ARTE 11 Septembrie
MUZICĂ 11 Septembrie
François Couperin, compozitor francez
Jimmie Davis, cântăreţ şi compozitor country american
Ben Hewitt, cântăreţ şi compozitor american
Charles Patrick, vocalist american (The Monotones)
THE MONOTONES -
Bernie Dwyer, baterist britanic (Freddie & The Dreamers)
Freddie & the Dreamers -
Mickey Hart, baterist şi compozitor american (Grateful Dead)
Leo Kottke, chitarist, cântăreţ şi compozitor american
Bob Catley, vocalist britanic (Magnum)
John Martyn, chitarist, cântăreţ şi compozitor britanic
Dennis Tufano, chitarist şi vocalist american (The Buckinghams)
Tommy Shaw, chitarist, vocalist şi compozitor american (Styx)
Jon Moss, baterist britanic (Culture Club)
Jon Moss Culture Club:
Mick Talbot, pianist şi compozitor britanic (Merton Parkas, Dexy's Midnight Runners, Style Council)
THE STYLE COUNCIL
Harry Connick Jr., cântăreţ, pianist şi compozitor american
Joe (Josef Eric) Zawinul, compozitor şi multi-instrumentist austriac de jazz şi rock (Weather Report)
Enrico Sbriccoli (cunoscut cu numele de scena Jimmy Fontana)
MUSICA CLASICA EN ORQUESTACIONES MODERNAS. Selección de Cecil González
4 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
Louvores e Adoração 2019 | As Melhores Músicas Gospel Mais Tocadas 2019 | Top 20 Louvores
POEZIE 11 Septembrie
Biografie Iosif Stefan Octavian
Stefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brasov - 22 iunie 1913, Bucuresti), poet si un bun traducator. Studiile liceale le-a efectuat la Brasov si Sibiu, iar in "Epoca" isi construieste reputatia prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romante din Heine" (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credinte" (1905).
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei societati a scriitorilor romani.
St. O. Iosif si D. Anghel se cunosc la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara si amandoi erau - structural vorbind - niste visatori si niste romantici.
Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se "completau" in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe Natalia Negru care se casatoreste intai cu Iosif, dar divorteaza pentru a se recasatori cu Anghel.
St. O. Iosif se va sinucide din cauza infidelitatii ei.
Stefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brasov - 22 iunie 1913, Bucuresti), poet si un bun traducator. Studiile liceale le-a efectuat la Brasov si Sibiu, iar in "Epoca" isi construieste reputatia prin volumele: "Patriarhale" (1901), "Romante din Heine" (1901), "Poezii" (1902), "Din zile mari" (1905), "Credinte" (1905).
Din initiativa lui Emil Garleanu, St. O. Iosif si Dimitrie Anghel, scriitorii tineri din Bucuresti s-au intrunit intr-o prima consfatuire de lucru in ziua de 13 martie 1908, alcatuind o comisie provizorie pentru elaborarea statutelor preconizatei societati a scriitorilor romani.
St. O. Iosif si D. Anghel se cunosc la Paris, in 1901, unde se aflau la studii. Temperamente total diferite, aveau totusi cateva trasaturi care ii uneau: amandoi erau poeti, nutrind o mare sete de instruire si afirmare literara si amandoi erau - structural vorbind - niste visatori si niste romantici.
Desi psihologic se deosebeau, in plan mai larg se intalneau si se "completau" in chip fericit: pe cand interiorizatul St. O. Iosif se simtea atras de exuberantul Anghel, acesta din urma afla in persoana delicatului Iosif un fel de "reper" literar si temperamental, de care avea nevoie.
Fiind si apropiati ca varsta (Iosif avea 26 de ani, iar Anghel 28), cei doi s-au imprietenit. O relatie benefica si pentru literele romanesti. Si-au luat un pseudonim - A. Mirea - sub care au inceput sa publice lucrari originale si numeroase traduceri din literatura franceza, ajungand in cele din urma sa semneze impreuna celebrul Caleidoscop al lui A. Mirea, volum aparut in 1908 si comentat de critica si istoria literara, atat la aparitie, cat si mai tarziu. Din pacate au iubit aceeasi femeie, pe Natalia Negru care se casatoreste intai cu Iosif, dar divorteaza pentru a se recasatori cu Anghel.
St. O. Iosif se va sinucide din cauza infidelitatii ei.
Pribeagul
E noapte; la micuta casa .
Fereastra licare-n lumina...
Vezi fete vesele la masa:
Ei povestesc glumind si-nchina.
Tu, singur, te strecori prin ceata
Si-arunci privirea cu sfiala:
Te-apuca dor de-o alta viata,
De liniste patriarhala...
In vis, te-apropii de fereastra,
Si numa-n vis le tulburi pragul:
"Primiti, primiti la vatra voastra
Sa hodineasca si pribeagul..."
Toamna
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la feresti,
Tu, suflet plin de griji si de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i povesti...
El povesteste despre moarte foi
Pe care le goneste ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morti, si ti le arunca-n geam.
El stinge crini, si roze, si zambile,
El frânge ramuri,
Si plânge, si se tânguieste zile
întregi si nopti întregi, necontenit.
Acuma stins si parca ostenit
Abia suspina,
Ca plânsul violinei în surdina,
Apoi îsi schimba fara veste tonul
Si uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Si suiera, si fluiera, si vuie,
Si vâjâie, si hohota, si geme
Intr-un amestec înfiorator
De bocet, si de vaiet, si blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolita vreme,
Ce veac senin fusese pâna ieri!
Ai fi crezut ca firea amagita
De visul cald al somnoroasei veri,
Asa bogata-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...
Vazând fugita
Vicleana vara care-o amagise,
Acum, când întelege adevarul,
Se zbate ca o mama parasita
Si-n deznadejdea ei îsi smulge parul!...
Veselie
Acelasi loc iubit umbresti
Si-un colt de cer intreg cuprinzi,
Nuc falnic, straja din povesti
Deasupra casei parintesti
Aceleasi crengi intinzi…
De veacuri fruntea nu ti-o temi,
Tii piept cand vin furtuni naval
O, de-ai putea sa mai rechemi
La poala ta si-acele vremi
De trai patriarhal!
Acel sirag de mandre veri
De cari mi-aduc aminte-abia
Asemeni unor dragi pareri
Ce-au leganat in mangaieri
Copilaria mea…
O, de-ai putea sa mai aduni
Alaiul de copii vioi
Ce-n hora se-nvarteau nebuni
Si toamna faureau cununi
Din vestedele-ti foi!
Dar unde-s brudnicii copii
Si unde-s rasetele lor?…
Potecile-au ramas pustii
Si-i napadit de balarii
Pustiul din pridvor…
De mult s-au risipit si-acei
Batrani ce-n umbra i-au statut
La sfaturi cu parintii mei,
Si frunza ce-o calcara ei
Tarana s-a facut!
Strajer mare , mai ti-amintesti?…
Tu singur, inca neinfrant,
De-amar de ani adapostesti
Ruina casei parintesti
Pe care azi o cant!
Ion Frunzetti
Toacă
Toacă'n cuib berzele. Toacă şi inima.
Toate tăcerile-s zimţuite de carii, toate tăcerile.
Cele mai dragi ni le macină, ni le toacă
Inima, berzele, mitralierele
O, cum m'ar mai vrăji cântecul neclintirilor,
Nemairăsunătoarelor viorilor
Păduri adormite, a Albei-ca-Zăpada
Vieţi a noastre! O, să'nşele corvada
Trecerii clipelor şi risipirilor
Ciocănitorilor...
Toate tăcerile scumpe-s dinţate de mori:
Macină sângele dragostea. Macină carii misterele.
Linişei morţii, şi 'ngenunchierile
Frunţii le macină, - ciocănitori,
Mitralierele.
Biografie Ion Frunzetti
FRUNZETTI, Ion (n. 20 ian. 1918, Bacãu - d. 11 sept. 1985, Bucureºti), poet, eseist ºi traducãtor. Este fiul Anei (n. Pandele) ºi al lui Const. Frunzetti, ofiþer de carierã. Face ºcoala primarã la Târgu Ocna (1924-27), timp în care ia lecþii de desen de la pictorul Stavru Tarasov, iar ceva mai târziu de la N.N. Tonitza; urmeazã liceul în diverse oraºe, în funcþie de mutãrile de garnizoanã ale tatãlui: Galaþi (unde îi este profesor de francezã Anton Holban), Oradea (timp în care, în 1933, publicã epigrame în revista localã "Flori de crâng" ºi apoi un sonet, în "Adevãrul literar ºi artistic"), Timiºoara, Focºani. Colaboreazã la revista de avangardã "13" din Focºani; sonetul Nevrozã e distins cu premiul întâi la concursul iniþiat de redacþia revistei (1934). Ultimele 2 clase de liceu le urmeazã la Timiºoara (bacalaureatul în 1936), publicând poezii ºi în câteva reviste de aici: Crai nou, Colþ de þaraã, Fruncea. Se înscrie la Facultatea de Litere ºi Filozofie a Universitãþii din Bucureºti, fãcând, în paralel, un an (1936-1937) ºi la Facultatea de Drept. κi ia teza de licenþã în esteticã în 1940, sub conducerea lui Tudor Vianu ("Problema tragicului în artele plastice", distinsã cu magna cu laude). Încã din 1938, la recomandarea lui Tudor Vianu, e numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, condusã de G. Oprescu. Francisc ªirato îl recomandã sã-l urmeze ca titular al cronicii plastice a revistei "Vremea" (1936-37); concomitent, colaboreazã la revista "Semne", cu eseuri, cronici plastice ºi recenzii, semnate frecvent cu pseudonimele Mircea Vuian, Valeriu Morjan. Încã din studenþie, începuse colaborarea la cele mai importante periodice culturale ale vremii: "Viaþa româneascã", unde o vreme, la invitaþia lui Mihail Raba, a fãcut parte din redacþie, "Revista Fundaþiilor Regale" ºi, imediat dupã aceea, "Universul literar" în care era prezent uneori cu câte 4-5 articole în acelaºi numãr, semnate uneori F. Ion, Ion F., I. Fr. Lafcadio, Socrates, Menin, Menipos, Menale, Philolaos din Crotona. Pregnant este ciclul de eseuri dedicat operei lui Lucian Blaga, din toamna lui 1942. Începuse sã-ºi pregãteascã teza de doctorat, Tipologia ornamenticii populare româneºti, sub îndrumarea profesorilor G. Oprescu ºi I.D. ªtefãnescu, tezã pe care nu o va încheia însã niciodatã (o formã incompletã, dar care conþinea principalele elemente ale construcþiei teoretice, a apãrut în "Viaþa româneascã" din sept. 1940). Între 1944 ºi 1946 e asistent al lui T. Vianu la Catedra de esteticã a Facultãþii de Litere de la Universitatea din Bucureºti, în 1945. Editura Forum îi publicã volumul de poezii Maree, premiat la concursul editurii de un juriu prezidat de Al.A. Philippide. E perioada în care susþine cronica plasticã a ziarului "Victoria" condus de N.D. Cocea ºi George Ivaºcu, scrie la "Rampa" ºi la "Veac-nou". În 1946 ºi 1947, în calitate de consilier cultural, îl însoþeºte pe Vianu, numit ambasador la Belgrad. În 1948 Ion Frunzetti se întoarce în învãþãmântul universitar, ca asistent al lui T. Vianu la nou-creata catedrã de istoria literaturii universale; va fi destituit în 1951 din motive politice ºi i se va interzice un timp dreptul de semnãturã în presã. E numit de G. Oprescu cercetãtor la Inst. de Istoria Artei din Bucureºti (unde, din 1955 pânã în 1967, va fi ºeful sectorului de artã româneascã modernã ºi contemporanã). În 1954, cu sprijinul lui Al. Ciucurencu, îºi va putea relua activitatea de critic de artã, semnând numeroase cronici ºi articole de sintezã, prefeþe de catalog (inclusiv ale Pavilionului Românesc la mai multe bienale de la Veneþia), va participa la emisiuni radiofonice ºi (mai târziu) de televiziune. O activitate intensã, întreprinsã cu un simþ precis al valorii ºi cu o specialã vervã polemicã. În 1956 e numit asistent (apoi lector ºi conferenþiar cu delegaþie) la Institutul de Arte Plastice "N. Grigorescu" din Buc. (în 1975 va deveni ºeful catedrei de istoria ºi teoria artei). În 1971 ºi 1972 a fost director al Editurii Meridiane, iar între 1972 ºi 1975 director al Institutului de Istoria Artei al Academiei. În 1977, apoi în 1981 este ales vicepreºedinte al Uniunii Artiºtilor Plastici.
Poezia lui Ion Frunzetti - din volumele Risipã avarã (1941), Greul pãmântului (1943), Maree (1945) - se aflã sub înrâurirea lui Rimbaud, poetul ale cãrui Iluminãri le-a tradus în 1945 ºi despre care anunþa cã pregãtea un eseu. ªi pentru I. Frunzetti poezia înseamnã ca ºi pentru Rimbaud o tulburare a tuturor simþurilor, care sã-l conducã mai presus de conºtiinþa individualã, la unitatea cu cosmosul:
"Apui, luceafãr de searã./Zilele-mi scapãrã, lin/Cãtre sorocul senin,/Cãtre marele Crepuscul de parã/[...]/Tu apui, luceafãr de searã./Tu luceafãr rãsai, matutin./Odinioarã... odinioarã!.../Azi rãnile cui mi le închin?" ("Incantaþie")
Poetul trãieºte o copleºitoare senzaþie de însingurare într-o lume adversã, înconjurat de spini ºi de râpe adânci:
"Urcam pe coastã, urcam/Într-o coastã prinzând cu mâna spinii/De care sã m-agãþ, sã mã urc ºi urcam/Într-o coastã, spre suliþa vârfului muntelui/Care împunsese coasta divinã a luminii" ("Coasta")
Sentimentul singurãtãþii nu e pãrãsit nici în etapa urmãtoare (volumul din 1957 se numeºte chiar "Ostrovul meu"), dar tonalitatea se schimbã, poemele au adesea o rezonanþã imnicã, solemnã, de facturã rilkeanã, speculând însã efectele sonore ale lexicului de început de secol XIX:
"Mãi ticãlosule, ce ºild i-ai zugrãvit/Jupânului de zice cã i s-a ºters de ploaie?/Ori pui vepsele bune ºi eºti nãcaº cinstit,/Ori simþi pe loc zapciul cum oasele-þi înmoaie" ("Vorbeºte omul stãpânirii cu un pictor")
Aproape un întreg ciclu, "Plimbare prin muzeu", e conceput ca o formã proprie de exprimare, în care atmosfera operei plastice e tradusã în text verbal, respectându-se atmosfera specificã a viziunii fiecãrui pictor evocat, prin itermediul acestor rememorãri, I. Frunzetti strãbate o întreagã perioadã a artei româneºti, de la "zugravul de subþire" ºi "portretarul neamþ" al începuturilor picturii de ºevalet pânã la Carul cu boi ºi Ciobãnaºul lui N. Grigorescu. Surprinzãtoare e înclinaþia spre idilism de aici, mai ales dacã pusã în comparaþie cu tonul aspru al poemelor autobiografice:
"Am iubit în viaþã! ªi-am urât!/Am urât cu patimã urâtul!/Porcilor ce n-au alt gând decât/Sã-ºi îndoape rânza pânã-n gât,/ªi-ngropat de-oi fi sunt hotãrât/Sã le umplu cu þãrânã râtul" ("Ostrovul meu")
În ultimul volum liric antum, "Þãrmurile clipei" (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominatã însã obsedant de aceeaºi viziune a neîmplinirii, de aceeaºi dorinþã de as e bucura de luminã, de soare, de liniºte:
"Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/Dai de pãduri de pini cât vezi în zãri,/Se-ntinde peste viaþa-mi, ca hula negrei mãri,/Cu spume tulburi, cu furtuni abstruze,/O-nvolburare de precipitãrii" ("Vii tu")
E încheierea unei evoluþii poetice care s-a desfãºurat sub semnul unei mari tristeþi. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din "Pegas între Meduza ºi Perseu" (I-II, 1985), ªtefan Borbély pbserva cã aceastã antologie devine "un jurnal indirect", reflectând "devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-ºi descifreazã neliniºtea, obiectivând-o în corpul amãgitor al artei". Observaþia exactã în ceea ce priveºte selecþia conþinutã în volumele din 1985, dar o concluzie mai cuprinzãtoare va putea fi formulatã dupã încheierea seriei proiectate de autor. Eseurile rãmase deocamdatã în paginile diverselor periodice configureazã un univers larg al ideilor, o arhitecturã sistematicã a unei imense informaþii, mereu sporitã ºi trecutã prin filtrul interpretãrii personale. I. Frunzetti mãrturisea cã a fost atras spre Facultatea de Litere ºi Filozofie mai ales de posibilitatea de a-ºi desãvârºi studiile de filozofie. Exegezele sale de istoria culturii sau de teoria artei urmeazã o orientare consecventã, determinatã de realizarea unei sinteze ale cãrei elemente componente par a fi Husserl ºi Croce, cãrora li se asociazã câteodatã ecouri din Spengler. Adunarea laolaltã a textelor risipite în reviste ºi a celor rãmase în manuscris ar dovedi fãrã echivoc superficialitatea caracterizãrii pe care o mai fac unii, în virtutea inerþiei, lui I. Frunzetti - aceea de "spirit oral", evitând efortul scrisului. O susþinutã activitate de traductãro din limbile francezã, spaniolã, italianã, germanã ºi englezã dã sens concret une mari disponibilitãþi intelectuale: de la Cervantes ºi Shakespeare pânã la Thackeray ºi Rimbaud, tãlmãcirile lui pãstreazã ritmul ºi nuanþele originalului, cu o admirabilã constanþã. Studiile sale - mai ales cele referitoare la Renaºtere, la baroc ºi la arta primei jumãtãþi a secolului XX - sunt, în descendenþa celor al lui T. Vianu, unele dintre cele mai importante în literatura româneascã de specialitate.
SCRIERI: Risipã avarã, cu un portret de G. Tomaziu, Buc., 1941;
Greul pãmântului, cu o vinietã de A. Diaconescu, Buc., 1943;
Maree, cu un portret de G. Tomaziu, Ed. Forum, Buc., 1945;
Ostrovul meu, ESPLA, Buc., 1957;
Dragostele aceleaºi inimi, Buc., 1967;
Þãrmurile clipei, Buc., 1983;
Pegas între Meduza ºi Perseu, Buc., 1985;
Scrieri, I-II, îngr. Florica Cruceru, pref. Amelia Pavel, Constanþa, 1997;
În cãutarea tradiþiei, îngr. Florica Cruceru, pref. Dan Grigorescu, Buc., 1998;
Disparate, îngr. Florica Cruceru, pref. Ruxandra Demetrescu, Buc., 2002.
TRADUCERI: Franz Jakobsen, "Barbara", Buc., 1942 (în colaborare cu C. Frunzetti); Arthur Rimbaud, "Iluminãrile, precedate de poeme din Primele versuri", Buc., 1945; Louis Golding, "Porþi ferecate", Buc., 1946; Cervantes, "Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de Jose Gonzales)", Buc., 1949 (colaborare cu Savin Bratu); reed. Buc., 1957 (colaborare cu Edgar Papu); Boris Gorbatov, "Generaþia mea", Buc., 1949 (colaborare cu E. Hariton); L.N. Tolstoi, "Rãzboi ºi pace", I-IV, Buc., 1949-55 (colaborare cu N. Parocescu), "Povestiri din Sevastopol", Buc., 1955 (colaborare cu E. Antonescu); F.M. Reºetmikov, "Oameni din Podlipnaia", Buc., 1954 (colaborare cu Maria Bistriþeanu); Heinrich Mann, "Supusul", Buc., 1954 (colaborare cu Ioan D. Gherea); Victor Hugo, "Oamenii mãrii", Buc., 1955 (colaborare cu M. Ariel); ed. 2, Buc., 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); "Prozã satiricã spaniolã", Buc., 1955; Shakespeare, "Comedia erorilor", în "Opere", I, Buc., 1955 (colaborare cu Dan Duþescu); "Zadarnicele chinuri ale dragostei", în "Opere", III, Buc., 1956 (colaborare cu Dan Grigorescu); "Totu-i bine când sfârºeºte bine", în "Opere", VIII, Buc., 1960, "Sonete", pref. trad., Buc., 1964; W.M. Thackeray, "Bâlciul deºertãciunilor", I-II, Buc., 1956 (colaborare cu Constanþa Tudor); Tirso de Molina, "Don Gil de Ciorap-Verde", Buc., 1957 (colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, "Cimentul", Buc., 1960 (colaborare cu E. Antonescu); "Isprãvile unor vânturã-lume. Prozã picarescã spaniolã", Buc., 1961; Ezekiel Mphahlele, "Pe Second Avenue", Buc., 1967.
Poezia lui Ion Frunzetti - din volumele Risipã avarã (1941), Greul pãmântului (1943), Maree (1945) - se aflã sub înrâurirea lui Rimbaud, poetul ale cãrui Iluminãri le-a tradus în 1945 ºi despre care anunþa cã pregãtea un eseu. ªi pentru I. Frunzetti poezia înseamnã ca ºi pentru Rimbaud o tulburare a tuturor simþurilor, care sã-l conducã mai presus de conºtiinþa individualã, la unitatea cu cosmosul:
"Apui, luceafãr de searã./Zilele-mi scapãrã, lin/Cãtre sorocul senin,/Cãtre marele Crepuscul de parã/[...]/Tu apui, luceafãr de searã./Tu luceafãr rãsai, matutin./Odinioarã... odinioarã!.../Azi rãnile cui mi le închin?" ("Incantaþie")
Poetul trãieºte o copleºitoare senzaþie de însingurare într-o lume adversã, înconjurat de spini ºi de râpe adânci:
"Urcam pe coastã, urcam/Într-o coastã prinzând cu mâna spinii/De care sã m-agãþ, sã mã urc ºi urcam/Într-o coastã, spre suliþa vârfului muntelui/Care împunsese coasta divinã a luminii" ("Coasta")
Sentimentul singurãtãþii nu e pãrãsit nici în etapa urmãtoare (volumul din 1957 se numeºte chiar "Ostrovul meu"), dar tonalitatea se schimbã, poemele au adesea o rezonanþã imnicã, solemnã, de facturã rilkeanã, speculând însã efectele sonore ale lexicului de început de secol XIX:
"Mãi ticãlosule, ce ºild i-ai zugrãvit/Jupânului de zice cã i s-a ºters de ploaie?/Ori pui vepsele bune ºi eºti nãcaº cinstit,/Ori simþi pe loc zapciul cum oasele-þi înmoaie" ("Vorbeºte omul stãpânirii cu un pictor")
Aproape un întreg ciclu, "Plimbare prin muzeu", e conceput ca o formã proprie de exprimare, în care atmosfera operei plastice e tradusã în text verbal, respectându-se atmosfera specificã a viziunii fiecãrui pictor evocat, prin itermediul acestor rememorãri, I. Frunzetti strãbate o întreagã perioadã a artei româneºti, de la "zugravul de subþire" ºi "portretarul neamþ" al începuturilor picturii de ºevalet pânã la Carul cu boi ºi Ciobãnaºul lui N. Grigorescu. Surprinzãtoare e înclinaþia spre idilism de aici, mai ales dacã pusã în comparaþie cu tonul aspru al poemelor autobiografice:
"Am iubit în viaþã! ªi-am urât!/Am urât cu patimã urâtul!/Porcilor ce n-au alt gând decât/Sã-ºi îndoape rânza pânã-n gât,/ªi-ngropat de-oi fi sunt hotãrât/Sã le umplu cu þãrânã râtul" ("Ostrovul meu")
În ultimul volum liric antum, "Þãrmurile clipei" (1983), poetul atinge coardele unei lirici elegiace a amintirilor, dominatã însã obsedant de aceeaºi viziune a neîmplinirii, de aceeaºi dorinþã de as e bucura de luminã, de soare, de liniºte:
"Precum, de treci prin inima acestei vaste bruse,/Dai de pãduri de pini cât vezi în zãri,/Se-ntinde peste viaþa-mi, ca hula negrei mãri,/Cu spume tulburi, cu furtuni abstruze,/O-nvolburare de precipitãrii" ("Vii tu")
E încheierea unei evoluþii poetice care s-a desfãºurat sub semnul unei mari tristeþi. Într-un concis comentariu consacrat eseurilor de istorie a artei din "Pegas între Meduza ºi Perseu" (I-II, 1985), ªtefan Borbély pbserva cã aceastã antologie devine "un jurnal indirect", reflectând "devenirea de sine a unui încarcerat în angoase, care-ºi descifreazã neliniºtea, obiectivând-o în corpul amãgitor al artei". Observaþia exactã în ceea ce priveºte selecþia conþinutã în volumele din 1985, dar o concluzie mai cuprinzãtoare va putea fi formulatã dupã încheierea seriei proiectate de autor. Eseurile rãmase deocamdatã în paginile diverselor periodice configureazã un univers larg al ideilor, o arhitecturã sistematicã a unei imense informaþii, mereu sporitã ºi trecutã prin filtrul interpretãrii personale. I. Frunzetti mãrturisea cã a fost atras spre Facultatea de Litere ºi Filozofie mai ales de posibilitatea de a-ºi desãvârºi studiile de filozofie. Exegezele sale de istoria culturii sau de teoria artei urmeazã o orientare consecventã, determinatã de realizarea unei sinteze ale cãrei elemente componente par a fi Husserl ºi Croce, cãrora li se asociazã câteodatã ecouri din Spengler. Adunarea laolaltã a textelor risipite în reviste ºi a celor rãmase în manuscris ar dovedi fãrã echivoc superficialitatea caracterizãrii pe care o mai fac unii, în virtutea inerþiei, lui I. Frunzetti - aceea de "spirit oral", evitând efortul scrisului. O susþinutã activitate de traductãro din limbile francezã, spaniolã, italianã, germanã ºi englezã dã sens concret une mari disponibilitãþi intelectuale: de la Cervantes ºi Shakespeare pânã la Thackeray ºi Rimbaud, tãlmãcirile lui pãstreazã ritmul ºi nuanþele originalului, cu o admirabilã constanþã. Studiile sale - mai ales cele referitoare la Renaºtere, la baroc ºi la arta primei jumãtãþi a secolului XX - sunt, în descendenþa celor al lui T. Vianu, unele dintre cele mai importante în literatura româneascã de specialitate.
SCRIERI: Risipã avarã, cu un portret de G. Tomaziu, Buc., 1941;
Greul pãmântului, cu o vinietã de A. Diaconescu, Buc., 1943;
Maree, cu un portret de G. Tomaziu, Ed. Forum, Buc., 1945;
Ostrovul meu, ESPLA, Buc., 1957;
Dragostele aceleaºi inimi, Buc., 1967;
Þãrmurile clipei, Buc., 1983;
Pegas între Meduza ºi Perseu, Buc., 1985;
Scrieri, I-II, îngr. Florica Cruceru, pref. Amelia Pavel, Constanþa, 1997;
În cãutarea tradiþiei, îngr. Florica Cruceru, pref. Dan Grigorescu, Buc., 1998;
Disparate, îngr. Florica Cruceru, pref. Ruxandra Demetrescu, Buc., 2002.
TRADUCERI: Franz Jakobsen, "Barbara", Buc., 1942 (în colaborare cu C. Frunzetti); Arthur Rimbaud, "Iluminãrile, precedate de poeme din Primele versuri", Buc., 1945; Louis Golding, "Porþi ferecate", Buc., 1946; Cervantes, "Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de Jose Gonzales)", Buc., 1949 (colaborare cu Savin Bratu); reed. Buc., 1957 (colaborare cu Edgar Papu); Boris Gorbatov, "Generaþia mea", Buc., 1949 (colaborare cu E. Hariton); L.N. Tolstoi, "Rãzboi ºi pace", I-IV, Buc., 1949-55 (colaborare cu N. Parocescu), "Povestiri din Sevastopol", Buc., 1955 (colaborare cu E. Antonescu); F.M. Reºetmikov, "Oameni din Podlipnaia", Buc., 1954 (colaborare cu Maria Bistriþeanu); Heinrich Mann, "Supusul", Buc., 1954 (colaborare cu Ioan D. Gherea); Victor Hugo, "Oamenii mãrii", Buc., 1955 (colaborare cu M. Ariel); ed. 2, Buc., 1968 (în colaborare cu Fanny Milton Lehrer); "Prozã satiricã spaniolã", Buc., 1955; Shakespeare, "Comedia erorilor", în "Opere", I, Buc., 1955 (colaborare cu Dan Duþescu); "Zadarnicele chinuri ale dragostei", în "Opere", III, Buc., 1956 (colaborare cu Dan Grigorescu); "Totu-i bine când sfârºeºte bine", în "Opere", VIII, Buc., 1960, "Sonete", pref. trad., Buc., 1964; W.M. Thackeray, "Bâlciul deºertãciunilor", I-II, Buc., 1956 (colaborare cu Constanþa Tudor); Tirso de Molina, "Don Gil de Ciorap-Verde", Buc., 1957 (colaborare cu Eugen Schileru); Feodor Gladkov, "Cimentul", Buc., 1960 (colaborare cu E. Antonescu); "Isprãvile unor vânturã-lume. Prozã picarescã spaniolã", Buc., 1961; Ezekiel Mphahlele, "Pe Second Avenue", Buc., 1967.
TEATRU/FILM 11 Septembrie
În regia Alexa Visarion
Biografie Alexa Visarion
Alexa Visarion este regizor și scenarist de teatru și film. A regizat filmele, "Înainte de tăcere", “Inghititorul de sabii”, "Năpasta”, "Punct și de la capăt", "Vinovatul" și "Luna verde". A primit numeroase premii, printre care Premiul Academiei Române, acordat de pentru întreaga creație teatrală și cinematografică, și al Premiul UNITER pentru întreaga activitate artistica.
· Luna verde (2010) Trailer
· Vinovatul (1991)
· Punct și de la capăt (1987)
· Năpasta / Napasta (1985)
· Înghițitorul de săbii (1981)
· Înainte de tăcere (1978)
Filmografie - scenarist
· Luna verde (2010) Trailer
· Vinovatul (1991)
· Năpasta / Napasta (1985)
· Înghițitorul de săbii (1981)
· Înainte de tăcere (1978) - scenarist
GÂNDURI PESTE TIMP 11 Septembrie
David Herbert Lawrence - Citate:
SFATURI UTILE 11 Septembrie
CÂTEVA CUVINTE DESPRE GUTĂ
La cererea unei prietene (nu sunt autorizat să-i dau numele) vă prezint câte ceva despre gută. Nu am pretenţia că este un material la un nivel ştiinţific ridicat, dar, pentru noi, oamenii obişnuiţi, consider că este suficient!
Guta este o boală metabolică de forma artritei (inflamația articulațiilor). Boala este mai frecventă în subiecții de sex masculin. Simptomele sunt „durere, edem, roșeață și căldură locală (inflamație) precum și impotența funcțională a articulației.” (nu vă gândiţi la cealaltă impotenţă!). În trecut, guta era considerată ca fiind boala celor bogați sau boala regilor. Este o tulburare a metabolismului acidului uric.
Cauzele bolii
Cauza principala a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange). Hiperuricemia este deseori asimptomatica si nu cauzeaza complicatii, majoritatea persoanelor cu nivel crescut sanghin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au idendificat recent diferiti factori heredo-colaterali (genetici) incriminati in aparitia acesteia. Cand nivelul acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun apoi la nivelul articulatiior.
Se pot identifica diferiti factori incriminati in etiologia bolii si anume:
a. Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic
b. Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ
c. Boli cronice, grave, precum:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).
a. Afectiuni legate de dieta si greutatea corporala:
- obezitatea
- ingestie moderata sau cronica de alcool, in special bere
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine)
- diete cu continut caloric mic
b. Medicamente care pot sa creasca concentratia sangina a acidului uric:
- tratament cronic cu aspirina sau produse care contin niacin (acid nicotinic)
- diureticele (medicamente care elimina excesul de apa si sare de la nivelul organismului)
- chimioterapia (medicamente folosite in tratamentul cancerului, provoaca moartea rapida a celulelor maligne)
- imunosupresoare (medicamente care scad imunitatea organismului), ca de exemplu ciclosporina, folosita in profilaxia rejetului de grefa dupa transplant de organ
c. Boli cronice, grave, precum:
- boli care asociaza scadere rapida in greutate sau pacienti care au scazut in greutate secundar unor modificari drastice in dieta sau datorita folosirii anumitor tratamente
- boala renala cronica
- hipertensiunea arteriala
- afectiuni care asociaza un turnover celular (ciclul celular) accelerat, precum psoriazisul (afectiune dermatologica), mielomul multiplu (forma de tumora maligna a maduvei sanghine), anemia hemolitica (moartea rapida a celuler rosii din sange, prin distrugere acestora), sau tumori
- saturnismul (intoxicatia cu plumb)
- hipotiroidismul (afectiune a glandei tiroide caracterizata prin deficitul hormonilor secretati la acest nivel).
d. Afectiuni genetice caracterizate prin niveluri crescute a acidului uric. Persoanele cu sindrom Kelley-Seegmiller sau sindrom Lesch-Nyhan, au un deficit partial sau uneori complet al enzimei care mentine echilibrul adecvat al acidului uric.
Factori de risc
Cauza principala a gutei este concentratia mare a acidului uric sanghin (hiperuricemie). Urmatorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea cristalelor de acid uric:
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool în special de bere
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure de slăbire)
- leziuni articulare sau periarticulare
- sexul masculin
- istoria familiala pozitiva pentru guta
- obezitatea
- consumul moderat - excesiv de alcool în special de bere
- dieta alimentara bogata in carne sau produse alimentare de origine marina (au un continut ridicat in purine)
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea arteriala)
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi)
- episoade frecvente de deshidratare
- boli intercurente sau boli infectioase acute
- intoxicatia cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental
- diete cu continut caloric foarte mic (cure de slăbire)
- leziuni articulare sau periarticulare
Simptomele bolii
Boala propriu zisa apare dupa ani de zile in care cristalele de acid uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor invecinate. Guta prezinta urmatoarele simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce).
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu cearceaful
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe parcursul urmatoarelor 2-7 zile
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea atacului de guta
Alte simptome, pot sa includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare unei infectii tegumentare locale
- febra
- limitarea miscarilor normale a articulatiei (redoare)
Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie chirurgicala
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si este deseori confundata cu alte forme de artrita
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de guta.
In momentul in care apar simptomele gutei, acidul uric gasit in exces in circulatia sanghina, s-a depozitat sub forma cristalelor de acid uric la nivelul articulatiilor. Halucele (degetul mare de la picior), este cel mai adesea afectat, insa pot fi atinse si alte articulatii precum articulatiile piciorului, articulatia mainii, a genunchiului, degetelor sau a coatelor. Poate de asemenea sa apara inflamatia lichidului articular (bursita), cel mai adesea la nivelul cotului (bursita olecraniana) sau a genunchiului (bursita prepatelara).
Trebuie sa se retina ca exista multe alte afectiuni care au simptome asemanatoare cu guta. Simptome ale gutei precum caldura locala, durerea, edemul si sensibilitatea crecuta la nivelul articulatiei, se pot regasi si in alte afectiuni. Dintre afectiunile cu simptome asemanatoare gutei, amintim:
- artrita reumatoida, care insa afecteaza preponderent articulatiile mici ale degetelor, umerilor si bazinului, spre deosebire de guta care debuteaza de cele mai multe ori la nivelul degetului mare de la picior (haluce)
- osteoartrita, a carei simptome includ durere, redoare (intepenirea, imposibilitaea efectuarii miscarilor normale), sensibilitate crescuta, aparute la nivelul mainilor, bazinului, genunchilor sau picioarelor
- osteomielita, este o infectie mult mai rara decat guta si consta in infectia microbiana a osului si tesuturilor periarticulare. Tratamentul osteomielitei necesita tratament antibiotic parenteral si spitalizare. Osteomielita apare secundar urmatoarelor afectiuni predispozante:
- tratament imunosupresor
- infectia HIV
- diabet zaharat
- pneumonie bacteriana recenta
- infectie cutanata sau renala
- proteza osoasa sau a unei articulatii
- febra
- pseudoguta este o afectiune in care se pot identifica depozite articulare de calciu. Pseudoguta poate prezenta simptome precum, edem, durere a unor articulatii mari precum articulatiile genunchiului sau a coatelor. Aceasta afectiune apare in special in randul adultilor si varstnicilor.
- artrita septica acuta, este o afectiune infectioasa grava, cauzata de infectia bacteriana a unei articulatii.
Evolutia bolii
Guta apare dupa ani de zile in care persoana prezinta niveluri serice crescute de acid uric, timp in care cristalele acidului uric se depun la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente. Un atac de guta debuteaza deseori pe parcursul noptii, cand durerea articulara moderata incepe sa se intensifice. Un atac tipic de guta prezinta urmatoarele simptome: durere, edem, roseata si caldura locala (inflamatie) a unei articulatii, in special la picior (haluce). Dupa un interval de cateva zile, simptomele cedeaza sau chiar dispar.
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.
Stadiul 4: guta tofica cronica.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica
- atacurile de intensitate medie pot sa cedeze dupa un interval de cateva ore pana la 1-2 zile. Aceste atacuri sunt deseori diagnosticate ca tendinite (inflamatii ale tendoanelor, de cele mai multe ori postraumatice) sau luxatii.
- atacurile severe pot dura chiar si cateva saptamani, cu sensibilitate persistenta pana la o luna
- atacurile sunt deseori recidivante (reapar) si apar la un interval de 6 luni si 2 ani dupa primul atac. In lipsa tratamentului adecvat, atacurile de guta pot deveni tot mai frecvente, cu toate ca exista pacienti care nu mai dezvolta recidive niciodata.
Exista 4 stadii evolutive a bolii:
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatica
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Stadiul 2: artrita gutoasa acuta
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a degetelor
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi)
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp.
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada, prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai severe si dureaza de asemenea mai mult.
Stadiul 4: guta tofica cronica.
Daca evolutia gutei este caracterizata prin intervale asimptomatice si recidive dureroase, care insa cedeaza fara tratament si care se repeta intr-un interval mai mare de 10 ani, este posibil ca guta sa devina o afectiune cronica si sa afecteze astfel mai multe articulatii. Este posibil ca o data cu evolutia bolii, perioadele asimptomatice sa se scurteze, sau chiar sa dispara. Acest stadiu al gutei poate fi usor confundat cu alte artrite, cel mai adesea cu osteoartrita.
- in acest stadiu, acidul uric formeaza noduli duri, calcarosi sau nisiposi (tofi gutosi). Tofii gutosi sunt localizati imediat sub tegumente si sunt identificati sub forma unor depozite dure si mobile. Pielea inconjuratoare poate fi subtiata sau inrosita. In unele cazuri, tofii care sunt localizati imediat sub piele, pot fi identificati prin culoarea lor galbuie, caracteristica
- la inceput tofii gutosi sunt identificati la nivelul coatelor, degetelor de la picioare sau la nivelul radacinii urechii
- daca guta nu este tratata, tofii pot aparea la nivelul pavilionului urechii, precum si la nivelul articulatiilor si tesuturilor adiacente (burse, ligamente si tendoane), cauzand diferite simptome, precum durere, edem, roseata si caldura locala (semnele caracterisice inflamatiei). Este posibila de asemenea aparitia leziunilor distructive osoase si ale cartilajului, cu impotenta functionala asociata
- datorita tratamentului eficient, care este inceput intr-un stadiu incipient, acest stadiu este relativ rar intalnit in clinica
Atenţie!
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar urmatoarele simptome:
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
- durere severa, rapid instalata, la nivelul unei articulatii
- articulatie edematiata, cu tegument cald si rosiatic.
Urmatorii specialisti pot diagnostica si trata guta:
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.
- medicul de familie
- medicul generalist (medicul de medicina interna)
- medicul reumatolog
- ortopedul.
Investigatii medicale
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid uric de la acest nivel. Cu toate acestea in cazul pacientilor care au articulatii edematiate, cu tegumente calde si rosiatice (in special articulatia degetului mare de la picior), nu este intotdeauna posibila artrocenteza diagnostica, astfel ca in acest caz este suficienta demonstrarea nivelulilor mari de acid uric in sange, pentru formularea diagnosticului.
Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.
Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general
- teste care pot masura nivelul acidului uric seric
- teste care pot masura nivelul acidului uric in urina
Diagnosticul gutei in stadiile tardive, se poate realiza prin radiografierea extremitatilor (maini si picioare). Aceasta metoda nu este utila in stadiile incipiente ale gutei, cand nu exista modificari radiologice articulare. In stadiile tardive ale gutei se pot identifica tofii gutosi (noduli duri, nisiposi), in zonele articulare si periarticulare. Durerea intensa caracteristica atacurilor recurente de guta, indeamna pacientul la consult medical de specialitate, cu mult inaintea aparitiei modificarilor articulare caracteristice stadiului tardiv al bolii. Radiografia extremitatilor este utila in diagnosticul diferential al gutei cu alte artrite.
Tratamentul
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii, precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia. Numai medical este în măsură a prescrie tratamentul şi de aceea nu prezint aici o schemă a acestuia!
Simptomele atacului de guta cedeaza de obicei in aproximativ 24 de ore de la initierea tratamentului.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente.
- pentru combaterea atacului de guta, medicul va prescrie doza maxima admisa de medicament, pentru obtinerea unui rezultat rapid, urmand ca apoi, sa scada dozele odata cu disparitia simptomelor.
- AINS (antiinflamatoriile nonsteroidiene), in afara aspirinei, sunt folosite frecvent in tratamentul atacului de guta
- deoarece majoritatea medicamentelor folosite in scaderea concentratiei acidului uric sanghin sunt asociate cu diferite reactii adverse, folosirea acestora necesita confirmarea diagnosticului de guta si monitorizare pe tot parcursul folosirii lor
- aspirina nu trebuie folosita niciodata ca si tratament antialgic (impotriva durerii), deoarece aceasta scade eliminarea renala a acidului uric si mentine crescut nivelul seric al acidului uric
- atacul de guta aparut la un pacient varstnic poate dura mai mult si poate fi de asemenea mai grav.
Unele persoane diagnosticate cu guta au o evolutie nefavorabila pentru ca nu urmeaza tratamentul adecvat. Cu toate ca tratamentul medicamentos hipouricemiant poate dura toata viata, unii pacienti sunt asimptomatici si au tendinta sa intrerupa tratamentul, favorizand astfel recidivele bolii. Deseori dupa intreruperea tratamentului, pacientul este asimptomatic o buna perioada de timp, ca apoi sa apara un nou atac de guta. Fara tratament, atacurile de guta au tendinta sa fie mai grave (mai dureroase si cu tendinta la complicatii) dar si de durata mai lunga decat atacurile precedente.
Cu toate ca nu s-a dovedit stiintific, metodele de terapie complementara pot fi folosite in tratamentul simptomelor asociate cu guta, astfel incat:
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).
- ciresele si unele plante ("ghiara diavolului"), pot fi folosite ca remedii naturiste antiinflamatorii
- acidul eicosapentaenoic (EPA), folosit in cantitati mari, poate reduce inflamatia cronica asociata gutei. Nu s-au efectuat deocamdata studii medicale care sa demonstreze efectul antiinflamator al acestuia pe parcursul atacului de guta
- acidul folic, este util in tratamentul gutei deoarece acesta inhiba enzima necesara metabolismului acidului uric (nedemostrat clinic, doar teoretic).
În încheiere, repet: numai medicul este în măsură a prescrie tratamentul gutei, aşa că, dacă aveţi această boală sâcâitoare, mergeţi de îndată la medic!
Multă sănătate vă doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu