MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 21 AUGUST 2019 - PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 21 August

Sf Ap Tadeu; Sf Mc Vasa, cu fiii săi; Sfântul Mucenic Donat, diaconul; Sfântul Mucenic Romul, preotul; Sfântul Mucenic Silvan, diaconul; Sfântul Mucenic Venust

În aceasta luna, în ziua a douazeci si una, pomenirea Sfântului Apostol Tadeu, numit si Levi.

Acest Sfânt Apostol Tadeu, numit si Levi, era din cetatea Edesei, evreu de neam, foarte iscusit si învatat în dumnezeiestile Scripturi.

Deci suindu-se la Ierusalim ca sa se închine, în zilele lui Ioan Botezatorul, si auzind propovaduirea lui, minunându-se foarte de viata lui îngereasca, s-a pocait de pacatele sale si s-a botezat de la dânsul.

Dupa aceasta vazând pe Hristos si minunile ce se faceau de catre Dânsul si auzind învatatura Lui, a urmat dupa Dânsul pâna la mântuitoarea patima.

Iar dupa Inaltarea Domnului, s-a întors în patria sa, Edesa, si, dupa fagaduinta Mântuitorului fata de regele Abgar (vezi 16 august), l-a tamaduit pe acesta de lepra lui si l-a botezat.

Si învatând si luminând pe altii multi, si facând biserici, umbla si cerceta cetatile Siriei. Si mergând la Berit, cetatea din Fenicia, si învatând si acolo pe multi si botezând, s-a mutat cu pace catre Domnul.

Iar moastele Sfântului Apostol Tadeu au fost aduse la Constantinopol – dimpreuna cu cele ale Apostolului Andrei – de catre Sfântul marele mucenic Artemie (preznuit la 20 octombrie), în anul 377.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Vasa, împreuna cu copiii ei: Teognie, Agapie si Pistos.

Aceasta mucenita a trait în zilele împaratului Maximian Galerius (305-311), si era din cetatea Edesa. Si însotindu-se cu un popa idolesc, anume Valerie, a nascut trei copii cu dânsul: Teognie, Agapie si Pistos, pe care i-a crescut în dreapta credinta, pentru ca ea era credincioasa si crestina de la stramosii ei.

Fiind pârâta de însusi barbatul sau, a stat de fata cu copilasii ei înaintea Antipatului Vicarie, si marturisindu-se ca este crestina, pe dânsa si cu cei doi copii mai mici au închis-o în temnita, iar pe Teognie, fiul ei cel mai mare, l-au spânzurat. Apoi au adus pe Agapie, al doilea fiu al ei, si l-au batut cumplit; iar maica-sa îl îmbarbata si-l îndemna la rabdare; dupa aceea i-au despuiat pielea capului pâna la piept. Iar în vremea când îl despuiau, zicea nevoitorul lui Hristos zicerea aceasta vrednica de pomenire: „Nu este lucru mai dulce decât a patimi cineva pentru Hristos„. Dupa aceasta au adus si pe al treilea fiu ce-l chema Pistos; si marturisind credinta în Hristos, si fiind supus la tot felul de chinuri li s-au taiat la toti trei fratii capetele.

Iar maica lor Vasa, atunci se afla în temnita fara mâncare, primind însa hrana din mâna îngerului. Apoi scotând-o din temnita, i s-a poruncit ca sa urmeze dupa Vicarie, care mergea în Macedonia. Si acolo silind-o ca sa jertfeasca si nevrând sa asculte, a fost supusa la nenumarate chinuri, ca sa fie silita sa aduca jertfe. Apoi a fost trimisa la consularul Cizicului, care vazând ca nu se supune sa aduca jertfe la idoli, a poruncit sa i se zdrobeasca madularele, si asa, taindu-i-se capul, si-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 SFINȚI ROMÂNI

Sfântul Mucenic Donat, diaconul; Sfântul Mucenic Romul, preotul; Sfântul Mucenic Silvan, diaconul; Sfântul Mucenic Venust Sfântul Mucenic Donat, diaconul Acesta era rânduit cu slujirea din diacon, pe care o îndeplinea cu multă râvnă, cu sfinţenie şi cu tărie-sufletească, la biserica din Singidunum, localitate aşezată pe Dunăre, aproape de cetatea Sirmium, unde a fost ucis cu puţin înainte, prin chinuri şi înec, în apele râului Sava, tânărul episcop Irineu. În aceste ţinuturi se porniseră mari prigoane împotriva slujitorilor lui Hristos, din porunca împăratului Diocleţian şi a lui Galeriu, ajutătorul său la conducere. Tânărul şi neînfricatul diacon Donat nu putea să scape de furia conducătorilor păgâni din aceste părţi de lângă marele fluviu, Dunărea, căci nu înceta să mărturisească în tot locul pe Hristos. De aceea, din porunca întâistătătoruiui acestor ţinuturi, Victorian, diaconul Donat a fost prins într-o zi şi aruncat în închisoare. Aici nu a încetat să se roage toată noaptea următoare să li se dea, lui şi tuturor împreună-slujitorilor lui Hristos, curaj şi tărie sufle-tească spre a înfrunta toată urgia duşmanilor păgâni şi să-i sprijine în acele grele încercări, nu pentru susţinerea vieţii lor trecătoare, ci pentru slava şi lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu, prin venirea tuturor neamurilor la ascultarea Evangheliei mântuitoare. A doua zi, în zori, întâistătătorul Victorian l-a chemat pe Donat la el şi căuta să-i zdruncine piatra credinţei sale creştine, ca să sacrifice zeilor mincinoşi ai Imperiului Roman, în slujba căruia el lucra orbeşte. Astfel, l-a întrebat: - „Donate, cine te-a convins să nu mai cinsteşti pe zeii noştri, aşa cum facem noi şi judecătorii noştri?”. La această întrebare, care urmărea să-l arate că nu mai este bun cetăţean roman întrucât părăsise credinţa în zeii oficiali, socotiţi protectori ai imperiului, Donat a răspuns însă cu curajul ce ieşea din întreaga fiinţă înnoită prin Hristos şi-i întărea şi mai mult con-vingerea sa creştină: - „Eu nu pot cinsti pe zeii voştri, surzi şi muţi, închipuiţi prin metale, piatră sau marmură, ci cinstesc pe Domnul meu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care este adevăratul şi atotputernicul Dumnezeu”. Auzind această mărturisire clară şi hotărâtă a dreptei-credinţe a smeritului şi curajosului creştin, care sta la judecata sa, întâistătătorul Victorian s-a aprins de mânie şi i-a poruncit: - „Întoarce-te de la această nebunie deşartă!”. Atunci, fiind lovit în cele mai curate gânduri şi convingeri ale sale, dar sporindu-i-se tăria credinţei în adevăratul Dumnezeu, fericitul Donat i-a răspuns prin cuvinte ca de fulger: - „Tu şi judecătorii voştri sunteţi nebuni”, căci desigur era adevărată nebunie ca să nu se vadă deşertăciunea zeilor, închipuirea minţii lor bolnave şi să nu vină şi ei, închinătorii acestora, la cinstirea adevăratului Dumnezeu, Părintele Cel ceresc, îngăduind supuşilor lor să se închine Acestuia. Cuvintele pline de atâta curaj creştin, reîntâlnit la păgâni şi pe care numai un închinător sprijinit pe piatra tare a credinţei adevărate a putut să le glăsuiască, au înfuriat peste măsură pe întâistătătorul Victorian, care s-a aprins de o mânie oarbă şi a poruncit ca diaconul Donat să fie pus în lanţuri. După aceea a hotărât să i se taie capul, pentru că a rezistat cu tărie tuturor încercărilor sale de a-l depărta de Hristos şi de a-l readuce la credinţa păgână. Astfel, la 21 august, anul 304, acest Sfânt Mucenic dintre strămoşii neamului nostru s-a săvârşit în Domnul, prin ascuţişul sabiei, lângă apele adânci ale Dunării, care n-au despărţit, ci au unit întotdeauna pe înaintaşii noştri de acelaşi sânge şi de aceeaşi credinţă (1). Pr. Prof. dr. Vasile Gh. Sibiescu 1. Cum a observat cu atâta competenţă marele istoric al nostru, V. Pârvan, în: Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911, p. 499.Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 183-184, Sfântul Mucenic Donat Diaconul. Sfântul Mucenic Romul, preotul În acelaşi timp cu Donat, diaconul de la Singidunum, slujea în biserica din vestita cetate Sirmium un preot plin de har duhovnicesc, de iubire jertfelnică şi de tărie în dreapta credinţă, cu numele de Romul. Unit prin sfinţenia vieţii şi curajul convingerii creştine cu amintitul diacon, preotul Romul lupta cu tărie şi fără frică pentru statornicia şi creşterea credinţei celi adevărate şi pentru poporul credincios, care i se încredinţase, ca păstor sufletesc, gata să-şi pună sufletul pentru oile sale duhovniceşti. Căci în acele vremuri se porniseră cu gând de nimicire împotriva închinătorilor lui Hristos cei ce deţineau puterea imperială şi se socoteau obligaţi să apere credinţei deşarte, păgubeşti. Pe acestea nu le mai respectau cei ce veneau la lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi îmbrăţişau prin convingere şi har religia cea nouă şi mântuitoare, pecetluită cu sângele nevinovat al dumnezeiescului învăţător, pe Golgota. După multe lupte şi suferinţe îndurate pentru credinţa lui şi a păstoriţilor săi în Cel răstignit şi înviat, preotul Romul a fost prins şi dus împreună cu alţii la localitatea Cibales, aproape de cetatea Sirmium. Aici i s-a tăiat capul cu sabia, ca şi lui Donat diaconul, suferinţă pe care a îndurat-o cu bucurie sfântă si totală încredinţare în Duhul lui Dumnezeu. Prin vărsarea sângelui său nevinovat, dăruit ca jertfă bine mirositoare lui Dumnezeu, în floarea verstei, Romul preotul s-a învrednicit de harul sfinţeniei şi a primit cununile cereşti. S-a săvârşit în Domnul tot la 21 august, anul 304, fiind cinstit pentru moartea sa mucenicească prin care s-a renăscut pentru viaţa cea adevărată şi veşnică, în ţinutul Sirmium şi mai departe, de închinătorii lui Hristos. Mai târziu, în veacul al VI-lea, sfintele lui moaşte au fost duse în localitatea Concordia, din provincia Friul (1) din Italia nordică, unde s-au bucurat de multă şi adâncă cinstire. Pr. Prof. dr. Vasile Gh. Sibiescu 1. Forum Julii - Forli, în Italia.Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 185, Sfântul Mucenic Romul Preotul. Sfântul Mucenic Silvan, diaconul Încă un Sfânt Mucenic, Silvan, diaconul, cinsteşte prin credinţa şi suferinţele sale pentru Evanghelia lui Hristos pe strămoşii noştri daco-romani de la Dunăre, din care se trăgea şi pentru a căror credinţă curată, mărturisită şi de el, şi-a dat viaţa cea pământească. Silvan slujea lui Dumnezeu, ca diacon, la aceeaşi biserică în care era rânduit Romul, preotul, în cetatea Sirmium. Din neştiinţă se închinase la început la idolii cei fără de glas, ocrotiţi de puterea stăpânitoare. Dumnezeu l-a îndrumat însă pe calea cea dreaptă, care ducea la El, şi atunci a părăsit de îndată, cu dezgust, închinarea cea înşelătoare şi a dispreţuit învăţăturile mincinoase, nimicitoare de suflet ce se propovăduiau de către păgâni în numele zeilor lor neputincioşi. Chemarea lui Dumnezeu i-a pătruns întreaga sa fiinţă. Atunci L-a simţit pe Hristos în inima lui şi a început să I se închine şi să-I slujească cu bucurie sfântă şi cu curaj izbăvitor, întărind prin învăţătură şi prin completă dăruire, ca şi prin exemplul vieţii sale, pe cei de o credinţă cu el. Şi-a sporit şi mai mult lucrul său duhovnicesc spre slava lui Dumnezeu şi binele aproapelui în biserica din Sirmium, unde slujea, cu timp şi fără timp, ca diacon. Cu tăria credinţei celei noi, Silvan dispreţuia păgânătatea, cu învăţăturile ei înşelătoare pe care conducătorii treburilor obşteşti căutau să le impună supuşilor lor prin ameninţări, frica şi cruzime; dar curajosul diacon îi îmbărbăta întotdeauna ca să reziste acestor încercări ce le-ar fi nimicit sufletele lor. Atitudinea sa i-a atras ura şi dorinţa nesocotită de răzbunare a căpeteniilor păgâneşti, căci a fost prins şi dus împreună cu preotul său, Romul, precum şi cu alţi mulţi închinători ortodocşi, la localitatea apropiată, Cibales. Aici a fost supus la multe feluri de chinuri, după care a gustat cu curaj moartea pământească, dar s-a sculat din moarte la viaţă şi a ieşit învingător, căci a ajuns biruitor în viaţa cea veşnică, dobândind prin sângele vărsat prin ascuţişul sabiei cinstea sfinţeniei în locaşurile sfinţilor. Astfel şi-a agonisit viaţa în raiul desfătării, prin suferinţă şi sânge, acest diacon daco-roman de la Sirmium, asemenea atâtor mucenici creştini, la 21 august, anul 304, cinstind neamul din care se trăgea şi pământul pe care l-a stropit cu sângele său cel nevinovat, lângă apa Dunării. Pr. Prof. dr. Vasile Gh. SibiescuSursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 186-187, Sfântul Mucenic Silvan Diaconul . Sfântul Mucenic Venust Cu uciderea lui Romul şi Silvan şi a multor altor creştini, la Cibales, nu se săturase cruzimea conducătorilor păgâni şi, atunci, întâistătătorul Victorian a purces la alte măsuri de urmărire şi de pedepsire a închinătorilor, slujitorilor şi mărturisitorilor lui Hristos. Apoi a poruncit ca să fie cercetate aşezările vecine cu cetatea Sirmium, reşedinţa sa, mai ales că el socotea necesare aceste măsuri la Cibales, unde erau mulţi creştini tari în credinţa lor (1). Aici s-a ajuns sa fie prins Venust, frate geamăn al Sfântului Donat, diaconul, de către slugile lui Victorian. Nelegiuitul acesta a poruncit celor ce i-au îndeplinit dorinţa sa nesocotită ca Venust să fie adus în faţa lui. Atunci, privindu-l cu ură şi dispreţ, Victorian i-a zis acestui neînfricoşat închinător al Dumnezeului Celui adevărat: - „Venuste, îţi aminteşti cum am pus sa se taie capul fratelui tău geamăn, Donat? Răzgândeşte-te şi vino şi adu jertfă zeilor noştri pe care şi noi şi împăraţii noştri îi venerăm, ca să nu poruncesc să ţi se facă şi ţie la fel!”. Fără să se înspăimânte de aceste ameninţări şi simţind cum îi sporeşte curajul şi tăria credinţei sale, Venust a răspuns surâzând: - „Viu este Domnul meu, Iisus Hristos, fiindcă eu nu ştiu că există mai mulţi dumnezei, aşa cum spui tu. Insă eu cunosc pe Unul Dumnezeu, viu şi adevărat, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Care este şi întreit şi unul Dumnezeu”. Iată cum Venust, despre care nu ştim că îndeplinea vreo slujire în Biserică, ci numai că era un creştin neclintit în credinţa sa, mărturisea cu convingere nezdruncinată unitatea dumnezeirii şi treimea Ipostaselor, sau a Persoanelor divine, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh (2). Atunci Victorianus a poruncit cu mânie: - „Ce vrei mai mult? Sacrifică zeilor!”. Aceasta ar fi însemnat o lepădare totală a credinţei creştine cu care Venust îşi hrănea sufletul său şi cu care era legat pentru veşnicie. De aceea, adunându-şi toate puterile sufleteşti, ancorate pe credinţa sa nestrămutată în aju-torul lui Hristos, i-a răspuns cu curaj şi cu hotărâre şi gata de a înfrunta suferinţele şi moartea pământească din partea acestui păgân cu multă putere lumească: -„Nu sacrific zeilor tăi neadevăraţi şi plini de putreziciune, ci aduc lui Dumnezeu-Tatăl, Care locuieşte în Ceruri, jertfă de laudă”. Această mărturisire de credinţă a lui Venust, plină de hotărâre şi curaj, care dă sufletelor puterea de a înfrunta toate suferinţele, a umplut de mânie pe păgânul Victorian, lipsit de orice simţire pentru adâncurile sufletelor create de Dumnezeu. Şi astfel a poruncit slujitorilor săi ca să-l prindă pe Venust şi să-l ducă în afara cetăţii Cibales, iar acolo să i se taie capul cu sabia. Cu mult curaj şi încredere desăvârşită în puterea lui Dumnezeu, Venust a păşit pe drumul ce ducea spre ieşirea din cetate, rugându-se neîncetat şi simţind cum sufletul său se înălţa pe încetul de la cele pământeşti către cele cereşti. Iar în această stare de bucurie divină de abia a mai simţit ascuţişul sabiei care i-a retezat capul, făcând să înceteze viaţa lui trecătoare, dar uşurându-i naşterea pentru viaţa cea pururea fiitoare din ceruri. Şi astfel sângele său nevinovat l-a sfinţit şi pe el şi locul pe care s-a scurs şi l-a învrednicit să petreacă în ceata celor la fel ca el din ceruri, care înconjoară Tronul dumnezeiesc şi se bucură de privirea slavei celei veşnice. Ca şi mulţi alţi mucenici creştini Venust a crezut cu tărie că harul cel de sus s-a coborât în lume prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Care a întemeiat pe pământ împărăţia Sa, adică Sfânta Biserică. Astfel s-a săvîrşit în Domnul Sfântul Venust, tăindu-i-se capul împreună cu alţi închinători şi mărtuirisitori, la 21 august, anul 304, sporind ceata mucenicilor din neamul strămoşilor noştri daco-romani, trăitori pe malurile Dunării. Pr. Prof. dr. Vasile Gh. Sibiescu 1. Cum se vede din Pătimirea Sf. Silvan, în Acta Sanctorum, Mart. III, punctul 2, F. Din Cibales era originar şi preacreştinul (christianissimus) împărat Valentinian, 364-375. 2. Aceasta era o mărturisire clară a dogmei Sfintei Treimi, care avea să se explice definitiv la Sinoadele I Ecumenic (325) şi II Ecumenic (381), împotriva ereziei lui Arie, care va avea aderenţi şi în regiunile dunărene.Sursa: Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, Sfinţi români şi apărători ai Legii strămoşeşti, E.I.B.M.B.O.R., Bucureşti, 1987, p. 188-189, Sfântul Mucenic Venust.

Sfaturi Duhovnicești. Ce putem scrie pe un pomelnic? (28 03 2018)

Sfaturi duhovnicești. De ce este important să ne rugăm zilnic? (06 09 2017)

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 21 August

A.   GUSTĂRI

Cartofi Chips

·       1 kg cartofi

·       100 g ulei

·       Sare

Se curăţă cartofii de coajă şi se spală, apoi se taie felii subţiri. Tăierea se poate face manual, cu un cuţit bine ascuţit sau cu un dispozitiv ce se găseşte în comerţ.

          După tăiere feliile subţiri se şterg cu un ştergar şi se prăjesc în ulei fierbinte.

          După ce s-au rumenit pe o parte se întorc pe cealaltă parte cu o spumieră.

          Când sunt crocanţi se scot pe un platou şi se sărează.

B.   SALATE

Salată de dovlecei

·       1 kg dovlecei

·       1 legătură, pătrunjel verde

·       20 ml oţet

·       40 ml ulei

·       Sare

Se curăţă dovleceii şi se taie felii, se pun într-o cratiţă de mărime potrivită, se toarnă puţină apă, o lingură de oţet, 2 linguri de ulei şi sare.

          Se acoperă cu un capac şi se fierbe înăbuşit până ce apa scade şi dovleceii se înmoaie.

          Se răstoarnă pe un platou şi se presară cu verdeaţă tocată.

C.   SOSURI

La reţetele de azi nu e necesar să pregătim un sos separat.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de legume cu frunze de sfeclă

·       300 g cartofi

·       150 g morcovi

·       100 g albitură

·       100 g ceapă

·       100 g ulei

·       25 g bulion

·       1,5 l borş de putină

·       1 legătură pătrunjel verde

·       10 frunze de sfeclă

·       Sare

Se toacă ceapa şi se căleşte în ulei, apoi se adaugă morcovii şi albitura rase sau tăiate julien şi se călesc împreună 10 minute.

          Se stinge cu bulion diluat cu apă şi se pun într-o oală la fiert împreună cu cartofii tăiaţi cuburi şi sarea după gust.

          Se fierbe borşul separat.

          Se spală frunzele de sfeclă, de preferat cele tinere de la vârful plantei şi se toacă împreună cu codiţele lor. Se pun la fiert în oală şi se dau câteva clocote, apoi se adaugă borşul, care se lasă şi el să mai dea câteva clocote.

          La sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

E.    MÂNCĂRURI

Bame a la grec

·       1,5 kg bame

·       150 g ulei

·       150 g ceapă

·       600 g roşii

·       50 g bulion

·       75 ml oţet

·       30 g făină

·       2 legături verdeaţă

·       100 g lămâie

·       Sare

Bamele se aleg, se curăţă şi se pun în apă amestecată cu oţet. După 30 minute se scot, se spală în mai multe ape şi se lasă să se scurgă.

          Ceapa se toacă mărunt, se căleşte în ulei şi se adaugă o lingură de făină, apoi se stinge cu bulion amestecat cu puţină apă.

          Se pun bamele în sos şi se potriveşte gustul de sare.

          Se curăţă roşiile de coajă şi seminţe, se taie cuburi şi se adaugă la bame împreună cu verdeaţa tocată.

          Se fierb la foc domol timp de 30 minute.

          Se servesc reci.

F.    DULCIURI

Peltea de caise

·       1 kg caise

·       1 ¼ l apă

·       1 kg zahăr

Se pun la fiert caisele bine spălate şi nu prea coapte; se pot adăuga şi cojile de caise curăţate pentru dulceaţă.

          Se lasă să fiarbă cam 40 minute, apoi se lasă să se răcească şi în acelaşi timp să se limpezească zeama.

          Se strecoară cu grijă să nu se tulbure, printr-un tifon des sau printr-o sită în care s-a pus un strat subţire de vată.

          La ½ l zeamă strecurată se adaugă 1 kg zahăr, se lasă pe foc mic până se topeşte, apoi se pune pe foc iute şi se fierbe până se obţine o pastă se consistenţa unui şerbet.

          Se lasă să se răcorească, dar nu prea mult, doar atât cât să nu se spargă borcanul în care o răsturnăm. Este de preferat borcanul cu capac înfiletat.

ARTE 21 August

MUZICĂ 21 August

Christiane Legrand, cântăreaţă franceză (Swingle Singers).

Kenny Rogers

James Burton, chitarist american

Harold Reid, vocalist american (Statler Brothers).

harold ried of the statler brothers tribute:

Tom Coster, vocalist, chitarist, saxofonist, pianist şi compozitor american (Santana).

Jackie DeShannon (Sharon Myers), cântăreaţă şi compozitoare americană.

Glenn Hughes

Joe Strummer, vocalist, chitarist şi compozitor (Clash).

Kim Sledge, cântăreaţă americană (Sister Sledge).

Peter Slaghuis, DJ, compozitor şi inginer de sunet olandez (Video Kids, Hithouse).

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

DOS ORQUESTAS DE LUJO PARA RECORDAR Selección de Cecil Gonzalez

Tchaikovsky: Orchestral Masterpieces

POEZIE 21 August

Marius Munteanu, poet român

Biografie

Marius Munteanu (n. 21 august 1920, Murani, Timiș — d. 2005) a fost un poet român în grai bănățean.

Marius Munteanu s-a născut în localitatea bănățeană Murani dar a locuit în Timișoara încă din perioada gimnaziului.

Vreme de șase decenii, între anii 1936 și 2005, Marius Munteanu a susținut, cu deosebit talent, creația poetică scrisă și rostită în grai bănățean dând o strălucire fără egal unei direcții unice în istoria literaturii române – literatura dialectală, existentă doar în Banat – direcție care, prin Marius Munteanu și prin creația sa deosebit de valoroasă, a dobândit o largă audiență în Banat și o recunoaștere pe plan național.

De asemenea, a fost și un important susținător al valorilor culturale și morale ale poporului român, împotrivindu-se prin mijloace literare și jurnalistice dictaturii comuniste, având de suferit pentru aceasta.

Marius Munteanu a iubit foarte mult Timișoara unde a activat permanent fiind un adevărat model pentru majoritatea jurnaliștilor timișoreni, emisiunea „Gura satului” de la Radio Timișoara fiind cunoscută și apreciată în toată zona de emisie a radioului, bucurându-se de o remarcabilă audiență.

A colaborat la revistele Rînduri bănățene, Fruncea, Orizont și la ziarul timișorean Drapelul roșu. În cadrul șezătorilor literare locale, s-au bucurat de un mare succes cu recitările sale în grai bănățan și, mai ales, cu parodiile după poeții bănățeni: C. Miu-Lerca, Al. Jebeleanu, N. D. Pîrvu, Anghel Dumbrăveanu, Grigore Popiți, Vladimir Ciocov.^[1]

Un exemplu al creației sale este epigrama Dudu, în dialect bănățean: ^[2]

Prăstă gard, prăstă cotarcă,

Prăstă cruce, prăstă casă,

Dăjghinat să lasă dudu -

Cloță verge dă mătasă.

Prin întreaga sa activitate literară și profesională s-a preocupat în mod special de susținerea și perpetuarea graiului bănățean și a culturii populare specifice Banatului.

Ca recunoaștere a meritelor sale, i s-a acordat post-mortem titlul de cetățean de onoare al Municipiului Timișoara.

A publicat:

·         Cântări dă noapce bună, Timișoara, Editura Facla, 1984

·         Parodii (plachetă), Editura Facla, 1986

·         Poezii, Timișoara, Editura Marineasa, 2003 (însoțit de un C.D. cu aproape toate poeziile recitate de autor)

·         Lumea asta – nu-i a bună! (postum), Editura Marineasa, Timișoara, 2005.

Buna-Bună de Marius Munteanu, recitată de Bianca Puraci: .

Eugen Jebeleanu

Biografie

Nastere: 24 aprilie 1911, Campina
Deces: 21 august 1991

S-a nascut la 24 aprilie 1911 in Campina. isi petrece copilaria in localitatea natala, apoi, in 1918 se muta la Brasov, la bunica dinspre tata.

Absolva scoala primara in 1922 la Brasov, iar din toamna acestui an incepe studiile secundare la liceul brasovean „Andrei Saguna. Debuteaza inca din anii liceului, in 1927, in revista „ Viata literara condusa de I. Valerian.

Colaboreaza apoi (din 1928) la celebra revista argheziana „Bilete de papagal. Acesta este inceputul unui indelung sir de colaborari la foarte multe ziare si reviste. Anul 1928 ii aduce si debutul editorial cu placheta Schituri cu soare. Tot acum scoate la Brasov revista „Pe drumuri noi, in paginile careia colaboreaza deopotriva scriitori de nationalitate germana si maghiara.

Dupa terminarea liceului poetul se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti; desfasoara aceeasi bogata activitate literara si publicistica, face corectura, critica de carte, traduceri, (o pasiune care nu-l va parasi niciodata pe scriitor), numele sau aparand in reviste precum „Tiparnita literara, „Caiete literare, „Contimporanul, „Romania literara, „Azi, „Zodiac, „Reporter, „Abecedar. Din 1932 devine membru al Societatii Scriitorilor Romani, iar in 1934 primeste Premiul Fundatiilor Regale pentru volumul in manuscris Inimi sub sabii - volum care va si aparea la Editura in acelasi an si va fi primit elogios de presa de specialitate.

Publica in ziarele „Adevarul, „Dimineata, „Cuvantul liber, lucreaza un timp la revista „Romania literara condusa de Cezar Petrescu (1939), apoi in cadrul Directiei Presei, pana in anul 1945. Este in continuare prezent in librarii cu poezie si traduceri. in 1955 este ales membru corespondent al Academiei.

Anul 1956 marcheaza evident destinul poetului. Calatoreste in Japonia, cunoscand indeaproape urmarile cataclismului atomic de la Hiroshima. Aceste unice impresii se vor concretiza in poemul Surasul Hiroshimei, publicat in 1958 cu ilustratiile Floricai Jebeleanu-Cordescu. Poemul face o meritata cariera internationala.

In 1967 apare volumul Elegie pentru floarea secerata, omagiu adus tovarasei de viata a carei pierdere il va marca definitiv. in 1971 i se decerneaza, la Catania, Premiul„Etna-Taormina, in 1973 este distins cu Premiul,, Gottfried von Herder al Universitatii din Viena, iar din 1974 devine membru titular al Academiei. Moare la 22 august 1991.
Daca poezia de inceput ramane sub semnul cautarii propriei voci lirice, daca un timp plateste tribut unei mode impuse extra-literar in epoca, adevarata vocatie si-o gaseste Eugen febeleanu incepand cu poemulSurasul Hiroshimei, care ii aduce si consacrarea internationala. El se dovedeste aici, in primul rand, o constiinta poetica, impunand un puternic mesaj liric de esenta umanista. Conditia umana devine filonul central al creatiei sale in aceasta etapa.

Prin volumele urmatoare poetul reuseste re-liricizarea parabolei, dand versului sau „transparenta, sugestia, metafora relevanta, cu sarcini emotionale, repetitia cu rosturi functionale, concizia, interogatia cu ecouri infinite, zborul in fantastic, ancorarea intr-un sentimental transcendentalizant (A urel Martin). Hanibal, creatie remarcabila a autorului, ramane o meditatie profunda asupra vietii si mortii, asupra conditiei umane, a timpului, o carte politica, un mesaj barbatesc adresat, in cunostinta de cauza, umanitatii. in poemele senectutii, din care face parte si Arma secreta (1980), poetul, dupa cum afirma criticul literar Alex. Stefanescu, „ne comunica o invatatura unica, autentificata prin experienta si suferinta. Eugen Jebeleanu ramane o constiinta poetica exemplara.

Volume de versuri:

Schituri cu soare, Brasov, 1929;
Inimi sub sabii, Bucuresti, F.P.L.A., 1934;
Ceea ce nu se uita. Bucuresti, F.P.L.A., 1945;
Poeme de pace si lupta, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Cantecele padurii tinere, Bucuresti, Editura Tineretului, 1953;
Surasul Hiroshimei, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958;
Oratoriul eliberarii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959;
Cantece impotriva mortii. Bucuresti, Editura Tineretului, 1963;
Poeme, 1944-1964, Versuri alese, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Elegie pentru floarea secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967;
Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972;
Surasul Hiroshimei si alte versuri, Bucuresti, Editura Minerva, 1973
(colectia B.P.T.);
Harfa si minotaurul, Bucuresti, Editura Albatros, 1977 (colectia Lyceum);
Arma secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Poezii, editie selectiva, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.

Surasul Hiroshimei. Corul copiilor ucisi a aparut in volumul amintit, Bucuresti, Editura Tineretului, 1958.
Cosimino a aparut in volumul Cantece impotriva mortii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1963.
Usa a aparut in volumul Elegie pentru o floare secerata, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.
Privighetorile a aparut in volumul Hanibal, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.
Hanibal a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1972.

Confesiune

Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme

si bucuria de-a simti aripi
crescându-mi lungi, de azurii cerneluri
si grija de-a putea sa înfiripi
o masa înghetata, de mezeluri…

si spaimele de mic copil, bolind
de nervi, si cerul plin de stele
si stelaria de paduchi foind
si-acel razboi si chinurile-acele,

castanele salbatece din pâini,
si paiele cu ele amestecate,
si-acele urlete de câini
murind de foame-n strazile-nghetate,

si soba rece, astru de granit,
sclipind cu dusmanie,
spunându-mi: - Este ger cumplit?
Si ce o sa mai fie!…

Fitilul ars al lampii fara gaz,
si lectia ramasa nesfârsita,
si geamu-n zori sticlind de-un alb atlaz
întins de mâna iernii aburita

si palma data de un profesor
pe fata mea slabita, nespalata
din pricina ca nu era usor
s-avem sapun, decât doar câteodata.

Te înteleg mai bine decât multi,
caci am trait aceeasi vreme:
stiu jalea pasilor desculti,
odaia gheata, usa care geme

In Varful Inimii

Lacrimile copacilor nu pot să cadă
decît dacă le culeg în pumnii mei.
Cine are urechi, cu ele o să vadă
prin ochii pisicii fără clopoţei.

Umblu în vîrful inimii, să nu fiu auzit
dar bătăile sale mă dau de gol

încît lacrimile din pumn mi-au căzut rostogol
şi pădurea e acum un rîu liniştit.

Visul Unui Pescar Batran

[………………………………..]
dar ce aud?
din buciume vestindu-mi,
si-arunca marea pestii ne-ncetat
catre bordeiul meu
de pesti,
rasuna-ntreg bordeiul ca de bani
si iata-acuma,
iat-o…
si umbra tineretii mele,
apropie-te, vino,
mereu spuneai ca ti-e foame
bine-ai venit…
ia pesti câti vrei, ia pesti câti poti cara
mie mi-i sila, nici sa nu-i mai vad
prea multi sunt,
mult prea multi…

RATACITOR - Adrian Paunescu

TEATRU/FILM 21 August

Cu Gioni Dimitriu

Drumul Oaselor: 

Cu Toma Caragiu

Biografie

A fost unul dintre cei mai mari si mai indragiti actori ai Romaniei.

Cariera:

S-a nascut intr-o modesta localitate (Hrupisti) din Macedonia greceasca, într-o familie de aromâni. Primii ani de viața i-a petrecut în localitatea natala. In aprilie 1928, cand inca nu avea 3 ani, se refugiaza în România impreuna cu intreaga familie. 

Dupa o serie de peregrinari, familia se stabileste în Ploiesti, unde Toma termina cursurile liceale. A jucat in trupa de teatru a liceului "Sfinţii Petru si Pavel" din Ploiesti, azi Colegiul Naţional "I. L. Caragiale".

A absolvit Conservatorul Regal de Muzica si Arta Dramatica din Bucuresti in1949. Studentul Caragiu era deja angajat de Teatrul National din Bucuresti, inainte de absolvire.

A jucat pe scena Teatrului din Constanţa  intre 1951 si 1953. In 1953, cand avea doar de 28 de ani, a fost numit director al Teatrului de Stat Ploiesti. Va deţine aceasta functie timp de 12 ani. A urmat plecarea la Teatrul Bulandra din Bucuresti.

A jucat roluri de comedie, dar si drame. Unul dintre filmele foarte cunoscute este "Actorul si salbaticii" (1975).

Alte cateva filme: Vremea zapezilor, Seful sectorului suflete, Subteranul, Rapirea fecioarelor, regia Dinu Cocea, Razbunarea haiducilor, Haiducii lui Sapte cai, Zestrea Domnitei Ralu, Saptamâna nebunilor, Facerea lumii, Bariera, Ciprian Porumbescu, Operatiunea "Monstrul", Serenada pentru etajul XII, Buzduganul cu trei peceti, si ultimul: Marele singuratic.

Cateva roluri in teatru: Rica Venturiano - O noapte furtunoasa de I. L. Caragiale; Truffaldino - Sluga la doi stapâni de Carlo Goldoni; Figaro - Nunta lui Figaro de Beaumarchais; Ianke - Take, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa; Pampon - D'ale carnavalului de I.L. Caragiale, ; Bertoldo - Bertoldo la curte de Leunid Rahmaninov; Mackie Sis - Opera de trei parale de Bertolt Brecht; Tipatescu - O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale; Primarul - Revizorul de Gogol; Ion - Puterea si adevarul de Titus Popovici; James Tyrone - Lungul drum al zilei catre noapte de Eugene O Neill, si altele.

Din înregistrarile televizate cu Toma Caragiu au ramas doar 118 minute. A fost casatorit de doua ori. Impreuna cu prima sotie a adoptat in 1962 o fetita.

A murit la 4 martie 1977, în urma cutremurului, împreuna cu prietenul sau Alexandru Bocaneţ.

In cinstea lui, teatrul din Ploiesti a fost numit Teatrul Toma Caragiu, strada pe care se afla cladirea teatrului poarta acelasi nume iar in centrul orasului se gaseste un bust al actorului.

Pe scurt despre Toma Caragiu:

Nume: Toma Caragiu
Ocupatie: Actor
Locul nasterii: Hrupisti, Grecia
Data nasterii: 21 august 1925
Data si locul mortii: 4 martie 1977, Bucuresti
Nationalitate: Romana
Etnie: roman
Religie: ortodox

De ce este faimos Toma Caragiu?

Actor de renume, Toma Caragiu a avut o bogata activitate in teatru, televiziune si film. Pentru umorul sau a fost asemanat cu Charlie Chaplin. Daruirea excepţionala pentru teatru si desavârsirea cu care îsi juca rolurile i-au adus titlul de "comic genial" (1969) si de "cel mai bun actor român" (1971). 

De ce ne place Toma Caragiu?

A fost un artist de exceptie, care se daruia întreg artei. 

Rau de gura - (Teatru radiofonic) – comedie: 

Ora de cultura cu teatru radiofonic - schite umoristice - "Mari Actori Romani"

Cu Jean Constantin

Biografie

Jean Constantin s-a născut în anul 1927, într-o familie de greci. Multă vreme s-a crezut că era născut în 1928; actorul însuşi a menţinut această confuzie, necontrazicându-i pe cei care l-au „întinerit” cu un an.[ Mama lui se numea Caliopi, iar tatăl, Constantin. Numele său de familie era Jean şi nu Constantin. Deşi s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi rom de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri şi a făcut haz de ele. Reprezentanţii comunităţii rome din Constanţa au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii şi că acesta era cunoscut în oraş ca grec. Totuşi, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de ţigan în mai multe filme.

A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanta, unde a pus bazele unei brigade artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultura din localitate. La sfârşitul anului 1957, a fost primit în nou-înfiinţata secţie de estrada din cadrul Teatrul de Stat "Fantasio" Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare.
Activitate

A jucat în filme de la începutul anilor 1960. La sfârşitul deceniului este distribuit în producţiile de succes Prea mic pentru un război atât de mare (1969, Radu Gabrea) şi Canarul şi viscolul (1969, Manole Marcus), ambele având ca subiect pierderea pricinuită de apărarea cauzei politice (prin razboi sau ilegalism). Totuşi, nu aceste roluri îl impun, ci partiturile comice jucate începând din 1970 pentru seria B.D. (Brigada Diverse), în compania actorilor Toma Caragiu,Puiu Calinescu,Iurie Darie,Sebastian Papaiani şi Dem Radulescu. În 1973 colaborează pentru prima oară cu rgizorul Sergiu Nicolaescu în filmul Nemuritorii. Serialul Toat Panzele Sus (1976), în regia lui Mircea Muresan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail Revansa (1978) de Sergiu Nicolaescu este primul film în care Constantin interpretează rolul Limbă. Un an mai târziu joacă în comedia Nea Marin Miliardar, de asemenea în regia lui Nicolaescu.

În anii 1980 şi 1990 este prezent într-un număr mai mic de producţii, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de şapte ani, a revenit pe platourile de filmare cu rolul nea Florică din lung-metrajul de debut al lui Catalin Mitulencu,Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii (2006). Ultimele sale filme,Spravietuitorul (2008) şi Poker (2010), au fost regizate de vechiul său colaborator Nicolaescu. A apărut şi în serialul Regina, difuzat de postul Acasa TV.

În 2009 şi 2010, actorul a fost internat în mai multe rânduri din cauza problemelor cardiace. A murit miercuri,26 MAI 2010,în apartamentul său din Constanţa. Vestea morţii a fost făcută publică de către actorul Alexandru Arsinel. Jean Constantin a fost înmormântat în Cimitirul Central din Constanţa în ziua de 28 mai.

BD La Munte Si La Mare Icoana Facatoare De Minuni 1971 Film: 

Cu Ilinca Tomoroveanu

Biografie

Considerata de specialisti (Glossy Magazine) ca fiind una dintre " Cele mai frumoase femei din showbiz-ul romanesc " actrita de teatru si film Ilinca Tomoroveanu s-a nascut pe 21 august 1941 in Bucuresti.

Nepoata lui Octavian Goga, ( celebrul poet ardelean de origine aromana, politicianul de extrema dreapta....membru al Academiei Romane...) - sora acestuia, Victoria a fost bunica actritei Ilinca Tomoroveanu ce a studiat Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar, pe care l-a absolvit in 1964.

" În primul rând bunica, sora lui Goga, care ne-a crescut în veneraţia lui. Ei se iubeau foarte tare. În perioada în care eu am crescut, Goga a fost interzis, şi-atunci singura persoană - singura e un fel de a zice - care îmi vorbea despre el era bunica. ... Bunica ne spunea, ne citea, ne cânta versuri de Goga. În fiecare vară mergeam la Răşinari, la un moment dat am stat mai mult, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, deci când eram foarte mică, şi ne-am obişnuit ca Răşinariul să fie a doua casă. "

Inca din bancile facultatii debuteaza în filmul „Mândrie” (regia Marius Teodorescu), 

In teatru, in ultimul an de studii a inceput sa joace la Teatrul National Bucuresti si isi face debutul pe scena in piesa "Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, in regia lui Horea Popescu. A detinut de-a lungul carierei roluri importante din dramaturgia romaneasca, in piese scrise de H. Lovinescu, E. Barbu, P. Everac, T. Popovici, Delavarancea si Mihail Sorbu, dar si din cea clasica si moderna universala, in piese semnate de Lope de Vega, Victor Hugo, F. M. Dostoievski, Tolstoi, Alfred de Musset, Jean Anouilh etc.

Din 1977 este casatorita cu celebrul si stralucitul actor Traian Stanescu pe care dupa cum declara intr-un interviu " La inceput a fost o mare prietenie. Stateam in acelasi cartier. Am jucat impreuna, in teatru si film. Si deodata am descoperit ca ne iubim. Intr-o clipa."si impreuna , dupa 33 de ani de casatorie au un fiu Mihai Stanescu, redactor TV, o nora si un nepotel.

În 1990 devine membră UNITER iar din 1999 este membră în senatul acestuia: " Eu am participat de la început, prin UNITER, la Comisia Socială care se ocupă de artiştii în necesitate. Există două programe. Unul, Casa Artistului, prin care din sponsorizări, din timbrul teatral, se ajută permanent colegi foarte necăjiţi, din păcate, din punct de vedere material şi al sănătăţii. În acest program sunt vreo optzeci de oameni. În programul "Artiştii pentru artişti" s-au strâns bani, s-au strâns şi anul ăsta foarte mulţi, cu care s-au putut ajuta câţiva colegi."

Din 1999 este președinte de onoare al Fundației Culturale „Zilele Octavian Goga”.

Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă pentru activitatea sa cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) și cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004).

In anul 2005 este numita director adjunct artistic la Teatrul National din Bucuresti , unde își continuă și cariera de actor, acum in roluri de matusa - Irena/ Jocul Ielelor de Camil Petrescu.... si de repertoriul teatrului, de distribuţii, în colaborare cu regizorii, şi de programarea spectacolelor...., " trebuie sa fie un fel de 'mama si tata' ai tuturor colegilor...jandarm, paratrasnet, atunci cand apar conflicte."

Muscata din fereastra (teatru radiofonic) romantic,comedie: 

Războiul domniţelor (1969):

Nerantula - Panait Istrati

Simt enorm si vaz monstruos - Ion Luca Caragiale

GÂNDURI PESTE TIMP 21 August

Nichifor Crainic - Citate:

DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE

Există în România un colţ de Rai, în care dispar toate grijile, toată oboseala, iar funcţiile organismului se regenerează instant.

Pe o porţiune de un kilometru pătrat, se manifestă o anomalie magnetică atipică, după cum o definesc specialiştii, zonă care are efecte benefice asupra organismului uman.  


“Anomaliile geomagnetice cunoscute de specialiştii din domeniu apar în rupturile de falii, în reflexii ale scoarţei terestre sau în alte asemenea fenomene geologice care se înregistrează într-o forma atipică pe diagrame. Aici e vorba însă despre ceva necunoscut, un profil al diagramelor pe care nici profesorul Stănică, unul dintre cei mai buni geofizicieni de la noi, nu a ştiut să-l interpreteze. În acel moment am făcut legătura cu alt gen de anomalii atipice, pe care le cercetam de mai mult timp şi care se manifestă printr-o emisie de radiaţii patogene, încă rămase cu o origine necunoscută”, a spus Vasile Rudan, pentru Adevărul.

Locul energetic se află pe Piciorul Muntelui Doamnele, pe drumul dinspre Peştera spre Doamnele. O altă variantă spune că locul magic ar fi pe ruta Cabana Omu - Peştera, tot pe creasta Doamnelor. Sunt şanse minime ca un călător neexperimentat să găsească locul cu pricina, însă din spusele celor care l-au descoperit, acolo se întâmplă magie.

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 21 August

• Secretele unei casnicii reusite
  Sotia mea si cu mine cunoastem secretul pentru a mentine o casatorie solida:
  
  1. De doua ori pe saptamana mergem intr-un restaurant dragut, bem vin, mincare buna si companie... ea merge marti, eu vineri.
  2. Dormim in paturi separate, eu la Milano, ea la Genova.
  3. O duc peste tot, dar ea reuseste mereu sa gaseasca drumul inapoi.
  4. Am intrebat-o unde vrea sa mearga pentru aniversarea casatoriei si mi-a raspuns: "intr-un loc unde nu am mai fost demult". I-am sugerat bucataria.
  5. Ne tinem de mina mereu. Daca nu o fac, incepe sa cheltuiasca.
  6. Are un robot de bucatarie electric, un storcator electric, un prajitor electric si zice ca sint prea multe in casa, nu are loc de ele unde sa stea. Asa ca i-am cumparat un scaun electric.
  7. Mi-a spus ca masina nu merge, ca are apa in carburator. Am intrebat unde e masina: "in lac".
  8. A facut o masca de argila. Pentru doua zile a fost frumoasa foc. Apoi si-a spalat masca de pe fata.
  9. A urmarit camionul de gunoi, urlind dupa el: sunt in intirziere pt gunoi? Soferul a
  raspuns: "nu, salta inauntru!"
  10. Aminteste-ti mereu, casatoria e prima cauza a divortului.
  11. Nu am vorbit cu sotia mea de11 luni. Nu indrazneam sa o intrerup.
  12. Ultima cearta a fost din cauza mea. A intrebat "ce e pe televizor", iar eu am raspuns: "praf".
  13. La inceput, Dumnezeu a creat pamintul si s-a odihnit. Apoi a creat barbatul si s-a
  odihnit. Apoi a creat femeia. Si nici barbatul, nici Dumnezeu nu s-au mai odihnit niciodata
  si nici nu o vor mai face in vecii vecilor.
• Sotul catre sotie:
  "Ai vazut-o, draga, pe tanara aceea care zambea la mine?"
  Sotia:
  "Nu-i nimic iubitule, si pe mine m-a bufnit rasul cand te-am vazut      prima oara..."
• O familie de tineri merge in vizita la niste prieteni mai in varsta. Se aseaza la masa sa manance. Batranul ii zice sotiei:
  
  - Luceafarul meu, adu felul intai!
  Dupa ce termina, batranul zice:
  
  - Frumoasa mea, adu felul doi!
  
  Dupa ce termina, batranul ii zice sotiei:
  - Iubirea mea, adu desertul!
  
  Dupa masa, femeile merg la bucatarie, iar barbatii raman singuri. Tanarul il intreaba pe batran:
  
  - Cum de reusesti, dupa atatia ani, sa-i mai spui cuvinte asa frumoase?
  
  - Sa mor daca mai stiu cum o cheama...
• O femeie isi intreaba sotul ce ar vrea pentru micul dejun:
  - Niste ochiuri cu sunca? Suc de grapefruit si o ceasca de
  cafea?
  El refuza:
  - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
  mancare.
  La pranz, ea il intreaba din nou:
  - O ciorbica de burta? Un gratar cu cartofi prajiti? Niste
  berici?
  El refuza:
  - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
  mancare.
  Seara la cina, ea vine din nou cu oferta:
  - O slaninuta buna cu ceapa rosie? Un pic de telemea cu
  rosii? Niste vinut?
  El refuza:
  - Nimic, cred ca de la Viagra mi-am pierdut pofta de
  mancare.
  Ea explodeaza:
  - Atunci da-te un pic jos de pe mine ca mor dracului de
  foame!!!!!!
• O cucoana se duce cu fata la medic.
  -Ce are fata doamna ?
  -Pai, sa vedeti, este anemica, nu are pofta de mincare, este palida, etc. etc.
  Consulta medicul fata, dupa care zice:
  -Nu are nimic fata, dar i-ar trebui un barbat!
  La care fata intreaba :
  -Dom`doctor, dar unul ajunge?
• -Mamico, de ce poarta miresele rochii albe ?
  -Fiindca exprima bucuria.
  -Atunci, mirele de ce-i imbracat in negru ?
• Mama catre fata ei:
  -Fetita mea, de ce nu stai in bratele tatalui tau?
  -Nu se poate, acela este locul menajerei.
• Mama isi invata fiica :
  -Nu-mi pasa, puteti sa mergeti in camera ta cu prietenul tau cit timp ne uitam la televizor in sufragerie. Dar daca face ceva ce nu-i permis sa ne dai de veste.
  -Dar, mama, cum ?
  -Fii foarte atenta... Daca vrea sa te sarute strigi "pere" Daca vrea sa te prinda de sani sa strigi "mere". Daca isi pune miinile mai jos, atunci sa strigi : "piersici" !
  Se inchid tinerii in camera fetei iar parintii se uita la televizor. Dintr-o data, se aude o voce strigind:
  -Salata de fructe! Salata de fructe!...
• O mamica ii tot spunea fetitei (care se dezvoltase binisor):
  -Sa nu lasi vreun baiat sa-ti dea chilotei jos ca zboara pasarica!
  Dupa un timp cand mama ii tine "lectia" respectiva fetita ii raspunde:
  -Nu mai zboara mama stai lnistita! I-a batut Ionel un cui...