonia și soțul ei, Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei, 1918.

Antonia și Rupert au avut următorii copii:

Prințul Heinrich Franz Wilhelm de Bavaria (1922–1958). Căsătorit cu Anne Marie de Lustrac (1927–1999). Fără copii.
Prințesa Irmingard Marie Josefa de Bavaria (1923–2010). Căsătorită cu vărul ei Prințul Ludwig de Bavaria (1913–2008); au avut copii.
Prințesa Editha Marie Gabrielle Anna de Bavaria (n. 1924). Căsătorită prima dată cu Tito Tommaso Maria Brunetti (1905–1954) și a doua oară cu prof. Gustav Christian Schimert (1910–1990). A avut copii din ambele căsătorii.
Prințesa Hilda Hildegard Marie Gabriele de Bavaria (1926–2002). Căsătorită cu Juan Bradstock Edgar Lockett de Loayza (1912–1987); au avut copii.
Prințesa Gabriele Adelgunde Marie Theresia Antonia de Bavaria (n. 1927). Căsătorită cu Carl, Duce de Croÿ, Lord de Dülmen; au avut copii.
Prințesa Sophie Marie Therese de Bavaria (n. 1935). Căsătorită cu Jean-Engelbert, Prinț și Duce de Arenberg; au avut copii.

Prințesa Antonia de Luxemburg
Prințesă Moștenitoare a Bavariei

· 1972: Paul-Henri Spaak, politician belgian, prim-ministru al Belgiei (n. 1899)

· 1986: A incetat din viata Iustin Moisescu, al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986); (n.05.03.1910, Cândeşti, Argeş). A colaborat cu fosta poliţie politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh. Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicităţii la sfârşitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh şi nou instalatul regim comunist. Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre „tehnocraţii” aleşi de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla şi a subordona cultele religioase. „În general sunt preferaţi printre asociaţii ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi şantajate”, se arată în raport. Printre aceştia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiaşi document, in Mişcarea Legionară. A avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă în rândurile clerului ortodox. De la catedra institutului este ales, în 1956, direct arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, pentru ca, nici un an mai târziu, să fie instalat în scaunul de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. Momentul este pomenit şi de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un recent interviu acordat, ziarului Evenimentul zilei. „În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii ’70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot şi a fost ales mitropolit. Ulterior, a ajuns mitropolit la Iaşi şi apoi Patriarh. Dar iniţial era necleric, nehirotonit.” O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile. Idee enunţată clar şi în raport: „Atât Iustin Moisescu, cât şi Teoctist Arapaşu, succesorii Patriarhului Iustinian, deşi făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialităţii dovedite faţă de conducerea Partidului Comunist, primul având şi o proastă reputaţie de politruc”. Este cunoscută şi indiferenţa Patriarhului Iustin Moisescu faţă de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârşitul anilor ’70, sau faţă de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de puşcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri. „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securităţii, şi santajabil în multe privinţe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu şi pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din Bucureşti. Din contra, când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locaşurilor de cult, Patriarhul Iustin i-a spus ca seamană cu „fugarii de la radio Europa Liberă”.

· 1993: Baudouin I (neerlandeză Boudewijn Albert Karel Leopold Axel Marie Gustaaf van België; 7 septembrie 1930 – 31 iulie 1993) a fost rege al Belgiei după abdicarea tatălui său în 1951 până la moartea sa în 1993. A fost fiul cel mare al regelui Leopold al III-lea (1901–1983) și a primei lui soții, Astrid a Suediei (1905–1935). Nu a avut moștenitori și, după decesul său, coroana a trecut fratelui său, Albert al II-lea.

A fost verișor primar cu regele Harald al V-lea al Norvegiei, Prințesa Astrid a Norvegiei și Prințesa Ragnhild a Norvegiei. Baudouin este varianta franceză a numelui său, varianta cea mai comună folosită în afara Belgiei.

Baudouin I

· 1998: A murit arhiepiscopul greco - catolic Ioan Ploscaru, fost deținut politic, unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada clandestinității. S-a năcut la 19 noiembrie 1911 în comuna Frata, judeţul Cluj, fiul lui Vasile şi Ana (Anica) născută Crişan. Mama originară din satul vecin, Vişinel. Părinţii au fost agricultori. Urmează cursurile teologice la Academia Teologică din Blaj, iar la 17 septembrie 1933 a fost hirotonit preot. A fost profesor de religie la Braşov şi apoi preot la Ocland, pe atunci reşedinţă de plasă în judeţul Odorhei, azi, în judeţul Harghita. În 1936 a fost trimis la Universitatea din Strasbourg (Franţa), unde a studiat până în 1939, an în care a plecat la Institutul Catolic de la Paris, pentru pregătirea tezei de doctorat. La intoarcere, la Lugoj, a fost numit secretar episcopesc, canonic, iar apoi vicar general. La data de 30 noiembrie 1948, după arestarea episcopului Ioan Bălan, a fost consacrat episcop titular de Trapezopolis şi auxiliar al Episcopiei de Lugoj, de către nunţiul apostolic Gerald O’Hara (Episcop de Savannah, Statele Unite ale Americii) la Bucureşti, asistat fiind de arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Alexandru Cisar, în capela Nunţiaturii Apostolice de la Bucureşti. O zi mai târziu, la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Episcopul Ioan Ploscaru a fost reţinut fără mandat de arestare în 29 august 1949. A fost încarcerat între anii 1949-1955 şi 1956-1964. În 1957 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru trădare de patrie şi uneltire contra ordinii sociale. La 4 august 1964 a fost eliberat din închisoarea de la Gherla. A fost urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975 i se pregătea un nou proces, însă autorităţile comuniste au renunţat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-şi desfăşoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârşitul anului 1989. În 1990, datorită înţelegerii cu mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu, episcopul Ioan Ploscaru a fost primul ierarh unit instalat în propria catedrală episcopală după 1989. S-a pensionat în anul 1996. Alexandru Mesian i-a urmat în scaunul episcopal al Lugojului. A decedat la Lugoj în data de 31 iulie 1998.

· 2001: Friedrich Franz, Mare Duce Ereditar de Mecklenburg-Schwerin(germană Friedrich Franz Erbgroßherzog von Mecklenburg-Schwerin; 22 aprilie 1910 – 31 iulie 2001) a fost moștenitor aparent al tronului Marelui Ducat de Mecklenburg-Schwerin și membru al SS. A devenit șeful Casei de Mecklenburg-Schwerin în 1945, linia sfârșindu-se odată cu moartea sa.

· 2001 - A murit Francisco da Costa Gomes, preşedinte al Portugaliei în perioada 30.09.1974-13.07.1976, unul dintre protagoniştii „Revoluţiei Garoafelor Roşii” (n.30.06.1914).
* 2001: Poul William Anderson (n. 25 noiembrie 1926 – d. 31 iulie 2001) a fost un scriitor american de science fiction, care și-a început cariera în timpul Epocii de Aur a genului și a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula.

Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al Science Fiction and Fantasy Writers of America. A fost membru al Swordsmen and Sorcerers' Guild of America, un grup de autori de heroic fantasy fondat în anii '60 și ale cărui lucrări au fost antologate în seria lui Lin Carter Flashing Swords!. De asemenea, a fost membru fondator al Society for Creative Anachronism. Robert A. Heinlein a dedicat romanul său din 1985 The Cat Who Walks Through Walls lui Anderson și altor opt membri ai Citizens' Advisory Council on National Space Policy.^[5]^[6]

Poul Anderson a murit de cancer pe 31 iulie 2001, după o lună de spitalizare. Câteva dintre romanele sale au fost publicate postum.

Poul Anderson s-a născut pe 25 noiembrie 1926, în Bristol, statul Pennsylvania, din părinți de origine scandinavă.^[7] La puțin timp după nașterea sa, tatăl său, inginerul Anton Anderson, s-a mutat împreună cu familia în Texas, unde au trăit cu toții peste zece ani. După moartea lui Anton, văduva sa și-a dus copiii în Danemarca, revenind în Statele Unite după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, stabilindu-se la o fermă din Minnesota.

Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948, dar nu a fost tentat să lucreze ca fizician. Prima sa povestire a apărut în 1947, iar după absolvire a lucrat ca scriitor liber profesionist.

S-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953 și s-au mutat împreună în zona golfului San Francisco. Fiica lor, Astrid, s-a născut în 1954. Apoi și-a stabilit reședința în Orinda, lângă Berkeley, statul California.

Poul Anderson

* 2005: Willem Frederik "Wim" Duisenberg (n. 9 iulie 1935, Heerenveen, Olanda – d. 31 iulie 2005, Faucon, Vaucluse, Franța) a fost un politician olandez al Partidului Muncitoresc (PvdA). El a fost primul președinte al Băncii Centrale Europene din 1 iulie 1998 până în 31 octombrie 2003.

Willem Frederik Duisenberg

· 2007 - Scriitorul francez de origine română Isidore Isou, fondatorul letrismului, a murit. Isidore Isou Goldstein a lansat letrismul - o teorie literară formalistă care consideră că esenţa poeziei constă în expresivitatea sunetelor îmbinate eufonic arbitrar - la sosirea sa la Paris, în 1946. La fel ca poeţii dadaişti, el a proclamat moartea poeziei cuvintelor şi a propus înlocuirea ei cu o poezie a literelor şi semnelor. ("La dictature lettriste" (1946), "Introduction a une nouvelle poésie et a une nouvelle musique" (1946) şi "Essai sur la définition et le bouleversement total de la prose et du roman" (1950). (n. 29 ianuarie 1925)

· 2009 - Actorul Jean-Paul Roussillon, societar de onoare al Comediei Franceze, recompensat cu un premiu César în anul 2009 pentru rolul din filmul "Un conte de Noël", de Arnaud Desplechin, a murit. A mai jucat, printre altele, în "Pământ liber" (2007), de Christophe Malavoy, "În compania bărbaţilor" (2003), de Arnaud Desplechin, "Idolul" (2002), de Samantha Lang, şi "Mischka" (2002), de Jean-François Stévenin. (n. martie 1931)

· 2009: A decedat la Bucuresti, Sorin Botez (născut Sorin-Mircea Bottez, la 2 iunie 1930, Timișoara), om politic român, membru al Acțiunii Populare, membru al Partidului Național Liberal si Președinte al YMCA România. La 8 februarie 1949 a fost arestat sub acuzaţia că face parte din organizaţia anticomunistă „Avram Iancu” şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică (din care a executat 15 ani, fiind graţiat la 11 noiembrie 1963). În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la liceu. De-a lungul perioadei de detenţie a fost supus torturii, fiind unul dintre supravieţuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. După ieşirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universităţii Bucureşti, pe care a terminat-o cinci ani mai târziu. În perioada 1969-1989 a lucrat ca profesor de limbă şi literatură engleză şi asistent universitar în cadrul Facultăţii de Limbi Germanice Bucureşti. La 22 decembrie 1989 a fost unul dintre iniţiatorii reînfiinţarii Partidului Naţional Liberal.in care a deţinut funcţia de vicepreşedinte şi şef al Departamentului de Relaţii Externe, până în septembrie 1992.Între septembrie 1992-1994 a activat ca ambasador în Republica Africa de Sud.În perioada 1997-1998 a făcut parte din Guvernul Ciorbea fiind ministru al informaţiilor publice.

· 2009: Sir Bobby Robson, fotbalist și antrenor englez (n. 1933)

· 2013: Michael Ansara, actor siriano-american (n. 1922).

· 2015: A decedat medicul Iulian Mincu, profesor doctor, om politic, fost ministru al sănătăţii între anii 1992 şi 1996. A fondat, în 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N. C. Paulescu”. S-a născut la 21 mai 1927, în comuna Lucieni-Olteni, județul Dâmbovița. A urmat cursurile facultății de Medicină Umană din București și cele ale Facultății de Chimie din București, secția biochimie. A fost doctor docent în științe medicale și licențiat în chimie-biochimie, membru al Academiei de Medicină din România, al Academiei de Științe din New York și membru al Academiei de Arte, Cultură și Istorie din Sao Paulo, Brazilia, președinte al Societății de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din România. A fost membru în conducerea a 11 societăți științifice internaționale și președinte al Fundației ”Nutriția Umană” din România. Între 19 noiembrie 1992 și 23 august 1996, a fost ministrul Sănătății în Guvernul Nicolae Văcăroiu. Până în iulie 1993 a fost membru al FDSN. Din iulie 1993 și până în 1996 a fost membru PDSR. Din 1997 s-a înscris în PRM, unde a fost membru în Consiliul și Biroul de conducere. A fost considerat omul internațional al anului 1991 de către Universitatea Cambridge, Anglia. Un an mai târziu, obține același titlu din partea American Biographical Institute, SUA. A fost laureat a Academiei Române pentru două monografii: ”Dislipidemiile” — Premiul Victor Babeș, 1978 și ”Hipoglicemiile” — Premiul Gheorghe Marinescu, 1993. A fost autorul a 36 de monografii și tratate medicale, dintre care 5 în limbi străine. A semnat 670 de articole și cercetări științifice. În 1996, a fost distins cu Medalia ”Meritul Cultural” în gradul de comandor de către Academia de Arte, Cultură și Istorie din Sao Paulo, Brazilia. În 1997, a primit o mențiune din partea Academiei de Medicină Franceză pentru lucrarea ”Diabetul zaharat”. La 15 decembrie 2004 a fost distins cu Ordinul ”Meritul Sanitar” în grad de mare ofițer.

Sărbători

În calendarul ortodox: Înainteprăznuirea scoaterii Sfintei Cruci; Sf și Dreptul Evdochim; Sf și Dreptul Iosif din Arimateea; Lăsatul Secului pentru Postul Adormirii Maicii Domnului

În calendarul romano-catolic: Sf. Ignațiu de Loyola, preot. Sfântul Ignațiu de Loyola, născut Ignacio López de Loyola, (n. 23 octombrie 1491, Azpeitia, Țara Bascilor, Spania – d. 31 iulie 1556, Roma) a fost principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus (Ordinul Iezuit). E faimos ca autor al exercițiilor spirituale. A îmbrățișat inițial cariera militară, în slujba viceregelui Navarrei. La 20 mai 1521 a fost rănit în cursul apărării Pamplonei, aflată sub asediu francez. Convalescența i-a dat ocazia de a reflecta asupra vieții sale. În anul 1522 a depus armele și titlul nobiliar pe altarul Mănăstirii Montserrat și a pornit în lume ca pelerin și călător. A petrecut circa un an de pocăință la Manresa, după care s-a îndreptat spre Ierusalim. A fost foarte activ în promovarea Reformei Catolice. Este înmormântat în basilica Il Gesù din Roma. A fost beatificat apoi canonizat în data de 12 martie 1622. Este sărbătorit în Biserica Catolică pe 31 iulie. Este patronul provinciei Guipúzcoa. Universitatea din New Orleans îi poartă numele
* În calendarul greco-catolic: Sf. Eudochim, cuvios († 840); Sf. Ignațiu de Loyola († 1556). Sfântul Ignațiu de Loyola, născut Ignacio López de Loyola, (n. 23 octombrie 1491, Azpeitia, Țara Bascilor, Spania – d. 31 iulie 1556, Roma) a fost principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus (Ordinul Iezuit). E faimos ca autor al exercițiilor spirituale. A îmbrățișat inițial cariera militară, în slujba viceregelui Navarrei. La 20 mai 1521 a fost rănit în cursul apărării Pamplonei, aflată sub asediu francez. Convalescența i-a dat ocazia de a reflecta asupra vieții sale. În anul 1522 a depus armele și titlul nobiliar pe altarul Mănăstirii Montserrat și a pornit în lume ca pelerin și călător. A petrecut circa un an de pocăință la Manresa, după care s-a îndreptat spre Ierusalim. A fost foarte activ în promovarea Reformei Catolice. Este înmormântat în basilica Il Gesù din Roma. A fost beatificat apoi canonizat în data de 12 martie 1622. Este sărbătorit în Biserica Catolică pe 31 iulie. Este patronul provinciei Guipúzcoa. Universitatea din New Orleans îi poartă numele.

RELIGIE ORTODOXĂ 31 Iulie

Înainte – prăznuirea scoaterii Sfintei Cruci; Sf și Dreptul Evdochim; Sf și Dreptul Iosif din Arimatreea; Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului

Înainteprăznuirea scoaterii Sfintei Cruci

Astăzi este Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului

Biserica Ortodoxa a randuit Lasata Secului pentru inceputul Postului Sfintei Marii pe data de 31 iulie. Insa, daca aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte. De asemenea, postul se prelungeste si in ziua sarbatorii insesi, daca aceasta cade miercurea sau vinerea, facandu-se dezlegare la untdelemn, peste si vin.

De regula, cuvantul sec, din sintagma precum "lasatul secului", este inteles de noi ca fiind sinonim cu uscat, fara grasime, de post. In realitatea insa, accentul nu trebuie sa cada pe mancare, pentru ca secul pe care il lasa postul ortodox este seclum (saeculum), adica lumea, in sensul de mondenitate, moda, obiceiuri lumesti.

Pentru societatea noastra postul este inteles gresit. Multi considera postul o forma nefireasca prin care omul este persecutat pentru pacatele sale, altii au facut din post un scop in sine, uitand ca postul este un mijloc prin care ne infranam poftele noastre cele egoiste.

Pentru traditia crestina postul reprezinta o normalizare a naturii noastre, si nu o persecutare a acesteia. Dupa invatatura crestina omul firesc este cel de dinainte de pacat, deoarece pacatul este o manifestare contrara firii. Ca si omul primordial, astazi, omul contemporan uita de Dumnezeu prin pacat. Putem spune ca astazi postul este mai necesar ca oricand, daca tinem seama ca omul este alipit de valorile materiale si saracit de Dumnezeu. Pentru un crestin autentic adevarata bogatie este atunci cand a reusit sa-L omeneasca pe Dumnezeu (sa locuiasca Dumnezeu in el) si sa se indumnezeiasca.

Cum trebuie sa postim

Tipicul cel Mare si invatatura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea si vinerea, pana la Ceasul IX, adica pana la ora 15.00, cand se consuma mancare uscata. Martea si joia se consuma legume fierte, fara untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga la untdelemn si vin. La 6 august (sarbatoarea Schimbarii la fata), in orice zi ar cadea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin. In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.

Originea Postului Sfintei Marii

Originea acestui post trebuie pusa prin sec. V, cand cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput sa primeasca o mai mare importanta. La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot. Unii (in partile Antiohiei) posteau o singura zi (6 august), altii mai multe zile (4 la Constantinopol, 8 la Ierusalim); unii posteau in luna august si de aceea postul era numit si postul lui August, altii in septembrie, iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnuluia trecut de la viata pamanteasca la cea cereasca. Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, tinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la sarbatoarea Adormirii (15 august).

În aceasta luna, în ziua a treizeci si una, pomenirea Sfântului si Dreptului Evdochim.

Acest fericit a trait pe vremea împaratiei lui Teofil, cel ce ura pe Hristos si lupta împotriva icoanelor. Parintii sfântului duceau viata stralucita, pentru ca erau patricieni si drept-credinciosi. Fiind crescut bine de parintii sai, Vasile si Evdochia, a fost cinstit de împaratul Teofil cu dregatoria de candidat, si a fost pus serdar mare peste osti, întâi în Capadocia, dupa aceea în tara harsianilor. Fiind el cumpana dreapta si dreptar, care pazea toata îndreptarea, facea multe milostenii în toate zilele, si ajuta pe vaduve si pe saraci. În scurte cuvinte, se purta si facea tot felul de bunatati. Dumnezeieste vietuind, si cazând într-o boala trupeasca, si-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, plinindu-i voia, l-au îngropat cu hainele lui cu care era îmbracat, fiind marit de Dumnezeu cu multe minuni. Si s-a facut mutarea moastelor sale la Bizant, în sase zile ale lui iulie; iar sfânta sa adormire, în 31 de zile ale aceleiasi luni.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Iosif cel din Arimateea, care a îngropat preacuratul trup al Stapânului Hristos, si care cu pace s-a savârsit.

Sfântul Iosif din Arimateea (sec. I) – era originar din seminția lui Efraim. A fost un om bogat, ucenic în taină al Mântuitorului Iisus Hristos. Sfântul Iosif a fost cel care s-a ocupat de îngroparea Mântuitorului Iisus Hristos. După ce a cerut lui Pilat trupul Mântuitorului, împreună cu Nicodim au dat jos trupul Mântuitorului Iisus Hristos de pe cruce, l-au învelit în giulgiu alb și l-au așezat în mormânt nou săpat în piatră pe care Sfântul Iosif îl pregătise pentru sine.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 31 Iulie

A. GUSTĂRI

Gustare de ciuperci

· 1 kg ciuperci

· 2 cepe

· 1 ţelină

· 1 păstârnac

· 2 morcovi

· Sare

· Piper

· Enibahar

· Frunze de dafin

· Ulei

Ceapa tocată mărunt se prăjeşte în ulei.

Se adaugă ţelina, morcovii şi pătrunjelul date pe răzătoare.

Ciupercile împreună cu foile de dafin se fierb 20 minute în apă cu sare, apoi se scurg, se toacă mărunt şi se adaugă peste celelalte legume prăjite.

Se amestecă cu grijă şi se condimentează.

Gustarea se serveşte rece.

B. SALATE

Salată de fasole verde

· 1 kg fasole verde, preferabil fideluţă

· Sare

· Ulei

· Oţet

· Piper

· 4-5 căţei de usturoi tocaţi mărunt

Se curăţă, se spală, se taie în două fasolea şi se pune la fiert în apă cu sare.

Se scurge de zeamă şi se aşază într-o salatieră.

Peste fasole se toarnă amestecul de ulei, oţet, piper şi usturoiul tocat mărunt şi se potriveşte gustul de sare.

C. SOSURI

Sos pentru musaca de cartofi, dovlecei şi vinete

Din ingredientele prezentate la reţeta pentru musaca, tocate mărunt, călite în ulei se prepară sosul în care se adaugă apă cu care se stinge.

Se lasă să fiarbă bine cam o jumătate de oră la foc potrivit, timp în care se mai adaugă, la nevoie apă, pentru a se păstra de consistenţă nu prea lichidă, dar să nu se lipească; pentru aceasta se amestecă periodic cu o paletă de lemn sau cu o lingură de lemn.

Se potriveşte gustul de sare şi condimente.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de roşii cu soia

350 ml supă de legume
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor
1. Taie cubuleţe 20 g de soia texturată şi rade restul pe răzătoare.
2. Încălzeşte 20 ml ulei rafinat de soia într-o tigaie cu fundul gros.
3. Adaugă frunzele de dafin, piperul şi făina de soia. Prepară un sote.
4. Într-o tigaie separată, încălzeşte restul de ulei de soia.
5. Adaugă usturoiul tocat mărunt şi piureul de roşii.
6. Adaugă compoziţia din prima tigaie şi supa de legume şi lasă totul la fiert timp de 5 minute.
7. Adaugă treptat laptele de soia, amestecând în permanenţă.
8. Sărează, încorporează cubuleţele de soia şi lasă ciorba la fiert timp de 2 minute.
9. Decorează cu tofu ras şi coriandru tocat.

E. MÂNCĂRURI

Musaca de cartofi, vinete şi dovlecei

· 1 kg vinete

· 500 g ardei

· 1 kg dovlecei

· 1 kg cartofi

· 1 lingură bulion

· 3 roşii

· 3 cepe mari

· 6 căţei de usturoi

· 300 ml ulei

· Condimente după gust

· Sare

Se fierb cartofii în coajă cu sare, dar nu prea mult, să nu devină sfărâmicioşi.

Se scurg de apă, se lasă să se răcească, se curăţă şi se taie rondele.

Vinetele curăţate de coajă şi spălate se taie rondele şi se călesc pe ambele feţe, fără să se rumenească.

Dovleceii curăţaţi de coajă şi spălaţi se taie rondele şi se călesc, la fel ca vinetele.

Se prepară sosul conform reţetei arătate mai sus.

Când totul este gata se unge o cratiţă cu ulei şi se pun în ea, alternativ, rânduri de cartofi, dovlecei şi vinete între care se pune sos. Deasupra se pune sosul rămas, iar peste el se ornează cu felii subţiri de roşii.

Se dă cratiţa la cuptor şi se lasă circa 90 minute la foc potrivit.

La servit se mai ornează cu câteva frunzuliţe de pătrunjel verde fiecare porţie.

F. DULCIURI Şi MURĂTURI PENTRU VARĂ

Castraveţi în saramură

Se aleg castraveţi tineri şi proaspeţi.

Se spală în apă rece şi se taie ambele capete care pot fi amare.

Se aşază castraveţii în borcan astfel încât să nu rămână spaţii goale şi se intercalează căţei de usturoi şi tije de mărar.

Când borcanul s-a umplut se completează cu apă care se măsoară cantitativ.

Se pune apa la fiert cu sare în proporţie de 50 g sare la 1 litru de apă.

Se pune apa fierbinte în borcan, iar acesta, pentru a nu plesni se înfăşoară într-o cârpă udă.

Se leagă borcanul la gură cu hârtie pergament şi se ţine la soare 2-3 zile.

După ce sunt bine muraţi se pun la rece şi se consumă în perioada de vară.

Peltea de coacăze

Sunt două moduri în care se prepază zeama pentru pelteaua de coacăze:

1. Se spală coacăzele şi se pun la scurs pe o sită. Nu se desfac boabele de pe cotor. Se îndepărtează numai cele stricate, iar restul se sfărâmă cu mâna într-un castron. Se storc apoi, câte puţine printr-o pânză groasă. Drojdia rămasă se umezeşte ceu 2-3 linguri apă la 1 kg drojdie şi se mai stoarce o dată ca să iasă toată zeama din ea. Se lasă 2-3 ore să se limpezească, se trece printr-o sită deasă şi se pune la fiert cu zahărul.

2. Se spală coacăzele, se desfac boabele de pe cotoare şi se pun într-o cratiţă cu puţină apă, 4-5 linguri apă la 1 kg coacăze. Se pun la fiert cam un sfert de oră la foc foarte mic, mişcând din când în când cratiţa, până ce boabele încep să se înmoaie. Se răstoarnă cu totul pe o sită de păr, deasupra unui castron, lăsând să se scurgă încet cam o jumătate de oră. Se apasă uşor cu dosul lingurei, dar foarte puţin ca să nu iasă zeama tulbure. Se lasă să se limpezească.

Zeama obţinută în unul din procedeele de mai sus se măsoară şi se pune în cratiţă sau tingire peste zahăr în proporţie de 1 litru zeamă pentru 1,5 kg zahăr.

Se ţine cam un sfert de oră pe marginea aragazului, amestecând până se topeşte tot zahărul.

Se pune la foc iute, luând spuma cu grijă, de câte ori se formează.

Se lasă să fiarbă până se leagă ca un şerbet.

Se toarnă fierbinte în borcane de sticlă cu capac înfiletat. În timpul turnării, borcanul trebuie să fie învelit într-o cârpă udă pentru a nu se sparge. Se pune capacul imediat.

ARTE 31 Iulie

MUZICĂ 31 Iulie

Morey Carr, vocalist american (Playmates).

The Playmates

Bonnie Brown, cântăreaţă americană (The Browns).

Daniel Boone (Peter Lee Sterling), vocalist şi compozitor britanic (Beachcombers).

(Peter) Lee Stirling & The Bruisers

Lobo (Kent Lavoie), vocalist, chitarist şi compozitor american (Rumours, Sugar Beat, Legends, Wolfpack).

LOBO Colection:

Gary Lewis (Levitch), baterist şi vocalist american, fiul actorului Jerry Lewis (Gary Lewis & The Palyboys).

Gary Lewis -

Bob Welch, vocalist, chitarist şi compozitor american (Fleetwood Mac, Paris).

Karl Green, basist britanic (Herman's Hermits).

Mircea Baniciu

MIRCEA BANICIU - FULL ALBUM - Tristeţi provinciale – 1981:

MIRCEA BANICIU - FULL ALBUM - SECUNDA 1 – 1988:

Carlo Karges, chitarist şi compozitor german (Nena).

Nena –

Hugh MacDowell, violoncelist britanic (ELO, Wizzard).

ELO -

Daniel Ash, chitarist şi vocalist britanic (Bauhaus).

Norman Cook, basist si vocalist britanic (Housemartins).

LP The Housemartins

Franz Liszt

Franz Liszt - Hungarian Rhapsody No.2 (Orchestra version):

ÎNREGISTRĂRI NOI:

2 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita

POEZIE 31 Iulie

Petofi Sandor

Biografie Petőfi Sándor
Sándor Petőfi (n. 1 ianuarie 1823, Kiskőrös, comitatul Pest-Pilis-Solt-Kiskun - d. probabil 31 iulie 1849, Albeşti, comitatul Târnava Mare) a fost un poet romantic maghiar, erou al revoluţiei de la 1848 din Ungaria şi Transilvania.

S-a născut într-o familie modestă, tatăl Stevan Petrović meşter măcelar de origine sârbă, iar mama sa Maria Hrúz de origine slovacă.

Avea şapte ani când s-au mutat la Kiskunfélegyháza, pe care mai târziu îl consideră oraşul natal. Tatăl lui a încercat să-l dea la cele mai bune şcoli, dar când poetul împlini vârsta de 15 ani, familia lui şi-a pierdut toată averea, ca urmare a inundaţiilor din 1838 şi a girării unei rude. Petőfi a fost nevoit să părăsească şcoala şi să lucreze ca actor la Pesta, învăţător la Ostffyasszonyfa şi soldat în Sopron.

În 1848 participă şi el activ la revoluţie. La 16 septembrie scrie proclamaţia de egalitate şi se înrolează în armată. Superiorii lui nu sunt mulţumiţi de el, întrucât era recalcitrant şi ataca făţiş conducerea ineficientă a armatei. Soţia sa Júlia dă naştere fiului lor Zoltán la 15 decembrie. Petőfi este nevoit să ceară o permisie, iar adversarii săi din armată îi consideră plecarea în permise drept act de laşitate.

Din cauza acestor atacuri împotriva sa, într-o scrisoare plină de demnitate cere să fie primit în armata lui Bem, în Ardeal. La 19 ianuarie 1849 pleacă prin Mediaş la Slimnic, unde este primit cu deosebită căldură de generalul Bem şi participa prima oară la luptă. Este distins cu "Medalia pentru merite în război".

La 30 iulie 1849, în încercuirea făcută de trupele ţariste în bătălia de la Albeşti, poetul Sándor Petőfi este dat dispărut. Unii susţin că şi-a aflat moartea, în timpul retragerii, alţii că a fost dus prizonier de război în Rusia ţaristă.

Poetul naţional al poporului maghiar, Sándor Petőfi cunoaşte o audienţa dintre cele mai elocvente pe toate meridianele, transmiţând în timp ardoarea unui temperament romantic cu o viziune fundamental umanistă.

De ești bărbat, bărbat să fii

De esti barbat, barbat fii,
Nu o paiata doar,
De soarta azvarlita
Ici-colo, iar si iar.
Potaie-i soarta, latra-n drum;
Intotdeauna, ea
Pe fuga-i pusa de-ndraznesti...
De-aceea nu te da!

De esti barbat, barbat fii,
Dar fara s-o fi spus,
Nu-i nici un Demostene
Ca fapta mai presus.
Cladeste, sau furtuna fii,
Si-apoi, nici un cuvant,
La fel furtunii, dupa ce
Muncit-a suierand.

De esti barbat, barbat fii,
Sa crezi, sa nazuiesti,
Si spune-o, chiar de-ndata
Cu sangele-ti platesti.
Sa-ti lepezi viata, mai curand,
Dacat al vietii crez;
Si duca-se si viata chiar,
De cinstea ti-o pastrezi.

De esti barbat, barbat fii,
Chiar de comori ti-ar da,
Nu scoate la vanzare
Neatarnarea ta.
Pe cel ce-si vinde cinstea
Alunga-l maniat.
Cuvantul tau sa fie:
"Sarac, dar neatarnat!"

De esti barbat, barbat fii,
Viteaz, si-atunci nicicand
Nu-i om si nu e soarta
Sa te doboare-n vant.
Sa fii gorun, ce piere
De vifor secerat,
Dar isi pastreaza sira
Spinarii, nenclinat!

Maniei

Incepi sa seci, manie,
De cataracte plina,
Salbatic rau de munte,
Ce te-aruncai cu vuiet
In negrele prapastii
Zvarlind spre ceruri spuma!...
Sa pieri vrei pe de-a pururi
Din inima-mi, manie?
O pasare de curte
S-ajungi din cruntul vultur
Ce-si infingea pe vremuri
Puternicele-i gheare-n
Spinarea vijeliei
Turbate, calarind-o
Triumfator si mandru?
Inflacaratul tanar
Sortit e sa ajunga
Un trandav si nemernic
Burghez cu umeri garbovi
Ce tremura din scufa?
S-ajunga astfel, oare,
Nestapanitu-acela
Ce – nemilos cu sine –
Era in lumea toata
Vestit sub denumirea:
Petofi maniosul!
Ce teama fara noima,
Ce-ngrijorare vana!
Nu poate sa ma lase
Pornirea mea curata,
Mania tinereasca;
Din inima-mi, cascada
Salbaticelor ape
De munte n-a secat
Si nici nu o sa sece.
Si-a potolit doar mersul
Acum cand drumu-i trece
Printre campii intinse,
Pe sesurile goale,
Pe unde nu se vede
Nici muntele, nici valea.
Dar dincolo-i stancoasa
Prapastie viitoare,
Cu negrele-i adancuri...
Cand va ajunge-acolo
Raul maniei mele
Cu apele-i crescute, -
Se va surpa, o, Patrie,
Pe-ai tai dusmani, la fel
Cum se pravale-n noaptea
Prapastiei nesfarsite
Turbata, Niagara!

Poezia

Cum te-njosesc, o, sfanta poezie,
Toti nataraii, si-n ce chip iti calca
Intreaga demnitate in picioare
Tocmai cand vor sa te slaveasca. Toti
Acesti neunsi pontifi ai tai
Proclama-n gura mare ca ai fi
O boiereasca sala stralucita,
In care cuviincios nu poti sa intri
Decat in sclipitori pantofi de lac.
Taceti, voi, minciuna-i pe de-a-ntregul.
Nu-i casa de palavre poezia
Pentru inzorzonatii guralivi,
Alesii pe-o spranceana din saloane:
Mai mult e poezia! E-o cladire
Deschisa orisicui vrea sa se roage,
Cu un cuvant : un templu –n care-i slobod
Sa intri in opinci, si chiar descult.

FLOARE LA REVER - Adrian Paunescu.

TEATRU/FILM 31 Iulie

Cu Nicu Constantin

BIOGRAFIE Nicu Constantin

Vedeta a teatrului de revista si a scheciului de televiziune, Nicu Constantin s-a nascut in 31 iulie 1939, la Eforie Sud, in judetul Constanta. A fost vedeta a Teatrului Satiric "Constantin Tanase" din Bucuresti intre 1960 si 2000, unde a sustinut peste 9.000 de reprezentatii, a activat intre 1979 - 1982 ca actor al Teatrului National de Opereta, a participat la turnee in tara si strainatate: Franta, Rusia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Turcia, Germania, Austria, Egipt, America, Israel, Canada, a participat la peste 600 de emisiuni radio si peste 300 emisiuni TV.
Nicu Constantin a jucat, de-a lungul carierei, si in aproximativ 28 de filme, printre care "Impuscaturi pe portativ" (1966),= filmul sau de debut, "Vin ciclistii" (1968), "Alo, aterizeaza strabunica" (1981) si "Ministerul comediei" (1999).

Mama actorului s-a nascut în Grecia, iar tatal în Albania si are un frate Petre Constantin.
Urmeaza cursurile Scolii de Marina din Constanta si apoi Scoala de Arte din Bucuresti .

Actorul este cunoscut publicului pentru roluri de comedie interpretate alaturi de Alexandru Arsinel, Mihai Fotino, Stefan Tapalaga sau Draga Olteanu Matei, dar si drept unul dintre cei mai înfocati suporteri ai echipei de fotbal Rapid.
Este si un publicist cunoscut scriind scenarii pentru radio, televiziune, texte pentru Teatrul "C-tin Tanase"si alte teatre muzicale,colaborator al mai multor reviste si ziare din tara si a scris si o carte autobiografica "Ochelarii miraculosi" pentru ca ochelarii îi sunt o marca personala, actorul care nu o data a amintit cu ironie despre ei, a ales sa-i foloseasca în titlul cartii .
Este casatorit cu Mandita Constantin, o voce exceptionala cu o cariera muzicala in spate la Teatrul de Opereta, de mai mult de 20 de ani , cu care a avut o cununie intima, ce a avut loc in orasul american New York, cand s-au cununat in haine de imprumut, cuplul transformand petrecerea unor machedoni dintr-un restaurant de peste Ocean in propria lor nunta.
"Eram la a doua casatorie si nu am vrut sa avem invitati", explica sotia actorului. In timp ce se aflau in turneu in SUA, o prietena de-a lor a pus la punct un plan de bataie. Aceasta a vorbit cu preotul roman din New York, iar cand ei s-au intors din Florida i-a anuntat ca a doua zi va avea loc nunta. Nicu Constantin si sotia lui nu aveau cu ce sa se imbrace festiv, avand in vedere ca hainele erau la impresar.
"O bluza imprumutata a avut insa efectul scontat." Abia la biserica cei doi si-au cunoscut nasii....(Cf. Cancan)
Nicu Constantin are o biblioteca absolut impresionanta: peste 3000 de volume. Vasta sa biblioteca cuprinde aproape toate genurile de literatura: incepand cu carti pentru copii, continuand cu poezie, teatru, romane politiste, carti istorice, precum si filozofie.

Incepand cu 2001, Nicu Constantin a devenit cetatean de onoare al orasului Eforie Sud si a fost distins cu Ordinul Cultural, cls I, medalii, decoratii pentru activitatea sa artistica, este Societar al Teatrul National de Opereta si a obtinut premiul de popularitate al unei reviste de profil.

In 2005, la Gala Uniter, a primit premiul special pentru teatru de revista, iar in 2006, premiul Uniter pentru intreaga activitate.
In prezent (11 mai 2009 - ) actorul este internat La SPITALUL MILITAR CENTRAL: "Pacientul sufera de o afectiune pulmonara severa si este intubat. Starea lui nu s-a imbunatatit de la internare, este oarecum stationara, insa echipa medicala face toate eforturile pentru ameliorarea starii de sanatate. Din pacate, in momentul de fata, actorul nu poate parasi sectia ATI", a declarat, pentru NewsIn, directorul spitalului, prof. dr. Ioan Sarbu.

Cu Nicu Constantin

Borvizomanii (1988):

Invitatie in Studioul Varietatilor - Nicu Constantin si Dem Radulescu:

Secretul lui Bachus:

De Antoine de Saint-Exupéry

Antoine de Saint Exupery - Micul Prinţ (Lectură):

Pușculița cu Alexandru Giugaru

Intre filologi (1972) - D. D. Patrascanu

GÂNDURI PESTE TIMP 31 Iulie

Antoine de Saint-Exupéry - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 31 Iulie

Jean Constantin

· O familie de tineri merge in vizita la niste prieteni mai in varsta. Se aseaza la masa sa manance. Batranul ii zice sotiei:

- Luceafarul meu, adu felul intai!
Dupa ce termina, batranul zice:

- Frumoasa mea, adu felul doi!

Dupa ce termina, batranul ii zice sotiei:
- Iubirea mea, adu desertul!

Dupa masa, femeile merg la bucatarie, iar barbatii raman singuri. Tanarul il intreaba pe batran:

- Cum de reusesti, dupa atatia ani, sa-i mai spui cuvinte asa frumoase?

- Sa mor daca mai stiu cum o cheama...

· Domnule doctor, am venit sa ma ajutati si pe mine. Am incercat tot felul de medicamente, dar tot n-am ramas gravida!
- Stati s-o luam metodic! Poate e o chestiune de ereditate. Mama dumneavoastra a avut copii?

· Stiti de ce isi sufla femeile vara in san ?
Ca sa nu fiarba laptele !

· Doi mincinosi stateau de vorba.Printre altele:
-Auzi,ma?Bunica mea, saraca, e asa de mica, ca trebuie sa se urce pe scara atunci cand aprinde focul de la aragaz....
-Eeee!Bunica ta e mare...!A mea e asa de mica, ca trebuie sa se urce pe scaun atunci cand spala pe jos!

· La ginecolog:
- Ei bine, doamna, zise ginecologul ridicandu-se, pot sa va dau o veste buna!
- Nu sunt doamna, dle doctor, ci domnisoara.
- Atunci, domnisoara, trebuie sa va dau o veste rea!

· O cucoana se duce cu fata la medic.
-Ce are fata doamna ?
-Pai, sa vedeti, este anemica, nu are pofta de mincare, este palida, etc. etc.
Consulta medicul fata, dupa care zice:
-Nu are nimic fata, dar i-ar trebui un barbat!
La care fata intreaba :
-Dom`doctor, dar unul ajunge?

· Fata se intoarce foarte tirziu acasa. Mama o asteapta si ii spune:
-Mai, fato, nu mi-a placut deloc cum te-a sarutat Ionut!
-Nici mie, mama, dar asta este, inca nu are atita experienta...

· Adolescenta taticului:
-Tipul pe care tocmai l-ai aruncat pe usa afara, pe motiv ca eu sunt prea mica pentru un prieten, este fiul sefului tau!...

· -Mama, daca o sa fiu o fata cuminte cind o sa fiu mare, o sa am si eu un sot?
-Da, fetita mea.
-Si daca nu o sa fiu o fata cuminte?
-Atunci o sa ai mai multi...

Varianta:
O fetita isi vede tatal iesind gol pusca de la baie si contrariata se duce sa o intrebe pe mama sa:
-Mami, spune-mi cand voi fi mare o sa am si eu o coada intre picioare, asa cum are tata?
-Da fata mea, ii raspunde mama, daca o sa fii cuminte, o sa ai si tu una la fel. Daca nu o sa fii cuminte, o sa ai mai multe!...

· -Parintii mei au innebunit, spune o pustioaica de 16 ani prietenei sale. Dintr-o data le place cum ma imbrac, cum ma port mi-au dat voia sa ma tatuez si de atunci viata nu mai are nici o atractie pentru mine...

· O fetita intra la mama-sa in bucatrie:
-Mama, mama, postasul!...
La care mama:
-Dar, draga mamii, lasa-l...
Si fetita:
-Mama, la-am lasat deja, dar el mai vrea odata...

· La magazin o pustoaica intreaba:
-Pot sa schimb hainele cumparate si in cazul in care ele plac parintilor?...

· O fetita observa la strand diferenta dintre ea si un baietel. Se duce intr-un suflet la mama ei si intreaba:
-Mama! De ce nu am si eu asa ceva intre picioare?
-Rabdare, copilul meu, rabdare...

· Un baiat si o fata se joaca de-a v-ati ascunselea. Fata explica regulile:
- Tu te pui. Eu ma voi ascunde. Daca ma gasesti in 20 minute, poti sa ma tii de mana. Daca ma gasesti in 10 minute, poti sa ma saruti. Daca ma gasesti imediat, poti sa faci ce vrei cu mine. Acum pune-te, eu ma voi ascunde dupa frigider.

· O fetita de vreo 5 anisori cu mamica ei misto tare faceau plaja. Alaturi statea un nene. Fetita catre ma-sa:
-Mama, ce ascunde nenea ala in slip?
-Aia e bogatia lui.
-Mama, da uite ce se imbogateste cand se uita la tine!

· O mama isi surprinde fata de 17 ani cu tigara in gura.
-Decat sa fumez o tigara m-as lasa violata de 10 zdrahoni., zice ea suparata.
-Cine n-ar face-o ? ofteaza fata, visatoare.

· O fetita vine seara tarziu acasa. Mama-sa o intreaba:
-De ce ai intarziat, ca filmul s-a terminat de mult?
-Mama draga, in drum spre casa, m-a urmarit un tip. Era tare frumos, dar mergea foarte incet...

· -Mamico, de ce poarta miresele rochii albe ?
-Fiindca exprima bucuria.
-Atunci, mirele de ce-i imbracat in negru ?

· -Mamico, vreau sa te rog ceva!
-Ce e, fetita mea?
-Imi doresc foarte mult un fratior, nu am cu cine sa ma joc.
-Bine, o sa vorbesc cu taticul, dar nu stiu daca o sa accepte, un copil costa foarte scump in ziua de azi.
-Macar unul micut, mic de tot si slabut, poate e mai ieftin!

· Mama catre fata ei:
-Fetita mea, de ce nu stai in bratele tatalui tau?
-Nu se poate, acela este locul menajerei.

· -Maria! Vii afara sa ne jucam?
-Nu inca. Mai am de exersat la pian, trebuie sa termin exercitiile la engleza si sa fac ordine in camera. Asa ca mai asteapta-ma inca zece minute.

· Mama isi invata fiica :
-Nu-mi pasa, puteti sa mergeti in camera ta cu prietenul tau cit timp ne uitam la televizor in sufragerie. Dar daca face ceva ce nu-i permis sa ne dai de veste.
-Dar, mama, cum ?
-Fii foarte atenta... Daca vrea sa te sarute strigi "pere" Daca vrea sa te prinda de sani sa strigi "mere". Daca isi pune miinile mai jos, atunci sa strigi : "piersici" !
Se inchid tinerii in camera fetei iar parintii se uita la televizor. Dintr-o data, se aude o voce strigind:
-Salata de fructe! Salata de fructe!...

· Un tata afla ca fiica (inca o adolescenta) ca este gravida in luna a cincea.
-Tampito, o cearta el, unde ti-a fost capul?
-Sub volan, tata, spuse ea...

· Fetita iese din baie plangand amarnic.
-Ce ai, fetito? o intreaba mama ei.
-Fratii mei se joaca in cada de-a submarinele si pe mine m-au dat afara, zicand ca eu nu am periscop.

· Vine fetita la tatal ei:
-Tata, eu cu prietenul meu, putem folosi masina?
-Da, dar nu are benzina!
-Nu-i nimic, si asa nu iesim din garaj...

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

marți, 30 iulie 2019

Albume

Single-uri

Romane

Trilogia Abația

Alte romane

Culegeri de povestiri

Traduceri

Cu Akcent

Solo

2 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita

FLOARE LA REVER - Adrian Paunescu.

Pușculița cu Alexandru Giugaru

Intre filologi (1972) - D. D. Patrascanu

Jean Constantin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz