PARTEA A DOUA ȘI ULTIMA
Prieteni!
Ieri am fost blocat pe Facebppk, chipurile că încalc standardele lor, deși postările mele reprezintă selecții de materiale publice!
Asta este o metodă de reducere la tăcere a unor oameni care doresc binele acestei țări!
Nu trebuie să luminăm poporul pentru a putea fi îndobitocit! Se pare că asta se dorește!
Căutați-mă pe pagina mea de blogger: dicuoctavian.blogspot.com
Continuăm cu:
RELIGIE ORTODOXĂ 19 Noiembrie
Sf Proroc Avdie, Sf Mc Varlaam
Viața Sf Proroc Avdie
Sfântul Proroc Avdie era din pământul Sichem, dintr-un sat care se numea Vitaharam şi slujea la curţile împăraţilor lui Israil, fiind ispravnic al casei împărăteşti a lui Ahav. Iar din tinereţile sale se temea foarte mult de Domnul. Apoi, când poporul Israil se depărtase de Dumnezeu şi se închina idolului Baal, Avdie slujea adevăratului Dumnezeu al părinţilor săi, Care a mântuit pe Israil din Egipt, trecându-l prin Marea Roşie.
Căutând în acea vreme Isabela, împărăteasa cea fără de lege, ca să ucidă pe toţi prorocii Domnului, Avdie a luat o sută de bărbaţi proroci şi i-a ascuns câte cincizeci în câte două peşteri, hrănindu-i pe dânşii cu pâine şi cu apă în vremea foametei ce a fost în zilele Prorocului Ilie. Iar odată, regele Ahav a chemat pe Avdie şi a zis către dânsul: Vino să mergem la izvoarele apelor şi la toate pâraiele, doar vom afla iarbă spre a hrăni caii şi catârii, ca să nu piară de foame. Împărţindu-şi apoi căile pe care să meargă, Ahav mergea singur pe o cale, iar Avdie pe alta.
Avdie fiind singur în cale, a venit Sfântul Proroc Ilie în întâmpinarea lui şi, văzând Avdie pe Ilie, s-a sârguit a se închina lui, zicând: Tu eşti domnul meu Ilie. Iar Ilie a zis către Avdie: Eu sunt; mergi şi spune stăpânului tău, zicând: "Iată am găsit pe Ilie". Avdie a zis: Nu este neam sub împărăţia stăpânului meu unde să nu te fi căutat pe tine şi în toate ţinuturile sale nu te-a aflat; iar acum îmi zici să merg ca să spun stăpânului meu despre tine. Când mă voi duce eu de la tine Duhul Domnului te va lua în pământ necunoscut, iar eu voi spune lui Ahav şi neaflându-te, mă va ucide şi pe mine. Deci, nu mă trimite la dânsul ca să-l vestesc despre tine.
Atunci Ilie a zis: Viu este Domnul puterilor Căruia îi stau înainte, că astăzi mă voi arăta lui Ahav. Atunci a mers Avdie în întâmpinarea lui Ahav, vestindu-l despre Sfântul Proroc Ilie. Iar când a văzut Ahav pe Ilie, acesta l-a mustrat pentru rătăcirea lui. Apoi a făcut o minune preamărită coborând foc din cer peste jertfe şi peste ape, precum despre aceasta scrie în cartea Împăraţilor; care minune văzând-o Avdie, se bucura de puterea Dumnezeului său Cel Atotputernic şi se aprindea de dragoste către Dânsul şi cu dinadinsul Îi slujea, umblând în îndreptările Lui.
Murind Ahav şi după dânsul luând împărăţia lui Israil fiul său Ohozia, în acea vreme Sfântul Avdie slujea în rândurile ostaşilor. Şi a fost - după mărturisirea Sfinţilor Părinţi -, unul din cei trei căpitani care s-au trimis de Ohozia la Ilie Prorocul cu câte cinci soldaţi, dintre care peste doi, cazând foc din cer, i-a ars, după cuvântul prorocului. Iar al treilea căpitan, care era Avdie, a fost miluit pentru că s-a apropiat cu smerenie de Sfântul Proroc Ilie şi s-a închinat în genunchi înaintea lui şi l-a rugat, zicând: Omule al lui Dumnezeu, cruţă sufletul meu şi sufletele robilor tăi. Deci Sfântul Ilie l-a cruţat pe el şi l-a sculat, ducându-se împreună cu el la împăratul. Din acea vreme a lăsat Avdie slujba împăratului şi a mers în urma Sfântului Proroc Ilie, luând duhul prorociei, ca cel ce păzise şi hrănise pe prorocul Domnului şi ca cel ce urmase prorocului. Apoi murind, a fost îngropat împreună cu părinţii săi.
Viața Sf Mc Varlaam
Sfântul Mucenic Varlaam era din Antiohia Siriei, bătrân cu vârsta. El a fost prins pentru mărturisirea numelui lui Iisus Hristos şi adus la judecată înaintea păgânului voievod. Acolo a fost silit să aducă jertfă idolilor, dar nesupunîndu-se, a suferit multe răni şi munci pentru Hristos Domnul său. Întâi a fost bătut fără milă cu vine de bou, apoi a fost strujit cu unghii de fier. După aceasta l-au dus paginii în capiştea cea idolească şi acolo, după porunca muncitorului, întinzând mâna lui peste jertfelnicul care avea foc aprins, a ţinut în mina cărbuni aprinşi cu tămâie, ca doar să arunce peste jertfelnicul necuraţilor idoli. Căci credeau că mucenicul, neputând a suferi să ţină în mina cărbunii cei aprinşi, îi va arunca împreună cu tămâia înaintea idolilor.
Dacă ar fi făcut aceasta i-ar fi zis: "Iată acum ai adus jertfe zeilor noştri". Dar n-au izbutit ticăloşii ceea ce voiau pentru că mucenicul lui Hristos, stând ca un stâlp neclintit, a ţinut în mâna sa focul ce ardea, arătându-se mai puternic decât arama şi fierul. Şi atât de mult a ţinut focul în mina încât i-au ars degetele şi i-au căzut pe pământ împreună cu focul. Însă el nu şi-a clintit mâna sa nici n-a aruncat cărbunii cu tămâia peste altar, înaintea idolilor. Astfel s-a arătat cu bărbăţie şi nebiruit, pătimitorul şi ostaşul lui Hristos cel tare, şi într-o bună mărturisire şi-a dat sufletul său în mâinile Domnului. Pe acesta şi dumnezeiescul Hrisostom şi Sfântul Vasile cel Mare l-au cinstit cu cuvinte de laudă.
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 19 Noiembrie
A: PLĂCINTE
Plăcintă cu ciuperci
· foi
de plăcintă;
· 500
g ciuperci;
· 50 g
margarină;
· 1
ceapă;
· Sare;
· Piper
Dacă nu avem foi de plăcintă se prepară un aluat din
250 g făină, 250 g margarină, ½ pahar cu apă caldă şi sare şi se lasă la rece.
Se curăţă ciupercile, se
spală bine şi se taie felioare subţiri.
Se înăbuşă pe foc,
într-o cratiţă acoperită, în margarină cu ceapa tăiată solzişori, sarea şi
piperul măcinat.
Când s-au înmuiat şi
zeama din ele a scăzut se lasă să se răcorească.
Se împarte aluatul în
două.
Una din jumătăţi se
întinde de forma şi mărimea tăvii.
Se unge tava, se aşază
foaia şi se coace la cuptor.
Se scoate din cuptor, se
întind ciupercile scăzute şi răcorite pe toată suprafaţa foii, iar jumătatea
cealaltă de aluat care a fost păstrată la rece, se întinde şi se pune în tavă
deasupra compoziţiei.
Se dă la cuptor până se
rumeneşte.
B: SALATE
Salată de varză
· 1
varză mică;
· 2
morcovi;
· 1
rădăcină ţelină;
· 6
căţei usturoi pisat;
· Sare;
· 5
linguri ulei;
· 3
linguri oţet;
· Mărar
Peste varza tocată fideluţă, amestecată cu morcovul şi
ţelina date pe răzătoare se toarnă amestecul de sare, ulei şi oţet.
Usturoiul pisat şi
mărarul se adaugă la sfârşit.
C: SOSURI
Sos indian
· 25 g
margarină;
· 2
cepe;
· 1
rădăcină pătrunjel;
· Cimbru;
· 1 foaie
dafin;
· Frunze
de ţelină;
· 1
linguriţă făină;
· Sare;
· Boia
iute;
· 1
ceaşcă apă
Se taie ceapa solzişori şi se căleşte în margarină.
Se adaugă făină şi se
amestecă continuu.
Când făina capătă
culoare gălbuie se stinge cu apă.
Se adaugă restul
ingredientelor şi se fierbe circa 30 minute.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE
LEGUME
Borş de sfeclă roşie
· 1
sfeclă roşie de mărime potrivită;
· 1
ceapă;
· 2
cartofi;
· 1
ceaşcă zarzavat pentru ciorbă;
· 1
ceaşcă suc de roşii;
· ½ l
borş;
· 2 –
3 linguri ulei;
· Sare;
· Leuştean
Se coace sfecla la cuptor, se curăţă şi se dă pe
răzătoarea mare.
În 2 l apă se fierb
cartofii tăiaţi cuburi şi zarzavatul pentru ciorbă.
Când cartofii sunt
aproape fierţi se adaugă sfecla, sucul de roşii şi ceapa rumenită în ulei.
După ce mai dă un clocot
se adaugă borşul, sarea şi leuşteanul.
Se mai fierbe încă 5
minute.
E: MÂNCĂRURI
Mâncare de cartofi cu castraveţi muraţi
· 1 kg
cartofi;
· 200
g ceapă;
· 500
g castraveţi muraţi;
· 1
ceaşcă ulei;
· 2
linguri bulion;
· 1
legătură mărar;
· Sare;
· Piper
Se curăţă cartofii, se spală, se taie felii şi se
prăjesc puţin în uleiul încins.
Se scot cartofii şi în
restul de ulei se căleşte ceapă.
Se pune bulionul, se
stinge cu apă caldă şi se adaugă cartofii.
Se lasă la foc mic.
Când cartofii sunt fierţi se adaugă castraveţii fierţi
separat fără coajă şi seminţe.
Se pune sare şi piper.
Se pune mâncarea în tavă, se garniseşte deasupra cu
felii de roşii sau suc de roşii şi verdeaţă şi se dă la cuptor să se rumenească
bine.
F: DULCIURI
Cremă de ananas
· 1
cutie compot ananas;
· 1
pachet fulgi porumb;
· ½
ceaşcă zahăr;
· 3
ceşti apă;
· 1
cutie jeleu ananas;
· Cireşe
din dulceaţă pentru glazură
Se strecoară ananasul şi se păstrează zeama.
Se păstrează 2 rondele
întregi de ananas, iar restul se taie bucăţele mici.
Într-o oală se amestecă
fulgii de porumb, zahărul şi apa şi se pun la foc mic să fiarbă până când se
leagă.
Amestecând se adaugă pe
rând zeama de la compot, jeleul şi fructele de ananas.
Se udă cu apă o formă de
1 Kg, se unge fără să se şteargă, se răstoarnă în ea compoziţia şi se lasă
câteva ore la frigider până se leagă bine.
Se scoate crema pe un
platou, se garniseşte cu cireşe din dulceaţă şi cu feliile de ananas reţinute,
tăiate în sferturi.
ARTE 19 Noiembrie
MUZICĂ 19 Noiembrie
Concentration | Classical Music - Bach Mozart Beethoven Chopin
The Very Best Of Beautiful Romantic Saxophone Love Songs - Best Saxophone instrumental love songs
"ЛУННЫЙ РЕЛАКС" Романтическая Лунная Дорожка и Красивая Гитара
Violín Relajante - Las Mejores Canciones de Violín 2020 - La mejor música instrumental para violín
Romulus Guga - Evul Mediu Intamplator
Filmografie:
- Frumoasele vacanțe (1968)
- Fructe de pădure (1983)
- Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
- Emisia continuă (1985)
- Glissando (1985)
- Din prea multă dragoste (1985)
- Iacob (1988)
- Undeva în est (1991)
- Balanța (1992)
- Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
- Asfalt Tango (1995) - Șoferul de taxi
- Prea târziu (1996) - Oană
- Mariana (1998)
- Zapping (2000)
- Turnul din Pisa (2002) - Nașul
- Ajutoare umanitare (2002)
- Sindromul Timișoara - Manipularea (2004)
- Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Dante Remus Lăzărescu
Volume de poezie:
- 1887 - Poezii
- 1894 - Poezii vechi și nouă
- 1895 - Iubire
- 1904 - Poezii (1880-1904)
- 1909 - Poezii (1880-1908)
- 1911 - La gura sobei
- 1914 - Dreptate
- 1915 - Poezii (1880-1915)
Alexandru Vlahuta - A Mele Visuri...
A mele visuri risipite,Ce-mi umplu inima de jale,
Le vad în frunzele pălite
Şi-n pustiirea de pe vale.
De-a pururi sta-vor troienite,
Sub vremea ce s-aşterne-n pale,
A mele visuri risipite,
Ce-mi umplu inima de jale !
Copac, când zile fericite
Îţi vor întoarce iar din cale
Podoaba ramurilor tale,
În noapte-or sta mai adâncite
A mele visuri risipite!
Alexandru Vlahuta - Ce Fericiti Am Fi-mpreuna
Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bineCă ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.
Când ne-ntâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi! ...
Se sorb, adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.
Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti, ca o mireasă,
Clipeşti, nervos buzele-ţi mişti ...
Şi dulce-mi caţi o dezmierdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşnicei vieţi.
O, ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.
De rămânem singuri vrodată,
Stăm muţi, cu ochii în pământ.
Tu parc-aştepţi înfiorată,
Eu în deşert mintea-mi frământ ...
De ce nu vrei ? ... Mai lesne-ţi vine
Să-mi faci tu cale la-nceput:
Apropie-te blând de mine
Şi-ntinde-mi mâna s-o sărut.
Din vraja dulcilor ispite
Nemaicătând să te abaţi,
Ne-om pomeni, pe negândite,
Ca de când lumea-mbrăţişaţi.
La ce vrei să se risipească
Atâtea visuri în zadar?
La ce comoara ta firească
Să ţi-o îngropi, ca un avar? ...
Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti, iubită eşti ...
Ce mai aştepti, aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?
Nu simţi cum prinde să te-mbete
Tăria-nfrăntelor dorinţi ?
Nu vezi cum arzi de sfânta sete
A sărutărilor fierbinţi? ...
Îndemnul tinereţii tale
Ascultă-l - cât e de-nţelept!
Cu-atâta dor îţi cat în cale!
E-atâta timp de când te-aştept! ...
Ce fericiţi am fi-mpreună ! ...
Ne-am alinta, ca doi copii.
Acu ni-i vremea, numai bună,
De dezmierdări, de nebunii! ...
O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...
Alexandru Vlahuta - Pacatul
Păcătuit-a omul în vremuri fericite,Când nu-i lipsea nimica, nici hrană, nici odihnă,
Când n-avea a se teme de zile amărâte,
Când roabă-i era lumea – şi el domnea în tihnă.
Pământul, încă proaspăt, pătatu-s-a de sânge
Când lumea era largă şi oamenii puţini,
Când nimenea, sub soare, n-avea de ce se plânge,
Când cerul n-avea trăsnet – şi nici pământul spini.
Şi vreţi ca astăzi omul să nu păcătuiască?
Când grijile-l apasă, nevoile-l muncesc,
Când el se vede-n lume menit să pătimească,
Când relele-l frământă, şi poftele-l robesc!
Şi vreţi să n-avem Caini, când e nepotrivire,
Şi ură şi cruzime în neamul omenesc,
Când neagra duşmănie şi lacoma râvnire
De-a pururea-ncuibate în inimi clocotesc!
Nu, nu; din nopţi pierdute în vremuri depărtate
Blăstemul stă pe oameni, în veci vor suferi.
Şi râvna, şi ispita, şi negrele păcate
Născutu-s-au cu lumea, cu lumea vor pieri!
Alexandru Vlahuta - Sonet (Ce Mult Aş Vrea Să Mai Iubesc O Dată)
Ce mult aş vrea să mai iubesc o dată,Să simt din nou a vieţii primăvară,
În drumul meu pustiu să mai răsară,
Ca din poveşti, o zână adorată.
Să scriu răvaşe lungi, şi-n orice sară
Să trec pe la fereastra-i luminată,
S-o văd la geam, cum umbra şi-o arată,
Şi ore-ntregi s-aştept să-mi mai apară.
Din ochii mari, privirea ei fierbinte
Asupră-mi blând şi dureros să cadă,
Şi-ntr-un suspin ea să-mi citească gândul…
Frumosu-i chip să farmece-a mea minte,
Şi ca pe-un astru-n sufletu-mi purtându-l,
Să fiu copil, şi visurilor pradă!
Alexandru Vlahuta - Sămănătorul
Păşeşte-n ţarină sămănătorulŞi-n brazda neagră, umedă de rouă,
Aruncă-ntr-un noroc viaţa nouă,
Pe care va lega-o viitorul.
Sunând, grăunţele pe bulgări plouă:
Speranţa, dragostea lui sfântă, dorul
De-a-mbelşuga cu munca lui ogorul,
Le samănă cu mâinile-amândouă.
Trudeşte, făcătorule de bine,
Veni-vor, roiuri, alţii după tine,
Şi vor culege rodul bogăţia.
Tu fii ostaşul jertfei mari, depline:
Ca dintr-un bob să odrăslească mia,
Cu sângele tău cald stropeşte glia!
Alexandru Vlahuta - Tot alte vremi ...
de Alexandru VlahutaTot alte vremi s-au asternut.
Din ce in ce mai rar,
Icoane sterse din trecut
incet si trist rasar.
in urma mea s-a-ntunecat,
Cum nici n-as fi trait…
Mai clare-s cate le-am visat
si-n carti le-am fost citit.
si de-ar fi fost sa nu te stiu,
De mult puteam sa mor
Un beduin intr-un pustiu,
Sub luna calator.
Dar chipul tau in veci mi-a stat
Ca o lumina-n gand.
si ani intregi te-am asteptat,
De-atata dor plangand.
Caci singura-mi iubire-ai fost
si singurul meu vis,
Ce-n stepa fara adapost
O cale mi-a deschis.
in fine, mi te-ai aratat,
Tu, chip frumos si sfant;
Pierdut, in fata ta am stat
Cu ochii in pamant,
Gandind ca s-ar putea sa pleci,
Stingher si dornic iar,
Sa plang in urma ta pe veci,
Chemandu-te-n zadar.
Tu insa te-ai induiosat
si mana mi-ai intins,
De tine m-am alaturat
si-n brate te-am cuprins.
De-acum nici voi sa mai ascult
La glasurile din trecut.
Fiinta mea cea de demult
in noapte s-a pierdut.
in urma sta un larg pustiu,
Un vis nelamurit.
Din tot trecutul meu nu stiu
Decat ca te-am iubit.
Alexandru Vlahuta - Valuri
de Alexandru VlahutaVisand imparatul sa rupa hotarele ce-l ingradeau,
si marea-i putere s-o-ntinda pe-ntregul pamant si pe mari,
Tarie de vifor pusese in sufletul ostilor lui,
Ca nici un vrajmas sa mai poata cu armele-a-i sta impotriva;
Iar ochii de fiara flamanda rotindu-si-i peste cuprinsuri,
Vedea cum noroadele toate in cale-i se pleaca-ngrozite,
Vedea cum cetati intarite, palate de piatra si domuri,
Cu valva atator coroane, ca pleava se spulbera-n vant.
s-a fost un blestem pe ursita sarmanelor neamuri de-atunci,
Ca-n scrum si-au vazut prefacuta intreaga lor munca de veacuri.
Scrasnind luptatorii, in iures, ca iarba sub coasa cadeau,
Naprasnic vartejul pieirii din tara in tara trecea
in urma-i coloane de flacari zbucneau din cetati naruite
si-n vuietul crancen al mortii, sub negrele stoluri de corbi,
Trufas, imparatul calare, cu ranjet privindu-si isprava,
Prin rauri de lacrimi si sange, pe punte de lesuri trecea.
Dar iata ca tocmai in ceasul cand bratele sta sa-si intinda,
Pamantul intreg sa-l cuprinda, un racnet de leu, din adancul
Salbaticei Asii, ii spune ca nu-i inca lupta-ncheiata.
O, nu, Ilderim, nu e inca pamantul pustiu de viteji:
Timur iti sta-n fata, iar spada-i e sora cu spada lui Mircea,
si ce s-a-nceput la Rovine, sfarsi-se-va la Angora!
El zice, si una spre alta s-azvarl intartatele oarde,
si randuri de randuri izbite, cu vuiet de valuri se sparg.
Trei zile-si tin clipele tulburi pe stemele celor doi crai.
Se misca-n bulucuri multimea, se rupe si iar se-mpreuna,
Cad palcuri sub palcuri de-a valma, si altele proaspete vin,
Iar hreamatul creste si scade, ca-n spulber de viscol purtat.
Ci iata ca-n seara din urma, strangandu-si in pinteni arapul,
Carare-si despica-n navala Timur cu hangerul in mana.
Sporeste cu el valmasagul amestec de glasuri pripite…
Din mijlocul lor se aude un muget de fiara-njunghiata.
E prins Baiazid si deodata se stampara clocotul luptei.
E prins Baiazid si ostasii raman impietriti ca de-o vraja.
Mai sunt oare fulgere-n ceruri?… Pamantul pe-al lui si l-a stins!
Timur isi priveste vrajmasul cu linistea celui puternic.
O cusca de fier i s-aduce… in van, Ilderim, te mai zbuciumi,
si hainele-ti rupi de pe tine, si fruntea ti-o sangeri de gratii!
Acesta-i palatul in care de-acum iti ramane sa cugeti
Ce subrede s-amagitoare sunt toate maririle lumii…
Asa l-au purtat prin orase, prin tari pustiite de el.
L-au dus prin cetati ce, cu groaza, de numele lui pomeneau;
Opreau la raspantii, s-un crainic vestea de ispravile lui;
Uimiti ascultau trecatorii, privind la momaia din cusca
O umbra de om ce scanceste si-si leagana capul mereu.
Vedeti, zice crainicul iarasi, ca este-o dreptate pe lume,
Ca nici n-o grabeste durerea, cum nici n-o-ntarzie minciuna,
Ci singura ea isi alege si arma si ceasul plinirii!
Marcel Lecomte
Marcel Lecomte (n. ,[2][3] Saint-Gilles, Belgia – d. ,[2][3] Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) a fost un poet suprarealist belgian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu