MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MRȚI 21 IANUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE; PERSONALITĂȚI RĂMÂNEȘTI (A)

Bună dimineața, prieteni și o săptămână cât mai plăcută să avem de la Domnul!

ISTORIE PE ZILE 21 Ianuarie

Evenimente

·         1077: Henric al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, se prezintă ca penitent la Canossa (localitate din Italia de nord), pentru a obține iertarea papei; după o așteptare de 3 zile, este primit de către papă care îi ridică excomunicarea.

·         1276: Inocențiu al V-lea devine papă. S-a nascut  in anul  1225 in Savoia si a decedat  la  22 iunie 1276 la Roma fiind doar câteva luni papa al Romei (1276). Inocențiu a fost primul papă din Ordinul Dominican. În timpul pontificatului  său a încercat să unească din nou Biserica Catolică cu cea din Răsărit. În 1898 a fost beatificat de papa Leon al XIII-lea, ziua lui în calendarul catolic sale fiind  data morții sale, 22 iunie.

·         1596: Charles de Montmorency, duce de Damville este numit amiral al Franței de către regele francez Henric al IV-lea.

·         1643: Navigatorul olandez Abel Tasman descopera Tonga din Oceanul Pacific.

·         1648 – La Alba Iulia apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Simion Stefan. Sfântul Ierarh Simion Ștefan (sau Simeon Ștefan) a fost mitropolit al Transilvaniei între anii 1643-1656. De asemenea, a fost un vestit cărturar al acelor vremuri, printre altele fiind traducător și editor al „Noului Testament de la Bălgrad”( azi Alba Iulia). Iată ce scria Simion Ștefan în Predoslovie (prefață), adresandu-se cititorilor romani: „Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sunt buni carii îmblă în toate țările, așea și cuvintele acealea sunt bune carele le înțeleg toți”. A fost unul dintre cei mai mari părinți duhovnicești români ai veacului al XVII-lea. Pentru faptele sale sfinte Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit ca sfânt (canonizat) la 21 iulie 2011. Prăznuirea lui se face pe data de 24 aprilie

·         1793:  Regele Ludovic al XVI-lea al Franței a fost ghilotinat, sub acuzația de trădare.

·         1793: Rusia și Prusia împart Polonia

·         1840 – Navigatorul francez Jules Dumont d’Urville descopera Tara Adélie din Antartica. Teritoriul se învecinează la est și la vest cu Teritoriul Antarctic Australian, iar  Jules Sébastien César Dumont d’Urville  l-a denumit după soția sa, Adélie.  Polul Magnetic, a cărui poziție variază odată cu câmpul magnetic terestru, se află în proximitatea Teritoriului Adélie. Administrativ este unul dintre districtele Teritoriilor australe și antarctice franceze. În urma semnării Atratatului Antarcticii în 1959, Franța își exercită suveranitatea asupra teritoriului în contextul tratatului. În 1991, tratatul a fost completat prin Protocolul de la Madrid asupra protejării mediului, ceea ce face din continentul Antarctic o „rezervație naturală consacrată păcii și științei”. Conform Tratatului Antarcticii, Franța nu dispune de o Zonă Economică Exclusivă în largul coastelor teritoriului. Din 12 ianuarie 1956 Franța deține o bază permanentă, Stațiunea Dumont d’Urville, situată la coordonatele 66°40′S 140°01′E, cu o populație permanentă de 33, care crește până la 78 de persoane  în perioada verilor antarctice.

·         1848 - La Alba Iulia, apare prima traducere integrală în limba română a Noului Testament, sub îngrijirea mitropolitului Andrei Şaguna.

·         1858 – Avocatul Benito Suarez devine presedinte al Mexicului. A fost primul presedinte amerindian al acestei tari. Este considerat fondatorul Mexicului modern si este unul dintre cei mai admirati presedinti pe care i-a avut aceasta tara.

·         1870: Decret privind înființarea Societății generale de asigurare reciprocă "Transilvania", cu sediul la Sibiu.

·         1899 – In Germania s-a produs  primul automobil Opel „Made in Ruesselsheim”.

·         1911: Prima ediție a Raliului Monte Carlo.

·         1919: au loc lucrările Conferinţei de pace de la Paris, la care a participat inclusiv şi delegaţii din partea României (Ionel I.C.Brătianu, Alexandru Vaida-Voievod, Constantin Angelescu, Victor Antonescu, etc.) şi guberniei Basarabia (Ion Pelivan-preşedinte, Ion Codreanu, Sergiu V.Cujbă, Gheorghe Năstase). Conferinţa de Pace de la Paris avea drept obiectiv dezbaterea noii configuraţii politico-teritoriale şi rezolvarea complicatelor probleme economico-financiare rezultate din Primul Război Mondial. Conferinţa a dus, în final, la semnarea tratatelor de pace. Primul tratat a fost încheiat cu Germania, la Versailles (28 iunie 1919), urmat de tratatul cu Austria, la Saint-Germain en Laye (10 septembrie), pe care România, din cauză că se impuneau anumite clauze referitoare la minorităţi, clauze care au determinat demisiile succesive ale guvernelor Ion I. C. Brătianu şi general Artur Văitoianu, nu l-a semnat decît la 9 decembrie, prim-ministru fiind generalul Constantin Coandă. Pacea cu Bulgaria s-a semnat la Neuilly pe 27 noiembrie. Prin acest tratat, Grecia căpăta Tracia iar Serbia unele rectificări de frontieră, cu România fiind menţinut hotarul din 1916.

·         1919 - Adunarea Constituantă, convocată la Dublin, proclamă Irlanda republică independentă. Este format un guvern naţional irlandez. Eamon de Valera este numit preşedintele Republicii Irlanda şi şeful guvernului.

·         1921 - Crearea Partidului Comunist Italian, la Livorno.

·         1941 - Mişcarea legionară organizează o rebeliune armată, prin care urmăreşte înlăturarea conducătorului statului, generalul Ion Antonescu, şi preluarea întregii puteri în stat. Legionarii atacă şi ucid soldaţi, provoacă masacre în rîndul populaţiei, jafuri şi distrugeri. După înăbuşirea rebeliunii, mişcarea legionară este înlaturată de la putere şi interzisă, puterea concentrîndu-se în mîinile generalului Antonescu.

·         1954: Primul submarin bazat pe energie nucleară - "USS Nautilus" este lansat la apă de Statele Unite la Groton, Conneticut. 

·         1957 –  In Romania  este emis  un decret privind desfiintarea cotelor obligatorii la produsele agricole vegetale si la lapte, stabilite prin decretele din 1953 si 1955.

·         1964: Eugène Ionesco, dramaturg francez de origine română, este ales membru al Academiei Franceze.

·         1972: La București s-a deschis reprezentanța Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD).

·         1976: Supersonicul Concorde, care a fost dezvoltat datorită unei colaborări între francezi și englezi, a fost folosit pentru prima oară.

·         1991: S-a deschis, la București, Oficiul Fondului pentru Copii al Organizației Națiunilor Unite (UNICEF).

·         1998 - Papa Ioan Paul al II-lea soseşte în vizită la Havana, pentru prima dată în Cuba (21.01-25.01.1998).

·         1999: A cincea mineriadă: La București are loc o conferință de presă comună a GDS, Alianța Civică, AFDPR, LADO, Asociația victimelor mineriadelor 1990–1991, la care se face publică hotărârea de a organiza un marș de protest față de manifestările minerilor, vineri, 22 ianuarie 1999. La Timișoara, peste o mie de reprezentanți ai societății civile organizează un miting de protest. La ora 15.00, minerii forțează barajul de la Costești, pe care după o oră îl sparg.

·         2001: Jutta Kleinschmidt prima femeie care câștigă (2001) Raliul Paris-Dakar la categoria motociclete.

·         2009 – Presedintele Barack Obama a repetat la Casa Alba juramantul de presedinte, pentru a preveni orice contestare. La ceremonia oficiala de investire, emotionat, Obama a inversat cateva cuvinte ale textului juramantului.

Nașteri

·         1338: Carol al V-lea cel Înțelept (franceză: Charles le Sage, n. 21 ianuarie 1338, Vincennes — d. 16 septembrie 1380, Beauté-sur-Marne) a fost monarh al Franței din Casa de Valois care a domnit din 1364 până la moartea sa. Domnia sa marcheaza sfârșitul primei faze a Războiului de 100 de Ani.

Carol al V-lea s-a remarcat ca unul dintre marii regi din perioada acestui lung conflict, datorită faptului că a pus accent pe pregătirea militară și a fost ajutat de generalii săi. Aceștia erau conetabilii Du Guesclin și Clisson, care au reușit să realizeze o strategie elaborată împotriva englezilor, construind pe teritoriul francez mai multe fortificații care aveau rolul de a evita lupta și de a-i obliga pe soldații englezi să își irosească forțele. Planul anterior a funcționat atât de bine încât s-au recuperat aproape toate teritoriile pierdute in fața englezilor.

Franța a fost favorizată și de incapacitatea de a se crea un imperiu continental englez, dar în special de faptul că Anglia a pierdut titlul de "regină a mărilor" din cauza slăbiciunilor diplomatice ale noului prinț care au dus la o coaliție franco-castiliană. După aceea o flotă a britanicilor a fost distrusă la La Rochelle, si corăbiile continentalilor puteau intra pe Tamisa. Ele atacau orașele de pe coastă și au pornit perioada de glorie franceză în Războiul de 100 de Ani.

Carol s-a născut la Château de Vincennes situat în afara Parisului. A fost fiul cel mare al Prințului Ioan. La momentul nașterii sale Franța era guvernantă de bunicul său, regele Filip al VI-lea. Mama sa a fost Prințesa Bonna de Boemia, fiica regelui Ioan I de Bohemia. Carol a fost educat la Curte împreună cu ceilalți băieți de vârsta lui și cu care va rămâne apropiat de-a lungul vieții: unchiul său Filip, Duce de Orléans (cu numai doi ani mai mare decît el), cei trei frați ai săi Ludovic, Ioanși Filip, Louis de Bourbon, Edward și Robert de Bar, Godfrey de Brabant, Louis I Conte de Étampes, Louis de Évreux, Jean și Charles de Artois, Charles de Alençon și Philip de Rouvres. Viitorul rege a fost extrem de inteligent, dar cu un fizic slab, cu pielea palidă și un corp subțire, prost proporționat. Acest lucru era în contrast puternic cu tatăl său, care era înalt, puternic și cu un păr roșiatic.

Humbert al II-lea, Delfin de Viennois, ruinat din cauza incapacității sale de a mări taxele după o cruciadă în Palestina, și fără copii după moartea singurului său fiu, a decis să vândă Dauphiné, care era un fief al Sfântului Imperiu Roman. Cum nici papa nici împăratul nu au vrut să cumpere, tranzacția a fost încheiată cu Filip al VI-lea.

În conformitate cu Tratatul de la Romans, Dauphiné urma să fie deținută de un fiu al viitorului rege Ioan cel Bun. Deci, Carol, fiul cel mare al lui Ioan a devenit primul Delfin. La vârsta de doisprezece ani, el a fost imediat confruntat cu exercitarea puterii în timpul șederii la Grenoble (10 decembrie 1349 până în martie 1350). La câteva zile după sosirea sa, oamenii din Grenoble au fost invitați la Place Notre-Dame, unde a fost ridicată o platformă. Tânărul Carol, așezat lângă episcopul Jean de Chissé, a primit jurământul de credință al oamenilor. În schimb, el a promis în mod public să respecte carta comunității și a confirmat libertățile acordate de Humbert al II-lea, care înainte de a semna abdicarea a acordat o ultimă amnistie tuturor deținuților, cu excepția celor condamnați la pedeapsa cu moartea.

La 8 aprilie 1350, la Tain-l'Hermitage, l-a vârsta de 12 ani, Delfinul s-a căsătorit cu verișoara sa, Ioana de Bourbon. Pentru această căsătorie consangvină (ambii coborau din Carol de Valois) s-a obținut aprobarea prealabilă a papei. Căsătoria a fost amânată de moartea mamei lui Carol, Bonne de Luxemburg și de bunica lui, Ioana de Burgundia, care au murit de ciumă. Delfinul însuși a fost grav bolnav din august până în luna decembrie 1349. Pentru a se încetini răspândirea ciumei care făcea ravagii în Europa, adunările au fost limitate astfel încât căsătoria a avut loc în privat.

Carol a fost rechemat la Paris la moartea bunicului său Filip al VI-lea și a participat la încoronarea tatălui său Ioan cel Bun, la 26 septembrie 1350, la Reims. Legitimitatea lui Ioan cel Bun, și a dinastiei Valois în general, nu a fost unanimă. Tatăl lui, Filip al VI-lea, și-a pierdut credibilitatea cu dezastrele de la Crecy, Calais, ravagiile ciumei și a schimbării monetare necesară pentru a susține finanțele regale. Clanul regal trebuia să facă față opoziției din toate părțile în regat.

Prima facțiune a opoziției era condusă de Carol al II-lea al Navarei, numit "cel Rău", a cărui mamă Jeanne a II-a de Navara renunțase la coroana Franței pentru aceea a Navarei în 1328. Carol al II-lea al Navarei avea cea mai puternică descendență. Dornic să obțină coroana Franței, el a reușit să adune în jurul lui pe nemulțumiți. A fost sprijinit de rude și de aliații săi: Casa de Boulogne (și rudele lor din Auvergne), baronii Champagne loiali Jeannei a II-a de Navara, precum și de către adepți ai lui Robert de Artois. De asemenea el era susținut de Universitatea din Paris i de comercianții din nord-vest, unde comerțul pe canale era vital.

Normandia este o problemă în clanul regal. Din punct de vedere economic ducatul era dependent mai mult de comerțul maritim peste Canal decât de cel de transportul fluvial pe Sena. Normandia și Marea Britanie nu mai erau unite de 128 de ani (1204), însă proprietarii de terenuri (nobili și clerici) dețineau domenii pe ambele părți ale canalului (de la cucerirea normandă a Angliei și prin jocul succesiv de alianțe matrimoniale^[1]). Clanurile nobiliare din Normandia s-au regrupat pentru a face față situației. Astfel ele au obținut o mare autonomie.

La 19 noiembrie 1350, Ioan cel Bun, regele încoronat al Franței, arestează și apoi îl execută pe Raoul de Brienne, conte de Guînes și conetabil al Franței. Se pare că el îi plătea tribut regelui Eduard al III-lea al Angliei, lucru catastrofal pentru noul rege și care ar fi deschis ușa pentru alte dezertări în tabară engleză. Pentru a evita aceste dezertări potențiale, cazul este soluționat în secret. Cu toate acestea, opacitatea totală care înconjoară executarea alimentează zvonurile. O mare parte a nobilimii din Normandia și numeroși susținători ai conetabilului s-au situat în tabăra normandă.

Regele Ioan îl deleagă în martie 1355 pe Delfin să organizeze apărarea Normandiei, lucru care necesită creșterea taxelor. Sarcina Delfinului a fost dificilă din cauza influenței tot mai mari a lui Charles cel Rău, care a dobândit un statut similar cu cel al unui Duce, în conformitate cu Tratatul de la Mantes. Era foarte probabil să se alieze cu Eduard al III-lea al Angliei deschizând astfel poarta de acces spre Normandia englezilor. Delfinul a evitat războiul prin reconcilierea cu regele Navarei, care a fost întărită printr-o ceremonie la Curte, la 24 septembrie 1355. Eduard al III-lea a fost jignit de ultima trădare a lui Charles de Navara, iar debarcarea promisă nu a avut loc

Carol al V-lea
Date personale
Născut	21 ianuarie 1338 Vincennes, Franța
Decedat	16 septembrie 1380 (42 de ani) Beauté-sur-Marne, Franța
Înmormântat	Biserica Saint Denis
Cauza decesului	boală infecțioasă
Părinți	Ioan al II-lea al Franței Bonne de Boemia
Frați și surori	Isabella, Countess of Vertus[*] Joan of Valois, Queen of Navarre[*] Marie of Valois, Duchess of Bar[*] Filip al II-lea, Duce de Burgundia John, Duke of Berry[*] Louis I[*]
Căsătorit cu	Ioana de Bourbon
Copii	Carol al VI-lea al Franței Ludovic I, Duce de Orléans Caterina de Valois
Cetățenie	Franța
Religie	creștinism
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Valois
Rege al Franței
Domnie	8 aprilie 1364 – 16 septembrie 1380
Încoronare	19 mai 1364
Predecesor	Ioan al II-lea
Succesor	Carol al VI-lea Château de Vincennes, locul nașterii viitorului rege Carol al V-lea. Carta Normandiei din 1315, confirmată în 1339 de Filip al VI-lea, garantează o largă autonomie Normandiei.

* 1612: Henric Cazimir I de Nassau-Dietz (n. 31 ianuarie 1612,^[1][2][3] Arnhem, Țările de Jos^[4] – d. 31 ianuarie 1640,^[1] Hulst, Țările de Jos) a fost conte de Nassau-Dietz și Statthalter de Frizia, Groningen și Drenthe.

El a fost fiul cel mare al lui Ernest Cazimir de Nassau-Dietz și al Sophiei Hedwig de Brunswick-Lüneburg, și la fel ca tatăl său, a murit în luptă. Pe 12 iulie 1640, a fost rănit la Sint Jansteen în bătălia de la Hulst. A murit a doua zi. Hendrik Casimir este îngropat în Leeuwarden, iar titlurile sale au fost moștenite de Wilhelm Frederic, Prinț de Nassau-Dietz. Moartea sa, la vârsta de 28 ani, a determinat ridicarea mai multor monumente dedicate memoriei sale și a luptei în care a murit. Rijksmuseum păstrează în colecția sa o cămașă pătată de sânge, presupusă a fi fost purtată de el atunci când a fost rănit. În mod similar, gaura de glonț din pălăria tatălui său este păstrată, de asemenea, pentru posteritate.

·         17

Henric Cazimir I, Conte de Nassau-Dietz
Conte de Nassau-Dietz
Henric Cazimir I de Nassau-Dietz
Predecesor	Ernest Cazimir
Succesor	Willem Frederik
Tată	Ernest Cazimir de Nassau-Dietz
Mamă	Sophia Hedwig de Brunswick-Lüneburg
Naștere	21 ianuarie 1612 Arnhem
Deces	13 iulie 1640 (28 de ani) Hulst

25 - S-a născut scriitorul Matei Milu (m.1801).

* 1732: Friedrich Eugen de Württemberg (21 ianuarie 1732 – 23 decembrie1797), al patrulea fiu al Ducelui Karl Alexander și al Prințesei Maria Augusta de Thurn și Taxis.

S-a căsătorit cu Friederike Sophia Dorothea de Brandenburg-Schwedt, o nepoată a regelui Frederic cel Mare, cu care a avut 12 copii:

1. Frederick I (6 noiembrie 1754 – 30 octombrie 1816), succesorul său, care mai târziu a devenit primul rege de Württemberg
2. Louis Frederick Alexander (30 august 1756 – 20 septembrie 1817)
3. Eugene Frederick Henry (1758 – 20 iunie 1822)
4. Sophie Marie Dorothea (25 octombrie 1759 – 5 noiembrie 1828), căsătorită cu Pavel I, împărat al Rusiei
5. William Frederick Philip (27 decembrie 1761 – 10 august 1830); tatăl lui Wilhelm, Duce de Urach
6. Ferdinand Frederick Augustus (22 octombrie 1763 – 20 ianuarie 1834), căsătorit cu Prințesa Kunigunde von Metternich, sora lui Klemens Wenzel, Prinț de Metternich
7. Friederike Elisabeth Amalie (27 iulie 1765 – 24 noiembrie 1785), căsătorită cu Petru, Duce de Oldenburg
8. Elisabeth Wilhelmine Luise (21 aprilie 1767 – 18 februarie 1790), căsătorită cu Francisc al II-lea, Împărat Roman
9. Friederike Wilhelmine Katharina (1768)
10. Karl Frederick Henric (3 mai 1770 – 22 august 1791)
11. Alexander Frederick Charles (24 aprilie 1771 – 4 iulie 1833), fondatorul celei de-a cincea ramuri de Württemberg, de care aparține actualul șef al Casei, Ducele Carl Maria de Württemberg
12. Karl Henric (3 iulie 1772 – 28 iulie 1833)

Fiica sa, Sophie Dorothea, s-a căsătorit cu împăratul Pavel I al Rusiei și a devenit împărăteasa Maria Feodorovna. Împărăteasa a fost mama împăraților Alexandru I și Nicolae I ai Rusiei ca și a reginei Anna Paulowna a Olandei (din care descinde actuala familie regală olandeză) și Marea Ducesă Maria Pavlovna de Saxa-Weimar-Eisenach, străbunica ămpăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Prin cel de-al doilea fiu, Ducele Louis de Württemberg, el este stră-stră-stră-străbunicul Elisabetei a II-a a Regatului Unit și a regelui Juan Carlos I al Spaniei. Prin fiul lui cel mare, Frederick I, el este strămoșul lui Boris Johnson, primarul ales al Londrei din 2008 și 2012

Friedrich al II-lea
Date personale
Născut	21 ianuarie 1732 Stuttgart, Ducatul de Württemberg[*][1]
Decedat	23 decembrie 1797 (65 de ani) Hohenheim[*], Germania[2]
Înmormântat	Palatul Ludwigsburg
Părinți	Karl Alexander Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis
Frați și surori	Duchess Auguste of Württemberg[*] Charles Eugene, Duke of Württemberg[*] Louis Eugene, Duke of Württemberg[*]
Căsătorit cu	Sofia Dorothea de Brandenburg-Schwedt
Copii	Frederic, rege de Württemberg Ducele Louis Eugen de Württemberg Sophia Dorothea, împărăteasă a Rusiei Friederica, Prințesă de Holstein-Gottorp Elisabeta, Arhiducesă de Austria Ducele Alexandru
Cetățenie	Germania
Religie	catolicism
Ocupație	ofițer
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce (din 1795)
Familie nobiliară	Casa de Württemberg
Duce de Württemberg
Domnie	20 mai 1795 – 23 decembrie 1797

* 1796: Prințesa Marie de Hesse-Kassel (germană Marie Wilhelmine Friederike von Hessen-Kassel; 21 ianuarie 1796 – 30 decembrie 1880) a fost soția lui Georg, Mare Duce de Mecklenburg.

Prințesa Marie, a doua fiică a landgrafului Frederic de Hesse și a soției acestuia, Prințesa Caroline de Nassau-Usingen, s-a născut la Hanau, la 21 ianuarie 1796. Prin tatăl ei a fost strănepoata regelui George al II-lea al Marii Britanii. Fratele mai mare al tatălui ei a fost Wilhelm I, Elector de Hesse.

Sora ei Augusta s-a căsătorit cu Adolphus, Duce de Cambridge, al șaptelea fiu al regelui George al III-lea al Regatului Unit.

La 12 august 1817 la Kassel, Marie s-a căsătorit cu Georg, Mare Duce de Mecklenburg, fiul lui Carol al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz și a Prințesei Friederike de Hesse-Darmstadt.^[1] Cuplul a avut patru copii:

• Ducesa Luise de Mecklenburg (1818–1842)
• Frederic Wilhelm, Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz (1819–1904), căsătorit cu Prințesa Augusta de Cambridge
• Ducesa Caroline de Mecklenburg (1821–1876), căsătorită cu Frederic al VII-lea al Danemarcei
• Ducele Georg de Mecklenburg (1824–1876), căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Mihailovna a Rusiei; a fost tatăl Ducelui Carl Michael de Mecklenburg

Prințesa Marie de Hesse-Cassel
Date personale
Nume la naștere	Marie Wilhelmine Friederike
Născută	21 ianuarie 1796 Hanau, Hesse-Kassel
Decedată	30 decembrie 1880 (84 de ani) Neustrelitz, Mecklenburg-Strelitz
Înmormântată	Church in Mirow[*]
Părinți	Prințul Frederic de Hesse Caroline de Nassau-Usingen
Frați și surori	Prințesa Augusta de Hesse-Cassel Landgraful Wilhelm de Hesse-Cassel
Căsătorită cu	Georg, Mare Duce de Mecklenburg
Copii	Ducesa Luise Frederic Wilhelm Caroline Charlotte Ducele Georg
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Ocupație	pictoriță
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Mecklenburg-Strelitz Casa de Hesse-Kassel
Mare Ducesă de Mecklenburg-Strelitz
Domnie	12 august 1817 – 6 septembrie 1860

·         1805 - S-a născut Aaron Florian, istoric. A realizat prima periodizare şi a tras atenţia asupra ştiinţelor auxiliare ale istoriei (genealogia, heraldica, numismatica, epigrafia, diplomatica, ştiinţa sigiliilor) (m.12.07.1887).

·         1821: Vincențiu Babeș (n. 21 ianuarie 1821, Hodoni - d. 3 februarie 1907, Budapesta) a fost un avocat, profesor, ziarist, și om politic român din Banat, unul din membrii fondatori ai Academiei Române.
Vincențiu a fost fiul lui Gheorghe Crâșmarul, țăran gospodar din Moșnița, care a murit pe când băiatul era încă mic. Bunicul său, Mitra Babeș, neavând copii, l-a adoptat și i-a dat numele său.^[1] Mitra Babeș era un cărturar cunoscut și avea legături cu Dimitrie Țichindeal. A avut gândul de a-l face preot. După sfârșirea cursurilor primare Vincențiu a vizitat liceul cu predare în limba germană întâi în Timișoara, apoi în Szeged, unde a luat bacalaureatul în 1841. După aceea a urmat cursurile de teologie la Carloviț și la Seminarul din Arad. Pe când se apropia de devenirea sa ca preot, Vincențiu Babeș renunță la această cale și se îndreaptă către studiul dreptului, pentru care se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta.

Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider (după alții: Zuckor)^[8]. Cei doi au avut nouă copii. Cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologul și morfopatologul român, membru al Academiei Române, Victor Babeș (1854-1926).^[9]. Primul lor copil a fost chimistul Aurel (n. 1853, Viena), care a semnat mai multe lucrări de specialitate. Fiul acestuia, Aurel Alexandru (1886-1962), nepotul lui Vincențiu, a fost și el un chimist cunoscut care a contribuit în mod important la descoperirea testului pentru detecția și prevenirea cancerului cervical și a altor boli ale aparatului reproducător feminin, care acum se numește Papanicolau. În România se vinde sub numele Babeș-Papanicolau.^[10]

Liceul nr. 21 din Timișoara poartă numele marelui patriot în memoria lui.

Membru fondator al Academiei Române

Vincențiu Babeș
Vincențiu Babeș
Date personale
Născut	21 ianuarie 1821  Hodoni
Decedat	3 februarie 1907  Budapesta
Copii	Victor Babeș
Naționalitate	română
Cetățenie	Austro-Ungaria
Ocupație	profesor, avocat, ziarist și om politic
Activitate
Partid politic	Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania
Limbi	limba maghiară Parlamentar în Dieta de la Buda Vincențiu Babeș după 1900

·         1829: Oscar al II-lea (21 ianuarie 1829 - 8 decembrie 1907), născut Oscar Frederik a fost rege al Norvegiei din 1872 până la 1905 și rege al Suedieidin 1872 până la moartea sa. Al treilea fiu al regelui Oscar I al Suediei și al Josephinei de Leuchtenberg. Prin mama sa, a fost descendent al regelui Gustav I al Suediei.

La naștere, Oscar Fredrik a fost numit Duce de Östergötland. La vârsta de 11 ani a intrat în marină și a fost numit locotenent în iulie 1845. Mai târziu a studiat la Universitatea Uppsala, unde s-a distins la matematică. La 13 decembrie 1848 a fost ales membru de onoare al Academiei de Știință Regale Suedeză.

La 6 iunie 1857 s-a căsătorit cu Prințesa Sophia Wilhelmina, fiica cea mică a Ducelui William de Nassau. Doi ani mai târziu a devenit Prinț Moștenitoral Suediei deoarece fratele lui mai mare, regele Carol al XV-lea nu avea moștenitori pe linie masculină iar fratele mijlociu, Gustaf murise în 1852.

I-a succedat fratelui său la 18 septembrie 1872 și a fost încoronat rege al Norvegiei la Catedrala Nidaros din Trondheim la 18 iulie 1873. Deviza sa a fost Brödrafolkens väl / Broderfolkenes Vel("Bunăstarea popoarelor înfrățite"). Deoarece regele și curtea regală stăteau mai mult în Suedia, Oscar făcea eforturi să învețe să vorbească fluent norvegianași încă de la început a realizat dificultățile în menținerea uniunii celor două țări. A fost detronat la 7 iunie 1905 de Parlamentul norvegian și a renunțat la tronul Norvegiei la 26 octombrie. A refuzat să permită vreunui prinț al Casei regale să devină rege al Norvegiei; relațiile dintre cele două țări s-au îmbunătățit după decesul său care a avut loc la Stockholm la 8 decembrie 1907.

Oscar al II-lea
Rege al Suediei și Norvegiei
Date personale
Nume la naștere	Oscar Frederik
Născut	21 ianuarie 1829 Palatul Stockholm, Stockholm
Decedat	8 decembrie 1907 (78 de ani) Palatul Stockholm, Stockholm
Înmormântat	Riddarholmskyrkan, Stockholm
Părinți	Oscar I al Suediei Josephine de Leuchtenberg
Frați și surori	Prințesa Eugenie a Suediei Prințul Gustaf, Duce de Uppland August Carol al XV-lea al Suediei
Căsătorit cu	Sofia de Nassau
Copii	Gustaf V Prințul Oscar, Duce de Gotland Prințul Carl, Duce de Västergötland Prințul Eugén, Duce de Närke
Cetățenie	Suedia
Religie	Biserica suedeză
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	HM The King of Sweden HM The King of Sweden and Norway HRH The Crown Prince of Sweden & Norway HRH The Duke of Östergötland
Familie nobiliară	Casa de Bernadotte
Rege al Suediei
Domnie	18 septembrie 1872 – 8 decembrie 1907
Încoronare	12 mai 1873
Predecesor	Carol al XV-lea
Succesor	Gustaf al V-lea
Rege al Norvegiei
Domnie	18 septembrie 1872 - 26 octombrie 1905
Încoronare	18 iulie 1873
Predecesor	Carol al XV-lea
Succesor	Haakon al VII-lea Regele Oscar al II-lea a fost ultimul suveran suedez care a fost încoronat, în același timp, rege al Suediei și rege al Norvegiei.

·         1852 - S-a născut Vasile Lucaciu, personalitate a luptei naţionale a românilor ardeleni, unul dintre iniţiatorii Memorandumului de la 1892, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei (m. 29 nov 1922)

·         1855 – S-a nascut   (intre 21- 23 ianuarie), John Browning, inginer armurier american, inventator si constructor de arme automate; (d.26.11.1926).
* 1874: Wincenty Witos (n. 22 ianuarie 1874 - d. 31 octombrie 1945) a fost unul din organizatorii și conducătorii Partidului țărănesc Piast (1913-1931). Din iulie 1920 până în septembrie 1921, din mai până în decembrie 1923 și de la 10 până la 15 mai a fost prim-ministrul Poloniei. S-a aflat în opoziție față de regimul sanației, fiind chiar intemnițat (1930). În anii 1931-1935 a fost președintele Consiliului principal al partidului Stronnictwo Ludowe. În toamna anului 1939 a fost arestat de germani; după un an de detenție a fost eliberat și ținut sub supraveghere. În timpul vizitei in Polonia a regelui Ferdinand I Întregitorul W. Witos a avut discuții cu prim-ministrul Romăniei Ion I.C. Brătianu.

Wincenty Witos
Wincenty Witos
Date personale
Născut	22 ianuarie 1874[1][2]  Wierzchosławice[*], Austro-Ungaria
Decedat	31 octombrie 1945 (71 de ani)[3][4][2][5][6]  Cracovia, Polonia[7][8]
Cetățenie	Austro-Ungaria  A Doua Republică Poloneză
Ocupație	om politic jurnalist agricultor[*]
Prim-ministru al Poloniei
În funcție 10 mai 1926 – 14 mai 1926
Precedat de	Aleksander Skrzyński[*]
Succedat de	Kazimierz Bartel[*]
În funcție 28 mai 1923 – 14 decembrie 1923
Precedat de	Władysław Sikorski
Succedat de	Władysław Grabski[*]
În funcție 24 iulie 1920 – 13 septembrie 1921
Precedat de	Władysław Grabski[*]
Succedat de	Antoni Ponikowski[*]
Membru al Camerei Deputaților din Consiliul Imperial Austriac
Member of the Diet of Galicia and Lodomeria
Premii	Ordinul Vulturul Alb Ordinul național „Steaua României” Order of the Cross of Grunwald, 1st class[*]
Partid politic	Partidul Popular Polonez "Piast"[*]

* 1883: Olav Aukrust (n. 21 ianuarie 1883 - d. 3 noiembrie 1929) a fost un poet și profesor norvegian.

Este unchiul scriitorului și artistului plastic Kjell Aukrust.

Olav Aukrust
Date personale
Născut	21 ianuarie 1883 Lom, Norvegia[1]
Decedat	3 noiembrie 1929 (la 46 de ani) Lom, Norvegia[2]
Frați și surori	Lars Olsen Aukrust[*]
Naționalitate	norvegiană
Cetățenie	Norvegia
Ocupație	poet, profesor
Limbi	limba norvegiană Nynorsk
Activitatea literară
Specie literară	Poezie

·         1885: George Vâlsan, geograf român, membru titular al Academiei Române (d. 1935). George Vâlsan (d. 6 august 1935, Carmen Sylva, Constanța),  a fost un geograf și etnograf român, membru titular (1920) al Academiei Române. Și-a făcut studiile la București, Berlin și Paris. A fost profesor la universitățile din Iași, Cluj și București; președinte al Societății etnografice române și director al Institutului de geografie din Cluj, pe care l-a înființat și în jurul căruia a înființat o școală geografică românească. S-a ocupat de probleme de geografie generală („Sensul geografic ca știință”, editat postum), de geomorfologie („Câmpia Română”, 1915) de geografie umană („O fază în popularea țărilor românești”, 1912), de istorie a geografiei („Harta Moldovei de Dimitrie Cantemir”, 1926, pe care a descoperit-o în Biblioteca Națională de la Paris), de etnografie („O știință nouă: etnografia”, 1927), de toponimie, de biogeografie etc.

·         1885 – S-a nascut Umberto Nobile, explorator polar italian si constructor de dirijabile; (d.30 iulie 1978). A fost profesor de inginerie aeronautică la Universitatea din Napoli timp de peste treizeci de ani, și director al Institutului  Militar de Constructii  Aeronautice din  Roma 1919-1928. Umberto Nobile a fost un pionier și una dintre figurile cele mai remarcabile din istoria aeronauticii italiene; condus primul dirijabilul Norge care a zburat deasupra Polului Nord și apoi a condus dirijabil Italia în a doua expediție polară.
* 1888: Mimul Mișu (în franceză: Mime Misu) (n. 21 ianuarie 1888 la Botoșani - 1953)^[1](născut Mișu Rosescu) a fost un român dansator de balet, pantomimă artist, actor de film și regizor. În 1912 el a scris și regizat primul film despre scufundarea navei RMS Titanic, In Nacht und Eis (În noapte și gheață), lansat în august 1912 la patru luni după dezastru.
Mimul Mișu^{[n 1]} s-a născut în târgul Botoșani, România, într-o familie de artiști. El a fost nepotul "faimoasei în lumea întreagă" Rahel. El a urcat pe scenă la o vârstă fragedă făcând balet și pantomimă; a afișat suficient talent pentru a i se acorda un loc gratuit în  Academia de Artă din București. Încă din timpul studiilor a fost repartizat la Teatrul Regal Național și, după ce a absolvit cu onoruri, a jucat cu succes în teatre de provincie din România. În 1900   a dat spectacole la Târgul Mondial de la Paris în 1900, iar apoi a avut propriile producții la Berlin, Viena, Budapesta și Londra

Misu a lucrat pentru companii de producție de film Lux et Pathé Frères în Paris, înainte de a semna un contract cu Continental-Kunstfilm de la Berlin în 1912, unde a făcut scenariul și regia a trei filme: Das Gespenst von Clyde, In Nacht und Eis, și Das Mirakel (1912 film).^[1] Misu a mai făcut un film în Germania, Der Excentric-Club pentru Projektions-AG Union (PAGU).^{[1][n 2]}

Un articol din ziarul berlinez Licht-Bild-Bühne în 1914 l-a numit 'Napoleon al filmului' (germ:'Napoleon der Filmkunst'), referindu-se la diferitele sale progrese tehnologice.^[3] Atunci când Emil Schunemann (cameramanul în In Nacht und Eis și Das Mirakel) l-a făcut frizer în memoriile sale, n-a făcut-o gratuit.^{[necesită citare]}

Misu a plecat în SUA, dar a făcut doar un film cunoscut cu societatea  sa Misu-Film Co., Dumnezeul banilor.^[4][5] În 1915, el a regizat Ontmaskerd ('Demascat') în Olanda sub numele său real, Mișu Rosescu. Ca In Nacht und Eis, acest film conține, de asemenea, o scenă cu o corabie care se scufundă.^[6][7]

Misu a călătorit în SUA în fiecare an între 1915 și 1917.^{[n 3]} Adresa lui din Berlin  în 1915 era Nachodstraße 25, Berlin-Wilmersdorf. În 1920/21 Misugraph-Film G. m.b.H. a avut sediul în strada Martin Luther 28, Berlin, potrivit Reichs-Kino-Adressbuch.

A regizat cel puțin șase filme:

• Das Gespenst von Clyde (1912).^[9]
• În Nacht und Eis (1912)^[10] (și, de asemenea,  a jucat rolul de operator radio)
• Das Mirakel (1912 film) (1912), mai târziu Das Marienwunder: eine alte Legende^{[n 6]}
• Der Excentric-Club (1913/14)
• Dumnezeul banilor  (1914)
• Ontmaskerd (1915) (Demascat)

Poster pentru In Nacht und Eis (În noapte și gheață), regia Mime Misu.

·         1891: Francisco Lazaro, atlet portughez (d. 1912)
* 1898: Rudolph Maté, născut Rudolf Mayer (21 ianuarie 1898, Cracovia – 27 octombrie 1964, Beverly Hills), a fost un prolific regizor și producător de film european și american. A lucrat ca director de imagine și cameraman în Ungaria, Austria, Germania, Franța și Regatul Unit înainte de a se muta la Hollywood la mijlocul anilor 1930.

S-a născut la Cracovia, azi în Polonia, într-o familie de evrei. Maté a intrat în industria cinematografică după ce absolvit Universitatea din Budapesta. A început să lucreze ca operator asistent de imagine în Ungaria și mai târziu de-a lungul Europei, uneori împreună cu colegul său Karl Freund. Maté a lucrat la câteva filme ale lui Carl Th. Dreyer cum ar fi The Passion of Joan of Arc (1928) sau Vampyr (1932).

Maté a lucrat ca director de imagine la unele filme hollywoodiene la mijlocul anilor 1930, cum ar fi Dodsworth (1936), Our Relations (1936, cu Stan și Bran) și Stella Dallas (1937). A fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cea mai bună imagine cinci ani consecutivi, pentru filmul lui Alfred Hitchcock - Foreign Correspondent (1940), al lui Alexander Korda - That Hamilton Woman (1941), al lui Sam Wood - The Pride of the Yankees (1942), al lui Zoltan Korda - Sahara (1943) și al lui Charles Vidor - Cover Girl (1944).

În 1947, a debutat ca regizor cu It Had to Be You, urmând să regizeze alte filme cum ar fi filmul noir D.O.A. (1950), No Sad Songs for Me (1950), When Worlds Collide (1951) și filmul epic The 300 Spartans (1962).

A murit din cauza unui infarct miocardic la 27 octombrie 1964, în Hollywood, la vârsta de 66 de ani.

Filmografie:

Ca regizor[modificare | modificare sursă]

• It Had to Be You (1947)
• The Dark Past (1948)
• No Sad Songs for Me (1950)
• D.O.A. (1950)
• Union Station (1950)
• Branded (1950)
• The Prince Who Was a Thief (1951)
• Când lumile se ciocnesc (1951) - When Worlds Collide
• The Green Glove (1952)
• Sally and Saint Anne (1952)
• Paula (1952)
• The Mississippi Gambler (1953)
• Second Chance (1953)
• Forbidden (1953)
• The Black Shield of Falworth (1954)
• Siege at Red River (1954)
• Înfrângerea lui L. Wilkison (1955) - The Violent Men
• The Far Horizons (1955)
• The Rawhide Years (1955)
• Miracle in the Rain (1956)
• Port Afrique (1956)
• Three Violent People (1957)
• The Deep Six (1958)
• For the First Time (1959)
• Revak the Rebel (1960)
• The 300 Spartans (1962)
• Seven Seas to Calais (1962)
• Aliki (1963)

Ca producător[modificare | modificare sursă]

• The Return of October (1948)
• The 300 Spartans (1962)
• Aliki (1963)

Ca director de imagine[modificare | modificare sursă]

• Kutató Sámuel (1919)
• Alpentragödie (1920)
• Das Gänsemädchen (1920)
• Lucifer (1921)
• Der geistliche Tod (1921)
• Parema - Das Wesen aus der Sternenwelt (1922)
• Eine mystische Straßenreklame (1922)
• Dunkle Gassen (1923)
• Das verlorene Ich (1923)
• The Merchant of Venice (1923)
• Michael (1924)
• Peter the Pirate (1925)
• Unter Ausschluß der Öffentlichkeit (1927)
• Die Hochstaplerin (1927)
• Infantrist Wamperls dreijähriges Pech (1927)
• The Passion of Joan of Arc (1928)
• Franz Schubert und seine Zeit (1928)
• Die Bauernprinzessin (1928)
• Der Lohn der guten Tat (1928)
• Miss Europe (1930)
• Le monsieur de minuit (1931)
• Vampyr (1932)
• Monsieur Albert (1932)
• La couturière de Luneville (1932)
• Lily Christine (1932)
• Insult (1932)
• Aren't We All? (1932)
• The Merry Monarch (1933)
• Die Abenteuer des Königs Pausole (1933)
• Les aventures du roi Pausole (1933)
• Une femme au volant (1933)
• Dans les rues (1933)
• Paprika (1933)
• The Last Billionaire (1934)
• Liliom (1934)
• Nada más que una mujer (1934) (versiunea în spaniolă aPursued)
• Dante's Inferno (1935)
• Dressed to Thrill (1935)
• Metropolitan (1935)
• Navy Wife (1935)
• Professional Soldier (1935)
• Charlie Chan's Secret (1936)
• Dodsworth (1936)
• A Message to Garcia (1936)
• Our Relations (1936)
• Come and Get It (1936)
• Outcast (1937)
• Stella Dallas (1937)
• The Adventures of Marco Polo (1938)
• Blockade (1938)
• Youth Takes a Fling (1938)
• Trade Winds (1938)
• Love Affair (1939)
• The Real Glory (1939)
• My Favorite Wife (1940)
• Foreign Correspondent (1940)
• The Westerner (1940)
• Seven Sinners (1940)
• That Hamilton Woman (1941)
• The Flame of New Orleans (1941)
• It Started with Eve (1941)
• To Be or Not to Be (1942)
• The Pride of the Yankees (1942)
• They Got Me Covered (1943)
• Sahara (1943)
• Address Unknown (1944)
• Cover Girl (1944)
• Tonight and Every Night (1945)
• Over 21 (1945)
• Gilda (1946)
• Down to Earth (1947)
• It Had to Be You (1947)
• The Lady from Shanghai (1947) (nemenționat)

Rudolph Maté
Date personale
Nume la naștere	Rudolf Mayer
Născut	21 ianuarie 1898 Cracovia, Austro-Ungaria
Decedat	27 octombrie 1964 (66 de ani) Beverly Hills, California, Statele Unite
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Cetățenie	SUA  Polonia
Ocupație	director de imagine regizor de film producător de film
Activitate
Cauza decesului	infarct miocardic
Alma mater	Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta
Ani de activitate	1919–1962
Premii	Cinci nominalizări la Oscar

·         1898: Gheorghe I. Brătianu, istoric, om politic, membru al Academiei Române, mort în închisoare la Sighet (d. 1953). A fost profesor universitar la catedra de istorie universală a Universitatii din Iasi si la Universitatea Bucuresti, membru titular al Academiei Romane , director al Institutului de Istorie Universală din Iași  și apoi al Institutului de Istorie Universală “Nicolae Iorga” din Bucuresti. In 1924, devine profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași, iar din 1940, a Universității din București. În 1942, este ales membru titular al Academiei Române. Între 1935 și 1947 îndeplinește funcția de director al Institutului de Istorie Universală din Iași (1935 – 1940) și apoi al Institutului de Istorie Universală „Nicolae Iorga” din București (1941 – 1947). În anii ’30, a fost șeful unei fracțiuni dizidente a Partidului Național Liberal, pe care o înființase. La 9 iunie 1948  odată cu reorganizarea Academiei Romane de catre comunisti, – care ia acum numele de Academia R.P.R. – i se retrage calitatea de academician  impreuna cu alte 97 de personalități științifice și culturale românești. În noaptea de 7/8 mai 1950, este arestat de organele securitatii comuniste  și întemnițat la inchisoarea Sighet, fără să fi fost judecat și condamnat. A decedat in urma relelor tratamente la care a fost supus in inchisorile comuniste, in anul 1953.

* 1899: Isaac Antcher (în rusă: Исаак Израилевич Анчер, Isaac Izrailevici Ancer; n. 21 ianuarie, 1899, satul Peresecina, Orhei, Basarabia, Imperiul Țarist – d. 21 aprilie 1992, Paris) a fost un pictor originar din Basarabia, naturalizat francez.

Isaac Antcher s-a născut în satul Peresecina, într-o familie de comercianți evrei, fiind cel mai mic din cei 7 copii. A crescut în Orhei, unde a urmat școala primară și cea medie. În 1920 al plecat în Franța, la fratele său care se stabilise la Calais.

Din 1921 este student la Academia de artă Bezalel, din Ierusalim, unde i-a avut ca mentori pe Abel Pann, Boris Shatz și Raban. A făcut parte dintre pionierii chibuțului Haddera.^[5]

În 1924 a revenit în Franța, unde a lucrat în multe locuri pentru a se întreține (la firma Renault din Boulogne-Billancourt, professor de limba rusă) și alte slujbe ocazionale, noapte, pentru ca ziua să poată studia cu Raban la „Académie de la Grande Chaumière” din Paris.^[5]

În 1926 s-a căsătorit cu Fela Ber. A expus la „Salon d’Automne” și la „Salon des Tuileries” din Paris. Maeștrii săi au fost peisagiștii din Școala de la Barbizon și, îndeosebi, Corot.^[6]

În 1927, încurajat de faptul că a fost admis la „Salon d’Automne”, îi prezintă galeristului Léopold Zborowski un peisaj. Acesta i-l arată colecționarului Jonas Netter, la inițiativa căruia cei trei semnează un contract în baza căruia, pentru 2000 de franci pe lună, Zborowski urma să achiziționeze totalitatea lucrărilor sale.^[5] Pentru că Isaac Antcher nu și-a respectat contractul, Netter a întrerupt colaborarea cu Zborowski.^[6]

Criza din 1930 și moartea lui Zborowski l-au obligat să practice meserii umile spre a-și putea întreține familia.^[6]

În 1939, la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Antcher s-a înrolat ca voluntar. În 1941 a fost demobilizat și și-a regăsit familia la Montpellier.^[5]

În 1943, familia Antcher s-a refugiat în Elveția. Isaac Antcher a fost internat într-un lagăr de muncă.^[5]

După Eliberare s-a întors la Paris, unde și-a găsit atelierul prăduit. A continuat să picteze toată viața.^[5]

În 1968 a fost lovit de hemiplegie și nu și-a mai putut folosi mâna dreaptă. Paradoxal, după aceea a realizat picturile cele mai semnificative.^[6]

La moartea tatălui său s-a întors la religie, devenind un mistic. Singur, îndepărtat de curente și mode, a mai avut doar două preocupări: pictura și religia.^[6]

A murit, în 1992, la Paris.

Isaac Antcher
Isaac Antcher în 1950
Date personale
Născut	21 ianuarie 1899[1][2][3][4]  Peresecina, raionul Orhei, URSS
Decedat	1992 (92 de ani)  Malakoff, Franța
Cetățenie	Moldova
Ocupație	pictor
Activitate
Mișcare artistică	School of Paris[*]

·         1900: S-a nascut Victor Papacostea, istoric, specialist în istoria comparată a ţărilor balcanice, fondator si director al Institutului de Studii si Cercetari Balcanice si al revistei “Balcanica”; (d.20.06.1962). Era de origine aromână. El a fost fratele scriitorului Cezar Papacostea, al juristului Petre Papacostea, al politologului Alexandru Papacostea și unchiul istoricului Șerban Papacostea. Victor Papacostea (n. 1900 – d. 1962) a fost fondatorul Institutului de Studii Balcanice din București, fruntaș P.N.L. și  subsecretar de stat la Ministerul Educației Naționale, în guvernele Sănătescu și Rădescu.  În perioada 1950 – 1955 și 1957 – 1958, a fost arestat si internat ca deținut politic la penitenciarul Sighet.

* 1900: Vasile Popovici (n. 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei - d. 3 iulie 1973, Iași) a fost un compozitor român, profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România. Cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu.

Vasile Popovici s-a născut pe 21 ianuarie 1900 la Vărzărești, Orhei.

Studiază la Școala de dirijori de cor din Odesa (1917) cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918-1921) cu Antonin Ciolan (contrapunct, fugă) și la Schola Cantorum din Paris^⁠(fr) (1927-1930) cu Amédée Gastoué^⁠(fr) (cant gregorian), Paul Le Flem^⁠(fr) (contrapunct), Vincent d'Indy^⁠(fr) (compoziție, orchestrație).

Între anii 1921-1923, 1925-1926, este profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române „Cântarea Moldovei” din Paris (1927-1930).^[1]

Profesor de cant gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București (1932-1936), profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău (1935-1940). În 1936, organizează și conduce Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași.

Devine consilier muzical la Radio București (1940-1959) și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București (1943-1949).

Primește Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români(1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960-1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

Vasile Popovici
Date personale
Născut	21 ianuarie 1900 Vărzărești, Orhei
Decedat	3 iulie 1973  Iași
Frați și surori	Ioan Popovici
Cetățenie	România
Ocupație	Compozitor
Activitate
Alte nume	Vasile Popovici-Ieșeanu
Origine	Română
Interpretare cu	Capela română „Cântarea Moldovei” din Paris Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași
Colaborare cu	Academia de Muzică Religioasă din București Conservatorul Municipal din Chișinău Conservatorul din Iași

* 1901: Ricardo Zamora (n. 21 ianuarie 1901 – d. 8 septembrie 1978) a fost un jucător și antrenor de fotbal spaniol.

·         1905: Christian Dior (n. 21 ianuarie 1905, Franța; d. 24 octombrie 1957, Italia) a fost un designer de modă francez care a exercitat o influență deosebită în lumea modei.
Născut în Granville, Manche, în Normandia, Franța, bouticurile sale, cu celebrul logo Christian Dior au cucerit lumea, putând fi găsite la Paris, Milano, Roma, Londra, New York, Beverly Hills, Tokyo, Osaka, Hong Kong, Boston, Honolulu, San Francisco, dar și în China și India.
Date biografice:1905: Născut la 21 ianuarie în Normandia; este al doilea copil din cei cinci ai familiei.

1910: Familia Dior se mută la Paris iar Christian Dior intră la liceul Gerson.

1923: Ca să-și mulțumească tatăl se înscrie la Școala de Științe Politice, denumită și "Science Po", pentru a intra în lumea politică.

1928: Ajutat de tatăl său, deschide o galerie de artă unde pictori faimoși ca Dali, Max Jacob, Picasso își expun lucrările de artă din care chiar reușește să vândă multe dintre ele.

1931: Tatăl său dă faliment iar Dior ajunge să își vândă schițele pe 10 cenți.

1939: Dior este înrolat în armată după care se alătură familiei în Provence.

1941: Se întoarce în Paris să lucreze ca asistent designer Lucien Lelong.

1946: După ce războiul se termină se întoarce să lucreze pentru Marcell Boussac, acesta fiind la vremea aceea "Regele Bumbacului".

1947: La 12 februarie își prezintă prima colecție numită "New Look". Această colecție îl face unul din cei mai cunoscuți "dictatori în arta modei în Paris", la vremea aceea.

1947: Expresia "New Look" este dată de Carmel Snow, unul din cei mai mari critici de modă din acel timp.

1947: Lansează totodată și primul parfum din istoria casei Dior: "Miss Dior".

1948: Împreună cu Rouet deschid primul boutique în New York, unde după câțiva ani deja își lua licențele pe parfumerie, cravata pe fustă scurtă care era numită "fustă scurtă de 40 cm de la genunchi în jos".

1950: Creează special o colecție pentru Marlene Dietrich.

1954: Devine noul director al liniei de creație French Bean Line or Flat Look.

1955: Yves-Mathieu-Saint Laurent îi vine în ajutor lui Dior ca asistent.

1955: Este marea deschidere a boutiq-ului din strada Mountaine unde Dior lansează și linia de make up.

1956: Realizează o colecție specială pentru Ava Gardner numită 'The little Hut'.

1957: La 23 octombrie moare din cauza unui atac de inimă.

Christian Dior
Christian Dior
Date personale
Născut	21 ianuarie 1905[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10]  Granville, Franța
Decedat	23 octombrie 1957 (52 de ani)[2][5][7]  Montecatini Terme, Italia
Cauza decesului	cauze naturale[*] (infarct miocardic)
Părinți	Maurice Dior[*] Madeleine Dior[*]
Frați și surori	Catherine Dior[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	grand couturier[*] Q3501317[*] om de afaceri
Activitate
Cauza decesului	infarct miocardic
Domiciliu	Paris
Alma mater	Institut d'études politiques de Paris Collège Stanislas de Paris[*]

·         1906 - S-a născut Oleg Antonov, cunoscut constructor rus de avioane (m.1984).
* 1910: Hideo Shinojima (21 ianuarie 1910 - 11 februarie 1975) a fost un fotbalistjaponez.
* 1911: Lee Yoo-Hyung (21 ianuarie 1911 - 29 ianuarie 2003) a fost un fotbalistjaponez.

·         1917: Silvian Iosifescu, critic și teoretician literar, traducător

·         1920: Viorel Ban, prim solist al Operei Române

·         1921 - S-a născut scriitorul Alexandru Sever.

* 1922: David Paul Scofield, cunoscut mai ales ca Paul Scofield, (n. 21 ianuarie1922, West Sussex - d. 19 martie 2008, Sussex), a fost un actor englez de teatru și film. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în anul 1967, pentru rolul Thomas Morus din filmul Un om pentru eternitate (A Man for All Seasons).
Filmografie:

• Trenul (1964)
• Un om pentru eternitate (1966)
• Anna Karenina (1985)

Paul Scofield
Scofield în 1974
Date personale
Născut	21 ianuarie 1922 Birmingham, Warwickshire, Anglia, UK
Decedat	19 martie 2008 (86 de ani) Sussex, Anglia, UK
Cauza decesului	cauze naturale[*] (leucemie)
Căsătorit cu	Joy Parker (1943–2008; decesul său)
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	Actor
Activitate
Cauza decesului	leucemie
Ani de activitate	1940–2006[1]
Premii	Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] Premiul Oscar pentru cel mai bun actor () Premiul Tony pentru cel mai bun actor în rol principal într-o piesă de teatru[*] (1962)

·         1922: Telly Savalas, actor american (d. 1994)
* 1923: Andrei Andreievici Romanov (n. 21 ianuarie 1923) este artist și autor ruso-american. El este strănepotul penultimului împărat al Rusiei, Alexandru al III-lea. De asemenea, este stră-stră-nepot al țarilor Nicolae I, Alexandru al II-lea și al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.

Andrei Andreievici Romanov s-a născut la Londra, Anglia ca fiul cel mic al Prințului Andrei Alexandrovici al Rusiei (1897–1981) și al primei lui soții morganatice, Elisabeta Ruffo (1886–1940).^[1] Bunica paternă, Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei, a fost sora mai mică a ultimului țar al Rusiei, Nicolae al II-lea,^[2] fiind astfel o legătură foarte apropiată de familia ultimul împăratului Romanov al familiei. Nașul său a fost Eduard al VIII-lea al Regatului Unit.^[3] Și-a petrecut copilăria în casa de oaspeți de la Castelul Windsor.^[4]

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a locuit la Hampton Court. Mama sa, bolnavă de cancer, a murit în timpul unei raid aerian în octombrie 1940. O bombă a lovit foarte aproape de casa lor dărâmând lustra din plafon iar Elisabeta a murit de leziuni la scurt timp după aceea. Doi ani mai târziu, tatăl său s-a recăsătorit cu Nadine McDougall, cea mai mare dintre cele trei fiice ale colonel locotenentului Herbert McDougall și a soției sale finlandeze, Sylvia Borgstrom. Din ce-a de-a doua căsătorie a tatălui său, Prințul Andrei Andreievici a avut o soră vitregă.

Prințul a fost educat la Imperial Service College și a servit în Royal Navy în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1949 el a părăsit Marea Britanie pentru Statele Unite unde a lucrat un timp ca tâmplar.^[5] A devenit cetățean american la 20 decembrie 1954

Prințul Andrei s-a căsătorit de trei ori. Prima dată la 9 septembrie 1951, la San Francisco, cu Elena Dourneva (n. 1927). Ei au avut un fiu înainte să divorțeze în 1959.

• Prințul Alexis Andreevici Romanov (n. 27 aprilie 1953)

A doua oară s-a căsătorit la 21 martie 1961, la San Francisco, cu Kathleen Norris (1935–1967). Ei au avut doi copii:

• Prințul Petru Andreevici Romanov (n. 21 noiembrie 1961)
• Prințul Andrei Andreevici Romanov (n. 20 februarie 1963)

În prezent el este căsătorit cu Inez von Bachelin (n. 1933).

Prințul Andrei Andreevici
Date personale
Născut	21 ianuarie 1923 (96 de ani) Londra, Anglia
Părinți	Prințul Andrei Alexandrovici al Rusiei[1] Donna Elizabeta Fabrizievna Sasso-Ruffo, Duchesa di Sasso-Ruffo[*][1]
Frați și surori	Prince Michael Andreevich of Russia[*] Princess Xenia Andreevna of Russia[*] Princess Olga Andreevna Romanoff[*]
Căsătorit cu	Elena Dourneva Kathleen Norris Inez von Bachelin
Copii	Prințul Alexis Andreievici Prințul Petru Andreievici Prințul Andrei Andreievici
Cetățenie	Regatul Unit  SUA
Ocupație	artist
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp-Romanov

·         1924: Benny Hill (n. Alfred Hawthorn Hill, 21 ianuarie 1924 - d. 20 aprilie 1992) a fost un cunoscut comic britanic, realizator de emisiuni de divertisment.

Alfred Hawthorn Hill sa născut la 21 ianuarie 1924 în Southampton, pe coasta de sud a Angliei. Tatăl său, Alfred Hill (ulterior, managerul unui magazin de aparate chirurgicale care vând cel mai mult prezervative) și bunicul Henry Hill au fost ambii clovni de circ. Hiller la Woolworths,în calitate de om de lapte, operator de pod, șofer și tobosar, înainte de a deveni un manager de scenă cu o revistă turistică. A fost chemat în 1942 și a fost instruit ca mecanic în armata britanică. A servit ca mecanic, șofer de camion și operator de lumini de lumină în Normandia după septembrie 1944 și mai târziu a fost transferat la serviciile de divertisment combinat înainte de sfârșitul războiului.

Inspirat de "starii de comedie" din serialul de muzică britanică, și-a pus amprenta în show-business. El și-a schimbat numele în "Benny" în semn de omagiu față de comediantul său preferat, Jack Benny

A murit pe 20 aprilie 1992 la vârsta de 68 ani. Pe 22 aprilie, vecinii au chemat poliția, si l-au găsit pe Hill, mort, stând în fotoliu, în fața televizorului. În ziua când a murit Hill, un nou contract a sosit în poștă de la Central Independent Television. Cauza morții lui Hill a fost oficial inregistrata ca tromboza coronara. Hill a fost îngropat la cimitirul Hollybrook lângă locul lui de naștere în Southampton pe 26 aprilie 1992. În octombrie 1992, zvonurile că el a fost îngropat cu mari cantități de bijuterii din aur au dus la o tentativa de exhumare facuta de hoți. Cu toate acestea, când autoritățile au văzut în sicriul său deschis în dimineața următoare, nu a fost gasita nici o comoară. În consecință, nu se știe dacă a fost ceva de valoare în interior.La 2 ore de la descoperire Hill a fost reînhumat si acoperit cu jumatate de tona de ciment. Averea lui Hill a fost estimată la £10 milioane. A fost gasit insa un testament din 1961 in care și-a lăsat averea întreagă părinților săi. Ambii parinti au murit iar următoarii in linie au fost fratele său Leonard și sora sa Diana care, de asemenea, au murit. Acest lucru le-a lăsat celor șapte nepoate și nepoții averea care sa pe care sa o imparta in mod egal. O nota a fost gasita printre lucrurile sale atribuind sume de bani celor mai apropiati prieteni, dar din cauza ca nu au fost nici un martor nota nu a avut un statut juridic.

Benny Hill
Date personale
Nume la naștere	Alfred Hawthorne Hill
Născut	21 ianuarie 1924[1][2]  Southampton, Regatul Unit
Decedat	20 aprilie 1992 (68 de ani)[1][3][4][2]  Teddington[*], Regatul Unit
Înmormântat	Hollybrook Cemetery[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (coronary thrombosis[*])
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	actor umorist[*] actor de film[*] cântăreț scenarist actor de televiziune[*]
Activitate
Alma mater	Bournemouth School[*]

·         1927: S-a nascut  Petru Creţia,  profesor de limba greacă, traducator al lui Platon,  eminescolog, filosof și eseist român; (“Norii”, “Pasărea Phoenix”, “Epos şi logos”); (d.14 aprilie 1997). Din 1975 a editat, alături de Dumitru Vatamaniuc și un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Române, sub egida Academiei Române, ediția națională a operei complete a poetului Mihai Eminescu. Din 1971 a coordonat în colaborare cu filosoful Constantin Noica, ediția Platon la Editura Științifică și Enciclopedică. După 1989 conduce revista de istorie literară Manuscriptum.

·         1936 - S-a născut Snooks Eaglin, bluesman american.

·         1937: Max-Emanuel Ludwig Maria Herzog in Bayern, uneori numit Prințul Max de Bavaria (n. 21 ianuarie 1937), este al doilea fiu al lui Albrecht, Duce de Bavaria și moștenitorul prezumptiv la șefia Casei de Wittelsbach.

Max s-a căsătorit cu Contesa Elisabeth Douglas (nepoată a generalului Archibald Douglas), la 10 ianuarie 1967 printr-o ceremonie civilă la Kreuth, și printr-o ceremonie religioasă la München, la 24 ianuarie 1967. Împreună au cinci fiice:

• Ducesa Sophie Elizabeth Marie Gabrielle (n. 28 octombrie 1967 la München). S-a căsătorit cu Alois, Prinț Ereditar al Liechtenstein la 3 iulie 1993 la Vaduz. Ei au patru copii:
  • Prințul Joseph Wenzel de Liechtenstein (n. 24 mai 1995 la Londra)
  • Prințesa Marie-Caroline de Liechtenstein (n. 17 octombrie 1996 la Grabs)
  • Prințul Georg Antonius de Liechtenstein (n. 20 aprilie 1999 la Grabs)
  • Prințul Nikolaus Sebastian de Liechtenstein (n. 6 decembrie 2000, la Grabs)
• Ducesa Marie-Caroline Hedwig Eleonore (n. 23 iunie 1969 la München). S-a căsătorit cu ducele Philipp de Württemberg (fiu al lui Carl, Duce de Württemberg și al prințesei Diane de Orléans). Ei au patru copii:
  • Ducesa Sophie Anastasia Assunta Marie Pauline de Württemberg (n. 15 ianuarie 1994 la München)
  • Ducesa Pauline Philippa Adelheid Helena Marie de Württemberg (n. 15 aprilie 1997 la Londra)
  • Ducele Carl-Theodor Philipp Maria Max Emanuel de Württemberg (n. 15 iunie 1999 in Londra)
  • Ducesa Anna Maximiliana Elizabeth Mariella Marie de Württemberg (n. 1 februarie 2007 la Londra)
• Ducesa Helena Eugenie Maria Donatha Mechthild (n. 6 mai 1972 la München)
• Ducesa Elisabeth Marie Christine Franziska (n. 4 octombrie 1973 la München). S-a căsătorit cu Daniel Terberger la 25 septembrie 2004. Ei au doi copii:
  • Maximilian Ludwig Terberger (n. 30 august 2005 la Bielefeld)
  • Ottora Elisabeth Victoria Lucia Terberger (n. 13 decembrie 2007)
• Ducesa Maria-Anna Henriette Gabrielle Julie (n. 7 mai 1975 la München). S-a căsătorit la 8 septembrie 2007 cu Klaus Runow.^[1] Ei au doi fii:
• Heinrich Maria Leopold Maximilian Runow (n. 3 mai 2010 la München)
• Johannes Emanuel Philipp Maria Runow (n. 24 martie 2012)

Prințul Max
Prinț al Bavariei
Date personale
Nume la naștere	Max-Emanuel Ludwig Maria
Născut	21 ianuarie 1937 (82 de ani) München, Germania Nazistă
Părinți	Albrecht, Duce de Bavaria Countess Maria Draskovich of Trakostjan[*]
Frați și surori	Franz, Duce de Bavaria
Căsătorit cu	Contesa Elisabeth Douglas
Copii	Sophie, Prințesă Ereditară a Liechtensteinului Ducesa Marie-Caroline de Württemberg Ducesa Helena Eugenie Ducesa Elizabeth Marie, Mrs. Daniel Terberger Ducesa Maria Anna, Mrs. Klaus Runow
Cetățenie	Germania
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	antreprenor
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Wittelsbach

* 1940: Jack William Nicklaus (n. 21 ianuarie 1940), poreclit "The Golden Bear"(Ursul de aur), este un jucător american de golf. Câștigând 18 titluri majore de campion, de 19 ori terminând pe locul 2 și de 8 ori pe locul, Nicklaus este considerat cel mai bun jucător de golf din lume

·         1941: Placido Domingo, tenor spaniol

·         1941 - S-a născut Ritchie Havens, cântăreţ şi chitarist american.

·         1941 - S-a născut Mac Davis, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1942 - S-a născut scriitorul Grigore Albu Gral.

·         1942 - S-a născut Edwin Starr (Charles Hatcher), cântăreţ şi compozitor soul american.
* 1943: Kenzo Yokoyama (n. 21 ianuarie 1943) este un fost fotbalist japonez.

·         1945 - S-a născut Kristian Schultze, clăpar german (Passport, Snowball).
* 1946: Ichiro Hosotani (n. 21 ianuarie 1946) este un fost fotbalist japonez.

·         1947 - S-a născut Pye Hastings, chitarist şi vocalist britanic (Caravan).

·         1950 – S-a nascut  Billy Ocean (Leslie Sebastian Charles), cântăreţ şi compozitor american.
* 1952: Neviser Zaharcu (n. 21 ianuarie 1952) este o fostă deputată din legislatura 2012-2016, aleasă din partea Partidului Social Democrat.
* 1954: Karl Ernst Thomas de Maizière (n. 21 ianuarie 1954,^[2][3] Bonn, Germania^[4]) este un politician creștin-democrat german, ministru federal al apărării (2011-2013), iar din 2013 până în martie 2018 ministru federal de interne. Este văr cu Lothar de Maizière, care a fost în 1990 ultimul șef de guvern al Republicii Democrate Germane, ales tot din partea CDU.

Thomas de Maizière a fost din 1999 până în 2001 șeful cancelariei statului a landului Saxonia, din 2001 până în 2002. Ministru de Finanțe al landului, din 2002 până în 2004 Ministru de Justiție al aceluiași land și din 2004 până în 2005 Ministru de Interne al landului. Din 2005 până în 2009 a fost ministru federal cu atribuții speciale. De la 28 octombrie 2009 a fost ministru federal de interne în cabinetul Angela Merkel II. În martie 2011 a devenit ministru al apărării în același cabinet.

Este descendentul unei familii hughenote originare din Maizières-lès-Metz.^[7]

Este căsătorit și tată a trei copii.

Thomas de Maizière
Thomas de Maizière
Date personale
Nume la naștere	Karl Ernst Thomas de Maizière
Născut	21 ianuarie 1954 Bonn
Părinți	Ulrich de Maizière[*] Eva de Maizière[*]
Frați și surori	Andreas de Maizière[*]
Număr de copii	3
Cetățenie	Germania
Religie	Evangelical Lutheran Church[*][1]
Ocupație	Politician german (CDU)
Deputat în Bundestagul Germaniei
Deținător actual
Funcție asumată 24 octombrie 2017
Circumscripția	Meißen[*]
Ministru federal de Interne
Deținător actual
Funcție asumată decembrie 2013
Precedat de	Hans-Peter Friedrich[*]
Ministru federal al Apărării
În funcție 3 martie 2011 – 17 decembrie 2013
Precedat de	Karl-Theodor zu Guttenberg
Succedat de	Ursula von der Leyen
Ministru federal de Interne
În funcție 28 octombrie 2009 – 3 martie 2011
Precedat de	Wolfgang Schäuble
Succedat de	Hans-Peter Friedrich[*]
Deputat în Bundestagul Germaniei
În funcție 27 octombrie 2009 – 22 octombrie 2013
Reprezentant al guvernului federal pentru noile teritorii federale
În funcție octombrie 2009 – 2011
Ministru federal cu atribuții speciale
În funcție 22 noiembrie 2005 – 28 octombrie 2009
Precedat de	Frank-Walter Steinmeier
Succedat de	Ronald Pofalla[*]
Deputat în Bundestagul Germaniei
Deputat în Landtagul Saxoniei
Premii	Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*] (21 martie 2006) Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de Mare Cruce[*] (15 octombrie 2007) Ordinul de Merit în grad de Mare Cruce[*] (2 martie 2009) Big Brother Awards[*] (2015)
Partid politic	CDU
Alma mater	Universitatea din Münster Universitatea din Freiburg

* 1956: Virginia Elizabeth "Geena" Davis (n. 21 ianuarie 1956) este o actriță americană, câștigătoare a unui premiu Oscar și Glob de Aur, nominalizată la Premiile Emmy, producătoare, scriitoare, atletă și fost model.

Geena Davis
Davis la 'World Maker Faire', 2013
Date personale
Nume la naștere	Virginia Elizabeth Davis
Născută	21 ianuarie 1956 (63 de ani) Wareham, Massachusetts, U.S.
Căsătorită cu	Richard Emmolo (c. 1982–83) Jeff Goldblum (c. 1987–90) Renny Harlin (c. 1993–98) Reza Jarrahy (c. 2001)
Copii	3
Cetățenie	SUA
Religie	congregational church[*]
Ocupație	Actriță, producătoare, scriitoare, atletă, model
Activitate
Alma mater	Universitatea din Boston Boston University College of Fine Arts[*] New England College[*]
Ani de activitate	1982–prezent
Înălțime	6 picioare
Premii	Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar () Lucy Award[*] (2006) Geena Davis

* 1960: Anatol Roșcovan (n. 21 ianuarie 1960, Telenești - d. 20 octombrie 2008, Chișinău) a fost un compozitor și interpret din Republica Moldova.
Anatol Roșcovan absolvește școala medie incompletă din localitate și în anul 1975, devine student al Colegiului de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, la specialitatea "baian". În anul 1979 este înmatriculat la Institutul de Stat al Artelor „Gavriil Muzicescu”, specialitatea "аcordeon". În anul de absolvire, 1983, Iurie Sadovnic îi propune lui Anatol funcția de conducător muzical al formației „Legenda”, care i-a adus primul mare succes pe scena autohtonă. Fiind o fire zbuciumată și mereu în căutarea perfecțiunii, tânărul artist, în anul 1987, acceptă oferta compozitorului Mihai Dolgan, devenind membru al formației „Noroc”. Anatol Roșcovan învață multe de la maestrul muzicii ușoare moldovenești și se simte pregătit pentru a-și organiza propriul colectiv. Astfel, în februarie 1988 apare formația „Colinda”. În câțiva ani acest grup devine faimos în țară, și Anatol primește noi oferte de colaborare, de astă dată de la compozitorul și dirijorul Gheorghe Mustea. În anii 90 Anatol devine conducător artistic al formației de estradă de pe lângă Orchestra Națională a Companiei „Teleradio-Moldova”, condusă de Gheorge Mustea, în care a lucrat până în ultimele clipe ale vieții. Concomitent Anatol Roșcovan mai are pasiuni: scrie muzică, face aranjamente și lucrează cu copii dotați în muzică. În anul 1995 își formează propriul studio de copii, pe care ulterior îl numește „RAV-studuo”.

Anatol Roșcovan
Date personale
Născut	21 ianuarie 1960
Decedat	20 octombrie 2008 (48 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor

* 1963: Doruleț (Doru) Borobeică (n. 21 ianuarie 1963, în București)^[1] este un basist român de muzică rock, actual membru al trupei Bună seara, prieteni!și unul dintre principalii foști componenți ai formației Iris.

Doru Borobeică, poreclit de colegii săi „Boro”^[2], s-a născut în București, pe 21 ianuarie 1963. Cel mai frumos cadou pe care l-a primit vreodată a fost prima sa chitară bas.^[1] Borobeică a activat alături de Cristi Minculescu la trupa Voltaj, iar în 1984 a ajuns la Iris^[1], unde avea să rămână timp de 33 de ani, până în 2017^[2]. În această perioadă, Borobeică a înregistrat cu Iris 15 albume de studio, numeroase albume în concert, compilații, EP-uri și single-uri.^[3]

În august 2017, Doru Borobeică, Cristi Minculescu și Valter Popa au fost concediați de la Iris de membrul fondator Nelu Dumitrescu.^[4] Au continuat să activeze o vreme sub numele „Iris”, dar au fost acționați în instanță de fostul lor coleg, care înregistrase marca „Iris” la OSIM, în anul 2005, și o reînnoise în anul 2015.^[5] Pe data de 24 mai 2018, Curtea de Apel București a admis cererea formulată de Nelu Dumitrescu și i-a obligat pe cei trei pârâți „să înceteze actele de folosire a semnului „IRIS”, corespunzător mărcii naționale „IRIS”, fără consimțământul reclamantului Ioan (Nelu) Dumitrescu, în activitățile pe care aceștia le desfășoară”.^[5] În consecință, Borobeică, Minculescu și Popa au continuat să susțină concerte sub o titulatură nouă, „Bună seara, prieteni!”.^[6]

Totuși, cei trei foști componenți ai trupei Iris l-au dat în judecată pe Ioan Dumitrescu, solicitând „anularea mărcii IRIS nr. 069486, ca fiind înregistrată cu rea-credință de către fostul coleg Nelu Dumitrescu”.^[7] Prin sentința pronunțată pe 14 noiembrie 2018, în dosarul nr. 28673/3/2017, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de cei trei:^[7][8][9]

„Admite acțiunea. Anulează marca națională IRIS înregistrată în Registrul Național al Mărcilor sub nr. 069486/11.04.2005, pentru clasa 41. Obligă pârâtul Ioan Dumitrescu la plata către reclamanți a sumei de 14396,74 lei, cheltuieli de judecată. Cu apel în 30 de zile de la comunicare la Curtea de Apel București. Apelul se depune la Tribunalul București. Pronunțarea hotărârii se face prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, azi 14.11.2018.”

Doru Borobeică
Date personale
Nume la naștere	Doruleț Borobeică
Născut	21 ianuarie 1963 (56 de ani), București
Căsătorit cu	Necăsătorit
Cetățenie	România
Ocupație	Muzician, compozitor
Activitate
Alte nume	Boro
Origine	Român
Instrument(e)	Chitară bas
Ani de activitate	1984−
Case de discuri	Electrecord, Roton, Zone Records
Interpretare cu	Bună seara, prieteni! (2017−) Iris (1984−2017)
Colaborare cu	Voltaj

* 1969: George Lungoci (n. 21 ianuarie 1969, Timișoara, România^[1]) este un actor de teatru și voice-over român. Este cunoscut ca fiind vocea personajelor din desene animate (personaje principale): Curaj, câinele cel fricos (Curaj), Ed, Edd și Eddy (Edd sau Dublu D) si Viața cu Louie, tatăl lui Louie, (Andy Anderson).

Născut la 21 ianuarie 1969 în Timișoara, George Lungoci urmează cursurile Liceului de Filologie – Istorie din Timișoara. Dar, după ce își petrece aici copilăria și adolescența – unde tatăl său era actor al naționalului timișorean – îndrăgostindu-se iremediabil de teatru, merge în București la clasa profesorului și regizorului Cristian Munteanu. Susține examenul de licență în cadrul A.T.F. București, la specializarea „Arta actorului”, din cadrul Facultății de Teatru în anul 1997. Ca și studii, neliniștit și cu o dorință de cunoaștere neîmpăcată, George Lungoci se înscrie la un curs de „Master regie film – programe audiovizuale”, în cadrul Facultății de Film și Televiziune – UNATC București și își continuă pregătirea profesională, urmând acest curs în perioada 2005-2007.

După absolvirea facultății de teatru din anul 1994, George Lungoci abordează scena Teatrului Național din Timișoara, preluând într-un fel ștafeta de la tatăl său. Joacă aici în perioada 1994 – 1997, dar se implică și în viața Teatrului Maghiar de Stat din Timișoara, jucând și aici în perioada 1996 – 1997. Dintre rolurile pe care le-a interpretat la cele două teatre timișorene putem aminti: Edgar, în „Regele Lear” de W. Shakespeare (regia Ioan Ieremia), Valeriu, în „Școala bărbaților” de Moliere(regia Dușan Mihailovici), Clifford, în „Henric al VI-lea” de W. Shakespeare (regia Ioan Ieremia), Trufaldino, în „Femeia șarpe” de Carlo Gozzi (regia Mihaela Lichiardopol), Hangiul, în „Cei doi Pierrot” de Edmond Rostand (regia Anda Gandi, la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara).

În anul 1997, revine în București, unde joacă la Teatrul Evreisc de Stat, până în anul 2000. Aici interpretează următoarele personaje: Tadeusz, în „Golem” (regia Cătălina Buzoianu); Ronnie, în „Și miniștrii calcă strâmb” de Ray Cooney (regia C. Dinischiotu); Mendel, în „Scripcarul pe acoperiș” de Shalom Alehem (regia Harry Eliad) și Rabinul, în „Vânzătorii de haloimis” (regia Harry Eliad).

De aici începe o nouă etapă în viața actorului George Lungoci, care se va dedica televiziunii. Ca angajat al TVR, el va evolua de la „simplu” actor, la scenarist, copywriter, realizator, prezentator și voice-over. În anul 2000 este prezentator la emisiunea „Jurnalul Academiei Cațavencu” (TVR1). Din 2001, ca angajat la Televiziunea Română, George Lungoci se află la Direcția Știri, având funcția de reporter. În 2002 este voice-over la TVR2. Tot în anul 2002 apare ca reporter Info Cultural (la TVR Cultural). În perioada anilor 2001-2004 este actor, realizator și prezentator al emisiunii „Aleea cu ghimpi” de la TVR 2. Între anii 2002-2003 este prezentator și realizator al emisiunii „Cool-tura străzii” (TVR Cultural). În perioada 2004-2009, George Lungoci este realizator, scenarist și actor la cunoscutul serial „Ulița spre Europa”, de la TVR, care a încercat să ne familiarizeze cu politica și legile europene în 198 de episoade. Între anii 2009 – 2010 este realizator, scenarist și actor la sitcomul „SAT-TV” (pe TVR 2), în 20 de episoade. Apoi, în 2011-2012 este scenarist și actor în emisiunea „La mustață” (TVR 2), iar din 2013 și până în prezent este copywriter, la TVR 2.

Filmografie:

• Neînvinsă-i dragostea - regia Mihnea Columbeanu
• Garcea și oltenii - regia Sam Irvin
• Filantropica - regia Nae Caranfil
• Afacerea Est - regia Igor Cobileanski
• Legiunea străină - regia Mircea Daneliuc
• Sat Tv

* 1972: Rickard ”Rick” Falkvinge, născut Dick Augustsson pe 21 ianuarie 1972, Gothenburg, Suedia, este un antreprenor în domeniul IT și politician din Suedia, cunoscut ca fondatorul Partidului Piraților din Suedia. Acesta este, totodată, unul dintre cei mai cunoscuți activiști anti-ACTA și anti-SOPA
Falkvinge locuiește într-o suburbie din partea nordică a orașului Stockholm numită Sollentuna. Printre hobbyurile sale se numără gătitul (gastronomia) și motociclismul. Acesta declară deschis că îi place whiskyul și că este adeptul unei vieți amoroase libertine

Rick Falkvinge
Date personale
Născut	21 ianuarie 1972 (47 de ani) Gothenburg, Suedia
Naționalitate	suedez
Cetățenie	Suedia
Ocupație	om politic programator scriitor blogger om de afaceri
Activitate
Partid politic	Partidul Piraților din Suedia
Grup europarlamentar	Pirate Parties International

* 1972: Maria Alexandra Catherine Siachoque (n. 21 ianuarie 1972, Bogotá, Columbia, numele uneori scris greșit ca Katherine) este o actriță columbiană cunoscută internațional datorită rolurilor sale în numeroase telenovele. Este căsătorită cu actorul și regizorul columbian, Miguel Varoni.

Siachoque cel mai recent a apărut în serii produse de către Telemundoprecum „Te voi învăța să iubești”, „Răzbunarea”, „Decizii” și „Tărâmul pasiunii”. Se pregătește pentru a interpreta în telenovela nouă titrată „Vrăjitoarele de la South Beach” iar acum interpretează rolul Inés Vallejo în „Păcate străine”.

In anul 2008 primeste un roub numele de "hilda santana:" in telenovela "sin senos no nay paraiso" In anul 2014 a aparut in filmul : Reina de corazones , avind un rol important,dar negativ, jucind in film cu alti actori renumiti ca: Juan Soler,Paola Núñez, Eugenio Siller ,Laura Flores etc. In anul 2011 a jucat in" La casa de al lado" ca un rol negativ

Catherine Siachoque
Date personale
Nume la naștere	María Alexandra Catherine Siachoque Gaete
Născută	21 ianuarie 1972 (47 de ani) Bogotá, Columbia
Căsătorită cu	Miguel Varoni (1997–prezent)
Cetățenie	Columbia
Ocupație	Actriță, fotomodel
Activitate
Ani de activitate	1994-prezent
Roluri importante	Estefanía Pérez "Reina de Diamantes" in Reina de corazones

* 1973: Dorina Chiriac (n. 21 ianuarie 1973, București, România) este o actriță de teatru, film și voice-over română.

Dorina Chiriac a absolvit UNATC.

Dorina a fost într-un parteneriat cu Florin Piersic Junior,^[1] cu care are un copil: Sonia Piersic.

Filmografie:

• Moromeții 2 (2018) - Mărioara Bâzdoveică
• #Selfie 69 (2016)
• La urgență (2006)
•  Fix alert (2005)
• Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003/2004)
• Amen (2002)
• Furia (2002)
• După-amiaza unui torționar (2001)
• Terminus paradis (1998)
• Milionar...la minut (1992)
• Eminescu versus Eminem (2005)

Dublaj:

• Fetițele Powerpuff - Bubbles (Cartoon Network)
• Eliot Kid - alte voci (Cartoon Network)
• Gemenii Cramp - Domnișoara Hissy, Doamna Parson (Cartoon Network)
• O fermă trăsnită - alte voci
• Clubul lui Mickey Mouse - alte voci (Disney Channel)
• Baby Looney Tunes - Petunia (Boomerang)
• League of Legends - Jinx

Dorina Chiriac
Date personale
Născută	21 ianuarie 1973 București
Copii	Sonia Piersic
Cetățenie	România
Ocupație	actor (film, radio, televiziune, scenă și voce)
Alma mater	UNATC
Alte premii
Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol principal

* 1974: Kim Dotcom (n. 21 ianuarie 1974, Kiel, Germania) este un antreprenor germano-finlandez care locuiește în Queenstown, Noua Zeelandă. El a fondat Megaupload (site închis în 2012) și serviciul Mega.

A locuit în Hong Kong. Avea 18 automobile de lux. A fost arestat în Noua Zeelandă.

Kim Dotcom
Kim Dotcom
Date personale
Născut	21 ianuarie 1974 (45 de ani) Kiel, Germania
Cetățenie	Finlanda  Germania
Ocupație	antreprenor informatician programator om de afaceri hacker[*]
Internet Party
În funcție 29 noiembrie 2010 – 1 septembrie 2010
În funcție 13 mai 2014 – 2018
Partid politic	Internet Party
Profesie	antreprenor

* 1975: Florin Șerban (născut 21 ianuarie 1975 în Reșița) este un regizor român, al cărui film Eu când vreau să fluier, fluier a câștigat Ursul de Argint - Marele Premiu al Juriului și Premiul Alfred Bauer la a 60-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin din 2010. Filmul a fost de asemenea selecționat pentru Cel mai bun film într-o limbă străină la cea de-a 83-a Ceremonie a Premiilor Oscar, dar nu a reușit să ajungă pe lista finală.

Cel de-al doilea film al său, Box (2015) a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary, unde a câștigat premiul FIPRESCI. Filmul a fost prezentat și la Festivalul Internațional de Film de la Toronto 2015^[1] , dar și în cadrul altor 10 festivaluri naționale și internaționale.

Florin Șerban este unul dintre tinerii realizatori români care a cunoscut succesul internațional la jumătatea anilor 2000.

Filmografie:

• Mecano - coproducător - scurtmetraj - 2001
• Jumătate de oraș face dragoste cu cealaltă jumătate - scurtmetraj - 2002
• Eu când vreau să fluier, fluier - 2010
• Box (film din 2015)
• Omul care nu a spus nimic - scurtmetraj - 2016
• Dragoste 1. Câine - 2018

Florin Șerban
Date personale
Născut	21 ianuarie 1975 (44 de ani)  Reșița, România
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film scenarist producător de film

* 1976: Iulian Ilie Miu (n. 21 ianuarie 1976 în Roșiorii de Vede, Teleorman) este un fost fotbalist român. A jucat pentru echipa de Liga I cum ar fi Steaua Bucureștidar și în Turcia, la Bursaspor.

* 1977: Philip John "Phil" Neville (n. 21 ianuarie 1977 în Bury, Greater Manchester) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal englez.

* 1980: Eve Mayfair (născută Anastasia Mendez pe 21 ianuarie 1980 în San Francisco, California) este o actriță porno americană.^[1] Ea este cunoscută sub nume diferite ca Sita și Fair.
Filmografie:

• 2009 - Whitezilla Is Bigga Than a Nigga!!! 1
• 2006 - Decline of Western Civilization Part 69: The Porno Years
• 2006 - White Mans' Revenge
• 2005 - Black Bad Girls 21
• 2005 - Hood Hoppin' 4
• 2005 - Black Moon Risin'
• 2005 - Black Reign 8
• 2005 - Climaxxx TV
• 2005 - Fuck Me Harder White Boy 2
• 2005 - Spread 'Em Apart

Eve Mayfair
Date personale
Născută	21 ianuarie 1980 (39 de ani) San Francisco, California, SUA
Naționalitate	americană
Cetățenie	SUA
Ocupație	actriță
Activitate
Ani de activitate	Pornografie: 2005–2009
Înălțime	1.70 m[1]
Greutate	57 kg[1]

* 1980: Maria Popistașu (n. 21 ianuarie 1980, în București) este o actriță română de teatru și film.

Alina-Maria Popistașu s-a născut pe 21 ianuarie 1980, în București. A absolvit Liceul de Arte în 1998, iar în 2002 a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, secția actorie.

Pe când era încă în facultate a colaborat cu Teatrul Național, timp de trei ani. Printre proiectele sale se număra: „Unchiul Vanea”, (A.P. Cehov), în rolul Elenei Andreevna, Sofia Egorovna în „Platonov” (A.P. Cehov), Doamna Viola în „A douăsprezecea noapte” (W. Shakespeare) sau Ofelia în „Hamlet” (W. Shakespeare), Sacha în „Cadavrul Viu” (L.N. Tolstoi) și Irina în „Trei surori” (A.P.Cehov).

Cariera sa cinematografică a început odată cu „Gunpowder, Treason & Plot” (2004), film care a câștigat Marele Premiul FIPA Da€™OR. Pentru miniseria „Sex Traffic” (2004) renunță la teatru. Acest rol îi va aduce premiul Gemini pentru rol secundar. Un an mai târziu joacă în rolul Anei, în „Crash Test Dummies”, film care câștiga premiul special al juriului la festivalul Cinessonneși premiul special pentru scenariu (Festivalul de film Diagonale). A apărut, de asemenea, în numeroase reclame TV și și-a împrumutat vocea unor personaje de desen animat.

Însă rolul cel mai important al carierei sale, de până atunci, îl obține în filmul românesc „Legături bolnăvicioase”, apărut în 2006, care a fost prezentat și la Berlin. O mică introducere în lumea acestui film: Fără a primi prea multe informații biografice despre personaje, și fără obișnuitele ritualuri de curtare, Cristina, alias „Kiki” (Maria Popistașu), povestește în fundal cum a întâlnit-o pe Alex (Ioana Barbu) în prima ei zi la facultate și cum, treptat, s-a îndrăgostit de ea. Relația lui Kiki cu fratele ei mai mare, Sandu (Tudor Chirilă), nu e niciodată explicată clar, deși băiatul se comportă ca un iubit gelos. E o poveste subțire, dar nu e nimic tragic în asta, mulțumită unui joc actoricesc impresionant din partea Mariei Popistașu în rolul extravertitei Kiki și a Ioanei Barbu, în rolul mai liniștitei Alex. Pentru rolul din acest film ziarele au numit-o „demon frumos și seducător”.

Filmografie:

• 2004 Gunpowder, Treason & Plot^[1]: Lady Marie, regizor: Gillies MacKinnon
• 2004 Sex Traffic: Vera Vișinescu
• 2005 Crash Test Dummies: Ana
• 2006 Legături bolnăvicioase: Kiki
• 2007 Man zkt vrouw: Alina
• 2008 My Mother, My Bride and I: Irina Bobescu
• 2008 Midnight Man: Kirsta
• 2010 Marți, după Crăciun: Raluca

Maria Popistașu
Date personale
Nume la naștere	Alina-Maria Popistașu
Născută	21 ianuarie 1980 (39 de ani) București
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Roluri importante	Kiki ≈ Cristina Pârvulescu
Alte premii
Filmul Legături bolnăvicioase a obținut în anul 2007 Premiul publicului în cadrul galei Premiilor Gopo pentru cel mai mare succes la box office în anul 2006.

* 1981: Michel Teló (n. 21 ianuarie 1981, Medianeira) este un cântăreț și compozitor brazilian.^[1][2] Teló a făcut parte din două formații muzicale, dar acesta era în trupa „Grupo Tradição” când cariera sa de cântăreț a început. Cele mai mari hituri ale grupului au fost „Goodbye”, „Cauldron”, „Forever My Life”, „The Brazilian” și „I Want You”. În afară de faptul că este cantautor el este, de asemenea, dansator și cântă la acordeon, chitară și muzicuță.

Deși a fost născut în statul Paraná, Teló trăiește în Campo Grande, Mato Grosso do Sul. Din primii ani, Teló și-a dedicat viața muzicii. Cariera sa artistică a început în 1987 atunci când, la vârsta de șase ani, a interpretat primul său solo în corul școlii sale, cântând „My dear, old man, my friend”, o piesă de Roberto Carlos și Carlos Erasmo.

Părinții săi, Aldo și Nina Teló au stramoși italieni, dețin o brutărie, și au 3 copii. Michel este cel mai mic dintre frați. Teló are un apartament în São Paulo, un apartament în Passo Fundo și unul în Rio Grande do Sul. După spusele sale, își dorește să cumpere o casă în Constanța (România). În anul 2008 s-a căsătorit cu manechinul Ana Carolina Lago. La începutul anului 2012, după 3 ani de căsnicie, au divorțat de comun acord. Motivul invocat de Carol Lago:

„Lipsește des de acasă, fiind tot timpul înconjurat de fane. A început să mă neglijeze.”

Michel Teló
Date personale
Nume la naștere	Michel Teló
Născut	21 ianuarie 1981 (38 de ani)  Medianeira, Paraná, Brazilia Medianeira, Brazilia
Cetățenie	Brazilia
Ocupație	Cântăreț, compozitor, dansator
Activitate
Gen muzical	Sertanejo, Pop
Tipul de voce	tenor
Instrument(e)	vocal, acordeon, chitară, muzicuță
Ani de activitate	1987–prezent
Case de discuri	Universal Music Brazil
Interpretare cu	Sorriso Maroto etc. Michel Teló cântând la acordeon,în timpul unui concert Michel Teló în mijlocul unui show Michel Teló în timpul concertului de la Volta Redonda Michel Teló

* 1982: Simon Rolfes (n. 21 ianuarie 1982) este un fotbalist german retras din activitate care joacă pe postul de mijlocaș

Între anii 2007 și 2011, Simon Rolfes a jucat 26 de meciuri la echipa națională de fotbal a Germaniei, marcând două goluri și a reprezentat Germania la Campionatul European de Fotbal 2008.

* 1983: Ranko Despotović (Chirilice sârbe: Paнкo Дecпoтoвић ; n. 21 ianuarie 1983 în Loznica) este un fotbalist sârb care joacă pe postul de atacant. Evoluează din 2009 pentru echipa UD Salamanca, împrumutat de la Real Murcia. A jucat în România în anul 2008pentru Rapid București, marcând 4 goluri în 8 meciuri.

* 1983: Maryse Ouellet (n. 21 ianuarie 1983) este un model francezo-canadian și wrestler profesionist, cunoscută mai simplu ca Maryse. A lucrat ca Wrestler în WWE din 10 iulie 2006 până pe 28 octombrie 2011. În prezent, lucrează în WWE însoțindul pe The Miz la meciuri.
În vara lui 2006, Maryse s-a prezentat l-a Diva Search din WWE. A ajuns într-e primele 8 dar pe 24 iulie la Raw, a fost eliminată din acest concurs. În ciuda eliminări, a fost invitată la un antrenament în centrul de dezvoltare a WWE Ohio Valley Wrestling.
Maryse a semnat oficial un contrat cu teriotoriul de dezvoltare a WWE pe 24 august 2006. Debutul său în ring a fost într-un house show pe 16 decembrie 2006 formând echipă cu Katie Lea, Kelly Kelly și Victoria Crawford pentru a le învinge pe ODB, Milena Roucka, Josie, Beth Phoenix și Melody. Începând din octombrie 2007, a făcut apariți sporadice în SmackDown.

Maryse
Date personale
Nume la naștere	Maryse Ouellet
Născută	21 ianuarie 1983 (36 de ani) Montreal, Canada
Căsătorită cu	The Miz (din 20 februarie 2014)
Număr de copii	1
Cetățenie	Canada  SUA  Franța
Ocupație	model wrestler profesionist[*] Playmate participantă la concurs de frumusețe[*] actriță de film[*] actriță de televiziune[*] luptătoare[*]
Activitate
Nume în ring	Maryse Maryse Ouellet
Înălțime oficială	1,73 m
Greutate oficială	120 lb (54 kg)
Antrenat de	OVW Staff FCW Staff
Debut	10 iulie 2006

* 1983: Victor Leandro Bagy, cunoscut ca Victor (n. 21 ianuarie 1983) este un fotbalist brazilian care joacă pentru Atlético Mineiro.

* 1984: Luke Timothy Grimes (n. 21 ianuarie 1984) este un actor american.

Luke Grimes
Luke Grimes
Date personale
Nume la naștere	Luke Timothy Grimes
Născut	21 ianuarie 1984 (35 de ani) Dayton, Ohio, SUA
Cetățenie	SUA
Ocupație	Actor
Activitate
Alma mater	Academia Americană de Arte Dramatice[*][1]
Ani de activitate	2006–prezent

* 1984: Westley Nathan Morgan (Nottingham, Anglia, 21 ianuarie 1984) este un fotbalist jamaican născut în Anglia, ce joacă ca fundașs la Leicester City din Premier League unde este căpitan. Morgan a jucat cea mai mare parte din cariera sa la Nottingham Forest, echipa unde a debutat și a jucat ca fundaș central înainte de a pleca la Leicester City în ianuarie 2012, echipă la care este căpitan din sezonul 2012-2013. Și în sezonul 2015-2016 ca căpitan a reușit să fie încoronat campion al premier league pentru prima oară în istoria clubului

* 1985: Maria Louise Joensen (n. 21 ianuarie 1985 în Copenhaga, Danemarca), cunoscută după numele de scenă Aura Dione, este o cântăreață și cantautoare daneză cu origine feroeză, spaniolă, franceză și daneză.^[3][4][5][6] În 2008 ea și-a lansat albumul de debut, Columbine, care, până în 2011 se vânduse în 100.000 de exemplare în toată lumea. Albumul a dat naștere hitului single „I Will Love You Monday (365)”, care a ajuns numărul unu în Germania și a fost certificat platină pentru vânzările a 300.000 de exemplare.

Aura Dione
Date personale
Nume la naștere	Maria Louise Jønsen
Născută	21 ianuarie 1985 (34 de ani) Copenhaga, Danemarca Copenhaga, Danemarca[1]
Cetățenie	Danemarca
Ocupație	Cântăreață, cantautoare
Activitate
Alte nume	Aura
Origine	Bornholm, Danemarca
Gen muzical	Pop, folk
Instrument(e)	Voce, chitară
Ani de activitate	2007–prezent
Case de discuri	Music for Dreams, Island, Universal

* 1985: Vitalie Plămădeală (n. 21 ianuarie 1985) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la clubul uzbec FK Buxoro.

* 1987: Andrei Cojocari (n. 21 ianuarie 1987) este un fotbalist moldovean care în prezent evolează la clubul Milsami Orhei.

* 1989: Henrikh Mkhitaryan (armeană Հենրիխ Մխիթարյան, n. 21 ianuarie 1989), este un fotbalist armean care joacă pentru echipa din Premier League, Arsenal. Mkhitaryan este de asemenea membru al echipei naționale a Armeniei, pentru care a jucat 39 de meciuri internaționale și a marcat 11 goluri (încă de la debutul său într-un meci amical cu Panama la 14 ianuarie 2007). El a fost adus în vara anului 2013 de la FC Shakhtar Donetsk, după un sezon foarte bun.

* 1990: Ciprian Silviu Selagea (n. 21 ianuarie 1990, Alba Iulia, România) este un fotbalist român care se află sub contract cu clubul Rapid București.

* 1991: Kabiru Akinsola Olarewaju (n. 21 ianuarie 1991, Statul Imo) este un fotbalist nigerian, care evoluează pe postul de atacant la clubul din țara sa natală, Sunshine Stars.
* 1991: Ana Gros (n. 21 ianuarie 1991, în Velenje, Slovenia, la acea vreme RSF Iugoslavia)^[2] este o handbalistă slovenă care joacă pentru clubul francez Metz Handball și pentru echipa națională a Sloveniei. Gros evoluează pe postul de intermediar dreapta.

În ianuarie 2018, Gros a semnat un contract pentru două sezoane cu Brest Handball, echipă pentru care va evolua începând din vara anului 2018

* 1993: Ane Eidem (n. 21 ianuarie 1993, în Elnesvågen) este o handbalistă norvegiană.
* 1996: Marco Asensio Willemsen (Palma de Mallorca, Spania, n. 21 ianuarie 1996) este un fotbalist spaniol care joacă ca mijlocaș la Real Madrid din La Liga

·         2004: Prințesa Ingrid Alexandra a Norvegiei (n. 21 ianuarie 2004, Oslo) este primul copil al Prințului Moștenitor Haakon și al doilea copil al soției sale, Mette-Marit. Este nepoata regelui Harald al V-lea al Norvegiei și este a doua în ordinea succesiunii la tronul Norvegiei, după tatăl ei. Are un frate mai mic, Prințul Sverre Magnus al Norvegiei, și un frate (de mamă) mai mare, Marius Borg Høiby.

Ingrid Alexandra s-a născut la 21 ianuarie 2004 la ora 9:13, la Spitalul Rikshospitalet din Oslo. La naștere a cântărit 3,686 grame și a avut 51 de cm lungime.

Ingrid a fost botezată la 17 aprilie 2004. Episcopul Gunnar Stålsett a oficiat slujba în capela Palatului Regal din Oslo. Printre nașii prințesei se numără: regele Harald al V-lea al Norvegiei, Prințul Moștenitor Frederik al Danemarcei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei, Prințul Moștenitor Felipe al Spaniei, Prințesa Märtha Louise a Norvegiei și bunica maternă, Marit Tjessem.

Prințesa Ingrid Alexandra a început școala la 20 august 2010, o școală locală de stat, situată în același cartier ca și școala unde a învățat fratele ei, Marius Borg Høiby. Este primul membru al familiei regale care merge la o școală publică.

În 1990 Constituța Norvegiei a fost modificată, schimbându-se principiul succesiunii la tron în sensul că primul copil al monarhului, indiferent de sex, are prioritate în ordinea succesiunii. Din moment ce acest lucru nu s-a făcut retroactiv, primul membru al familiei regale căruia i se aplică este Ingrid Alexandra. Ea are prioritate în fața fratelui ei mai mic, însă tatăl său Haakon continuă să aibă prioritate în fața surorii sale mai mari, Prințesa Märtha Louise. Se așteaptă ca Ingrid Alexandra să fie a doua regină a Norvegiei, după Margareta.

La 19 iunie 2010, Prințesa Ingrid Alexandra a fost domnișoară de onoare la nunta nașei ei, Prințesa Moștenitoare Victoria a Suediei

Prințesa Ingrid Alexandra
Prințesa Ingrid Alexandra (2014)
Date personale
Nume la naștere	Ingrid Alexandra
Născută	21 ianuarie 2004 (15 ani) Spitalul Rikshospitalet, Oslo, Norvegia
Părinți	Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei Mette-Marit, Prințesă a Norvegiei[1]
Frați și surori	Prince Sverre Magnus of Norway[*] Marius Borg Høiby[*]
Cetățenie	Norvegia
Ocupație	Prințesă
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg

VA URMA