MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI
 13 NOIEMBRIE 2019
PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni!

În această săptămână, mai precis mâine 14 Noiembrie este Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului!
Încercați să țineți acest post, nu numai de mâncare, dar și de sex și, mai ales, de ce vă iese din gură! Și încă ceva: rugați-vă neîncetat și fiți omenoși, sau milostivi, cum spune religia noastră ortodoxă pentru că postul, rugăciunea și milostenia sunt armele de luptă ale creștinului ortodox împotriva uneltirilor diavolești!

Despre utilizarea etichetei de ciumă roșie

Prietene, dacă știi puțină istorie poți face o minimă diferență între ceea ce reprezintă cu adevărat ciuma roșie, adică Partidul Comunist din România, membru Comintern, format și condus de străini de țară la care prioritare erau hotărârile Comintern și nu politica națională și,respectiv, Partidul Social Democrat format din sindicaliști români, care a militat pentru drepturile clasei muncitoare și căruia nu a putut nimeni din afară să-i impună linia politică! Continuatorii ciumei roșii cominterniste, adică membrii PCR se regăsesc astăzi în toate partidele politice de la noi unde și-au căutat un loc bun, călduț. Desigur că și PSD are mulți foști membri PCR în rândurile sale, darnu în funcții de conducere. PSD este continuatorul tradiției Partidului Social Democrat născut în 1910 în România. De aceea este bine să renunțăm la utilizarea etichetei de ciumă roșie!

PS. Sunt un simplu cetățean, care nu face parte din niciun partid politic!

ISTORIE PE ZILE 13 Noiembrie

Evenimente

·         1002: Regele englez  Æthelred al II-lea ordona  uciderea tuturor danezilor aflati in Anglia, macelul fiind cunoscut astăzi sub numele  de Masacrul din Ziua Sfantului  Brice. Ethelred II cel Șovăielnic (968 – 1016) s-a născut în anul 968 d.H. A fost regele Angliei între 978-1013 și 1014-1016.

·         1160: Ludovic al VII-lea al Franței se căsătorește cu cea de-a treia soție, Adela de Champagne. Ludovic VII (numit cel Tânăr) (franceză Louis le Jeune) (1120 – 18 septembrie 1180), rege al Franței, fiu și succesor al regelui Ludovic al VI-lea. A domnit din 1137 până la moartea sa. A fost membru al Casei Capet.

·         1549: Sosirea primilor iezuiți în Germania. Începutul Contrareformei în această zonă.

·         1594: Incepe războiul antiotoman al Moldovei şi Valahiei. Creditorii turci, chemaţi sub pretextul de a fi plătiţi, sunt ucişi din ordinul lui Mihai Viteazul. Bătălia de la Bucureşti.  Răscoala antiotomană de la Bucureşti (13 noiembrie 1594), declanşată de uciderea negustorilor, creditorilor şi gărzilor otomane. Domnul Ţării Româneşti Mihai Viteazul (1593 – 1601) ia iniţiativa începerii tratativelor cu principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581 – 1599, 1601 – 1602), unde trimite pe clucerul Radu Buzescu şi cu domnul Moldovei, Aron Tiranul (1591 – 1595), la care merge stolnicul Stroe Buzescu. Cei trei conducători ajung la o înţelegere şi hotărăsc să declanşeze răscoala antiotomană. Sigismund Báthory îi trimite un detaşament de 2 000 de soldaţi şi atacă Timişoara, condus de comitele Făgăraşului, Mihail Horvath, iar domnul moldovean se obligă să declanşeze răscoala antiotomană în aceeaşi zi cu Mihai şi să atace Ismailul şi Tighina. Creditorii, de la care Mihai se împrumutase pentru a cumpăra tronul, sunt chemaţi cu caietele de datorii la vistierie cu promisiunea că le vor fi înapoiate sumele cerute. Strânşi aici, aceştia au căzut până la unul sub loviturile oştenilor şi tunurilor lui Mihai. Un raport contemporan evenimentelor prezintă situaţia astfel: „Apoi, chemând poporul şi făcând să se ardă în public poliţele şi cărţile, au făcut să se ştie că, aşa cum se libera pe sine de toate datoriile sale, aşa libera pe supuşi de orice sarcini, şi cine vrea să-l urmeze să vie la dânsul”, afirmaţie ce echivala cu strigarea la oaste (Manole Neagoe). A doua măsură ce trebuie luată numaidecât, este distrugerea celor 2 000 de ieniceri încartiruiţi în capitală. Mai spre seară, domnul şi boierii săi atacă şi distrug în totalitate detaşamentul otoman. În ţară, oştenii voievodului ucid pe toţi cămătarii şi negustorii veniţi din Imperiul Otoman. Ca să preîntâmpine orice atac, Mihai trece la ofensivă, învingând una după alta trupele tătare şi otomane la Giurgiu, Brăila, Hârşova, Târgul de Floci, Silistra, Putineiu, Stăneşti, Şerpăteşti şi Rusciuk, aşteptându-se la o mare confruntare cu Imperiul Otoman.

·         1805: Johann Georg Lehner a inventat "hot dog"-ul.

·         1864: A fost adoptata  noua constituţie a Greciei. A doua Adunare Națională a elenilor care a  avut loc la Atena (1863 – 1864) a hotarat  elaborarea unei noi Constituții. Ca urmare a refuzului de Printului  Alfred al Marii Britanii (care fusese  ales cu o majoritate covârșitoare în primul referendum din țară în noiembrie 1862),de a accepta coroana regatului grec, guvernul grec a oferit coroana a prințului danezGeorge Christian Willem de Casa de Schleswig-Holstein–Sonderburg–Gluecksburg, care a fost încoronat rege constituțional al Greciei sub numele de „George I, rege al elenilor„.

·         1884 (13/25): Premiera, la Teatrul Naţional din Bucureşti, a piesei „O scrisoare pierdută”, de I. L. Caragiale (în distribuţie: Aristizza Romanescu, Constantin Nottara, I. Panu, I. Petrescu). Spectacolul a avut loc dupa ce în seara zilei de 26 octombrie 1884, a avut loc  lectura piesei „O scrisoare pierdută”, în casele lui Iacob Negruzzi, la Iași. Piesa a fost jucată în premieră, pe scena Teatrului Național din București, la 13 noiembrie 1884, înregistrând un mare succes de public, prin seria de 11 reprezentații consecutive, în decurs de numai trei săptămâni.

·         1897:  Fotograful parizian Raoul Grimoin Sanson a brevetat un sistem „ce permitea luarea şi proiectarea de vederi panoramice, dând iluzia realităţii, compus din 12 aparate aşezate în cerc unul lângă altul, în tare să înregistreze imagini animate, sistemul „Multiplex–Cinérama”. Acesta a suferit perfecţionări succesive până în anul 1900, a fost prezentat la Expoziţia Universală de la Paris.

·         1907:  Inginerul francez Paul Cornu reușește primul zbor din lume cu un elicopter. Elicopterul său cântărea 260 de kilograme și s-a mentinut în aer 20 de secunde la o înălțime de 30 cm deasupra Pământului, după care s-a prăbușit.

·         1918: Egipteanul Sa'd Zaghlul înființează partidul naționalist Al-Wafd al-Misri ("Delegația egipteană"), care va juca un rol important în procesul de dobândire a independenței Egiptului.

·         1918:  Trupele aliate occidentale  ocupă Constantinopolul, capitala Imperiului Otoman. Ocuparea militara a  Constantinopolului (Istanbulul zilelor noastre) (13 noiembrie 1918 – 23 septembrie 1923) a urmat semnarii Armistitiului de la Mudros, la sfârșitul Primului Razboi Mondiall. Primele trupe franceze au intrat în capitală pe 12 noiembrie 1918, urmate de cele britanice a doua zi.  Trupele aliate și-au împărțit orașul și au organizat o comisie interaliată militară de administrație începând cu primele săptămâni ale lunii decembrie 1918. Ocuparea Constantinopolului, împreună cu ocuparea Izmirului  a mobilizat fortele naționaliste turce și a dus la declanșarea Razboiului pentru independenta Turciei. Ultimele trupe aliate au părăsit orașul pe 23 septembrie 1923. Primele trupe ale nationalistilor  kemalisti  turci au intrat în oraș pe 6 octombrie 1923.

·         1918: Regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei a renunțat la tron în urma tulburărilor revoluționare.

·         1918: După abdicarea ducelui Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg, teritoriul fostului ducat de Saxa-Altenburg, devine Statul Liber Saxa-Altenburg care va fi încorporat în Turingia în 1920.

·         1950: Generalul Carlos Delgado Chalbaud, președintele Venezuelei, este asasinat la Caracas.

·         1954: Prima cupă mondială de rugby a fost câștigată de Anglia, care a învins Franța în finala disputată la Paris.

·         1960: Cantaretul american Sammy Davis. Jr. s-a casatorit cu actrita suedeza Marry Britt. La acea vreme, mariajele interrasiale erau ilegale in 31 din cele 50 de state ale SUA. 

·         1970: Un ciclon tropical abatut asupra Bangladeshului a facut peste 500.000 de victime intr-o singura noapte, acesta fiind considerat printre cele mai mari dezastre naturale ale secolului trecut. 

·         1971: Sonda Mariner 9 a devenit primul obiect spatial care a ajuns pe orbita altei planete, aceasta zburand in jurul lui Marte. 

·         1980: Naveta spațială Voyager I a retransmis pe Pământ prima imagine din apropierea planetei Saturn.

·         1985: Laharul rezultat în urma erupției vulcanului Nevado del Ruiz a îngropat orașul columbian Armero, ucigând 23.000 de persoane. Lahar este un termen care provine din Indonezia și înseamnă „lavină de noroi”, aceasta provine prin amestecul materialul unei erupții vulcanice ca de exemplu cenușa și blocurile vulcanice amestecate cu apă. Curentul noroios (laharul) poate atinge o viteză de curgere de 100 km/h.

·         1989: Prințul Hans Adam al II-lea devine șeful statului Liechtenstein.

·         1989 - A fost înfiinţat Comitetului de prevenire a torturii (CPT) al Consiliului Europei, abilitat să viziteze toate locurile de detenţie din Europa.

·         1990: A aparut prima pagina World Wide Web (www}. Evenimentul a revolutionat comunicarea, internetul fiind printre cele mai mari descoperiri ale omenirii. Dupa ce in martie 1989, fizicianul Tim Berners-Lee a venit cu propunerea dezvoltarii unui sistem electronic care sa permita accesul la informatie din orice parte a globului, un an mai tarziu proicetul a inceput sa prinda contur. Initial Tim Berners-Lee s-a gandit sa gaseasca o solutie simpla pentru ca echipele de cercetare in domeniul fizicii nucleare sa poata comunica usor cu specialistii CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara), cu sediul in Geneva. Ideea lui Berners-Lee a fost aceea de a face legatura intre mai multe documente prin “hipertext”, astfel ca au aparut primele pagini web. Tot in acea perioada s-a inceput lucrul la primul browser care sa ajute la navigare pe internet. Spre sfarsitul anului 1990 s-au facut insa primele demonstratii de navigare, in prima faza afisarea facandu-se in format text. In primavara anului urmator, CERN a inceput sa foloseasca pentru uz intern sistemul www. Primul navigator performant – MOSAIC – a aparut in 1993, cand a inceput cu adevarat raspandirea interneteului pentru uz civil.

·         1991: Presedintii a 6 partide, PNTCD, PNL, PSDR, UDMR, PER, PAC, membre ale Conventiei pentru instaurarea Democratiei s-au intalnit la initiativa conducerii Forumului Democratic Antitotalitar Roman. Liderii politici au hotarat sa adopte o strategie comuna la alegerile locale.

·         1991 - A fost realizată prima sticlă „Coca Cola” îmbuteliată în România.

·         1992: La limita celor 10 zile acordate de Constitutie, premierul Nicolae Vacaroiu a prezentat Parlamentului componenta cabinetului sau si programul de guvernare. 

·         1994: În Suedia se decide prin referendum intrarea în Uniunea Europeană.

·         1997 - Irakul se opune participării experţilor americani la inspecţiile pentru dezarmare şi îi expulzează pe toţi americanii din cadrul misiunii Naţiunilor Unite pentru dezarmare de pe teritoriul irakian.

·         2000: Adunarea Generala a ONU a adoptat Rezolutia pentru promovarea si consolidarea democratiei, initiata si promovata de Romania. 

·         2000 - Preşedintele Chinei, Jiang Zemin, a efectuat o vizită oficială în Cambodgia. A fost primul şef de stat chinez care a vizitează Cambodgia din anul 1963.

·         2001: Războiul din Afganistan: Trupele Alianţei Nordului au intrat în capitala afgană, Kabul, dupa retragerea talibanilor.

·         2002 - Irakul acceptă Rezoluţia 1441 privind dezarmarea Irakului, adoptată în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU la data de 08.11.2002.

·         2012 - Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Rusiei, Serghei Gubarev, declară în cursul unei conferinţe organizată în capitala regiunii separatiste Transnistria, Tiraspol, că Rusia ar putea recunoaşte independenţa Transnistriei dacă Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea sau neutralitatea

Nașteri

·         354: S-a nascut teologul crestin, Sfântul Augustin din Hippo; (d. 28.08.430). Augustin de Hipona (Sfântul Augustin la catolici, Fericitul Augustin la ortodocși, n. 13 noiembrie 354, Thagaste, Numidia – d. 28 august 430, Hippo Regius, pe teritoriul Algeriei de azi) episcop, filozof, teolog și doctor al Bisericii. A fost episcop, filozof, teolog și doctor al Bisericii si unul din cei mai influenți gânditori, dacă ținem seama de faptul că a ramas o autoritate mai mult de o mie de ani după moartea sa. Operele sale au modificat substanțial gândirea europeană, constituind o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală.

·         532: Augustin de Canterbury, arhiepiscop de Canterbury (d. 604). A fost trimis de către papa Grigore cel Mare să-i convertească pe englezi (care căzuseră din nou în idolatrie) la crestinism. Împreună cu 40 de călugări Sfântul Augustin a ajuns în Anglia, unde l-a convertit la creștinsim pe regele Ethelbert  (care avea o soție creștină pe nume Berta). În acelați an a organizat Biserica acestei tari în 12 dioceze. A fost primul arhiepiscop de Canterbury și primul primat al Kentului, fiind considerat sfant în Bisericile Anglicana, Catolica si Ortodoxa.

·         1312: S-a nascut regele Eduard al III-lea al Angliei; (d. 21 iunie 1377). A  fost rege al Angliei din 25 ianuarie 1327 până la moartea sa. A ramas in istorie  pentru succesele sale  militare și pentru restabilirea autorității regale după domnia dezastruoasă tatălui său, Edward al II-lea. Edward al III- lea a transformat Regatul Angliei într-una dintre cele mai formidabile puteri militare din Europa. El a fost încoronat la vârsta de paisprezece ani,  după ce tatăl său a fost detronat de mama sa și de iubitul aceseia Roger Mortimer. La vârsta de șaptesprezece Eduard a condus o lovitură de stat împotriva lui Mortimer, conducătorul de facto al țării, și a început domnia sa personală. După o campanie de succes în Scoția el s-a declarat moștenitor de drept al tronului francez în 1337, dar cererea sa a fost refuzată in baza Legii salice.Drept urmare, a început ceea ce a devenit cunoscut sub numele de  „Războiul de o suta de ani „. În ciuda unor obstacole inițiale, războiul a  mers  bine pentru Anglia. care a repurtat  victorii la Crécy și Poitiers, in urma carora a incheiat un tratat extrem de favorabil la Brétigny. Domnia lui Eduard al III-lea a fost importanta si in plan  legislativ. Prin statutul Muncitorilor din 1351 a fost abordata problema lipsei forței de muncă cauzată de Ciuma Neagră și prin care s-a încercat stabilizarea salariilor și a prețurilor. Legea a fost descrisă ca fiind o încercare de „a legifera împotriva legii de cerere și ofertă”, ducând la eșecul ei. Cu toate acestea, lipsa forței de muncă a creat o comunitate de interese în Camera Comunelor și în Camera Lorzilor. Altă lege importantă emisa in timpul sau a fost Actul de Trădare din 1351, prin care s-a ajuns la un consens cu privire la definirea acestei controversate infracțiuni. Eduard al III-lea a instituit Ordinul Jartierei pe la anul 1340 sau, după alte surse,patru ani mai târziu, în 1344 si care exista pana in zilele noastre.

·         1486: Johann Eck, teolog german (d. 1543)

·         1572: Chiril Lukaris, patriarh de Constantinopol (d. 1638)

·         1699: Jan Zach, compozitor și muzician (d. 1773)

·         1710: Charles Simon Favart, dramaturg francez (d. 1792)

·         1714: William Shenstone, poet englez (d. 1763)

·         1760: Împăratul Jiaqing al Chinei (d. 1820). Împăratul erei Jiaqing (Împăratul Chia-ch’ing), a fost al cincilea împărat Qing care a domnit  din data de  2.09.1796 pana la moartea sa. A luptat împotrivainfiltrarii  europenilor și  a influenței acestora. A persecutat  populația catolică atât chineza cat si de alte etnii. Deși tatăl săuputernic a abdicat, el a fost cel care a continuat să tragă sforile politicii până la moartea sa, la 7 februarie, 1799. Jiaqing nu trebuie confundat cu imparatul Jiajing (1507-1567) din dinastia Ming. 1796-1820. El a fost fiul Împăratului Qianlong. În timpul domniei sale  a încercat să restaureze statul și sǎ opreascǎ traficul de opium din China.

·         1782: Esaias Tegnér, scriitor suedez (d. 1846)

·         1745: Valentin Haüy, savant francez, întemeietorul primei școli pentru nevăzători din lume (d. 1822)

·         1801: Elisabeth Ludovika de Bavaria, soția lui Frederick William al IV-lea al Prusiei (d. 1873)

·         1801: Amalie Auguste de Bavaria, regină a Saxoniei (d. 1877)

·         1831: S-a nascut  James Clerk Maxwell, fizician britanic ce a influenţat în mod decisiv ştiinţa secolului XX; este cunoscut mai ales pentru lucrarea „Electricitatea şi magnetismul” ce conţine legile de bază ale electromagnetismului şi prevede existenţa unor fenomene precum undele radio (d. 05.11.1879).

·         1833: Edwin Booth, actor american (d. 1893)

·         1848: Prințul Albert I de Monaco (d. 1922)

·         1850 - S-a născut Robert Louis Stevenson, poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză: "Insula comorii", "Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde" (d. 3 decembrie 1894)

·         1869: August Heisenberg, bizantinist german (d. 1930), tatăl fizicianului Werner Heisenberg
* 1872: August Scriban (n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania.

Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât -l și prin reintroducerea semnelor ŭ și ĭ (Ortografia românească, 1912).

Opera sa principală este Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Iași, 1939), bogat în regionalisme, folosit până târziu, mai ales pentru etimologii. A publicat Gramatica limbii românești (morfologia) pentru folosința tuturor (1925).

Este unchiul matern al chimistului Alexandru Balaban.

Scrieri:

• Hiatus, elision und synalöphe im rumänischen vers, publicat de E. Karras, 1903
• Gramatica limbii romînești (Morfologia): Pentru folosința tuturor, 203 p., Inst. de Arte Grafice "Viața romînească", București, 1925
• Dicționaru limbiĭ româneștĭ (Etimologii, înțelesuri, exemple, citațiuni, arhaizme, neologizme, provincialisme), Editura "Presa Bună", Iași, 1939.

August Scriban

·         1878: Max Dehn, matematician german (d. 1952)

·         1886: S-a nascut Mary Wigman, balerina si coregrafa. 

·         1887: Nikolai Ivanovici Vavilov, renumit savant sovietic, genetician, botanist, biolog, geograf, membrul al Academiei de Științe din URSS (d. 1943)

·         1892 - S-a născut poeta Raymonde Han („Cartea dimineţii”) (m.1962).

·         1893: S-a născut (la Galaţi) pictorul Reuven Rubin (numele adevărat: Rivn Zelicovici), stabilit din 1922 în Israel; în anul 1948 a fost numit ambasador în România, fiind primul reprezentant diplomatic al noului stat la Bucureşti; (m. 1974).

·         1899: Iskander Mirza, primul președinte al Pakistanului (d. 1969)

·         1900: Edward Buzzell, regizor american (d. 1985)

·         1904: H. C. Potter, regizor american de teatru și film (d. 1977)

·         1906: Hermione Baddeley, actriță engleză (d. 1986)

·         1907: Giovanna a Italiei, soția regelui Boris al III-lea al Bulgariei (d. 2000)

·         1909: S–a născut Eugen Ionescu (Eugène Ionesco), dramaturg, eseist, poet, considerat un clasic al literaturii absurdului; stabilit definitiv în Franţa din 1939, a devenit membru al Academiei Franceze în anul 1970 (piesele “Scaunele”, “Rinocerii”) (m. 28 martie 1994).

* 1911: Ioan Ploscaru (n. 19 noiembrie 1911, Frata, comitatul Cluj - d. 31 iulie 1998, Lugoj) a fost un episcop greco-catolic român, deținut politic, autor de memorii.

La data de 30 noiembrie 1948, după arestarea episcopului Ioan Bălan, a fost consacrat episcop titular de Trapezopolis și auxiliar al Episcopiei de Lugoj, de către nunțiul apostolic Gerald O'Hara (Episcop de Savannah, Statele Unite ale Americii) la București, asistat fiind de arhiepiscopul romano-catolic de București, Alexandru Cisar, în capela Nunțiaturii Apostolice de la București, aflată la acea vreme pe strada Lueger (în prezent str. Berthelot), la numărul 5.^[1]

O zi mai târziu, la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Episcopul Ioan Ploscaru a fost reținut fără mandat de arestare în 29 august 1949.^[2] A fost încarcerat între anii 1949-1955 și 1956-1964.^[3] În anul 1951 s-a aflat în închisoarea Sighet, în celula de lângă camera în care a murit fericitul episcop Anton Durcovici.

În 1957 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru trădare de patrie și uneltire contra ordinii sociale.^[4]

La 4 august 1964 a fost eliberat din închisoarea de la Gherla, într-un lot din care mai făcea parte, între alții, și părintele Pompeiu Onofreiu de la Sibiu. A fost urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975 i se pregătea un nou proces, însă autoritățile comuniste au renunțat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-și desfășoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârșitul anului 1989.

În 1990, datorită înțelegerii cu mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu, episcopul Ioan Ploscaru a fost primul ierarh unit instalat în propria catedrală episcopală după 1989. Atât Catedrala din Lugoj „Coborârea Sfântului Spirit”, cât și alte biserici greco-catolice din Banat, au fost retrocedate în mod amiabil proprietarului de drept. Astfel, la 21 ianuarie 1990, Ioan Ploscaru a săvârșit prima liturghie arhierească greco-catolică în Catedrala din Lugoj, după prigoana din anii 1948-1989

Episcopul Ioan Ploscaru s-a pensionat în anul 1996. Alexandru Mesian i-a urmat în scaunul episcopal al Lugojului. A decedat la Lugoj în data de 31 iulie 1998.

·         1914: Alberto Lattuada, regizor italian (d. 2005)

·         1917: Robert Sterling, actor american (d. 2006)

·         1918: Jack Elam, actor american (d. 2003)

·         1930: S-a născut (la Căuşanii Noi/Tighina, azi în R. Moldova) Georgeta Horodincă, critic literar, eseistă, prozatoare şi traducătoare; soţia filosofului Nicolae Tertulian; stabilită, din 1982, în Franţa.

·         1931: S-a născut arheologul, istoricul de artă, profesorul şi muzeograful Radu Florescu, o personalitate marcantă a culturii româneşti contemporane, care a adus contribuţii importante la dezvoltarea cercetării arheologice, muzeologiei, conservării, restaurării şi valorificării patrimoniului nostru cultural; (m. 2003). A nu se confunda cu istoricul şi profesorul universitar american de origine romana Radu Florescu (n. 23 octombrie 1925– d.18 mai 2014 ), autor al unor cărţi despre Dracula. Renumitul profesor de la Boston College a dezvăluit lumii adevărata identitate a lui Dracula, prin două volume care au avut un mare succes editorial.

·         1934: Jimmy Fontana, actor, muzician și compozitor italian

·         1935 - S–a născut regizorul de film documentar Vlad Bâtcă (“Apa trece…oamenii rămân”, “Spiritul neînfrângerii”).

·         1938: S-a născut publicistul Anton Uncu (m. 1998). NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a naşterii 15 noiembrie 1938. In 1987, impreuna cu ziaristii Petre Mihai Bacanu, Alexandru Chivoiu si Mihai Creanga, tipareste in ilegalitate ziarul “Romania”, un manifest dur impotriva lui Ceausescu si a camarilei sale. Organele de represiune ii descopera  si in ianuarie 1989 cei patru ziaristi curajosi sunt anchetati de catre Securitate. Petre Mihai Bacanu este arestat, iar Uncu si Creanga sunt exilati la Piatra Neamt, repectiv judetul Gorj. Dupa decembrie 1989, Uncu revine la “Romania libera”, facand parte din consiliul de conducere al ziarului, ca publicist-comentator. In primavara lui 1993, alaturi de bunul sau prieten Aurel Perva (si el plecat dintre noi), au editat publicatia “Informatia”. A fost  redactor-sef al ziarului “Curentul”.  La data de 19 iulie, in timpul vizitei in Statele Unite, presedintele Emil Constantinescu doneaza Muzeului Presei din Airlington o matrita a ziarului “Romania”, opera a celor patru temerari, printre care si Anton Uncu. Acesta, alaturi de Mihai Creanga si Alexandru Chivoiu, au fost invitati speciali ai sefului statului roman, Emil Constantinescu, in capitala americana. A murit in data de 28 iulie 1998.

* 1941: Stela Cemortan (n. 13 noiembrie 1941, Niorcani, raionul Soroca, Moldova – d. 18 aprilie 2014) a fost o pedagogă din Republica Moldova.

Stela Cemortan a fost fiica directorului școlii din localitatea natală. A mers în clasa întâi la 5 ani, primul învățător fiind chiar tatăl său.^[1] A făcut studiile la Școala Pedagogică din Soroca (1957), după care la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat (1962). În 1996 a susținut doctoratul în pedagogie la Universitatea de Stat din Moscova.^[2]

Între 1959–1975 lucrează profesoară la Școala Pedagogică din Soroca, iar din 1975 este inspector, șefa laboratorului „Educație preșcolară” al Institutului de Științe Pedagogice. Mai târziu a devenit profesoară la Institutul de perfecționare a cadrelor didactice, după care profesoară la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”.^[2]

Prin activitatea sa, a contribuit vast la alcătuirea documentelor conceptuale și normative ale educației preșcolare și învățământului general. Punând la bază dezvoltarea personalității copilului de vârstă preșcolară, elaborează „Concepția pentru dezvoltarea sistemului educației preșcolare din țară”, care a servit drept suport științific pentru elaborarea Curriculumului Preșcolar.^[1] A publicat peste 250 de lucrări științifice, monografii, studii, manuale, ghiduri metodice, materiale didactice, printre care:^[2]

• Antologie de texte la literatura pentru copii (Chișinău, 1987)
• Metodica organizării verbal-artistice în grădinița de copii (Chișinău, 1991)
• Dezvoltarea verbal-artistică a preșcolarilor (Chișinău, 1992)
• Abecedarul preșcolarului (2000)
• Jocuri literare (2008) etc.

Stela Cemortan a fost recunoscută ca Eminent al Învățământului Public din RSSM în 1974 și ca Eminent al Învățământului Public din URSS în 1977. A fost decorată cu Medalia „Meritul Civic” în 1996 și cu Ordinul „Gloria Muncii” în 2002.^[2] De asemenea, a primit Medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Științe a Moldovei.

·         1941: Dack Rambo, actor american (d. 1994)

·         1941 - S-a născut poetul George Chirilă („Agora”, „Peisaj de vânătoare”, „Fântâna din lacrimă”).

·         1942 - S-a născut John Paul Hammond, bluesman american.

·         1944 - S-a născut Timmy Thomas, vocalist, pianist şi compozitor american de jazz.

·         1945: John B. Craig, diplomat american

·         1949 - S-a născut Terry Reid, cântăreţ, chitarist şi compozitor britanic.

·         1950: S-a nascut  Ioana Crăciunescu, actriţă şi poetă română (“Ion – blestemul pământului, blestemul iubirii”, “De ce trag clopotele, Mitică?”). În 1991 plecat în Franța, fiind invitată pentru câteva luni, și a rămas 15 ani, dupa care, s-a întors în România, a stat o perioadă scurtă și a plecat în Franța din nou.  A jucat la Paris, la teatrul de poezie românească Opium de la Haute Allier, dar și la Avignon, în Belgia, Luxemburg. A revenit periodic in Romania si a continuat sa joace la Bucuresti si la Teatrul Teatrul Național Radu Stanca Sibiu, a susținut recitaluri de poezie. A jucat în țară în spectacolul din 2004, Hamlet. „Intolerable”, cu o distribuție română, franceză și maghiară, în turneu internațional. Ioana Crăciunescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, a Uniunii Ziariștilor români, a UCIN si UNITER.

Volumele de poezie

• Duminica absentă, Cartea Românească, București, 1980
• Supa de ceapă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981
• Iarna clinică, Cartea Românească, București, 1983
• Mașinăria cu aburi, Editura Eminescu, București, 1984
• Creștet și gheare, Cartea Românească, București, 1998
• Supa de ceapă / Soupe à l’oignon, Editura Brumar, Timișoara, 2007

Filmografie

• Actorul și sălbaticii (1975) - juna patetica
• Ediție specială (1978)
• Ediție specială (1980)
• Ion: Blestemul pămîntului, blestemul iubirii(1978) - Ana
• Artista, dolarii și ardelenii (1980) - pianista
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• La capătul liniei (1982)
• Femeia din Ursa Mare (1982)
• Promisiuni (1985)
• Să-ți vorbesc despre mine (1987)
• Duminică în familie (1988)
• Întâmplări cu Alexandra (1989)
• Quelque part vers Conakry (1992)
• Mensonge (1993)
• Pullman paradis (1995)- Aurora Liceanu
• My friend Christi (2008)
• Undeva la Palilula (2012) - Soție Limoncelli

• 
 
• 

  
  

Ioana Crăciunescu

* 1951: Gheorghe Mulțescu (n. 13 noiembrie 1951, Botoroaga, Teleorman) este un antrenor și fost jucător român de fotbal.

·         1953: Frances Conroy, actriță americană

·         1953: Tracy Scoggins, actriță americană

·         1954: Chris Noth, actor american

·         1955: Cristian Rădulescu (n. 13 noiembrie 1955, com. Cerașu, județul Prahova) este un politician român, membru al Partidului Democrat-Liberal. În legislatura 1990-1992, Cristian Rădulescu a fost ales ca deputat pe listele FSN. În legislatura 1992-1996 și în legislatura 1996-2000, Cristian Rădulescu a fost ales deputat pe listele Partidului Democrat. În legislaturile 2004-2008, 2008-2012 și 2012-2016, Cristian Rădulescu a fost ales senator pe listele PDL. În februarie 2015, Cristian Rădulescu a trecut pe listele PNL.

·         1955: S-a nascut Whoopi Goldberg, actrita americanca, care s-a remarcat in rolurile comice, dar care a cunoscut succesul si cu interpretarile din filmele dramatice. S-a nascut in New York, pe numele adevarat Caryn Elaine Johnson. Vedeta si-a schimbat numele considerand ca cel primit la botez este neinteresant. La varsta de 17 ani si-a abandonat studiile si s-a mutat in California. Ca sa se poata intretine a fost nevoita sa accepte orice fel de slujbe, astfel incat la un moment dat a ajuns sa lucreze intr-o firma de pompe funebre ca si macheuza a decedatilor. In paralel, Whoopi a incercat sa isi faca loc in showbiz, insa nu s-a ales decat cu un premiu de interpretare acordat de o companie de teatru din San Francisco. Dezamagita, s-a intors in New York, iar in 1983 a reusit sa obtina un rol intr-un spectacol extrem de popular la acea vreme. La numai doi ani dupa ce a inceput sa aiba succes pe scena cu scentele sale comice a castigat un Grammy pentru prestatia ei. Producatorii de Hollywood au inceput sa o caute, iar regizorul Steven Spielberg a distribuit-o in rolul principal din filmul “Culoarea purpurie” (“The Color Purple”), o adaptare dupa romanul cu acelasi nume scris de Alice Walker. Productia a primit 10 nominalizari la Oscar si 5 la Globurile de Aur, Goldberg fiind si ea nominalizata la sectiunea “Cea mai buna actrita”. Aceasta a fost rampa de lansare a acesteia, din acel moment si pana in prezent actrita jucand in peste 80 de productii de cinema si televiziune. A fost rasplatita cu un Oscar pentru rolul Oda Mae Brown din “Fantoma” (“The Ghost”) in care au jucat Demi Moore si Patrick Swayze, iar in 1994, 1996 si 1999 chiar a prezentat gala premiilor Academiei Americane de Film, fiind singura femeie care a facut acest lucru.

·         1955 - S-a născut jazzman-ul Romeo Cosma, întemeietor al Clasei de Jazz de la Universitatea de Arte „George Enescu” (CD: „Solo piano in Paris”) independent.
* 1960: Teodora Ungureanu (n. 13 noiembrie 1960, Reșița, județul Caraș-Severin) este o antrenoare și arbitră internațională de gimnastică artistică, respectiv o fostă gimnastă română de talie mondială, medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1976 (Montreal, Canada).

·         1960 - S-a născut Wayne Parker, basist canadian (Glass Tiger).

·         1964: S-a nascut in comuna Letca, jud. Sălaj,  scriitorul, filosoful, orientalistul și traducătorul român, Christian Tămaș.

* 1965: Lucian-Ovidiu Heiuș (n. 13 noiembrie 1965) este un deputat român, ales în 2016.

* 1967: Răzvan Horia Mironescu (n. 13 noiembrie 1967) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Național Liberal.

* 1969: Eugenia Șerban (n. 13 noiembrie 1969, București) este o actriță română.

În anul 2003, în filmul "Dulcea saună a morții", Eugenia Șerban a fost protagonista unor scene de sex cu o femeie într-o saună, prima de acest gen într-un film românesc.^[1][2]

În anul 2014, după ce a renunțat la implanturile mamare care i-au provocat necroza sânilor datorită unui malpraxis,^[3] Eugenia Șerban risca să-și piardă viața dacă nu alegea extirparea ambilor sâni, aparent singura soluție salvatoare.^[4][5]

Eugenia Șerban a fost căsătorită în tinerețe cu un bărbat de origine arabă. Actrița a divorțat de acesta când fiul ei avea doi ani

* 1972: Lilia Bolocan (n. 13 noiembrie 1972, Tîrșiței, Telenești) este un istoric, politician și doctor în psihologie din Republica Moldova, care din 24 decembrie 2009 exercită funcția de director general al Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova (AGEPI).^[1] În anii 2010–2011 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova.^[2]

Lilia Bolocan face parte din Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) din anul 2007.^[3] Este membru al Consiliului Politic Național al PLDM.

* 1981: Adrian Dragoș Iordache (n. 13 noiembrie 1981, Pitești) este un fost fotbalist român, care a evoluat pe postul de atacant. De-a lungul carierei a jucat în România, la FC Argeș, Pandurii și CS Otopeni, în Germania, la Energie Cottbus, în Grecia, la Levadiakos și în Rusia, la FC Șinnik Iaroslavl.

·         1982: Hamdan bin Mohammed Al Maktoum, prinț moștenitor al Dubaiului

* 1985: Oana Valentina Apetrei (n. Pop, pe 13 noiembrie 1985, în Făgăraș)^[2] este o handbalistă română care joacă pe postul de pivot pentru clubul CS Măgura Cisnădie^[3]. În 2011 și 2012, Apetrei a fost convocată la echipa națională a României pentru câteva meciuri de la Trofeul Carpați.

Decese

·         867: Papa Nicolae I (n. cca. 820). Este  primul papa care a revendicat superioritatea puterii pontificale asupra celei imperiale. Ca sef al Bisericii in virtutea originii divine a puterii sale, se considera arbitru al puterii temporale a imparatilor si regilor.

·         1093: Regele Malcolm al III-lea al Scoției (n. 1031)

·         1143: A murit  regele Fulk al Ierusalimului (n.1089/1092 – 13 noiembrie), conte de Anjou   (sub numele de  Fulk al V-lea intre  1109 to 1129), si Rege al Ierusalimului, din  1131 si pana la moartea sa.

·         1319: Eric al VI-lea al Danemarcei (n. 1274)

·         1359: A murit  Ivan al II-lea al Rusiei, Mare Prinț al Moscovei; (n. 30 martie  1326). Ramas in istorie sub numele de Ivan al II-lea Ivanovici cel Drept, a fost Mare Cneaz al Moscovei și Mare Cneaz al Vladimirului între 1353-1359. El a fost al doilea fiu al lui Ivan Kalita, succedandu-l pe fratele său Simeon cel Mândru, care a murit de ciumă. Ca și fratele său, el nu a avut același succes ca tatăl sau bunicul său in expansiunea teritorială, dar cu toate acestea, a anexat zone la sud-vest de Moscova, inclusiv tinuturile  Borovsk și Vereia. In 1353 a fost recunoscut cneaz al Moscovei, cnezatul sau fiind  vasal al Hoardei de Aur mongole. In timpul domniei sale au inceput razboaiele cu Lituania, aliata Poloniei. Tot in timpul domniei sale, cnezatul Moscovei a inceput sa bata moneda proprie. A fost înmormântat în Catedrala Arhanghelului Mihail din Moscova.

·         1460: Prințul Henric Navigatorul, patronul exploratorilor portughezi (n. 1394). Henric Navigatorul  a fost infante al Portugaliei și geograf. El a înființat un observator și o școală de navigație pe Capul Sf. Vincent unde a fost proiectat un nou tip de navă numită caravelă.A  finanțat și expedițiile de-a lungul coastei Africii de Sud. si a  descoperit arhipelagurile Azore și Canare, ajungand  până in Guineea.

·         1606: Geronimo Mercuriali, filolog și fizician italian (n. 1530)

·         1619: Ludovico Carracci, pictor italian (n. 1555)

·         1650: Thomas May, poet și istoric englez (n. 1595)

·         1765: Sophia Dorothea a Prusiei, soția margrafului Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt (n. 1719)

·         1770: A murit  George Grenville,  prim ministru al Marii Britanii între anii 1763-1765, a cărui politică fiscală a fost una din cauzele Revoluţiei Americane; (n. 14.10.1712). Cea mai cunoscuta lege pe care a sustinut-o,  este Legea Stamp, care a instituit un impozit  contestat si  care a provocat o opoziție larg răspândită în coloniile americane ale  Marii  Britanii și care a fost mai târziu abrogată.

·         1771: Konrad Ernst Ackermann, actor german (n. 1712)

·         1810:  Marie Josephine Louise de Savoia, soția regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței (n. 1753)

·         1862: Ludwig Uhland, poet german (n. 1787)

·         1867: Adolphe Napoleon Didron, arheolog francez (n. 1806)

·         1868 - A încetat din viaţă compozitorul Gioacchino Antonio Rossini, cunoscut pentru operele "Bărbierul din Sevillia" şi "William Tell" (n. 29 februarie 1792)

·         1903: A încetat din viaţă Camille Pissaro, un  pictor francez care a jucat un rol decisiv în unificarea mișcării impresioniste și în schimbările ce au avut loc în arta celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, rol recunoscut cu mult mai târziu decât cel al altor pictori contemporani cu el. Prin contribuția pe care a avut-o la formarea artistică a lui Paul Cézanne, Vincent Van Gogh, Paul Gauguin, Georges Seurat și alții, el a influențat indirect apariția picturii moderne din secolul al XX-lea.

·         1913: A murit  istoricul şi bibliograful erudit Nerva Hodoş, unul dintre fondatorii bibliografiei româneşti. Era fiul lui Iosif Hodoș, vicecomite al Zarandului, membru al Academiei Române, și al Anei, fiica lui Simion Balint, unul dintre fruntașii Revoluției de la 1848 din Transilvania si frate cu scriitorii Enea Hodoș și Alexandru Hodoș (Ion Gorun);(n. la Baia de Criș, județul Hunedoara la 20 noiembrie 1869). A urmat Facultatea de Litere la București si incă din timpul studenției 1871, este angajat la Biblioteca Academiei Române, devenind ajutor de bibliotecar, iar apoi prim-ajutor de bibliotecar. Cu începere din 1898, publică, în fascicule, iar apoi în volume, Bibliografia românească veche, lucrare de referință semnată împreună cu Ion Bianu. În 1903-1904 înființează Revista bibliografică, prima publicație de la noi cu acest profil. A organizat și sistematizat colecțiile Bibliotecii Academiei și ale Bibliotecii Adunării Deputaților, militând pentru înființarea de biblioteci publice. A întocmit un catalog general al librăriilor românești pentru anii 1885-1902. A participat la elaborarea volumelor XVI, XVII și XVIII din Documentele Hurmuzaki. Îngrijește, în 1910, o ediție din Dinicu Golescu, Însemnare a călătoriei mele făcută în anul 1824, 1825, 1826, iar în 1912 publică în Convorbiri literare studiul Începuturile tipografiei în Țara Românească. Se stinge prematur din viață la numai 44 de ani.

·         1914: A murit Dimitrie Anghel, poet, prozator şi traducător, (considerat de critica un „Luchian al literaturii”); (n. 16 iulie 1872, Cornești, Iași — d. 13 noiembrie 1914, in localitatea Cornesti, langa Iasi). A fost un reprezentant al simbolismului român. A urmat școala primară și liceul la Iași, între 1879 și 1890, când a părăsit studiile pentru a se dedica scrisului. A călătorit în Italia, Franța, unde a studiat literatura la Sorbona , Elveția și Spania, revenind în țară în 1902. A fost funcționar în Dobrogea (1906–1907), referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (din 1911). Dimitrie Anghel a debutat cu poezii în revista Contemporanul (1890), colaborând apoi, cu poezie și publicistică, la „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatură și artă română”, „Pagini literare”, „Viața românească” etc. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 – 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 – 1910). A fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română. Volumului său de debut, „În grădină” a aparut  in 1905, urmat, în 1909, de Fantazii. Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: Legenda funigeilor(poem dramatic, 1907), Cometa (comedie, 1908, 1912), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), Carmen saeculare (poem istoric, 1909), iar în 1910, Cireșul lui Lucullus (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: Povestea celor necăjiți (1911), Fantome (1911), Oglinda fermecată (1912), Triumful vieții(1912), Steluța. Este membru fondator al Societatii Scriitorilor Romani.

A debutat editorial cu Traduceri din Paul Verlaine în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri În grădină, urmat, în 1909, de Fantazii. Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: Legenda funigeilor (poem dramatic, 1907), Cometa (comedie, 1908, 1912), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), Carmen saeculare (poem istoric, 1909), iar în 1910, Cireșul lui Lucullus (proză). A mai scris și alte volume de proză, între care amintim doar câteva: Povestea celor necăjiți (1911), Fantome (1911), Oglinda fermecată (1912), Triumful vieții(1912), Steluța.

Dimitrie Anghel este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în literatura română. El cultivă mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Este un contemplativ, un visător, care aduce în poezie tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice.

Proza sa vădește înzestrare picturală, eleganță a stilului și vervă polemică.

Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești
într-o fotografie de epocă

Stefan Octavian Iosif si Dimitrie Anghel

Poeta Natalia Negru cu fiica sa, mai întâi soție a lui Șt.O.losif., apoi partenera de viață a lui Dimitrie Anghel

·         1937 - A murit Akop Akopjan, clasic al literaturii armene (n.29.05.1866).

·         1943 - A murit pictorul francez Maurice Denis (n.25.11.1870).

·         1952: Margaret Wise Brown, autoare americană (n. 1910)

·         1954: Paul Ludwig Ewald von Kleist, mareșal german (n. 1881)

·         1955 - A murit Romulus Cioflec, prozator şi publicist (n.23.03.1882)

.

·         1960: Gheorghe Teodorescu Kirileanu (n. 13 martie 1872, Holda, Județul Neamț, azi județul Suceava- d. 13 noiembrie 1960, Piatra-Neamț) a fost un cărturar, bibliofil, folclorist și editor român, membru de onoare (din 1948) al Academiei Române.

Gheorghe Kirileanu s-a născut în familia lui Grigore și a Ioanei Chirileanu, tatăl fiind mai întîi lucrător la pădure, iar apoi pădurar și destoinic vînător de urși.^[2] A început studiile primare la Școala din Broșteni (1879)^[3] și le-a continuat la Școala nr. 1 din Fălticeni^[3]. Cursuri gimnaziale la Fălticeni^[3]. Studiile le-a făcut sub patronimicul Teodorescu (după bunicul de pe mamă, preotul Teodor Ioanovici).

Portretul lui Grigore Chirileanu - de Octav Băncilă (1912)

În 1886 pleacă la Iași pentru a participa la un concurs de burse la seminarul Veniamin Costachi^[3]. Urmează Școala de cântăreți bisericești la Piatra Neamț^[3]. A absolvit apoi la Iași, Școala Normală „Vasile Lupu” ^[3] (1891) și cursul superior al Liceului Particular „Institutele-Unite” (1895). Timp de 1 an a frecventat cursurile Facultății de Litere și Filosofie din Iași^[3]. A urmat apoi Facultatea de Drept între anii 1896-1900^[3]. În anii studenției a adăugat și numele de familie al tatălui (Grigore Chirileanu). Din 1935 s-a stabilit la Piatra-Neamț^[3], în casa anume construită, pentru el și biblioteca sa, pe str. Ștefan cel Mare nr. 25 (astăzi - 27). La 24 februarie 1956 a donat orașului Piatra Neamț biblioteca sa de circa 30.000 de volume, cu publicații dintre anii 1630-1960. Colecția de manuscrise a fost donată Bibliotecii Academiei Române, prin mijlocirea viitorului director Gabriel Ștrempel.

În timpul studiilor a funcționat ca secretar al Consiliului inspectorilor școlari și custode la Biblioteca Universitară din Iași (1897-1900)^[3]. După obținerea licenței în drept a lucrat ca magistrat la Iași apoi la Broșteni^[3].

A atras atenția asupra risipirii manuscriselor lui Creangă, la zece ani după trecerea acestuia în veșnicie. La îndemnul lui Titu Maiorescu, a devenit, din 1906, cel mai important și longeviv editor al scrierilor lui Ion Creangă. A fost, de asemenea, unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu (1905).

În 1906 a intrat în serviciul Casei Regale, unde a primit răspunderea corespondenței în limba română și a petițiilor către suverani. Din 1909 a devenit și bibliotecar al Palatului Regal, precum și colaborator apropiat al Prințului Barbu Știrbey. A fost înlăturat din post în 1930, la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea .

·         1963: Margaret Murray, antropolog și egiptolog englez (n. 1863)

·         1967: Harriet Cohen, pianist englez (n. 1895)

·         1973: Lila Lee, actriță americană (n. 1901)

·         1973: Bruno Maderna, compozitor italiano-german (n. 1920)

·         1974 - A încetat din viaţă actorul şi regizorul Vittorio de Sica ("Ciocciara", "Căsătorie în stil italian", "Grădina familiei Finzi-Contini") (n. 7 iulie 1901)

·         1975: Olga Berggolts, poetă rusă (n. 1910)

·         1977: Constantin C. Giurescu (n. 13/26 octombrie 1901, Focșani – d. 13 noiembrie 1977) a fost un istoric român, membru al Academiei Române și profesor la Universitatea din București. Este fiul lui Constantin Giurescu și tatăl istoricului Dinu C. Giurescu.

Constantin C. Giurescu și-a făcut studiile secundare și superioare la București, ajungând profesor universitar în 1926. În 1931 a fondat Revista istorică română. A fost alături de Gheorghe Brătianu și Petre P. Panaitescu un reprezentant important al curentului „Școala nouă de istorie”, care s-a remarcat prin opoziția făcută generației anterioare, reprezentată îndeobște de N. Iorga.

La capătul anilor '30 a fost un aderent al Dictaturii regale, deținând mai multe funcții importante în stat. A fondat și a condus Institutul de istorie națională din 1941 până în 1948. În 1948 a fost înlăturat din universitate, iar între 1950 și 1955 a fost deținut politic, în infama închisoare de la Sighet. A fost reabilitat ulterior, revenind în facultate (1963) și fiind primit în Academie (1974).

Constantin C. Giurescu este autorul primelor studii importante și bine documentate asupra problematicii Sfatului domnesc și a dregătoriilor boirești, în două cărți, Contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1927) și Noi contribuțiuni la studiul marilor dregători în secolele XIV și XV (1926), depășind astfel contribuțiile aduse anterior de Dimitrie Onciul, Alexandru D. Xenopol și N. Iorga în domeniu

Opera:

• Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut, București 1923
• Les manuscrits roumains de la bibliothèque nationale, Paris 1925
• Considerații asupra istoriografiei românești în ultimii 20 ani, Văleni 1926
• Contribuțiuni la studiul marilor dregători în sec. XIV și XV, 1926
• Un manuscript miscelaneu, 1926
• Uciderea vizirului Mohammed Tobani Buiuc, 1926
• Nicolae Milescu Spătarul, 1927
• Organizarea financiară a Țării Românești, 1927
• Une relation inedite sur la campagne de Pierre le Grand en Moldavie, 1927
• Din istoria nouă a Dobrogei, 1928
• Despre Vlahia Asăneștilor, 1931
• Statut de l'Institut balcanique de recherches historiques, 1932
• Istoria Românilor I-IV
• Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă (1359 - 1595), Întocmit de Grigore Ureche Vornicul și Simion Dascălul. Ediție comentată de Constantin C. Giurescu, Craiova: Editura Scrisul Românesc, 1934
• Die europäische Rolle des rumänischen Volkes, București: Editura Dacia, 1941
• Siebenbürgen: geschichtlicher Überblick, București: Institut für Rumänische Geschichte, 1943
• Principatele române la începutul secolului al XIX-lea, București: Editura Științifică, 1957
• Viața și opera lui Cuza Vodă, București: Editura Științifică, 1966
• Cândea, Virgil; Giurescu, Constantin C.; Malița, Mircea (1966), Pagini din trecutul diplomației românești, București: Editura Politică
• Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre, București: Editura pentru Literatură, 1966
• Transilvania în istoria poporului român, București: Editura Științifică, 1967
• Istoricul podgoriei Odobeștilor: din cele mai vechi timpuri pînă la 1918, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969
• Giurescu, Constantin C.; Giurescu, Dinu (1971), Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri și pînă astăzi, București: Editura Albatros
• Contribuții la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române pînă la 1848, București: Editura Științifică, 1972
• Amintiri, București: Editura Sport-Turism, 1977
• Probleme controversate în istoriografia română, București: Editura Albatros, 1977
• Jurnal de călătorie, București: Editura Sport-Turism, 1977
• Târguri sau orașe și cetăți moldovene: din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, București: Editura Enciclopedică, 1997

Constantin C. Giurescu

Părinți Constantin Giurescu  Copii Dinu C. Giurescu

·         1984: Shisō Kanaguri, atlet japonez (n. 1891)

·         1984 - A murit Eta Boeriu, traducătoare şi poetă (n.23.02.1923).

·         1988: Vlad Georgescu (n. 20 octombrie 1937, București – d. 13 noiembrie 1988, München) a fost un istoric român și, între anii 1983-1988, directorul secției române a postului de radio Europa Liberă din München. La fel ca și alți șefi ai secției române, Vlad Georgescu s-a îmbolnăvit și a murit de un cancer galopant, existând indicii puternice că ar fi fost iradiat sau intoxicat cu o substanță radioactivă. Editorialele sale politice sunt caracterizate de tonul cumpătat și siguranța erudiției. Monografia sa Istoria Românilor rămâne o lucrare de referință a științei istorice românești.

Vlad Georgescu s-a născut la București, la 20 octombrie 1937, într-o familie boierească.^[1]

În scurta biografie inclusă în volumul Istoria românilor, Mihai Botez îi menționează printre înaintașii lui Vlad Georgescu pe generalul I. Georgescu (bunic din partea tatălui) care fusese aghiotant al regelui Carol I și pe Emanoil Porumbaru, bunic din partea mamei, care a fost un important membru al Partidului Național Liberal, ministru de externe (între anii 1914 - 1917) și președinte al Senatului României.^[1]

Vlad Georgescu a urmat cursurile școlare la Liceul Sf. Sava (pe care regimul comunist din România îl redenumise Nicolae Bălcescu). Din timpul liceului, Vlad Georgescu era pasionat de istorie.

În ciuda opreliștilor datorate trecutului politic al familiei, a reușit să intre și să absolve Facultatea de Istorie a Universității din București. A obținut titlul științific de doctor în istorie în anul1970.

La încheierea studiilor universitare a fost repartizat cercetător la Muzeul Româno-Rus, care era condus de așa-numitul Prinț Roșu, Scarlat Callimachi. Când Muzeul Româno-Rus a fost desființat, în 1963, Vlad Georgescu a fost transferat la Institutul de Studii Sud-Est Europene, unde era director Mihai Berza.

A predat istorie la: University of California, Los Angeles (1967-1968), University Columbia, New York (1973) ca profesor la catedra „Nicolae Iorga", University of Maryland și Rutgers University. A fost premiat de Academia R. S. România pentru opera sa istorică. S-a stabilit în Occident în 1979, după ce în 1977 a fost ținut în arest timp de două luni, sub acuzația de trădare, în urma publicării unui text critic la adresa regimului.^[2] A devenit colaborator, apoi director al departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă, între anii 1982 și 1988.

Ca istoric a publicat în Occident Istoria românilor. De la origini până în zilele noastre (prima ediție, 1984), de asemenea Istoria ideilor politice românești (1369-1868). În SUA a publicat cartea Political ideas and enlightement in the Romanian Principalities (1750-1831), la Columbia University Press, 1971, scrisă pe baza tezei sale de doctorat, susținută la București în 1970, intitulată „Gândirea social-politică în Principatele Române în epoca luminilor.”

În 1987, a fost publicată în Statele Unite cartea lui Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Red horizons; editura Regnery), cu dezvăluiri despre sistemul comunist din România, îndeosebi despre regimul Ceaușescu. Vlad Georgescu s-a hotărât să vorbească despre această carte și să difuzeze în serial fragmente din Orizonturi roșii în cadrul unei emisiuni. Inițiativa era periculoasă, și Georgescu a fost chiar avertizat de soacra sa: „M-am întâlnit cu generalul X și mi-a spus: «nu difuza cartea lui Pacepa. Dacă o difuzezi, vei fi lichidat în mai puțin de un an»”. În pofida avertismentului, Georgescu a decis să vorbească despre carte, iar un an mai târziu, în iulie 1988 a fost diagnosticat cu cancer. În august 1988 a făcut cunoscut că medicii i-au depistat o tumoare intracraniană și că urma să fie operat.^[3]

După operație, biopsia a determinat că era vorba de o formă agresivă de cancer. Vlad Georgescu a fost inclus într-un program experimental în Statele Unite ale Americii, unde a fost însoțit de soția sa. Chemoterapia combinată cu iradiere l-a slăbit foarte tare, însă nu a putut vindeca boala. În consecință, Georgescu s-a întors la München, pentru a-și vedea fiul. A murit la Spitalul Bogenhausen la 13 noiembrie 1988.^[4]

Se presupune că a fost asasinat prin iradiere. Noel Bernard și Mihail Cismărescu (Radu Gorun), cei doi directori precedenți ai secției române a postului de Europa Liberă muriseră tot de cancer. Se presupune de asemeni că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.

A cercetat istoria gândirii social-politice din Moldova și Țara Românească, în cartea Ideile politice și iluminismul în Principatele Române 1750-1831 (1972). Autorul susține teza că se poate vorbi de un iluminism și de o epocă a luminilor în Principate. Vlad Georgescu subliniază că iluminismul social-politic din Principate este „un iluminism reformat, nobiliar, similar celui dominant în estul Europei.” După acest autor, iluminismul român este mai apropiat de cel polon sau rus, decât de cel neo-grec.

Referindu-se la gândirea social-politică din Transilvania, Vlad Georgescu a scris că a existat „o influență preponderentă a iluminismului german și austriac, în Transilvania, față de una franceză în Moldova și Țara Românească.” În privința statutului internațional al Principatelor, în lucrarea sus-menționată, „Ideile politice și iluminismul...”, autorul menționează că personalități cum au fost „Mihai Cantacuzino, Enăchiță Văcărescu, Petru Depasta, Dionisie Fotino subliniază insistent faptul că Țara Românească și Moldova au avut tot timpul o existență politică separată de cea a Imperiului otoman, că acesta n-a încălcat niciodată existența lor politică.” (Vlad Georgescu, op. cit. p. 138). Mult mai complexe au fost relațiile cu Rusia, care, în jumătatea a doua a veacului al XVIII-lea, se bucura de numeroase simpatii în Principate, fiind privită ca un aliat firesc în lupta împotriva turcilor (Vlad Georgescu, op. cit. p. 140). Printre membrii partidei filo-ruse s-au numărat personalități ... cum ar fi Gavril Callimachi, Mihai Cantacuzino și chiar Enăchiță Văcărescu, autorul unui exaltat portret al țarinei Ecaterina a II-a. Pe măsură însă ce ieșeau la iveală planurile imperiului țarist, accentele critice devin numeroase, mai ales în timpul ocupațiilor militare din anii 1806-1812 și 1828-1834. Vlad Georgescu conchide că „românii își proclamă o existență politică separată de cea a imperiului otoman și în același timp resping ideea de a intra în sfera de influență rusă sau austriacă.” Românii își urmează propria lor cale, urmărind câștigarea independenței depline, crearea unui stat românesc liber și unitar.

Scrieri:

Din corespondența diplomatică a Țării Românești 1823-1828, București, 1962, 268 p.

Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines', 1761-1830, București, 1970, 197 p.

Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines 1831-1848, București,1972, 291 p.

Une source anglaise relative au commerce sur le Danube (1837-1838), în Revue Roumaine d'Histoire, III (1964), 2, pp. 255-276 (în colaborare)

Unele concepții actuale în istoriografia occidentală privind Congresul de la Viena și Sfânta Alianță, în „Studii”, 4, 1965

Probleme ale gândirii social-politice din epoca luminilor în discuția istoriografiei contemporane, în „Studii”, 5, 1967

Ideile politice și iluminismul în Principatele Române 1750-1831, Editura Academiei RSR, București, 1972, 226 p.

·         1988: Jaromír Vejvoda, compozitor ceh (n. 1902)

·         1996: Bill Doggett, pianist american (n. 1916)

·         1997: Alexandru Bârlădeanu (n. 25 ianuarie 1911, Comrat, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova - d. 13 noiembrie 1997, București)^[1] a fost un economist și om politic român, ministru, membru al Academiei Române.

Numele mamei sale a fost Perpetua Caitas, învățătoare, fiică de preot român dintr-un sat de răzeși.

Economist marxist, a fost membru al Partidului Comunist Român din anul 1943. Pleacă din România după ce Basarabia a fost anexată de către URSS și lucrează la un institut din Moscova de cercetări economice, în timpul derulării celui de al doilea război mondial. Alexandru Bârlădeanu revine în țară în anul 1946 și a ocupat o serie de posturi de mare importanță în diverse ministere de tip economic. Împreună cu Gheorghe Gaston-Marin a fost unui din cei care au implementat impunerea economiei de comandă. A fost reprezentant al României în cadrul CAER-ului, a ocupat poziții de conducere în aparatul departamentelor de stat în planificare precum și în comerțul exterior. Ca ideolog comunist, Alexandru Bârlădeanu și-a atras adversitatea lui Nikita Hrușciov, sfidând planurile URSS-ului pentru crearea unui complex economic suprastatal. Având o carieră politică debordantă, Alexandru Bârlădeanu avansează din poziția de Membru supleant al Biroului Politic de sub Gheorghe Gheorghiu Dej până la postul de Președinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice, trecând prin funcțiile de Membru al Consiliului Executiv și de Membru al Prezidiului Permanent al Congresului al IX-lea al PCR din iulie 1965. Intră în conflict cu Elena Ceaușescu, moment în care demisionează din toate funcțiile deținute în decembrie 1968. Devine membru al Academiei Republicii Socialiste România, fără a fi scris vreo lucrare științifică (fără să fi publicat, dealtfel, nimic). O dată cu venirea anului 1989, semnează celebra „Scrisoare a celor șase” în luna martie. După momentul revoluției din decembrie 1989 când sistemul comunist se prăbușește, Alexandru Bârlădeanu devine demnitar de rang înalt în cadrul structurilor Frontului Salvării Naționale și va beneficia de numeroase onoruri și funcții printre care și cea de Președinte al Senatului României. Cu ocazia decesului liderului țărănist Corneliu Coposu din anul 1995, Alexandru Bârlădeanu recunoaște în mod public că deși el și Coposu aparțineau aceleiași generații, președintele țărănist a ales calea cea dreaptă.^[2]

Din 1960 până în 1962 a fost președinte al Federației Române de Fotbal. În mandatul său, el marginalizează echipa națională de fotbal, retrăgând-o din calificările pentru Campionatul Mondial de Fotbal din 1962^⁠(en), pe motiv că aceasta ar pierde oricum și nu este nevoie să participe astfel la propaganda capitalistă antiromânească.^[3]

A fost căsătorit cu actrița Marcela Rusu după ce aceasta se despărțise de regizorul Moni Ghelerter. Marcela Rusu va deveni mai apoi soția dramaturgului Aurel Baranga. A avut doi copii, Irina și Alexandru (nu se știe exact dacă au fost înfiați sau nu). Ultima sa soție a fost Michaela Pamfil-Bârlădeanu, fosta soție a lui Ion Gerota.

Cronologie

• 1928 absolvent de liceu la Iași
• 1933- admitere la Facultatea de Drept a Universității din Iași
• 1937- anul în care profesorul Gheorghe Zane l-a luat ca asistent la catedra pe care o conducea
• În 1940 revine în Basarabia natală, după anexarea ei de către U.R.S.S.
• În anul 1946 a devenit membru al Partidului Comunist din România.
• În mai 1961 a fost decorat cu medalia A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România.
• În 1989 a fost unul dintre semnatarii scrisorii celor șase (foști lideri ai PCR care îl criticau pe Nicolae Ceaușescu).
• În 22 decembrie 1989, ca urmare a revoluției, a devenit membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, apoi în Biroul Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională.

Alexandru Bârlădeanu

Politicianul Alexandru Bârlădeanu Părinți Perpetua Caitas Căsătorit cu Marcela Rusu, Michaela Pamfil-Bârlădeanu Copii Irina și Alexandru Membru al CC al PMR / PCR În funcție 28 decembrie 1955 – 12 august 1969 Ministrul Comerțului Exterior În funcție 7 octombrie 1948 – 18 mai 1954 Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri În funcție 3 octombrie 1955 - 21 august 1965 9 decembrie 1967 – 27 ianuarie 1969 Vicepreședinte al Academiei Române În funcție 2 februarie 1990 – 1 februarie 1994 Deputat în Adunarea Deputaților În funcție 1946 – 1948 Deputat în Marea Adunare Națională În funcție 1948 – 1975 Senator FSN În funcție 1990 – 1992

·         1997: André Boucourechliev, compozitor francez (n. 1925)

·         1998: Edwige Feuillère, actriță franceză (n. 1907)

·         1998: Valerie Hobson, actriță britanică (n. 1917)

·         2000:  Gheorghe Ghimpu (n. 26 iulie 1937, Colonița, Lăpușna, Regatul României — d. 13 noiembrie 2000, Chișinău, Republica Moldova) a fost un politician din Republica Moldova, fondator al Mișcării de Eliberare Națională, membrul al Comitetului Executiv al Frontului Popular din Moldova, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova ales în mod democratic (1990). A fost deținut politic în perioada sovietică pentru convingerile sale și participarea la fondarea Frontului Național-Patriotic din Basarabia și Nordul Bucovinei (1972).

Gheorghe Ghimpu și–a trăit clipa de fericire la 27 aprilie 1990, fiind primul care a dat jos drapelul sovietic și a arborat tricolorul pe clădirea Parlamentului, actualmente Președinția Republicii Moldova.

Studiază la Universitatea Pedagogică din Tiraspol și absolvește în 1960 Facultatea de Fizică și Matematică. Face studii postuniversitare, doctorand la Institutul de Fizică Biologică al Academiei de Științe al Uniunii Sovietice la Moscova între anii 1970-1971. Activează în învățământul preuniversitar, la Strășeni, și în cel universitar, la Tiraspol și Chișinău.

Sergiu Miron, profesorul de matematică a lui Gheorghe Ghimpu își amintește că tânărul student se interesa nu doar de știința reală, dar și de istoria neamului. "Gheorghe Ghimpu era un student excelent, învăța foarte bine la toate obiectele. În particular discutam chestiunile din istoria neamului. Îmi povestea că aceasta îl interesează mai mult chiar decât propria teză de doctorat.

Mormântul lui Gheorghe Ghimpu. Cimitirul Central din strada Armenească, Chișinău

Gheorghe Ghimpu decedează la 13 noiembrie 2000, în urma rănilor suferite într-un accident rutier petrecut la 27 octombrie 2000, rămas fără elucidare.

Gheorghe Ghimpu și colegul său de asociație Ion Caftanat se deplasau în dimineața zilei de 27 octombrie 2000 spre comuna Târnova, jud. Edineț, unde urmau să se întâlnească cu un grup de veterani de război ai Armatei Române. După 3 ore de drum, la ora 6.30 mașina în care se aflau a fost lovită de un camion.^[19] Versiunea oficială a autorităților - "Dupa trei ore de drum, la 06.30, din cauze deocamdată necunoscute, Ghimpu a pierdut controlul autoturismului și a lovit în plină viteză un copac." (Basa-Press, 14 noiembrie 2000).

În urma impactului Ion Caftanat a decedat pe loc, iar Gheorghe Ghimpu a fost transportat la spitalul din orașul Dondușeni, iar apoi la Spitalul de Urgență din Chișinău, unde a murit la 13 noiembrie 2000.^[20]

Presedintele Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, fratele lui Gheorghe Ghimpu, a menționat în cadrul unui simpozion în memoria lui Gheorghe Ghimpu desfășurat la 27 iulie 2007 că, la vârsta la care a plecat din viață, badea Gicu era încă foarte puternic. "Dacă nu s–ar fi organizat acel accident, astăzi la sigur era printre noi. Totuși, Gheorghe Ghimpu a lăsat în urma sa o comoara, și anume dragostea față de tot ce e romanesc. Nu în zădar, când am ridicat piatra comemorativă la Colonița, am scris pe ea cuvintele lăsate de Gheorghe Ghimpu: "Ne vom salva doar revenind la românism și realizând reîntregirea neamului românesc". A fost greu până acum, dar sperăm că ne va fi mai ușor, deoarece sânge din sângele lui, pentru prima dată de la 40' încoace, de când am fost conduși doar de cei cu școală sovietică, deține o funcție înaltă în acest stat. Primarul Dorin Chirtoaca, acceptând să lupte pentru cauza națională, și–a asumat o mare răspundere și sunt convins că a conștientizat acest lucru".^[21]

A fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.

·         2001: Peggy Mount, actriță britanică (n. 1915)

·         2002: Alexandru Dragomir, filosof român (n. 1916). După 1948, din pricina conjuncturii istorice, devine un „filozof clandestin”: este cunoscut într-un cerc foarte restrâns și nici prietenii nu știu dacă preocupările sale filozofice se concretizează sau nu într-o operă. Dragomir va fi rând pe rând funcționar la serviciul vânzări, corector, merceolog, lucrator la hidrocentrala de la Bicaz. El știe că România devenise o zonă a filozofiei interzise. După moartea sa au iesit la iveală „caietele Dragomir”, conținând însemnările sale pe timp de decenii, un uimitor exercițiu de gândire solitară pură și un amplu interviu, realizat cu Fabian Anton.

·         2003: Kellie Waymire, actriță americană (n. 1967

·         2005: Eddie Guerrero, wrestler american de origine mexicană (n. 1967)

·         2007 - A încetat din viaţă regizorul american Delbert Mann, recompensat în 1955 cu premiile Oscar şi Palme d'Or pentru lungmetrajul "Marty". ("Se mărită Cathy?", "Heidi", "Pe frontul de Vest nimic nou", "Teddy" "Secretele familiei Bell") (n. 1920)

Sărbători

• În calendarul ortodox: +) Sfântul Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului și mama sa, Sf Antuza
• În calendarul romano-catolic: Sf. Stanislau Kostka, călugăr
• Ziua mondială a Bibliei. Sfântul Sinod a instituit această zi în anul 2006.
• Ziua internațională a mimului
• Ziua internațională a educației copiilor nevăzători

VA URMA