MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

SÂMBĂTĂ 4 IANUARIE 2020

PARTEA A TREIA ȘI ULTIMA

Bună dimineața, prieteni!

Nu uitați că sunt blocat pentru mult timp, așa că nu mă găsiți cu postări decât în grupurile tematice pe care le administrez precum și în pagina mea de blogger: dicuoctavian.blogspot.com

ARTE 4 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 4 Ianuarie

Compozitorul italian Giovanni Battista Pergolesi

G. B. Pergolesi - Opera buffa "La Serva Padrona" 

La Salustia - drama per muzica

MUZICĂ 4 Ianuarie

Flute concerto in G minor - Pergolesi

Sinfonia for trombone & piano

TheNormanLuboffChoir! Romantic & Beautiful 1-Hr Choir Music H.D. Album! #ProfHowdy

Bert Kaempfert - Dankeschön ! CD2

Bert Kaempfert - Dankeschön ! CD3

Bert Kaempfert - Dankeschön ! CD1

A 3-Hour Beautiful Classical Music HD Video Album! #ProfHowdy

POEZIE 4 Ianuarie

Nora Iuga

Biografie Nora Iuga
Nora Iuga este pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino, (n. 4 ianuarie 1931, Bucureşti) este o poetă română, romancieră şi traducătoare din limbile germană şi suedeză. A fost soţia poetului decedat George Almosnino şi este mama balerinului Tiberiu Almosnino.

Este licenţiată a Facultăţii de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din Bucureşti (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu şi George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 şi 1955. Lucrează ca bibliograf la Biblioteca Centrală de stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" şi "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România şi membră PEN-Club. Din anul 2000 deţine funcţii de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secţiei de Poezie (iniţiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti în 2002. Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate şi primeşte numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simţit o vibraţie puternică şi muzică a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspiraţiei. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie şi nu şi-a făcut niciodată o meserie din scris.

Volume de poezie

Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968 
Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970 
Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978 
Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980 
Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982 
Piaţa Cerului, Editura Cartea Românească, 1986 
Cîntece, Editura Cartea Românească, 1989 
Dactilografa de noapte, Colecţia "Scriitorii Bucureştiului", 1996 
Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998 
Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998 
Inima ca un pumn de boxeur (Antologie - Ediţii definitive), Editura Vinea, 2000 
Autobuzul cu cocoşaţi, Editura Vinea, 2001 
Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere "a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România". 
Fetiţa cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005 
Gefährliche Launen (Capricii periculoase), Klett-Cotta, 2007. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfaţa realizată de Mircea Cărtărescu. 

Volume de proză

Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993 
Sexagenara şi tânărul, Editura Albatros, 2000 
Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001 
Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003 
Sexagenara şi tânărul, Editura Polirom, 2004 
Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007 
Sexagenara şi tânărul, Editura Beletrina, 2009 - Slovenia 
Sexagenara şi tânărul în curs de apariţie în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franţa la Editura Atelier de l`Agneaux. 
Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrşitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria. 
Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009 

parcul cu platani din nou noaptea ca-n adolescenta prin bucatarii poemele mele bezmetice tu care stiai atat de bine sa citesti starile sa te legi de cauzalitati nevazute tu care aveai un voal negru acopereai cu el veioza cand voiai sa-ti gasesti pivnita trupului acolo pe gem in coltul din stanga fluturele cu cap de mort si tu cu amorurile tale mototolindu-ti cearceafurile in gandul unei femei imaginare tu alergand sub felinarele rosii cand sperma, cand ploaia, cand linistea iti disputau spatiul dintre doua rugaciuni poti sa faci ce vrei eu tot aduc fara sa stii in aceasta hartie nerusinata fiecare poem e un viol fiecare fictiune e refugiul unui masochist de unde nevoia asta de inteligenta a sexului de unde atatea curbe insinuante in sangele ciclic al trandafirului ma gandesc la barbatul rastignit pe crucea unei femei ma gandesc la aerul rosu din nara unei vite injunghiate mi-aman pe maine descrierea parcului cu platani E sapte E sapte, e seara, rasfoiesc un ziar, intimplarile acestei planete ca reclamele luminoase apar si dispar-si oamenii se agata cu disperare de stiri de ratacirile unor vapoare, de catargele scufundate in amintiri. Se muta pamintul mereu mai la nord, singele se face mai rece, fata ta aprinsa nu stiu cita vreme o mai suport ; e o liniste mare ce incepe sa minta si nu cer nimic, poate un ciine batrin sa nu ma inteleaga dar sa ma simta. totdeauna seara un bolerou de ravel in spatele plopilor ascunzatorile grenadierii cu servitoarele vesele rostogolindu-se prin iarba inalta tu aveai un veston albastru iti ramasese mic poate de aceea mi s-a scuturat visul m-am invatat sa spun totul scurt sa rezolv o iubire in opt versuri dar de aici incolo incepe muntele ca o platosa de gheata de aici incolo vin vanatorile cu caini atatati vine cocosul de munte si tipa ca o femeie in calduri nu se mai opreste nimic nu te mai ameninta nici o avalansa povesteste si-n vremea aceea cum iti taiai tu cuvintele cu o nepasare aristocratica cum iti scopeai poemele sa fie mai cuviincioase mai adaptabile iti framantasesi un copil era golemul tau care te asculta si te pandea dupa usa cand tu umblai prin zahamita el iti aducea furnicile in casa 2 prefacuta luna octombrie ultima tarfa travestita in doamna cand ceaiul se raceste in ceasca si jarul tigarii se stinge-n manusa ar trebui sa plec la o mama bolnava sa ma intalnesc cu un cal pe care l-am visat urcand scarile blocului arunc totul pe geam imi pun camasa de zale imi las viziera pe ochi ca un gand in uitarea lui acolo in colt unde tramvaiul coteste la betoniera am gasit urma piciorului tau o potcoava care o sa-mi poarte noroc maruntele noastre minciuni totdeauna seara un bolero de ravel ma indeparteaza de tine cu furculita de argint in buzunar intineresc pe zi ce trece cum se aproprie lebada de cantec acolo unde se deschid picioarele femeii acolo unde pastorul a taiat un miel se-ntinde pajistea taceri mai mari ca bucuria observi cum iti fur vorbele cum imi mut patul cand eram tanara ma indragosteam in mai acum ma indragostesc in octombrie soarele meu bostanul meu doldora de seminte - orice ironie e o marturisire -seara cand vin recruti de la gara as spune si mia multe despre mine am un imbracat si altul dezbracat rusinea intre batran si tanar ca un ac de balanta tot timpul in drumurile mele caut un parc inainte de razboiul zapezilor sezonul isi rascoleste culoarea ma pipai si nu ma gasesc - cand nu exist sunt perfecta - pantofii stau langa pat manusile pe noptiera numai mana cu care iti scriu lipseste din camera dar creierul mi-a devenit flexibil e un atlet de douazeci de ani imi scot din geanta rujul pudriera cochetaria imi atarna de gat ca un bolovan mi-amintesc de cursele cu jochei taristi de rubastele lor de satin visinii ce femeie de zapada le-au inghetat mana pe cravasa inainte de-a lua startul maneam o ciocolata suchard aveam un ceas un cuc singuratec pe care-l intorceai unii isi vand nasturii cum ar juca Ia ruleta su sub palton numai icnete numai subtiori asudate ritmul sexului nu se mai opreste cum trece liftul de toate etajele si ajunge mai sus de cumulus de nimbus de toate acoperisurile lumii mi-am regasit energia nu mi-e frica de caini nu mi-e frica de maimutele mici si iscoditoare vesela mi-mpart timpul intre buzunarele hainei negre de piele marsupii moarte jupuite daca harapul ala mic ar veni la mine sa ma arate cu degetul i-as spune sa saizeci de ani sunt un fluviu de sange care se varsa in mare inrosind-o 5 nu exista mai jignitoare briza in aer si mai mare cruzime in muzica ma duc direct la minaret ma spal pe picioare am lut pe talpi urmele animalelor si le-am folosit acum pe butucul de jertfa e un poet poate ca noaptea primeste solii din alte caverne sunt un patruped care si-a pierdut instinctul te-am tot asteptat credeam ca vii cum confunzi uneori un tramvai care se departeaza cu unul care se aproprie pana unde se intinde hartia pe care scriu stau s-o veghez ca pe un mort si noaptea se face mai vie aduna femei colorate si barbati cu degete lungi iubirea asta continua ca un dans la care privesc fara sa particip si-n spatele plopilor ochiul sticlos si albastru urmarind furnicile

Elena Farago

Biografie

Elena Farago (n. 29 martie 1878, Bârlad – d. 4 ianuarie 1954, Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.

S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.

În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.

Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurgului, Din traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.

În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion Mehedinți, Ion Barbu, Perpessicius, Victor Eftimiu, Camil Petrescu, Mihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).

Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.

Distincții

·         Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920).

·         Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)

·         Premiul Internațional „Femina” (1924)

·         Premiul Național pentru Literatură (1938)

·         Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.

Volume de versuri

·         Versuri (1906)

·         Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908

·         Traduceri libere (1908)

·         Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913

·         Șoaptele amurgului (1920)

·         Poezii alese (1924)

·         Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii științei, 1926

·         Poezii (1937)

Volume pentru copii (versuri și proză)

·         Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;

·         Copiilor (1913)

·         Din traista lui Moș Crăciun (1920)

·         Bobocica (1921)

·         Să nu plângem (1921)

·         Să fim buni (1922, proză)

·         Ziarul unui motan (1924, proză)

·         Într-un cuib de rândunică (1925, proză)

·         A ciocnit un ou de lemn (1943)

·         Într-o noapte de Crăciun (1944)

·         4 gâze nazdravane (1944)

·         Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.

Din Scrisoarea Unei Batrane

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii, -
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum...

E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,

În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci...

O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii, -
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi...

De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini, -
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii
Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,
Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini. 

 Si Iar Mi-i Sufletul La Tine...

...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer... 

Trecea Un Om Pe Drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, - şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim. 

T. S. Eliot, poet de origine americană

Biografie

Thomas Stearns Eliot (n. 26 septembrie 1888 – d. 4 ianuarie 1965) a fost un poet anglo-american, dramaturg și teoretician literar, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1948). Prin arta sa remarcabilă, T.S.Eliot a revoluționat întreaga poezie modernă engleză.

S-a născut în St.Louis, Missouri și a fost mezinul răsfățat al unei familii cu 7 copii. Mama sa, profesoară și poetă aspirantă, este cea care îi face cunoștința cu poezia. În 1910, Eliot își încheie studiile de filozofie la Harvard, deși frecventează cursurile numai selectiv. Petrece un an la Paris unde scrie Cântecul lui Alfred Prufrock, poemul care îi aduce consacrarea. Aici va frecventa cursurile universității din Sorbona, iar în Anglia va studia și la Oxford. În 1914, pleacă în Anglia cu o bursă de studii. O întâlnește aici pe Vivienne Haigh-Wood (1888 - 1947), o guvernantă, dansatoare și morfinomană. În ciuda protestelor familiei, Eliot se căsătorește cu ea.

După moartea tatălui său, în 1919, suferă o cădere nervoasă. În timpul recuperării, scrie poemul Țara pustie, devenit simbolul generației postbelice, generație deziluzionată și debusolată, și totodată piatră de temelie a poeziei moderne. În 1933 divorțează de Vivienne, care va fi apoi internată într-un spital de boli mentale.

În 1930 scrie Miercurea păresimilor (Ash Wednesday) și ultimul ciclu, Patru cvartete (Four quartets) apare în 1940. Volumul său Old Possum's Book of Practical Cats, pe care l-a scris pentru nepoții săi, s-a transformat în libretul musicalului Cats și a rămas pentru câteva decenii consecutiv un mare hit pe Broadway.

În 1957 se căsătorește în secret cu Valery Fletcher (n. 17 august 1926), fosta lui secretară, o femeie cu 38 de ani mai tânără. Moare la 4 ianuarie 1965 la Londra. Corpul îi este incinerat și, conform dorinței sale, cenușa este dusă în satul din care strămoșii lui emigraseră spre America.

Poezie

·         The Love Song of J. Alfred Prufrock (1917)

·         Poems (1920)

·         The Waste Land (Țara pierdută) (1922)

·         The Hollow Men (1925)

·         Ash Wednesday (Miercurea Cenușii) (1930)

·         Poems (1930)

·         Coriolan (1931)

·         Old Possum's Book of Practical Cats (1939)

·         Four Quartets (Patru Cvartete) (1945)

Piese

·         Sweeney Agonistes (publicată în 1926, jucată în 1934)

·         The Rock (1934)

·         Murder in the Cathedral (Omor în Catedrală) (1935)

·         The Family Reunion (1939)

·         The Cocktail Party (1949)

·         The Confidential Clerk (1954)

·         The Elder Statesman (jucată în 1958, publicată în 1959)

Non-fiction

·         The Sacred Wood: Essays on Poetry and Criticism (1920)

·         The Second-Order Mind (1920)

·         Homage to John Dryden (1924)

·         Shakespeare and the Stoicism of Seneca (1928)

·         For Lancelot Andrewes (1928)

·         Dante (1929)

·         Selected Essays, 1917?1932 (1932)

·         The Use of Poetry and the Use of Criticism (1933)

·         After Strange Gods (1934)

·         Elizabethan Essays (1934)

·         Essays Ancient and Modern (1936)

·         The Idea of a Christian Society (1940)

·         Notes Towards the Definition of Culture (1948)

·         Poetry and Drama (1951)

·         The Three Voices of Poetry (1954)

·         On Poetry and Poets (1957)

Rapsodie într-o noapte cu vânt

Ora douăsprezece.
Pe toată întinderea acestei străzi
Acum suspendată într-o sinteză lunară,
Incantaţiile şoptitoare ale lunii
Dizolvă planurile amintirii
Cu toate legăturile ei limpezi,
Cu toate diviziunile şi preciziile ei.
Şi fiecare felinar sub care trec în drumul meu
Pulsează ca o tobă resemnată,
Iară prin spaţiile întunecimii
Miezul de noapte zgâlţâie amintirea
Aşa cum un nebun zgâlţâie o muşcată uscată.

Unu şi jumătate,
Felinarul scuipând înecându-se,
Felinarul mormăind,
Felinarul spunând, "Priveşte la femeia aceea
Cum şovăie înspre tine în lumina uşii
Deschisă asupra ei ca un rânjet.
Vezi, tivul rochiei îi e
Şi sfâşiat şi pătat de nisip,
Şi vezi cum colţul ochiului
I s-a strâmbat ca un ac răsucit".

Amintirea aruncă în sus înaltă şi uscată
O-adunătură de lucruri strâmbate,
O creangă frântă undeva pe plajă
Mâncată până la lemn, şi lustruită
Ca şi cum lumea întreagă şi-ar fi divulgat
Taina scheletului,
Ţeapăn şi alb.
Un arc plesnit în curtea unei fabrici,
Rugina agăţându-se de forma părăsită de putere
Dură, contorsionată, gata să plesnească.

Două şi jumătate,
Felinarul spunând,
"Observă cum pisica se chirceşte în rigolă,
Şi îşi strecoară limba afară
Şi devorează o bucată de unt rânced".
Tot astfel mâna copilului, în gest automat,
S-a întins furişe şi a strecurat în buzunar o jucărie care aluneca pe chei.
Nu mai vedeam nimic altceva decât ochiul acelui copil.
Am văzut ochi în stradă
Cum încercau să spioneze prin obloane luminate,
Şi într-o după-amiază un crab într-o băltoacă,
Un crab bătrân cu ochelari pe spinare,
S-a încleştat de capătul băţului pe care eu i l-am întins.

Trei şi jumătate,
Felinarul scuipând,
Felinarul mormăind în întuneric.
Felinarul fredonând,
"Priveşte luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Îţi face semn dintr-un ochi fără putere,
Şi mai surâde în colţuri.
Şi netezeşte părul ierburilor.
Luna şi-a pierdut memoria,
Şi un vărsat de vânt decolorat îi cojeşte faţa,
Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie,
Care miroase a praf şi a apă de colonie,
E singură
Cu toate mirosurile vechi nocturne
Care-o străbat şi i se încrucişează în cap".
Şi vine o reminiscenţă
A unor muşcate uscate, fără soare
Şi a prafului prin crăpături,
Mireasma castanilor în străzi,
Mirosurile femeieşti în camerele oblonite,
Şi ale ţigaretelor pe coridoare
Mirosurile cocteilurilor în baruri.

Felinarul spunând,
"Ora patru,
Uite numărul pe uşă.
Amintire!
Ai cheia,
Becul acesta slab îşi desface un inel pe scară.
Urcă.
Patu-i făcut; periuţa de dinţi ţi-atârnă pe perete,
Lasă-ţi pantofii la uşă, dormi, pregăteşte-te pentru viaţă".

Ultima răsucire a pumnalului.

East Coker

Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
Cu nalba năzuind prea sus
Când cenuşiu pe roş s-a pus
Şi când se frânge dintr-o dată?
Cu trandafiri târzii, ce-i vezi
Că-s plini de timpurii zăpezi?
De stele rostogolitoare
E tunetul rostogolit
Încât pe cer a-nchipuit
Un şir de triumfale care
Purtând războaie siderale.
Iar Scorpionu-şi taie cale,
Luptând cu Soarele, într-una,
Până când Soarele şi Luna
Drum spre pieire şi-or deschide.
Pe ceruri zboară Leonide
Şi plâng cometele cu mia,
Vânând înaltul şi câmpia,
Sucind vârtejuri în tot locul,
Ce lumea îmboldesc spre focul
Ce mistuită vrea s-o vadă
Mai înainte de domnia
Calotei vaste de zăpadă.

Conversaţie galantă

"Mult sentimentala nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
Pentru-a lumina călători în drum spre propriul necaz.
Ea, atunci: "Divagaţi, vă daţi după macaz! "

Iar eu: "Cineva inventeaz-o scenografie splendidă,
Acest cadru nocturn prin care se simulează-acum
Noaptea şi luna; muzica pe care-o sechestrăm, de pildă,
Ca să exprime întregul nostru vid interior"
Dar ea: "Vă referiţi la persona mea, vă rog?"
"Oh, nu, cred ca iar păşesc pe lângă drum."

"Dumneavoastră, madam, sunteţi eternul umorist,
Eternul inamic al ideii de absolut,
Interzicând cantonarea-n interiorul autist,
Din aerul dumneavoastră indiferent şi imperios
Poezia poate-înţelege erorile-i de neconceput – "
Şi – "Atunci noi chiar trebuie să luam totul în serios?"

Irving Peter Layton

Auzită într-o frizerie

„Natura-i oarbă

iar Omul

o păroasă, crudă maimuţă

care nu ştie ce-i Dreptatea.”

zise bătrânul domn

bărbierit,

în vreme ce acida-i respiraţie

aburea oglinda

rotundă a frizerului.

Pe când vorbea

am observat

negii bătând în negru

şi-n purpuriu închis

de pe faţa-i ponosită:

micile Morţii

drapele victorioase.

Traducere de Ion Caraion

Smerenia dragostei

Dragostea-i ceva aşa de smerit!

Îmi fac mâinile căuc în aer;

Acolo n-o aflu

Şi nici în desfătarea prietenei mele

Şi nici în păsări cântătoare.

Tulbure umblu, părăsit.

Pierdutu-mi-am drumul.

Dragostea nu-i, cum spun unii,

Nici în ochii femeii, albaştri ori cenuşii

Nici în sărutări furate sau dăruite.

Dragoste, ţip, află-mă

Răsucindu-mă în fel de fel de greşuri;

Desfăşură-ţi părul aspru şi rece,

Umărul de bulb şi bulboane

Şi apoi, târfă nătângă, loveşte în mine, ia-mi văzul!

Traducere de Ion Caraion

Înotătorul

După-amiaza poticnindu-se, vezi

Înotătorul sare de pe plută,

Deschizând corolele-mproşcate ale actului său de război –

Capetele şarpelui lovesc

Iute, iute şi tac apoi chitic.

Ieşind vezi  cum o clipă

Trestia cafenie cu bulbi minunaţi

Zace-ameninţătoare deasupra apei

În timp ce lumina şi sunetul vin aprige

Din marea germinatoare din jurul polilor

Şi i se sparg în scânteietoare cochilii pe la ureche.

El plonjează, pluteşte, se lasă la fund ca un hoţ

La fund, unde sângele său cântă-nvârstatelor umbre

Din verzişul fără miros care-l întoarnă acasă.

Fremătând şerpeşte prin magherniţele

De sub apă, cobora un ditai somnul....

Buimăcit de-amintirea pierdutelor bronhii

Pe plaja ca un craniu,

El schiţează gestul de autoabsorbire;

Cu ochii aţâţaţi observă

Soarele golindu-se în apă,

Şi ultimul val ce se prăvale ştrengar

Spre-a se arunca băieţeşte pe nisipul de marmoră.

Traducere de Ion Caraion

TEATRU/FILM 4 Ianuarie

Mari Actori de Comedie - Revelioane de altadata

O scrisoare pierduta - I.L. Caragiale

DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE 4 Ianuarie

Defileul Jiului (2017) văzut de pe șosea pornind de la Oțelul Roșu către Târgu Jiu

GÂNDURI PESTE TIMP 4 Ianuarie

Citate diverse:

SFATURI UTILE 4 Ianuarie

Torticolis: cauze, diagnostic, tratament

Generalitati

Torticolisul este o deviatie bidimensionala a capului si gatului cunoscuta sub numele de 'gat stramb', constand in inclinarea gatului de partea bolnava si rasucirea capului de partea sanatoasa. Aceasta deviatie este secundara afectarii unuia dintre cei doi muschi sternocleidomastoidieni drept si stang.

La inceput apare o senzatie de discomfort si rigiditate a gatului, apoi capul se inclina intr-o parte datorita contractiei spastice unilaterale a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta contractura mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului limiteaza miscarile de rotatie ale capului. Uneori, aceasta contractura este asociata cu cea a muschilor de la nivelul umarului din partea opusa sau poate aparea un spasm muscular in jurul gurii. Durerea se instaleaza in muschii cervicali si de-a lungul unor linii de pe toracele anterior si posterior. Simptomele dispar in timpul somnului.

Tipuri de torticolis

1.  Torticolis banal - apare dupa o miscare brusca a gatului, dupa o pozitie nefiziologica in timpul somnului. Ideal ar fi sa dormim pe o parte sau pe spate, ca perna pe care dormim sa urmeze linia axei gatului. Daca avem probleme cervicale e necesara o perna consistenta.

2. Torticolis congenital - apare la nastere, fiind cauzat de o dezvoltare anormala a muschiului responsabil de extensia gatului: sternocleidomastoidian. Torticolisul se poate produce in viata intrauterina (determinat de pozitii vicioase ale capului, de presiunile exercitate de cordonul ombilical asupra gatului) sau de malformatiile coloanei vertebrale cervicale si la nastere (torticolis obstetrical). Este important ca parintii, imediat ce au observat prezenta torticolisului, sa consulte un medic, deoarece si alte afectiuni pot cauza aceasta pozitie vicioasa. Medicul va examina copilul, va face o anamneza (istoric) minutioasa a nasterii, va indica o radiografie a coloanei cervicale pentru a decela eventuale probleme osoase si va analiza soldurile copilului. Dezvoltarea anormala a soldurilor (displazia de sold) apare la unul din cinci copii cu torticolis congenital.

3. Torticolis spasmodic - de cauza necunoscuta. Acesta apare brusc si se manifesta dureri si de redoare a gatului.Exista mai multe tipuri: capul poate fi in rotatie (torticolis), in inclinatie pe o parte (laterocolis), in flexie spre fata (antecolis) sau in extensie spre spate (retrocolis).

4. Torticolis simptomatic - nu este decat unul dintre simptomele unei boli cauzale..Este cea mai frecventa forma, insa cea capatata in timpul vietii prin deprinderea gresita sau prin leziuni, inflamatii, pareze sau spasme, cicatrici sau screloza, precum si de unele traumatisme produse la acest nivel.

Tratament

Torticolisul obisnuit la un adult dispare in mai putin de 3-4 zile dupa odihna si dupa administrare de medicamente analgezice si miorelaxante (decontracturante musculare), unguente sau pe cale orala.

Tratamentul torticolisului congenital este necesar pentru a preveni cresterea asimetrica a copilului si pentru a corecta mobilitatea limitata a gatului si capului. Torticolisul congenital este tratat prin gimnastica medicala (kinetoterapie) menite sa intinda muschiul gatului. Kinetoterapeutul va efectua mai intai un masaj decontracturant la nivelul gatului, apoi exercitii pasive specifice pentru corectarea deficientei..
Daca deficienta copilului nu se amelioreaza in 2 -4 luni atunci trebuie consultat medicul, deoarece poate exista si alta problema sau este necesara interventia chirurgicala pentru intinderea si alungirea muschiului.

Scopul gimnasticii corective:
1.Tonifierea simetrica, in conditii de scurtare a musculaturii posterioare a gatului si in conditii de alungire a grupelor musculare anterioare.
2.Corectarea atitudinilor deficiente secundar aparute la nivelul coloanei vertebrale, umerilor si toracelui.
3.Stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului, precum si formarea unui nou reflex neuromuscular corect stabil.
Gimnastica medicala (kinetoterapia) trebuie inceputa precoce inca din primele saptamani ale sugarului de cel putin 3 ori pe saptamana, pana la stingerea reflexului gresit de atitudine a capului si gatului.