MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

SÂMBĂTĂ 21 DECEMBRIE 2019

PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni! 

Nu uitați, sunt tot blocat și nu pot posta decât în grupurile tematice pe care le administrez și, bineînțeles pe pagina mea de blogger. Spuneți și prietenilor Dumneavoastră să mă caute la adresa: dicuoctavian.blogspot.com. Mulțumesc pentru mesaje! Văd că și acolo sunt blocat!

ISTORIE PE ZILE 21 Decembrie

Evenimente

·         69: Senatul Roman il declară  pe Vespasian imparat. Titus Flavius Vespasianus (n. 17 noiembrie anul  9  – d. 23 iunie 79), a fost împărat roman din anul 69 (Anul celor patru împărați), până în anul 79. A fost fondator al Dinastiei Flavilor si  a fost încoronat în perioada de instabilitate politică (război civil) și criză economică lăsate de Nero la moartea sa. Energic si in acelasi timp bun organizator, Vespasian a reusit sa  restabileasca liniştea in imperiul sau si sa puna capat  dezastrului economic provocat de  războiul civil. A reorganizat finanţele şi armata, a întărit frontiera Dunării inferioare, a creat  o flotă în Marea Neagră, a reconstituit Capitoliul şi  alte numeroase edificii din Roma distruse şi a început construcţia Colosseumului. Istoria consemneaza si faptul ca Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. A fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, la care Vespasian dat celebrul sau raspuns : „banii nu au miros” (în latină pecunia non olet).

·         1846: Robert Liston a realizat prima operație chirurgicală sub anestezie, la University College Hospital din Londra

·         1883: Apare, la Socec, volumul "Poezii ” de Mihai Eminescu, sub redacţia lui Titu Maiorescu. Acest volum este primul şi sigurul volum de poezii eminesciene tipărit în timpul vieţii poetului. Volumul conţine o selecţie de poezii eminesciene realizată de Titu Maiorescu, selecţie care cuprinde 64 de poezii în principal antume, dintre care 26 poezii în primă apariţie. Volumul "Poezii " de Mihai Eminescu conţine poza autorului precum şi o prefată de Titu Maiorescu.

·         1891: A fost jucat primul meci de baschet, sport inventat de către americanul James E. Naismith, profesor de educație fizică la colegiul Springfield din Massachusetts

·         1898: Marie și Pierre Curie descoperă radiul

·         1913: A apărut, la New York, primul careu de cuvinte încrucișate semnat de britanicul A. Wynne

·         1927: Prin lege, s–a înființat legația română de la Rio de Janeiro, prima legație română din America de Sud

·         1937: A avut loc premiera primului lung-metraj animat, color și cu sunet, "Albă ca zăpada și cei șapte pitici", produs de Walt Disney 

·         1947: Primă audiție în concertul Filarmonicii bucureștene a oratoriului bizantin de Crăciun „Nașterea Domnului”, de Paul Constantinescu

·         1953: A luat fiinţă Teatrul de Stat de Operetă (ulterior Teatrul Muzical) din Braşov – actualmente Opera Braşov.

·         1958: Generalul Charles de Gaulle a fost ales președinte al celei de–a V–a Republici Franceze

·         1968: Lansarea navei cosmice "Apollo 8" care a efectuat prima oară un zbor circumlunar (21 – 27 decembrie)

·         1969: Un echipaj românesc a efectuat ocolul lumii în 80 de ore cu un avion IL–18 din dotarea TAROM, parcurgând 46.000 km

·         1971: A fost creată organizația umanitară „Medici fără frontiere” – „Medecines sans frontieres”; asociația are drept scop acordarea de ajutor medical în situații de urgență care intervin în urma unui război sau a unei catastrofe naturale.

·         1988: Doi membri ai unei grupări radicale din Libia au făcut să explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localității Lockerbie din Scoția, cauzând una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldată cu moartea a 270 de oameni 

·         1989: La Bucuresti, Ceausescu a convocat un mare miting in sprijinul pozitiei sale fata de evenimentele de la Timisoara. Aflat in balconul C.C. al PCR, Nicolae Ceausescu a inceput sa le vorbeasca muncitorilor adunati in piata. Mitingul se transmitea in direct la radio si televiziune. La un moment dat, in timpul discursului lui Ceausescu, din multime s-au auzit huiduieli si tipete, iar transmisiunea a fost intrerupta. A fost reluata pentru scurta vreme, timp in care romanii au putut vedea cum sotii Ceausescu incearca cu disperare sa tempereze multimea. Mitingul devenise deja unul anticomunist, iar multimea stransa in piata a rupt cordoanele fortelor de ordine. Pe tot parcursul zilei, multi oameni, in general tineri, au manifestat impotriva regimului. In Piata Romana si la Sala Dalles, fortele de ordine au operat arestari si au tras in manifestanti. Sute de persoane s-au regrupat la Universitate unde au ridicat baricade, care in cursul noptii au fost sparte cu tancurile, manifestantii fiind imprastiati ori arestati.

·         1991: A fost semnat, la Alma–Ata, documentul de fondare a Comunității Statelor Independente, care consfințește destrămarea definitivă și dispariția de pe harta politică a lumii a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, desființarea cetățeniei sovietice. Mihail Gorbaciov demisionează din funcția de președinte al URSS.

·         1995: Orașul Bethlehem trece de sub control israelian sub control palestinian

·         1996: Radio 21 începe să emită

·         2001: Senatorii şi deputaţii au aprobat, cu 483 de voturi “pentru” şi 2 voturi “împotrivă”, participarea României în cadrul forţei internaţionale de asistenţă din Afganistan, solicitată Parlamentului de către preşedintele ţării.

·         2007: Spațiul Schengen s-a mărit cu 9 state membre ale Uniunii Europene; Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania,Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia

·         2009: La Palatul Cotroceni are loc ceremonialul de învestire a celui de-al doilea mandat al președintelui Traian Băsescu.

·         2012: Potrivit unor calendare si teorii speculative, este prezis sfarsitul lumii. Apocalipsa din 21 decembrie, numele general dat unor  teorii  speculative conform carora  anul 2012 este un punct cheie în istoria umanitaţii a produs emoţie şi printre mulţi români. Unele dintre aceste teorii sunt legate de sfarsitul lumii, altele vorbesc de o nouă eră în istoria umanității. Alte teorii legate de sfârșitul lumii se numără invazia extraterestra, prăbușirea unui asteroid de dimensiunea celui care a dus la dispariția dinozaurilor, cutremure devastatoare și/sau revenirea antichristului. Pe lângă teoriile legate de sfârșitul lumii, există diverse teorii legate de o nouă eră spirituală sau socială. Alte teorii despre această nouă eră vorbesc despre începerea erei astrologice a  Vărsătorului care, alături de alte ere creează un mare an care apare o dată la 25.920 ani ai Calendarului Gregorian. Un oarecare Zaharia Stichin  prezintă în scrierile sale o altă teorie legată de sfârșitul lumii. El consideră că există o planetă necunoscută încă astronomilor, pe care a numit-o  Planeta X (Nibiru).  Se crede că acesta este corpul ceresc despre care maiașii preziceau că va intra în coliziune în 2012 cu Pamantul și că acesta ne va aduce sfârșitul. Cu toate că adepții sfârșitului din 21 decembrie 2012  continuă să- si  susțină teoria, studiile științifice au demonstrat că posibilitatea intrării în coliziune cu aceasta ipotetica planeta Nibiru (Planeta X) sunt egale cu zero.

·         2014: Președintele Klaus Iohannis a depus juramântul de învestire în ședința solemnă a Senatului și Camerei Deputaților. Ulterior, la Palatul Cotroceni a avut loc ceremonia de predare-primire a funcției de președinte între Traian Băsescu și Klaus Iohannis.

Nașteri

·         1118: S-a nascut  Thomas Becket, Lord Cancelar al Angliei si arhiepiscop de Canterbury, în timpul regelui Henric al II-lea Plantagenet. Ridicându-se împotriva limitării drepturilor Bisericii de către puterea regală, a fost ucis din ordinul regelui in ziua de 29 decembrie 1170. Este venerat ca sfant si martir in Biserica Catolica si de Biserica Anglicana.

·         1401: S-a născut Masaccio (Tommaso di Ser Giovanni di Simone Cassai), pictor florentin, reprezentant al Renaşterii timpurii (Capela Brancacci din Florenţa – frescele “Sfânta Treime” şi “Adam şi Eva izgoniţi din Rai”); (m. 1428). A fost unul dintre initiatorii Renasterii in pictura florentina, inovatiile sale dovedind o viziune care respingea excesele decorative si artificiozitatea stilului gotic, dominant in epoca. Masaccio a murit tânăr, dar opera sa exercită încă din timpul vieții sale u influență uriașă asupra artiștilor nu numai în Toscana, ci în toată Italia. Soluțiile inovatoare ale maestrului florentin încep să fie utilizate în scurt timp. Frescele capelei Brancacci  i-a inspirat printre alții pe Fra Angelico, Piero della Francesca  și pe  Filippo Lippi un calugar carmelit, care a avut posibilitatea să-l urmărească pe Masaccio în timp ce acesta lucra.
* 1596: Thomas Francis de Savoia, Prinț de Carignano (italiană Tommaso Francesco di Savoia, Principe di Carignano, franceză Thomas François de Savoie, Prince de Carignan; 21 decembrie 1596 – 22 ianuarie 1656) a fost comandant militar italian, fondatorul Casei de Savoia-Carignano, o ramură a Casei de Savoia, care a domnit ca regi ai Sardiniei din 1831 până în 1861 și ca regi ai Italiei din 1861 până la detronarea dinastiei în 1946.

Thomas Francis
Prinț de Carignano
Thomas François de Carignan, Prinț de Savoia, de Anthony van Dyck (1634)
Căsătorit(ă)	Marie de Bourbon (c. 1625–56); decesul lui
Urmași Cristina Carlotta Louise Emmanuel Filibert Amedeo Giuseppe Emanuele Eugene Maurice Ferdinando
Tată	Carol Emanuel I de Savoia
Mamă	Catalina Micaela de Austria
Naștere	21 decembrie 1596 Torino, Ducatul de Savoia
Deces	22 ianuarie 1656 (59 de ani) Torino, Ducatul de Savoia

·         1597: S-a nascut la Suceava, Petru Movila, teolog și om de cultură român, fost mitropolit al Kievului, care a avut un rol deosebit în hotărârile Sinodului  de la Iasi din 1642. Cărturarul Petru Movilă, era fiul domnului Moldovei Simion Movilă. Crescut în Polonia, unde a primit educaţie militară şi religioasă, va ajunge mitropolit al Kievului în 1633. A fost un sprijinitor al tiparului şi al şcolii din Ţările Române; (m. 1646, la Kiev). NOTĂ: Biserica Ortodoxă Română îl prăznuieşte la 22 decembrie (ziua morţii sale).

·         1773: S-a nascut  Robert Brown, botanist englez; a descoperit miscarea haotica a particulelor ultramicroscopice intr-un lichid, cunoscuta ca “miscarea browniana”.
* 1800: Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg (21 decembrie 1800 – 30 august 1831) a fost soția lui Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. Louise s-a căsătorit cu Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha la 31 iulie 1817 la Gotha. Au avut doi copii: Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Prințul Albert, soțul reginei Victoria a Regatului Unit.

Căsănicia a fost nefericită din cauza infidelităților lui Ernest iar cuplul s-a despărțit în 1824. Louise a fost obligată să-și părăsească cei doi copii. La 31 martie 1826 căsătoria a fost oficial dizolvată. Șapte luni mai târziu, la 18 octombrie 1826, Louise s-a căsătorit în secret cu fostul iubit, baronul Alexander von Hanstein (mai târziu Contele de Pölzig și Beiersdorf). Viața fericită s-a terminat în februarie 1831 când căsătoria secretă a fost descoperită și și-a pierdut copiii definitiv.

Louise a murit de cancer la vârsta de 30 de ani.

Louise de Saxa-Gotha-Altenburg
Ducesă de Saxa-Coburg-Saalfeld
Pictură de William Corden cel Tânăr, 1844
Date personale
Nume la naștere	Louise Dorothea Pauline Charlotte Fredericka Auguste
Născută	21 decembrie 1800 Gotha
Decedată	30 august 1831 (30 de ani) Paris
Înmormântată	Morizkirche (Coburg)[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
Părinți	Augustus, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin
Căsătorită cu	Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Copii	Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha Albert, Prinț Consort al Regatului Unit
Cetățenie	Saxa-Coburg și Gotha
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Gotha-Altenburg Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Domnie
Domnie	1817–1826

·         1804: S-a nascut Benjamin Disraeli, primul conte de Beaconsfield, prim-ministru al Regatului Unit;(d. 19 aprilie 1881).
* 1818: Amalia, Ducesă de Oldenburg, regină a Greciei (greacă Αμαλία, Βασίλισσα της Ελλάδος; 21 decembrie 1818 - 20 mai 1875) a fost soția regelui Otto al Greciei (1815–1867).

Amalia, Ducesă de Oldenburg
Regina Amalia a Greciei portret de Joseph Karl Stieler
Date personale
Nume la naștere	Amalie Marie Friederike
Născută	21 decembrie 1818 Oldenburg
Decedată	20 mai 1875 (56 de ani) Bamberg
Înmormântată	Theatine Church[*]
Părinți	Augustus, Mare Duce de Oldenburg Princess Adelheid of Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym[*]
Frați și surori	Petru al II-lea, Mare Duce de Oldenburg Anton Günther Friedrich Elimar
Căsătorită cu	Otto al Greciei
Cetățenie	Oldenburg[*]  Regatul Greciei
Religie	luteranism
Ocupație	regină[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Regină
Familie nobiliară	Casa Holstein-Gottorp
Regină a Greciei
Domnie	22 decembrie 1836 – 23 octombrie 1862

* 1836: Teresia Amalia Karolina Josefina Antoinetta de Saxa-Altenburg(Thérèse), (21 decembrie 1836 – 9 noiembrie 1914), a fost prințesă a Suediei și Norvegiei ca soție a Prințului August al Suediei și Norvegiei.
A fost primul copil al Prințului Eduard de Saxa-Altenburg și a Prințesei Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen. Térèse și-a petrecut copilăria în Bavaria. Mama ei a murit la câteva zile după nașterea celui de-al patrulea copil, când Térèse avea patru ani. După decesul tatălui, în 1852, ea a locuit cu verișoara ei, regina Maria de Hanovra, și cu unchiul matern.

Teresia de Saxa-Altenburg, Ducesă de Dalarna

În 1864, Prințul August al Suediei și Norvegiei a vizitat-o la Düsseldorf, și după o săptămână s-a anunțat logodna lor. S-au căsătorit la Altenburg, iar ea a primit titlul de Prințesă a Sudeiei și Norvegiei și Ducesă de Dalarna.

În Suedia numele ei s-a transformat în Teresia. A fost descrisă ca fiind mică și fragilă. Teresia și August nu erau îndrăgostiți dar erau prieteni buni și au trăit în armonie. Nu au avut copii. Teresia a avut probleme mentale și uneori se prăbușea. A fost prietenă cu cumnata ei, Eugenie, și a vizitat-o la Gotland în timpul verilor. Era interesată de muzică și adesea ocupa locul regal la Academia Regală Suedeză de Muzică.

Văduvă în 1873, ea l-a primit ca însoțitor pe omul de stat și scriitorul Louis De Geer. În acest timp, ea a început o corespondență cu Ohan Demirgian, un artist armean cunoscut, cu care ea a făcut cunoștință în 1869, când prezența sa la tribunal a provocat un scandal. Demirgian a fost considerat a fi fost un proxenet, iar acum s-a oferit ca agent al ei în negocierile pentru o nouă căsătorie. În 1875, Fritz von Dardel a scris: Ducesa de Dalarna este acum declarată a nu fi în toate simțurile de rudele sale din Germania și, la cererea acestora, ea va rămâne în Elveția în timpul iernii pentru a fi tratată de un medic. S-a întors în Suedia în 1890, unde a locuit la Palatul Haga. A devenit cunoscută pentru bucătăria ei excelentă, unde a mâncat atât de mult încât cu timpul a devenit obeză. A murit în 1914 la vârsta de 77 de ani.

Prințesa Therese
Ducesă de Dalarna
Date personale
Nume la naștere	Teresia Amalia Karolina Josefina Antoinetta
Născută	21 decembrie 1836 Ansbach
Decedată	9 noiembrie 1914 (77 de ani) Stockholm
Înmormântată	Riddarholm Church[*][1][2]
Părinți	Prințul Eduard de Saxa-Altenburg Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen
Frați și surori	Albert de Saxa-Altenburg Princess Marie Gasparine of Saxe-Altenburg[*] Antoinette de Saxa-Altenburg
Căsătorită cu	Prințul August, Duce de Dalarna
Cetățenie	Germania
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Bernadotte Casa de Saxa-Altenburg

·         1840: Namik Kemal (n. 21 decembrie 1840 - d. 2 decembrie 1889) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori turci ai perioadei numite Tanzimat. Contribuțiile sale au reprezentat un punct de referință în istoria culturii turce, fiind considerat idealul generației sale datorită luptei pe care a dus-o împotriva despotismului și a nedreptății.
* 1845: Emanuil Ungurianu (n. 21 decembrie 1845, Satchinez – d. 25 martie1929, Timișoara)^[1][2] a fost un avocat și filantrop român din Banat.

·         1854: S-a nascut Jules Louis Gilliéron, lingvist francez de origine elveţiană, considerat, alături de E. Edmont, drept creatorul geografiei lingvistice, membru de onoare al Academiei Române; (m.26.04.1926).

·         1861: S-a nascut Constantin Mille, gazetar, scriitor si militant socialist român; (d. 20 februarie 1927). A condus ziarul „Adevărul” (1895-1926) şi a editat ziarul „Dimineaţa” (1895-1926) şi a fost preşedinte al Asociaţiei presei române. Împreună cu Ion şi Sofia Nădejde a contribuit la întemeierea revistei „Contemporanul” (1881-1891) (m. 1927); NOTĂ: „Dicţionarul de literatură română” (1979) dă naşterea la 20.XII.1861

·         1879: Iosif Stalin, conducător al Uniunii Sovietice (d. 1953)

·         1886: Gheorghe Tătărăscu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un sat al comunei Turburea), Gorj - d. 28 martie 1957, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu. Numele lui s-a ortografiat și Tătărescu în epocă.

Este absolvent al Liceului „Carol I” din Craiova.

A fost ambasador la Paris din 1938 și până la 1 septembrie 1939, când a fost chemat în țară (și în locul lui a fost trimis de la Varșovia Richard Franasovici).

La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărăscu a semnat tratatul de asistență mutuală româno-francez ce garanta siguranța unității naționale române după Primul Război Mondial.

A fost căsătorit cu Arethia Tătărescu, președinta Asociației Femeilor din Gorj, implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brâncușila Târgu-Jiu. 

Odată semnat Tratatul de pace, încep atacurile fățișe la adresa lui Tătărescu și a grupării sale. În mai 1947 se dă clandestin publicității memoriul pe care Gheorghe Tătărescu intenționa să-l prezinte și să-l discute în Guvern. În memoriu se aduceau numeroase critici reformelor economice și măsurilor politice opresive ale Guvernului din care încă făcea parte. Organul central de presă al P.N.Ț. „Dreptatea” titra: „P.C.R. nu poate ierta și nu va ierta d-lui Tătărescu actul publicat...”.

Văzând că nu mai poate salva nimic, Tătărescu a încercat să se justifice într-un articol publicat în propria gazetă, „Drapelul”. El declara că participarea sa și a partizanilor săi la această guvernare a vrut să reprezinte o forță de echilibru și de armonizare în guvernul Groza.

Toate încercările lui Tătărescu de a ieși dintr-o situație devenită imposibilă au fost zadarnice. La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase „moțiunea de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe. În ziua următoare toți miniștri tătărescieni sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

Politicianul nu a rămas în închisoarea din Sighet decât până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei.

Nedumerit asupra motivelor pentru care fusese adus de la Sighet la București, Tătărescu încearcă să aducă din proprie inițiativă un supliment de informații despre activitatea sa politică trecută, întocmind un foarte lung memoriu referitor la istoria politică a României în care a fost direct implicat în perioada 1912- 1947. Așa se face că la 20 iulie 1951 termină de scris și semnează respectivul memoriu, în sprijinul anchetatorilor care să-i cunoască trecutul politic dar și vederile de viitor, si în credința că autoritatea superioară va judeca în cunoștință de cauză și va decide cu un ceas mai devreme asupra situației sale de deținut politic încercat și de o grea suferință fizică, pe lângă încărcătura morală și presiunea psihică cauzate de starea în care se afla.

Memoriul este un document de istorie politică, în care sunt menționate cele mai multe din acțiunile politice ale lui Gheorghe Tătărescu, minus, evident, cele care prin natura împrejurărilor i-ar fi îngreunat și mai mult situația de deținut politic. Din decembrie 1950, când fusese adus de la penitenciarul Sighet, în arestul din București al Securității, și până în vara anului 1951, nu se hotărâse încă nimic în privința sa.

În vreme ce Gheorghe Tătărescu era ținut în arestul Securității din Calea Plevnei, lucrătorii din serviciul Evidență al Ministerului Securității Statului căutau în arhive probele incriminatorii din activitatea trecută a lui Tătărescu, pentru a le putea folosi în scop de intimidare în anchetele la care era supus, legate nemijlocit de “Cazul Pătrășcanu” .

În cele din urmă, Gheorghe Tătărescu a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână declarația atât de așteptată de Gheorghiu-Dej și oamenii sai. Toți cei din cazul Pătrășcanu au fost condamnați, unii la moarte, alții la închisoare. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Când a fost, mai târziu, eliberat, aproape concomitent au fost amnistiați de restul pedepsei și condamnații din “Procesul Pătrășcanu” .

Cu două zile înainte de moartea sa, pe 18 martie 1957, la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “ Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”.

În august 1946, delegația română condusă de Gheorghe Tătărescu pleacă la Conferința de Pace de la Paris. Când a luat cuvântul, ministrul român de Externe s-a mulțumit să ceară ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale - frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară - nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”.

La 10 februarie 1947, Gheorghe Tătărescu, în calitate de viceprim-ministru, ministru de Externe și conducător al delegației române, își va pune semnătura pe Tratatul de Pace. Conștient de istorica răspundere, Tătărescu simte nevoia unei justificări prin declarații care le face în preajma plecării la Paris. El afirma că Tratatul de Pace „Trebuie considerat ca un sfârșit și, totodată, ca un început... El lichidează un război pierdut... și constituie un punct de plecare pentru o viață nouă...” Pe când se afla în fruntea delegației României la Paris, Gheorghe Tătărescu a fost îndemnat de oamenii politici români din emigrație să nu semneze și să rămână în străinătate. Răspunsul demnitarului a fost unul calm, cu liniștea celui care se sacrifică: „Gestul refuzului de a semna mi-ar folosi mie, nu țării, deoarece nu ar schimba nimic. Rușii vor continua să rămână. Eu nu cred într-un război între Occident și comunism. Datoria mea este să semnez Tratatul de Pace ca să salvez ce mai rămâne din România. La Ialta, Occidentul ne-a predat rușilor. Conștiința mea de român îmi poruncește să mă întorc în țară și să sufăr cu compatrioții mei [...] Eu aleg, conștient de toate riscurile, lupta pentru români, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procură dată altora”.

Odată semnat Tratatul de pace, încep atacurile fățișe la adresa lui Tătărescu și a grupării sale. În mai 1947 se dă clandestin publicității memoriul pe care Gheorghe Tătărescu intenționa să-l prezinte și să-l discute în Guvern. În memoriu se aduceau numeroase critici reformelor economice și măsurilor politice opresive ale Guvernului din care încă făcea parte. Organul central de presă al P.N.Ț. „Dreptatea” titra: „P.C.R. nu poate ierta și nu va ierta d-lui Tătărescu actul publicat...”.

Văzând că nu mai poate salva nimic, Tătărescu a încercat să se justifice într-un articol publicat în propria gazetă, „Drapelul”. El declara că participarea sa și a partizanilor săi la această guvernare a vrut să reprezinte o forță de echilibru și de armonizare în guvernul Groza.

Toate încercările lui Tătărescu de a ieși dintr-o situație devenită imposibilă au fost zadarnice. La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase „moțiunea de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe. În ziua următoare toți miniștri tătărescieni sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

Mormântul lui Gheorghe Tătărescu (1824-1872), bunicul lui Gheorghe Tătărăscu, la Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj, unde a fost transferat în 2002 de la Poiana – Rovinari

Politicianul nu a rămas în închisoarea din Sighet decât până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei.

Nedumerit asupra motivelor pentru care fusese adus de la Sighet la București, Tătărescu încearcă să aducă din proprie inițiativă un supliment de informații despre activitatea sa politică trecută, întocmind un foarte lung memoriu referitor la istoria politică a României în care a fost direct implicat în perioada 1912- 1947. Așa se face că la 20 iulie 1951 termină de scris și semnează respectivul memoriu, în sprijinul anchetatorilor care să-i cunoască trecutul politic dar și vederile de viitor, si în credința că autoritatea superioară va judeca în cunoștință de cauză și va decide cu un ceas mai devreme asupra situației sale de deținut politic încercat și de o grea suferință fizică, pe lângă încărcătura morală și presiunea psihică cauzate de starea în care se afla.

Memoriul este un document de istorie politică, în care sunt menționate cele mai multe din acțiunile politice ale lui Gheorghe Tătărescu, minus, evident, cele care prin natura împrejurărilor i-ar fi îngreunat și mai mult situația de deținut politic. Din decembrie 1950, când fusese adus de la penitenciarul Sighet, în arestul din București al Securității, și până în vara anului 1951, nu se hotărâse încă nimic în privința sa.

În vreme ce Gheorghe Tătărescu era ținut în arestul Securității din Calea Plevnei, lucrătorii din serviciul Evidență al Ministerului Securității Statului căutau în arhive probele incriminatorii din activitatea trecută a lui Tătărescu, pentru a le putea folosi în scop de intimidare în anchetele la care era supus, legate nemijlocit de “Cazul Pătrășcanu” .

În cele din urmă, Gheorghe Tătărescu a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână declarația atât de așteptată de Gheorghiu-Dej și oamenii sai. Toți cei din cazul Pătrășcanu au fost condamnați, unii la moarte, alții la închisoare. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Când a fost, mai târziu, eliberat, aproape concomitent au fost amnistiați de restul pedepsei și condamnații din “Procesul Pătrășcanu”.

Cu două zile înainte de moartea sa, pe 18 martie 1957, la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes:

“Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”.

Gheorghe Tătărăscu
Date personale
Născut	21 decembrie 1886 Poiana, Gorj
Decedat	28 martie 1957 (71 de ani) București
Înmormântat	România
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Căsătorit cu	Arethia Tătărescu
Naționalitate	România]
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	om politic diplomat avocat
Prim-ministrul României
În funcție 3 ianuarie 1934 – 28 decembrie 1937 25 noiembrie 1939 – 4 iulie 1940
Precedat de	Constantin Anghelescu Constantin Argetoianu
Succedat de	Octavian Goga Ion Gigurtu
Ministrul Afacerilor Străine
În funcție 2 octombrie 1934 – 9 octombrie 1934 11 februarie 1938 – 29 martie 1938 6 martie 1945 – 29 decembrie 1947
Precedat de	Nicolae Titulescu Istrate Micescu Constantin Vișoianu
Succedat de	Nicolae Titulescu Nicolae Petrescu-Comnen Ana Pauker
Partid politic	Partidul Național Liberal Partidul Național Liberal-Tătărescu
Alma mater	Universitatea din Paris
Profesie	Avocat
Membru de onoare al Academiei Române

* 1893: Georges „Géo” Buchard (n. 21 decembrie 1893, Harfleur – d. 22 ianuarie 1987, Mont-Saint-Aignan) a fost un scrimer francez specializat pe spadă. A cucerit șase medalii olimpice, inclusiv două de aur, din patru participări consecutive ale Olimpiade: Paris 1924, Amsterdam 1928, Los Angeles 1932 și Berlin 1936. A fost și triplu campion mondial la individual și dublu campion mondial pe echipe.
* 1893: Franz Joseph Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral, Prinț de Thurn și Taxis,^[1][2] (germană Franz Josef Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral Fürst von Thurn und Taxis^[1][2]; 21 decembrie 1893, Regensburg, Regatul Bavariei^[1][2] – 13 iulie 1971, Regensburg, Bavaria, Germania^[1][2]) a fost al 9-lea Prinț de Thurn și Taxis și Șeful Casei princiare de Thurn și Taxis din 22 ianuarie 1952 până la moartea sa, la 13 iulie 1971.

Franz Joseph
Prinț de Thurn și Taxis
Prințul Moștenitor Franz Joseph (dreapta) și fratele său, Prințul Karl August
Date personale
Nume la naștere	Franz Joseph Maximilian Maria Antonius Ignatius Lamoral von Thurn und Taxis
Născut	21 decembrie 1893 Regensburg, Regatul Bavariei
Decedat	13 iulie 1971 (77 de ani) Regensburg, Bavaria, Germania
Înmormântat	Gruftkapelle, Regensburg
Părinți	Albert de Thurn și Taxis Arhiducesa Margareta Clementina de Austria
Frați și surori	Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis Prince Ludwig Philipp of Thurn and Taxis[*] Prince Raphael Rainer of Thurn and Taxis[*] Karl August, Prinț de Thurn și Taxis Prince Max Emanuel of Thurn and Taxis[*]
Căsătorit cu	Prințesa Isabel Maria de Braganza
Copii	Prințul Gabriel Prințul Michaele Prințesa Elena Prințesa Maria Theresia Prințesa Maria Ferdinande
Cetățenie	Germania
Ocupație	personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Thurn și Taxis
Șeful Casei de Thurn și Taxis
Domnie	22 ianuarie 1952 – 13 iulie 1971 (19 ani, 172 zile)
Predecesor	Albert
Succesor	Karl August

·         1894 - S-a nascut scriitorul Constantin Argesanu (“Pilot fara noroc”, “Tambalul lui Chiron”) (m.19.01.1964).

* 1896: Konstantin Konstantinovici Rokosovski (în rusă Константин Константинович Рокоссовский) (n. 21 decembrie 1896 – d. 3 august 1968) a fost un mareșal rus, de origine poloneză, unul dintre principalii comandanți militari sovietici din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

* 1913: Nicolai Costenco (n. 21 decembrie 1913, Chișinău – d. 29 iulie 1993, Chișinău) a fost un scriitor și poet român basarabean. A fost exilat și deportat în Siberia în 1941.^[1] A studiat la Liceul B.P.Hașdeu din Chișinău și la Universitatea din Iași. Debutează la 1932, prima carte datând din 1937. Până în 1940 colaborează la revista Viața Basarabiei. În volumele Poezii (1937), Ore(1939), Elegii păgâne (1940), Cleopatra (1940) are versuri ce oscilează între dorința de mai bine și tristețea dezolantă cauzată de minciuna vieții. Din 1940 până în 1955 a fost deportat în Siberia.

Creează o poezie vulcanică, ce găsește pentru lava interioară a trăirii erupții exterioare de pajuri de foc și nori de cenușă, pe care o îngemănează în culegerile Poezii alese (1957), Poezii noi (1960), Poezii și poeme (1976), Scrieri (2 volume, 1979) și romanul Severograd (2 volume, 1963, 1970).

·         1917: S-a născut Heinrich Böll, romancier interesat de problemele societăţii germane postbelice, primul scriitor german, de după al doilea război mondial, căruia i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1972 (romanele “Tablou de grup cu doamnă”, “Părerile unui clovn”); (m. 16 iulie 1985).

·         1918: Kurt Josef Waldheim (n. 21 decembrie 1918 - d. 14 iunie 2007, Viena) a fost un diplomat și politician austriac. A ocupat posturile de Secretar General al Națiunilor Unite între 1972 și 1981, și apoi a fost Președinte al Austriei între 1986 și 1992.

·         1921 - S-a nascut compozitorul Stefan Andronic.

* 1921: Karl-Günther Bechem (n. 21 decembrie 1921, Hagen – d. 3 mai 2011, Hagen) a fost un pilot german de Formula 1, care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1952 și 1953.

·         1926 - S–a nascut Georgeta Crainic, pictorita si poeta, stabilita in Canada din 1971.

·         1926 - S-a nascut Freddie Hart (Fred Segrest), cantaret, chitarist si compozitor country american.

·         1933 : S-a nascut Dan Zamfirescu, istoric literar şi scriitor român („Contribuţii la istoria literaturii române vechi”).

·         1934: S-a născut la Bucureşti, Denis Buican, biolog şi filosof român de reputaţie mondială, doctor în litere şi ştiinţe umane al Universităţii Sorbona. A fot un  pionier al radiogeneticii în România (primele sale studii referindu-se la influența electricității asupra plantelor), inginer agronom (1956), doctor în genetică (1961), apoi cercetător științific și cadru didactic universitar la București. În prima sa carte – publicată în limba română în 1969 – Biologie generală, genetică și ameliorare, Denis Buican nu ezită să atace teoria oficială a lui Lîsenko, impusă în ţara noastră şi în fostele „democrații populare”, începând din anul 1948. S-a stabilit la Paris în 1969, cu ocazia participării sale la un congres internațional şi a fost naturalizat francez în 1972. A fost profesor de istorie a științelor la Universitatea Paris X-Nanterre din Franța timp de două decenii (1983-2003). În 1997, prezidează secția Biologie și științe medicale a celui de-al XX-lea Congres international de Istorie a Științelor (Liège). În 1989, cartea sa  intitulată Revoluția evoluției a obținut un Mare Premiu al Academiei Franceze. Denis Buican este autorul unei noi teorii a evoluției, teoria sinergică a evoluției, care completează și reactualizează teoria sintetică dezvoltată prin anii 1940. Este și autorul unei noi teorii a cunoașterii, biognoseologia.

·         1935 - S–a nascut sculptorita Maria Cocea.

·         1935: Stela Popescu s-a născut în localitatea Slobozia Hodorogea,^{[necesită citare]} într-o familie de învățători modești. Mama ei, Valentina, era originară din satul Chiperceni, iar tatăl – Vasile Popescu – din Chiștelnița, județul Orhei, în prezent în Republica Moldova. Prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci dușman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Brașov. În 1953, susține examenul de admitere la facultate și este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunță după un an și jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, iar în paralel continuă să susțină spectacole de teatru. La sfârșitul facultății, este repartizată la Teatrul din Brașov, acolo unde ajunge să susțină 400 de spectacole pe an.^{[necesită citare]} Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În 1969, Stela părăsește Revista și se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în 2017. În paralel, susține și o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puțin timp după divorțul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole "Boema" de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", unde lucrează și în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase" și pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu strălucește în piese precum "Omul care a văzut moartea", "Mama Boema", "Boema, slăbiciunea mea" etc. A jucat 18 ani în "Preșul", 12 ani în "Pețitoarea" și 10 ani în "Plicul". A avut șansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.

Între anii 1971 și 1979 face cuplul, pe scenă și la televiziune, cu Ștefan Bănică. Cât despre longevivul cuplu umoristic Stela - Alexandru Arșinel, care a început în 1979, acesta a fost garanția umorului de calitate și în prezent, dar și în trecut, când textele scenetelor erau semnate Mihai Maximilian.

În 1958, debutează în cinematografie în pelicula Alo? Ați greșit numărul. A jucat în peste 25 de filme precum Nea Mărin miliardar (1979), Pe malul stîng al Dunării albastre (1983), În fiecare zi mi-e dor de tine (1988), etc.

Stela Popescu a făcut o carieră și în televiziune. A jucat în televiziune de la înființare până în prezent, în piese de teatru și emisiuni de divertisment, reușind să transmită ceva din spiritul satiric și contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octavian Sava sau Dan Mihăescu. TVR a scos pe piață DVD-urile "O stea printre stele" (2006) și "Stela și Arșinel" (2005) care reunesc o parte dintre aparițiile televizate ale Stelei Popescu.

Stela Popescu și George Ivașcu

Începând jumătatea anilor '90, Stela Popescu a fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea și Național TV

Joacă în serialul TV "Cuscrele" (2005-2006) precum și în telenovelele "Râzboiul sexelor" (2007-2008), "Regina" (2008-2009) și "Aniela" (2009-2010) în rolul Coanei Chiva. În 2011 revine cu o participare specială în telenovela Iubire și Onoare.

Pe 23 noiembrie 2017 în jurul orei 15:40, Stela Popescu a fost găsită fără semne vitale, cu rană la cap, de către fiica adoptivă Doina Maximilian, căzută în interiorul casei de pe strada Alexandru Donici din București în care locuia. După efectuarea autopsiei de către medicii legiști, s-a stabilit faptul că moartea actriței s-a produs în urma unui accident vascular cerebral masiv suferit cu mult timp înainte de a fi găsită de fiica acesteia. Se crede că decesul a avut loc cu cel puțin 12 ore înainte.^[5] Trupul artistei a fost depus la Teatrul de Revistă Constantin Tănase. Stela Popescu a fost înmormântată cu onoruri militare lângă soțul ei, Mihai Maximilian, la Cimitirul Cernica, duminică 26 noiembrie.^{[6][7] A jucat în filme:} 

• Las Fierbinți (serial PRO TV, 2017) - directoarea scolii (aparitie episodica)
• Mamaia (2013)
• Rămâi cu mine (2013)
• Toată lumea din familia noastră (2012)
• Războiul sexelor (serial Acasă TV, 2007)
• Mașini și Mașini 2 - dublaj Flo (voce vers.română)(2006), (2011)
• Cuscrele (serial National TV, 2005)
• Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)
• A doua cădere a Constantinopolului (1994)
• Maria Mirabela în Tranzistoria (1989)
• În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
• Figuranții (1987)
• Secretul lui Nemesis (1987)
• Vară sentimentală (1986)
• Galax, omul păpușă (1984)
• Un petic de cer (1984)
• Zbor periculos (1984)
• Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
• Căruța cu mere (1983)
• Am o idee (1981)
• Ana și hoțul (1981)
• Grăbește-te încet (1981)
• Nea Mărin miliardar (1979)
• Drumuri în cumpănă (1978)
• Tufa de Veneția (1977)
• Ultima noapte a singurătății (1976)
• Elixirul tinereții (1975)
• Despre o anumită fericire (1973)
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Astă seară dansăm în familie (1972)
• Recomandări (1971) (TV)
• Pantoful Cenușăresei (1969)
• Vin cicliștii (1968)
• Faust XX (1966)
• Sărutul (1965)
• Omul de lângă tine (1961)
• Alo? Ați greșit numărul (1958)

A avut roluri în teatrul radiofonic:

• Agachi Flutur
• Avarul de Molière
• Burghezul gentilom
• Cafeneaua cea mică
• Catrina din Heilbrunn
• Caviar, vodka si bye bye
• Cinci cânticele
• Coana Chirița cântăreță
• Dimineața pierdută
• Din nou... Caragiale
• Divanul Persian
• Doamna ministru
• Fata cinstită de Carlo Goldoni
• Ferma de struți
• Filantropul
• Franțuzitele și un poet romantic
• Gaițele (varianta 1964)
• Gaițele (varianta 2002)
• Hangița de Carlo Goldoni
• Hades în război
• Încurcă lume
• Leac pentru chelie
• Mânastirea din Parma
• Mizantropu
• Nunta lui Figaro
• O viață pe roată
• Rinocerii de Eugen Ionescu
• Sânziana și Pepelea
• Stăpânul tăcerii
• Suflete moarte
• Trenurile mele de Tudor Mușatescu
• Un cuib de nobili

A avut roluri în teatru: Teatrul de Revistă Constantin Tănase (1963-1969 și 1993-2017) - selectiv

• Stela,de la Tanase (2016)
• Aplauze, Aplauze (2010)
• Revista revistelor
• Omul care a văzut moartea
• Te aștept diseară pe Lipscani
• Nevestele vesele... la Boema (1979)
• Boema, slăbiciunea mea (1980)
• În grădina bucuriilor (1975)
• Constelația Boema (1984)
• Boema, bucuria mea (1985)
• Stela, stelele și Boema (1987)
• Buna seara,Boema (1989)

Teatrul de comedie (1969-1993) - selectiv

• Dispariția lui Galy (Brecht)
• Un om egal un om (Brecht)
• Mutter Courage (Brecht)
• Mandragora (Machiaveli)
• Steaua fără nume (Mihail Sebastian)
• Preșul (Ion Băieșu) - piesă care s-a jucat 18 ani
• Pețitoarea (Thornton) - piesă care s-a jucat 12 ani
• Plicul (Rebreanu) - piesă care s-a jucat 10 ani
• Trei surori (Cehov)
• Marele feudal (Al. Mirodan)
• Curcanul
• Turnul de fildeș - Premiul pe țară pentru cel mai bun rol secundar
• Sfântul Mitică Blajinul (Aurel Baranga)
• Capcană pentru un bărbat singur (Neil Simon)

Opera Comică pentru Copii - selectiv

• Piatra din casă
• Cântăreț
• Chirița

* 1935: John Guilbert Avildsen (n. 21 decembrie 1935,^{[1][2][3][4][5]} Oak Park, SUA^[6][2][7] – d. 16 iunie 2017,^[8][4][5] Los Angeles, SUA^[8]) a fost un regizor american de film. A câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru Rocky (1976). A mai regizat Joe, Save the Tiger, Fore Play, The Formula, Neighbors, For Keeps, Lean on Me, The Power of One, 8 Seconds, Inferno, Rocky V și primele trei filme din seria Karate Kid.

·         1937: Jane Fonda (n. 21 decembrie 1937) este actriță, scriitoare, activist politic, model și profesor de fitness american. A cunoscut faima în anii 1960, cu filme precum Barbarella și Cat Ballou . A câștigat două premii Oscar și a primit mai multe premii și alte nominalizări. La 15 ani de retragere din lumea filmului, a revenit în 2005 cu Monster in Law, urmat de Georgia Rule doi ani mai târziu. De asemenea, a produs și a jucat în mai multe videoclipuri de promovare a exercițiilor de fitness lansate între 1982 și 1995.

Fonda este activistă pentru mai multe cauze politice, una dintre cele mai notabile și controversate a fost opoziția ei față de Războiul din Vietnam. De asemenea, a protestat față de Războiul din Irak și violența împotriva femeilor. S-a descris ca fiind liberală și feministă. În 2005, Fonda a lucrat alături de Robin Morgan și Gloria Steinem pentru a fonda "Women's Media Center", o organizație care lucrează pentru a amplifica vocile femeilor în mass-media prin intermediul advocaturii, mass-media și pregătirii pentru conducere. Din 2001, după divorțul de Ted Turner, Fonda a redevenit creștină. A publicat o autobiografie în 2005.

·         1938: S-a născut actriţa şi profesoara Adela Mărculescu. Este actriță la Teatrul Național din București şi din 2001 este cetățean de onoare al municipiului București.   Actriței Adela Mărculescu i-a fost conferit în 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. A interpretat roluri în piese de teatru: 

• Alexandru Lăpușneanu
• Cine a fost Adam?
• Idolul și Ion Anapoda
• Între patru ochi
• Despot Vodă
• Torquato Tasso
• Un anotimp fără nume
• Capcana
• Omul care a văzut moartea
• Vrăjitoarele din Salem
• Trilogia antică
• Poveste din Hollywood
• Harvey
• Dragă mincinosule
• Vecina de alături
• Anul viitor la aceeași oră
• Mașinăria Cehov
• Viață de actor
• Dulcea pasăre a tinereții
• Take, Ianke și Cadîr
• Dona Diana

A jucat în filme: 

• Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - dublaj de voce
• Serbările galante (1965)
• Ceața
• Hyperion (1975) - ca Thea
• Galax
• Dumbrava minunată (1980) - Toamna
• Alo, aterizează străbunica!... (1981)
• Un oaspete la cină
• Să-ți vorbesc despre mine
• Surorile (1984)
• Declarație de dragoste (1985)
• Primăvara bobocilor (1987)
• Cine iubește și lasă
• Iancu Jianu, haiducul
• Bătălia pentru Roma
• Dușmanul dușmanului meu (1999)
• Păcală se întoarce (2006)

·         1938: Frank Moorhouse, scriitor australian

·         1940: Frank Vincent Zappa (n. 21 decembrie 1940 - d. 4 decembrie 1993) a fost un compozitor, chitarist electric, producător și regizor de filmamerican. Într-o carieră ce a durat mai mult de 30 de ani, Zappa a scris rock, jazz, muzică electronică, muzică orchestrală și musique concrète. De asemenea a regizat filme de lung-metraj și videoclipuri muzicale, realizând și multe coperte de albume. Zappa a produs aproape toate din cele peste 60 de albume pe care le-a lansat solo sau alături de trupa Mothers of Invention.

·         1940 - S-a nascut Paul (Ray Hi Debrand), cantaret si compozitor american (Paul & Paula).
* 1942: Stela Cheptea (n. 21 decembrie 1942, Suceava) este un istoric român, specialist în arheologie medievală. Timp de peste 40 ani a desfășurat o activitate de cercetător științific, iar în prezent este director al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române – Filiala Iași. În decursul activității sale a obținut o serie de premii, iar două lucrări publicate de ea au fost premiate de Academia Română (1984 și 1994).

·         1942 - S-a nascut Carla Thomas, cantareata soul americana.
* 1942: Hu Jintao (Chineză simplificată: 胡锦涛; Chineză tradițională: 胡錦濤; pinyin: Hú Jǐntāo; n 21 decembrie 1942) este fostul lider suprem al Republicii Populare Chineze, care a deținut în același timp funcțiile de Secretar General al Partidului Comunist Chinez din 2002 până în 2012, Președinte al Republicii Populare Chineze din 2003 până în 2013 și Șef al Comisiei Militare Centrale din 2004 până în 2013, succedând în aceste funcții lui Jiang Zemin.

·         1943 - S-a nascut Albert Lee, chitarist si compozitor american.
* 1943: Masafumi Hara (n. 21 decembrie 1943) este un fost fotbalist japonez.

·         1944 - S-a nascut compozitorul Corneliu Patrascu.

·         1946 - S-a nascut Kevin Peek, chitarist australian (New Seekers, Sky).

·         1946 - S-a nascut Carl Wilson, membru al celebrei formatii a anilor `60 “The Beach Boys” (m.12.02.1998).

·         1949 - S–a nascut Eugene Raica, istoric literar si eseist; stabilit in Statele Unite.

* 1949: Thomas Isidore Noël Sankara (n. 21 decembrie 1949 – d. 15 octombrie1987) a fost un revoluționar marxist, teoretician pan-africanist și președintele Burkinei Faso în perioada 1983 - 1987. Considerat o figură emblematică și carismatică a revoluției, el este portretizat în general ca un „Che Guevara al Africii”.^[1][2][3]

Sankara a câștigat puterea în 1983, la vârsta de 33 de ani, în urma unei lovituri de stat susținute de populație, având drept țel eliminarea corupției și a dominației fostei puteri coloniale franceze.^[4]

·         1954 - S–a nascut, la Cluj, Nicolae Kruch, artist plastic.

* 1954: Christine Marie Evert (n. 21 decembrie 1954, Fort Lauderdale, Florida) este o fostă jucătoare americană de tenis. Chris a fost cel mai mult timp (1000 de zile) sportiva numărul 1 la tenis. Este considerată și în prezent ca una din cele mai bune jucătoare de tenis din lume. Punctul ei tare era lovitura necruțătoare cu reverul. Pentru iubitorii de tenis, au rămas neuitate duelurile ei cu marea sportivă Martina Navrátilová.

* 1958: Ioan Dinuță (n. 21 decembrie 1958, București) este un economist, absolvent în 1985 al Academiei de Studii Economice din București și politician român, membru din 6 ianuarie 1990 al PNȚ-CD. A fost primar al sectorului 6 în perioada iunie 1996 - iunie 2000 din partea CDR, iar în 1992 - 1996 a ocupat la aceeași primărie funcția de viceprimar. A fost economist în secția de mecanizare a I.A.S. din Chișineu-Criș și contabil-șef în comuna Zarea.^[1]

* 1959: Michael Spindelegger (n. 21 decembrie 1959, Mödling, Austria Inferioară) este un politician austriac, fost ministru al Finanțelor și Afacerilor Externe. De asemenea, el a fost vice-cancelar al Austriei și președinte al Partidul Popular Austriac, funcții la care a renuțat spontan în 2014.

* 1961: Jon Ola Sand (n. 21 decembrie 1961) este un producător norvegian de televiziune pentru postul național NRK.

Are peste 15 ani de experiență, lucrând pentru producții și co-producții majore pentru NRK și TV2, precum și pentru companii independente. Sand este un membru al Academiei Internaționale de Știință și Artele Televiziunii. Sand a produs și regizat o varietate de programe TV, cum ar fi Concertul Premiului Nobel pentru Pace și Selecția Națională norvegiană pentru Concursul Muzical Eurovision, Melodi Grand Prix.

În data de 26 noiembrie 2010, dupa demisia lui Svante Stockselius, Jon Ola a fost desemnat de către EBU drept Supervizor Executiv al Concursului Muzical Eurovision.

* 1963: Nicolae Bunea (n. 21 decembrie 1963, Bălți)^[4] este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova. Ultima dată a activat la clubul Zaria Bălți din Divizia Națională, în calitate de antrenor principal, până în octombrie 2014.^[5]

Deține Licență PRO UEFA de antrenor.^[4]

* 1963: Dmitri Olegovici Rogozin (în rusă Дмитрий Олегович Рогозин, n. 21 decembrie 1963, Moscova) este un politician rus, diplomat, doctor în filosofie. Din decembrie 2011 este viceprim-ministru al Rusiei. Din ianuarie 2008^[1] până în decembrie 2011 a fost reprezentant permanent al Federației Ruse la NATO.

La 17 martie 2014, a doua zi după referendumul din Crimeea, Rogozin a devenit una dintre primele 7 persoane din Rusia care au fost sancționatede Statele Unite ale Americii, Canada și Uniunea Europeană, prin interdicția de călătorie în aceste zone, dar și confiscarea tuturor activeloraflate pe teritoriul acestor țări.^[2] Prin intermediul unor postări pe Twitter, Rogozin a ironizat sancțiunile declarând că nu are active peste hotare.^[3]

* 1967: Simona Renciu (n. 21 decembrie 1967^[1]) este o fostă gimnastă română. În 1983 a câștigat medalia de argint cu echipa la Campionatul Mondial din 1983.^[2] Sora sa geamănă, Camelia Renciu, a participat la Olimpiada din 1984.^[3] A emigrat în Luxemburg în 1992,^[3] acolo unde a lucrat ca arbitră pentru Federația de Gimnastică din Luxemburg și ca antrenoare la clubul Le Réveil Bettenbourg.^[4]

·         1967: Miheil Saakașvili (în georgiană მიხეილ სააკაშვილი; în ucraineanăМіхеїл Саакашвілі; n. 21 decembrie 1967, Tbilisi) este un politiciangeorgiano-ucrainean,^[2] care fost președinte al Georgiei de la 25 ianuarie 2004 până la 17 noiembrie 2013. În prezent este guvernator al regiunii Odesa din Ucraina.

Prenumele său este câteodată scris „Mihail”, deși transliterarea corectă georgiană este „Miheil” (მიხეილ) și nu „Mihail”.

* 1967: Emil Caras (n. 21 decembrie 1967) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova. În prezent el activează ca antrenor secund la clubul Al-Arabi din Qatar.^[1] El și-a făcut debutul profesionist în Prima Ligă Sovietică în 1985 la echipa FC Zaria Bălți.^[2]

El este nepotul antrenorului selecționatei Moldovei, Ion Caras.

* 1969: Julie Delpy (n. 21 decembrie 1969) este o actriță, scenaristă și cantautoare franceză, care a jucat în peste 30 de filme. Printre acestea se numără Europa Europa (1990), Voyager (1991), Trei Culori: Alb(1993), Înainte de răsărit (1995), An American Werewolf in Paris (1997), Înainte de apus (2004), 2 Days in Paris (2007) și Înainte de miezul nopții(2013). A fost nominalizată la trei Premii César și două Premii Oscar pentru cel mai bun scenariu adaptat. S-a mutat în Statele Unite în 1990, primind cetățenia în 2001.^[7][8]

* 1970: Adrian Suciu (n. 21 decembrie 1970, Năsăud) este un poet și prozator român. A publicat: 

• E toamnă printre femei și în lume, versuri, Ed. Echinox, Cluj, 1993;
• Singur, versuri, Ed. Euphorion, Sibiu, 1996;
• Plus, pamflete politice, Ed. Trimera, Cluj, 1997;*
• Nopți și zile, versuri, Ed. Arhipelag, Târgu Mureș, 1999;
• Just So Poems, versuri, Ed. Cartimpex, Cluj, 2000 - volum bilingv (română-engleză), coautor - Sorin Grecu; traducerea poemelor îi aparține lui Ioan A. Popa;
• Din anii cu secetă, versuri, Ed. Grinta, Cluj, 2005;
• Sex cu femei, roman, Ed. Tritonic, București, 2008 (coautor Ștefan Doru Dăncuș);
• Viața fără urmări, versuri, Ed. Brumar, Timișoara, 2010 ^[1];
• Mitologii amînate, Ed. Herg Benet, 2011^[2];
• Un roman de rahat, Ed. Tritonic, București, 2013;
• Profetul popular, versuri, Ed. Tracus Arte, București, 2015 ^[3] [4]

* 1977: Emmanuel Macron (pronunție franceză:  /emanɥɛl makʁɔ̃/; n. 21 decembrie 1977,^[1] Amiens, Republica Franceză) este președintele Franței. Din 2006 până în 2009 a fost membru al Partidului Socialist (Parti Socialiste, PS). Din august 2014 până în august 2016 a fost ministru al economiei în al doilea guvern Valls sub președintele François Hollande (PS).

* 1977: Mark Shouldice (n. 21 decembrie 1977; cunoscut în mediul profesional ca Mark Dice) este un blogger american, personalitate YouTube^[2] și autor, anterior cunoscut pentru teoriile sale de conspirație despre societățile secrete precum Grupul Bilderberg, evenimentele din Bohemian Grove (Bohemian Club), Satanism și „controlul” Illuminatiasupra lumii.^[3][4][5][6]

Dice este, de asemenea, un popular YouTuber, canalul său cu un conținut preponderent de dreapta și conservator, având peste 1 milion 80 de mii de abonați (în august 2017).^[7]

* 1980: Rita Borbás (n. 21 decembrie 1980) este o jucătoare de handbaldin Ungaria. În prezent evoluează la clubul UKSE Szekszárd.
* 1981: Ricardo Manuel Ferreira Sousa (n. 21 decembrie 1981, Paços de Ferreira, Portugalia), cunoscut sub numele de Cadú, este un fotbalist portughez ce în prezent joacă pentru Leixões SC. Acesta a jucat în România în perioada (2006-2014) la CFR Cluj, fiind și căpitanul formației ardelene.

Cadu e este unul dintre cei mai de succes fotbaliști din ulimii ani din România, reușind în intervalul de ani 2008-2012, să ridice din această postură de căpitan nu mai puțin de 8 trofee pentru CFR Cluj: 3 Campioante ale României (2008, 2010, 2012), 3 Cupe ale României (2008, 2009, 2010) și 2 Supercupe (2009, 2010).

Ricardo Cadu este în acest moment al doilea jucător străin în topul celor mai multe meciuri oficiale jucate în istoria fotbalului din România, după conaționalul său, Mario Camora, de asemenea jucător al lui CFR Cluj, care i-a depășit recordul în luna aprilie 2018.

* 1982: Valeriu Andronic (n. 21 decembrie 1982, Chișinău) este un fotbalist din Republica Moldova, care în prezent evoluează la echipa Milsami Orhei din Divizia Națională.^[1]

Unul din cei doi fii ai săi, David, la fel este fotbalist și ei au jucat la nivel oficial competitiv pentru echipe diferite, unul împotriva altuia: meciul Milsami Orhei – Speranța Nisporeni (scor 1-0 pentru Speranța) din 1 noiembrie 2015^[2] a fost și primul meci din Divizia Națională din Moldova când un tată și fiul său au jucat unul împortiva altuia.^[3]

* 1982: Edwin Carlos „Eddie” Colón (n. 21 decembrie 1982)^[1] este un wrestler profesionist portorican ce activează în WWE alături de Epico formând o echipă numită Shining Stars.

* 1982: Peter Joppich (n. 21 decembrie 1982, Koblenz, Germania) este un scrimer german specializat pe floretă. Este de patru ori campion mondial în 2003, 2006, 2007 și 2010 și campion european în 2013. Cu echipa Germaniei a fost laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2012, campion mondial în 2003 și campion european în 2013.

* 1984: Thiago Alberto Constância (n. 21 decembrie 1984), cunoscut mai ales ca Alberto Thiago sau simplu Thiago, este un fotbalist brazilian, în prezent liber de contract.

În cariera sa el a jucat la câteva cluburi din Brazilia, apoi a trecut în Europa jucând la Sheriff Tiraspol,^[2] Dinamo București,^[3] și Karpaty Lvov.^[4]

* 1985: Cristina Raluca Croitoru^[1] (n. 21 decembrie 1985, București,  România)  este o fostă luptătoare amatoare română care participă în competiții la lupte libere, categoria 48 de kilograme feminin. Este membră a clubului CSA Steaua București^[2]

Este câștigătoare a două medalii de bronz la Campionatul European de Lupte între anii 2006 și 2011.^[3]

* 1985: Rehina Șîmkute (n. 21 decembrie 1985) este o jucătoare profesionistă de handbal din Ucraina. În prezent evoluează la clubul rusesc Rostov-Don. În sezonul 2009-2010, Rehina Șîmkute a evoluat pe postul de coordonator de joc la campioana României, CS Oltchim Râmnicu Vâlcea.

* 1986: Ousmane Viera (n. 21 decembrie 1986, Daloa, Coasta de Fildeș) este un fotbalist ivorian care a evoluat la echipa Pandurii Târgu Jiu. De asemenea este și component al echipei naționale de fotbal a Coastei de Fildeș.

* 1992: Alicia Fernández Fraga (n. 21 decembrie 1992, în Valdoviño, A Coruña)^[1]este o handbalistă spaniolă care joacă pe postul de centru pentru clubul românesc HCM Râmnicu Vâlcea^[2]. Fernández este și componentă a echipei naționale a Spaniei^[3][4][5], unde a fost convocată prima dată pentru două meciuri amicale desfășurate la București, pe 17 și 19 martie 2017, împotriva echipei României^[6]. În 2018, Fernández a obținut cu echipa Spaniei medalia de aur la Jocurile Mediteraneene de la Tarragona.^[1][7]

Decese

·         1375: Giovanni Boccaccio, scriitor italian, precursor al Renașterii, considerat unul dintre cei mai de seamă povestitori ai literaturii europene datorită celebrei lucrări "Decameronul", culegere de nuvele "în ramă"; a fost primul biograf și comentator al operei lui Dante Alighieri (n. 1313)

·         1549: Margareta de Navara (franceză Marguerite d'Angoulême, Marguerite d'Alençon, Marguerite de Valois sau Marguerite de France) (11 aprilie1492 – 21 decembrie 1549), cunoscută, de asemenea, drept Margareta de Navara, a fost regina consort a regelui Henric al II-lea de Navara. Fratele ei a devenit rege al Franței sub numele de Francis I al Franței și cei doi frați au stat la baza legăturilor culturale de la curțile celor două țări.

Margareta este strămoașa regilor Bourbon ai Franței, fiind mama Jeannei d'Albret, al cărei fiu, Henric de Navara, a devenit regele Henric al IV-lea al Franței, primul rege Bourbon.

La vârsta de 17 ani, Margareta s-a căsătorit cu Charles IV de Alençon care avea 20 de ani printr-un decret al regelui Ludovic al XII-lea al Franței (care de asemenea a aranjat căsătoria fiicei lui Claude cu Francisc).

Prin acest decret, Margareta a fost obligată să se căsătorească cu un om bun în general însă practic analfabet politic; "tânăra prințesă radiantă cu ochii albastru-violet ... a devenit mireasa unui leneș și un prostănac". Din căsătorie nu au rezultat copii.

După decesul reginei Claude, ea și-a luat cele două nepoate Madeleine și Marguerite, pentru care va continua să aibă grijă în a doua căsătorie.

După decesul soțului ei în 1525, Margareta s-a căsătorit cu Henric al II-lea de Navara. Regele Ferdinand II de Aragon invadase regatul Navarei în 1512 și Henric domnea numai în Navara Inferioară. La 16 noiembrie 1528 Margareta a născut o fiică, viitoarea Jeanne a III-a de Navara, care a devenit mama viitorului rege Henric al IV-lea al Franței.

Ambasadorul venețian al timpului a lăudat-o pe Margareta că știe toate secretele artei diplomatice. Aventura cea mai remarcabilă a Margaretei a constat în implicarea în eliberarea fratelui ei Francisc I care a fost ținut prizonier în Spania de împăratul Carol al V-lea, Împărat Roman după ce a fost capturat în bătălia de la Pavia, Italia, 1525. În cursul perioadei critice a negocierilor, regina Margareta a mers călare prin pădure iarna, ​​douăsprezece ore pe zi, pentru a fi în formă în timp ce noaptea scria scrisori diplomatice. Împăratul Carol al V-lea și cancelarul său, Mercurin Gattinara, nu voiau să audă de răscumpărare; ei au cerut retrocedarea Burgundiei, asupra căreia teoretic Carol era moștenitorul prin bunica sa. Misiunea Margaretei nu a reușit însă i-a adus regelui Francisc I un confort prețios.

Singurul ei fiu, Jean, s-a născut la Blois la 7 iulie 1530 când Margareta avea 38 de ani, vârstă considerată înaintată după standardele secolului al XVI-lea. Copilul a murit în ziua de Crăciun în același an. Se crede că durerea a motivat-o pe Margareta să scrie lucrarea ei controversată Miroir de l'âme pécheresse, în 1531.

A scris nuvele de moravuri, care au apărut postum (în 1559) sub titlul L'Heptaméron și care urmează tehnica povestirii cu sertare inspirată de Decameronul lui Boccaccio. Nuvelele sunt remarcabile prin realismul personajelor și finețea motivației psihologice.

A scris și versuri (Le miroir de l'âme pécheresse, 1531 - "Oglinda sufletului păcătos"), farse, mistere.

Marguerite d'Angoulême
Date personale
Născută	11 aprilie 1492 Angoulême, Franța
Decedată	21 decembrie 1549 (57 de ani) Odos, Franța
Înmormântată	Lescar Cathedral[*]
Părinți	Charles Louise de Savoia
Frați și surori	Jeanne d'Angoulême[*] Francisc I al Franței
Căsătorită cu	Carol al IV-lea, Duce de Alençon Henric al II-lea de Navara
Copii	Jeanne a III-a de Navara Jean de Navara
Cetățenie	Franța
Ocupație	scriitoare poetă salonnière[*] dramaturgă rege[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	regină consoartă[*]
Familie nobiliară	Casa Albret Casa de Valois
Regină consort a Navarei
Domnie	1492 - 1549

·         1597: A murit  Petru Canisiu (Pieter Kanijs), n. 8 mai 1521, scriitor și teolog iezuit (primul iezuit german) venerat ca sfânt în Biserica Catolica. Este autorul unui foarte popular Catehism. A fost beatificat de Papa Pius al IX-lea in 1869 si apoi declarat Doctor al Bisericii si canonizat sfant de Papa Pius al XI-lea.

Sfântul Petru Canisiu
Date personale
Nume la naștere	Pieter Kanis
Născut	8 mai 1521 Nimega, Olanda
Decedat	21 decembrie 1597 Friburgo, Elveția
Cetățenie	Țările de Jos
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	Jesuit[*] scriitor profesor universitar preot catolic[*] teolog[*]
Venerație
Venerat în	Biserica Catolică
Beatificat	1869
Canonizat	1925, Roma, Papa Pius al XI-lea
Sărbătoare	21 decembrie
Însemne	Craniu, crucifix, catehism
Sfinți

* 1610: Caterina Vasa (suedeză Katarina Gustavsdotter Vasa; 6 iunie 1539 – 21 decembrie 1610) a fost prințesă suedeză și contesă consort a Frisiei de Est ca soția a Contelui Edzard al II-lea. A fost fiica cea mare a lui Gustav Vasa și Margaret Leijonhufvud. A fost regentă a Ostfriesland (Frisia de Est) din 1599 până în 1610.

Ca prima prințesă suedeză în 200 de ani, nașterea Caterinei a fost privită ca o bună oportunitate de a face alianțe politice străine; s-au făcut multe negocieri pentru a vedea care e cea mai bună partidă. Caterina a primit o educație atentă și o zestre mare.

A fost ales Edzard din Frizia de Est deoarece Frizia Orientală controla un important port din Emden care avea o poziție strategică cu Danemarca. Negocierile au durat mult timp, atât de mult timp încât Gustav Vasa a declarat, în frustrarea lui, că a fost o binecuvântare că fiica sa nu a fost "șchioapă sau oarbă". Friziei de Est îi era teamă că mariajul ar putea duce la o dominație suedeză, și în 1558, mama contelui, văduva regentă Anna de Oldenburg, a împărțit puterea în Frizia Orientală între cei trei fii.

În 1559, în Suedia, a avut loc nunta dintre Caterina și Edzard. Sărbătorile au fost întrerupte de un mare scandal în Vadstena, unde s-a descoperit că sora Caterinei, Cecilia, avea relații sexuale cu fratele lui Edzard, care a refuzat să se căsătorească cu Cecilia așa că acesta a fost închis și posibil castrat. Din aceasta cauză, cuplul nu a putut pleca în Frizia Orientală până în 1561.

Catarina Vasa a fost o prințesă renascentistă bine educată; ea a fost considerată o persoană inteligentă și învățată, cu un caracter independent și care a avut un mare interes pentru literatură și teologie. A fost protestantă, a vizitat Wittenberg și a scris interpretări ale Bibliei.

După moartea soțului ei, ea a scris o odă pentru înmormântarea lui (1599). A avut o mare influență atât asupra soțului ei cât și a fiul ei. A fost în contact cu frații ei din Suedia prin corespondență. Este cunoscută pentru că a protestat împotriva căsătoriei fratele ei, regele Ioan al III-lea, cu Gunilla Bielke în 1585. În perioada 1599-1610, ea a fost regentă a Friziei de Est.

Dintre toți frații ei, se consideră că ea a semănat cel mai mult cu tatăl ei.

Catarina s-a căsătorit cu Edzard al II-lea, Conte al Frisia de Est la 1 octombrie 1559, la Stockholm. Ei au avut următorii copii:

1. Margareta de Ostfriesland, 1560–1588
2. Ana de Ostfriesland, 1562–1621
3. Enno al III-lea de Ostfriesland, 1563–1625, (strămoș al reginei Victoria)
4. Ioan al III-lea de Rietberg, 1566–1625
5. Christopher de Ostfriesland, 1569–1636
6. Edzard de Ostfriesland, 1572?–1573
7. Elisabeta de Ostfriesland, 1572?–1573
8. Sofia de Ostfriesland, 1574–1630
9. Karl Otto de Ostfriesland, 1577–1603
10. Maria de Ostfriesland, 1582–1616

Catarina Vasa
Contesă consort a Frisia de Est
Date personale
Născută	6 iunie 1539 Stockholm, Suedia[1]
Decedată	21 decembrie 1610 (71 de ani) Berum[*], Hage, Germania[2]
Părinți	Gustav I al Suediei Margareta Leijonhufvud
Frați și surori	Carol al IX-lea al Suediei Ioan al III-lea al Suediei Eric al XIV-lea al Suediei Magnus, Duke of Östergötland[*] Princess Sophia of Sweden[*] Cecilia a Suediei Princess Elizabeth of Sweden[*] Princess Anna Maria of Sweden[*]
Căsătorită cu	Edzard al II-lea, Conte al Frisia de Est
Copii	Contesa Margareta Contesa Anne, Electoare Palatină Contele Enno III Contele Ioan III Contele Christopher Contele Edzard Contesa Elisabeta Contesa Sofia Contele Karl Otto Contesa Maria
Ocupație	poetă scriitoare
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Vasa

* 1750: Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel (28 august 1691 – 21 decembrie 1750) a fost prințesă de Brunswick-Wolfenbüttel, împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, regină a Germaniei, regină a Ungariei și Boemiei și Arhiducesă de Austria prin căsătoria cu Carol al VI-lea, Sfânt Împărat Roman.^[1] A fost renumită pentru frumusețea ei delicată și, de asemenea, pentru a fi mama împărătesei Maria Tereza. Ea este bunica maternă a Mariei-Antoaneta, regina Franței, deși a murit cu cinci ani înainte de nașterea nepoatei ei în 1755. Ea a avut cea mai lungă domnie a unei împărătese a Sfântului Imperiu Roman.

Elisabeta Cristina a fost fiica cea mare a lui Ludwig Rudolf, Duce de Brunswick-Lüneburg și a soției lui, Prințesa Christine Louise de Oettingen-Oettingen.

La vârsta de 13 ani s-a logodit cu viitorul Carol al VI-lea, Sfânt Împărat Roman în urma negocierilor dintre ambițiosul ei bunic Anthony Ulrich, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel și cumnata lui Carol, împărăteasa Wilhelmina Amalia, al cărei tată a fost Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg.

Viitoarea mireasa s-a convertit la catolicism la 1 mai 1707 la Bamberg, Germania. În momentul nunții, Carol lupta pentru drepturile sale de succesiune la tronul din Spania împotriva regelui francez Filip al V-lea și locuia la Barcelona.

Elisabeta Cristina a ajuns în Spania în iulie 1708 și s-a căsătorit cu Carol la 1 august 1708 la Barcelona. În 1711 când soțul ei a plecat la Viena să ia în posesie coroana imperială, el a numit-o guvernator general al Cataloniei pe soția sa în timpul absenței sale. Elisabeta Cristina a condus Catalonia singură până în 1713 când a părăsit Barcelona și s-a alăturat soțului ei la Viena.

Elisabeta Cristina a murit la Viena la vârsta de 59 de ani.

Copii:

• Leopold Johann (13 aprilie 1716 – 4 noiembrie 1716), arhiduce de Austria
• Maria Tereza (13 mai 1717 – 29 noiembrie 1780), arhiducesă de Austria; s-a căsătorit cu Francisc al III-lea, Duce de Lorena (mai târziu Francisc I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman)
• Maria Anna (26 septembrie 1718 – 16 decembrie 1744), arhiducesă de Austria; s-a căsătorit cu Prințul Charles Alexander de Lorena
• Maria Amalia (5 aprilie 1724 – 19 aprilie 1730), arhiducesă de Austria, a murit la 6 ani.

Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel
Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman; Regină a Germaniei; Regină a Ungariei, Boemiei, Sardiniei, Neapole și Sicilia; Arhiducesă de Austria
Portret al împărătesei Elisabeta Christine, pictat de Rosalba Carriera.
Date personale
Născută	28 august 1691 Brunswick, Germania
Decedată	21 decembrie 1750 (59 de ani) Viena, Austria
Înmormântată	Cripta imperială, Viena
Părinți	Ludwig Rudolf Christine Louise de Oettingen-Oettingen
Frați și surori	Charlotte Christine de Brunswick-Lüneburg Antoinette Amelie de Brunswick-Lüneburg
Căsătorită cu	Carol al VI-lea, Sfânt Împărat Roman
Copii	Maria Tereza, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman Arhiducesa Maria Anna de Austria
Cetățenie	Germania
Ocupație	politiciană regină[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	duce de Burgundia[*]
Familie nobiliară	Casa de Habsburg Casa de Welf
Domnie
Domnie	1711 - 1740

·         1777: Anton Cajetan Adlgasser, compozitor și organist german (n. 1729)
* 1844: André Galle (27 mai 1761, Saint-Étienne – 21 decembrie 1844, Paris) a fost un gravor, desenator și inventator francez.

·         1899: A încetat din viaţă compozitorul şi dirijorul francez Charles Lamoureux (n. 28 septembrie 1834).

·         1903: A decedat  Gavriil Musicescu, compozitor, muzicolog şi dirijor român; (n. 20.03.1847, Ismail, astazi in Ucraina). A  fost organizatorul si dirijorul  uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul Romaniei — Corul Mitropolitan din Iasi — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală. Este tatăl celebrei pianiste și profesoare de pian Florica Musicescu , și bunicul marilor scriitori Ionel Teodoreanu si Al.O.Teodoreanu (Păstorel).

* 1907: Klara Hitler, născută Klara Pölzl (n. 12 august 1860, Weitra — d. 21 decembrie 1907) a fost mama lui Adolf Hitler.^[4]

·         1933: Knud Johan Victor Rasmussen, explorator danez; a realizat cea mai lungă expediție cu sănii trase de câini din istoria Arcticii (1921 - 1924) (n. 7 iunie 1879)
* 1937: Frank Billings Kellogg (* 22 decembrie 1856 – † 21 decembrie1937) a fost un politician și om de stat american. S-a născut la Potsdam, New York. Familia sa s-a mutat în Minnesota în 1865. După ce a obținut licența în drept, a început să practice avocatura în Rochester, Minnesota, în 1877. A fost avocatul statului în Rochester (1878 – 1881) și avocat al comitatului Olmsted (1882 – 1887). S-a mutat în St. Paul, Minnesota în 1887.

Kellogg a fost ales senator al Statelor Unite pe listele Partidului Republican din parte statului Minnesota în 1916. A îndeplinit funcția de senator din 4 martie 1917 până pe 3 martie 1923. A pierdut votul de realegere în 1922. A fost delegat al Conferința Internațională a Statelor Americane din Santiago de Chile în 1923, iar între 1923 și 1925 a fost Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al SUA în Regatul Unit.

Între anii 1925 și 1929 a fost Secretar de Stat al Statelor Unite în cabinetul Președintelui Calvin Coolidge. În 1928 a fost decorat cu ordinul Freedom of the City în Dublin, Irlanda și, în 1929, guvernul francez l-a făcut membru al Legiunii de Onoare.

În perioada în care a fost Secretar de Stat a devenit coautor al Pactului Kellogg-Briand, semnat în 1928. Tratatul, propus de ministrul francez de externe Aristide Briand, dorea să legifereze "renunțarea la război ca instrument al politicii naționale." Frank Billings Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1929.

Din 1930 până în 1935 a fost judecător asociat al Curții Permanente pentru Drept Internațional. A murit cu o zi mai înaine de a împlini 81 de ani, în orașul St. Paul. Locuința sa a fost decretată casă memorială. În cinstea politicianului american, școlile primare din Shoreline, Washingtonși Rochester, Minnesota au primit numele său.

·         1940: Francis Scott Fitzgerald, unul dintre scriitorii reprezentativi ai "generației pierdute", autor de romane și nuvele în care este evocată societatea interbelică americană: "Marele Gatsby", "Blândețea nopții") (n. 1869)

·         1954: A murit (la Paris) matematicianul Petre Sergescu, stabilit, din 1946, în Franţa; lucrări de algebră şi teoria numerelor; (n. 17 decembrie 1893, Drobeta Turnu-Severin). A acordat o atenţie aparte istoriografiei matematicii, fiind primul din România care a iniţiat cercetări de istoria şi filosofia matematicii; membru corespondent al Academiei Române din 1937.

·         1966: A murit Valeriu Ciobanu, istoric literar, folclorist şi poet (”Poporanismul: Geneză, evoluţie, ideologie”, ”Hortensia Papadat-Bengescu”); (n.04.04.1917).

·         1967: Louis Washkansky, primul om caruia i s-a facut un  transplant de inima, moare în Cape Town, Africa de Sud, dupa 18 zile de la operatia de  transplant.
* 1968: Vittorio Pozzo (pronunție în italiană: /vitˈtɔrjo ˈpottso/; n. 2 martie 1886 în Torino, Italia – d. 21 decembrie 1968 în Ponderano) a fost un fotbalist, antrenor și jurnalist italian. Este singurul antrenor care a reușit să câștige două Campionate Mondiale, cele din 1934 și 1938. Cu Italia a mai câștigat de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1928 și medalia de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1936. Cu el, Italia a rămas invincibilă timp de peste patru ani, între anii 1934 și 1939, folosindu-se de tactica Metodo (2–3–2–3), prin care se crease o defensivă mai puternică și contraatacuri mai eficiente.

·         1969: Alexandru S. Sanielevici (n. 25 mai 1899, București - d. 21 decembrie1969, București) a fost un fizician român de origine evreiască^[1], membru corespondent al Academiei Române (1955)^[2].

Este fiul lui Simion Sanielevici (1870-1963) care fusese numit în 1920 profesor la Catedra de Calcul Diferențial și Integral a Universității din Iași.^[3]

Alexandru S. Sanielevici a efectuat cercetări în domeniul radioactivitățiiși al fizicii nucleare. Ca profesor la Universitatea din București, a organizat primul laborator de lucrări practice de radioactivitate în România.^[4]

·         1999: A încetat din viaţă muzicianul jamaican Joe Higgs, nume de referinta in muzica reggae şi mentorul lui Bob Marley.
* 2006: Saparmurat Ataievici Niiazov (în turkmenă: Saparmyrat Ataýewiç Nyýazow; în rusă: Сапармурат Атаевич Ниязов,^[1] transcris Saparmurat Ataievici Niiazov), supranumit Türkmenbaşy (pronunțat: [türkmenbașî]; „șeful turkmenilor”^[2]; n. 19 februarie 1940, Gypjak, în apropiere de Aşgabat — d. 21 decembrie 2006) a fost, din 1985 până în 2006, șeful statului turkmen.

Considerat ca fiind unul dintre dictatorii cei mai autoritari din lume (cumula posturile de șef al statului, șef al guvernului, comandant suprem al armatei și de președinte al Partidului Democratic din Turkmenistan, singurul partid autorizat să funcționeze), avea și obiceiul să impună țării sale excentricitățile personale.

·         2008: Raluca Zamfirescu (n. 1 noiembrie 1924 — d. 21 decembrie 2008^[2]) a fost o actriță română, fiica scriitorului George Mihail Zamfirescu și soția profesorului Ion Cojar. Absolventă a Conservatorului de Artă Teatrală și a Facultății de Litere și Filosofie, Raluca Zamfirescu a jucat în numeroase spectacole, multe în regia soțului său, Ion Cojar, printre care: „Trei surori“, „O batistă în Dunăre“, „Gaițele“, „Domnișoara Nastasia“ și „Idolul și Ion Anapoda“ (ultimele două, pe texte ale tatălui său)^[3]. A fost timp de 60 de ani actrița Teatrului Național din București^[3]. A jucat în filme: 

• Cu mâinile curate (1972)
• Vis de ianuarie (1978) ca Țăranca
• Întunecare (1985-86)
• Cuibul de viespi (1986) ca Lena
• Moromeții (1987)
• Bătălia din umbra (1988)

A interpretat roluri în teatru: 

Teatrul Național București^[4]

• Bunica lui Georgică - Complexul România de Mihaela Michailov, regia Alexandra Badea, 2008
• Sarita Mirtle - Așteptând la Arlechin de Noel Coward, regia Ion Cojar, 2002
• Mătușa Anghelina - Tărâmul celălalt de Dușan Kovacevic, regia Horea Popescu, 2002
• Anfisa - Trei surori de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovski, 2002
• Marta - O batistă în Dunăre de Dumitru Radu Popescu, regia Ion Cojar, 1997
• O Vetă - Căruța cu paiațe de Mircea Ștefănescu, regia Mihai Berechet, 1978, 1980
• Ambra - Trei pe o bancă de Aldo Nicolai, regia Lia Niculescu, 1978
• Lena - Gaițele de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977
• Cuconita Quaquer - Zoo sau asasinul filantrop de Jean Bruller (Vercors), regia Mihai Berechet, 1976
• Anita - Destine de Regine Weicker, regia Ion Cojar, 1976
• Efimița - Năpasta; Conu Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale, regia Ion Cojar, 1974
• Jessie - Prizonierul din Manhattan de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973
• Domnișoara Aurica - Să nu-ți faci prăvălie cu scară de Eugen Barbu, regia Sanda Manu, 1971
• Domnișoara Nastasia, Luca Lacrimă - Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, 1964
• Dolly - Ana Karenina de Lev Tolstoi, regia Moni Ghelerter, 1961
• Nora - Învierea de Lev Tolstoi, regia Val Mugur, 1960
• Mela - Moralitatea doamnei Dulska de Gabriela Zapolska, regia Sică Alexandrescu, 1958
• Vania - Steaguri pe turnuri de A.S. Makarenco, regia Ion Cojar, 1957
• Hum Nian - Cupa răsturnată de Si-Pu Van, regia Traian Nițescu, 1956
• Nușa Bodnariuc - Îndrăgostiții de Maria Banuș, regia Alexandru Finți, 1954
• Frosa - Idolul și Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu
• Abigail Churchill - Paharul cu apă de Eugene Scribe, regia Nicolae Massim, 1948
• Choreută - Ifigenia în Aulida de Euripide, regia Gabriel Negry, 1946
• Ciufulici - Ciufulici, autor și regia Silviu George, 1946
• Margareta - Faust de Johann Wolfgang von Goethe
• Steaua fără nume de Mihail Sebastian
• Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian
• Brândușa - Brieux
• Poil de carotte după Jules Renard

Teatrul Maria Filotti, Brăila

1945 - 1947

Teatrul Muncă și Lumină „Victor Ion Popa"

1943 - 1945

Teatru radiofonic

• Julieta - Romeo și Julieta de William Shakespeare
• Ofelia - Hamlet de William Shakespeare

* 2010: Valeriu Gagiu (în rusă Валериу Георгиевич Гажиу; n. 1 mai 1938, Chișinău - d. 21 decembrie 2010, Chișinău) a fost un cunoscut jurnalist, scenarist și regizor de teatru și film român din Republica Moldova.
Filmografie:

Regizor

Filme de ficțiune

• Strada ascultă (s/m, 1964)
• Gustul pâinii (1966)
• Zece ierni pe-o vară (1969)
• Explozie cu efect întârziat (1970)
• Ultimul haiduc (1972)
• Istoria unui galben (1973)
• Durata zilei (1974)
• Pe urmele fiarei (1976)
• Bărbatul de lângă tine (1977)
• Cocostârcul (1978)
• Unde ești, dragoste? (1980)
• Hotarul din iunie (1982)
• Nistrul în flăcări (1984)
• Deținutul misterios (1986)
• Corbii prada n-o împart (1988)
• Strada felinarelor stinse (1991)
• Jana (2004)

Filme documentare

• Crăciunul însângerat (1989)
• Pe urmele Mioriței (1995)
• Acum e singur (1997)
• Insula latină (1999)

Scenarist

• Omul merge după soare (1961)
• Când se duc cocorii (1963)
• Strada ascultă (s/m, 1964)
• Gustul pâinii (1966)
• Istoria unui galben (1973)
• Unda verde (s/m, 1973)
• Durata zilei (1974)
• Corbii prada n-o împart (1988)
• O scrisoare în Internet (2002)

Autor și coordonator al proiectului"Moldova pagini de istorie"-12 filme (2006-2008)

• "Șaizeciștii"(Toamna patriarhilor) (2010)
• "Sfatul Țării" (2010)

Valeriu Gagiu
Date personale
Născut	1 mai 1938  Chișinău, Regatul României
Decedat	21 decembrie 2010 (72 de ani)  Chișinău, Moldova
Cetățenie	URSS  Moldova
Ocupație	regizor de film jurnalist scenarist
Partid politic	Frontul Național Patriotic
Studii	Institutul de Cinematografie Gherasimov[*]
Note
Premii	Ordinul Republicii

* 2012: Adrian Neculau (n. 30 august 1938, Ungureni, județul Botoșani – d. 20 decembrie 2012, Iași) a fost un psiholog, inițiator de școală în psihologia socială, profesor emerit al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Adrian Neculau a urmat școala primară și gimnaziul în comuna natală și apoi cursurile liceale la Liceul „August Treboniu Laurian” din Botoșani obținând bacalaureatul în 1956. Urmează cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Iași, obținând licența în 1962 și doctoratul în 1974 cu teza Liderii în dinamica grupurilor elaborată sub îndrumarea profesorului Vasile Pavelcu.^[1]

În perioada 1962-1969 a lucrat ca profesor în învățământul mediu și ca psiholog la Laboratorul de psihologie al Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto (IRTA). Cariera universitară a început-o în 1969 ca asistent al Universității ieșene, devenind lector în 1972, conferențiar în 1979 și profesor în 1990. A condus Catedra de psihologie între anii 1990-1997 și, ulterior, după 2007.^[2]

Adrian Neculau a fost nepotul pedagogului Eugen Neculau.

Adrian Neculau a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei precum psihologia socială, memoria socială și dinamica grupului. A fondat Laboratorul „Psihologia câmpului social” de la Universitatea din Iași și a făcut parte din echipe de cercetare europene studiind reprezentarea socială a sărăciei, puterii sau minorităților

Lucrări:

• Liderii în dinamica grupurilor, 1977.
• Memoria pierdută, Polirom, 1999.
• Urmele timpului. Iluzii românești, confirmări europene (dialog cu Serge Moscovici), Polirom, 2002.
• Educația adulților, Polirom, 2004.
• Viața cotidiană în comunism, Polirom, 2004.
• Dinamica grupului și a echipei, Polirom, 2007.
• Un psiholog în Agora, Polirom, 2007.
• Psihologia servituții voluntare, Polirom, 2011.

·         2012  - A încetat din viaţă Lee Dorman, basistul trupei americane de rock psihedelic Iron Butterfly, cunoscută pentru hitul "In-A-Gadda-Da-Vida" din 1968 (n. 15 septembrie 1942)
* 2014: John Robert "Joe" Cocker (n. 20 mai 1944, Sheffield, West Riding of Yorkshire – d. 21 decembrie 2014, Crawford, Colorado) a fost un cântăreț și muzician de rock și blues englez, care a devenit cunoscut mai ales prin activatatea și concertele sale din Statele Unite. S-a remarcat în anii '60, prin vocea specifică și versatilă, cu un timbru inconfundabil de bariton-bas, și prin mișcările scenice energice.

A realizat 40 de albume muzicale și a fost distins cu Premiul Grammy în anul 1983, pentru melodia „Up Where We Belong”, interpretată în duet cu Jennifer Warnes. În 1993 a fost nominalizat pentru premiul Brit Award(ca Cel mai bun britanic, conform Best British Male), iar în 2007 i s-a conferit o placă de bronz, cunoscută ca Sheffield Legends, din orașul său natal.

În 2008, într-o ceremonie la Buckingham Palace, contribuțiile sale aduse muzicii au fost recunoscute de către regina Elisabeta II prin conferirea unui OBE (Order of the British Empire). Joe Cocker figurează pe locul 97 din 100 în lista publicată de revista Rolling Stone (The 100 greatest singers list).^[1]

Cântărețul, suferind de cancer pulmonar, a murit pe data de 22 decembrie 2014 la locuința sa, Mad Dog Ranch, din statul Colorado. Ultimul concert pe care ar fi trebuit să îl susțină ar fi avut loc în Anglia, dar a fost amânat tocmai din cauza problemelor de sănătate ale artistului.

Joe Cocker a concertat și în Romania, în 2013, și ar fi urmat să revină în vara anului 2015.

·         2015: A decedat poeta, scriitoarea şi traducătoarea Annie Bentoiu (n. 1 mai 1927), autoarea cunoscutelor volume de memorii din perioada instaurării comunismului în România, adunate sub titlul „Timpul ce ni s-a dat”. A fost soția compozitorului Pascal Bentoiu și mama sopranei Ioana Bentoiu. În anul 2000 i-a fost conferită medalia comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” de către Președintele României, pentru promovarea operei eminesciene în plan universal.

Sărbători

·         Sfânta Mucenic Iuliana din Nicomidia; Sf. Mc. Temistocle (calendar creștin-ortodox)

·         Sfântul Petru Canisiu (calendar romano-catolic)

·         Sfânta Iuliana din Nicomedia (calendar greco-catolic)


VA URMA