MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 19 OCTOMBRIE 2019

PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA

RELIGIE ORTODOXĂ 19 Octombrie

Sf Proroc Ioil; Sf Mc Uar; Sf Cleopatra; Sf Cuv Ioan de la Rila

Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi pe Sfântul Proroc Ioil, pe Sfântul Mucenic Uar, pe Sfânta Cleopatra și pe Sfântul Cuvios Ioan de la Rila.

Sfântul Prooroc Ioil a profețit în regatul Iuda pe la anul 850 î.Hr., iar numele său înseamnă ‘dragostea lui Dumnezeu’. În cartea alcătuită de el, din trei capitole și cuprinsă în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, vestește o secetă cumplită și patru invazii de lăcuste care aveau să pustiască țara. Ioil a proorocit despre timpurile mesianice, când Duhul lui Dumnezeu se va oferi tuturor (Ioil II, 28-29). În ziua Pogorârii Duhului Sfânt, Apostolul Petru a amintit această profeție a lui Ioil, spunând mulțimii că Apostolii nu erau beți când vorbeau tuturor în limba lor, ci ‘Duhul Sfânt grăia prin glasul lor’ (Faptele Ap. II, 17-18).

Sfântul Mucenic Uar a pătimit pentru Mântuitorul Iisus Hristos în timpul împăratului Maximian (285-305). Era soldat în armata romană din Egipt și creștin în ascuns. În anul 304, oamenii împăratului au prins în pustiul Egiptului șapte dascăli creștini, pe care i-au chinuit și i-au întemnițat pentru mărturisirea credinței creștine. A doua zi, de dimineață, când au venit oamenii împăratului să-i ducă la judecată pe cei șapte dascăli, l-au găsit și pe Uar între ei. Deoarece, unul dintre părinți murise, Uar i-a luat locul și s-a prezentat și el în fața judecătorului și a recunoscut că este creștin. În urma mărturisirii sale, Sfântul Mucenic Uar a fost supus supliciilor și în cele din urmă a suferit moarte martirică.

Sf Cleopatra

Sfântul Ioan de la Rila s-a născut în anul 876 în satul Skrino din apropierea Sofiei (Bulgaria), fiind crescut în dreapta credinţă şi în învăţătura cărţilor bisericeşti. După ce şi-a pierdut părinţii la o vârstă tânără, şi-a împărţit puţinele bunuri la săraci, iar el, devenind el însuși sărac, s-a făcut păstor de vite, pentru a se ţine departe de lume. Odată, stăpânul l-a bătut pentru că îi pierduse un viţel. Băiatul a plâns îndelung şi s-a rugat ca Dumnezeu să-l ajute. Când a găsit viţelul, îi era greu să treacă râul Struma, care se umflase de puhoaie. Atunci, punându-şi nădejdea în Dumnezeu, s-a rugat, şi-a pus cămaşa lui zdrenţuită pe apă, făcu deasupra ei semnul crucii, luă viţelul în braţe şi merse cu el, precum ar fi mers pe uscat, până pe celălalt mal al râului. Stăpânul, ascuns în pădure, se înspăimântă când văzu această minune, îl răsplăti din belşug şi nu-l mai primi să-i slujească. Atunci fericitul, în vârstă de 25 de ani, a mers şi s-a călugărit în Mănăstirea Sfântul Dimitrie de la Muntele Ruen (Bulgaria), apoi, după o vreme, s-a retras în pustnicie. La început s-a nevoit pe un deal înalt şi sterp, mâncând doar verdeţuri sălbatice, dar tâlharii au venit peste el noaptea, l-au bătut şi l-au alungat de acolo. Şi-a găsit apoi o peşteră unde a locuit. Peste puţin timp, nepotul său, Luca, a venit să se nevoiască şi el acolo. Însă fratele Sfântului l-a găsit şi a luat înapoi pe fiul său cu sila. În drum spre casă, tânărul a murit din pricina unei muşcături de şarpe. Fratele s-a căit şi a cerut iertare.

Sfântul Ioan a vieţuit 12 ani în peştera pustie, apoi s-a dus în munţii Rilei, unde şi-a găsit sălaş în scorbura unui copac. Postea şi se ruga mult, plângând neîncetat. Dumnezeu l-a făcut cunoscut mai întâi ciobanilor, printr-o turmă de oi, care a alergat de-a lungul potecilor prăpăstioase şi nu s-a oprit până la locul în care vieţuia călugărul. De-atunci ei au început să aducă la Cuviosul pe bolnavi şi pe cei tulburaţi de duhuri necurate, pe care el îi vindeca prin rugăciune. Ca să nu cadă pradă slavei deşarte, pustnicul Ioan şi-a părăsit scorbura şi a mers pe un pisc înalt şi stâncos, unde a locuit timp de şapte ani sub cerul liber, asemenea Sfinților stâlpnici.

Vestea despre marele sihastru a ajuns până la Binecredinciosul ţar bulgar Petru I (927-969), care a călătorit până în Munţii Rilei, vrând să-l întâlnească pe Sfânt. Acesta i-a scris o scurtă epistolă, refuzând o astfel de întâlnire, din smerenie. Cei doi s-au văzut de la distanţă, plecându-se unul altuia, iar ţarul bulgar i-a trimis daruri, din care Sfântul a păstrat puţin, trimiţând restul înapoi, pentru că se ferea de ispita iubirii de argint.

Mai târziu, Cuviosul Ioan a primit sub călăuzirea lui călugări, care au construit o mănăstire cu o biserică lângă peştera Sfântului. Cu cinci ani înainte de a-şi da sfârşitul, a scris cu mâna sa: Testamentul către ucenici, în care marele pustnic de la Rila se dovedeşte un bun scriitor, un mare cunoscător al Sfintei Scripturi şi al învăţăturii Sfinţilor Părinţi, precum şi un ales povăţuitor duhovnicesc al monahilor. El a trecut la Domnul în ziua de 18 august, anul 946, la vârsta de 70 de ani.

Viaţa lui sfântă şi minunile săvârşite de Dumnezeu prin rugăciunile sale au fost o frumoasă predică a credinţei creştine pe pământul nou creştinat al Bulgariei.

Moaştele sale au fost mutate, la scurt timp după adormire, la Sofia, din porunca Binecredinciosului ţar Petru I al Bulgariei (927-969). Această mutare a avut loc pe data de 19 octombrie, care a rămas ca zi principală a pomenirii Cuviosului.

În anul 1183, regele maghiar Bela al III-lea (1172-1196), în timpul unei campanii militare, a pus stăpânire pe racla cu moaştele Sfântului Ioan, împreună cu alte lucruri de pradă, şi le-a dus în oraşul Strigonium (Esztergom, în Ungaria), dar după 4 ani, împodobind racla, a trimis-o înapoi cu cinstire.

În anul 1195, ţarul Ioan Asan I (1189-1196), al Imperiului româno-bulgar, a mutat moaştele Sfântului în noua capitală, Târnovo, şi le-a aşezat într-o biserică închinată lui.

În anul 1469, la 1 iulie, sfintele moaşte ale Cuviosului Ioan au revenit în Mănăstirea Rila, unde se odihnesc şi astăzi, aducând ajutor plin de har ceresc tuturor celor ce se roagă lui cu credinţă.

Mănăstirea construită din lemn în jurul peşterii Cuviosului nu se mai păstrează, dar în secolului al XIV-lea actuala Mănăstire Rila a fost fondată de obştea Cuviosului Ioan pe un nou amplasament. Această Mănăstire a devenit o vatră de cultură şi duhovnicie pentru întreaga Bulgarie. În vremea stăpânirii turceşti, ea a fost ajutată şi de unii domnitori şi ierarhi români (domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei, mitropolitul Grigorie Roşca al Moldovei, episcopul Isaia al Rădăuţilor ş.a.). Transformată în muzeu în vremea regimului comunist ateu, a redevenit mănăstire în anul 1991.

Sfântul Ioan de la Rila este considerat ocrotitorul poporului bulgar şi este prăznuit îndeosebi la 19 octombrie (ziua aflării moaştelor), dar, pe plan local, şi la 18 august (ziua adormirii) şi 1 iulie (readucerea moaştelor la Rila).

ARTE 19 Octombrie

INVITAŢIE LA OPERĂ 19 Octombrie

Tannhauser de Richard Wagner

Tannhäuser și întrecerea poetică din Wartburg (títlul original în germană, Tannhäuser und der Sängerkrieg auf Wartburg) este o operă în trei acte cu muzica și libretul în limba germană, compusă de Richard Wagner și bazată pe două legende germane. 

Temele principale ale operei sunt lupta între iubirea sacră și cea profană și răscumpărarea prin iubire, temă dominantă la Wagner.

Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie 1845, însă performanța a fost sub așteptări, din cauza  distribuției necorespunzătoare. Tenorul care a întrupat personajul principal, Joseph Tichatscheck, deși era înzestrat cu o voce magnifică, avea slabe calități dramatice, într-unul din rolurile cele mai dificile din istoria operei. Același lucru se putea spune de Johanna Wagner, nepoata compozitorului, interpretând-o pe Elisabeth: voce proaspătă, era prea tânără pentru a înțelege temperamentul complex al protagonistului. Wihelmine Schröder-Devrient, veche glorie în declin, a fost depășită vocal și scenic de rolul zeiței Venus.^[1]

Factori care au influențat, de asemenea, au fost durata (peste trei ore) și complexitatea dramatică, pentru că, deși a păstrat unele vestigii din opera cu numere, este articulată în jurul melodiei fără sfârșit. Deși Wagner s-a simțit tentat să scurteze unele lungimi, în cele din urmă a păstrat totul.

Această operă ocupă locul 53 în topul celor 100 cele mai reprezentate în perioada 2005-2010, conform statisticilor din Operabase, fiind a 14-a în Germania și a șasea a lui Wagner, cu 82 de spectacole.

Personajele principale

·         Hermann, conte de Turingia (bas)

·         Tannhäuser (tenor)

·         Wolfram von Eschenbach (bariton)

·         Walther von der Vogelweide (tenor)

·         Biterolf (bas)

·         Heinrich der Schreiber (tenor)

·         Reinmar von Zweter (bas)

·         Elisabeta de Turingia, nepoata contelui (soprană)

·         Venus (soprană sau mezzosoprană)

Argument

Dresda, 1845.

Actul I

 Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Scena I.

Interiorul Muntelui lui Venus

Sirenele, naiadele, satirii și amorașii se joacă și dansează pentru a-i distra pe Venus și pe Tannhäuser, care trăiește aici de mult timp, sedus de zeiță (Balet și Cr.: Naht euch dem Strande!: Haideți pe malul apei!) Ea își dă seama că  Tannhäuser nu se mai simte la fel de fericit ca înainte (D: Geliebter, sag: Spune-mi, iubite.) La întrebările ei, Tannhäuser îi spune că ar dori să se întoarcă în lumea lui. Zeița încearcă să-l facă să uite aceste idei și-l roagă să cânte. Trubadurul preamărește iubirea carnală, dar îi este dor de ceilalți muritori. (S.: DieTöne lob (La3):  Cânt spre slava ta!) Venus încearcă să-l convingă să rămână lângă ea, dar nu reușește. (S.: Geliebter, komm!: O, vin', iubitule!) Când îl lasă să plece, îi prezice că într-o zi își va aminti de ea. Iar ea va fi atunci dispusă să-l ierte (S.: Wie hat' ich das erworben: Ce-am făcut eu să merit asta?)

Scena II.

O vale lângă castelul Wartburg.

Un  ciobănaș paște oile în timp ce cântă (Frau Holda). Se apropie pelerinii care sunt în drumul lor spre Roma. Tannhäuser cade în genunchi în fața lor și cere să se alăture grupului (Cr.: Zur dir perete ich: Către tine mă duc), când dintr-o dată intră un grup de vânători, condus de conte, care îl recunoaște pe trubadur și îl salută. Întrebat, Tannhäuser nu spune de unde vine și continuă cu ideea sa de a merge la Roma (Nc.: O, bleib!: Oh, stai'), până în momentul în care Wolfram îi spune că Elizabeth este foarte tristă din momentul plecării sale (S.: Als du kühnen Sange). Trubadurul auzind numele iubitei decide să se întoarcă la Wartburg (Nc.: O Kehr zurück!: O, întoarce-te cu noi!!!; Der Himmel: Cerul).

Actul II

Sala unde se ține concursul, castelul din Wartburg.

Elisabeth cântă locul care  a văzut atâtea mari competiții și care își va recăpăta strălucirea odată cu revenirea lui Tannhäuser (A.: Dich teure Halle: Tu, nobilă sală) (Si4). Trubadurul în cele din urmă se întâlnește cu tânăra domniță care, plină de discretă bucurie, îi urează bun venit (D: O Fürstin !: Oh, Prințesă!; Ich preise dieses Wunder: Binecuvântat acest miracol; D: Gepriesen sei die Stunde: Binecuvântate aceste ceasuri). Se apropie contele și, văzând bucuria nepoatei sale, îi promite că își va îndeplini toate dorințele (Noch bleibe denn unausgesprochen: Să mai rămână lucruri nerostite). Vin nobilii pregătiți să participe la concurs (Cr.‑ Freudig begrüsen wir: Vesel salutăm). Contele amintește istoria măreață a locului și promite că mâna nepoatei lui va fi premiul pentru câștigătorul concursului (S.: Gar und viel schön). Începe competiția. Wolfram cântă laudând iubirea mistică (S.: Blick ich umher: Mă uit în jurul meu). Tannhäuser îi spune că dragostea este o pasiune mortală (S.: O Wolfram). Biterolf îi răspunde că iubirea este sentimentul eroic, care apără virtutea. (S.: Heraus zum Kampfe mit uns allen!: Vă provoc la un duel!). Wolfram invocă pe cel atotputernic, care îl va inspira (S.: O Himmel: Oh, ceruri!). Tannhäuser, exasperat, laudă dragostea carnală și susține că a fost pe Muntele lui Venus (S: Dir, Göttin der Liebe (,): Tu, zeiță a dragostei). Toți sunt indignați, acuzându-l de blasfemie (Nc.: Ihr habt'es gehört!: "Ceea ce ai auzit!). Când cavalerii dau să-l atace cu săbiile, Elisabeth intervine și cere iertare, căci crede că Tannhäuser se va întoarce la zei (S. și C.: Der Unglücksel'ge: Nefericitul; Ein Engel: Un înger). Contele spune că își poate găsi iertarea doar însoțind pelerinii la Roma (S.: Ein furchtbares Verbrechen: O crimă oribilă; Nc.: Mit ihnen du sollst wallen: trebuie să mergi cu ei.) Imediat se aude corul de pelerini care trece în apropierea castelului. Tannhäuser fuge să li se alăture (Cr.: Am hohen Fest: Oh, zile de sărbătoare). (Intermezzo: Pelerinajul lui Tannhäuser).

Actul III

Aceeași vale din scena II, actul I.

Wolfram o privește cu adorație pe  Elisabeth care se roagă la fecioară (S.: Wohl wüsst ich sie hier im Gebet zu finden: Știam că aici o voi găsi, rugându-se.) Se apropie un grup de pelerini (Cr.: Beglückt darf nun dich: Fericit pot să o revăd), dar între ei tânăra nu-l vede pe iubitul ei. Cu tristețe se resemnează să moară și să ceară iertare pentru păcatele sale (S.: All mächt'Jungfrau: Sfântă Fecioară atotputernică.)     Se lasă noaptea. Când tânăra pleacă, Wolfram, care a iubit-o dintotdeauna, cânt luceafărului de seară să o însoțească în urcarea sa la ceruri (R.: Wie Todesahnung: Ca o presimțire a morții; A.: O du mein Hilder Abendstern: O, tu, dulce stea a serii.) Dintr-o dată, apare un om în zdrențe. Este Tannhäuser, pe care prietenul său nu îl recunoaște. Când în cele din urmă își dă seama, îl întreabă dacă a dobândit iertarea (D: Ich hörte Harfenschlag: am auzit sunetul de harpă). Trubadurul, agresiv, îi răspunde că Papa a refuzat spunând că așa cum bătrânul său toiag nu va înflori niciodată, așa nu va primi el iertare pentru păcatul său. Tannhauser declamă Narațiunea: Inbrust im Herzem ('3: Inimă în flăcări), declarând că vrea doar să se întoarcă în brațele lui Venus. Brusc apare zeița și Tannhäuser aleargă spre ea, în timp ce prietenul său încearcă să-l salveze. Când acesta rostește numele Elisabethei, Venus dispare cu tot cu anturajul său (Willkommen, ungetreuer Mann: Bun venit, bărbat necredincios). În întuneric apare o procesiune cu torțe care transportă sicriul tinerei domnițe. Tannhäuser vine lângă sicriul ei, îi spune  să se roage pentru el și cade mort peste ea. În acel moment se apropie un grup de tineri pelerini care transportă cârja papală pe deplin înflorită, simbol al lui iertării lui Tannhäuser de către Dumnezeu . (Nc.: Ich ward der Engel sel'ger Lohn: Așteptam răsplata îngerilor).

La Boheme – Giacomo Puccini

La bohème [la bɔˈɛm] (Boema) este o operă în patru acte cu muzica compusă de Giacomo Puccini, pe un libret de Giuseppe Giacosa și Luigi Illica, după romanul "Scènes de la vie de bohème" de Henri Murger.

Premiera operei a avut loc la Torino, „Teatrul Regio”, la 1 februarie 1896, sub conducerea dirijorului Arturo Toscanini, aflat la începutul carierei sale.

Acțiunea

Actul I

Locul: Într-o mansardă

Patru prieteni - poetul Rodolfo, pictorul Marcello, muzicianul Schaunard și filosoful Colline - își împart bucuriile și grijile cotidiene într-o mansardă pariziană. Este ajunul Crăciunului și buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, venit să ceară chiria. Cei patru reușesc să-l gonească și decid să-si petreacă restul serii la cafeneaua Momus. Nevoit să zăbovească acasă câteva minute, Rodolfo primește vizita inopinată a vecinei Mimi. Cei doi se plac, își mărturisesc iubirea și pleacă împreună spre cafenea.

Actul II

Locul: Cartierul Latin, cafeneaua Momus

Sărbătoarea Crăciunului este în toi la cafeneaua Momus. Mimi se integrează perfect în grupul de prieteni. Comportamentul gălăgios al Musettei, fosta iubită a lui Marcello și actuala amantă a bătrânului Alcindoro, tensionează puțin atmosfera. Musetta îl recucerește pe Marcello și totul reintră în normal.

Actul III

Locul: Barrière d'Enfer

Mimi, nemulțumită de evoluția relației sale cu Rodolfo, se confesează lui Marcello, pentru ca mai apoi, ascunsă în apropiere, să afle adevarata cauză a atitudinii iubitului său. Grav bolnavă de plămâni, la un pas de moarte, Mimi ar trebui (în concepția lui Rodolfo) să-și găsească un protector bogat pentru a se salva. Trista despărțire a celor doi este întreruptă de inerentele dispute dintre Marcello și Musetta.

Actul IV

Locul: În mansardă

Rodolfo și Marcello încearcă să se dedice creației, dar gândul le zboară spre iubitele lor. Veselia produsă de apariția celorlalți doi amici, Colline și Schaunard, se va stinge odată cu venirea muribundei Mimi, adusă de Musetta. Cu toate eforturile afective și materiale ale prietenilor, Mimi își dă sfârșitul în locul unde a fost fericită odinioară, înconjurată de cei dragi.

La Boheme - 

Cu Gianni Raimondi, tenor Italian

Gianni Raimondi (n. 17 aprilie 1923, Bologna, Italia – d. 19 octombrie 2008, Pianoro, Italia) a fost un tenor liric italian, care a interpretat în special roluri din opere italiene.

Gianni Raimondi s-as născut în Bologna în 1923. Așa cum se obișnuia, și-a făcut debutul pe scenă în provincia sa natală, în Budrio, în Rigoletto (1947). Un singur an i-a fost suficient pentru a a junge la Teatro Communale în Bologna. Foarte rapid după această afirmare pe o scenă lirică de importanță națională, Raimondi a debutat la Teatro alla Scala din Milano, îmbarcându-se spre o carieră de excepție, care l-a adus la Viena, Berlin, London, New York, Buenos Aires.

MARIA CALLAS-GIANNI RAIMONDI ''LA TRAVIATA'' LIVE 19-1-1956: 

George Niculescu Basu

George Niculescu-Basu (n. 9 aprilie 1882 – d. 19 octombrie 1964) a fost un cântăreț de operă român^[1] (bas), artist al poporului, solist al Operei Române^[2] din București.

A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I-a (1952) „cu ocazia împlinirii a 50 de ani de activitate și a 70 ani de viață”

MUZICĂ 19 Octombrie

Beautiful Romantic Saxophone Love Songs - Best Saxophone Love Songs 24/7 Relaxing Music

Henry Mancini - Greatest Hits (FULL ALBUM)

POEZIE 19 Octombrie

Gherghei Iulia

În loc de biografie

Absolventa a Colegiului de Informatica-facultatea de Matematica-Universitatea Bucuresti- 1997
In prezent, regizor tehnic la Radio Romania Cultural-Radiodifuziunea Romana

19 octombrie 1995

De vreme ce aerul
Ne mai mângâie
Şi frunza ne gâdilă ochiul
Şi mărul îşi sticleşte mireasma
Propun să uităm

Să uităm că în fiece gură de aer
Se lăfăie letala otravă
Să uitam cum că frunza
Ar putea în spin pentru 
Ochi să apară
Să uităm deci că viermele
Şi-a săpat drum spre comoară
În carnea mărului tău

Devreme ce moartea
Nu are miros, gust, culoare
Nu ne rămâne
Decât s-o gătim noi
Cum vrem

Câmpuri de întuneric

Plutesc în rochia-mi albă
și rânjetul morții îl port ca pe-o mască
Umbrele mele, niciuna, nu vor îmbrățișa firul ierbii

Sărutul meu, mireasma unui trandafir, va pluti de-aiurea
Tot ce voi atinge îmi va simți candoarea spectrală
Vă voi umple rănile cu dulcea-mi ambrozie

Vino, să alunecăm peste câmpuri de întuneric
Hai să ne unim sufletele cu lavă topită
să sorbim rouă, să fim ceaţa acestei dimineți

Apoi,eu mă voi topi prin miriști
încet..

Carusel

să mai mușc din ziua asta o dată
să simt cum dinții îmi trosnesc 
izbind asfaltul ce se lăfăie 
se scurge de pe noi alcătuind 
șosele de întuneric

să mai sorb un răsărit sau două
cu lingura să-mi umplu gura
de razele unui soare
scârbit de atâtea gropi de gunoi
de atâtea ecologice minciuni
aruncate în oceane
purtate căluș de pelicani
pentru ca moartea sa pară firească

ce să mai...
am obosit de atâtea ecrane albastre
imitații de cer
clone de paradis
electronic 
plasmatic
prilej de-a ocoli viața

Dan Sociu

Biografie

Dan Sociu s-a născut la 20 mai 1978, la Botoșani, județul Botoșani.

Activitate literară

A obținut „Premiul Festivalului romano-canadian de poezie Ronald Gasparic”, după care, în anul 2002, i s-a decernat „Premiul Național pentru Poezie Mihai Eminescu” pentru volumul de debut borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână.

În anul 2005 publică volumul de versuri cîntece eXcesive, la Editura Cartea Românească, pentru care primește „Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Romania”.

În anul 2006, revista 22, în urma voturilor a peste douăzeci de critici literari, l-a desemnat ca fiind cel mai bun tînăr poet al momentului

În 2007, la „Colocviul Tinerilor Scriitori din Cluj” a fost votat de colegii de generație ca fiind cel mai popular tânăr scriitor.

Traduce în 2007 prima antologie în limba română a poeziilor lui Charles Bukowski, Dragostea e un cîine venit din iad, iar în anul 2009 Țara mlaștină și alte poeme, o antologie din poeziile lui Seamus Heaney.

A fost invitat pentru lecturi publice în Slovenia, SUA, Cehia, Polonia, Suedia, Austria, Republica Moldova.

În prezent, lucrează ca redactor al editurii Polirom și publică în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria (Wienzeille), Suedia (Ord & Bild și Lyrikvännen), Polonia (Lampa), SUA (Circumferince – University of Columbia), Serbia, Spania.

În ianuarie 2014 poetul refuză premiul „Cartea de Poezie a anului 2013” acordat de Institutul Cultural Român declarând „Le mulțumesc lui Mihai Iovănel, Alex Goldiș și Bianca Burta-Cernat pentru că au ales „Vino cu mine”, știu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu știam de nominalizare) și mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la ICR-ul ăsta și de la ministerul ăsta al culturii, ține de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoși patologici, a încălcat toate promisiunile, a bătut și a hărțuit țărani și protestatari, disprețuiește săracii, e arogant și unsuros, crede că poate face ce vrea din legi și altele, după cum le știm”.

Dosar de presă

„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere. Poezia nu dispare în spatele unor descrieri sau simțăminte de sfârșeală. Dimpotrivă, poetul readuce poezia – aproape pierdută – între lucrurile și evenimentele cele mai derizorii, grotești, între nimicurile noastre de zi cu zi. Poezia lui se întâmplă o dată cu viața.“ – Grigore Chiper.

Opera

·         borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, Editura Junimea, 2002 (poezie);

·         fratele păduche Editura Vinea, 2004 (poezie);

·         cîntece eXcesive, Editura Cartea Românească, 2005, (poezie);

·         URBANCOLIA, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Nevoi speciale, Editura Polirom, 2008 (roman);

·         Pavor nocturn, Editura Cartea Românească, 2011 (poezie);

·         Mouths Dry with Hatred, Longleaf Press, University of Virginia, 2012 (poetry)

·         Combinația, Editura Casa de pariuri literare, București, 2012 (roman);

·         Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012 (poezie).

·         Vino cu mine știu exact unde mergem , Editura Tracus Arte, 2013, (poezie)

Antologii

Este prezent în antologiile:

·         Club 8 Poetry (Editura T, 2001);

·         Ozone friendly (Editura T, 2002);

·         hat jemand etwas gefragt? (Editura Versus, 2003);

·         Povești erotice românești (Editura Trei, 2007);

·         No Longer Poetry (Heaventree Press, 2007),

·         New European Poets, (Graywolf Press, 2008);

·         Compania poeților tineri (Compania, 2011).

·         Nord - Antologia poeților botoșăneni de azi, Gellu Dorian, Ed. Axa, 2009.

Cîntec eXcesiv I

Încă mi se mai întîmplă să cred că în curînd mi se vor trezi superputerile: zborul, invizibilitatea, întoarcerea-n

timp, superelasticitatea, trecerea prin ziduri, dragostea ta –

La 26 de ani, la mijlocul speranţei de viaţă din România, la începutul lui decembrie, la capătul scării abrupte din Green am încercat să te sărut & ai dat înapoi şi era să cad -

Ultima dată m-ai atins la muzeu, ţi-ai lipit o secundă, cît să nu te vadă prietena ta, urechea de braţul meu şi a fost atît de bine, ca şi cum m-ai fi atins prima oară -

Ca şi cum m-ai fi atins în vară, cînd ratasem ceva şi te-ai aşezat lîngă mine şi ai încercat să mă consolezi, fără să ştii că te plac, a fost bine, ca şi cum m-ai fi atins atunci –

Cînd aveam nevoie, la muzeu dar, de fapt, în vară, e greu de explicat, şi data viitoare, poate chiar mîine, cînd îţi vei lipi urechea de braţul meu o să fie ca şi cum ai face-o acum –

cînd te caut pe străzi
pentru că am nevoie.

Îmi lipseşte fix o mie de lei ca să intru oriunde la cald, şi sînt prea timid să cerşesc şi nu sunt norocos să găsesc bani, nu am telefon, nu am o cartelă să te sun, nu sunt destul de norocos să dau de tine întîmplător, pentru că tu eşti acasă cu el,

te iubesc dar acum
nu mai vreau să te caut pe străzi.

Bucureştiul ăsta îmi înnegreşte unghiile pe care le tai în fiecare dimineaţă pentru tine, pentru că s-ar putea să te întîlnesc. Mă bărbieresc pentru tine, mă dau cu deodorant pentru tine, mă împrumut de haine pentru tine -

Dorm oriunde ca să fiu în acelaşi oraş cu tine, pentru că nu am un loc al meu, dar o să am un loc al meu pentru tine, o să omor ratatul din mine pentru tine şi o să fac bani –

O să învăţ să fiu mai cool decît el , o să învăţ toate versurile, piesele şi albumele trupelor care-ţi plac ţie, sau o să te ţin în braţe
cînd o să plîngi -

Troleibuzele care nu duc la tine nu-mi folosesc la nimic. Troleibuzele care duc la tine nu-mi folosesc la nimic.
Într-o noapte o să mă lipesc de maşina neagră din faţa blocului tău, să-i pornesc alarma, să te trezeşti enervată să te ridici din pat de lîngă el -

În ultimul timp nu te mai pot vedea decît pe holuri, la o ţigară, şi tu fumezi trei una după alta, şi pofta ta morbidă mă bucură. Cîndva vom face amîndoi cancer la plămîni şi-mi doresc să nimerim în acelaşi grup de suport, aşa,

ca Bonham Carter & Norton,
Tori Amos & Kafka –

Cîntec eXcesiv II

Şi mai tîrziu au intrat într-un bistro, repede, da, cuvîntul se potrivea cu întîlnirile lor din ultima vreme (dintotdeauna?), 'trăite ca-ntr-o alarmă continuă', cu senzaţia lui ipohondrică de bărbat-ridicol-părăsit-în-staţie (deşi aveau în faţă o dup-amiază întreagă şi-au stat împreună pînă spre seară ) –

Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunţa firma roşie, un acvariu cu mese şi scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obişnuite, doar portofele albastre şi săruri de baie şi inele –

Proba, încîntată, inelul şi el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuţite ale urechilor - cît de mult le iubesc, Miss Frodo, my preciousss... sigur că ar fi vrut să le ronţăie puţin dar în faţa ochilor îi clipea, întunecat, acel X din mijlocul numelui ei –

Semnul interdicţiei, al anulării, acel X de pe ferestrele caselor abandonate ( dar şi al caselor în construcţie, anunţînd că în curînd vor putea fi locuite - ar putea?, ar mai fi posibil vreodată?), şi după ce au ieşit din bistro se străduia să calce pe urmele dulci lăsate-n zăpadă de tălpile ei –

Un 86 a înghiţit-o, şi el a mai rămas, ca de atîtea ori, cîteva minute în staţie (micul lui ritual, pregătirea pentru griefingul din fiecare seară), a simţit, violent, cum se scurg în găurile capacelor de canal (cele cu găuri sînt cele cu ghinion) culorile oraşului, plecase ea si nu mai era nimic de privit –

Eram ca una din acele păpuşi sinistre, cu X-uri în loc de ochi. Din capătul străzii Mecet se auzeau - foarte încet, surdinizate de zăpada murdară - tînguirile stranii ale ţigăncilor (fiaaaareeee vechi, fiaaaareee vechi cumpăr), care mă emoţionează atît de mult, aproape la fel de mult ca micile anunţuri de pe stîlpi ( pierdut broscuţă ţestoasă de Florida - în tratament - găsitorului recompensă substanţială) care s-au înmulţit îngrijorător în ultima vreme...

Cîntec eXcesiv IV

Apă, apă peste tot, şi nici un strop de băut,
50 de posturi TV, şi mai nimic de văzut,
întins în pat – şi-mi pare că mărşăluiesc –
cu ochii injectaţi, privesc
ştirile, poate va arde
ceva pe strada Sfinţii Voievozi
şi, preţ de-o clipă,
o să îţi zăresc
picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieşi
fugind,
din bloc,
ferindu-ţi faţa
nu atît de foc, cît de solzii
reci ai camerelor
video
care nu adăpostesc,
cum simţi că nu te mai adăpostesc
cuvintele (îmi spui că nu ştii
dac-o să mai scrii
şi ţi-e frică), deşi
the word
is a way of murdering
the outside world, adică
tot ce i-a rămas
unuia ca mine,
ce i-ar mai fi rămas
uneia ca tine,
„genul de oameni
care nu se simt bine nicăieri,
indiferent de orice”,
cum îmi spuneai
într-un mail.

În curînd o să mă uiţi, Ruxandra,
şi-n timp, încet încet, mesajele mele
le vei trece-n junk-mail.

Ion Stratan

Biografie

Nastere: 1 octombrie 1955, Ploiesti 
Deces: 19 octombrie 2005, Ploiești

S-a nascut in Ploiesti la 1 octombrie 1955. Urmeaza scoala (clasele l-XII) la Liceul „AL- loan Cuza din localitate, iar in 1981 este absolvent al Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti. In timpul studiilor (si nu numai) este participant activ, alaturi de colegi de generatie, la (de acum) cunoscutul „Cenaclu de luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu. 

Debutase in revista „Amfiteatru in 1969 cu Poeme in proza, iar editorial in 1981 cu volumul Iesirea din apa. 

Dupa absolvirea facultatii este profesor de literatura romana si bibliotecar la Ploiesti, iar din 1990 este redactor la revista „Contrapunct a Uniunii Scriitorilor. A obtinut mai multe premii pentru poezie; este de asemenea autor de proza, traduceri, eseuri, critica literara si publicistica politica, membru fondator al miscarii „Alianta civica, 1991.

Ion Stratan este considerat indeobste cel mai dificil, cel mai abscons poet al generatiei sale, un spirit ermetizant in maniera barbiana, departandu-se de colegii lui de cenaclu (si de generatie) prin viziunea ampla, cosmologica, descinsa dintr-o magie a Logosului pe care il stapaneste cu pricepere, apropiat totusi de generatia sa prin (citez din aprecierile criticului literar Eugen Simion) „spiritul ludic, ironia (in varianta witzului), intertextualitatea, deconstructia poemului. Criticul literar Nicolae Manolescu, urmarind proprietatile textului lui Ion Stratan, observa ca „inventia e fonologica si morfologica , iar „sintaxa traieste din elipse , poetul avand deci „ vocatia modificarii structurilor limbii, la nivelul nucleelor si al imenselor forte ce salasluiesc in ele. 

O particularitate a poeziei sale ar fi spiritul cerebral, cultivand cognoscibilul, doritor de a reconstrui marile teme si motive ale poeziei. Criticul literar Dan Cristea observa judicios ca poezia proprie spiritului lui Ion Stratan este „cea cu valoare expresiva, atemporala, nascuta din logica interna a cuvintelor; poezie anti-mimetica, anti-realista care isi creeaza propriul ei timp supranatural, fantastic si parabolic, concluzionand ca avem in fata „un poet remarcabil al hierofaniilor cuvantului.

Poetica lui Ion Stratan este una aleatorie ca si aceea a lui Nichita Stanescu, numai ca ultimul poet ploiestean nu are coerenta vizionara a autorului elegiilor. El e un autor de poetici si mai putin de poezie; ceea ce este in tonul epocii, cu singura observatie ca Ion Stratan se disipeaza in prea multe directii, deconstruindu-se cu fiecare nou volum publicat. Lejeritatea schimbarii tonului, de la un volum Ia altul. conduce catre absenta intensitatii discursive: abia acum imi explic mai bine imposibilitatea de a-1 recepta critic. Desi l-am lecturat de mai multe ori, cu ocazia aparitiei diverselor volume, nu am constatat acea tensiune latenta care sa-mi ateste, in mod permptoriu, trairea subiectului in propria-i scriitura. De aceea, l-am suspectat totdeauna de facatura mimetica. Dupa '89, poetul se destinde si, treptat, fie si din cauza inaintarii in virsta, discursul sau se personalizeaza si incepe sa capete gravitatea virtuala care-i lipsea; ba chiar am putea spune ca scriitura se satureaza de un exces thanatic, precum in volumele Ruleta ruseasca si O zi buna pentru a muri (Pontica).

In Ruleta ruseasca (1993) se recupereaza partial tensiunea poetica, absenta in scriitura impersonala anterioara, iar subiectul poetizant agonizeaza, inclestat pe viata si pe moarte in incercarea de a accede la real (Iar noi ne mai gindim ce [inseamna? Cuvintul nimerit fata de o realitate / Sufleteasca, sau cu unele radacini / in asa numitul real. De aici am / Putea incepe distinctia real / realitate / Sigur ca Herul vazut de fiecare / Si simtit este realitatea reala si / Desigur cel mai real este entimentul), desi, cum. se poate observa din citatul oferit intre paranteze. actantul scriptural nu participa direct, nemijlocit, la jocul fatidic; ultimul vers de altfel singurul ce contine o autentica pulsiune poetica - este un imprumut intertextual prea flagrant din Nichita Stanescu. intr-adevar, in general, luj Ion Stratan ii lipseste acea incordare subiectiva in scriitura care sa-1 personalizeze de aici impresia fada a unui discurs inautentic; nu intimplator, in acest volum, si recurge (in ciclul 1866-1883) la seva pulsatila a unor versuri sau sintagme eminesciene (sau apartinind altora) pentru a-si alimenta si inteti simbioti combustia poetica proprie irelevanta. De exemplu, in textul intitulat 1883 aprilie se caligrafiaza o sumbra viziune escatologica, pornindu-se de la doua versuri din Luceafarul (Da orizont nemarginit I Singuratatii marii II si gindesc uneori cum va fi cerul / dupa ce nu vom mai fi // cum va rasari luna, cum orizontul / va deveni roz inainte de rasarit // poate la mare, intre materii / foarte lichide si foarte materiale // luminati pina la schelete, carbonizati / pe gratarele noptii ne vom gindi / ca am fost subiecti, nu obiecti vreodata), dar rezultatul intertextualizarii este notabil mai degraba in plan teoretic decit poetic, impresia la lectura fiind efectul inteligentei in primul rind si nu al trairii.

Daca in general poetii generatiei '80 construiesc un text care vizeaza coborarea in Realul real, cativa dintre acestia vad, dincolo de Real, o realitate a Verbului. De aici si aspiratia lor catre totalitate. Ion Stratan se numara printre cei din ultima orientare. Dar poetul are capacitatea de a ne contrazice oricand.

Volume de versuri: 

Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981; 
Aer cu diamante, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982; 
Cinci cantece pentru eroii civilizatori, Bucuresti, Editura Albatros, 1983
Lumina de la foc, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990; 
Lux, Bucuresti, Editura Albatros, 1992; 
Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993 (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor pe anul 1993).

Jucaria a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Kant Orient-Express a aparut in volumul Iesirea din apa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1981.
Cimitirul de masini a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.
Timp si vant a aparut in volumul Ruleta ruseasca, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1993.

REFERINTE

„La originea manierei lui Ion Stratan fiind Jocul secund, vom descoperi in Iesirea din apa un impresionism subtil, inteligent, bazat pe asocieri socante si pe alte reguli de constructie decit acelea uzuale in limba. () Ermetismul aparent implica o perfecta claritate interioara. Poeziile sint taiate in forme regulate, au muchiile cristalului. Din geometria lor secreta emana caldura, tandrete, senzualitate."
NICOLAE MANOLESCU

Acoperisiul de ciocolata

O sa urcam într-o seara pe acoperisiul
De ciocolata

Sa vedem daca lumea e lunga sau
Lumea e lata.

Si vom vedea cum lumea exista
Pentru ciocolata cea neagra
Pentru copii sii pentru vecie
(Cum a ramas ea întreaga)

Cum s-a sfârsiit sclavagismul
Pentru ciocolata cu lapte
Si cum a-nceput Evul mediu
Împartind dupa fapte

Ciocolata-amaruie ereticilor
sii ciocolata cu alune
Pentru cel ce-ntelegea noroadele
Si facea fapte bune

Cum a-nceput lupta de clasa
Pentru ciocolata cu crema
Si cum erau platiti în tablete
Cei ce-aveau loc în schema

Cum s-a facut zidul cel mare
Din ciocolata chineza
Si cum gustul de stat al istoriei
A pus-o în paranteza

Cum s-au dat edicte sii bule
Cu notatii in spe
Pentru iubitorii de martipanuri
Si de genul Nestlé

Cum s-a pornit lupta cu sabia
Pentru Kohler sii Kandia

Cum au tras tunuri al Navarrone
Pentru un tub Toblerone

Si cum am ajuns ciocolatii
În miezul de noapte
Povestind istorii atemporale
Sub stelele coapte 


Sub numele meu

Spuneti-mi ca e doar un vis, ca n-am ajuns
la “o jumatate de veac” mereu cu pana pe hârtie
grena sii ma voi trezi din roua sii plâns
în dupa amiaza somnului dintre ore sii tenis
la Mariana, în Casa Zapezilor. Ca sunt într-a XII-a
Si ca sierpii rosiii nu m-au musicat, ca merg
mai usior, ca nu m-au lovit, interzis, umilit
Spuneti-mi ca-i numai un vis, ca nu sunt în
realitate norii cei grei, lungile spaime de seara, 
ura sii urletul lumii. Spuneti-mi ca nu sunt
ranit, ca ma voi trezi la Mariana în somnul
de dupa amiaza, în Casa Zapezilor, între ore
sii tenis. Ca sunt într-a XII-a. 


Zebra musicata de fiara

zbiara, zbiara zebra
musicata de fiara
dungile ei se arunca pe
terenurile de tenis, pe hainele
detinutilor, pe gardurile mov
zebra musicata de fiara e fara
dungi, dungile ei fac un sicriu
din dungi de zebra pentru zebra
dungile ei fac zabrele pentru
cusica poetului Ezra Pound
dungile zebrei musicata de fiara
coloreaza urletul coardelor vocale
strigatul vânatorului numara pâna
la zece. cele zece porunci. dar fiara
nu aude e surda sii dezlipesite dungile
de pe zebra durdulie ramasa în camasia
de noapte
zbiara, zbiara zebra, musica, musica fiara
sub curcubeul vargat 

TEATRU/FILM 19 Octombrie

Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu

Biografie Mihail Sadoveanu

1880 La 5 noiembrie, la Pascani, judetul Iasi, s-a nascut Mihail Sadoveanu. A fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori romani din prima jumatate a secolului XX. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum "Creanga de aur" sau "Divanul persian", precum si o ultima faza care corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia si Profira Ursache, fata de razesi.

1892-1897 Mihail a urmat studiile primare la Pascani, unde l-a avut ca dascal pe Mihai Busuioc, cel pe care l-a descris in povestirea "Domnu Trandafir". Apoi a urmat gimnaziul "Alecu Donici" la Falticeni. In timp ce studia la gimnaziu, in 1897, intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra lui Stefan cel Mare, renuntand insa, din lipsa de izvoare istorice.

1897 Debuteaza in revista bucuresteana "Dracu".

1897-1900 Si-a continuat pregatirea la Liceul National din Iasi si la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, insa cursurile au fost intrerupte la sfarsitul aceluiasi an, intorcandu-se la Falticeni. Incepe sa colaboreze la foaia "Viata noua" alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz.

1904 Sadoveanu se stabileste la Bucuresti, se casatoreste si va avea unsprezece copii. In acelasi an are loc debutul editorial cu patru volume deodata: "Povestiri", "Dureri inabusite", "Crasma lui Mos Precu", "Soimii", fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada ”anul Sadoveanu”.

Publica aproape 100 de volume, printre care: ”Floare ofilita”, ”Apa mortilor”, ”Neamul Soimarestilor”, ”Tara de dincolo de negura”, ”Hanu-Ancutei”, ”Imparatia apelor”, ”Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda”, ”Baltagul”, ”Creanga de aur”, ”Locul unde nu s-a intamplat nimic”, ”Fratii Jderi”, ”Nada Florilor”. Mihail Sadoveanu, ”Ceahlaul literaturii romane”, cum l-a numit Geo Bogza, ”Stefan cel Mare al literaturii romane” cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

1910 Este numit in functia de director al Teatrului National din Iasi. In acest an publica volumele "Povestiri de seara" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", brosura "Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant" s.a. Colaboreaza la revista „Samanatorul”, dar se va simti mai apropiat spiritual de revista care aparea la Iasi, „Viata Romaneasca”.

1919 Editeaza, impreuna cu George Topîrceanu, la Iasi, revista "Insemnari literare". In decembrie, revista isi anunta incetarea aparitiei. "Viata romaneasca", isi porneste iar munca pentru cultura si folos. In editura revistei iesene publica volumul de nuvele "Umbre" si brosura "In amintirea lui Creanga", iar la "Editura Luceafarul", volumul "Priveghiuri".

1921 Mihail Sadoveanu, devine membru al Academiei Romane.

1926 Reprezinta Societatea Scriitorilor Romani, impreuna cu Liviu Rebreanu, la Congresul de la Berlin.

1928 Publica povestirea "Hanul Ancutei", apartinand perioadei de maturitate a scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o imbinare ideala a genului epic si liric.

1936 Mihail Sadoveanu, George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa, scot, incepand cu luna ianuarie , revista lunara "Insemnari iesene". La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la revista "Viata romaneasca".

1947 Scrisul sau vireaza spre ideologia noului regim comunist, publicand opere afiliate curentului sovietic, al realismului socialist, celebre fiind romanul "Mitrea Cocor" sau cartea de reportaje din URSS, "Lumina vine de la Rasarit". Ca recompensa pentru aceasta orientare, devine presedinte al Prezidiului Marii Adunari Nationale, functia politica maxima ocupata de un scriitor roman in timpul regimului comunist si se bucura de toate privilegiile ce decurgeau din aceasta.

1948 Publica romanul "Pauna Mica".

1949 Mihail Sadoveanu este ales presedinte al Uniunii scriitorilor.

1952 Publica romanul istoric "Nicoara Potcoava", o capodopera a genului.

1954 Publica volumul "Aventura in lunca Dunarii".

1955 Scriitorului i se confera titlul de Erou al Muncii Socialiste.

1961 In acest an a primit  Premiul Lenin pentru Pace.

1961 La 19 octombrie, Mihail Sadoveanu se stinge din viata. A fost inmormantat in Cimitirul Bellu, alaturi de Eminescu.

Opera lui Mihail Sadoveanu este monumentală, curpinzând în total peste o sută de volume. Cele mai cunoscute și semnificative opere ale lui Sadoveanu sunt, după cum urmează:

• Șoimii (1904)
• O istorie de demult (1907)
• Apa morților (1911)
• Neamul Șoimăreștilor (1915)
• Umbre (1919)
• Strada Lăpușneanu (1921)
• Oameni din lună (1923)
• Ți-aduci aminte (1923)
• Țara de dincolo de negură (1926)
• Dumbrava minunată (1926)
• Dimineți de iulie. Stigletele (1927)
• Împărăția apelor (1928)
• Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă (1929)
• Depărtări (1931)
• Creanga de aur (1933)
• Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933)
• Nopțile de Sânziene (1934)
• Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934)
• Cuibul invaziilor (1935)
• Valea Frumoasei (1938)
• Frații Jderi (1935-1942)
• Divanul persian (1940)
• Anii de ucenicie (1944)
• Caleidoscop (1946)
• Nada Florilor (1951)
• Nicoară Potcoavă (1952)

Cu Ernest Maftei

Biografie Ernest Maftei

Ernest Maftei a fost un actor român, epigramist și adept al Mișcării Legionare. S-a născut la 6 martie 1920 în comuna Prăjești, lângă Bacău. La școala normală (școala de învățători) din Bacău a debutat cu versuri în revista Liliacul, editată împreună cu patru colegi. Tot aici a aderat la frăția de cruce, organizație anticomunistăa tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani. În 1937 a participat la tabăra FDC de la Carmen Sylva (Eforie Sud). În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol II și încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri. Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene pentru activitatea de membru în FDC. Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică. A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist. A avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut.

Deși a fost un prețuitor constant al farmecului feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei se afirmă în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954. A urmat o carieră de excepție, Maftei însumând în palmaresul său multe filme. A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România. A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale. A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. A refuzat oferta de a juca într-o telenovelă românească, în ciuda onorariului impresionant (300 euro pe zi), considerând-o o producție mediocră. A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors: „În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” . În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu. 

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei. La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital. Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București. Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?” În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

Filme cu Ernest Maftei

Ascunde

·         Păcală se întoarce (2006) - ţăran Trailer

·         Modigliani (2004) - Bunicul lui Modigliani Trailer

·         Kínai védelem / Apărarea chineză (1999)

·         Triunghiul Morții (1999)

·         Train de vie / Trenul vieții (1998) - Maleie

·         Brancusi - Cioplitorul de suflete (1996) - Constantin Brancusi

·         Dumnezeul lui Ion Creanga (1996) - Mos Nichifor Cotcariul

·         George Enescu - Alesul lui Dumnezeu (1996)

·         Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994)

·         Le Retour (1994)

·         Codin și Chira Chiralina (1993)

·         Trahir (1993) - Old Prisioner

·         Tusea și junghiul (1992) - Mosul

·         Drumul câinilor (1991)

·         Miracolul (1988)

·         Cautatorii de aur (1986)

·         Căsătorie cu repetiție (1985)

·         Cireșarii (1984) - Mos Timofte

·         Mușchetarii în vacanță (1984)

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Convoiul (1981)

·         Burebista (1980) - Castaboca

·         Drumul oaselor (1980) - Moroiu

·         Dumbrava minunată (1980) - bunicul

·         Ultima noapte de dragoste (1980) - Luca Mavrodin, bunicul lui Tudor

·         Cumpăna (1979)

·         Drumuri în cumpănă (1979)

·         Mihail, câine de circ (1979) - Greenleaf

·         Vlad Țepes (1979) - Manzila

·         Iarba verde de acasă (1978)

·         Pentru patrie (1978) - Serg. Zacheu

·         Buzduganul cu trei peceți (1977) - Oprea

·         Fair Play (1977)

·         Frunze care ard / (1977)

·         Osânda (1977) - cantonierul Sava Petrache

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Nita Mocanu

·         Toate pânzele sus! (1977) - Al Calaf

·         Accident (1976) - Bunicul

·         Bunicul și doi delincvenți minori (1976)

·         Mere roșii (1976) - Gheghe batran

·         Misterul lui Herodot (1976)

·         Prin cenușa imperiului (1976) - tigan

·         Mastodontul (1975) - taranul Alexiu

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Pitarelul Lazar

·         Zile fierbinți (1975) - Aioanei

·         Dincolo de nisipuri (1974) - taranul Titi Sorici / povestitorul

·         Duhul aurului (1974)

·         Frații Jderi (1974) Trailer

·         Departe de Tipperary (1973) - comandantul de Siguranta Petre Dragan

·         Despre o anumită fericire (1973)

·         Dimitrie Cantemir (1973) - hangiu

·         Ultimul cartuș (1973) - anchetator

·         Un august în flăcări (1973)

·         Vifornița (1973)

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - Marcu

·         Conspirația (1972) - Securitate chief Nicolski

·         Piticul din gradina de vara / (1972)

·         Potcoava de piatră (1972)

·         Pădurea pierdută (1971)

·         Puterea și adevărul (1971) - Nichifor

·         Reconstituirea (1971) - Plt. Dumitrescu

·         Asteptarea (1970)

·         Discurs pentru o floare / (1970)

·         Prea mic pentru un razboi atat de mare (1970) - Soldatul carunt

·         Baltagul (1969)

·         Căldura (1969)

·         Războiul domnițelor (1969)

·         Silent Friends (1969)

·         Răpirea fecioarelor (1968) - Haiducul Mitruna

·         Răzbunarea haiducilor (1968) - haiducul Mitruna

·         Meandre (1967) - Constantin

·         Neamul Șoimăreștilor (1965) - Ispas

·         Răscoala (1965)

·         Merii salbatici (1964)

·         Tudor (1963) - Parvu

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Valurile Dunării (1960)

·         Ciulinii Bărăganului (1958)

·         Desfășurarea (1954) - secretarul de partid Anghel

·         Balcescu (1953)

Adulter - Stefan Berciu 1993

Muntele - Dumitru Radu Popescu

Milionarul - Iordan Iovkov (teatru radiofonic)

GÂNDURI PESTE TIMP 19 Octombrie

Jonathan Swift - Citate: 

 Mihail Sadoveanu - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 19 Octombrie

STRESSED Bean | Mr Bean Full Episodes | Mr Bean Official

SFATURI UTILE 19 Octombrie

TRATAMENTUL ALERGIEI ALIMENTARE

Alergia alimentara este acel complex de semne si simptome care apare dupa consumul unor alimente la care o persoana este sensibila.

Alimentele pe care le mancam, indiferent daca sunt de origine animala, vegetala sau minerala, pot determina la unele persoane reactii adverse printre care unele pot avea origine alergica. Alergia alimentara se manifesta foarte variat ca simptomatologie. Manifestarile alergice cunoscute sunt: paloarea, tulburarile digestive (crampe abdominale, varsaturi, diaree), tulburari respiratorii (tuse). O persoana cu alergie alimentara trebuie sa consulte medicul de familie si apoi medicul alergolog, care vor recomanda tratamentele corespunzatoare. De asemenea, medicul trebuie sa identifice exact alimentul responsabil de alergie. Specialistul naturist recomanda o serie de tratamente ce pot ameliora simptomele alergiei alimentare. Ceaiul de coada soricelului trateaza rinosinuzitele alergice. Infuzia din muguri de coacaz negru trateaza rinitele alergice, astmul alergic, precum si urticariile. Decoctul de ceapa, sucul de ceapa si, nu in ultimul rand, ceaiul de ceapa, au efect antiseptic si emolient in infectiile faringiene.

Scapă de balonare cu aceste 5 cele mai bune surse de probiotice naturale | Eu stiu TV