MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

DUMINICĂ 5 IANUARIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE ȘI PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A)

Bună dimineața, prieteni!

Nu uitați, astăzi este zi de post, chiar negru pentru cine poate ține!

ISTORIE PE ZILE 5 Ianuarie

Evenimente

·         1066: Regele Eduard Confesorul al Angliei moare fără moștenitori, ceea ce a dus o criză de succesiune, care va duce în cele din urmă la cucerirea normandă a Angliei.

·         1393: S-a încheiat tratatul de pace dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești 1386-1418), și sultanul Baiazid I. Tratatul prevedea ca „Principatul Valahiei” să se guverneze după propriile sale legi, iar domnul avea dreptul de a face război și pace cu vecinii săi și să încheie tratate de prietenie cu ei și să aibă drept de viață și de moarte asupra supușilor săi.

·         1463: Pedeapsa cu moartea împotriva poetului François Villon este modificată în exil timp de zece ani. De atunci, soarta lui Villon este necunoscută. Poetul a fost  implicat  într-o altercație de stradă in Paris,in urma careia a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană (“Le Parlement de Paris”) i-a comutat condamnarea la expulzarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv. 

·         1477: Bătălia de la Nancy: Carol Temerarul este ucis și Burgundia devine parte a Franței.  Aflat in fruntea unei armate de  doar câteva mii de oameni acesta  s- a întâlnit  cu forțele reunite ale Lorenei și Confederației Elvețiene si pe 5 ianuarie 1477  este ucis în luptă, corpul său gol și mutilat fiind  găsit câteva zile mai târziu inghetat, într-un râu din apropiere.

·         1499: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a refuzat să plătească tribut turcilor.

·         1500: Ducele Ludovico Sforza cucerește Milano. Ludovic Maria Sforza, de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; ( 27 iulie 1452 – 27 mai 1508), a fost Duce al Milano din 1489 până în 1500. Membru al puternicei familiei Sforza, el a fost al doilea fiu al lui Francesco Sforza. A fost renumit ca patron al lui Leonardo da Vinci, caruia i-a comandat pictura Cina cea de taina, în timpul domniei lui  avand  loc etapa cea mai productivă a renașterii milaneze. Cina cea de taina, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie  din Milano.

·         1716: Nicolae Mavrocordat este numit domn al Țării Românești. Instaurarea regimului fanariot în Țara Românească. La 5 ianuarie 1716, Nicolae Mavrocordat a  parasit  tronul  Moldovei fiind numit de turci pe tronul Munteniei  pe care urca la  data de 21 ianuarie in acelasi an. A fost primul domn  fanariot al Moldovei unde a domnit de doua ori si ulterior domn al Munteniei, de asemenea de doua ori. Nicolae Mavrocordat, (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București), a  deschis șirul domniilor fanariote  în Moldova, înlocuindu-l în 1711 pe Dimitrie Cantemir. La Iași domnul s-a înconjurat cu greci din Fanar, sosiţi odată cu dînsul. Cronicarul Nicolae Muste relata, că „se pusteise Fanarul în Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar grec, umblai mult pînă ce dai de unul acolo; iar aice sosind umplut-au curtea domnească, prin toate odăile şi prin tîrg pre la gazdă”.

·         1805:  Cea dintâi legiuire care prevede eliberarea unei părți din moșii de toate servituțile feudale și transformarea ei în proprietate absolută a boierului - Așezamântul agrar al lui Alexandru Moruzi.

·         1819:  Poarta otomană a promulgat un Regulament special, care hotăra ca scaunele de domnie ale Moldovei și Țării Românești, ca și dregătoriile de dragomani ai Divanului otoman și ai Amiralității otomane urmau a fi ocupate, prin rotație, de 4 familii fanariote.

·         1828: S-au deschis, la Iași, cursurile "Școlii de românește și latinește", la mănăstirea Trei Ierarhi, conduse de Iordache Săulescu.

·         1859: Adunarea Electivă a Moldovei alege în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor.

·         1896: Într-o cafenea din orașul egiptean Alexandria, a avut loc prima proiecție cinematografică din Egipt și de pe continentul african.

·         1919: Crearea Partidului Muncitorilor Germani, care va deveni Partidul Muncitoresc Național–Socialist German – partidul nazist. Până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitorilor Germani, dupa care, pana in 1945, si-a luat denumirea  „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei” ( NSDAP) – Partidul Muncitoresc Naţional–Socialist German. În ianuarie 1933 președintele Germaniei  Paul von Hindenburg l-a numit  cancelar  (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler, care in scurt timp a instaurat  un regim de dictatura si a condus tara spre catastrofa razboiului mondial.Imediat dupa razboi, partidul nazist din Germania a fost scos in afara legii.

·         1924: Walter P. Chrysler lansează pe piață primul său automobil – "Chrysler Six".

·         1933: A început construirea podului Golden Gate din orașul San Francisco.

·         1934: În România, se formează un nou guvern liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Guvernarea lui Tătărăscu netezeşte drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova - d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale. Guvernarea lui Tătărăscu  a netezit drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova – d.28 martie 1957, Bucureşti), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. A fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia, Richard Franasovici. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. A absolvit  Liceului Carol I din Craiova si după ce a terminat studiile în Drept, a plecat  la Paris, unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Si-a susținut doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”. A fost căsătorit cu Aretia Pitesteanu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu. In anul 1912,  s-a înscris în Partidul National Liberal condus de Ion I.C.Bratianu. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. Dupa razboi, sa rupt de Partidul National Liberal creat de Bratieni, astfel ca la 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului l-au proclamat, în unanimitate,  președintele noii fractiuni liberale. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu. A fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu și-a făcut iluzii în mult așteptatul sprijin anglo-american pentru România si a colaborat cu guvernul Groza sprijinit de ocupantii sovietici,  in care a indeplinit functia de viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine. In august 1946  a fost seful delegației române la Conferința de Pace de la Paris  unde s-a mulțumit să ceară doar ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale – frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară – nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”. Odată semnat Tratatul de pace, comunistii încep atacurile fățișeimpotriva sa iar la 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului a adoptat o  „moțiune de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe condus de el. În ziua următoare toți miniștri gruparii tătăresciene sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet. A rămas în închisoarea din Sighet până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei unde ,supus la presiuni, a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână o declarația incriminatoare pentru Lucretiu Patrascanu. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Cu două zile înainte de moartea sa  la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “ Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”. 

·         1944: London Daily Mail a devenit primul ziar care are ediții pe cele două maluri ale Atlanticului.

·         1956: Elvis Presley înregistrează "Heartbreak Hotel".

·         1957: Președintele american Eisenhower cere aprobarea Congresului pentru acțiunile de ajutorare a statelor din Orientul Mijlociu amenințate de agresiunea comunistă - "Doctrina Eisenhower".

·         1961: Inaugurarea Teatrului de Comedie din București; primul director a fost Radu Beligan (1961-1969). Prima stagiune a început cu spectacolul „Celebrul 702” de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter.

·         1968: Alexander Dubček a venit la putere în Cehoslovacia și a demarat o perioadă de liberalizare politică denumită Primăvara de la Praga.

·         1990: Decret-Lege nr.4 al CFSN privind organizarea și funcționarea Academiei Române.

·         1997: Trupele ministerului rus de interne s-au retras de pe teritoriul Republicii separatiste Cecenia, conform ordinului semnat în luna octombrie 1996 de preşedintele rus Boris Elţîn.

·         2000:  Iugoslavia depune un memoriu la "Curtea Internațională de Justiție" împotriva a opt state membre NATO: Belgia, Canada, Franța, Italia, Olanda,Portugalia și Marea Britanie, considerate vinovate că au utilizat forța împotriva unui stat suveran în ziua când a început bombardarea Iugoslaviei: 24 martie1999; plângerile împotriva Spaniei și SUA au fost anulate ca urmare a deciziei CIJ din 2 iunie 1999.

·         2005: Eris, cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar, a fost descoperită de o echipă americană folosind imagini luate la 21 octombrie 2003 la Observatorul Palomar.

Nașteri

·         1425: Henric al IV-lea al Castiliei (d. 1474)

·         1640: S-a nascut  compozitorul italian  Paolo Francesco Lorenzani (d. 28 octombrie 1713). A trait timp de 17 ani in Franta . Impreuna cu Jean Baptiste Lully a fost unul dintre cei mai importanti compozitori  din timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei.

·         1679: S-a nascut la Roma, compozitorul italian Pietro Filippo Scarlatti (mort la 22 februarie  1750 la Neapole). A fost un renumit organist, si compozitor italian  creatorul operei  Clitarco prezentata la Teatrul San Bartolomeo din  Neapole.
* 1762: Constanze Mozart, născută Constanze Weber, (n. 5 ianuarie 1762, Zell im Wiesental, Germania^[1] – d. 6 martie 1842,^[2][3] Salzburg, Austria^[4]) a fost verișoara compozitorului Carl Maria von Weber și soția lui Wolfgang Amadeus Mozart. Mozart și Constanze Weber s-au întâlnit în anul 1777 la Mannheim. Mozart și-a manifestat la început interesul pentru sora acesteia, Aloysia. Când Mozart a reîntâlnit familia Weber în Viena în 1781, Aloysia era deja căsătorită. Mozart a trăit o perioadă alături de familia Weber, însă s-a îndepărtat de aceasta din cauza zvonurilor despre o posibilă relație a celor doi.

Mozart și Weber s-au căsătorit la 4 august 1782. Au avut șase copii în aproape 9 ani:

• Raimund Leopold Mozart (1783)
• Karl Thomas Mozart (1784)
• Johann Leopold Mozart (1786)
• Theresia Mozart (1787)
• Anna Mozart (1789) și
• Franz Xaver Wolfgang Mozart (1791)

Numai doi dintre aceștia, Karl Thomas și Franz Xaver Wolfgang, au supraviețuit copilăriei. Se spune că drept rezultat al nașterilor sale frecvente, Constanze se simțea adesea slăbită și se refugia în patul său.

După moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart în 1791, Constanze a întâlnit dificultăți în creșterea celor doi copii rămași în viață. În cele din urmă, a vândut autografele rămase de pe munca lui Mozart (inclusiv incompletul Recviem) în 1800editorului Johann Anton André.

În 1809, Constanze s-a căsătorit cu Georg Nikolaus von Nissen, un diplomat și scriitor danez. Între 1810 - 1820 au trăit în Copenhaga, călătorind de-a lungul anilor prin Europa, în special în Germania și Italia. S-au stabilit în Salzburg în anul 1824. Ambii au lucrat la o biografie a lui Mozart, pe care Constanze o publică în cele din urmă în 1828, la doi ani după moartea celui de-al doilea soț.

* 1779: Comandorul Stephen Decatur, Jr. (n. 5 ianuarie 1779 – d. 22 martie1820) a fost un ofițer naval american notabil pentru eroismul său în războaiele cunoscute în istoriografia americană ca Barbary Wars^⁠(d) și War of 1812. Decatur a fost cel mai tânăr militar din întreaga istorie a United States Navy care a fost avansat la rangul de căpitan, fiind simultan primul american celebrat ca un erou național, dintre cei care nu jucaseră anterior vreun rol în Revoluția americană (așa numiți [The] Founding Fathers).

·         1793: Marie Antoinette Murat franceză Marie Antoinette Murat, Princesse Murat (n. 5 ianuarie 1793; d. 19 ianuarie 1847) a fost membră a Casei Murat. Prin căsătoria cu Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, ea a devenit și membră a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și Prințesă consort de Hohenzollern-Sigmaringen. Marie Antoinette a fost nepoata lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.

Marie Antoinette a fost bunica din partea paternă a regelui Carol I al României.

La 4 februarie 1808, la Paris, Marie Antoinette s-a căsătorit cu Karl, Prinț Ereditar de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul cel mare al lui Anton Aloys de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg. Marie Antoinette și Karl au avut patru copii:

• Prințesa Annunziata Karoline Joachime Antoinette Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen (6 iunie 1810 – 21 iunie 1885)
• Karl Anton Joachim Zephyrinus Friedrich Meinrad, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen (7 septembrie 1811 – 2 iunie 1885)
• Prințesa Amalie Antoinette Karoline Adrienne de Hohenzollern-Sigmaringen (30 aprilie 1815 – 14 ianuarie 1841)
• Prințesa Friederike Wilhelmine de Hohenzollern-Sigmaringen (24 martie 1820 – 7 septembrie 1906)

Marie Antoinette Murat
Prințesă de Hohenzollern-Sigmaringen
Date personale
Născută	5 ianuarie 1793 Cahors, Lot, Republica franceză
Decedată	19 ianuarie 1847 (54 de ani) Sigmaringen, Principatul de Hohenzollern-Sigmaringen
Părinți	Q61750968[*] Q61750969[*]
Căsătorită cu	Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Număr de copii	4
Copii	Prințesa Karoline Prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen Prințesa Amalie Prințesa Friederike
Cetățenie	Franța
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa Murat Casa de Hohenzollern-Sigmaringen

·         1846: Rudolf Eucken, filozof german, laureat al Premiului Nobel (d. 1926)

·         1847: S-a născut Nikolai Jukovski, specialist rus în aerodonamică şi hidrodinamică, considerat “părintele” aviaţiei ruse.

·         1855: King Camp Gillete, inventator american al lamei de bărbierit (d. 1932)

·         1858: Sándor Adorján, scriitor, jurnalist și traducător maghiar (d. ?)

·         1863: Konstantin Sergheevici Stanislavski (în rusă Константин Сергеевич Станиславский) (n. 5 ianuarie 1863; d. 7 august 1938) a fost un regizor și teoretician rus al teatrului, inovator în teatrul și arta actoricească.
* 1871: Federigo Enriques (n. 5 ianuarie 1871 la Livorno - d. 14 iunie 1946 la Roma) a fost un matematician italian. Este cunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul geometriei algebrice și mai ales în cel al suprafețeloralgebrice.

A făcut parte din școala geometrico-algebrică italiană. Din 1896 a fost profesor la Universitatea din Bologna, iar din 1923 la Universitatea din Roma. A fost membru al "L’Accademia Nazionale dei Lincei" din Roma.

·         1874 - S-a născut medicul american Joseph Erlanger, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1944 (m.05.12.1965).

* 1876: Konrad Hermann Joseph Adenauer (pronunție germană:  /ˈkɔnʁaːt ˈhɛɐman ˈjoːzɛf ˈaːdənaʊɐ/; n. 5 ianuarie 1876,^{[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13]}Köln, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. 19 aprilie1967,^{[4][14][5][6][7][8][9][10][11][12][13]} Rhöndorf[*], RFG^[15]) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 și până în 1933 a exercitat funcția de primar general al Kölnului. Adversar al național-socialismului, a fost înlăturat din funcția de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regimului nazist. Soția sa a fost de asemenea arestată, murind în detenția Poliției Secrete (Gestapo).

În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania - primul după cel de-al doilea război mondial.

A reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinții Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franței), Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus în practică de politicienii enumerați anterior).

Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.

În 1955 a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia.

Bustul lui Konrad Adenauer ca element al Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene din Parcul Herăstrău din București

Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar.

A continuat să fie activ politic.

Autorul a patru volume de memorii, intitulate Erinnerungen (Amintiri).

Ca omagiu pentru contribuția sa la formarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.^[16]

·         1878: S-a născut Emil Gârleanu. Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipasi-a inceput liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu viitorul scriitor Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu.  A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. A fost un reprezentant de frunte al Semănătorismului si foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut. La Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, pe care o urmează între 1896-1900, îl are coleg pe Gheorghe Brăescu. Renunță între timp la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină, după doar um an și trei luni. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.

În 1906 părăsește Bârladul, stabilindu-se la București. Pe 12 februarie 1906 se căsătorește cu Marilena Voinescu. Scriitorul va avea o fiica, Rodica.

Emil Gârleanu este operat în iunie 1914 la spitalul Colțea din București și transferat apoi la Câmpulung Muscel; în iulie Emil Gârleanu moare în urmă unei congestii renale, la Câmpulung Muscel, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Belludin București.

·         1896 - S-a născut actorul George Calboreanu ("Apus de soare", "Bădăranii", "Titanic Vals", "Omul cu mârţoaga") (m. 12 iulie1986)

·         1898: Prințesa Eudoxia Augusta Philippine Clementine Maria a Bulgariei(5 ianuarie 1898 – 4 octombrie 1985) a fost fiica cea mare și al treilea copil al regelui Ferdinand I al Bulgariei și a primei lui soții, Maria-Luiza de Bourbon-Parma. A fost sora devotată și confidenta regelui Boris al III-lea.

Prințesa Eudoxia
Prințesa Eudoxia în 1932
Date personale
Nume la naștere	Eudoxia Augusta Philippine Clementine Maria
Născută	5 ianuarie 1898 Sofia, Bulgaria
Decedată	4 octombrie 1985 (87 de ani) Friedrichshafen, Germania
Înmormântată	Altshausen
Părinți	Ferdinand I al Bulgariei Maria-Luiza de Bourbon-Parma
Frați și surori	Princess Nadezhda of Bulgaria[*] Boris al III-lea al Bulgariei Prințul Kiril al Bulgariei
Cetățenie	Bulgaria
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha

·         1900: Yves Tanguy, pictor francez suprarealist (d. 1955)

·         1909: S-a nascut  principesa  Ileana a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria; (d. 21.01.1991). La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, se naşte principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942). Pînă la vîrsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii. A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu Regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania. Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi ca Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigînd mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întîlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “. În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcîndu-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntîlneşte pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntîlnirea nu era întîmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvîntarea şi consimţămîntul ca şef al Casei Regale. La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul. Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie. Împătimit aviator, era cîştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting. Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea. Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldaţii români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuţiile naziştilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea oraşului Braşov. Înfiinţează lîngă Castel, „Spitalul Inima Reginei ”, în onoarea reginei Maria. Din nefericire, România a fost invadată la scurt timp de armata roşie, iar regele Mihai a fost forţat să abdice de generalul KGB Vîşinski. La 8 ianuarie 1948 părăseşte ţara împreună cu nepotul său Mihai I. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959). După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa. În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, s-a  stins din viaţă ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, la Ohioville, statul Ohio, S.U.A. Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul Trăiesc din nou.

·         1909 - S-a născut poetul Bazil Gruia (m.07.10.1995).

* 1914: Brúnó Ferenc Straub (n. 5 ianuarie 1914, Oradea - d. 15 februarie1996, Budapesta), de profesie biochimist, a fost un om politic maghiar, ultimul președinte al Republicii Populare Ungare, în funcție între 29 iunie1988-23 octombrie 1989.

·         1920: Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian (d. 1995)

* 1921: Friedrich Dürrenmatt (n. 5 ianuarie 1921,Konolfingen[*], Elveția^[12] – d. 14 decembrie 1990, Neuchâtel, Elveția^[13]) a fost un dramaturg și prozator elvețian de talie europeană, care și-a scris opera în limba germană. A făcut studii de filozofie, literatură și teologie, dar și-a încercat talentul mai întâi ca grafician, tematica desenelor sale expresive prefigurând-o pe aceea a scrierilor de mai târziu. A fost permanent preocupat de confuzia de valori și de incertitudinile epocii în care trăia ("azi nu mai există nici vinovați, nici oameni care să poarte răspunderea a ceva").

În opera lui un loc central îl ocupă problematica dreptății și îndurării, tratată în cheie tragicomică și grotescă. Cele mai multe din povestirile sale îmbracă forma literaturii polițiste.

Ca dramaturg – unul din cei mai importanți de limbă germană din secolul XX – prefera comedia, considerând-o "unica formă dramatică ce mai poate exprima azi tragicul".
Dramaturgie:

• Romulus cel Mare (1948)
• Căsnicia domnului Mississippi (1952)
• Un înger sosește la Babilon (1954)
• Pana de automobil – o comedie, Arche, Zürich 1956
• Vizita bătrânei doamne, cea mai celebră dintre piesele sale, (1956)
• Frank al V-lea (1960)
• Fizicienii (1962)
• Regele Ioan (1968)
• Play Strindberg (1969)
• Operațiunea Vega (1954) - Das Unternehmen der Wega
• Răgazul (1977)
• Achterloo (1983) ș.a.

Romane și povestiri:

• Orașul (1952)
• Judecătorul și călăul (1952)
• „Tunelul” (Der Tunnel, 1952)
• Bănuiala (1953)
• Grec caută grecoaică (1955)
• Pana de automobil (1956)
• Făgăduiala (1958)
• Prăbușirea (1971)
• Justiție (1985) ^[20]
• Misiunea (1986)

Friedrich Dürrenmatt
Friedrich Dürrenmatt
Date personale
Născut	5 ianuarie 1921[3][4][1][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][10][16][17]  Konolfingen[*], Elveția[18]
Decedat	14 decembrie 1990 (69 de ani)[3][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][10][16][17]  Neuchâtel, Elveția[19]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (insuficiență cardiacă)
Părinți	Reinhold Dürrenmatt[*] Hulda Dürrenmatt[*]
Frați și surori	Verena Dürrenmatt[*]
Căsătorit cu	Lotti Dürrenmatt[*] (1946–16 ianuarie 1983) Charlotte Kerr[*]
Copii	Ruth Dürrenmatt[*] Peter Dürrenmatt[*] Barbara Dürrenmatt[*]
Cetățenie	Elveția
Etnie	elvețian[*]
Ocupație	dramaturg scriitor pictor scenarist autor poet
Limbi	limba germană[1] Swiss German[*]
Studii	Universitatea din Zürich Universitatea din Berna[*]
Specie literară	piesă de teatru, proză
Opere semnificative	Die Physiker[*] Vizita bătrânei doamne Der Verdacht[*] Der Richter und sein Henker[*] Minotaurus[*] Die Panne[*]
Note
Premii	Premiul Georg Büchner Schiller Memorial Prize[*] Schiller prize[*] Buber-Rosenzweig-Medal[*] Jean-Paul-Preis[*] Schillerpreis der Stadt Mannheim[*] Carl Zuckmayer Medal[*] Franz-Grillparzer-Preis[*] Ernst Robert Curtius Award[*] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[2]

·         1921: Jean, Mare Duce de Luxemburg (Jean Benoît Guillaume Robert Antoine Louis Marie Adolphe Marc d'Aviano; n. 5 ianuarie 1921) a domnit în Luxemburg din 1964 până în 2000. Este tatăl actualului Mare Duce, Henri și fiul Charlottei, Mare Ducesă de Luxemburg și al Prințului Felix de Bourbon-Parma. Printre nașii săi se numără și Papa Benedict al XV-lea, care i-a dat al doilea nume.
* 1924: Iraida Iacovleva (n. 5 ianuarie 1924, Moscova, URSS) este o specialistă în anatomie patologică și oncologie din Rusia stabilită în Republica Moldova.

A absolvit Institutul de Medicină nr. 2 din Moscova. În anii 1948–1963 a lucrat în calitate de asistentă și docent la catedra de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Chișinău, azi Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova. Ulterior, până în 1990, a fost șef de laborator patomorfologie la Institutul de Oncologie din Chișinău. Din 1990 este colaborator științific principal la aceeași instituție. Din 1965 este doctor habilitat în medicină, iar din 1967 profesor universitar. Este membră a Societății Oncologilor din Moldova și membră de onoare a Societății de Anatomie Patologică din România.^[1]

Iraida Iacovleva a publicat peste 150 de lucrări de profil. A contribuit la cercetarea epiteliului colului uterin în raport cu vârsta, evidențierea de noi forme de neoplazii metaplastice din colul uterin, descrierea deosebirilor metastructurale ale epiteliilor pavimentoase autentice și metaplastice ale colului uterin etc.^[1]

A fost distinsă cu distincțiile sovietice Savant Emerit al RSSM (1967) și Ordinul Steagul Roșu (1971).^[1] În 2000, a fost decorată cu Ordinul Gloria Muncii de către Președintele Petru Lucinschi,^[2] iar în 2016 a fost menționată cu Medalia jubiliară a Academiei de Științe a Moldovei.^[3]

·         1931: Alfred Brendel, pianist austriac

* 1931: Robert Selden Duvall (n. 5 ianuarie 1931) este un actor și regizor american.

·         1932: Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont – d. 19 februarie 2016, Milano) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician.^[12] Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.^[13] A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.

·         1932: Raisa Gorbaciova, soția fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov (d. 1999)
* 1935: Coleta de Sabata (n. 5 ianuarie 1935, Arad) este o scriitoare română, rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara în perioada 1981-1989.^[3][4]

Urmează Colegiul Național „Elena Ghiba Birta” din Arad, pe care îl absolvă în 1952. Apoi, până în 1957 urmează Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara. În 1966 obține titlul de doctor inginer la Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași.^[3]

Devine cadru didactic la politehnica din Timișoara, urcând toate treptele didactice. În 1981 devine rector al institutului, funcție pe care o va deține pe durata a două mandate, până în noiembrie 1989.

Domeniul de cercetare este captarea energiei solare, rezultatele obținute fiind publicate atât în cărți^[5] cât și în reviste de profil, ca Thermal Science Journal.^[6]

Din 1990 este profesor consultant și conducător de doctorat în domeniul energiei solare

·         1937: Robert Duvall, actor american

·         1938: Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma) a fost rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice.

Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Juan de Borbon, Conte de Barcelona și al Mariei de las Mercedes de Borbon și Orleans, Prințesă a celor două Sicilii.

La 2 iunie 2014, Juan Carlos a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său, Felipe. Juan Carlos a devenit al patrulea monarh european care abdică în doar un an și jumătate, în urma Papei Benedict al XVI-lea(28 februarie 2013), regina Beatrix a Olandei (30 aprilie 2013) și regele Albert al II-lea al Belgiei (21 iulie 2013).

Juan Carlos al Spaniei este fiul Infantelui Juan, Conte de Barcelona și al Prințesei María Mercedes de Bourbon-Două-Sicilii și s-a născut la Roma, Italia, unde bunicul său, regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei și alți membri ai familiei regale spaniole s-au stabilit după proclamarea celei de-a Doua Republici Spaniole în 1931. S-a mutat în Spania în 1948 pentru a fi educat acolo după ce tatăl său l-a convins pe Franco să permită acest lucru. Și-a început studiile la San Sebastián și le-a terminat în 1954 la institutul San Isidro din Madrid. A intrat în armată, pregătindu-se să devină ofițer în perioada 1955-1957 la Academia Militară din Zaragoza.

Juan Carlos are două surori și un frate: Infanta Pilar, Ducesă de Badajoz (n. 1936), Infanta Margarita, Ducesă de Soria (n. 1939) și Infantele Alfonso. În martie 1956, Infantele Alfonso a murit împușcat într-un accident la casa familiei Villa Giralda din Estoril, Portugalia, la vârsta de 14 ani.

Regimul dictatorial al lui Francisco Franco a venit la putere în timpul Războiului Civil Spaniol care a generat tensiuni între democrați, anarhiști, socialiști și comuniștii susținuți în parte de liderul sovietic Iosif Stalin și de către voluntari internaționali, împotriva conservatorilor, monarhiștilor, naționaliștilor și fasciștilor.

Moștenitor al tronului Spaniei era Juan de Borbón (Conte de Barcelona), fiul regelui Alfonso al XIII-lea. Cu toate acestea, generalul Franco l-a privit pe moștenitor cu suspiciune extremă, crezând că este un liberal care se opune regimului său. Franco a luat în considerare să ofere tronul Spaniei fiului acestuia, Juan Carlos Alfonso, Duce de Anjou and Cádiz. Alfonso era cunoscut a fi un susținător al lui Franco și dorea să se căsătorească cu nepoata lui Franco, Doña María del Carmen Martínez-Bordiú y Franco în 1972. Ca răspuns, Juan Carlos a început să folosească al doilea nume al său Carlos pentru a-și afirma pretenția la moștenirea ramurii carliste a familiei sale.

În cele din urmă, Franco a decis să sară peste o generație și l-a numit pe Juan Carlos succesorul său personal. Franco a sperat că tânărul prinț putea fi crescut pentru a prelua națiunea păstrând în același timp natura ultraconservatoare a regimului său. În 1969, Juan Carlos a fost desemnat oficial moștenitor și a primit noul titlu de Prinț al Spaniei (în locul tradiționalului Prinț de Asturia). Ca o condiție de a fi numit moștenitor-aparent, Juan Carlos a trebuit să jure loialitate Mișcării Naționale a lui Franco, lucru pe care prințul l-a făcut.

Juan Carlos l-a întâlnit și s-a consultat cu Franco de mai multe ori în timp ce a fost moștenitor aparent și, adesea, a luat parte la ceremoniile oficiale alături de dictator spre furia republicanilor și a liberalilor moderați care sperau că moartea lui Franco va aduce o nouă eră în reformă. Pe parcursul acestor ani, Juan Carlos a sprijinit public regimul lui Franco. Cu toate acestea, Juan Carlos a început întâlnirea cu liderii exilați ai opoziției politice care luptau să aducă reforme liberale în țară. El a avut, de asemenea, discuții secrete cu tatăl său la telefon. Franco, la rândul său, a rămas în mare parte orb la acțiunile prințului și a negat acuzațiile că Juan Carlos ar fi fost lipsit de loialitate regimului.

În perioadele de incapacitate temporară de muncă ale lui Franco din 1974 și 1975, Juan Carlos a fost șef al statului. În apropierea morții, la 30 octombrie 1975, Franco i-a dat control deplin lui Juan Carlos. La 22 noiembrie, după moartea lui Franco, Cortes Generales l-a proclamat regele Juan Carlos al Spaniei și la 27 noiembrie, Juan Carlos a fost uns rege într-o ceremonie numită Liturghia Sfântului Duh, care a fost echivalentul unei încoronări. El a optat să nu se numească Juan al III-lea sau Carol al V-lea ci Juan Carlos I.

Regele Juan Carlos în aprilie 1977.

După moartea dictatorului Franco, regele Juan Carlos I a instituit rapid reforme, spre marea nemulțumire a Falange și a elementelor conservatoare în special din armată care se așteptau ca el să mențină statul autoritar. Regele l-a numit prim ministru al Spaniei pe Adolfo Suárez, un fost lider al Mișcării Naționale.

Juan Carlos și Nicolae Ceaușescu, președintele României, în timpul vizitei din Spania din 1979.

La 20 mai 1977, liderul recent legalizatului Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) Felipe González, acompaniat de Javier Solana, l-a vizitat pe Juan Carlos la Palatul Zarzuela. Evenimentul a reprezentat o aprobare a monarhiei de către politica de stânga din Spania, care a fost istoric republicană. Suportul stângii pentru monarhie a crescut atunci când Partidul Comunist din Spania a fost legalizat la scurtă vreme, o mișcare pe care Juan Carlos a fost presat s-o facă în ciuda opozițiie militare enorme de dreapta în timpul Războiului Rece.

La 15 iunie 1977, în Spania au avut loc primele alegeri democratice post-Franco. În 1978, o nouă Constituție a fost promulgată prin care Juan Carlos era recunoscut drept moștenitor al dinastiei spaniole și rege.

La 23 februarie 1981 s-a încercat o lovitură de stat militară, cunoscută sub numele de "23-F". În această lovitură Cortes Generales au fost confiscate de către membri ai gărzii civile ai camerei parlamentare. Conform versiunii larg acceptate, lovitura de stat s-a dovedit a fi zădărnicită de către o emisiune publică tv a regelui care a solicitat un sprijin fără echivoc pentru guvernul democratic legitim. În orele de dinaintea discursului său, el a chemat personal mai multe figuri militare de rang înalt pentru a le spune că s-a opus loviturii de stat și că a trebuit să apere guvernul democratic.

Atunci când a devenit rege, liderul comunist Santiago Carrillo l-a numit Juan Carlos cel Scurt prezicând că monarhia nu va dura. Totuși, după încercarea de lovitură de stat, Carrillo a spus telespectatorilor într-o declarație emoțională "Dumnezeu l-a salvat pe rege". De asemenea, liderul comunist a mai remarcat: "Astăzi, toți suntem monarhiști". Dacă sprijinul publicului pentru monarhie era limitat înainte de 1981, după această dată a devenit semnificativ mai mare. Potrivit unui sondaj al ziarului El Mundo din noiembrie 2005, 77,5% dintre spanioli cred că regele Juan Carlos este "bun sau foarte bun", 15,4% "nu așa bun" și numai 7,1% "rău sau foarte rău".

Alegerea liderului socialist Felipe González ca prim ministru în 1982 a marcat încheierea efectivă a implicării active a regelui în politica spaniolă. González a guvernat peste un deceniu și administrația sa a contribuit la consolidarea cuceririlor democratice și a menținut, astfel, stabilitatea națiunii. În timp ce regele este, în general, socotit ca având un rol pur ceremonial în politică, el deține o mare autoritate morală ca un simbol esențial al unității țării.

Regele ține un discurs anual națiunii în ajunul Crăciunului. El este comandantul șef al forțelor armate spaniole. Juan Carlos este membru al "World Scout Foundation".^[4]

Juan Carlos a participat de mai multe ori la vânătoare de elefanți în Botswana. Costul unei licențe pentru a împușca un elefant este de aproximativ 15 mii dolari la licitație.^[5] În 2012 a provocat un scandal în Spania pentru că și-a permis luxul să meargă la vânătoare de elefanți în Africa, într-un moment în care țara sa se confrunta cu grave probleme financiare (în aprilie 2012, rata șomajului în Spania a fost de 23% și aproape de 50% în rândul tinerilor^[6]) Suveranul a suferit un accident la safari și a fost nevoit să se întoarcă de urgență la Madrid, unde a fost operat de urgență la șoldul drept.^[7][8][9] El País a estimat costul total al excursiei de vânătoare la 44.000 euro, de două ori salariul mediu anual în Spania.^[6]. O petiție a cerut regelui să demisioneze din funcția sa de președinte de onoare al filialei spaniole a Fondului Mondial pentru Natură.^[10] WWF însăși a solicitat un interviu cu regele pentru a rezolva situația

Juan Carlos s-a căsătorit la Atena, la 14 mai 1962, cu Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei, fiica regelui Paul al Greciei. Ea era ortodoxă însă s-a convertit la roman-catolicism pentru a deveni regină a Spaniei. Împreună au două fiice și un fiu.

• Infanta Elena María Isabel Dominica
• Infanta Cristina Federica Victoria Antonia
• Regele Felipe Juan Pablo Alfonso

De la copiii săi, regele are opt nepoți: Felipe Juan Froilán și Victoria Federica de la Infanta Elena; Juan Valentín, Pablo Nicolás, Miguel și Irene de la Infanta Cristina; Leonor și Sofía de la Infantele Felipe.

Juan Carlos și Sofía vorbesc fluent câteva limbi. Ambii vorbesc spaniola, engleza și franceza. Regele vorbește fluent italiana și portugheza. Spe deosebire de regină nu vorbește germana și greaca, lucru pe care îl regretă. Juan Carlos este operator radio amator iar codul de identificare este EA0JC.

În 1972, Juan Carlos, marinar pasionat, a concurat la proba Dragon la Jocurile Olimpice de vară din 1972 deși nu a câștigat nici o medalie. În vacanțele de vară, familia regală merge la palatul Marivent (Palma de Mallorca) și pe iahtul Fortuna cu care participă la competiții de navigație. Iarna, de obicei merg la schi la Baqueira-Beret și Candanchú (Pirinei).

Lui Juan Carlos îi place, de asemenea, să vâneze urși. În octombrie 2004, el a înfuriat activiștii ecologiști ucigând nouă urși (dintre care unul era o femelă gestantă) în centrul României (în Spania nu pot fi vânați anual decât 27 de exemplare).^[12] În august 2006 s-a afirmat că Juan Carlos a împușcat un urs beat îmblânzit (Mitrofan), în timpul unei partide de vânătoare private din Rusia. Purtătorul de cuvânt al monarhiei spaniole a negat această afirmație, care a fost făcută de către autoritățile ruse regionale.^[13] De asemenea a fost dur criticat în 2003 când în Polonia, alături de șeful diplomației de la Varșovia, a împușcat un bizon. Bizonul este unul dintre animalele pe cale de dispariție, în lume existând doar 1.600 de exemplare.

La 8 mai 2010, Regele a fost operat cu succes de un nodul la plămânul drept, la un spital din Barcelona.^[14] În aprilie 2012, Juan Carlos a trebuit să fie supus unei intervenții chirurgicale la Spitalul San Jose din Madrid, după o cădere la o vânătoare privată în Botswana. El a suferit o fractură triplă de șold.

Juan Carlos I
Rege al Spaniei
Date personale
Nume la naștere	Juan Carlos Alfonso Víctor María de Borbón y Borbón-Dos Sicilias
Născut	5 ianuarie 1938 (81 de ani) Roma, Italia
Părinți	Juan de Bourbon[1] Maria Mercedes de Bourbon[1]
Frați și surori	Infanta Margarita, Duchess of Soria[*] Infanta Pilar, Duchess of Badajoz[*] Infante Alfonso of Spain[*]
Căsătorit cu	Regina Sofia (Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei)
Copii	Infanta Elena Infanta Cristina Felipe, Prinț de Asturias
Cetățenie	Spania
Religie	Biserica Catolică catolicism
Ocupație	suveran[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	rege al Spaniei[*] (22 noiembrie 1975–19 iunie 2014) rege[*] (din 19 iunie 2014)
Familie nobiliară	Casa de Bourbon
Rege al Spaniei
Domnie	22 noiembrie 1975 - 19 iunie 2014 (44 ani, 39 zile)
Încoronare	27 noiembrie 1975
Predecesor	Francisco Franco
Succesor	Felipe al VI-lea al Spaniei

* 1941: Hayao Miyazaki (宮崎 駿 Miyazaki Hayao^?, n. 5 ianuarie 1941^[10])) este un regizor, producător, scenarist, animator, scriitor și desenator de manga japonez. Cu o carieră de peste cincizeci de ani, Miyazaki este comparat cu Walt Disney, Steven Spielberg și Orson Welles.^[11] În 2002 a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație pentru Călătoria lui Chihiro, iar în 2014 a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră.^[12]

* 1942: Mitrofan Ciobanu (n. 5 ianuarie 1942) este un specialist în domeniul topologiei și matematicii, care a fost ales ca membru corespondent (1995) și apoi membru titular (2000) al Academiei de Științe a Moldovei. 
* 1942: Prof.univ.dr. Alexandru Lupaș (n. 5 ianuarie 1942 la Arad - d. 14 august2007 la Sibiu) a fost un matematician român, având contribuții importante în analiza numerică. Are două doctorate în matematică (în Germania și în România, la Cluj Napoca). A fost profesor la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.

·         1943 - S-a născut muzicologul şi compozitorul Florian Lungu.

* 1944: Nifon Mihăiță (n. 5 ianuarie 1944, Crețești-Vidra, județul Ilfov (interbelic)) este un arhiepiscop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Exarh Patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene. Ziarul Evenimentul zilei a publicat în 2 aprilie 2001 extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, în care Nifon informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiuși fostul suveran Mihai al României, printre alții.^[1]

·         1946: Diane Keaton, actriță americană
* 1949: Leo Butnaru (n. 5 ianuarie 1949, comuna Negureni, județul Orhei, Republica Moldova) este un poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător român. Licențiat în jurnalism și filologie al Universității de Stat din Chișinău (1967–1972).

·         1950: Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată.

A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare. Înainte de asasinarea în stil KGB („O tipică execuție în stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa^[6]) primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.

În ce privește mobilul crimei, scenariul cu cea mai mare "priză" a fost acela că profesorul Culianu a fost asasinat din cauza criticilor aduse Guvernului Român, el afirmând în mai multe rânduri că Securitatea încă funcționează ca parte a Serviciului Român de Informații, deși oficialii români susțineau că a fost desființată în timpul Revoluției.^[7]

·         1951 - S-a născut actorul şi regizorul italian Christian de Sica.
* 1954: Theodore Marvin "Ted" DiBiase Sr. (n. 5 ianuarie 1954)^[5] este un wrestler profesionist, comentator de wrestling și manager de wrestling retras din activitate. Este cel mai bine cunoscut din perioada în care a lucrat pentru WWF ca "Omul Milionului de Dolari" (engl.Million Dollar Man) Ted DiBiase. A câștigat turneul WWF King of the Ring în 1988. De asemenea, deoarece nu a ajuns niciodată campion mondial în WWF, el și-a creat propria centură, Million Dollar Championship, nerecunoscută însă de WWE. Este foarte cunoscut și pentru râsul său diabolic.
* 1958: Ion Draica (n. 5 ianuarie 1958, Constanța) este un luptător român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Los Angeles, după ce a ocupat locul 4 la Moscova 1980. A fost campion mondial în 1978, vicecampion mondial în 1982, medaliat cu bronz la Campionatul Mondial în 1981, campion european în 1977, 1978, 1979, și vicecampion european în 1983.

A crescut în Constanța aproape de complexul sportiv „Tomis”. La vârsta de șapte ani s-a apucat de lupte greco-romane sub îndrumarea lui Constantin Ofițerescu, cu care s-a pregătit toată carieră.^[1]

După ce s-a retras a devenit conducător sportiv la Farul Constanța, apoi a fost ales președintele al Federației Române de Lupte.^[1] A intrat în afaceri după Revoluția din 1989. A înființat 27 de firme în numeroase sectoare de activitate, de la electronice la alimentație. S-a angajat în politică cu Partidul Noua Românie. În anul 2005 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru înșelăciune.^[2] A fost grațiat în 2007 din motive medicale de președintele Traian Băsescu.^[2]

* 1960: Glenn Peter Strömberg (n. 5 ianuarie 1960) este un fost fotbalist suedez. A câștigat Cupa UEFA cu clubul IFK Göteborg în anul 1982.

* 1962 Shinobu Ikeda (n. 5 ianuarie 1962) este un fost fotbalist japonez.:

* 1963:  Sebestyén Csaba-István (n. 5 ianuarie 1963) este un deputat român, ales în 2016.

* 1965: Laurențiu Chirvăsuță (n. 5 ianuarie 1965) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat.
* 1965: Vincent Peter "Vinnie" Jones (n. 5 ianuarie 1965) este un actor britanic și fost jucător de fotbal profesionist.

Născut în Watford, Hertfordshire, Vinnie Jones a reprezentat ca jucător, echipa națională de fotbal a Țării Galilor, fiind desemnat și căpitan al ei. În componența "Găștii nebune", Jones a câștigat Cupa Angliei în 1988 cu Wimbledon, club pentru care el a jucate peste 200 de meciuri între 1986 și 1998. De asemenea el anterior a mai jucat pentru Chelsea și Leeds United.

El a profitat de imaginea de tip dur ca fotbalist și este cunoscut și ca actor pentru stilul său agresiv și comportament intimidant, de multe ori fiind selectat în roluri de antrenori, huligani și criminali violenți.

În 1998 a debutat ca actor în pelicula Lock, Stock and Two Smoking Barrelsde Guy Ritchie, iar peste un an s-a retras definitiv din fotbalul profesionist dedicându-se cinematografiei. De atunci, el a apărut în peste 25 de filme ca Snatch, X-Men: The Last Stand, unde a jucat rolul lui Juggernaut.^[1][2]

·         1967: Adrian Mihai Cioroianu (n. 5 ianuarie 1967, Craiova, România) este un autor, istoric, jurnalist, eseist și om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 - 15 aprilie 2008).

Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, el este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). Este cunoscut și în calitate de coautor de manuale de liceu.

Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. La data de 5 aprilie 2007, Cioroianu a devenit ministru al afacerilor externe în guvernul Tăriceanu remaniat. Din 2012 este decan al Facultății de Istorie a Universității din București.

Începând din anul 2015, Adrian Cioroianu este ambasador al României pe lângă UNESCO.^[1] Adrian Cioroianu a fost căsătorit timp de 10 ani cu Luminița, o traducătoare de limba engleză, de care a divorțat în anul 2003. Cei doi au împreună un băiat

* 1967: Joe Flanigan (n. 5 ianuarie 1967, Los Angeles, California) este un actor american de televiziune cel mai cunoscut pentru interpretarea Colonelului John Sheppard din Stargate Atlantis.
* 1968: Peter René Baumann (n. 5 ianuarie 1968), cunoscut mai bine sub numele de DJ BoBo, este un cântăreț, compozitor, dansator și producător de muzică elvețian. DJ BoBo a vândut 14 milioane de înregistrări în întreaga lume și a lansat 11 albume de studio, precum și o compilație de câteva albume, care au inclus hit-urile sale anterioare într-un format refăcut.^[1]

·         1969 - S-a născut Marilyn Manson (Brian Warner), solist american de muzică rock.

·         1973: Irinel Ioan Stativă, politician român

·         1975: Bradley Charles Cooper^[1] (n. 5 ianuarie 1975, Philadelphia, Pennsylvania) este un actor și producător american.

După ce absolvit Academia Germantown în 1993, Cooper a urmat Universitatea Georgetown, pe care a absolvit-o cu o diplomă în engleză în 1997. Mai târziu, a studiat la Actors Studio Drama School la Universitatea New School înainte de a-și începe cariera profesională în serialul Sex and the City în 1998. A debutat cu filmul Wet Hot American Summer (2001), înainte de a obține prea bine cunoscutul rol ca Will Tippin în serialul plin de succes Alias (2001–2003).

Cooper a jucat în filmul de familie I Want to Marry Ryan Banks (2004), și a apărut în serialul Jack & Bobby (2004–2005). A jucat în comedia de succes Wedding Crashers (2005), precum și în filmul Failure to Launch(2006) ca prietenul lui Matthew McConaughey. Cooper a jucat în rol principal în Kitchen Confidential, bazat pe memoriile lui Anthony Bourdain, care a debutat în septembrie 2005.

În martie 2006, Cooper a jucat în Three Days of Rain pe Broadway cu Julia Roberts și Paul Rudd la Teatrul Bernard B Jacobs.

S-a căsătorit cu actrița Jennifer Esposito. Ei s-au căsătorit printr-o mică ceremonie în 30 decembrie 2006.

* 1976: Dennis Șerban (n. 5 ianuarie 1976 în București) este un fotbalist și antrenor român retras din activitate.

* 1976: Adrian Toma (născut pe 5 ianuarie 1976 în Focșani, Vrancea) este un fost fundaș român de fotbal. A debutat în Liga 1 pe 4 martie 2000 în meciul Rocar București - Oțelul Galați 3-2.

* 1977: Bojan Alexandrović (alternativ: Boian Alexandrovici sau Boian Alexandru, n. 5 ianuarie 1977 la Negotin, Serbia^[1]) este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Descendent al unei familii de români timoceni,bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. Jasikovo), în Bigrenița(sârb.: Bigrenica) și Samarinovăț (sârb: Samarinovac) s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuită ridicare unei biserici mai mari, biserica actuală urmând să fie transformată în mănăstire.

În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este și Biserica Ortodoxă Sârbăcare se teme să-și piardă influența în acest colț al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de inchisoare, cu suspendare.

În martie 2008 părintele Bojan Aleksandrović a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor, înalta distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu. Înalta distincție a fost decernată de către București "în semn de apreciere deosebită pentru atașamentul și angajamentul său constant față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Serbia".

Cu toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva preotului român au continuat. Acesta fost caterisit pe motiv că a oficiat slujbe în limba română într-o biserică din Serbia. Sentința de excomunicare, pronunțată pe 16 octombrie 2008 de către Iustin, episcopul ortodox sârb al Timocului, a fost comunicată și preotului Bojan Aleksandrovici, care a fost judecat în absență. În actul semnat de episcopul Iustin se arată următoarele: „Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a disprețuit pe episcopul său competent și fără aprobare și acord al bisericii noastre a fost hirotonit în treapta preoției de către un episcop al Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare, pe presbiterul Boian Aleksandrovici îl caterisim din treapta preoției și îl întoarcem în rândul laicilor fără drepturi și funcții“.

Sfântul Sinod al BOR, întrunit la 30 octombrie 2008 la București, considera "invalid actul de caterisire a părintelui Bojan Alexandro­vici de la Malainița (Valea Timo­cului) de către tribunalul bise­ricesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc, deoarece preotul român nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sârbe. De asemenea, Membrii Sfantului Sinod au constatat faptul că Episcopia Ortodoxă Sârba a Timocului nu respecta cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor doua Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, adică asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunitățile românești"

Pe 21 ianuarie 2009, părintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis (Valea Timocului/Serbia), a primit o înștiințare ultimativă de la primaria din Negotin în care i se dă un termen de 15 zile pentru dărâmarea fundației celei de-a doua biserici românești în localitatea Malainița, fundație sfințită în martie 2008.^[2]

* 1978: January Kristen Jones (n. 5 ianuarie 1978) este o actriță americană. A devenit cunoscută datorită rolurilor Betty Draper din Mad Men și Cadence Flaherty din American Wedding. A jucat rolul principal în filmul Love's Enduring Promise, unde a interpretat rolul celui mai mare copil de familie, care se îndrăgostește de un bărbat misterios care îi salvează viața tatălui său. A fost apreciată și pentru rolurile avute în Anger Management (2003), Pur și simplu dragoste și Dirty Dancing: Havana Nights. În anul 2005 a apărut în The Three Burials of Melquiades Estrada, regizat de Tommy Lee Jones. În pelicula We Are Marshall (din 2006) a jucat rolul lui Carol Dawson, soția antrenorului de fotbal William "Red" Dawson. A apărut în sezonul 18 al serialului Lege și ordine, în episodul "Quit Claim". A jucat și în producția britanică The Boat That Rocked. În anul 2002 a apărut în topul Celor mai atrăgătoare femei alcătuit de revista Maxim, pe locul 82. În mai 2009 a apărut pe coperta revistei GQ. În 2009 a fost gazda show-ului Saturday Night Live, unde a interpretat câteva piese ale trupei Black Eyed Peas. Prestația ei a fost foarte contestată la acea vreme. În august 2010, în presa de specialitate au apărut stiri potrivit cărora ea ar fi fost distribuită în Emma Frost din X-Men: First Class, regizat de Matthew Vaughn. În 2011 apare împreună cu Liam Neeson și Diane Kruger în thrillerul Necunoscutul, regizat de Jaume Collet-Serra.

* 1981: Joel Thomas Zimmerman (n. 5 ianuarie 1981), cunoscut mai ales cu numele de scenă deadmau5 (română Șoarece mort), este un muzician și producător canadian de muzică house, electro house și house progresiv stabilit în Toronto. Melodiile sale au fost incluse în albume compilații ca In Search of Sunrise 6: Ibiza, Tech-Trance-Electro-Madnessal MixMag (mixat de deadmau5 însuși), și au fost difuzate inclusiv la emisiunea radio A State of Trance găzduită de Armin van Buuren. Albumul său de debut, Get Scraped, a fost lansat în 2006.^[4] Conform revistei de specialitate din lumea DJ-ilor, DJ Magazine, deadmau5 se clasează pe locul 4^[5] și pe același loc în topul celor mai buni DJ ai momentului conform The DJ List.^[6]

A colaborat și cu alți DJ-i precum Kaskade, MC Flipside, Rob Swire de la formația Pendulum, și Steve Duda sub numele de BSOD.^[7] Este cunoscut pentru capul de șoarece pe care îl poartă în spectacolele sale pe care l-a creat în timp ce învăța să folosească un program de grafică 3D.^[8]

* 1982: Andi Cristea (nume complet: Andi Lucian Cristea), (n. 5 ianuarie 1982, Buzău) este un politician român, membru al Partidului Social Democrat. Din mai 2014 este Membru al Parlamentului European, activând în Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților. Andi Cristea este vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe (AFET), Președinte al Delegației la Comisia parlamentară de Asociere UE-Moldova (D-MD), membru în Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest (DEPA) și membru al Conferinței președinților de delegație (CPDE).

* 1982: Adrian Ioan Drida (n. 5 ianuarie 1982, Sântana) este un fotbalist român, care în prezent este liber de contract.

* 1982: Anastasiia Pidpalova (n. 5 ianuarie 1982 în Herson)^[1] este o jucătoare de handbal din Ucraina. În prezent evoluează la clubul rusesc Dinamo Volgograd.

* 1982: Jaroslav Plašil (n. 5 ianuarie 1982, Opočno, Cehoslovacia, astăzi în Cehia) este un fotbalist ceh care joacă pentru clubul francez de primă ligă Girondins de Bordeaux.^[1]

* 1983: Júlia Gonçalves de Almeida (n. 5 ianuarie 1983) este o actrițăbraziliană. Ea este fiica scriitorului de telenovele Manoel Carlos.^[2]

* 1983: Iosif Chirilă (n. 5 ianuarie 1983) este un canoist de origine română, dublu campion mondial în anii 2005 și 2007.

* 1985: Victor Bulat (n. 5 ianuarie 1985) este un fotbalist care joacă pentru clubul moldovean Dacia Chișinău. Are 7 selecții la echipa națională de fotbal a Republicii Moldova.

* 1985: Sînziana Bucura Nicola^[1] (n. 5 ianuarie 1985, București) este o actriță, scenaristă și regizoare română. Este cunoscută pentru rolul Nadia din filmul O lună în Thailanda,^[2] debutul în lungmetraj al regizorului Paul Negoescu,^[3] dar și pentru dublajele la animații precum Ben 10, Angelo e cel mai tare și Minionii. Joacă mult în teatre independente^[4] – Teatrul Act, Teatrul Metropolis, Green Hours și Godot Café-Teatru.^[5] Alături de Ionuț Grama, Florina Gleznea și Emil Măndănac formează una dintre cele mai longevive echipe din zona teatrală independentă.^[6] În 2013 scrie și regizează scurtmetrajul Duminică,^[7] selectat în 2014 la Festivalul Filmwinter de la Stuttgart, Germania, unde câștigă Premiul Norman pentru cel mai bun scurtmetraj.^[5] Din 2015 este coordonator producție la studioul Fast Production Film,^[1] unul din principalii realizatori de dublaje de filme și de desene animate din Europa.^[8]

Pe lângă actorie, a lucrat ca jurnalist pentru reviste de cultură.^[9]

Debutează în 2006 în serialul La urgență, primul serial românesc despre viața unui grup de medici.^[11] Urmează apariții în scurtmetrajele Bucătărie chinezească (2008) și Piscine, Germania (2009),^[12] pentru ca în 2012 să aibă unul din rolurile principale în pelicula O lună în Thailanda, regizată de Paul Negoescu.

Scurtmetrajul Duminică reprezintă debutul Sînzianei în regie și scenariu.^[12] De-a lungul carierei a participat la festivale importante precum Biennale di Venezia (2012),^[13] Festivalul de Film de la Sarajevo (2013) sau Stuttgarter Filmwinter (2014).^[12]

Filme

• Ultimele 5 minute (2011)
• O lună în Thailanda (2012) – Nadia
• Chosen (2016) – Jessica

Filme regizate

• Duminică (2013) – scurtmetraj
• Violare de domiciliu (2015) – scurtmetraj^[14][15]

Teatru

• Cui i-e frică de Virginia Woolf?^[16] – Honey^[17]
• For the Win
• Hai k potzi!
• Countryside Tour
• Demoni
• Fără sprijin

* 1986: Viktoria Borșcenko (n. 5 ianuarie 1986, în Herson) este o jucătoare de handbal din Ucraina legitimată la clubul Rostov-Don și care joacă pentru echipa națională de handbal feminin a Ucrainei.^[2] Viktoria Borșcenko evoluează pe postul de extremă stânga.

Ea s-a transferat la Rostov-Don în iunie 2013.^[3]

* 1986: Milan Perendija (Chirilice sârbe: Mилaн Пepeндиja ; n. 5 ianuarie 1986 în Belgrad) este un fotbalist sârb care în Rimânia a jucat pentru FC Oțelul Galați.

* 1986: Iana Șemiakina (în ucraineană Яна Шемякіна) (n. 5 ianuarie 1986, Liov) este o scrimeră ucraineană specializată pe spadă.

A cucerit titlul european în 2005 la Zalaegerszeg, câștigând finala cu unguroaica Hajnalka Tóth. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, dar a pierdut în primul tur cu Jesika Jiménez din Panama. La ediția din 2012 la Londra a ajuns în finala după ce a trecut de româncele Ana Maria Brânză și Simona Gherman, respectiv în optimile și în sferturile de finală. A învins-o la o tușă pe germanca Britta Heidemann, câștigând medalia de aur.^[1]

* 1987: Emilian Crețu (n. 5 ianuarie 1987, Negureni, Telenești, RSS Moldovenească, azi Republica Moldova) este un actor, prezentator TV din Republica Moldova, de asemenea acesta este lector superior la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.^[1][2]

* 1990: Leroy Johan Fer (n. 5 ianuarie 1990) este un fotbalist olandez care joacă pe postul de mijlocaș la clubul galez din Premier League, Swansea City și la echipa națională de fotbal a Olandei.

* 1991: Nelu Nicolae (n. 15 martie 1991, Craiova) este un fotbalist român. A jucat la Universitatea Craiova, UTA, Râmnicu Vîlcea și FC Podari.^[1]

* 1991: Alexandru Ioan Sorian (n. 5 ianuarie 1991, Sânmartin) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de mijlocaș stânga la clubul din Liga a III-a, Luceafărul Oradea.

* 1994: Claudiu Bumba (n. 5 ianuarie 1994, Baia Mare) este un fotbalist român care evoluează la clubul din Liga I la Concordia Chiajna.

* 1996: Maxim Alexander "Max" Baldry (n. 5 ianuarie 1996) este un actor englez cunoascut pentru rolul Stepan din filmul Vacanța lui Mr. Bean. A mai jucat și în The Little Polar Bear 2:The Mysterious Island în 2005 unde a interpretat vocea lui Chucho, în serialul televizat "Rome", episoadele "A Necessary Fiction"; "Deus Impeditio Esuritori Nullus" și "De Patre Vostro" unde a interpretat rolul lui Caesarion, fiul lui Iulius Cezar și Cleopatra.

Deși Baldry s-a născut la Londra, datorită serviciului tatălui său a crescut la Moscova și Varșovia, unde a frecventat școala; se întoarce în Londra în 2003. Astfel Baldry vorbește fluent engleza și rusa. A frecventat școala Gayhurst, o școală prestigioasă din Buckinghamshire. Max a practicat dansul, cântatul și lecțiile de actorie la școala de teatru Jackie Plamer. Părinții lui sunt Simon Baldry si Carina Baldry.

• 1997: Prințul Bertil, Duce de Halland, fiu al regelui Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei (n. 1912)
• 2009: Mircea Stănescu, politician român, fiul jurnalistului Sorin Roșca Stănescu (n. 1969)
• 2010: Toni Tecuceanu, actor român (n. 1972)
• 2014: Eusébio, fotbalist portughez (n. 1942)
• 2015: Jean-Pierre Beltoise, pilot francez de Formula 1 (n. 1937)
• 2016: Pierre Boulez, compozitor și dirijor francez (n. 1925)
• 2019: Emil Brumaru, poet român (n. 1938)

VA URMA