MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU LUNI 22 IULIE 2019

Bună dimineața, prieteni!

Să aveți o săptămână minunată plină de realizări!

ISTORIE PE ZILE 22 Iulie

Evenimente

·         838: In  bătălia de  la Anzen, imparatul bizantin Teofil suferă o grea înfrângere in razboiul impotriva Abbasizilor. Teofil (n. la 20 ianuarie 813), a fost imparat al Bizantului  din  829 până la moartea sa în 842. A condus personal armatele bizantine  în războiul său pe tot parcursul vieţii împotriva arabilor, începând de la 831. Dinastia Abbasizilor (750 – 1258) a fost dinastia arabă care a urmat  Califatului omeyyad (661 – 750) , de la Damasc. Imediat după înfrângerea omeyyazilor în 750, califul abbasid Al-Mansur (m. 775) a construit o altă capitală pentru noul califat în câmpia Mesopotamiei, la o răscruce de drumuri caravaniere, capitală pe care o va numi Bagdad sau Madinat As-salam („Orașul Păcii”). In timpul acestei dinastii  civilizația islamică atinge apogeul dezvoltării sale, dar  va fi  distrusa  în 1258 de câtre armata hanului mongol Hulagu, nepotul lui Genghis-Han, care l-a executat pe ultimul conducător abbasid și a ras Bagdadul din temelii.

·         1099: Godfrey de Bouillon este ales primul apărător al Sfantului Mormant  din Regatul Ierusalimului, in timpul primei Cruciade. Godfroy de Bouillon (c. 1060, Boulogne-sur-Mer – 18 iulie 1100, Ierusalim) cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godfroy a devenit primul suveran crestin al Regatului Ierusalimului , dar nu a folosit titlul de “Rege”.

·         1209: Are loc Masacrul de la Béziers, prima acțiune militară majoră din timpul Cruciadei impotriva Catharilor (Albigenzilor). Catharii (din greacă καθαροί tradus „Purii”, cunoscuți și ca Albigenzii , pentru că erau deosebit de activi în regiunea Albi din sudul Frantei), erau o sectă creștină cu puternice influențe gnostice, a cărei teză ducea la extrem doctrina celor două principii, Binele și Răul. Ei erau adeptii unei morale ascetice, fiind împotriva căsătoriei (depuneau jurământ de castitate) și considerând nașterea și chiar viața, rele în eșența lor. Priveau întreaga lume materială ca pe o uriașă temniță în care sunt închise sufletele (luminoase, aparținând lui Dumnezeu) Cruciada anticathara (1209-1229) a fost o campanie militară de 20 de ani inițiată de Papa Inocențiu al III-a,care avea drept scop eliminarea acestei miscari religioase din Languedoc, în sudul Franței. La Cruciada a luat parte în primul rând de coroana franceză care urmarea in primul rand readucerea regiunii Toulouse în sfera, sa prin diminuarea culturii regionale occitane distincte, precum și a nivelului ridicat de influență a conților de Barcelona. Sfârșitul sectei cathare s-a petrecut pe 15 martie 1244 la fortăreața Montségur, unde, după un asediu prelungit, în care le-a fost oferită alternativa convertirii la catolicism, 250 de catari au coborât din cetate și s-au aruncat în flăcările unui rug aprins.

·         1298: Regele Edward I al Angliei i-a învins pe scoțienii condusi de William Wallace în bătălia de la Falkirk . A fost una din marile bătălii din timpul Primului razboi scotian de independenta. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte, Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu. Sir William Wallace (1272 sau 1273 – 23 august 1305) a fost un cavaler și nobil scotian, devenit unul din principalii conducatori în timpul razboaielor de independenta ale poporului sau. În august 1305, Wallace a fost capturat în Robroyston, in apropiere de Glasgow, și predat regelui Edward I al Angliei, care a ordonat sa fie spânzurat.

·         1306: Regele Phillip cel Drept ordona alungarea evreilor din Franta

·         1451: Umanistul italian Poggio Bracciolini menționează, în lucrarea "Disceptationes convivales", latinitatea limbii române, precum și continuitatea elementului romanic în cuprinsul vechii Dacii, din vremea împăratului Traian. Gian Francesco Poggio Bracciolini (n. 11 februarie 1380 – d. 30 octombrie 1459) filozof umanist italian. A afirmat originea romană a poporului român în secolul al XV-lea.Constata elemente comune ale limbii latine si limbii romane. Pentru prima data se argumenta latinitatea limbii romane cu probe culese direct din spatiul romanesc de cunoscatori ai limbii latine.

·         1456: Are loc strălucita victorie de la Belgrad a lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei, împotriva glorioasei armate otomane conduse de sultanul Mahomed al II–lea, cuceritorul Constantinopolului. În urma acestei victorii, Papa Calixt al III-lea (1455-1458) l-a caracterizat pe Iancu de Hunedoara drept „atletul cel mai puternic al lui Hristos". Sultanul Mehmed II-lea (Mahomed II-lea), după cucerirea Constantinopolului (1453), a pus capăt ultimilor rezistenențe ale Imperiului Bizantin, otomanii devenind stăpînii Bosforului, iar apoi a Mărilor Egee și Negre. Mehmed II-lea a invadat Serbia, cucerind cetatea Ostrovița (1454), punînd mîna pe tezaur. Flota otomană se regrupa pe Dunăre la Vidin. Mobilizarea armatei Ungare a avut loc în aprilie 1456, Iancu de Hunedoara cerînd ajutor extern. Voievodul trimite 5 000 de mercenari la Belgrad, pentru a apăra poarta spre Ungaria, iar în Muntenia susține venirea la domnie a lui Vlad Țepeș în locul lui Vladislav II-lea. Iancu de Hunedoara adună 20 000 ostași: trupe ungare, transilvănene și mercenari. În susținerea armatei vor veni și 27 000 - 28 000 de pedeștri din rîndurile cruciaților lui Capistrano. Tabăra sultanului Mehmed II-lea, Cuceritorul, avrea însă 100 000 oameni.  La 4 iulie 1456, sultanul Mehmed II-lea începe asediul Belgradului prin bombardarea fortificațiilor, iar flota otomană de 60 galere și 150 nave mici a blocat aprovizionarea cetății de pe Dunăre. Din ordinul lui Iancu de Hunedoara flota creștină atacă din două direcții flota otomană la 14 iulie cu 240 nave, silind-o să scoată blocada cetății pe Dunăre. Concomitent nu înceta bombardamentul terestru al cetății, iar asediații răspundeau cu săgeți și foc de tun. Asaltul general al cetății Belgrad a avut loc în după-amiza zilei de 21 iulie 1456, otomanii pătrunzînd de două ori în oraș dar de fiecare dată fiind respinși. La a treia încercare ienicerii otomani au fost respinși de trupele lui Capistrano amplasate pe podul ce asigura intrarea în cetate. Cruciații nou veniți de pe Dunăre au întărit garnizoana cetății. La 22 iulie, tabăra creștină dezlănțuie atacul general, artileria turcă fiind repede capturată, însuși sultanul fiind rănit. Acțiunile militare turce au fost contracarate de Iancu de Hunedoara care a folosit iscusit artileria recent capturată de la aceștea. La 23 iulie, otomanii se retrag părăsind tabăra lor. În cinstea acestei glorioase victorii, și astăzi, în toate bisericile catolice, la ora 12, se trag clopotele, marcînd victoria lui Iancu de Hunedoara asupra lui Mehmed al II-lea. Victoria lui Iancu de Hunedoara a oprit expansiunea otomană pe această direcție pentru 65 ani, cînd sultanul Suleyman al II-lea Magnificul  va cuceri Belgradul în 1521.

·         1456: Vlad Țepeș pătrunde în Țara Românească și îl înfrânge pe Vladislav al II-lea, urcând în scaunul țării.

·         1499:  In bătălia de la Dornach,  armata elvetiana înfrânge decisiv  armata împăratului Maximilian I al Imperiului roman de natiune germana. 

·         1774: A fost semnat tratatul ruso-turc de la Kuciuk-Kainargi, care deschide calea influenței rusești în principate.

·         1793: Exploratorul scotian Alexander Mackenzie ajunge la Oceanul Pacific, devenind primul om care a finalizat o traversare transcontinentala a Canadei de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific. Aceasta a fost prima traversare de la vest la est a Americii de Nord canadiene și a precedat expediția lui Lewis și Clark cu 10 ani. Sir Alexander Mackenzie ( n. 1764, insula Lewis, Scoția – d. 12 martie 1820, Dunkeld, Scotia) explorator scotian, ajunge la Oceanul Pacific, devenind primul om care a finalizat o traversare transcontinentala a Canadei de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific.

·         1798: Și-a început serviciul cea mai veche navă de război a marinei americane „USS Constitution”. În timpul celor 33 de ani de funcționare, în care a participat la 30 bătălii, nava a fost invincibilă.

·         1812: În cadrul Războiului Peninsular, ducele de Wellington Arthur Wellesley a învins armatele franceze în bătălia de la Salamanca.

·         1942: Începe deportarea sistematică a evreilor din Ghetoul Varşoviei în lagărul de concentrare de la Treblinka (“Acţiunea Reinhardt”).

·         1944: Puternic bombardament anglo-american asupra Bucureștiului.

·         1946: A fost creată Organizația Mondială a Sănătății (OMS), instituție specializată a Națiunilor Unite, cu sediul la Geneva; funcționează, efectiv, de la 7 aprilie 1948(România este membru al OMS din 1948). OMS „Organizația Mondială a Sănătății” (sau WHO – acronimul în limba engleză a denumirii World Health Organization) cu sediul central la Geneva a fost înființată la 7 aprilie 1948, având în prezent 193 de state membre. Are reprezentanțe în 147 de țări și 6 birouri regionale. Bugetul pe anul 2009 a fost de aproape 5 miliarde de dolari americani. Este o organizație internațională care are rolul de a menține și coordona situația sănătății populațiilor pe glob. Finanțarea bugetului se face prin cotizații plătite de către țările membre, contribuții voluntare ale țărilor membre sau donații. Cotizațiile sunt calculate conform unei scări mobile: țările bogate plătesc mai mult iar cele sărace mai puțin (de ex. Belize plătește doar câteva mii de dolari americani pe an). Cu ocazia unei conferințe ținute la Paris în martie- aprilie 1946 de către 18 membri ONU, un comitet tehnic a redactat un plan de constituție pentru o organizație mondială a sănătății. Erau descrise principiile de activitate și funcțiile pe care urma să le aibă organizația. Aceste propuneri au fost apoi prezentate delegațiilor naționale la o conferință ținută la New York în iunie-iulie 1946. Pe 19 iulie, 61 de state au semnat constituția. China și Regatul Unit au semnat necondiționat, iar celelalte delegații au semnat cu condiții. A fost dată autorizarea să se stabilească o comisie interimară cu 18 membri. Un canadian, dr. Brock Chisholm, a fost numit secretar-executiv al acestei comisii, care urma să conducă programul până când 26 de țări semnau constituția necondiționat. Această a 26-a semnătură a fost obținută pe data de 7 aprilie 1948- dată care este considerată ca zi de naștere a Organizației Mondiale a Sănătății. Rolul organizației, stabilit în constituția ei, este menținerea în cea mai bună stare a sănătății populațiilor pe glob. Strategia de combatere a bolilor a fost formulată în „Declarația de la Alma-Ata” (1978) din Kazahstan. Nivelul de sănătate atins trebuie să-i asigure omului o stare fizică și psihică pentru a putea deveni productiv și folositor societății. Concepția despre sănătate și despre menținerea ei prin strategia combaterii bolilor este formulată în „Charta de la Ottawa” (1986).

·         1946: Organizația sionistă teroristă "Irgun" bombardează hotelul "Regele David" dinIerusalim, locul administrației civile și comandamentul militar pentru Mandatul britanic pentru Palestina; au rezultat 91 de decese.

·         1950: Regele Leopold al III-lea al Belgiei se întoarce din exil însoțit de proteste. Peste un an, la 16 iulie 1951, va abdicaîn favoarea fiului său cel mare, Baudouin I.

·         1977: Liderul comunist reformator chinez Deng Xiaoping  revine  la putere in China. Conferinţa de Partidul Comunist Chinez l-au repus in functiile de  prim- vicepreşedinte al Consiliului de Stat, Vice-preşedinte al Comitetului Central al Partidului Comunist, Vice-preşedinte al Comisiei Militare şi şef al  Statului Major General al Armatei de Eliberare a Poporului. Fusese demis din functiile pe care le ocupa, după ce asa numita ’Banda a celor patru” aflata la conducerea Chinei, l-a acuzat de organizarea revoltei populare din Piaţa Tiananmen.

·         1983: Legea marţială instituita de comunisti  în Polonia este oficial revocată.

·         1987 - În această zi primii invitaţi au putut face cunoştinţă cu cel mai scump şi rapid Ferrari produs până atunci, legendarul Ferrari F40, după ce oficial acest model a fost dezvelit pe 21 iulie seara. Prin acest model Enzo Ferrari, care la acea vreme avea respectabila vârstă de 90 de ani, a avut ambiţia să lase în urma sa ceva memorabil şi a subliniat în mod explicit inginerilor proiectanţi acest lucru. Astfel a apărut acest bolid, succesor al lui Ferrari 288 GTO, care se dorea cea mai fidelă transpunere a spiritului modelelor de Formula 1 într-un automobil de stradă. Ferrari F40 dezvolta 478 CP, cântărea doar 1.100 kg şi priva şoferul de orice răsfăţ, chiar în loc de mânere de uşi având simple benzi, iar controlul tracţiuni nu era una dintre dotările sale. Deci performanţa era crezul acestui model, putând sprinta până la 100 km/h în 3,8 secunde şi a fost primul model de serie care a trecut de bariera psihologică de 320 km/h. Acest model s-a aflat în producţie doar până în 1992, perioadă în care 1.315 exemplare au fost vândute. Bolid F40 a predat ştafeta lui Ferrari F50, alt model de legendă din gama Ferrari.

·         1987 - Gorbaciov face cunoscută disponibilitatea URSS de a distruge toate rachetele cu rază medie de acţiune.

·         1996 - S-a desfăşurat, la Constanţa, aplicaţia militară "Cooperative Partner '96", la care au participat statele membre NATO - Grecia, Italia, Spania, SUA, Turcia, Gruparea navală de intervenţie din Mediterana şi statele partenere România, Bulgaria şi Ucraina.

·         1996 - Agenţia SUA pentru Comerţ şi Dezvoltare a acordat României un credit nerambursabil în valoare de 400.000 dolari, pentru dezvoltarea comunicaţiilor. Acordul a fost semnat de Joseph Grandmaison, directorul TDA şi de Ovidiu Ioan Muntean, ministrul Comunicaţiilor.

·         1998 - Intră în vigoare Convenţia privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma la data de 24 iunie 1995. România a depus instrumentele de ratificare la data de 21 ianuarie 1998.

·         1999 - Parchetul Curţii Supreme de Justiţie solicită ministrului Justiţiei declanşarea procedurii de ridicare a imunităţii parlamentare a deputatului PD Petre Partal, pentru efectuarea unor acte de urmărire penală, într-un dosar în care politicianul este învinuit de fraudarea Credit Bank cu peste 48 de miliarde de lei.

·         2000: Fostul premier al Pakistanului, Nawaz Sharif (17 februarie 1997 - 12 octombrie 1999), a fost condamnat de un tribunal anti-corupție din Attock la 14 ani închisoare, sub acuzația de evaziune fiscală.

·         2002 - Danielle Steel, prolifică autoare de romane de dragoste, a primit din partea guvernului francez, Ordinul Artelor şi Literelor, pentru contribuţia ei artistică.

·         2003 - Miron Cozma a adresat preşedintelui Ion Iliescu o cerere de graţiere a pedepsei la care instanţa supremă l-a condamnat, în 1999, în dosarul privind mineriada din 1991.

·         2004 - Preşedintele american George W. Bush l-a primit, la Casa Albă, pe premierul român Adrian Năstase, cu care a discutat situaţia din Irak şi Afganistan, relaţiile bilaterale, alegerile din România şi SUA şi problema adopţiilor internaţionale.

·         2005: Microsoft anunță numele final al noului sistem de operare: "Windows Vista".

·         2006 - Preşedintele Parlamentului irakian, Mahmud al-Mashhadani, cere forţelor americane să nu se mai implice în Irak.

·         2007 - Partidul Dreptate şi Dezvoltare (AKP) a câştigat alegerile legislative din Turcia.

·         2008 - Fostul lider al sârbilor bosniaci, Radovan Karadzici, a fost localizat şi arestat de serviciile de securitate sârbe, fiind inclupat de TPI pentru genocid, crime împotriva umanităţii şi crime de război din cauza rolului avut în războiul din Bosnia, care a provocat moartea a peste 200.000 de persoane între 1992 şi 1995

·         2009: Se produce cea mai lungă eclipsă totală de Soare din secolul al XXI-lea. Durata maximă a fost de 6 minute și 39 de secunde pe coasta Asiei de sud-est. O eclipsă mai lungă va fi posibilă în iunie 2132.

·         2011: În două atacuri din Norvegia, 77 de oameni mor, zeci sunt răniți. Atacurile au fost lansate împotriva guvernului, populației civile și unei tabere de vară. Extremistul de dreapta Anders Behring Breivik a fost arestat și condamnat la 21 de ani de închisoare. Atacurile din Norvegia din 2011 au fost două atacuri teroriste consecutive lansate împotriva guvernului, populației civile și unei tabere de vară. La data de 22 iulie 2011 la 15:26 CEST, o explozie puternică propagată dintr-o mașină capcană din centrul capitalei norvegiene Oslo, în apropierea unor clădiri guvernamentale, a cauzat decesul a opt persoane și rănirea altora, dintre care mai mult de zece victime în stare critică. În total, 77 de persoane (69 în urma celui de-al doilea atac) au decedat ca urmare a exploziei din Oslo și a atacului cu arme de la o tabără a tineretului laburist de pe insula Utøya. Poliția norvegiană l-a arestat pe Anders Behring Breivik, un extremist de dreapta norvegian în vârstă de 32 de ani, ca urmare a împușcăturilor în masă de pe insula Utøya, acesta fiind ulterior acuzat de producerea ambelor atacuri. Ca răspuns, Uniunea Europeană, NATO și țări din întreaga lume și-au exprimat sprijinul pentru Norvegia și au condamnat atacurile.

• 2016: În Kuweit, temperaturile au ajuns la 54 de grade Celsius, cea mai mare temperatură înregistrată pe glob în timp ce în Irak, în orașul antic Basra, s-au înregistrat 53,9 grade Celsius. Organizația Mondială de Meteorologie a omologat temperaturile. ^[1] Recordul mondial de temperatură (56,7 grade Celsius) a fost înregistrat la ferma Furnace Creek din Valea Morții, California, la 10 iulie 1913 însă este contestat pe motiv ca a fost măsurat cu instrumente inexacte acum peste 100 de ani.

Nașteri

·         1478: S-a nascut Filip I al Castiliei (d. 1506). Filip I (22 iulie 1478 – 25 septembrie 1506), cunoscut ca cel Frumos sau cel Drept, a fost fiul lui Maximilian I, Împărat romano-german. A moștenit mare parte din Ducatul Burgundia de la mama sa, Maria de Burgundia, și, deoarece s-a căsătorit cu Ioana de Castilia a devenit rege al Castiliei. A fost primul Habsburg care a domnit în Spania iar succesorii săi îl cunosc drept Filip I al Spaniei. Nu a moștenit niciodată teritoriile conduse de tatăl său. Filip s-a născut la Bruges, Flandra (astăzi în Belgia) și a fost numit după străbunicul său, Filip al III-lea, Duce de Burgundia. În 1482, după decesul mamei sale, Maria de Burgundia, a moștenit Ducatul de Burgundia sub tutela tatălui său (Filip avea patru ani). A urmat o perioadă de turbulențe cu ostilități sporadice în principal între marile orașe din Flandra (Bruges și Gent) și susținătorii lui Maximilian. Filip a fost prins în vâltoarea evenimentelor și chiar pentru scurt timp a fost sechestrat în Bruges ca parte a campaniei flamande de mărire a autonomiei pe care o obținuse în 1477 de la Maria de Burgundia printr-un acord numit Blijde Inkomst. În 1493, prin Pacea de la Senlis, se convine ca Filip în vârstă de 15 ani va deveni prinț începând cu anul următor. În 1494, Maximilian abandoneză regența în conformitate cu termenii Tratatului de la Senlis iar Filip preia conducerea Ducatului cu toate că, în practică, autoritatea deriva de la Consiliul nobililor din Burgundia. La 20 octombrie 1496, la Lier, Filip s-a căsătorit cu Ioana a Castiliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea de Aragon și a reginei Isabela I a Castiliei. Căsătoria a fost una dintr-un set de alianțe dintre Habsburgi și Trastámara menită să consolideze alianța împotriva puterii în creștere a Franței, creștere datorată politicii lui Ludovic al XI-lea al Franței. Problema a devenit mai urgentă după invazia lui Carol al VIII-lea al Franței în Italia (primul război peninsular). Sora lui Filip, Margareta s-a căsătorit cu Juan, Prinț de Asturias, singurul fiu al lui Ferdinand și al Isabelei și succesor la coroana unificată a Castiliei și Aragonului.

·         1519: S-a nascut Papa Inocenţiu al IX-lea; (d. 1591). Papa Inocențiu al IX-lea (n. 22 iulie 1519 – d. 30 decembrie 1591) papă al Romei. Papa Inocențiu al IX- lea ,născut Giovanni Antonio Facchinetti, a fost Papa de la 29 octombrie la 30 decembrie 1591. Înainte de a a urca pe tronul pontifical, el a fost avocat diplomat și administrator-șef în timpul domniei lui Papa Grigorie al XIV- lea (1590-1591).În 1560, a fost numit Episcop de Nicastro, în Calabria. în 1562 a fost prezent la Consiliul de la Trent. Papa Pius al V- lea (1566-1572) l-a trimis ca Nunțiu papal la Veneția în 1566 , pentru a promova alianța papală cu Spania și Veneția, împotriva turcilor, care a dus în cele din urmă, în marea victorie navala crestina de la Lepanto în 1571. A devenit Patriarh latin al Ierusalimului titular în anul 1572 si a ocupat acest post până când a fost creat Cardinal. Papa Grigore al XIII-lea l-a creat cardinal pe 12 decembrie 1583 si l- a făcut prefectul Signaturii Apostolice în 1591, cu putin inainte de a deveni Papa.
* 1615: Marguerite de Lorena (22 iulie 1615^[3] – 13 aprilie 1672) a fost prințesă de Lorena prin naștere și ducesă de Orléans prin căsătoria cu Gaston, Duce de Orléans, fratele mai mic al regelui Ludovic al XIII-lea. A fost mama vitregă a La Grande Mademoiselle.

Marguerite de Lorena

Portret de van Dyck

* 1671: Ludwig Rudolf, Duce de Brunswick-Lüneburg (22 iulie 1671 – 1 martie1735) a domnit asupra Brunswick-Lüneburg din 1731 până la moartea sa. A fost bunicul matern al împărătesei Maria Tereza a Austriei.

Ludwig Rudolf a fost fiul cel mic al lui Anthon Ulrich, Duce de Brunswick-Lüneburg. El a devenit general maior în serviciul împăratului Leopold I în 1690 și a fost capturat în bătălie de francezi. După ce a fost eliberat în același an, tatăl său i-a dat în dar comitatul de Blankenburg.

În 1707, Blankenburg a fost ridicat la rang de principat al Sfântului Imperiu Roman; în acest fel, Ludwig Rudolf a devenit prinț domnitor înaintea fratelui său mai mare, Augustus Wilhelm. După moartea lui Augustus Wilhelm în 1731, Ludwig Rudolf a moștenit și Wolfenbüttel. Fratele său aproape că ruinase statul iar Ludwig Rudolf a reușit să-l restaureze financiar.

Ludwig Rudolf a murit în 1735 fără moștenitori pe linie masculină. A fost succedat de vărul său primar, Ferdinand Albert al II-lea, care s-a căsătorit cu fiica cea mică a lui Ludwig Rudolf, Antoinette Amalie.

În 1690, la Aurich, Ludwig Rudolf s-a căsătorit cu Christine Louise, fiica lui Albert Ernest I, Prinț de Öttingen. Ei au avut următorii copii care au atins vârsta adultă:

• Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel (1691–1750), căsătorită cu împăratul Carol al VI-lea
• Charlotte Christine de Brunswick-Lüneburg (1694–1715), căsătorită cu Țareviciul Alexei Petrovici al Rusiei, fiul țarului Petru cel Mare
• Antoinette Amalie de Brunswick-Wolfenbüttel (14 aprilie 1696 – 6 martie 1762), căsătorită cu Ducele Ferdinand Albert II de Brunswick-Lüneburg

Printre descendenții lui Ludwig Rudolf se includ monarhii: George al V-lea al Regatului Unit, Nicolae al II-lea al Rusiei, Wilhelm al II-lea al Germaniei, Franz Joseph al Austro-Ungariei, Victor Emanuel al III-lea al Italiei, Albert I al Belgiei, Ferdinand I al României, Ferdinand I al Bulgariei, precum și actualii monarhi ai Spaniei, Danemarcei, Suediei, Norvegiei și Liechtenstein.

Ludwig Rudolf, Duce de Brunswick-Lüneburg

·         1784: Friedrich Wilhelm Bessel (n. 22 iulie 1784 la Minden, Renania de Nord-Westfalia - d. 17 martie 1846, Königsberg) a fost matematician și astronom german, cunoscut în matematică pentru sistematizarea funcțiilor Bessel (descoperite anterior de Daniel Bernoulli) și mai ales pentru primele măsurători precise din astrofizică (distanța până la stele) și ca fondator al școlii germane de observații astronomice.

S-a născut la Minden, din Renania de Nord-Westfalia. Încă de la 14 ani intră, mai întâi ca ucenic la concernul import-export Kulenkamp. Problemele impuse de navigație îi solicită aptitudinile pentru matematică, apoi cele pentru astronomie, mai ales că se punea problema calculării longitudinii.

Calculând cu mai multă precizie orbita cometei Halley, Bessel este remarcat de către Heinrich Wilhelm Olbers, mare astronom al acelui timp. Peste doi ani Bessel părăsește Kulenkamp și devine asistent la Observatorul Astronomic de la Lilienthal, lângă Bremen.

Dobândind notorietate, la 26 de ani, regele Frederic al III-lea al Prusiei îl numește director al Observatorului din Königsberg înființat în 1810.

Bessel a fost membru al Academiei din Berlin.

Bessel a devenit celebru prin clasa de funcții care îi poartă numele, pe care le-a introdus în analiză și care prezintă o importanță deosebită în fizică, tehnică și astronomie. Astfel, funcțiile Bessel au legătură cu problema mișcărilor armonice, au aplicații în rezistența materialelor, în studiul circuitelor utilizate în tehnica ultrafrecvențelor.

În 1812, Bessel a stabilit legea de formare a termenilor seriei care exprimă valoarea constantei lui Euler.

A studiat ecuațiile diferențiale ale oscilațiilor unei membrane întinse.

A rezolvat multe probleme cu ajutorul calculului vectorial.

În 1819 - 1821, s-a ocupat de integrarea trigonometrică a funcțiilor de două variabile.

În ceea ce privește teoria aproximării, Bessel a elaborat teoria celor mai mici pătrate și a verificat pe scară largă legea erorilor a lui Gauss.

În astronomie, a contribuit la perfecționarea instrumentelor astronomice și a organizat măsurători geodezice de mari proporții în Europa Centrală.

Friedrich Wilhelm Bessel

* 1819: Alexandru (Alecu) Romalo^[1] (n. 22 iulie 1819, Iași, Moldova – d. 7 iulie 1875, București, România) a fost un politician din secolul al XIX-lea, ministru al cultelor în guvernul Mihail Kogălniceanu din Iași, în intervalul 30 aprilie 1860 - 17 ianuarie 1861.

Alexandru Romalo, a fost, de asemenea, primul președinte al Curții de Conturi, fiind numit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza la data de 18 iulie 1864, continuând să dețină funcția și sub domnia lui Carol I, până la 1 ianuarie 1868

Alexandru Romalo

·         1822: S-a nascut geneticianul Gregor Johann Mendel, calugar si botanist austriac. A descoperit legile eredităţii în 1865. Experientele privind hibridarea plantelor si asupra ereditatii vegetalelor au impus aparitia legii care poarta numele “mendelism”; (d.06.01.1884).

·         1831: Împăratul Kōmei (japoneză 孝明天皇 Kōmei-tennō; n. 22 iulie 1831 – d. 30 ianuarie 1867) a fost al 121-lea împărat al Japoniei. A domnit din 10 martie 1846 până în 30 ianuarie 1867. Numele său era Osahito (japoneză 統仁).

Împăratul Kōmei

Al 121-lea Împărat al Japoniei

·         1848: S-a nascut Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (d. 1914). Adolphus Frederic al V-lea, Mare Duce de Mecklenburg (22 iulie 1848 – 11 iunie 1914) penultimul suveran al statului Mecklenburg-Strelitz. La 17 aprilie 1877, la Dessau, Adolf Friedrich s-a căsătorit cu Prințesa Elisabeth de Anhalt
În urma decesului tatălui său la 30 mai 1904 a devenit Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz. Elisabeth și Adolf Friedrich au avut patru copii: - Ducesa Maria (1878–1948) căsătorită cu (1) Contele George Jametel (2) Prințul Julius Ernst de Lippe
- Ducesas Jutta (1880–1946) căsătorită cu Danilo, Prinț Moștenitor de Muntenegru
- Ducele Adolphus Frederic al VI-lea (1882–1918)
- Ducele Karl Borwin (1888–1908); ucis în duelul cu cumantul său contele George Jametel apărând onoarea surorii sale mai mari.

Adolphus Frederic al V-lea

·         1882: S-a născut pictorul american Edward Hopper; (m. 15 mai 1967).

·         1887: Gustav Ludwig Hertz (n. 22 iulie 1887, Hamburg – d. 30 octombrie1975, Berlinul de Est) a fost un fizician german, nepot al lui Heinrich Rudolf Hertz, și laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1925, pentru rolul său în demonstrarea teoriei ciocnirilor între electroni și atomi.
Hertz a studiat la Universitatea Göttingen (1906-1907), Universitatea Ludwig Maximilian din München (1907-1908), și la Universitatea Humboldt Berlin (1908-1911). Și-a obținut doctoratul^[12] în 1911 cu Heinrich Leopold Rubens

Între 1911 și 1914, Hertz a fost asistentul lui Rubens la Universitatea Berlin. În această perioadă, Hertz, împreună cu James Franck, a efectuat experimente privind ciocnirile inelastice ale electronilor în gaze^[14], cercetări cunoscute sub numele de experimentele Franck-Hertz, și pentru care aceștia au primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1925.^[15]

În timpul Primului război mondial, Hertz a servit în armată din 1914. A fost grav rănit în 1915. În 1917, s-a întors la Universitatea Berlin ca Privatdozent. În 1920, s-a angajat ca fizician cercetător la fabrica de lămpi incandescente Philips din Eindhoven, unde a lucrat până în 1925.^[16]

În 1925, Hertz a devenit ordinarius professor și director al Institutului de Fizică de la Universitatea Martin Luther Halle-Wittenberg. În 1928 a devenit ordinarius professor de fizică experimentală și director al Institutului de Fizică din Berlin Technische Hochschule (BTH) din Berlin-Charlottenburg. Acolo, a dezvoltat o tehnică de separare a izotopilor prin difuzie gazoasă. Deoarece Hertz fusese ofițer în timpul primului război mondial, a fost temporar protejat de politicile naziste și de Legea de restaurare a serviciului profesional civil, dar în cele din urmă politicile și legile au devenit mai stringente, iar la sfârșitul lui 1934, a fost forțat să demisioneze de la BTH, fiind clasificat ca “parțial evreu de gradul doi”. Apoi s-a angajat la Siemens, ca director al Laboratoruli de Cercetări II. Acolo, a continuat munca în domeniul fizicii atomice și ultrasunetelor, dar în cele din urmă și-a încheiat lucrările privind separarea izotopilor. A deținut acest post până la plecarea în Uniunea Sovietică în 1945

Hertz, Manfred von Ardenne, director al laboratorului său privat Forschungslaboratoriums für Elektronenphysik,^[17] Peter Adolf Thiessen, ordinarius professor la Universitatea Humboldt Berlin și director al Kaiser-Wilhelm Institut für physikalische Chemie und Elektrochemie (KWIPC) din Belin-Dahlem, și Max Volmer, ordinarius professor la Institutul de Chimie Fizică de la Berlin Technische Hochschule, făcuseră un pact. Cel care avea să facă primul contact cu rușii urma să vorbească în numele tuturor. Obiectivele acestui pact erau trei:

1. Prevenirea jefuirii institutelor lor
2. Continuarea muncii lor cu întreruperi minime
3. Protejarea lor de eventuale acuzații pentru acte politice din trecut.^[18]

Înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, Thiessen, membru al NSDAP, avea legături cu comuniștii.^[19] Pe 27 aprilie 1945, Thiessen a sosit la institutul lui von Ardenne într-un vehicul blindat împreună cu un important chimist sovietic, maior în Armata Roșie.^[20] Toți cei patru membri ai pactului au fost duși în URSS. Hertz a fost numit șef al Institutului G, de lângă Suhumi. Temele de studiu asignate institutului G erau:

• Separarea izotopilor prin difuzie într-un fluz de gaze inerte, la care Gustav Hertz era responsabil personal
• Dezvoltarea unei pompe de condensare, de care era responsabil Müllenpford
• Dezvoltarea unei teorii a stabilității și controlului unei cascade de difuzie, de care era responsabil Heinz Barwich;^[21]Barwich fusese adjunctul lui Hertz la Siemens.^[22] După 1950, Hertz s-a mutat la Moscova. Von Ardenne a condus Institutul A,^[23] tot lângă Suhumi.^[24] Volmer a mers la Institutul de Cercetare nr. 9 (NII-9),^[25] din Moscova; i s-a dat în grijă un birou de proiectare pentru a lucra la producția de apă grea.^[26] În Institutul A, Thiessen a fost responsabil de dezvoltarea tehnicilor de fabricație a barierelor poroase pentru separarea izotopilor.^[27]

În 1949, șase oameni de știință germani, printre care Hertz, Thiessen, și Barwich au fost chemați pentru consultări la Sverdlovsk-44, uzină de îmbogățire a uraniului. Aceasta, mai mică decât uzina de difuzie gazoasă americană de la Oak Ridge, primea doar puțin mai mult decât jumătate din nivelul de îmbogățire de cel puțin 90% așteptat.^[28]

În 1951, Hertz a primit Premiul Stalin, clasa a doua, împreună cu Barwich.^[29] În acel an, James Franck și Hertz au primit împreună Medalia Max Planck din partea Deutsche Physikalische Gesellschaft. Hertz a rămas în Uniunea Sovietică până în 1955.

După întoarcerea din URSS, Hertz a devenit ordinarius professor la Universitatea Leipzig. Între 1955 și 1967, a fost președinte al Societății de Fizică din Republica Democrată Germană și ulterior președinte onorific între 1967 și 1975

Gustav Ludwig Hertz

·         1888: S-a nascut Selman Abraham Waksman, biochimist american de origine rusa care a primit   Premiul Nobel pentru medicina in urma  descoperirii antibioticului  streptomicina; (d.16.08.1973). A ajuns celebru datorită cercetărilor sale cu privire la substanțe organice și la descompunerea acestora, cercetări care au dus, în 1943, la descoperirea streptomicinei. În 1952  a primit Premiul Nobel  pentru  medicină.
* 1891: Ely Culbertson (n. 22 iulie 1891, Poiana Vărbilău, România – d. 27 decembrie 1955, Brattleboro, Vermont, Statele Unite ale Americii) a fost un expert româno-american de bridge.
* 1911: George Ivașcu (n. 22 iulie 1911, Cerțești - d. 21 iunie 1988) a fost un autor și publicist român comunist. Membru al PCR încă din perioada de ilegalitate a acestuia, a fost implicat, în 1948, în procesul grupului Lucrețiu Pătrășcanu și condamnat mai întâi la moarte, apoi la temniță grea, pentru ca în 1954, după revizuirea procesului, să fie declarat nevinovat și eliberat^[1]. S-a făcut remarcat ca redactor-șef al revistei Contemporanul (1955 - 1971), redactor-șef al revistei Lumea (1963 - 1966), și ca director al revistei România literară (1971 - 1988), dar și ca șef al Catedrei de istoria literaturii române (1958 - 1968)

George Ivașcu

·         1923: S-a nascut Bob Dole, om politic american, fost candidat la presedentia Americii. Robert Joseph „Bob” Dole (born July 22, 1923) is an American politician who represented Kansas in the United States Senate from 1969 to 1996 and in the House of Representatives from 1961 to 1969.

·         1924 - S-a născut Margaret Whiting, cântăreaţă americană.
* 1925: Joseph Sargent (n. 22 iulie 1925 — d. 22 decembrie 2014) este un regizor de film american. A regizat numeroase filme de televiziune, dar este cel mai cunoscut (probabil) pentru producții cinematografice ca White Lightning, MacArthur, Nightmares sau Jaws: The Revenge, cel mai popular film al său fiind The Taking of Pelham One Two Three. A câștigat două Premiii Emmy. Este tatăl actriței de voce Lia Sargent.
* 1926: Serghei Alekseevici Baruzdin (în rusă Сергей Алексеевич Бару́здин, 22 iulie 1926 — 4 martie 1991) a fost un poet sovietic rus.

S-a născut în 22 iulie 1926 la Moscova^[3].

În 1938 a publicat primele povestiri în revista pentru copii "Pionier".

A participat la Marele Război pentru Apărarea Patriei.

În 1949 a intrat în PCUS(b).

În 1958 a absolvit Institutul de Literatură M. Gorki.

În anii 1957-1965 a fost secretarul Uniunii Scriitorilor din RSFSR, iar din 1967 secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS.

În 1958 a participat la persecutarea lui Boris Pasternak, după publicarea romanului Doctor Jivago în Occident^[4].

Începând din 1965 a fost redactor șef al revistei Drujba narodov.

A murit la 4 martie 1991. Este înmormântat în cimitirul Vvedenskoe din Moscova.

* 1926: Ion Ganea (n. 22 iulie 1926, Soroca – d. 4 aprilie 1993, Chișinău) a fost un biolog, academician, din RSS Moldovenească, și ulterior Republica Moldova, specializat în domeniul ornitologiei, paleozoologiei, ecologiei. Membru corespondent (1989) și membru titular (1992) al Academiei de Științe a Moldovei. A făcut cercetări despre evoluția, sistematica, ecologia, zoogeografia, paleozoologia, protecția și folosirea rațională a animalelor

Ion Ganea

·         1934: S-a nascut Leon Rotman, primul român dublu laureat cu aur la Olimpiada de la Melbourne din 1956 şi laureat cu bronz la Roma in anul 1960. Leon Rotman (n. 22 iulie 1934, București) canoist evreu român, dublu laureat cu aur la Melbourne 1956 și laureat cu bronz la Roma 1960. La vremea aceea era subțirel, avea 1,70 m înălțime și 20 de ani. Era al patrulea copil din familia Rotman, tatal sau Iosif mai avea trei fete.

* 1934: Estelle Louise Fletcher (n. 22 iulie 1934) este o actriță americană de film și televiziune, laureată a Premiului Oscar.

Louise Fletcher

·       































































*  1937 - S-a născut Chuck Jackson, cântăreţ american (Raspberry Singers, Dell-Vikings).
* 1938: Mark Semionovici Rakita (în rusă Марк Семёнович Ракита; n. 22 iulie 1938, Moscova) este un fost scrimer sovietic specializat pe sabie, laureat cu două medalie de aur și două de argint din trei participări ale Jocurile Olimpice din 1964 până în 1972. A fost și campion mondial la individual în 1967 și cvintuplu campion mondial pe echipe în 1965, 1967, 1969, 1970 și 1971.

·         1940: Alexandre Revcolevschi, chimist francez de origine română

·         1940 - S-a născut George Clinton, vocalist şi compozitor american (Parliaments, Funkadelic).

·         1941: Peter Paulhoffer, actor german născut în România (d. 1993)

·         1944 - S-a născut Estelle Bennett, vocalistă americană (Darling Sisters, Ronettes).

·         1944 - S-a născut Richard Davies, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Supertramp).

·         1945: Daniel Turcea (n. 22 iulie 1945, Târgu-Jiu - d. 28 martie 1979, Mănăstirea Cernica) a fost un poet român.
A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești în 1963 și a fost licențiat al Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București în 1968. Debutul său literar se produce în revista „Amfiteatru” (1968). A făcut parte din grupul oniric. Este unul din marii poeți creștini ai secolului XX.
Cărți publicate:

• Entropia (Editura Cartea Românească, 1970)
• Epifania (Editura Cartea Românească, 1978)
• Epifania, colecția „Hyperion”, (Editura Cartea Românească, 1982)
• Iubire. înțelepciune fără sfîrșit, colecția „Cele mai frumoase poezii”, (Editura Albatros, 1991). Prefață de Valeriu Cristea.

·         1945 - S-a născut Bobby Sherman, actor şi cântăreţ american.

·         1946: S-a nascut cantareata franceza Mireille Mathieu. Mireille Mathieu (n. 22 iulie 1946, Avignon, Franța) cântăreață franceză. De-a lungul carierei sale ea a înregistrat peste 1200 de cântece în 11 limbi, având vânzări de 122 de milioane de albume în lumea întreagă.

·         1946: Petre Roman (n. 22 iulie 1946, București) este un politician român, inginer și profesor universitar. A fost prim-ministru al României între 1989 și 1991.

Pe 13 iunie 2017, a fost trimis alături de Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Miron Cozma și alții în judecată, pentru infracțiuni contra umanității

Tatăl său a fost Valter Roman (născut Ernst sau Ernő Neulander, originar din Transilvania și de origine evreiască ^[2]), un lider comunist, activ în războiul civil din Spania. Bunicul său pe linie paternă provenea dintr-o familie hasidică stabilită la Oradea.^[3]. Mama sa, Hortensia Vallejo^[4], activistă comunistă, a fost originară dintr-o familie catolicăspaniolo-bască.^[5]

Are un frate, Raúl, și două surori, Mirella și Carmen

Urmează gimnaziul și liceul „dr. Petru Groza”, actualmente liceul de Informatică din București. Este admis în 1963 la Facultatea de Energetică a Politehnicii din București, pe care o absolvă în 1968 ca șef de promoție la secția Centrale Hidroelectrice. Are ca profesori și mentori științifici pe academicianul Dumitru Dumitrescu, profesorul Dorin Pavel și profesorul Alexandru Diacon. Efectuează un stagiu de practică de inginerie la șantierul hidroenergetic și de navigație „Porțile de Fier”.

În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța, la Universitatea "Paul Sabatier" din Toulouse. În 1971 obține masterul "Diplome d'Etudes Approfondies" și susține, în martie 1974, teza de doctorat la Institutul Mecanica Fluidelor din Toulouse, cu tema « Aerarea naturală a curgerilor cu suprafață liberă » și obține titlul de „doctor în științe”.

Devine prin concurs cadru didactic la trei universități din Toulouse (Școala Superioară de Aeronautică, Școala Superioară de Electronică, Informatică și Hidraulică și Universitatea “Paul Sabatier”, prin decret al Ministrului Educației din Franța).

Până la Revoluția din Decembrie 1989 Petre Roman era cunoscut pentru cariera sa universitară și ca specialist în fizica fluidelor și poluarea mediului. În 1968 devine asistent la Facultatea de Energetică de la Institutul Politehnic București iar în 1976 obține titlul de șef de lucrări, apoi conferențiar.

În 1985 i se încredințează conducerea Catedrei de Hidraulică și Mașini Hidraulice de la Facultatea de Energetică. În această calitate se preocupă de înființarea unor noi laboratoare de cercetare și conduce studii privind fenomenele de amestec din cursurile de apă a poluanților descărcați din apele industriale pe tot cursul românesc al Dunării, de la Baziaș la Sfântul Gheorghe. Aceste studii au permis determinarea mai exactă a calității apelor Dunării și, îndeosebi, a evoluției în timp a acumulării de substanțe poluante. A condus cercetări și a realizat o instalație pilot pentru transportul hidraulic al minereului și sterilului cu aplicații în industria minieră. Din 1990 este profesor universitar iar în aprilie 2000 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice din Chișinău, Republica Moldova^[7]. Este membru al Asociației Internaționale de Cercetări Hidraulice (IAHR).

A publicat peste o sută de lucrări științifice (articole, note, memorii, rapoarte și cărți) în edituri și reviste de specialitate, la congrese și alte manifestări științifice, în țară și străinătate. Unele dintre acestea își păstrează validitatea științifică cum ar fi cele privitoare la studiul efectelor descărcării apelor calde de la CNE Cernavoda, modele de simulare a turbulenței cu aplicații în predicția jeturilor poluante și a auto-curățirii magistralelor de canalizare urbană, modele de prognoză a undelor de viitură.

Petre Roman a participat direct, împreună cu tinerii revoluționari, la baricada din centrul Bucureștiului în zilele de 21 și 22 decembrie. În 22 decembrie 1989 Petre Roman pronunță, din balconul sediului Comitetului Central, prima Declarație contra dictaturii comuniste. Tot pe 22 decembrie a devenit membru al Consiliului Provizoriu al Frontului Salvării Naționale (CPFSN) constituit pentru coordonarea procesului revoluționar și instaurarea democrației. Pe 26 decembrie 1989, Petre Roman a fost numit prim-ministru al României, el conducînd Guvernul provizoriu pînă la 28 iunie 1990. La 20 mai 1990 este ales deputat de București pe listele FSN, la primele alegeri libere, iar pe 20 iunie este desemnat prim-ministru și votat de Parlament.

În 2008 Petre Roman s-a înscris în Partidul Național Liberal. El a motivat această înscriere într-un articol intitulat "De ce liberal". Fostul premier a candidat pentru un mandat de senator de Diaspora pe listele PNL la alegerile parlamentare din 2008.

La alegerile din 2012 a fost ales deputat în Colegiul 8 din județul Brașov. Principalul său contracandidat a fost Gheorghe Ialomițianu, fost ministru de finanțe.

In data de 28 Martie 2018, Presedintele PNL, Ludovic Orban, a declarat ca Petre Roman nu e membru PNL "in acest moment, in urma verificarii facute de Secretariatul general" si ca "nu există în baza de date PNL." 

În februarie 2015, Camera Deputaților a luat act de încetarea mandatului de deputat al lui Petre Roman, în februarie 2015.^[9] Potrivit ANI, Roman s-a aflat în stare de incompatibilitate din 20 decembrie 2012, întrucât deținea simultan funcția de deputat și calitatea de persoană fizică autorizată – Roman V. Petre Persoană Fizică Autorizată

Politic:

• 26 dec. 1989-28 iun. 1990 Prim ministru în Guvernul Provizoriu Petre Roman
• 28 iun. 1990 - 26 sept. 1991 Prim ministru în Guvernul Petre Roman
• 1990 - 1992, deputat în Camera Deputaților, FSN, a demisionat pe data de 31 iulie 1990 și a fost înlocuit de deputatul Maria Agata Iliescu.
• 1992 - 1996, deputat în Camera Deputaților, PD, Președintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din noi. 1992), Președinte al

Comisiei pentru politică externă (până în noi. 1992)

• 1996 - 2000, Senat, PD, Senator neafiliat (din feb. 2004)^[10]

În legislatura 1996-2000, Petre Roman a inițiat 7 propuneri legislative, dintre care 2 au fost promulgate legi. În perioada 1996 - Decembrie 1999, Petre Roman a fost Președintele Senatului. În perioada 22 dec. 1999 - 28 dec. 2000, Petre Roman a fost Ministru de stat, ministrul afacerilor externe în Guvernul Mugur Isărescu

• 2000 - 2004, senator ales pe listele PD. Petre Roman a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Spaniei și Republica Franceză-Senat. Petre Roman a fost membru în comisia pentru politică externă și în comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități și validări (din sep. 2001). Petre Roman a inițiat 3 propuneri legislative, dintre care 1 a fost promulgată lege.
• 2012 - 2016, Camera Deputaților, ales pe listele PNL. Petre Roman a inițiat 8 propuneri legislative din care 1 a fost promulgată lege. Petre Roman a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Adunarea Națională și Marele Ducat de Luxemburg. Petre Roman a fost membru în comisia pentru politică externă (din oct. 2016), în comisia pentru politică externă (feb. 2013 - feb. 2015) - Vicepreședinte (din mar. 2013) și în comisia pentru afaceri europene (până în feb. 2013).

Petre Roman

·         1947: S-a nascut Mihaela Peneş, atletă româncă, campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964). Mihaela Peneş (n. 22 iulie 1947) atleta română, campioană olimpică la aruncarea suliţei (Tokyo, 1964)

* 1947: Donald Hugh "Don" Henley (n. 22 iulie 1947, Gilmer, Texas) este un cântăreț, compozitor, textier și baterist, cel mai cunoscut ca membru fondator al formației Eagles

Înainte de a lansa cariera sa solo de succes, Henley a fost bateristul și vocalistul principal al formației Eagles între anii 1971-1980, când trupa s-a destrămat. Henley a cântat ca vocalist în hit-urile formației Eagles, ca de exemplu:

• "Witchy Woman",
• "Desperado",
• "Best of My Love",
• "One of These Nights",
• "Hotel California",
• "Life in the Fast Lane" și
• "The Long Run".

El a format unul dintre cele mai de succes parteneriate de compozitor cu Glenn Frey.

După ce Eagles s-a destrămat în 1980, Henley a urmat o carieră solo și a lansat albumul său de debut în 1982. El a lansat șase albume și un DVD după un concert live. Printre succesele lui ca solist se numără:

• "Dirty Laundry",
• "The Boys of Summer",
• "All She Wants to Do Is Dance",
• "The Heart of the Matter",
• "The Last Worthless Evening",
• "Sunset Grill",
• "Not Enough Love in the World",
• "New York Minute" și
• "The End of the Innocence".

Don Henley

Don Henley cântând cu formația Eagles, în 2008.

* 1947: Albert Lawrence Brooks (n. Albert Lawrence Einstein; 22 iulie 1947) este un actor și comedian american, nomnalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru filmul Broadcast News(1987).^[6] L-a dublat pe Marlin în Finding Nemo, fiind și vocea mai multor personaje din The Simpsons, cum ar fi Russ Cargill în Familia Simpson: Filmul (2007). A mai regizat, scris scenariul și jcuat în filme precum Modern Romance (1981), Lost in America (1985), and Defending Your Life (1991) și este autorul romanului 2030: The Real Story of What Happens to America (2011).

Albert Brooks

* 1949: Christoph, Prinț de Schleswig-Holstein^[1] (n. 22 august 1949)^[1] este Șeful Casei de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și al Casei de Oldenburg din 1980.^[2] El este actualul Duce de Schleswig-Holstein și Duce de Glücksburg.

Casa de Oldenburg este casa regală a Danemarcei (din 1448) și a Norvegiei (1450–1818 și din 1905), și a fost casa regală a mai multor țări incluiv Grecia, Suedia și Rusia;^[2] de asemenea, include pe moștenitorul la tron al Regatului Unit. Ca atare, el este șeful familiei care astăzi include pe Margareta a II-a a Danemarcei,^[3] Harald al V-lea al Norvegiei, Constantin al II-lea al Greciei și, linia paternă ^[4] a lui Charles, Prinț de Wales.

Christoph este descendentul senior al liniei masculine al regelui Christian al III-lea al Danemarcei. Stră-străbunicul său, Friedrich, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg, a fost fratele mai mare al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei. De asemenea, Christoph este descendentul reginei Victoria și a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și se găsește în linia de succesiune la tronul britanic.^[5]

Din 1980 el conduce Consiliul Director al Fundației care deține castelul ancestral al Casei de Glücksburg, Castelul Glücksburg. El este proprietarul domeniului Grünholz și este unul dintre cei mai mari proprietari de terenuri din Schleswig-Holstein.

Christoph

Prinț de Schleswig-Holstein

Christoph la Grünholz, noiembrie 2010

·         1951: Patriarhul Daniel (Preafericitul Părinte Daniel^[2], pe numele de mirean Dan Ilie Ciobotea; n. 22 iulie 1951, Dobrești, Bara, Timiș) este actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc la data de 12 septembrie 2007, fiind înscăunat în această demnitate la 30 septembrie 2007.

Dan Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobrești din comuna Bara (județul Timiș), ca al treilea copil în familia învățătorului Alexie și Stela Ciobotea. A primit la botez numele de Dan-Ilie Ciobotea. Școala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobrești, iar gimnaziul în localitatea Lăpușnic (1962-1966), județul Timiș. În anul 1966 începe cursurile liceale în orașul Buziaș, pe care le continuă în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1970-1974), unde obține Diploma de licență în teologie (Noul Testament). În perioada anilor 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din București, Secția Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae; își continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universității de Științe Umane din Strasbourg (Franța) și doi ani la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică (Germania).

La data de 15 iunie 1979 își susține teza de doctorat la Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg, intitulată: "Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité". Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputați profesori francezi: Gerard Ziegwald și André Benoit și a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor în teologie al Universității din Strasbourg. O formă lărgită a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae și a fost susținută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar din București sub următorul titlu: "Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală." În urma examenului oral și a susținerii tezei, drd. Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim.

Dumitru Stăniloae a spus cu acest prilej: "Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în fața sa un candidat bine pregătit, bine informat și mai ales pătruns de dorința și râvna de a trăi o viață teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învățătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în așa fel încât să poată răspunde și întrebărilor omului de azi, dar să rămână și preot adevărat. Cu o preoțime fără cultură teologică și fără trăirea demnității și misiunii sublime a preoției se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.

Din anul 1980 a activat ca lector la Institul Ecumenic de la Bossey – Elveția (în perioada 1986-1988 fiind și director adjunct), fiind și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Elveția). A participat la numeroase întruniri pentru promovarea ecumenismului peste hotare: al treilea Congres ortodox al Europei Occidentale de la Amiens, lângă Paris (1977), Colocviul despre Filioque de la Klingenthal Franța (1978 și 1979), Conferința studenților creștini de la Wellesley - S.U.A. (1979) și la Conferința ecumenică de la Cambridge Boston, S.U.A. (1979), ambele cu tema “Credința, știința, viitorul", Reuniunea ecumenică asupra spiritualității creștine de azi de la mănăstirea Valamo -Finlanda (1981), Reuniunea ecumenică "Iisus Hristos – Viața lumii" de la Niederaltaich - Germania (1982); Reuniunea ecumenică asupra rugăciunii pentru unitatea creștinilor de la Veneția (1982), a VI-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Vancouver (1983) etc.

La 6 august 1987 intră în viața monahală la Mănăstirea Sihăstria cu numele Daniel, avându-l ca naș de călugărie pe arhimandritul Cleopa Ilie. Cu această ocazie, a fost hirotonit ieromonah. Ulterior în octombrie 1988 este hirotesit protosinghel. În perioada 1 septembrie 1988-1 martie 1990, este consilier patriarhal, Director al Sectorului Teologie Contemporană și Dialog Ecumenic. În paralel, deține funcția de Conferențiar la Catedra de Misiune Creștină a Institutului Teologic Universitar din București.

În ianuarie 1990, PC Protosinghel Daniel Ciobotea a fost președintele Grupului de Reflecție pentru Înnoirea Bisericii, grup din care făceau parte Arhimandritul Bartolomeu Anania, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie, Pr. Constantin Voicescu, ieromonahul Iustin Marchiș, dar și câțiva trăiriști mireni: Sorin Dumitrescu, Horia Bernea și Teodor Baconsky etc. Acest grup a avut un rol foarte bun pentru că, în timp ce ierarhii își temeau cârjele și scaunele, a reintrodus, cu concursul ministrului învățământului, religia în școli. Dar acest grup viza mai ales o înnoire a ierarhiei, căci acesta era problema la ordinea zilei. El s-a dizolvat, pentru că un membru al său a ajuns Mitropolit, altul vicar…

La 1 martie 1990, PC Protosinghel Dr. Daniel Ciobotea este ales, la propunerea IPS Mitropolit Nicolae Corneanu, în rangul de episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, cu titlul “Lugojanul", fiind hirotonit întru arhiereu în Catedrala Ortodoxă din Timișoara la 4 martie 1990.

La 7 iunie 1990 este ales, iar la 1 iulie 1990 este înscăunat ca arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Din anul 1992 este Profesor de Teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din cadrul Universității Al. I. Cuza din Iași.

Participă, în continuare, la o serie de întruniri ecumenice peste hotare: de pildă, a condus delegația Bisericii Ortodoxe Române la a VII-a Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Canberra (1992). Deține numeroase funcții pe plan bisericesc și ecumenic: Reprezentant al Comisiei Sinodale Naționale pentru Educația Religioasă (București); Președinte al Comisiei Teologice și Liturgice a Sf. Sinod al BOR (fostă comisie pentru învățământ); Membru fondator și membru de onoare al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (București); Membru al Comitetului Executiv și Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Geneva, 1991-1998); Membru al Prezidiului și Comitetului Central al Conferinței Bisericilor Europene (din 1990); Vicepreședinte al celei de-a II-a Adunări Generale a Conferinței Bisericilor Europene (Graz, 1997).

ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, este și fondatorul a numeroase instituții dintre care amintim: Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iași, Seminarele Teologice Ortodoxe de la Mănăstirea Agapia, Botoșani, Dorohoi, Iași și Piatra Neamț, Academia Laică "Sf. Ioan de la Neamț", Mănăstirea Neamț, Centrul Cultural-Pastoral "Sf. Daniil Sihastru"-Durău, Institutul Ecumenic "Sf. Nicolae"-Iași, Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului Religios "Resurrectio", Centrul de educație și informare medicală Providența II - 2002, Institutul social-caritativ Diaconia - 2003, și altele.

De asemenea, pe plan social-caritativ, Mitropolitul Daniel a înființat o serie de instituții sociale, amintind: Asociația creștină Pelerinul (Iași, 1996); Cabinetul stomatologic St. Pantelimon (Iași, 1993); Asociația Medicilor și Farmaciștilor Ortodocși din România (Iași, 1993); Departamentul socio-caritativ Diaconia (Iași, 1994); Cantine pentru săraci la Iași, Pașcani, Dorohoi, Hârlău (1993-1995); Dispensar policlinic "Sf. Ap. Petru și Pavel" (1998); Centrul de diagnostic și tratament Providența (2000); Fundația Solidaritate și Speranță (2002); Centrul de educație și informare medicală Providența II (2002); Institutul social-caritativ Diaconia (2003).

ÎPS Mitropolit Daniel este și fondator de publicații religioase. Amintim aici "Vestitorul Ortodoxiei" -periodic de informație bisericească, teologie și spiritualitate al Patriarhiei Române, "Candela Moldovei" -buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și "Teologie și Viață, Revistă de gândire și spiritualitate (fosta revistă "Mitropolia Moldovei și Sucevei"). ÎPS Daniel a organizat, de asemenea, numeroase simpozioane, colocvii, congrese naționale și internaționale, și organizează permanent programe culturale, educative și filantropice. La inițiativa IPS Daniel, a fost înființat postul de Radio Trinitas al Mitropoliei Moldovei (1998), care a devenit repede cel mai bun radio ortodox din țară.

ÎPS Daniel i se datorează și aducerea moaștelor unor sfinți și a unor relicve sfinte la Iași și în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, precum fragmentul din lemnul Sfintei Cruci care se păstrează la Mănăstirea "Xiropotamu" din Muntele Athos-Grecia (1992), moaștele Sfântului Apostol Andrei de la Patras-Grecia (1996), moaștele Sf. Gheorghe de la Livadia-Grecia (2000), Brâul Maicii Domnului de la Volos-Grecia (2001), moaștele Sf. Ioan Casian de la Marsilia-Franța (2002), moaștele Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir de la Tesalonic-Grecia (2003), fragment din lemnul Sfintei Cruci ce se păstrează la Mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2004) sau fragment din moaștele Sfântului Apostol Pavel de la mănăstirea Panaghia Soumela, Veria-Grecia (2005).

De-a lungul timpului a primit numeroase distincții și titluri, dintre care amintim: Premiul Emanuel Heufeder (Germania, 1998); Medalia Comemorativă "150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu" și Ordinul "Serviciul Credincios" în rang de Mare Cruce acordat de către Președinția României (2000); Membru titular al Academiei Internaționale de Științe Religioase de la Bruxelles (2000); Premiul ecumenic al Institutului Sf. Nicolae din Bari (Italia, 2002); Premiul Pro Humanitate acordat la Berlin, în 2002, de Fundația Europeană pentru Cultură Pro Europa (din Freiburg im Breisgau); Senator de onoare al Universității Dunărea de Jos (Galați, 2003).

De asemenea deține titlul de Doctor Honoris Causa al mai multor institute academice din țară și străinătate: Universitatea Catolică Sacred Heart, Fairfield, Connecticut - S.U.A. (2003); Universitatea de Arte "George Enescu" din Iași (2006); Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) Cluj.^[4] De asemenea, este cetățean de onoare al municipiului Botoșani (2003).

A participat la peste 200 de simpozioane, congrese și conferințe teologice internaționale, aducând contribuții importante în rezolvarea problemelor dezbatute în cadrul acestor întruniri.

A publicat peste 500 de studii, articole, cuvântări și prefețe în limba română, peste 100 de studii și articole în limbile franceză, engleză și germană în reviste și volume colective din străinătate. Patriarhul Daniel este și autorul unor cărți teologice de o importanță deosebită.^{[necesită citare]}

La data de 30 septembrie 2007, Președintele României i-a conferit Ordinul Național "Steaua României" în grad de Mare Cruce, ca o încununare a tuturor contribuțiilor sale.

În anul 2007 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Conform unui articol aparut în presa centrală, CNSAS a declarat că: „Din datele ajunse la CNSAS nu rezultă ce tip de dosar îi fusese deschis PF Daniel. Având în vedere faptul că acesta a călătorit în străinatate înainte de 1989 (la studii postuniversitare) este posibil să fi fost vorba de un dosar de urmărire”.^[5]

Biserica Ortodoxă Română și Patriarhul Daniel au fost criticați ca urmare a reacției întârziate la adresa tragediei din clubul Colectiv, aceștia pierzând credibilitate potrivit unui sondaj INSCOP.^[6] Mii de demonstranți au mărșăluit Dealul Mitropoliei în centrul Bucureștiului, unde se afla sediul bisericii

* 1951: Eugen Chebac (n. 22 iulie 1951) este un politician român, fost președinte al Consiliului Județului Galați în perioada 2008-2012.

Eugen Chebac

* 1954: Geo Dobre (n. 22 iulie 1954) este un actor român de teatru și film.

Filmografie:

• Ultimul corupt din România (2012) - Domide
• Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011) - Loati
• Carol I - Un destin pentru România (2009) - Regele Ferdinand
• Regina (2008) - generalul Vlad
• Supraviețuitorul (2008) - Însoțitorul Comisarului
• 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) - Dr. Aldea
• Inimă de țigan (2007) - General
• De ce eu? (2006)
• Iubire ca în filme (2006) - Helmut Schwartz
• Lacrimi de iubire - filmul (2006) - Mircea Olteanu
• Mama dupa ora 5 (2006)
• Catherine the Great (2005) - Charles Hanbury Williams
• Lacrimi de iubire (2005) - Comisarul Olteanu
• Pacatele Evei (2005) - Comisarul Olteanu
• O secunda de ura (2004) - Partener
• Rivoglio i miei figli / Totul pentru copiii mei (2004)
• Amen. / Amen (2002) - Civil 3
• Entre chiens et loups (2002) - Directorul Casinoului
• Natures mortes (2000)
• Diplomatic Siege / Dusmanul dusmanului meu (1999) - CIA agent #2
• Le record (1999)
• Triunghiul Morții (1999)
• Une mere comme on n'en fait plus (1997) - M. Bernadine
• Punctul zero (1996)
• Huntress: Spirit of the Night (1995) - Limo Driver
• Josh Kirby... Time Warrior: Chapter 1, Planet of the Dino-Knights (1995)
• Începutul adevărului / Oglinda (1993)
• Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1993) - Mad Man
• Mircea (1989)
• Zâmbet de soare (1988)
• Francois Villon, poetul vagabond (1987)
• Noi, cei din linia întâi (1986) - ofiter german
• Ringul (1985)
• Dreptate în lanțuri (1983)
• Întoarcerea din iad (1983)
• Wilhelm Cuceritorul / Glorie și onoare (Cucerirea Angliei) (1982)
• Bietul Ioanide (1980)

·         1954 - S-a născut Al DiMeola, chitarist şi compozitor american (Return To Forever).

* 1955: William J. "Willem" Dafoe (n. 22 iulie 1955) este un actor american de film și teatru. A fost nominalizat la două premii Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în peliculele Plutonul (1986) și Umbra Vampirului(2000). A jucat în multe filme, printre cele mai cunoscute fiind: „To Live and Die in L.A.”, „Platoon”, „The Last Temptation of Christ”, „Shadow of the Vampire”, „The Boondock Saints” și filmele cu Spider-Man.

Willem Dafoe

Willem Dafoe în 2009

* 1962: Armand Calotă (n. 22 iulie 1962, Târgu Jiu) este un actor de teatru și voice-over român. Este nepotul actriței Elvira Godeanu

Roluri la TNB:

•  "Dumnezeu se îmbracă de la second - hand" de Iulian Margu, regia Ion Caramitru, (2014)

• "Bârfe, zvonuri și minciuni" de Neil Simon, regia Ion Caramitru, (2013)

• "Purificare" de Petr Zelenka, regia Alexandru Mâzgăreanu, (2011)

• „Molto, gran' impressione" de Romulus Vulpescu, regia Dan Tudor, (2009) 

• „Ultima oră” de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroșenco (2006)

• „Astă seară nu moare nimeni” de Olga Delia Mateescu

• „Dulcea pasăre a tinereții” de Tennessee Williams, regia Tudor Mărăscu (2005)

• „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan, 2003

• „Trei surori” de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonsky, (2002)

• „Femeile savante” de J.B.P. Molière, regia Lucian Giurchescu (1999)

• „Rivalii” de Richard Sheridan, regia Horea Popescu (1993)

• „Parcul” de Botto Strauss, regia Tudor Țepeneag, (1996)

• „Travestiuri” de Tom Stoppard, regia Radu Băieșu, (1996)

• „Cuibușor de Vijelii” de Constantin Tănase, regia Felicia Dalu, (1996)

• „Ondine” de Jean Girodoux, regia Horea Popescu, (1994)

• „Platonov” de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, (1993)

• „Zoo Story” de Edward Albee, regia Felix Alexa (1992)

• „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Felix Alexa, din (1991)

Filmografie:

• Ușă-n ușă (2008)
• Faimosul Paparazzo (1999)
• Biznes sta Valkania (1997)
• Ivan Turbincă (1996) - Sf. Petru
• La bloc (2002) - Remus

Dublaj:

• Uimitoarea lume a lui Gumball - Dl. Small, Banana Joe, alte voci (Cartoon Network)
• Droopy Maestrul Detectiv - alte voci (Fox Kids)
• George, regele junglei - Dr. Towel Scoot (Cartoon Network)
• Inazuma Eleven - Axel (Cartoon Network)
• Un show obișnuit - alte voci (Cartoon Network)
• Aventurile lui Sammy 2
• Inspector Gadget (2015) - (Boomerang)
• Clarence - alte voci (Cartoon Network)
• The Looney Tunes Show - alte voci (Cartoon Network)
• Să-nceapă aventura - alte voci (Cartoon Network)
• Batman: Neînfricat și cutezător - alte voci (Cartoon Network)
• Redakai cucereste Kairu - alte voci (Cartoon Network)

* 1963: Emilio Butragueño Santos (n. 22 iulie 1963, Madrid) este un fost jucător spaniol de fotbal, cel mai bine cunoscut după perioada petrecută la Real Madrid.

Poreclit El Buitre („Vulturul”), tehnicul jucător a făcut parte din legendarul Quinta del Buitre alături de Manolo Sanchís, Rafael Martín Vázquez, Míchelși Miguel Pardeza.

* 1964: Dana Dragomir (n. 22 iulie 1964, București) este o muziciană și compozitoare suedeză de origine română.

Dana Dragomir este cel mai bine cunoscuta pentru interpretarea piesei "Mio Mio", scrisă de Benny Andersson și Björn Ulvaeus, membri ai formației ABBA.^[1] Este prima naistă profesionistă din lume^[2]. Muzica ei este un amestec de pop, Pop simfonic și New Age. A cunoscut succesul în Suedia, ajungând in topuri cu mai multe albume, fiind citată ca cel mai bun artist instrumental din Scandinavia la vînzări de discuri.

Dana are o educație de doisprezece ani la prestigiosul Liceu de muzică „Dinu Lipatti” din București, locul ei de naștere. A fost descoperită și a devenit o vedetă consacrată de la vârsta de șaisprezece ani, în țara ei natală.

În 1985, la vârsta de 21 de ani, a părăsit România pentru o perioadă de 3 ani de contract în Las Vegas, managerul ei de atunci avînd planuri mari pentru lansarea ei în Statele Unite ale Americii. Acestia erau ultimii ani ai erei Ceaușescu și Securitatea a lăsat-o să plece din țară doar cu condiția că ea va spiona pentru ei. Dragomir însă nu a avut intenția de a mai reveni vreodată în România. Dezertarea ei a avut mari consecințe pentru părinții ei, care ambii, și-au pierdut locul de muncă. După anii '90 s-a întors în România unde ulterior a dat spectacole și interviuri.^[3]

Între timp, nesatisfăcută de procesul lent de dezvoltare al proiectului în Statele Unite ale Americii, a părăsit țara și pe managerul ei ca să se stabilească în Suedia.^[3] Marele ei succes a venit în 1991, cu interpretarea piesei "Mio min Mio", un cântec inițial compus in 1987 pentru filmul Mio în Țara Îndepărtată de către cei doi foști membri ABBA, Benny Andersson și Björn Ulvaeus. Versiunea ei instrumentala a devenit un mare succes și a rămas în topul suedez sv:Svensktoppen timp de zece săptămâni, ajungând pe locul 1. Dragomir a fost primul artist instrumental care a urcat pe locul 1 in acest top .^[4][5]

Este căsătorită cu Klas Burling, un prezentator de radio și TV, cel mai bine cunoscut pentru aducerea trupei Beatles pentru prima dată în Suedia în 1963, și care, de asemenea, acționează ca managerul ei. Ei locuiesc în Stockholm în cartierul Östermalm și împreună au o fiică, Alexandra Burling, născută în august 1994

Dana Dragomir

* 1965: Sven Groeneveld (născut 22 iulie 1965) este un fost jucător de tenis profesionist, originar din Țările de Jos, care este actualul antrenor al jucătoarei de tenis profesioniste Maria Șarapova.

·         1967: Ileana Șipoteanu, solistă română de muzică ușoară

* 1969: Daniel Grigore (n. 22 iulie 1969, Brașov) este un scrimer român specializat pe sabie, laureat cu bronz pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 1994.
* 1969: Despina Vandi (în greacă: Δέσποινα Βανδή), născută Despina Malea(în greacă: Δέσποινα Μαλέα; n. 22 iulie 1969, Tübingen, Germania) este o cântăreață greacă.

Despina Vandi Δέσποινα Βανδή

Despina Vandi în 2007

* 1972: Oleg Mutu (n. 22 iulie 1972, Chișinău) este un operator de imagine român, originar din Republica Moldova, laureat de două ori al Premiului Gopo pentru cea mai bună imagine, precum și deținător a altor premii cinematografice internaționale.
* 1973: Rufus Wainwright (n. 22 iulie 1973) este un cântareț canadiano-american.^[1][2] A imprimat șapte albume și numeroase coloane sonore pentru filme. A apărut în filmele The Aviator și Heights.^[3] A contribuit la coloana sonora a filmelor Brokeback Mountain, I am Sam, Moulin Rouge!, Shrek, Meet the Robinsons, Big Daddy, Zoolander, si Leonard Cohen: I'm Your Man. A fost nominalizat pentru un premiu BRIT Awardpentru Best International Male Artist in 2008 si un Grammy Awardpentru Best Traditional Pop Vocal Album in 2009.

Rufus Wainwright

Rufus Wainwright portretizată de Oliver Mark, Berlin 2010

* 1974: Geta Burlacu (n. Georgeta Povorozniuc, 22 iulie, 1974, Bălți) este o cântăreață din Republica Moldova care a reprezentat Republica Moldova la concursul Eurovision din anul 2008 cu cântecul „A Century of Love”.

Geta Burlacu

Geta Burlacu la Eurovision 2008

* 1974: Paulo Jamelli (n. 22 iulie 1974) este un fost fotbalist brazilian.
* 1975: Vasile Botnari (n. 22 iulie 1975) este un economist și om politic din Republica Moldova, care din 20 ianuarie 2016 este Ministrul Tehnologiei Informației și Comunicațiilor al Republicii Moldova. 
* 1978: Dennis Rommedahl (n. 22 iulie 1978, Copenhaga) este un fotbalist danez care evoluează la RKC Waalwijk^[2] și la echipa națională de fotbal a Danemarcei. Rommedahl a reprezentat Danemarca la Campionatul Mondial de Fotbal 2002, Euro 2004, Campionatul Mondial de Fotbal 2010 și Euro 2012.
* 1980: Dirk Kuyt (olandeză: Dirk Kuijt; Pronunție în olandeză: /ˈdɪrk ˈkœyt/; n. 22 iulie 1980) este un jucător de fotbal olandez retras din activitate, care a jucat și pentru echipa națională de fotbal a Olandei.
* 1980: Manuela Manda (n. 22 iulie 1980, Caracal) este o jucătoare română de handbal. Ea evoluează pe postul de pivot la echipa CS Dinamo (handbal feminin).

Ultima echipă pentru care a jucat a fost ASC Corona 2010 Brașov, în sezonul 2013/14. Sezonul trecut nu a putut juca pentru că a fost însărcinată.

* 1980: Marco Marchionni (n. 22 iulie 1980 la Monterotondo) este un fotbalist italian care joacă pentru echipa U.S. Latina Calcio. Fiul lui Pietro și al Luiginei, Marco are un frate, Umberto, și două surori, Irene și Elisabetta. Este căsătorit cu Claudia. Odată ce a terminat liceul, s-a simțit atras de materiile de profil științific astfel că s-a înscris la Universitatea Ragioneria, obținând diplomă de specialitate.

* 1982: Yuzo Tashiro (n. 22 iulie 1982) este un fotbalist japonez.

* 1983: Arsenie Todiraș (n. 22 iulie 1983, Chișinău), cunoscut și ca Arseniesau Arsenium, este un cântăreț de muzică pop din Republica Moldova. Între 1999 și 2005 a făcut parte din trupa O-Zone. Din 2005 evoluează în cariera solo sub numele scenic „Arsenium”.

Arsenium

* 1984: Stewart Downing (n. 22 iulie 1984) este un fotbalist englez care joacă pentru Middlesbrough și echipa națională de fotbal a Angliei. Joacă pe posturile de extremă și mijlocaș ofensiv, evoluând în trecut și pe poziția de fundaș stânga.^[2] Este dublu câștigător al Cupei Ligii Angliei (2004, 2012 - ediție în care a fost declarat omul finalei).^[3] Cu naționala Angliei a ajuns în sferturile CM 2006 și Euro 2012.
* 1984: Oleh Șturbabin (în ucraineană Олег Валерійович Штурбабін n. 22 iulie 1984) este un scrimer ucrainean specializat pe sabie, laureat cu bronz individual la Campionatul Mondial de Scrimă din 2005 și cu argint pe echipe la cel din 2006.
* 1986: Ana Buxai (n. 22 iulie 1986, Sibiu, România), cunoscută sub numele de scenă Anya, este o cântăreață română de muzică dance, care a fost timp de doi ani solista formației Hi-Q.

Ana Buxai s-a născut pe data de 22 iulie 1986 în Ocna Sibiului, România. În timpul școlii generale a studiat canto, iar pe parcursul anilor de liceu a luat lecții de chitară.^[1]

Anya s-a alăturat formației de muzică dance Hi-Q în aprilie 2008. Timp de doi ani a lansat alături de aceasta piese precum „Așa-s prietenii” și „Lose You”, reușind să readucă formația în fruntea clasamentelor muzicale. În februarie 2010, Anya a părăsit Hi-Q datorită neînțelegerilor cu colegul ei de trupă, Mihai Sturzu.^[2]

Tot în 2010, Anya și-a început cariera de solistă. Primul ei disc single a fost o colaborare cu Jay Ko, un DJ pe care l-a întâlnit într-un club din Sibiu.^[1] Piesa „One” a fost un succes, ajungând până pe prima poziție în Romanian Top 100 și fiind ascultată în țări precum Olanda, Polonia, Bulgaria, Belgia și chiar în China.^[3] . Cel de al doilea hit al Anyei , ca cântăreață solo este „Beautiful world” care a ajuns pe primul loc în topurile muzicale din România , bucurându-se de o popularitate mare și în străinătate și de 5 milioane de vizualizări pe internet . În toamna anului 2011 Anya lansează un single nou : „Fool me” care se va bucura de același succes la radio ca „Beautiful world” și 6 milioane de vizualizări pe internet 

* 1986: Djakaridja Koné (n. 1 ianuarie 1986, Cote d'Ivoire) este un un jucător de fotbal retras din activitate ivorian care a evoluat ultima data în Turkcell Super League, la Sivasspor. Acesta are și cetățenie pentru statul Burkina Faso și evoluează la echipa națională a acestei țări.

* 1986: Cosmin Nedelcu alias Micutzu (n. 22 iulie 1986, Focșani) este un actor de film și stand-up român^[1]. Pe lângă stand-up, s-a făcut cunoscut prin apariții la Comedy Central România cu numere de stand-up, prin apariții la emisiunile "În puii mei!", "Băieți de oraș"și iUmor^[2]. În anul 2017 a deschis împreună cu Ionuț Grecu un Stand Up Barber Shop, unde în timp ce clienții sunt bărbieriți, pot viziona show-uri de stand-up comedy. Tot în anul 2017, a scos primul său special care se numește "Te fac să râzi" și care poate fi cumpărat și urmărit pe platforma online "Râseria"^[3]. După lansarea specialului, a început să realizeze singur un Podcast numit "Micutzu's Podcast"^[4], în unele episoade având și invitați.

Cosmin a absolvit Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu” din Focșani. El participa la spectacolele de improvizații stand-up.^[5] El a studiat la UNATC

Filmografie:

• La 6 KM, 202 m distanță de centrul orașului (2009)
• Websitestory (2010) ^[7]
• IMPROvSHOW (2014)
• Petrecere privată (2016)
• Faci sau taci (2019)

* 1987: Gabriela Mihalschi (Preda) (n. 22 iulie 1987, în Tîrgu Neamț) este o handbalistă din România care joacă pe postul de intermediar stânga pentru clubul CSM Bistrița (handbal feminin) și echipa națională a României.

* 1988: Thomas Kraft (n. 22 iulie 1988, Kirchen, Germania de Vest) este un portaraflat sub contract cu Hertha Berlin.

* 1989: Leandro Damião da Silva dos Santos (n. 22 iulie 1989), cunoscut sub numele Leandro Damião, este un jucător profesionist brazilian de fotbal care joacă pe postul de atacant pentru Flamengo, împrumutat de la Cruzeiro și pentru echipa națională de fotbal a Braziliei.

* 1989: Daryl Janmaat (n. 22 iulie 1989) este un fotbalist profesionist danez care joacă pentru Watford și echipa națională de fotbal a Olandei pe postul de fundaș dreapta.

* 1989: Nicolas Limbach (n. 22 iulie 1989, Eupen, Belgia) este un scrimergerman specializat pe sabie.

·         1992: Selena Marie Gomez (n. 22 iulie 1992, Grand Prairie, SUA) este o actriță și cântăreață americană. Gomez și-a făcut primul debut în Barney & Friends ca Gianna, în perioada 2002–2004. Ca urmare, Selena a avut roluri episodice în filme, cum ar fi Spy Kids 3-D: Game Over (2003) și Walker, Texas Ranger: Trial by Fire (2005). În 2006, Gomez a apărut ca invitat special într-un episod din serialul de la Disney Channel, Zack și Cody, ce viață minunată, precum și Hannah Montana. După aceasta, Selena a jucat în propriul său serial de televiziune, Magicienii din Waverly Place, difuzat pe Disney Channel. Serialul a fost un succes critic și comercial, câștigând numeroase premii și nominalizări. Mai târziu a apărut în numeroase seriale și filme, inclusiv Jonas Brothers: Living the Dream (2008) și Disney Channel Games (2008). În 2009, Gomez a apărut în filmele Programul de protecție a prințeselor cu Demi Lovato și Magicienii din Waverly Place: Filmul, înainte de lansarea primului său album de studio ca Selena Gomez & Scene, intitulat „Kiss & Tell”. Albumul a fost un succes comercial, ajungând în Top 10 Billboard 200.

După aceasta, Gomez a apărut în filmul Ramona and Beezus, una dintre primele sale roluri în afară de Disney. Gomez și The Scene au lansat al doilea album de studio, „A Year Without Rain”, mai târziu în acel an. Albumul a intrat în Top 5 Billboard 200, și au dat naștere a două hit-uri în Top 40. Gomez a început să apară în mai multe filme, cum ar fi Monte Carlo (2011) și The Muppets (2011). Împreună cu trupa ei, au lansat al treilea și ultimul album cu The Scene, „When the Sun Goes Down”, în 2011. Albumul a dat naștere hit-ului „Love You Like a Love Song”. După lansarea albumului, Selena a confirmat că va lua o pauză muzicală pentru a se concentra pe cariera ei cinematografică. Apoi a continuat să apară în filme precum Hotel Transylvania (2012), Spring Breakers (2013) și O zi ploioasă în New York (2018).

În ciuda comentariilor primite despre pauza sa muzicală, Selena Gomez a confirmat în luna octombrie 2012 că se va întoarce la muzică cu un nou album, intitulat „Stars Dance”, acesta fiind și primul său album de studio solo. Primul single de pe album, „Come & Get It”, a fost lansat în aprilie 2013. Acesta a devenit primul ei hit în Top 10 în Billboard Hot 100, și a fost certificat dublu platină de RIAA. Al doilea single al albumului, „Slow Down”, a fost lansat în luna iunie al aceluiași an. Gomez a anunțat că vrea o pauză muzicală de la eliberarea de turneul Stars Dance Tour. În 2014, Gomez a părăsit casa de discuri Hollywood Records, după lansarea primei sale compilații de hituri, „For You”' (2014). După aceasta, ea a semnat un nou contract de înregistrări cu Interscope Records, continuând să lucreze la cel de-al doilea album al său.^[8]

În afară de munca ei în industria de divertisment, Gomez este implicată în activități filantropice, prin munca de caritate și diverse cauze sociale și de mediu. Ea a colaborat cu numeroase organizații pentru cauze caritabile, în principal cu UNICEF, timp de câțiva ani. Gomez și-a înființat propria sa companie de producții, July Moon Productions, în 2008. În toamna anului 2010, Gomez și-a lansat linia sa de haine „Dream Out Loud” prin Kmart; hainele sunt făcute din materiale ecologice sau reciclate. În 2011, ea a lansat un parfum cu numele ei. De la începutul carierei ei muzicale, Gomez a vândut 2.8 milioane de albume și 18.1 milioane de single-uri

Selena Marie Gomez s-a născut în Grand Prairie, Texas, pe data de 22 iulie 1992,^[10] părinții ei fiind Ricardo Joel Gomez și fosta actriță Amanda Zori „Mandy” Teefey (n. Cornett).^[11][12][13] Gomez a fost numită după cântăreața de muzică Tejano, Selena, care a murit după aproape trei ani de când Gomez se născuse.^[14] Tatăl ei este de origine mexicană, în timp ce mama ei, care a fost adoptată, este de origine italiană.^[15][16][17] În ceea ce privește patrimoniul ei, hispanici, Gomez a declarat, „Familia mea are Quinceañere, și mergem la biserici comune. Noi facem tot ce este catolic, dar nu avem nimic tradițional, cu excepția mersului în parc și grătarele în zilele de duminică după biserică”.^[18] Părinții ei au divorțat când ea avea cinci ani.^[11][19] Gomez are două surori. Sora ei, Gracie Elliot Teefey, a fost născută de Amanda și al doilea soț al ei, Brian Teefey, pe data de 12 iunie 2013.^[20][21] Gomez are încă o soră, Victoria Gomez, care s-a născut lui Ricardo și soției sale Sara pe data de 24 iunie 2014.^[22] Ea a câștigat o diplomă de liceu prin învățatul acasă în mai 2010.^[23]

A fost crescută numai de mama ei, care a născut-o la 16 ani.^[24] Acest lucru a dus familia la probleme financiare, pentru care mama ei lupta din greu, pentru a îi dăruii o copilărie normală Selenei.^[25] La un moment dat, Gomez a spus că trebuiau să caute litri doar ca să aibă benzină pentru mașină.^[25] Mama sa a spus că ele două mergeau la un magazin local ca să cumpere spaghete pentru cină.^[25] De asemenea, Gomez a spus „Eu eram frustrată pentru că părinții mei nu erau împreună, și nu am văzut niciodată lumina albă de la capătul tunelului unde mama mea muncea din greu ca să am eu o viață mai bună. Îmi este frică de ce aș fi devenit dacă rămâneam [în Texas]”.^[26] Apoi a spus „Îmi amintesc când mâncam multe macaroane cu brânză, dar mama mea nu a făcut niciodată asta să pară mare lucru. Ea era foarte puternică în preajma mea. Avându-mă la 16 ani trebuie să fi fost o mare responsabilitate. Mama a renunțat la totul pentru mine, și-a luat trei slujbe, ma ajutat și și-a riscat viața pentru mine”.^[27] Gomez a avut o relație bună cu bunicii săi ca un copil, și a participat la multe concursuri de frumusețe.^[28] Bunicii ei aveau des grijă de ea, când părinții ei au terminat școala, de asemenea, au spus și că au „crescut-o” până a devenit faimoasă.^[29]

Ea a început să arate interes în a avea o carieră în industria de divertisment pentru prima oară urmărind-o pe mama sa pregătindu-se pentru producții teatrale.^[30] Ea a început să audiționeze pentru diferite roluri, întâlnind-o pe Demi Lovato în timpul unei audiții pentru Barney and Friends.^[31] Ambele fete au fost alese mai târziu să apară în serial în 2002,^[32][33] cu Gomez interpretând personajul Gianna.^[34] Serialul a fost prima sa experiență în actorie, cu Gomez spunând „Eu eram foarte rușinoasă când eram mică [...] Eu nu știam ce „cameră dreaptă” însemna. Nu știam ce înseamnă „a bloca”. Am învățat totul de la Barney”.^[35] Gomez a apărut în paisprezece episoade din serial din 2002 până în 2004, dar a fost lăsată să plece pentru că producătorii credeau că era „prea mare” pentru serial.^[36] În timp ce lucra la serial, Gomez a avut un rol cameo în filmul Spy Kids 3-D: Game Over (2003) și filmul de televiziune Walker, Texas Ranger: Trial by Fire (2005)

Gomez pe platoul serialului Magicienii din Waverly Place(2007)

Acum având mai multă experiență, Gomez a audiționat pentru roluri de la compania Disney Channel, împreună cu Lovato.^[38] Gomez a făcut o apariție specială într-un episod din serialul Zack și Cody, ce viață minunată în 2006.^[39] Anul următor, lui Gomez i-a fost oferit un rol recurent în serialul de la Disney Channel Hannah Montana; ea a apărut de trei ori în serial, în două sezoane.^[40] În acest timp, Gomez a filmat episoadele pilot pentru două potențiale seriale Disney Channel; primul, intitulat Arwin!,^[41] a fost un spin-off al seriei Zack și Cody, ce viață minunată, iar al doilea fiind un spin-off al serialului Lizzie McGuire.^[42] Mai târziu, ea a participat la audițiile pentru un rol în serialul de la Disney Magicienii din Waverly Place, primind imediat rolul personajului principal, Alex Russo.^[36] După ce a primit rolul, Gomez și mama sa s-au mutat la Hollywood; Lovato și familia sa s-au mutat, de asemenea, cu perechea, sperând să aibă un succes asemănător cu cel al lui Gomez.^[43] În Magicienii din Waverly Place, Gomez joacă o fată adolescentă dintr-o familie de vrăjitori care dețin un restaurant în New York.^[44] Serialul a devenit rapid un hit, ceea ce a făcut-o pe Gomez să aibă mai mult succes.^[45] Serialul a primit numeroase premii și nominații.^[46][47] Gomez a înregistrat cântecul temă al serialului, intitulat „Everything is Not What It Seems”.^[48]

Cu Gomez obținând mai mult succes, media a început să o compare cu vedeta Disney Channel Miley Cyrus; amândouă având un serial hit pe acest canal.^[49] Numeroși bloggeri și site-uri au început să le vadă ca pe rivale, cu diferite zvonuri despre certuri între cele două circulând timp de câțiva ani.^[50][51] Totuși amândouă au declarat că nu există niciun fel de ceartă între ele.^[52] Nu cu mult după creșterea lui Demi Lovato spre faimă, cele trei au început să fie numite „Fete Disney” (Disney Girls), iar carierele lor erau, de asemenea comparate una cu alta.^{[53][54][55][56][57]} Revista Forbes mai târziu a numit-o pe Gomez una dintre cei „Eight Hot Kid Stars to Watch” în 2008.^[58] Mai multă atenție i-a fost dată lui Gomez când a fost raportat că ea este împreună cu star-ul Disney Nick Jonas.^[59][60][61] Gomez a apărut și în videoclipul cântecului „Burnin' Up”, de Jonas Brothers.^[62] Alte zvonuri au început să apară despre o ceartă între Gomez și Cyrus, pentru că Nick și Cyrus au fost în trecut împreună.^[63][64] Ea a apărut mai târziu și în reality-show-ul Jonas Brothers: Living the Dream.^[65]

În timp ce lucra la al doilea sezon al serialului Magicienii din Waverly Place, Gomez a apărut în specialul de la Disney Channel Studio DC: Almost Live, cu numeroase alte vedete Disney.^[66] Ea a făcut și un cover al cântecului „Cruella de Vil” pentru albumul DisneyMania 6,^[67] iar mai târziu a înregistrat un cântec original, „Fly to Your Heart” pentru banda sonoră a filmului Clopoțica.^[68] ea a avut rolul principal în filmul O altă cenușăreasă modernă în același an, interpretând o dansatoare ambițioasă.^[69] Filmul a primit în mare parte recenzii bune, și a câștigat un premiu Writers Guild of America Award în 2010 pentru categoria „Children's script-long form or special”.^[70] Gomez a înregistrat trei cântece pentru banda sonoră, și a lansat cântecul „Tell Me Something I Don't Know” ca un single promoțional.^[71] Mai târziu în acel an, Gomez a avut un rol secundar, Helga, în filmul animat Horton Hears a Who!.^[72] Filmul a fost un succes comercial, și a avut încasări totale de aproape 300 de milioane de dolari în întreaga lume.^[73] Ea a semnat un contract de înregistrări cu Hollywood Records, care semnase deja cu Cyrus și Lovato.

Gomez și-a lansat propria sa companie de producții, July Moon Productions.^] Ea a făcut un parteneriat cu XYZ Films pentru proiect, dându-i lui Gomez oportunitatea să scriuă articole, să angajeze scriitori și altele Gomez trebuia să lanseze două filme noi prin această companie. În primul, intitulat What Boys Want, Gomez juca o fată care poate să audă puterea bărbaților.^[80] Mai târziu, ea a anunțat filmul Thirteen Reasons Why, în care Gomez joacă o fată tânără care comite sinucidere; dar filmul nu a fost niciodată lansat

Gomez a continuat să aibă succes și în anul următor, interpretând-o pe Alex Russo într-un episod crossover al serialului de la Disney O viață minunată pe punte.^[82] Mai târziu, ea a făcut o apariție specială în serialul de la Disney Channel Sonny și steluța ei norocoasă, cu Demi Lovato.^[83] Ea a apărut într-un remix al single-ului „Whoa Oh! (Me vs. Everyone)” al Forever the Sickest Kids, lansat ca un single în aprilie în acel an.^[84] Cântecul a ajuns numărul 78 pe cart-ul Pop 100 în Statele Unite.^[85] Gomez, împreună cu Lovato, au avut roluri în filmul de la Disney Channel Programul de protecție a prințeselor, care a avut premiera în iunie 2009 în SUA. Filmul a fost un succes critic,^[86] și a avut un total de 8.5 milioane de spectatori în timpul premierei sale.^[87] Pentru film, Gomez și Lovato au înregistrat un cântec intitulat „One and the Same”, care a fost mai târziu lansat ca un single promoțional.^[88] După asta ea a fost vocea Prințesei Selenia în filmul animat Arthur and the Revenge of Maltazard.^[89] Pe data de 28 august 2009, Gomez a jucat în Magicienii din Waverly Place: Filmul, un film de televiziune bazat pe serial.^[90] Filmul a avut 11.4 milione de spectatori în timpul premierei sale, devenind filmul de televiziune de cablu numărul 1 din 2009 și al doilea cel mai vizionat film de la Disney Channel, după High School Musical 2.^[91] Filmul a câștigat serialului cel de-al doilea premiu Emmy la categoria „Outstanding Children's Program” la al 62-a ediție a Primetime Emmy Awards.^[92]

Gomez la a șasea ediție a premiilor „Hollywood Style Awards” (2009)

Sperând să obțină succes în muzică, Gomez a format o formație de muzică pop-rock, numită Selena Gomez & the Scene prin contractul său de înregistrări cu Hollywood Records.^[93] Grupul și-au lansat albumul de studio de debut în luna august al acelui an,^[94]care a primit o certificație de aur de la RIAA.^[95] Aceasta a dat naștere hitului „Naturally”, lucru care a ajutat-o pe Gomez să își obțină succesul dorit în industria muzicală.^[96] În acest timp, Gomez și Nick Jonas și-au încheiat relația.^[97] Mai târziu, ea a început să se întâlnească cu Taylor Lautner timp de câteva luni, după care cei doi s-au despărțit.^[36]După despărțirea sa de Lautner, Gomez s-a împăcat cu Jonas; dar cei doi s-au despărțit din nou după câteva luni.^[98] Gomez a făcut parte din campania de modă înapoi-la-școală a companiei Sears.^[99] Ca parte din campanie, Gomez a apărut și în reclame. În august 2009, Gomez a găzduit „Sears Arrive Air Band Casting Call” – ca să aleagă cinci persoane pentru prima „Sears Air Band”, care au cântat la premiile MTV Video Music Awards din 2009.^[100] Gomez a fost, de asemenea, purtătoarea de cuvânt al Borden Milk, și a apărut în reclamele companiei.^[101] Ea a fost purtătoarea de cuvânt și pentru State Farm Insurance și a apărut în numeroase reclame, care sunt difuzate pe Disney Channel, care conștientizează șoferii să conducă în siguranță.^[102]

În 2009, s-a înscris să joace unul dintre principalele roluri feminine din filmul Ramona and Beezus, o adaptare de film a seriei de romane pentru copii Ramona, de Beverly Cleary.^[103][104] Gomez a spus că nu a simțit niciun fel de presiune jucând roluri mai mature, zicând „Eu cred că sunt foarte atentă la audiența mea și eu însămi sunt încă un copil. Eu nu aș juca un rol în care nu m-aș simți confortabil sau audienței mele nu i-ar plăcea să mă vadă jucând”.^[105] Filmul a fost lansat pe data de 23 iulie 2010 și a primit în mare parte recenzii pozitive.^[106] Formația lui Gomez și-au lansat al doilea album de studio în același an, care le-a adus mult mai mult succes, devenind cel de-al doilea album de studio al formației certificat de RIAA.^[95][107]

După ce a anunțat că are planuri să lanseze o linie de modă, Gomez a lansat „Dream Out Loud by Selena Gomez” în 2010.^[108][109] Colecția a consistat din rochii, bluze florale, blugi, fuste, jachete, fulare și pălării în stilul bohemian, toate aceste făcute din materiale reciclate sau eco-prietenoase.^[110][111] Gomez a spus că linia de haine se reflecta asupra propriului său stil și a descris-o ca fiind „drăguță, feminină, și bohemian”. După aceasta, a spus „Cu linia mea, chiar vreau să le dau clienților opțiunea să-și pună propriile look-uri la un loc [...] Vreau ca piesele să fie ușor de îmbrăcat sau dezbrăcat, și materialul să fie eco-prietenos și organic, cred că asta este foarte important [...] De asemenea, etichetele o să aibă mereu citate inspiraționale de ale mele pe ele. Vreau doar să trimit un mesaj bun”.^[108][111] Gomez s-a aliat cu designerii Tony Melillo și Sandra Campos, amândoi lucrând cu mari case de modă.^[109] Gomez a vorbit despre parteneriat, „Când i-am întâlnit pe Tony și Sandra, am devenit confortabilă cu ei instantaneu iar acum ei sunt ca familia pentru mine ... Ei sunt atât de creativi și iubesc faptul că pot să îi chem oricând și să vorbesc cu ei despre orice, chiar dacă este doar despre schimbarea unui nasture ... Ei au fost atât de cool despre orice”.^{[108][109][110][111]} Brand-ul a fost fabricat de Melillo și Campos, care s-au unit cu New York-based Adjmi Apparel și format de Adjmi CH Brands LLC, compania care controla brand-ul.^[112]

Pe data de 27 februarie 2011, Gomez a participat la 2011 Vanity Fair Oscar party cu cântărețul canadian Justin Bieber,^[113]confirmând numeroase zvonuri despre cum că perechea ar fi un cuplu.^[114] Cuplul a început să primească multă atenție de la media foarte rapid, și au fost numiți „Jelena” de diferite site-uri.^[115] Gomez a apărut în filmul Monte Carlo în același an, jucând o fată care este „confundată cu o vedetă în timp ce era în vacanță în Paris”.^[116] Pentru a se pregăti pentru rol, Gomez a învățat să joace polo și a avut nevoie de două săptămâni pentru a învăța cum să vorbească cu două feluri de accente englezești.^[117][118] Gomez de asemenea a avut o apariție cameo în filmul The Muppets,^[119] și a apărut în serialele de la Disney So Random! și PrankStars.^[120] Selena Gomez & the Scene și-au lansat al treilea și ultimul lor album de studio, al doilea single de pe album, primind patru certificații Platinum de la RIAA.^[95] A fost anunțat pe data de 14 iulie 2011, că Gomez a semnat un acord de licență cu Adrenalina, un brand despre sporturi extreme și viață cu tematică de aventură, ca să creeze și să distribuie parfumul actriței. Chairman și C.E.O. de la Adrenalina, Ilia Lekach, a spus, „Noi suntem incredibil de entuziasmați să lucrăm cu domnișoara Gomez și vom anunța mai multe detalii cu cât ne apropiem mai mult de data lansării parfumului”.^[121] După aceasta, Gomez și-a lansat parfumul care îi poartă numele

Gomez în timpul turneului Stars Dance Tour (2013)

Gomez a confirmat în ianuarie 2012 că va lua o pauză muzicală, concentrându-se mai mult pe cariera sa de actriță.^[123] În acel an, Magicienii din Waverly Place s-a terminat oficial de difuzat pe Disney Channel după patru sezoane reușite.^[124][125] Ea a apărut în Hotel Transylvania, un film animat, fiind vocea personajului Mavis, cu Adam Sandler și Steve Buscemi. Filmul și-a avut premiera la al treizeci și șaptelea anual Toronto International Film Festival din 2012, și a fost lansat pe data de 21 septembrie 2012.^[126]Gomez a avut un rol în filmul controversat a lui Harmony Korine, Spring Breakers, cu James Franco.^[127] În film, Gomez a avut un rol mai matur decât în proiectele sale anterioare, și a adus-o pe Gomez la „a se topi un pic pe platou” .^[19] La începutul lunii noiembrie din 2012, s-a reportat că Gomez și Bieber și-au încheiat relația după aproximativ doi ani de când erau împreună.^[128][129] Totuși, ei s-au împăcat mai târziu în acea lună.^{[130][131][132]}

În ciuda declarațiilor sale anterioare că se va concentra pe cariera sa de actriță, Gomez a confirmat că lucra la albumul său de studio de debut solo. Single-ul principal de pe album, „Come & Get It”, a devenit cel mai mare hit al lui Gomez din acel timp.^[136][137] Acesta a devenit primul său top ten hit în Statele Unite, și cel mai de succes cântec pop la radio.^[138][139] Albumul său de debut, Stars Dance, a fost lansat pe data de 23 iulie 2013.^[140] Acesta a devenit primul său album care a ajuns în topul Billboard 200, și i-a dat lui Gomez cele mai multe vânzări din prima săptămână de când a fost lansat din toată cariera sa.^[141] Cel de-al doilea single de pe album, „Slow Down”, nu a reușit, totuși, să aibă un succes atât de mare ca predecesorul său.^[142]Gomez a pornit în turneul Stars Dance Tour în 2013, care a reușit să vândă multe bilete și a devenit un succes financiar.^[143][144] Gomez a filmat o apariție cameo în filmul Aftershock, și a avut un rol în filmul Getaway.^[145] De asemenea, ea a apărut în episodul special de la Disney Channel Magicienii se întorc: Alex vs. Alex tot în acel an.^[146][147]Gomez a spus că speră să ia o pauză în muzică după turneu,^[148] dar s-a hotărât să se concentreze pe muzică și actorie în același timp.^[149]

Gomez a anulat concertele din Australia și Asia al turneului Stars Dance Tour în decembrie 2013, declarând că va lua o pauză ca să petreacă niște timp cu familia sa.^[150] Luna următoare, Gomez a petrecut două săptămâni la Dawn at The Meadows, un centru de tratament în Wickenburg, Arizona care specializează în tratarea traumelor oamenilor tineri.^{[151][152][153]} Reprezentantul ei a declarat că ea petrecuse timp acolo „de bună voie [...] dar nu din cauza abuzului de substanțe”.^[154][155] Mai târziu a fost speculat că relația sa cu Bieber a făcut-o să se restrângă în dezintoxicare.^{[156][157][158][159][160]} În luna aprilie al acelui an, a fost confirmat că Gomez și-a concediat mama și tatăl vitreg ca managerii săi; cei doi o manageriau pe Gomez de când cariera ei a început.^[161][162] A fost confirmat că decizia a fost pur și simplu bazată pe business, și nu erau niciun fel de probleme între ei.^[163] De asemenea, a fost confirmat că decizia nu a avut nimic de-a face cu faptul că mama lui Gomez nu îi susținea relația cu Bieber.^[164][165] După asta Gomez a semnat cu companiile WME și Brillstein ca să îi managerieze cariera.^[166][167] Aceste noutăți despre noii manageri ai lui Gomez au pornit zvonuri cum că contractul său de înregistrări cu Hollywood Records se încheia, și că Gomez căuta o nouă casă de discuri A fost confirmat în septembrie 2014 că Gomez a semnat un nou contract cu Interscope Records și a început să lucreze la al doilea album de studio al ei.â^] Gomez a lansat un album de compilație, For You, ca să își încheie contractul cu Hollywood Records

Gomez a apărut într-o adaptare de film după romanul lui Ric Browde While I'm Dead... Feed the Dog cu Dylan McDermottși Nat Wolff.^[174] Intitulat Behaving Badly, filmul a primit în mare parte recenzii critice și comerciale negative.^{[175][176][177][178]} După asta a apărut în filmul Rudderless, debutul directorial al lui William H. Macy.^[179][180]Gomez a înregistrat un cântec pentru banda sonoră a filmului, și a fost lăudată de directorul filmului.^[181] Filmul propriu-zis a primit recenzii mixte din partea criticilor.^[182][183]

Ea a lucrat cu Zedd, Dreamlab și producătorul din LA, Ruffian, la cel de-al doilea album de studio al ei.^[184][185]

Gomez a apărut în videoclipul artistei Taylor Swift pentru melodia „Bad Blood” alături de numeroase alte celebrități, având rolul inamicei lui Swift – Arsyn. Videoclipul a avut premiera pe data de 17 mai 2015 la Premiile Billboard Music

Selena Marie Gomez

Selena Gomez în 2013

* 1998: Ioana Ignat (n. 22 iulie 1998, Botoșani) este o cântăreață si compozitoare română de muzică pop, care a devenit cunoscută odată cu participarea la emisiunea-concurs Vocea României, unde s-a calificat până în finală. Ioana a lansat primul ei single, „Mă dezîndrăgostesc”, la începutul lui 2017

În 2016, Ioana Ignat a participat în cel de al șaselea sezon al emisiunii-concurs Vocea României, unde a făcut parte din echipa lui Marius Moga,^[2] alături de care a ajuns până în semifinale, fiind totodată unul dintre concurenții creditați cu cele mai mari șanse la câștigarea concursului. În cadrul concursului, aceasta a interpretat piese din repertoriul lui Hozier („Take Me To Church”), Sia („Bird Set Free”), Lara Fabian („Je t'aime”) și Sam Brown („Stop”)

La doar o lună de la încheierea concursului, Ioana Ignat a lansat piesa „Dor de iarnă”, împreună cu Damian Drăghici. Ioana a lucrat la muzică și text, piesa a fost cântată cu instrumente live și are parte de un videoclip live session.^[4] Primul ei single, „Mă dezîndrăgostesc”, a fost lansat pe 17 ianuarie 2017. Piesa de dragoste spune povestea unei iubiri ce se destramă, unde fiecare moment se pierde în timp, iar eroina are curajul să meargă mai departe indiferent care va fi finalul.^[5] Piesa are peste 15 remixuri și a fost difuzată în cluburi din țară și din străinătate, precum Marea Britanie, Tokyo, Germania sau Polonia. În mai, Ioana a lansat prima ei piesă cu versuri în limba engleză, „Beauty in the Beast”.^[6]

Pe 25 mai 2017, Ioana a lansat, în colaborare cu artistul Edward Sanda, piesa „Doar pe a ta”. Piesa este compusă de către Sándor Bíró,^[7] producătorul muzical al hit-ului „Ce are ea”.^[8] Clipul piesei, realizat de Trandafilm, aduce în prim plan exuberanța tinereții și buna dispoziție. Imaginile au fost filmate în ținutul Mocăniței și la Castelul de Lut din Valea Zânelor.^[9] Piesa s-a bucurat de succes comercial în țară, clasându-se pe locul șapte în Airplay 100.^[10] În doar o lună de la lansare, piesa a adunat peste șase milioane de vizualizări pe YouTube^[11] și a fost cea mai descărcată piesă românească de pe iTunes

·         2013: Prințul George de Cambridge (George Alexander Louis; n. 22 iulie2013^[2], Londra, Regatul Unit) este fiul Prințului William, Duce de Cambridge și al soției acestuia, Catherine, Ducesă de Cambridge. Este primul nepot al Prințului Charles și al treilea în ordinea succesiunii la tronul britanic, în urma bunicului și a tatălui său. Are o soră mai mică, Charlotte și un frate mai mic, Louis

La 3 decembrie 2012, Palatul St James a anunțat că Ducesa de Cambridge este însărcinată cu primul copil. Nașterea copilului a atras atenția mass-media în multe țări, în special în Regatul Unit și în Commonwealth.

Ducesa de Cambridge a fost dusă la 20 iulie la spitalul St. Mary din Londra, în primele etape ale travaliului^[3]. Bebelușul s-a născut la data de 22 iulie la ora locală 16:24 și a cântărit 3,79 kg la naștere. Ducele de Cambridge a asistat la naștere.

Prin această naștere, trei generații de moștenitori direcți la tron sunt în viață în același timp, situație care a avut loc ultima dată între 1894 și 1901, în ultimii șapte ani de domnie ai reginei Victoria.^[4]

La 24 iulie 2013 s-a anunțat că nou-născutul se va numi George Alexander Louis.^[5][6] A fost botezat cu apă din râul Iordanului de arhiepiscopul de Canterbury la Capela Regală a Palatului St James la 23 octombrie 2013. La eveniment au participat doar 22 de invitați, printre care s-au aflat și cei șapte nași și nașe: Oliver Baker, Emilia Jardine-Paterson, Hugh Grosvenor, contele Grosvenor, Jamie Lowther-Pinkerton, Julia Samuel, William van Cutsem și Zara Tindall.^[7][8] Prințul George a purtat o rochiță de botez din satin și dantelă crem, o replică a aceleia purtate în 1841 de fiica cea mare a reginei Victoria.

• 22 iulie 2013 – prezent: Alteța Sa Regală Prințul George de Cambridge

La 31 decembrie 2012, regina Elisabeta a II-a a emis un nou set de Letters patent garantând pentru toți copiii fiului cel mare al Prințului de Wales titlul de Alteță Regală.^[9][10] Acest act îl înlocuiește pe cel precedent, emis de regele George al V-lea la 11 decembrie 1917, care limita acordarea titului princiar numai copiilor suveranului, copiilor fiilor suveranului și fiului cel mare al fiului cel mare al Prințului de Wales.^[11]

În timp ce acest lucru nu l-ar fi afectat pe Prințul George, fiind fiul cel mare al Ducelui de Cambridge, care este fiul cel mare al Prințului de Wales, oricare dintre viitorii lui frați născuți în timpul domniei reginei Elisabeta a II-a ar fi purtat titlul de Lord sau Lady până când bunicul lor, Charles, Prinț de Wales ar fi urcat pe tron​​.

Prințul George

Prințul George în aprilie 2016

Decese

·         1461: Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul (franceză le Victorieux)^[1] a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa.^[2]

A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea.

Mama lui Carol, Isabeau de Bavaria, împreună cu doamnele de onoare

Născut la Paris, Carol a fost al cincilea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și a Isabelei de Bavaria-Ingolstadt. Cei patru frați mai mari: Carol (1386), Carol (1392–1401), Ludovic (1397–1415) și Ioan (1398–1417) deținuseră fiecare titlul de Delfin al Franței, moștenitor al tronului.^[3]Carol a devenit Delfin al Franței în 1417 la vârsta de 15 ani; a devenit duce de Touraine, a primit Ducatul de Berry și Poitou.

Aproape imediat ce a devenit Delfin, Carol a trebuit să părăsească Parisul în mai 1418 după ce soldații lui Ioan al II-lea de Burgundia au încercat să invadeze orașul. Anul următor, Carol a încercat o reconciliere cu Ducele întâlnindu-l la podul de la Pouilly, în apropiere de Melun, în iulie 1419. Cei doi s-au întâlnit din nou la 10 septembrie 1419 pe podul de la Montereau. Ducele, în ciuda istoriei lor anterioare, s-a dovedit încrezător în tânărul său văr, presupunând că întâlnirea va fi pașnică și diplomatică și și-a adus doar o mică escortă; oamenii Delfinului l-au ucis. Implicarea lui Carol a rămas discutabilă deși el a susținut că nu știa de intenția oamenilor săi. A urmat o dușmănie de moarte între familia lui Carol al VI-lea și Ducii de Burgundia.

În anii adolescenței, Carol a fost remarcat pentru curaj și pentru stilul său de a conduce: după ce a devenit Delfin, a condus o armată împotriva Angliei, îmbrăcat în roșu, alb și albastru, culori ce reprezentau Franța. În 1421 două evenimente au rupt încrederea în el: a fost forțat, spre marea lui rușine, să se retragă din bătălia împotriva lui Henric al V-lea al Angliei și părinții săi l-au dezmoștenit din funcția de moștenitor al tronului susținând că era copilul unei aventuri extraconjugale a mamei sale. Umilit, Delfinul a căutat protecție în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa numita regină a celor patru regate; s-a căsătorit cu fiica ei Maria.

La moartea regelui Carol al VI-lea, succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care era în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 mandata ca tronul să treacă lui Henric al VI-lea al Angliei, fiul lui Henric al V-lea și al Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea.

Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-a primit de la puternica și bogata familie a soției sale Maria d'Anjou (1404–1463), în particular de la soacra sa regina Iolanda de Aragon. În ciuda afecțiunii pe care Carol a avut-o pentru soția sa, marea iubire a fost metresa sa, Agnès Sorel.

Carol și Filip cel Bun, Duce de Burgundia, au semnat Tratatul de la Arras în urma căruia Carol și-a atins scopul - că nici un prinț de sânge nu va recunoaște pe Henric al VI-lea al Angliei ca rege al Franței.

Franța în 1429

Carol este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol și Henric au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretențiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

Cei cinci ani de armistițiu (1444-1449) au fost fructificați de Carol pentru restaurarea regatului în toate domeniile. Cu ajutorul fiului său, Ludovic, el a îndreptat bandele de soldați care jefuiau Franța către Germania.

Copii[modificare | modificare sursă]

Carol și Maria de Aragon au avut 13 copii:

• Ludovic (3 iulie 1423 - 30 august 1483), a devenit regele Ludovic al XI-lea al Franței
• Jean de Franța (1425-1425)
• Radegonde de Franța (1428-1444)
• Ecaterina de Franța (1428-1446), s-a căsătorit în 1440 cu Carol Temerarul
• Jacques de Franța (1432-1437)
• Iolanda de Franța (1434-1478), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Amadeus al IX-lea de Savoia. Când soțul ei a murit, ea a devenit regentă de Savoia.
• Ioana a Franței (1435-1482), s-a căsătorit în 1452 cu viitorul duce Ioan al II-lea de Bourbon
• Philippe de Franța (1436-1436)
• Marguerite de Franța (1437-1438)
• Jeanne de Franța (7 septembrie 1438 - 26 decembrie 1446)
• Marie de Franța (7 septembrie 1438 - 14 februarie 1439)
• Madeleine de Franța, (1443-1495), s-a căsătorit în 1462 cu Gaston de Foix, prinț de Viane
• Carol de Franța (1446-1472)

Carol al VII-lea

Rege al Franței

Portret al lui Carol al VII-lea, de Jean Fouquet, tempera pe lemn, Muzeul Luvru, Paris, c. 1445–1450

·         1540: Ioan I Zápolya, rege al Ungariei (n. 1487)

·         1676: A murit Papa Clement al X-lea; (n. 1590). Papa Clement al X-lea (Emilio Altieri) (n. 13 iulie 1590 Roma – d. 22 iulie 1676 Roma) a deținut funcția de papă între anii 1670-1676.
* 1746: Infanta Maria Teresa Antonia Rafaela a Spaniei (11 iunie 1726 - 22 iulie 1746) a fost Delfină a Franței ca soție a Delfinului Ludovic al Franței. În Franța era cunoscută sub numele Madame la Dauphine.

Născută la Palatul La Granja ca María Teresa Antonia Rafaela era al șaselea copil și a doua fiică a regelui Filip al V-lea al Spaniei și deci Infantă prin naștere.

Înainte de căsătorie, curțile regale spaniolă și franceză nu erau în relații foarte bune: spaniolii au fost insultați de către francezi, atunci când logodna dintre Ludovic al XV-lea al Franței și Infanta Mariana Victoria a Spaniei, sora mai mare a Mariei Teresa, a fost ruptă în 1725 iar Ludovic s-a căsătorit cu Maria Leszczyńska.

Marie Thérèse Raphaëlle, 1746

Căsătoria a fost aranjată parțial pentru a împăca divizinea dintre cele două ramuri ale familiei Bourbon. În consecință, Maria a fost căsătorită prin procură la Madrid la 18 decembrie 1744înaintea plecării ei în Franța, unde, la 23 februarie 1745, Marie-Thérèse-Raphaëlle s-a căsătorit Louis-Ferdinand.

Începută prost, în cele din urmă, căsătoria a fost consumată în luna septembrie 1745, punând capăt la toate bârfele și insinuările. Cuplul a devenit foarte strâns și reciproc devotat, petrecându-și majoritatea timpului împreună. Acest lucru a fost în contrast puternic față de rege, care începuse recent o aventură cu faimoasa Madame de Pompadour. Metresa regală a fost prezentată oficial curții la balul care celebra căsătoria noului cuplu. Delfinul și Delfina o urau pe metresa regelui pentru modul în care ea a distras atenția față de regina Maria Leszczyńska. Delfina era ostilă și regelui care nu participase la Sfânta Împărtășanie și care o ignora.

În cele din urmă, Marie-Thérèse-Raphaëlle a rămas însărcinată iar copilul, o fată, s-a născut la 19 iulie 1746. La trei zile după naștere, Marie-Thérèse-Raphaëlle a murit. Moartea soției sale a provocat o durere intensă Delfinului. Marie-Thérèse-Raphaëlle a fost înmormântată la biserica Saint Denis la 6 august 1746.

După deces, fratele ei vitreg, Ferdinand al VI-lea al Spaniei, i-a propus Delfinului să se căsătorească cu sora ei, Infanta Maria Antonia a Spaniei însă Ludovic al XV-lea a refuzat. Anul următor, Delfinul s-a căsătorit cu Prințesa Maria Josepha de Saxonia (fiica lui August al III-lea al Poloniei și a Maria Josepha de Austria), cu care a avut șapte copii inclusiv pe viitorul Ludovic al XVI-lea. Când Delfinul a murit în 1765, el a cerut ca inima sa să fie plasată lângă mormântul Mariei Thérèse Raphaëlle

Maria Teresa Rafaela a Spaniei

Delfină a Franței

Marie-Thérèse-Raphaëlle de Louis Michel van Loo

·         1802: A murit Marie Francois Xavier Bichat. Marie François Xavier Bichat (n. 14 noiembrie 1771) a fost un anatomist, fiziolog si medic francez , considerat întemeietorul  histologiei si patologiei moderne.

·         1826: Giuseppe Piazzi, astronom italian (n. 1746)

·         1832: Împăratul Napoleon al II-lea al Franței (n. 1811). Napoléon François Joseph Charles (Bonaparte), Duce de Reichstadt (n. 20 martie 1811), a fost fiul împăratului Napoleon I al Franței și al celei de-a doua soții a acestuia  printesa Marie Louise de Austria. In conformitate  cu  Titlul III, articolul 9 al Constituției franceze din acel timp, a fost numit Prinț Imperial, fiind  cunoscut de la naștere ca rege al Romei. Tatăl său a abdicat în favoarea sa, transferându-i titlul de împărat al Franței în 1815.

·         1845: Heinrich von Bellegarde, feldmareșal austriac (n. 1756)
* 1853: Christoffer Wilhelm Eckersberg (n. 2 ianuarie 1783 – d. 22 iulie 1853) a fost un pictor danez. Născut în Blåkrog în Ducatul Schleswig (azi în sudul provinciei Jutland din Danemarca), Eckersberg va deveni inițiatorul unei perioadei din pictura daneză cunoscută ca Perioada de aur a picturii daneze, fiind adesea catalogat ca și Tatăl picturii daneze.".
Christoffer Wilhelm Eckersberg s-a născut ca fiul lui Henrik Vilhelm Eckersberg, pictor și tâmplar și al lui Ingeborg Nielsdatter. Familia s-a mutat în 1786 în localitatea Blans, un sat de lângă Alssund, unde tânărul a început să deseneze peisaje ale locuri pitorești din înprejurime. După confirmarea sa religioasă, Christoffer a început să studieze cu portretistul și pictorul de biserici Josiah Jacob Jessen din Flensborg, al cărui elev a devenit în mai 1800. Scopul viitorului artist era să fie acceptat ca student al prestigioasei Academii daneze regale de artă (Det Kongelige Danske Kunstakademi) din Copenhaga(København).

Printre discipolii săi se pot enumera:

• Wilhelm Bendz
• Albert Küchler
• Christen Købke
• Vilhelm Kyhn
• Jørgen Roed
• Martinus Rørbye
• Holger Roed
• Constantin Hansen
• Wilhelm Marstrand
• Adam August Müller
• Matthias Heinrich Elias Eddelien
• Emanuel Larsen
• Niels Carl Michaelius Flindt Dahl
• Anton Laurids Johannes Dorph.

Christoffer Wilhelm Eckersberg

Christian Albrecht Jensen, The Painter C.W. Eckersberg, 1882

Lucrări:

• 

  Femeie în fața unei oglinzi", 1841
 
• 

  Portret al Annei Maria Magniani
• 
 
• 

  San Lorenzo Fuori
 
• 

  Frederik VI-lea al Danemarcei
 
• 

  Nørreport
• 

  Contele Preben Bille-Brahe cu a doua soție a sa, Johanne Caroline (născută Falbe), 1817
 
• 

  Muntele Klint
• 
  

·         1870: A murit compozitorul austriac  Josef Strauss; (n.20.08.1827). El a fost  fiul compozitorului Johann Strauss I  și  al Mariei  Anna Streim.
* 1878: Maria Christina a celor Două Sicilii (italiană Maria Cristina Ferdinanda di Borbone, principessa delle Due Sicilie, spaniolă María Cristina de Borbón, princesa de las Dos Sicilias; 27 aprilie 1806–22 august 1878), a fost regină a Spaniei (1829-1833) și regentă a Spaniei (1833-1840).
Născută la Palermo, Sicilia, Italia la 27 aprilie 1806, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții Maria Isabella a Spaniei. Prin tatăl său a fost descendentă a Habsburgilor din Austria.

Maria Christina s-a căsătorit cu unchiul ei, regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei la 11 decembrie 1829 la Madrid. Ca și mama sa, Maria Isabella, Ferdinand a fost copil al regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui, Maria Luisa de Parma. După moartea celei de-a treia soții, la 27 mai 1829, disperarea lui Ferdinand de a deveni tată și de a avea un moștenitor pentru coroana Spaniei l-a împins spre o nouă căsătorie după numai șapte luni.

Noua regină, Maria Christina, a născut rapid două fiice, Isabella (viitoarea regină Isabella) și Infanta Doña María Luísa Fernanda (1832–1897). Când Ferdinand a murit la 29 septembrie 1833, Maria Christina a devenit regentă pentru fiica lor Isabella. Pretenția Isabellei la tron a fost contestată de unchiul ei, Infantele Don Carlos María Isidro Benito, Conte de Molina, care a pretins că fratele lui Ferdinand a schimbat în mod ilegal legea succesiunii permițând și femeilor să moștenească tronul. Unii suporteri ai lui Don Carlos au mers atât de departe încât să pretindă că Ferdinand a lăsat de fapt coroana fratelui său, dar că Maria Christina a suprimat acest fapt. De asemenea, s-a afirmat că regina a semnat în numele soțului ei mort un decret de recunoaștere a Isabellei ca moștenitor.

Încercarea lui Carlos de a acapara puterea a dus la războaiele carliste. În ciuda sprijinului considerabil acordat de Biserica Romano Catolică lui Carlos și a elementelor conservatoare din Spania, Maria Christina a păstrat cu succes tronul pentru fiica ei. Susținătorii Mariei Christina și a fiicei ei au favorizat o constituție liberală și politici sociale progresiste. În schimb, suporterii lui Carlos (numiți carliști) au favorizat o întoarcere la societatea tradițională și la monarhia absolută. În cele din urmă, loialitatea armatei pentru regina Isabella a II s-a dovedit problema decisivă în război.

Maria Christina a Spaniei.

La 28 decembrie 1833, la scurtă vreme după decesul lui Ferdinand al VII-lea, Maria Christina s-a căsătorit în secret cu un fost sergent al gărzii regale, Agustín Fernando Muñoz, Duce de Riansares (1808–1873). Muñoz a primit titlul de Duce de Riansares. Maria Christina și Muñoz au avut câțiva copii împreună în timp ce au încercat să țină în secret căsătoria lor.

• Maria Amparo, Contesă de Vista Alegre (17 noiembrie 1834 - 19 august 1864)
• Maria de los Milagros, Marchiză de Castillejo (8 noiembrie 1835 – 9 iulie 1903)
• Agustin, Duce de Tarancon (1837 - 15 iulie 1855)
• Fernando, al 2-lea Duce de Riansares și Tarancon]] (27 aprilie 1838 – 7 decembrie 1910)
• Maria Christina, Marchiză de Isabella (19 aprilie 1840 – 20 decembrie 1921)
• Juan, Conte de Recuerdo (29 august 1844 – 2 aprilie 1863)
• Jose, Conte de Gracia (21 decembrie 1846 – 17 decembrie 1863)

În cele din urmă, știrea despre căsătoria Mariei Christina cu un soldat cu rang inferior a devenit publică. Vestea a făcut-o pe Ducesa de Riansares foarte nepopulară. Poziția ei a fost subminată de vestea recăsătoriei ei și de faptul că n-a mai fost susținută de miniștrii ei liberali. În cele din urmă, armata și liberalii i-au cerut să renunțe la regență. În 1840, comandantul armatei, generalul Baldomero Espartero, Conte de Luchana a înlocuit-o în funcția de regent.

Noul guvern a cerut ca fosta regentă să părăsească Spania. După o încercare nereușită de a recăpăta puterea, Maria Christina s-a retras permanent în exil în Franța după 1844.

O revoluție a îndepărtat-o de pe tron pe fiica ei Isabbela la 30 septembrie 1868 iar ea s-a alăturat mamei sale în exil în Franța. Isabella a II-a a renunțat la tron în favoarea fiului său Alfonso al XII-lea la 25 iunie 1870. Susținătorii lui Alfonso l-au făcut să înțeleagă clar că nici mama nici bunica sa nu puteau juca un rol activ în efortul de a restaura monarhia. Când Alfonso al XII-lea a recâștigat coroana Spaniei la 29 decembrie 1874, li s-a permis Mariei Christina și Isabellei a II-a să se întoarcă în Spania ca vizitatori dar nu li s-a permis să locuiască acolo definitiv.

Maria Christina a murit la Le Havre, Franța la 22 august 1878. Ca văduvă a lui Ferdinand al VII-lea și mamă a Isabellei a II-a, Maria Christina a fost înmormântată la El Escorial.

Maria Christina a celor Două Siclilii

Regină a Spaniei

·         1908: Sir William Randal Cremer (n. 18 martie 1828 – d. 22 iulie 1908), cunoscut datorită numelui „Randal”, a fost un parlamentar liberal și pacifist englez.

Cremer a fost ales Secretar al Asociației Internaționale a Muncitorilor în 1865, dar a demisionat doi ani mai târziu.

A fost parlamentar liberal pentru circumscripția parlamentară din Haggerston în districtul Shoreditch al burgului Hackney din 1885 până în 1895, și din 1900 până la sfârșitul vieții sale în 1908 din cauza pneumoniei.

Cremer a câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1903 pentru munca depusă în arbitrajul internațional, în special în tratatul de arbitraj anglo-american. A fost cofondator al Uniunii Interparlamentare și al Ligii Internaționale de Arbitraj.

A fost numit Cavaler (Chevalier) al Legiunii de onoare francezefranceze, a primit Ordinul Regal Norvegian al Sfântului Olav și a fost înnobilat în 1907.

William Randal Cremer

* 1909: Baronul Detlev von Liliencron născut Friedrich Adolf Axel Detlev Liliencron (n. 3 iunie 1844 - d. 22 iulie 1909) a fost un poet și romancier german.

A scris versuri impresioniste, închinate naturii și bucuriilor vieții sau epocilor legendare, notabile prin bogăția imaginilor și varietatea ritmurilor. Poezia sa l-a inspirat pe Rainer Maria Rilke.

A mai scris proză scurtă, drame și pagini autobiografice.

Detlev von Liliencron

·         1915: Sandford Fleming, geograf, inginer și inventator scoțiano-canadian (n. 1827). Sandford Fleming (n. 7 ianuarie 1827, Kirkcaldy – d. 22 iulie 1915) important geograf, inginer și inventator canadian. El a propus împărțirea lumii în fusuri orare, mărcile poștale ale Canadei, a contribuit mult în domeniile cartografiei și geodeziei și a fost unul din membrii fondatori ai Societății Regale din Canada.
* 1924: Claude Augé (n. 1854 la L'Isle-Jourdain (Gers) – d. 1924 la Fontainebleau (Seine-et-Marne)), a fost un pedagog, editor și lexicograffrancez.

Claude Augé a fost mai întâi institutor, apoi, după ce a luat în căsătorie o nepoată de-a văduvei lui Pierre Larousse (1817-1875), în 1885 s-a alăturat casei de editură Librairie Larousse, în calitate de ajutor contabil, devenind repede unul din directori. Până la moartea sa, Claude Augé nu a încetat să continue opera celebrului lexicograf.

În 1920, continuându-și opera, a hotărât să fie înlocuit, în funcțiile sale editoriale, de fiul său, Paul Augé (1881-1951).

·         1934: John Dillinger, jefuitor american de bănci (n. 1903). John Dillinger a fost un celebru gangster si spargator de banci american, din timpul Marii Crize. A fost capturat si a evadat din inchisoarea  Crown Point, cu  masina serifului  devenind inamicul public nr.1 urmarit de F.B.I..L Actiunile sale criminale au facut din el un adevarat mit, legendele populare americane asimilandu-l cu un fel de Robin Hood… Pe  22 iulie  1934, a fost ucis intr-un violent schimb de focuri  la iesirea dintr-un teatru la Chicago, insotit de iubita sa  Polly Hamilton. Dillinger fusese denuntat de Ana Cumpanas, proprietara unui bordel de origine romana.

·         1938: A murit Ionel Fernic, compozitor român, autorul celebrelor romante “Tiganca”, “Crucea alba de mesteacan”, “Iti aduci aminte, doamna?”, “La umbra nucului batran”, “Iubesc femeia”, “Pe bolta cand apare luna”, precum si al melodiilor ritmate “Nu ma lasa sa mor, Marghioalo!”, “Pai calu’ balan!”, “Foaie verde si-o aluna”; (n. 29.05.1901). Ionel Fernic (n. 29 mai 1901, Târgoviște – d. 22 iulie 1938, Bucovina) compozitor român de muzică ușoară, aviator (pilot civil) și unul dintre primii parașutiști români. Între alte preocupări ale sale au intrat scrisul (proze de mici dimensiuni, textier pentru multe dintre romanțele sale) și munca de gazetar.

·         1939: Ioan I. Mironescu, scriitor român,(n. 1883)

* 1940: Wladimir Peter Köppen (rusă Влади́мир Петро́вич Кёппен, Vladimir Petrovici Kioppen, n. 25 septembrie 1846 — d. 22 iunie 1940) a fost un geograf, meteorolog, climatolog și botanist german de origine rusă. După studiile făcute în Sankt Petersburg, și-a dezvoltat activitatea profesională în Austria și Germania mai toată viața. Cea mai notabilă contribuție a sa pentru știință a fost elaborarea clasificării climatice Köppen care, cu unele modificări, este folosită până în ziua de azi.

Wladimir Köppen

Köppen în 1921, fotografie de Friedrich Becks

·         1958: Mihail Zoșcenko, scriitor rus (n. 1895)

·         1967: Carl Sandburg, poet american (n. 1878)
* 1968: Giovannino Oliviero Giuseppe Guareschi (n. 1 mai 1908, Fontanelle di Roccabianca – d. 22 iulie 1968, Cervia) este un scriitor italian, autorul celebrei serii de povestiri „Don Camillo”.

Giovannino Guareschi

·         1970: George Johnston, scriitor australian (n. 1912)
* 1979: Sándor Péter Kocsis (21 septembrie 1929, Budapesta, Ungaria – 22 iulie 1979, Barcelona, Spania) a fost un fotbalist maghiar, care juca pe postul de atacant. 

·         1983 - A încetat din viaţă părintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte se află la Mănăstirea Petru Vodă (n. 6 decembrie 1909).

·         1986: Aurelian Andreescu (n. 12 mai 1942, București, România – d. 22 iulie1986, Constanța, România) a fost un cântăreț român de muzică ușoară.

Aurelian Andreescu s-a născut în București, fiind fiul lui Spiridon Andreescu și al Mariei Andreescu. A fost căsătorit de două ori, cu Ana Ciumetti, în anul 1968 și cu Mariella Annie Dumitriu în anul 1976.

Aurelian Andreescu a murit la 44 de ani, în anul 1986, suferind de ciroză. Este înmormântat în cimitirul Ghencea din București.

A debutat la "Festivalul Național de Muzică Mamaia" la prima ediție în anul 1963 cu melodia "În tot ce e frumos pe lume" de Elly Roman. Este unul din cei mai "curtați" interpreți de muzică ușoară de către compozitorii vremii. Aurelian Andreescu susține programe muzicale la cele mai selecte baruri și cluburi de noapte din București și de pe litoral.

Din anul 1965 s-a angajat la Teatrul Constantin Tănase. Împreună cu colectivul teatrului a efectuat turnee în mai multe țări din Europa, precum și în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obținut locul al III-lea la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot, Polonia, la "Ziua discului". A făcut parte din echipa României alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia în anul 1971. În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia "Alerg printre Stele" a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu și a deschis recitalul lui Johnny Hallyday. De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii.

Melodii originale(în ordine alfabetică):

• Ai trecut iar pe strada mea (Ramon Tavernier)
• Alerg printre stele (Radu-Eugeniu Gheorghiu)
• Ana (George Grigoriu)
• Ar fi de-ajuns (Ion Cristinoiu / Mihai Dumbravă)
• Astăzi e ziua ta (Ion Vasilescu / Eugen Mirea, Ion Vasilescu)
• Când vei veni iar lângă mine (Alexandru Mandy)
• Cântă-mi să uit dragostea (Ion Vasilescu / Nicolae Vlădoianu)
• Cântec de leagăn (Horia Moculescu / Eugen Rotaru)
• Ce bine-ar fi să fie așa (Dan Ardelean / George Mihalache)
• Ce-ți pasă ție (Dan Beizadea / Puiu Vasiliu)
• Constelația Iubirii (Zsolt Kerestely)
• Copacul (Zsolt Kerestely)
• Cu cine semeni dumneata? (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
• Cu Noi (Zsolt Kerestely)
• Daniela (Marcel Dragomir)
• De ieri până azi (Laurențiu Profeta)
• Din focul primului sărut (Marius Țeicu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• Dorul (Vasile V. Vasilache / Gheorghe Valcu)
• Ești fotogenică (George Grigoriu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• Fetițele din București (Ion Vasilescu / Nicolae Vlădoianu)
• Fluierând pe stradă (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian, Bogdan Caus)
• Gânduri (Nancy Brandes / Ovidiu Dumitru)
• Gentleman (Henri Mălineanu)
• Inima mea e a ta (George Grigoriu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• Iubesc (Petre Mihăescu / Ovidiu Dumitru)
• Iubirea cea mare (Florin Bogardo)
• În tot ce e frumos pe lume (Elly Roman / Sasa Georgescu)
• Lumea (Marcel Dragomir / Ovidiu Dumitru)
• Merit eu (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
• Mi-ai spus că mă iubești (Mișu Iancu)
• Muzica (Marius Țeicu / Ovidiu Dumitru)
• Oameni (Marius Țeicu / Ovidiu Dumitru)
• o perla de fata (George Grigoriu)
• Nu cred în stele (Vasile V. Vasilache)
• Nu mă citi (Horia Moculescu)
• Nu știi cîtă iubire (Ion Cristinoiu)
• Pentru Dragoste (Marcel Dragomir)
• S-a lăsat cortina (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
• Serenada Twist (Florentin Delmar)
• Și plouă (Radu Șerban)
• Ștrengărița (Noru Demetriad / Mihai Dumbravă)
• Te iubesc (Dan Beizadea)
• Te-ai schimbat (Petre Mihăiescu / Aurel Storin)
• Tu ești primăvara mea (Florin Bogardo)
• Un fluture și-o pasăre (Florin Bogardo / Ioana Diaconescu)
• Vino, vino, dragoste (Marius Țeicu / Eugen Rotaru)
• Vise (Paul Urmuzescu / Mihai Dumbravă)
• Vreau numai soare (Dan Ardelean / Gheorghe E. Marian)

Melodii din repertoriul internațional:

• Bună dimineața, micuță stea (Rado, Ragny, M. Dermott / Gheorghe E. Marian)
• Nu uita (Rado, Ragny / Cecilia Silvestri)
• Pentru Maria (Murray, Callander / Eugen Rotaru)
• Love story (Francis Lai / Aurel Felea)
• O chema Ninette (Hildebrandt / Aurel Felea)
• Valuri albe (Christie-Yellow river / Aurel Felea)
• Pașii mei (Barry Gibb / Aurel Felea)
• Vei veni (Beatles - Let It Be)
• De ce n-am replică în glas (Kenny Rogers - Ruby, Don't Take Your Love To Town)

* 1996: Vladimir Andrunachievici (n. 3 aprilie 1917 la Sankt Petersburg - d. 22 iulie 1997 la Chișinău) a fost un matematician moldovean, doctor habilitat, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei.

·         2000: Claude Sautet, regizor francez (n. 1924)

·         2001: Vlad Mugur, regizor român de teatru (n. 1927)

·         2002:  Israelul il  ucide pe  Salah Shahade, comandantul-şef al  gruparii militare arabe Hamas.

·         2003: Fortele speciale americane ii  ucid intr-o ciocnire armata pe  fii lui Sadam Hussein, Uday si Qusay.

·         2004: Sacha Distel, cântăreț francez (n. 1933). Alexandre „Sacha” Distel (29 January 1933 – 22 July 2004) was a French singer and guitarist who had hits with a cover version of the Academy Award-winning „Raindrops Keep Falling On My Head.

·         2006: Herbert Walther, fizician german (n. 1935).

·         2007: Ulrich Mühe, actor german

·         2011: 77 de oameni mor si alte zeci sunt răniți dupa atacurile teroriste lansate împotriva unei cladiri a guvernului, populației civile și asupra unei tabere de vară, de extremistul de dreapta Anders Behring Breivik, Dupa atacuri a fost arestat, judecat și condamnat la 21 de ani de închisoare.
* 2017: Mitică (Dumitru) Lupu^[1] (n. 25 mai 1952, Giurgiu, România - d. 22 iulie 2017^[2]) a fost un compozitor de muzică ușoară din România.

Dumitru Lupu s-a născut la 25 mai 1952 în Giurgiu, având ca părinți pe Gheorghe și Marioara Lupu. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, secția Canto.

A fost membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România(UCMR) și al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România(UARF). Este prof. univ. dr. la Universitatea „Ovidius” din Constanța, din anul 2014. A fost dirijor al orchestrei Teatrului Al. Davila din Pitești între anii 1982-1990, și al Teatrului Fantasio din Constanța între anii 1990-2004. Este inițiatorul festivalului "Mamaia copiilor".

A fost căsătorit cu interpreta de muzică ușoară Ileana Șipoteanu și are o fiică, Dumitrana-Teodora.

A murit la vârsta de 65 de ani din cauza unui stop cardiac.

Activitate artistică:

• Autor a a peste 500 de lucrări muzicale păstrate în cardex-ul Radiodifuziunii și Televiziunii Naționale, înregistrate la UCMR-ADA.
• Autor de spectacole, inițiator al Festivalului pentru copii „Mamaia copiilor” - 2001.
• Autor de lucrări pentru copii printre care: Albă ca zăpada, Scufița roșie, Mica sirenă, Ali Baba și cei 40 de hoți, etc.
• Muzica spectacolelor radiofonice: Franțuzitele, O soacră, Licoarea fermecată, Pădurea albastră, Dănilă Prepeleac, etc.
• Direcția muzicală a serialului „Antologia umorului românesc” produs de TVR.

Dumitru Lupu

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf Cuv Mc Marcela

·         În calendarul romano-catolic: Sfânta Maria Magdalena

·         În calendarul greco-catolic: Sf. Maria Magdalena, purtătoare de mir († secolul I)

Bătălia de la Stănileşti (7/18 – 11/22 iulie 1711)

Bătălia de la Stănileşti (7/18 – 11/22 iulie 1711). Confruntare otomano-rusă cu urmări importante pentru Moldova şi Ţara Românească; ultima angajare antiotomană a Moldovei, domnul Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) participând de partea ruşilor.

Prin tratatul de la Luck [Luţk] (13 aprilie 1711), Cantemir se angaja să sprijine Rusia în războiul împotriva Turciei şi să accepte instalarea „temporară” de garnizoane ruseşti în cetăţile Moldovei. În caz de victorie, Bugeacul revenea sub stăpânirea Moldovei, iar în caz de înfrângere, domnul urma să primească adăpost şi venituri corespunzătoare în Rusia. Planul lui Petru cel Mare (1682 – 1725) al Rusiei era să traverseze Moldova şi să treacă la sudul Dunării, pentru a elibera popoarele slave de aici.

La 30 iunie/11 iulie 1711, ţarul pleca din Iaşi în fruntea unei armate de 38.000 de ruşi şi 6.000 de moldoveni, în întâmpinarea turcilor care trecuseră Dunărea pe la Obluciţa. Raportul de forţe era în favoarea turcilor. Cronicarul Ion Neculce arăta că ruşii şi moldovenii erau „de toată oastea ca 50.000. Şi ave şi 52 de puşci [tunuri, n.n.]. Şi cât şi era oaste, mai mult era bolnavă, flămândă şi obosită. Iar turcii era cu veziriul 400 000, fără poiedia tătarâlor, şi ave 400 de puşci. Oaste hrănită şi grijită bine”. În realitate, turcii aveau cam 120 000 de oameni, împreună cu trupele tătărăşti venite să-i sprijine.

Bătălia se dă la Stănileşti (judeţul Vaslui), pe malul Prutului, unde tabăra rusească este înconjurată de oştile otomane comandate de marele vizir Baltadji Mehmed Paşa. Ruşii se aflau într-o situaţie disperată, neavând provizii suficiente şi nici posibilităţi de aprovizionare. Lupta începe pe 7/18 iulie 1711, când turcii supun tabăra ruşilor unui bombardament puternic. Timp de patru zile, ruşii reuşesc să reziste, şi chiar să treacă la contraatac, în după amiaza zilei de 10/21 iulie. Având pierderi mari, inclusiv doi generali, se retrag din nou în tabără.

Pe 11/22 iulie, marele vizir acceptă, în mod surprinzător, propunerea de pace prezentată de mesagerul ţarului, P.P. Şafirov, fie deoarece nu a conştientizat situaţia reală a ruşilor, fie pentru că a fost mituit cu şase-şapte care pline cu bani (800 de pungi, fiecare în valoare de 500 de taleri), după cum arată unele izvoare, confirmate de soarta ulterioară a vizirului, care a fost mazilit.

Prin Pacea de la Vadul Huşilor (12/23 iulie 1711), i se permitea ţarului să se retragă din Moldova cu toată oastea şi cu armele. Dimitrie Cantemir a fost lăsat să plece în Rusia, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. Avântul Rusiei spre sud-estul Europei era stopat, aceasta acceptând să cedeze cetatea Azov şi alte teritorii nord-pontice.

Consecinţele bătăliei de la Stănileşti au fost importante pentru Moldova şi Ţara Românească, Poarta luând măsuri ferme de consolidare a controlului asupra acestora. Astfel, în acelaşi an, în Moldova era instaurat regimul fanariot, măsură luată şi în Ţara Românească, în 1716. Ca urmare imediată, domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714), era mazilit, deoarece nu acordase ajutor turcilor, ci stătuse în expectativă, aşteptând să vadă de partea cui este victoria. Ulterior, va fi executat împreună cu cei patru fii şi cu ginerele Ianache Văcărescu.

RELIGIE ORTODOXĂ 22 Iulie

Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena; Sf Cuv Mc Marcela

Sf Mironosiță și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena

Magdala (ou Magada ou Dalmanuta), mic sat de pescari aflat pe tarmul occidental al lacului Ghenizaret, la 5 km de orasul Tiberiada, era patria Sfintei Maria Magdalena. Fecioara cu avere, a trait cu frica de Dumnezeu si cu ascultarea poruncilor Lui, pâna in ziua in care a fost posedata de sapte diavoli (cf. Marcu 16, 9 ; Luca 8, 2). Cuprinsa de aceasta boala si negasindu-si nicicum odihna, ea afla ca Iisus Hristos ajunsese pâna in tinutul ei, dupa ce traversase Samaria si ca atragea multimi multe dupa El, prin minunile pe care Le savârsea si prin invatatura Sa cea cereasca. Plina de speranta, ea alerga spre El si, asistând la minunea inmultirii pâinilor si a pestilor, in numar suficient de mare pentru a hrani peste 4 000 de oameni (Matei 15, 30-39), se arunca la picioarele Mântuitorului si ii ceru sa o conduca pe calea vietii vesnice.

Izbavita din aceasta incercare, ea renunta la bunurile sale si la orice atasament la lume pentru a-l urma pe Iisus in toate periplurile sale, impreuna cu Apostolii, Maica Domnului si alte femei pioase care se pusesera in serviciul Lui dupa ce au fost vindecate de el din diverse boli. : Maria, mama lui Iacov cel mic si al lui Ioset, Maria lui Cleopa, Ioana, sotia lui Huza ; Suzana si Salomea, mama fiilor lui Zevedeu.

Când si-a terminat misiunea in Galileea, Domnul Se indrepta catre Ierusalim, in ciuda atentionarilor primite din partea celor apropiati. Maria Magdalena il urma fara ezitare si se imprieteni cu Marta si Maria din Betania. Pe când Domnul tocmai eliberase un posedat care era mut si afirma ca el alunga demonii prin Duhul lui Dumnezeu, o voce se ridica din multime si striga : " Fericit pântecele care Te-a purtat si sânul care Te-a alaptat ! "( Luca 11, 27). Acest glas se presupune a fi fost cel al Mariei Magdalena.  Ea asistase si la invierea lui Lazar si atunci fu intarita in credinta sa in Fiul lui Dumnezeu. In timp ce ceilalti discipoli isi abandonasera Invatatorul in momentul arestarii Sale, ea il urma pâna in curtea marelui preot apoi la tribunalul lui Pilat, asista la procesul Sau nedrept, la Patimile sale si ramase lânga Cruce, impreuna cu Maica Domnului si cu Sfântul Ioan Teologul (Ioan 19, 25).

Totul fiind de-acum indeplinit si sângele Mântuitorului fiind scurs din coasta Sa pentru a curati pamântul, Maria isi invinse durerea si lua initiativa ingroparii Lui. Stiind ca nobilul sfatuitor Iosif din Arimateea (cf. 31 iulie) sapase nu departe un mormânt nou in stânca, ea se duse sa il gaseasca si il convinse sa ii cedeze acel mormânt pentru a-l ingropa pe cel omorât pe Cruce. Incurajat de credinta hotarâta a acestei femei, Iosif obtinu din partea lui Pilat autorizarea in acest sens si impreuna cu Nicodim, membru al Sanhedrinului care era discipol in ascuns al lui Iisus, coborî Trupul de pe Cruce si il infasura intr-un giulgiu pentru a-l depune in mormânt. Maria Magdalena si Maica Domnului asistau la aceasta scena si au cântat atunci un imn de inmormântare, insotit de lacrimi, in care stralucea totusi nadejdea lor in Inviere (acest cântec funebru este tema Slujbei Utreniei a Sâmbetei Mari). Dupa ce mormântul a fost inchis cu o piatra mare ce fusese rostogolita pâna la intrare, Iosif si Nicodim se retrasera dar cele doua femei Sfinte ramasera asezate, in lacrimi in fata mormântului, pâna târziu in noapte. Parasind locul, ele se hotarâra ca imediat dupa ce se termina odihna Sabbatului sa vina inapoi la mormânt cu bune miresme pentru a mai imbalsama o data trupul Mântuitorului (Marcu 16 :1).

Dupa ce au tinut odihna dupa lege, la cântatul cocosului, in timp ce prima zi a saptamânii abia incepea sa se zareasca, Maria Magdalena si " cealalta Marie " (Dupa Sfântul Roman Melodicul si Sfântul Grigore Palama, " cealalta Marie " nu putea fi decât Maica Domnului, caci se cadea ca ea sa fie prima care sa se bucure de Invierea fiului Sau. Pentru majoritatea Parintilor insa, Maria Magdalena e cea care l-ar fi vazut prima pe Domnul, conform cuvintelor Evangheliei (Marcu 16 :9), " cealalta Marie " fiind Maria, mama lui Iacov. Scriitorii ecleziasti au incercat sa concilieze in moduri diferite istorisirile divergente ale Evangheliilor despre vizita sau vizitele la mormânt ale Sfintelor Mironosite.) venira la mormânt. Un Inger stralucitor li se arata, insotit de o cutremurare a pamântului si le vesti ca Iisus nu se mai afla inauntru, si ca inviase  (Matei 28 :1). Tulburate cu totul, nu privira macar mormântul si alergara sa duca Apostolilor vestea. Domnul inviat li se arata pe cale si le saluta zicând : " Bucurati-va ! ". Trebuia intr-adevar ca El sa anunte unei femei eliberarea de natura noastra, cazuta si condamnata la suferinta ca urmare a greselii Evei.

Auzindu-le istorisirea, Apostolii au crezut ca ele delirau. Petru insa alerga pâna la mormânt si, aplecându-se vazu numai niste fâsii de giulgiu ce se mai gaseau inauntru si se retrase surprins. Ziua se ridicase, Maria Magdalena se duse la fata locului pentru a doua oara  pentru a se convinge ca nu fusese vreo vedenie. Constatând ca mormântul era intr-adevar gol, ea se duse de-a dreptul la Petru si Ioan sa ii anunte, care alergara si ei la locul cu pricina. Dupa plecarea celor doi discipoli, ea ramase singura lânga mormânt intrebându-se cine putea sa fi ridicat trupul (Ioan 20 :11). Doi Ingeri invesmântati in alb se aratara atunci pe locul unde fusesera capul si picioarele Domnului si o intrebara de ce plângea. In timp ce le raspundea, Ingerii se ridicara dintr-odata, cu respect. Maria se intoarse si il vazu pe Iisus care ii puse aceeasi intrebare. Luându-l drept gradinarul locurilor, ea intreba daca El era cel care scosese trupul afara. Dar imediat ce Iisus a chemat-o cu numele sau : "Maria", recunoscând glasul prea-iubitului sau Domn, ea striga : " Rabbuni ! (Invatatorule) ! " si voi sa i Se arunce la picioare pentru a le saruta. Voind sa o aduca la o intelegere mai profunda a starii in care se gasea Trupul lui dupa Inviere, Iisus ii spuse : " Nu ma atinge, pentru ca inca nu m-am urcat la Tatal ! ". Si o trimise sa vesteasca " fratilor " Sai ceea ce vazuse.

Devenita pentru a treia oara " apostol al Apostolilor ", Maria Magdalena ramase cu discipolii si cu Maica Domnului, bucurându-se cu ei. Ea era probabil prezenta si pe Muntele Maslinilor, la Inaltare, precum si in foisor, in ziua Rusaliilor, când Duhul Sfânt coborâ in forma de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2).

Se povesteste ca Sfânta a parasit apoi Ierusalimul pentru a se duce la Roma si a cere acolo dreptate imparatului Tiberiu pentru condamnarea nedreapta pronuntata de Pilat. - Aceasta istorisire despre razbunarea impotriva lui Pilat si despre moartea sa nu se gaseste decât la Sfântul Simion Metafrastul, probabil sub influenta Evangheliei apocrife a lui Nicodim (Actele lui Pilat, secolul V) care pune in scena pe Sfânta Veronica. In anul 36, Pilat fu destituit din functie si trimis inapoi la Roma pentru a da seama de proasta sa administratie, in timpul careia se inregistrasera din plin provocari, violente si executii arbitrare. Dupa Eusebiu al Cezareii, el s-ar fi sinucis (Istoria ecleziastica II, 7) sau a fost poate executat. Diferite traditii apocrife au incercat sa il reabiliteze pe Pilat, presupunând chiar ca el s-ar fi convertit, si ele arunca asupra iudeilor toata responsabilitatea Patimilor. Prezentându-se in fata imparatului cu un ou in mâna, ea ii spuse ca dupa ce a suferit Patimile, Hristos inviase, aducând tuturor oamenilor fagaduinta invierii ; iar oul se colora atunci in rosu (de aici vin traditia oualor rosii de Pasti). Suveranul ii asculta cererea si il convoca pe Pilat, precum si pe marii preoti Ana si Caiafa. Caiafa muri pe drum, in Creta ; iar Ana, fu torturat fiind inchis intr-o piele de bivol. Pilat, prezentându-se la tribunalul imparatului, incerca sa se justifice prin presiunile iudeilor si riscul de revolta impotriva autoritatii de la Roma. Dar Cezar ramase insensibil la apologia lui si porunci sa fie aruncat in inchisoare. Se relateaza ca, urmarind un cerb in timpul unei partide de vânatoare, organizata de prietenii lui Pilat nu departe de inchisoare, imparatul arunca din arc o sageata care se infipse drept in inima lui Pilat.

Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena urma invatatura Sfântului Petru. Patru ani trecusera de la Inviere, Apostolii se imprastiasera  in diverse regiuni ale lumii, Maria Magdalena impreuna cu Sfântul Maxim, unul din cei 70 de discipoli, se duse sa predice Vestea cea Buna. Fura arestati la scurt timp de catre iudei si parasiti, cu alti Crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara pânze si fara vâsle. Ambarcatiunea fu insa condusa de Hristos, Pilotul Mântuirii noastre, pâna la Marsilia, in Galia (Franta). Debarcând vii si nevatamati, Sfintii Apostoli suferira foamete, sete si dispret din partea locuitorilor locului, pagâni care nu ii ajutau in nici un fel. Intr-o zi in care acestia erau adunati pentru unul din sacrificiile lor idolicesti, Sfânta Maria Magdalena se amesteca plina de curaj in adunare  si ii incuraja sa recunoasca pe singur Dumnezeu, Facatorul ceurului si al pamântului. Minunati de forta ei si de iluminarea fetei sale, pagânii o ascultara. Ea repeta discursul si in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, care venise impreuna cu sotia sa sa aduca jertfa idolilor, pentru ca sa aiba un copil. Mai intâi reticent, Ipatie, dupa trei aparitii ale Sfintei, o primi pe Maria si pe cei care o insoteau in palatul sau si ceru sa fie invatat in invatatura lor. Prin mijlocirea Mariei, el obtinu un copil dar sotia lui muri când il aduse pe lume. Dupa un scurt sejur la Roma, Ipatie facu un pelerinaj la Ierusalim ; dar razgândindu-se deodata, se hotarâ sa se intoarca in locul in care isi ingropase sotia si pruncul. Mare ii fu mirarea când ii gasi vii si afla ca ei supravietuisera prin rugaciunile si grijile Sfintei Maria Magdalena ! Aducând rugaciune de multumire lui Dumnezeu, magistratul si toata casa lui se botezara atunci si devenira ferventi proclamatori ai Adevarului.

Parasind Galia, Sfânta Maria Magdalena isi continua periplurile misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Pamfilia si alte locuri, raspândind peste tot buna mireasma a lui Hristos. Ea petrecu o vreme la Ierusalim, apoi pleca la Efes unde il regasi pe Sfântul Ioan Teologul, impartasind cu el aceleasi incercari si bucurându-se de invataturile sale de inspiratie dumnezeiasca.

Indeplinindu-si misiunea pe care i-o incredintase Domnul, ea isi dadu sufletul lui Dumnezeu, dupa o scurta boala, si fu ingropata la intrarea pesterii, unde adormira apoi cei Sapte Copii (cf. 4 august). Numeroase miracole s-au produs in acest loc pâna in ziua in care, aproape zece secole mai târziu (899), piosul imparat Leon VI cel Intelept porunci sa fie mutate la Constantinopol Moastele Sfintei Celei-Intocmai-Cu-Apostolii. El le facu o primire evlavioasa, in prezenta intregului popor si purtându-le pe umerii sai, ajutat de fratele sau Alexandru, el se duse sa le depuna in partea stânga a Altarului manastirii Sfântul Lazar, pe care o ctitorise.

Supravietuind peripetiilor istoriei, mâna stânga a Sfintei Mironosite, care emana o aroma dulce, e si astazi cinstita cu inchinare la Manastirea atonita din Simonos Petra, care o cinsteste pe Sfânta Maria Magdalena ca a doua sa fondatoare.

Traditia occidentala, de la Grigorie cel Mare incoace, a asimilat-o pe Maria Magdalena cu pacatoasa caita ce a venit sa unga picioarele lui Iisus (Luca 7, 36 -38) si chiar cu Maria sora lui Lazar. Dar nimic in Evanghelie nu permite aceasta identificare, respinsa de majoritatea Parintilor Rasariteni. Intr-adevar, a fi fost posedat de demon nu insemna o viata de dezmat. Sfântul Simion Metafrastul interpreteaza in mod alegoric " cei sapte demoni " ca fiind cele sapte pacate ce se opun virtutii ; dar el nu este urmat de ceilalti Parinti.

Viata Mariei Magdalena PARTEA 1: 

Sf Cuv Mc Marcela

Tămăduitoare de boli sufletești și trupești, Sfânta Marcela a fost cuprinsă de o stâncă până la piept, în vreme ce fugea de păgânul ei tată care o poftea și care i-a tăiat capul.

Născută în nord-vestul insulei Chios, în secolul al XV-lea, din mamă creștină și tată păgân, Sfânta Marcela a rămas orfană de mamă de mică, dar a moștenit iubirea pentru Dumnezeu. Tatăl ei, însă, închinător de idoli, s-a aprins de poftă trupească chiar pentru fiica lui, iar tânăra, conștientizând acest lucru, s-a refugiat în munții din apropiere.

Mânios, tatăl ei a început să o caute și a dat foc tufișurilor, ca să o scoată pe aceasta din locul în care se ascunsese. Fugind de tatăl ei care o rănise cu o suliță, Sfânta Marcela s-a rugat Domnului să îi despice o piatră în care să poată intra, iar trupul ei să rămână neprihănit. Domnul i-a ascultat rugăciunile, iar sfânta a fost cuprinsă de o piatră până la piept.

Tatăl ei, văzând minunea, i-a tăiat sânii fecioarei și apoi capul și l-a aruncat în mare. Capul Sfintei Mucenițe a fost cuprins de lumină sfântă, iar stânca a devenit loc de pelerinaj pentru credincioșii din întreaga lume. În localitatea natală, pe plaja din golful cu nume Volissos, se află o biserică închinată sfintei, loc în care oamenii află tămăduire sufletească și trupească. O părticică din sfintele moaște se află și în județul Iași, la Mănăstirea „Piatra Sfântă” (Schitul Tărâța) din Bârnova.

ARTE 22 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Iulie

Turandot full opera Puccini festival Torre del Lago с русским переводом Tbilisi Opera

MUZICĂ 22 Iulie

Margaret Whiting, cântăreaţă americană

Chuck Jackson, cântăreţ american (Rasberry Singers, Dell-Vikings).

George Clinton, vocalist şi compozitor american (Parliaments, Funkadelic).

Estelle Bennett, vocalistă americană (Darling Sisters, Ronettes).

ronettes - 

Richard Davies, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Supertramp).

Supertramp

Bobby Sherman, actor şi cântăreţ american.

Mireille Mathieu

Don Henley, baterist, vocalist şi compozitor american (Eagles).

The Eagles Greatest Hits | Best Song Of The Eagles: 

Al DiMeola, chitarist şi compozitor american (Return To Forever).

Ileana Şipoteanu

Selena Gomez

Josef Strauss

Ionel Fernic

Aurelian Andreescu

Sacha Distel

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

2 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita 🎷 JAZZ!!!

Summer Music - 1934! (1-Hour Extended Music & History H.D. Video)!

POEZIE 22 Iulie

Daniel Turcea

Biografie Daniel Turcea
Născut în Tîrgu-Jiu la 22 iulie 1945.
Absolvent al liceului „Nicolae Balcescu“ din Piteşti (1963).
Licenţiat al Institutului de arhitectură „Ion Mincu“ din Bucureşti (1968).
Moare la 28 martie 1979 la nici 34 de ani.
Debut în revista „Amfiteatru“ (1968).

Bibliografia:
„Entropia“ (Editura Cartea Românească, 1970)
„Epifania“(Editura Cartea Românească, 1978)
„Epifania“, colecţia „Hyperion“(Editura Cartea Românească, 1982)

Daniel Turcea este un mare poet creştin, despre care s-a scris mult prea puţin. El reprezintă un model de convertire, dar şi de trăire intensă a credinţei şi a spiritualităţii creştine la Mănăstirea Cernica, unde şi-a petrecut utimii ani din viaţă. Curajul şi demnitatea de care a dat dovadă în faţa unei crunte boli care l-a doborât „în floarea vârstei“ arată întregii lumi un creştin care a înţeles în profunzime planul divin şi rostul omului pe acest pământ.


Creaţia poetică a lui Daniel Turcea, împletită cu destinul tragic, unic în felul său în literatura noastră, reflectă o perpetuă zbatere între trup şi suflet. Pornit din Târgu Jiu sub aripa ocrotitoare a visului brâncuşian, poetul ţinteşte spre culmile virtuţii şi ale devenirii. 

Zid
de cel ce are
de tine
de cuvântul
de lumina
privirii
blânde sau
de hrana ta
mai multă lipsă
nu-ţi întoarce faţa
tu dăruind luminii te asemeni
zidind, din nou, prin duhul gurii tale
în oameni, suflete
ca alte ceruri


vrând miezul nopţii
să se spulbere
să-nceapă
căci mai cumplit decât
un cosmos negru
îţi va fi sufletul, acoperit de vină
şi-n locul unde lacrima se naşte
străin, acolo, tainic eşti, durerea
lui
te va urma ca umbra


fără să ştiu un zid cum te desparte
de tine însuţi
cel chemat
şi lumea nu-i decât acest prilej,
singurul, de a nu muri

Racla de lumină
viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat
îngroapă-le
vii
în lumină

de-ar muri
tot ce nu e
în mine
curat

ţărâna
şi gândul
preaiubind
le sfinţeşti

să nu mai ştiu
să nu mai ştiu

dacă mai sunt
sau doar Tu eşti

viaţa-mi
puţină
trupul
îngândurat

uşor
mi le-ngroapă
de vii
în lumină

Balada nunţii

vin vestitorii
ce la răscruce
sună din corn, dulcele corn
toată suflarea
Mirele cheamă
lasă-i, mai lasă-i
ca-n moarte dorm


iată-i
se-adună
au daruri multe
bogată-n durere
i-au pus cunună
lacrima, gândurile
să ni le-asculte

acel vin
i l-au adus
când va fi larmă
noapte cu stelele
să ni-l adoarmă

un pat de nuntă
din lin măslin
cu ţinte de-argint
sus, pe un munte
ce-l împlinim

numai în aur
ţesut curat
Mirele, Mirele
ne-a-ntâmpinat
pleoapele, lacrima
ne-a sărutat

TEATRU/ FILM 22 Iulie

Sluga la doi stapani - Carlo Goldoni:

Judecata-Anton Pavlovici Cehov

Tartuffe - Moliere

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 22 Iulie

Luna și un biban jumate cu Dem Rădulescu

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Iulie

  Părintele Ilie Lăcătuşu 

 slujit in marea perioada de prigoana crestina, in vremea comunistilor, pentru viata si faptele sale el fiind acuzat de regim si inchis ca detinut politic.

Viata Parintelui Ilie Lacatusu

Ilie Lacatusu s-a nascut intr-o familie cu sapte copii, el nascandu-se al doilea. Parintii lui, Marin si Maria s-au remarcat ca niste oameni simpli, gospodari, si cu mare credinta in Dumnezeu. Tatal sau era dascalul bisericii, premisa ce a dus si la apropierea tanarului Ilie de a sluji Sfanta Biserica.

Dupa terminarea claselor primare, tanarul Ilie va merge la Seminarul Teologic din Ramnicu-Valcea, unde va si studia intre anii 1923-1930. Aici, el va termina scoala cu o Diploma de Virtute, in fruntea careia statea scris: "Pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui."

Terminand scoala in Valcea, el va merge la Bucuresti, unde, intre anii 1930-1934, va studia la Facultatea de Teologie. In timpul facultatii, Ilie Lacatusu se va casatori cu invatatoarea Ecaterina Popescu, Nunta fiind savarsita in data de de 5 iulie 1931. Parintele si sotia lui vor naste si creste cinci copilasi.

Ilie Lacatusu va fi hirotonit preot in data de 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, judetul Olt. El va sluji in aceasta biserica pana in luna noiembrie 1934, cand este trimis in satul Buicesti, tot din judetul Olt. Parintele slujea neincetat la biserica si in familie.

Incepand cu anul 1942, Parintele Ilie Lacatusu este trimis ca preot misionar peste Nistru, in Odessa si judetul Ribnita. In urmatorul an, parintele se va intoarce acasa, la sotie si copii.

Anul 1952 ii va pregati parintelui Ilie o mare incercare. In data de 19 iulie, parintele este arestat si inchis in colonia de munca silnica de la Canal. Din iulie si pana in octombrie, parintele va munci cot la cot cu ceilalti camarazi de suferinta, la Canalul Dunare-Marea Neagra. In octombrie, el este mutat intr-o colonie speciala, formata aproape numai din preoti.

Anul urmator il va gasi pe parintele Ilie Lacatusu in inchisoarea Targu Ocna, unde va fi mutat din pricina starii proaste de sanatate si incapacitatii de munca. Aici, parintele Ilie va petrece doi ani, fara nici cel mai mic temei legel, fara nici o condamnare scrisa, fara nici un act.

Parintele Ilie Lacatusu este pus in libertate in data de 26 aprilie 1954. Intors in biserica satului Buicesti, el va sluji sfintele slujbe si pe oameni, pana la urmatoarea arestare, care isi va face aparitia in patru ani - 1 iulie 1959. Parintele primeste o pedeapsa de cinci ani, fiind trimis la Periprava, in Delta Dunarii. Aici, el se va intalni cu parintele Iustin Parvu, abia in data de 6 mai 1964 el putand sa se intoarca acasa.

Chiar daca a fost eliberat, parintele nu a avut insa nici acum liniste. Necredinciosii i-au stabilit domiciliu fortat in Bolintinu, unde a fost silit sa lucreze ca zidar. Abia in data de 20 decembrie 1964, parintele Ilie Lacatusu a putut sa slujeasca din nou in Biserica, de asta data in judetul Teleorman, in parohia Gardesti. In anul 1970 parintele Ilie este mutat intr-un sat din comuna Rasuceni, judetul Giurgiu. Aici, el va sluji pana la pensionare, care va veni la 11 ianuarie 1978.

Parintele Ilie Lacatusu a ajuns in spital, din pricina multor suferinte si greutati intampinate pe parcursul vietii. Pe patul de spital, el a facut o profetie, ca un fel de testament. El a cerut ca sotia lui, daca va muri peste 15 ani, sa fie inmormantata in acelasi loc cu el.

Parintele a adormit in Domnul in data de 22 iulie 1983, in Spitalul Panduri, din Bucuresti.

Trupul parintelui Ilie Lacatusu a fost inmormantat in Cimitirul Adormirea Maicii Domnului, din Bucuresti. Aici, familia sa detinea o cripta. Trupul neinsufletit al parintelui nu a fost imbalsamat, canoanele Bisericii interzicand acest lucru, mai ales preotilor.

Parintele Ilie Lacatusu - deshumarea si pregatirile de canonizare

Profetia parintelui se va implini exact peste cinci ani. In luna septembrie a anului 1998, sotia lui va adormi si ea in Domnul. Urmasii au tinut minte dorinta parintelui, motiv pentru care ei au sapat in acelasi loc, spre a o inmormanta.

In ziua de 29 septembrie 1998, la exact 15 ani de la trecerea la Domnul a parintelui, trupul sau a fost gasit neschimbat, neputrezit si frumos mirositor. Trupul parintelui indeplineste conditiile sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul. Iar viata lui este si ea temei sfant.

Fiica parintelui Ilie Lacatusu, Maria Sabina Spirache, singurul urmas in viata, a inaintat la 5 octombrie 1998 un memoriu catre Arhiepiscopia Bucurestilor despre aceasta descoperire. In data de 16 iulie 1999, Biroul de Presa al Patriarhiei Romane si-a expus urmatoarea pozitie, cu privire la dosarul de canonizare al parintelui Ilie Lacatusu: "Biserica n-a stabilit termeni, nici precisi, nici aproximativi, pentru verificarea sfinteniei. (...) Este insa prea adevarat ca niciodata Biserica n-a pus vreo graba deosebita in actele de canonizare, decat atunci cand avalansa pietatii populare i-a impus aceasta. In cazul preotului Ilie Lacatusu, Arhiepiscopia a luat cunostinta despre descoperirea trupului neputrezit. Calea canonizarii impune insa multe etape si stradanii deosebite, asa cum s-a mai procedat."

Drept urmare, evlavia oamenilor si grija lui Dumnezeu va hotara sau nu canonizarea.

Urmasii parintelui au cerut preotilor, ierarhilor si manastirilor sa savarseasca slujbe de dezlegare, asupra trupului parintelui. Incepand din 1 mai 1999, la Manastirea Frasinei s-au facut 40 de slujbe de dezlegare, dupa Sfanta Liturghie. Slujbele de dezlegare au in vedere eventualele blesteme care ar fi putut impiedica trupul sa se descompuna.

In anul 2000, Patriarhia Romana i-a deschis parintelui Ilie Lacatusu un dosar de canonizare, dand binecuvantare pentru a se deschide cripta care adaposteste trupul acestuia. Prima icoana a Sfantului Ilie Lacatusu - Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda.

Trupul parintelui se afla in cripta Cimitirului Adormirea Maicii Domnului, cartierul Giulesti, Bucuresti.

Marturia Parintelui Iustin Parvu despre Parintele Ilie Lacatusu

Alaturi de Parintele Ilie Lacatusu am stat 4 ani la Periprava, in Delta. El s-a remarcat, in general, prin interiorizarea lui puternica si prin tacere; rar il auzeai vorbind ceva, si atunci cand o facea, era foarte important ceea ce spunea, de cele mai multe ori ne indemna sa ne rugam atunci cand eram in vreo primejdie.

Despre acest om pot sa spun ca avea cu adevarat darul smereniei. Cauta tot timpul sa nu iasa in evidenta cu ceva, facea pe neisemnatul. Imi amintesc de o intamplare minunata din Delta, cand Parintele Ilie a jucat un rol foarte important.

In data de 30 ianuarie, ne-au trimis in colonie, la Canal, la taiat de stuf. Va dati seama ce insemna lucrul acesta pe un frig de iarna? Moarte curata. Eram toti inspaimantati, mai ales ca ii vazusem si pe caraliii nostri cu mitraliera, vreo patru mitraliere. Probabil asteptau sa ne execute, crezand ca vom refuza comanda. Era o deschidere acolo, de apa, de vreo patruzeci de hectare si stuful era tocmai in adancime.

Toti am inceput sa murmuram si nu prea aveam de gand sa intram in apa. Ne-au ordonat sa intram si sa scoatem cate doi snopi. Pentru cine faceam noi astea? Nu avea niciun sens. Mai, si cum sa intri in apa? Calci te duci intr-o stioalna, nu te mai scoate nimeni de acolo. Am ezitat la inceput.

Dar Parintele Ilie a avut un cuvant foarte ferm si ne-a imbarbatat pe toti: „Mai, intram pentru ca astia is pusi pe gand rau; astia trag in noi. Sa intram in apa, ca Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi ne vor scoate nevatamati.”

Mai, si am intrat. Am ajuns acolo, pana la barbie am intrat in apa. Am taiat frumos snopi. Si ne miram cu totii ca lucram ca pe uscat. Unii pana la piept, unii pana la gat, unii in sfarsit pana la jumatate, cum ne-a prins locul pe fiecare acolo. Si am scos. Am mers vreo trei ore in apa, si am scos la mal cei doi snopi. Dar nu era numai asa ca-l tai cu frunze, trebuia frumos, curatat, masurat, pus la dimensiune si era un ger de -30° afara, gheata groasa de 20-25 cm, incat vedea nufarul galben inflorit sub gheata. Sus ne insoteau niste pasari, care ne-au urmarit in tot acest timp si dedesubt florile de sub gheata.

Ei bine, eram cu totii nevatamati si uzi. Curgea apa de pe noi. Mare minune a fost atunci. Ca dimineata, cand am intrat noi era ceata, nori si rece, asa te prindea la oase. Si dintr-odata a aparut soarele, mai baieti, s-a luminat de ziua. Era o caldura, de se minunau si caraliii. Ne-am dezbracat si s-au uscat hainele ca la cea mai fierbinte soba, asa aburi ieseau din toate. Ne-am incaltat, ne-am imbracat si hai la colonie.

Si asa Maica Domnului si Sfintii Trei Ierarhi au fost cu noi si ne-au ajutat, chiar in ziua de 30 ianuarie. Si va spun ca nu s-a intamplat sa fie nici un bolnav, nici un internat, n-o fost nimic. Si aceasta datorita rugaciunilor Parintelui Ilie, ca altfel cred ca eram cu totii morti.

Sursa: CrestinOrtodox.ro
Marturia Parintelui Iustin Parvu (Sursa: Agnos.ro)