MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 26 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GLUME; GÂNDURI PESTE TIMP; COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC - TRADIȚII ȘI MODERNISM
MIERCURI 26 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; SFATURI UTILE; GLUME; GÂNDURI PESTE TIMP; COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC - TRADIȚII ȘI MODERNISM
Bună dimineața!
Clic pe imagine și se va deschide oferindu-vă posibilitatea de a citi conținutul!
Clic pe imagine și se va deschide oferindu-vă posibilitatea de a citi conținutul!
ARTE 26 Februarie
INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Februarie
Cea mai veche operă:
S. Landi - Sant'Alessio:
Stefano Landi La Morte di Orfeo,Stubbs:
Rossini - Il Barbiere di Siviglia (Scenary by Luigi Perego, conducted by Nello Santi)
MUZICĂ 26 Februarie
Jean Moscopol
Beautiful Romantic Piano Love Songs Ever - Soft Relaxing Instrumental Piano Music 2020
Blue Danube! (Johann Strauss II) Beautiful Classical HD Music Video Album! #ProfHowdy
Tenderly! Ultra-Romantic & Beautiful 2-Hr HD Music Video Album! #ProfHowdy
Positive Vibes Classical Music
Percy Faith and his Orchestra Play Great Folk Themes GMB
POEZIE 26 Februarie
Victor Hugo
Când intră copilaşul...
Când intră copilaşul e râs şi bucurie
Şi dulcea lui privire se oglindeşte vie
În ochii tuturor.
Şi cea mai tristă frunte şi mai împovărată
Se descreţeşte, pruncul curat când se arată
Zâmbind gânguritor.
De-i primăvara-n floare sau de-i noiembrie-afară -
Şi ne-ncălzim cu toţii la flacăra sprinţară
În sobă scăpărând,
Copilu-aduce viaţa cu el, ne luminează
Şi-l alintăm şi râdem, iar mama-l priveghează
Cum calcă, tremurând.
Ades privind în sobă al flăcării răsuflet
Vorbim de cer, de ţară, poeţi, sau de vreun suflet
Ce-şi nalţă ruga sus.
Când intră el, adio şi patrie, şi slavă
Şi toţi poeţii lumii! Şi vorba noastră gravă
Zâmbind, i s-a supus.
O, dacă aurora, când noi visăm în noapte
Şi ascultăm cum unda prin trestii plânge-n şoapte
Şi-aprinde-al ei fanar,
Lumina ei deodată deşteaptă vii fanfare
De clopote şi păsări ţâşnesc din zare-n zare
Pe-al câmpului chenar.
Tu, prunc, eşti aurora, iar sufletul meu parcă
E-un câmp cu flori ce-n viaţă să-şi dăruie încearcă
Miresmele lui vii;
Sunt codrul, ale cărui crengi sumbre noduroase,
Ţi-mpărtăşesc doar ţie dulci murmure duioase
Şi raze aurii.
Frumoşii-ţi ochi, cu-atâtea lumini suave, sfinte,
Mânuţa ta curată şi veselă, cuminte,
Nu ştiu să facă rău;
N-ai bălăcit în mâlul lumescului coclaur
Copil bălai, sfânt înger frumos, un nimb de aur
Purtând pe capul tău!
Eşti, printre noi, columba tronând pe arca sfântă;
Picioru-ţi încă tânăr, prin ţărnă nu se-mplântă.
Porţi aripi de azur;
Întreaga lume-ţi pare că e-o-ntrebare vană,
În trup şi-n suflet totul e fără de prihană.
Nimic nu ai impur!
Cât de frumos e pruncul zâmbind cu voie bună;
În buna lui credinţă vrea parcă tot să-ţi spună
Prin lacrimile lui.
Uimit, privirea dulce în jurul lui rotindu-şi
Şi sufletul lui fraged, şi gura dăruindu-şi
În sărutări, oricui.
Prieteni, fraţi şi înşişi duşmani fără tăgadă
Fereşte-i pretutindeni în viaţă să nu vadă.
O, domne sfânt şi viu
Nici cuib fără de păsări, nici stup făr’ de albine
Nici vară fără pajişti cu roşii flori, divine.
Şi nici cămin pustiu.
În româneşte de Lazăr Iliescu
Din volumul „Frunze de toamna”, 1831
Surpa-n al mării aprig val...
Surpa-n al mării aprig val
Un izvoraş, din stânci semeţe.
Oceanul – navelor fatal –
Îi zise: „Ce vrei, plângăreţe?”
Furtună, groază-mi sunt de-un neam
Şi scapăt unde-ncepe cerul.
Imens sunt, ce nevoie am
De-un d-al-de tine, prichindelul?”
Şi-a zis izvoru-nspre titan:
„Îţi dau – neglorios, tăcut –
Doar ce-ţi lipseşte - vast ocean –
Un pic de apă de băut!”
În româneşte de Tudor George
Din volumul „Contemplaţiile” , 1856
Dojană
Căţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.
Are, se vede, presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporţi în acest fel.
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi, ştiu, ai şi calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să le arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare, când brusc devii capricioasă!
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.
Are, se vede, presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporţi în acest fel.
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi, ştiu, ai şi calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să le arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare, când brusc devii capricioasă!
Poetul Constant Tonegaru
Biografie
Fiul unui ofiter de marina, poet veleitar.
Studii liceale neterminate.
Lucrator la Directia Generala PTT, Oficiul liniilor Bucuresti I (1939-1943). Pus in disponibilitate din ratiuni bugetare, e functionar diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Nationale si al Cultelor. Duce o viata boema. Dupa debutul din ziarul Expresul din Braila (1942), colaboreaza la Bacaul, Preocupari literare, Kalende, Revista "Cercului literar", Caiet de poezie (suplimentul Revistei Fundatiilor Regale). In 1945, i se decerneaza Premiul scriitorilor tineri al Fundatiilor Regale. Singurul voi. antum: Plantatii (1945); in 1969, B. Cioculescu ingrijeste si publica o cuprinzatoare ed. postuma a versurilor lui TONEGARU Eseurile si art. au ramas risipite in reviste.
T. indica despartirea poeziei interbelice de cea postbelica, fiind in egala masura un continuator si un precursor, un "Per Gynt al poeziei" (Ion Vartic" class="navg">Ion Vartic), cautandu-si identitatea si inventand identitati lirice ce-si vor gasi cristalizarea mai tarziu. Bacovia, Topirceanu, Minules-cu, E. Botta, Nina Casian, L. Dimov, E. Brumaru,M. Sorescu sunt cuprinsi in experientele acestui poet cu o personalitate ce nu se lasa fixata intr-o formula. Gustul auto-proiectiei in tinuturi exotice nu este numai o tema a poeziei lui T., ci si un semn al incapacitatii sale de a se stabili ca prizonier al unui loc sau al unei tendinte. Al. Piru are dreptate sa considere ca ceea ce ii lipseste este aptitudinea de a se lua in serios, dar greseste, poate, crezandu-1 lipsit de inteligenta autoironiei. Dimpotriva, ea este prezenta in cel mai inalt si mai grav grad; o inteligenta ironica si autoironica atoateaneantizatoare, careia numai faptul vital al exprimarii poetice ii scapa. Dar putem concorda, din nou, cu criticul, cand conchide: "Cine se uita mai de aproape vede ca in dosul vorbariei cu veleitati umoristice se ascunde un poet elegiac de tip minor, cantaret al boemei sale". Poezia lui TONEGARU a ramas, prin disparitia prematura a omului, intr-o ipostaza "pre-tonegariana", daca se poate spune asa. In Pasarea neagra atmosfera de grotesc si ludic a unei imagini de balci, sintaxa "dimoviana" ("Pe panza era zugravit undeva Edgar Poe/O lichea iti vorbea despre el:/ - Edgar Poe? betiv american nascut in cutare si mort in spital, / a fost poate si gangster, /dar precis a redactat Graham s Magazine") este amestecata, imediat, cu versuri de o fluenta minulesciana, dupa cum tot de la poetul Romantelor pentru mai tarziu ar putea veni si sugestia exotica, aici cu un adaos original de ironie: "Duminica oamenii sunt destepti, se plimba pe bulevarde, merg la cinematograf, / cate unii la balci vin sa vada tigri de Bengal/ nascuti captivi la Husi sau Focsani, / si corbul din poema de peste ocean." Sensibilitatea sa poetica provine, mai degraba, din romantism decat din experiente moderne postsimboliste, dar un romantism al unui altfel de eu demiurgic: unul ironic care nu se poate incanta de sine fara sa-si rada de sine, unul descoperindu-si ipostazele demonic-negative. TONEGARU ramane suspendat ironic intre angelic si demonic. Problematica eului in criza morala si existentiala este insa substratul ce unifica poezia sa, o criza neluata insa nici ea foarte in serios, daca il exceptam, intre critici, pe Vladimir Streinu, in recenzia sa la debutul lui TONEGARU in volum: "Noul poet, desi abia in formatie, opune epocii un individualism sumbru, burlesc totodata si, se intelege, fantezist. Poezia sa merge mai intai in sensul protestului liric: protesteaza direct, pe cale de manifest, ca deriziune a stilului vremii, manifest lansat insa din lumea cealalta de spiritul unui revolutionar-poet de la 1789: «Cetateni, /baricadati drumul cu sens unic/si demonstrati omul robot/si insumi semnez, /Eu, /cavaler al ordinului Lancea lui Don Quijote»". Acest spirit este, in primul rand, necontemporan cu formele de viata ale revolutiei la care a participat; revolutionar inalterabil, el si-a pierdut, in loc de umbra, epoca, si de aceea, spirit cazut deodata din ascensiunea la cer, isi denunta identitatea: "dar de atata navigatie am uitat sa ma recomand. /Sunt Peter Schlemil. Altfel/si intreb respectuos, prescurtat, cu onor, /pe planeta tirania mai trimite oameni la abator?". Poezia lui T., ne asigura tot Vladimir Streinu, irita cenzura vremii si era de natura sa irite orice cenzura politica. Dar protestul poetului nu-si propunea decat sa avertizeze ca "moartea libertatii individuale prin dictatura «sensului unic», adaugata la excesul de masinism este insasi moartea poeziei». Criza morala si existentiala a eului poetic este expresia-ultimatum a unei rele prevestiri. Daca la companionii sai de generatie, Dirnitrie Stelara sau Geo Dumitrescu, protestul lua forma anarhica a boemei in spirit, necristalizandu-se intr-o reala epifanie a luciditatii, la TONEGARU numai formula poetica nu se cristalizeaza, nu si formula spiritului sau. Acesta ramane constant el insusi in impotrivirea la dictaturile posibile ale "sensului unic", impotrivindu-se pana si aceleia mai inefabile a propriei sale personalitati. Refugiile sale in exotic nu mai sunt minulesciene decorativiste pe muchia de cutit a kitsch-ului, ci modalitati de aparare a fiintei morale si a eului poetic intr-un climat neprielnic, modalitati, in ultima instanta amenintate: "O problematica individuala de intemnitat comanda din adanc, pentru intaia data mai real in lirica noastra, aceasta aspiratie, in evantai planetar, la exotism, la libertatea personala" (Vladimir Streinu). Concluziile acestui critic ce asista la nasterea poetului sunt si ele de o rara acuitate: "In masura in care exista, lirismul exotic e numai mijlocul instinctului de libertate de a se celebra". Interesant este ca, mai tarziu, conotatiile protestatare ale acestei poezii premonitorii au decazut in ochii criticii. Chiar daca redescoperirea poetului, la sfarsitul deceniului sapte, a fermecat prin tonalitatea inca proaspata a frondei, el va fi receptat mai ales intr-un plan pur estetic, fie in sensul simbologiei sale acvatic-astrale (identificata de acelasi Vladimir Streinu), fie in sensul pozitiei sale de tranzit intre doua epoci lirice. Eugen Simion face sinteza acestor interpretari, inventariind temele, motivele si procedele retorice ale poeziei lui T., polemizand discret cu ideea "caracterului cosmic al inspiratiei" sale (sustinuta de Vladimir Streinu, de asemenea). "Dar C. Tonegaru, ca toti poetii trecuti prin cura de dezintoxicare lirica a avangardismului, arata suspiciunea cea mai mare fata de mitologiile existente si supune in chip constant universul unui proces de desacralizare. Cand luna, insingurarea, moartea si alte simboluri romantice intra in raza fanteziei lui, tendinta este de a le persifla, traducand adesea sublimul si tragicul in viziuni umoresti". Altminteri, inventarul este riguros: poet de tranzitie pe care poeticul il fascineaza la fel de mult ca si ironizarea sa ("Poezia lui are inca inima), poet al metamorfozei, instabil, preferand si in imagistica registrul fluid (ceata, negura, aburul, fumul), poet al reveriilor exotice ("un matein, un adevarat Pantazi al generatiei lui"), maritime si astrale ("Faptul inedit este ca poetul pastreaza si in aceste clipe de expansiune planetara o ironie cordiala ce-1 fereste sa intarzie in patetism. Poemul are atunci mai multe tonalitati si autorul zburda pe deasupra ritmurilor, facand felurite gesturi comice"), precursor al unor aspecte semnificative ale liricii de azi (anatomismul nichitastanescian, metafizicul derizoriu sorescian, viziunile oniriste dimoviene etc). Nici un critic de azi nu a depasit aceasta faza a interpretarii pentru a propune un sens al viziunilor tone-gariene ca totalitate. Vladimir Streinu propunea sensul protestului unei libertati personale ce se simtea amenintata. Gandul criticului era insa prea conjunctural, lasand sa-i scape o nota esentiala, anistorica, a acestui lirism de fronda care mai tarziu, de asemenea neinteles, va cunoaste o resurectie in cateva volume ale lui Mircea Dinescu. In "neseriozitatea" lui organica, lirismul lui TONEGARU anunta o criza a poeziei insasi, nepregatita sa-si asume tragicul conditiei umane intr-un secol care, prin razboi, a inclinat brusc spre tragedie. Criza morala si existentiala a eului uman si cea a eului poetic vor cunoaste multa vreme o desincronizare. Intr-un strat, poate nici macar constientizat, al poeziei sale, TONEGARU anunta aceasta situatie. Dupa un avangardist steril sub raportul comunicarii profunde cu omul real, dupa o experienta istorica ce repune in termeni radicali dreptul omului la o conditie umana rationala, poezia lui TONEGARU implica (fara sa fie) o incercare de negare a poeticii traditionale cu alte mijloace decat avangarda, incercare pe care o face cu mijloacele traditiei insa, subminandu-si forta de persuasiune. Un D. Stelara va incerca o solutie mai radicala, consumata insa in viata mai mult inca decat in poezie: solutia martiriului boem. Geo Dumitrescu va renunta in curand la experienta inceputa. Aceasta generatie este, intr-adevar, "pierduta", dar in sensul pierderii, poate, a unei sanse a poeziei: sansa accederii la sentimentul tragic al existentei istorice.
Studii liceale neterminate.
Lucrator la Directia Generala PTT, Oficiul liniilor Bucuresti I (1939-1943). Pus in disponibilitate din ratiuni bugetare, e functionar diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Nationale si al Cultelor. Duce o viata boema. Dupa debutul din ziarul Expresul din Braila (1942), colaboreaza la Bacaul, Preocupari literare, Kalende, Revista "Cercului literar", Caiet de poezie (suplimentul Revistei Fundatiilor Regale). In 1945, i se decerneaza Premiul scriitorilor tineri al Fundatiilor Regale. Singurul voi. antum: Plantatii (1945); in 1969, B. Cioculescu ingrijeste si publica o cuprinzatoare ed. postuma a versurilor lui TONEGARU Eseurile si art. au ramas risipite in reviste.
T. indica despartirea poeziei interbelice de cea postbelica, fiind in egala masura un continuator si un precursor, un "Per Gynt al poeziei" (Ion Vartic" class="navg">Ion Vartic), cautandu-si identitatea si inventand identitati lirice ce-si vor gasi cristalizarea mai tarziu. Bacovia, Topirceanu, Minules-cu, E. Botta, Nina Casian, L. Dimov, E. Brumaru,M. Sorescu sunt cuprinsi in experientele acestui poet cu o personalitate ce nu se lasa fixata intr-o formula. Gustul auto-proiectiei in tinuturi exotice nu este numai o tema a poeziei lui T., ci si un semn al incapacitatii sale de a se stabili ca prizonier al unui loc sau al unei tendinte. Al. Piru are dreptate sa considere ca ceea ce ii lipseste este aptitudinea de a se lua in serios, dar greseste, poate, crezandu-1 lipsit de inteligenta autoironiei. Dimpotriva, ea este prezenta in cel mai inalt si mai grav grad; o inteligenta ironica si autoironica atoateaneantizatoare, careia numai faptul vital al exprimarii poetice ii scapa. Dar putem concorda, din nou, cu criticul, cand conchide: "Cine se uita mai de aproape vede ca in dosul vorbariei cu veleitati umoristice se ascunde un poet elegiac de tip minor, cantaret al boemei sale". Poezia lui TONEGARU a ramas, prin disparitia prematura a omului, intr-o ipostaza "pre-tonegariana", daca se poate spune asa. In Pasarea neagra atmosfera de grotesc si ludic a unei imagini de balci, sintaxa "dimoviana" ("Pe panza era zugravit undeva Edgar Poe/O lichea iti vorbea despre el:/ - Edgar Poe? betiv american nascut in cutare si mort in spital, / a fost poate si gangster, /dar precis a redactat Graham s Magazine") este amestecata, imediat, cu versuri de o fluenta minulesciana, dupa cum tot de la poetul Romantelor pentru mai tarziu ar putea veni si sugestia exotica, aici cu un adaos original de ironie: "Duminica oamenii sunt destepti, se plimba pe bulevarde, merg la cinematograf, / cate unii la balci vin sa vada tigri de Bengal/ nascuti captivi la Husi sau Focsani, / si corbul din poema de peste ocean." Sensibilitatea sa poetica provine, mai degraba, din romantism decat din experiente moderne postsimboliste, dar un romantism al unui altfel de eu demiurgic: unul ironic care nu se poate incanta de sine fara sa-si rada de sine, unul descoperindu-si ipostazele demonic-negative. TONEGARU ramane suspendat ironic intre angelic si demonic. Problematica eului in criza morala si existentiala este insa substratul ce unifica poezia sa, o criza neluata insa nici ea foarte in serios, daca il exceptam, intre critici, pe Vladimir Streinu, in recenzia sa la debutul lui TONEGARU in volum: "Noul poet, desi abia in formatie, opune epocii un individualism sumbru, burlesc totodata si, se intelege, fantezist. Poezia sa merge mai intai in sensul protestului liric: protesteaza direct, pe cale de manifest, ca deriziune a stilului vremii, manifest lansat insa din lumea cealalta de spiritul unui revolutionar-poet de la 1789: «Cetateni, /baricadati drumul cu sens unic/si demonstrati omul robot/si insumi semnez, /Eu, /cavaler al ordinului Lancea lui Don Quijote»". Acest spirit este, in primul rand, necontemporan cu formele de viata ale revolutiei la care a participat; revolutionar inalterabil, el si-a pierdut, in loc de umbra, epoca, si de aceea, spirit cazut deodata din ascensiunea la cer, isi denunta identitatea: "dar de atata navigatie am uitat sa ma recomand. /Sunt Peter Schlemil. Altfel/si intreb respectuos, prescurtat, cu onor, /pe planeta tirania mai trimite oameni la abator?". Poezia lui T., ne asigura tot Vladimir Streinu, irita cenzura vremii si era de natura sa irite orice cenzura politica. Dar protestul poetului nu-si propunea decat sa avertizeze ca "moartea libertatii individuale prin dictatura «sensului unic», adaugata la excesul de masinism este insasi moartea poeziei». Criza morala si existentiala a eului poetic este expresia-ultimatum a unei rele prevestiri. Daca la companionii sai de generatie, Dirnitrie Stelara sau Geo Dumitrescu, protestul lua forma anarhica a boemei in spirit, necristalizandu-se intr-o reala epifanie a luciditatii, la TONEGARU numai formula poetica nu se cristalizeaza, nu si formula spiritului sau. Acesta ramane constant el insusi in impotrivirea la dictaturile posibile ale "sensului unic", impotrivindu-se pana si aceleia mai inefabile a propriei sale personalitati. Refugiile sale in exotic nu mai sunt minulesciene decorativiste pe muchia de cutit a kitsch-ului, ci modalitati de aparare a fiintei morale si a eului poetic intr-un climat neprielnic, modalitati, in ultima instanta amenintate: "O problematica individuala de intemnitat comanda din adanc, pentru intaia data mai real in lirica noastra, aceasta aspiratie, in evantai planetar, la exotism, la libertatea personala" (Vladimir Streinu). Concluziile acestui critic ce asista la nasterea poetului sunt si ele de o rara acuitate: "In masura in care exista, lirismul exotic e numai mijlocul instinctului de libertate de a se celebra". Interesant este ca, mai tarziu, conotatiile protestatare ale acestei poezii premonitorii au decazut in ochii criticii. Chiar daca redescoperirea poetului, la sfarsitul deceniului sapte, a fermecat prin tonalitatea inca proaspata a frondei, el va fi receptat mai ales intr-un plan pur estetic, fie in sensul simbologiei sale acvatic-astrale (identificata de acelasi Vladimir Streinu), fie in sensul pozitiei sale de tranzit intre doua epoci lirice. Eugen Simion face sinteza acestor interpretari, inventariind temele, motivele si procedele retorice ale poeziei lui T., polemizand discret cu ideea "caracterului cosmic al inspiratiei" sale (sustinuta de Vladimir Streinu, de asemenea). "Dar C. Tonegaru, ca toti poetii trecuti prin cura de dezintoxicare lirica a avangardismului, arata suspiciunea cea mai mare fata de mitologiile existente si supune in chip constant universul unui proces de desacralizare. Cand luna, insingurarea, moartea si alte simboluri romantice intra in raza fanteziei lui, tendinta este de a le persifla, traducand adesea sublimul si tragicul in viziuni umoresti". Altminteri, inventarul este riguros: poet de tranzitie pe care poeticul il fascineaza la fel de mult ca si ironizarea sa ("Poezia lui are inca inima), poet al metamorfozei, instabil, preferand si in imagistica registrul fluid (ceata, negura, aburul, fumul), poet al reveriilor exotice ("un matein, un adevarat Pantazi al generatiei lui"), maritime si astrale ("Faptul inedit este ca poetul pastreaza si in aceste clipe de expansiune planetara o ironie cordiala ce-1 fereste sa intarzie in patetism. Poemul are atunci mai multe tonalitati si autorul zburda pe deasupra ritmurilor, facand felurite gesturi comice"), precursor al unor aspecte semnificative ale liricii de azi (anatomismul nichitastanescian, metafizicul derizoriu sorescian, viziunile oniriste dimoviene etc). Nici un critic de azi nu a depasit aceasta faza a interpretarii pentru a propune un sens al viziunilor tone-gariene ca totalitate. Vladimir Streinu propunea sensul protestului unei libertati personale ce se simtea amenintata. Gandul criticului era insa prea conjunctural, lasand sa-i scape o nota esentiala, anistorica, a acestui lirism de fronda care mai tarziu, de asemenea neinteles, va cunoaste o resurectie in cateva volume ale lui Mircea Dinescu. In "neseriozitatea" lui organica, lirismul lui TONEGARU anunta o criza a poeziei insasi, nepregatita sa-si asume tragicul conditiei umane intr-un secol care, prin razboi, a inclinat brusc spre tragedie. Criza morala si existentiala a eului uman si cea a eului poetic vor cunoaste multa vreme o desincronizare. Intr-un strat, poate nici macar constientizat, al poeziei sale, TONEGARU anunta aceasta situatie. Dupa un avangardist steril sub raportul comunicarii profunde cu omul real, dupa o experienta istorica ce repune in termeni radicali dreptul omului la o conditie umana rationala, poezia lui TONEGARU implica (fara sa fie) o incercare de negare a poeticii traditionale cu alte mijloace decat avangarda, incercare pe care o face cu mijloacele traditiei insa, subminandu-si forta de persuasiune. Un D. Stelara va incerca o solutie mai radicala, consumata insa in viata mai mult inca decat in poezie: solutia martiriului boem. Geo Dumitrescu va renunta in curand la experienta inceputa. Aceasta generatie este, intr-adevar, "pierduta", dar in sensul pierderii, poate, a unei sanse a poeziei: sansa accederii la sentimentul tragic al existentei istorice.
OPERA
Plantatii, Bucuresti, 1945; Steaua Venerii, ed. ingrijita si prefatata de B. Cioculescu, Bucuresti, 1969.
REFERINTE CRITICEC. Regman, Carti, autori, tendinte, 1967; VI. Streinu, Pagini, I; M. N. Rusu, Utopica, 1969; Al. Piru, Panorama; M. Tomus, in Steaua, nr. 1, 1970; P. Constantinescu, Scrieri, V; I. Serbu, Vitrina cu amintiri, 1973; E. Simion, Scriitori I; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; Oct. Soviany, in Echinox, nr. 8-9, 1978; B. Cioculescu, in Romania literara, nr. 1, 1979; idem, in Manuscriptum, nr. 1, 1979; idem, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1979; VI. Streinu, Poezie si poeti romani, 1983; M. Mihaies, in Familia, nr. 10, 1983; idem, in Romania literara, nr. 23, 1984; I. Pop, Jocul; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 23, 1987; idem, De la Mihai Etninescu..:, I. R. Rosianu, in Cronica, nr. 2, 1997.
Februarie mistic
Din umbra învelita cu vata
pomii în larg
au de sticla câte-o cravata.
Tot mereu gloria, nu stiu cine,
pe departari si zapezi vag
se aude ca vine.
N-am la îndemâna-un ochian
dar dupa mersul care cuteaza treapta
pe claviaturi la dreapta
trebuie sa fie neaparat un pian.
E însa 13 din luna Februarie,
domnule Vladimir Streinu,
nasterea mea când m-a salutat
Luna rosie cum e rubinu'
si de-atunci am ramas
ca vântul prin paduri despuiate
numai glas.
Mult vorbaret strig, scriu, oricum;
deopotriva femeia cu pisica însala,
durata noastra este o îndoiala,
caci noi suntem cenuse putina si mult fum.
Cu inima de creta dau îndemn
si unde bat în locuri parasite
lasa viitorimii semn.
Pâna totul ajunge o colina,
cerul cu gauri de site
presara pe dânsa faina.
Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creste
si-mi voi asculta trilul prin flora
care astazi dospeste.
În scorburi mierea a înghetat cu cea din urma roua,
ma îndoiesc daca se-ntoarce ora
când Soarele sclipeste ca o potcoava noua.
Mi-aduc vocea sa sterg
numele ce mi l-am scris pe pamânt,
Februarie e numele meu întreg,
un cântec subtire, un vânt.
pomii în larg
au de sticla câte-o cravata.
Tot mereu gloria, nu stiu cine,
pe departari si zapezi vag
se aude ca vine.
N-am la îndemâna-un ochian
dar dupa mersul care cuteaza treapta
pe claviaturi la dreapta
trebuie sa fie neaparat un pian.
E însa 13 din luna Februarie,
domnule Vladimir Streinu,
nasterea mea când m-a salutat
Luna rosie cum e rubinu'
si de-atunci am ramas
ca vântul prin paduri despuiate
numai glas.
Mult vorbaret strig, scriu, oricum;
deopotriva femeia cu pisica însala,
durata noastra este o îndoiala,
caci noi suntem cenuse putina si mult fum.
Cu inima de creta dau îndemn
si unde bat în locuri parasite
lasa viitorimii semn.
Pâna totul ajunge o colina,
cerul cu gauri de site
presara pe dânsa faina.
Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creste
si-mi voi asculta trilul prin flora
care astazi dospeste.
În scorburi mierea a înghetat cu cea din urma roua,
ma îndoiesc daca se-ntoarce ora
când Soarele sclipeste ca o potcoava noua.
Mi-aduc vocea sa sterg
numele ce mi l-am scris pe pamânt,
Februarie e numele meu întreg,
un cântec subtire, un vânt.
Femeia cafenie
Femeia pe care la Braila am iubit-o
într-o camera de hotel
purta pantofi verzi din piele de sarpe
si avea nasul turtit. Era o mulatra.
Cum venise aici, habar n-am.
parintii, bunicii purtasera poate odata
în nari un inel.
Gura îi era ca o ventuza.
Sânii fierbinti ca niste pâini.
Ochii tulburi.
Îmi era trupul claviatura pentru dânsa.
Numai mâinile îi erau reci,
reci de gheata
si degetele cu vârfuri rotunde
alunecau pe mine ca boabe de struguri.
Îmi soptea:
- La Peru mi-a fost amant un spaniol.
La Santa Clava avea plantatii de zahar.
Un altul cu favoriti în U.S.A.
cincizeci de puturi cu petrol la Smakover,
dar amorul pentru pielea mea cafenie
s-a lichidat cu doua destupari de pistol.
Am iubit la Braila o mulatra.
M-a iubit?...M-a mintit?
Vedea - cine stie - în mine un altul?
Avea sâni fierbinti si mâini reci de gheata.
Era prin noiembrie. Pe Dunare dospea ceata.
În port la lumini de fanare
robii descarcau un vapor de lignit.
într-o camera de hotel
purta pantofi verzi din piele de sarpe
si avea nasul turtit. Era o mulatra.
Cum venise aici, habar n-am.
parintii, bunicii purtasera poate odata
în nari un inel.
Gura îi era ca o ventuza.
Sânii fierbinti ca niste pâini.
Ochii tulburi.
Îmi era trupul claviatura pentru dânsa.
Numai mâinile îi erau reci,
reci de gheata
si degetele cu vârfuri rotunde
alunecau pe mine ca boabe de struguri.
Îmi soptea:
- La Peru mi-a fost amant un spaniol.
La Santa Clava avea plantatii de zahar.
Un altul cu favoriti în U.S.A.
cincizeci de puturi cu petrol la Smakover,
dar amorul pentru pielea mea cafenie
s-a lichidat cu doua destupari de pistol.
Am iubit la Braila o mulatra.
M-a iubit?...M-a mintit?
Vedea - cine stie - în mine un altul?
Avea sâni fierbinti si mâini reci de gheata.
Era prin noiembrie. Pe Dunare dospea ceata.
În port la lumini de fanare
robii descarcau un vapor de lignit.
Stradivarius
Cine a batut în noapte lucitoare cuie
sa-si prinda haina plina de lumina?
Pe apa mortii catre sursa lina
viori cu gâtul ridicate suie.
Buna dimineata în struna ta - Cine poate întelege
calatoria cu valuri la subtioara?
Ce lege nestiuta va culege
struna usoara?
Nu vine nimeni nu mai pleaca
si-n asteptare mesterul tâmplar
din cercuri de tulpina mai ciopleste oleaca
pentru auz un proaspat madular.
Ceva cum e antena de albina ori furnica
prin care cugetul de-a dreptul sa patrunda,
cu vântul sparte la muchii se despica
miezul sa apara tânar frematator de unda.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamna-vara timp nedefinit
marele - voinicul - contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinsi din lumea întreaga
o stea patata cu pamânturi rare, moi,
face podoaba cu vechi locuri din vetre, de la noi,
sa înfloreasca pânze, corabia dezleaga.
sa-si prinda haina plina de lumina?
Pe apa mortii catre sursa lina
viori cu gâtul ridicate suie.
Buna dimineata în struna ta - Cine poate întelege
calatoria cu valuri la subtioara?
Ce lege nestiuta va culege
struna usoara?
Nu vine nimeni nu mai pleaca
si-n asteptare mesterul tâmplar
din cercuri de tulpina mai ciopleste oleaca
pentru auz un proaspat madular.
Ceva cum e antena de albina ori furnica
prin care cugetul de-a dreptul sa patrunda,
cu vântul sparte la muchii se despica
miezul sa apara tânar frematator de unda.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamna-vara timp nedefinit
marele - voinicul - contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinsi din lumea întreaga
o stea patata cu pamânturi rare, moi,
face podoaba cu vechi locuri din vetre, de la noi,
sa înfloreasca pânze, corabia dezleaga.
TEATRU/FILM 26 Februarie
Cu Jean Negulesco
Biografie
Jean Negulesco(Ioan Negulescu după starea civilă, n. 26 februarie1900, Craiova - d. 18 iulie 1993, Marbella din Spania) a fost un pictor, regizor de film, scenarist și producător de film originar din România.
Cu Jean Negulesco
Biografie
Jean Negulesco(Ioan Negulescu după starea civilă, n. 26 februarie1900, Craiova - d. 18 iulie 1993, Marbella din Spania) a fost un pictor, regizor de film, scenarist și producător de film originar din România.
Talentul pentru artă se arată timpuriu, când tânărul Jean Negulescu, cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial, schițează un portret al lui George Enescu. Jean Negulescu se hotărăște să devină pictor atunci când maestrul George Enescu, căruia i-a plăcut desenul, îl cumpără cu un preț ridicat. Cu toate că începuse să ia lecții de pictură la București, tatăl său îl trimite la Paris să studieze economia și artele.
Pentru o vreme frecventează cursurile "Academiei Julian", neglijând însă total științele economice, și, în consecință, nu mai primește bani de acasă. Pentru a-și asigura existența în capitala Franței, muncește seara în restaurante, spălând vasele, în timp ce ziua, copiază operele marilor maeștri în muzee, cópii pe care le vinde ieftin. În acest timp se împrietenește cu unii din artiștii avangardei pariziene precum Brâncuși, Modigliani, Pascin, Soutine și alții.
De asemenea, frecventează cercul dadaiștilor în frunte cu Tristan Tzara, și el originar din România, care exercită o puternică influență asupra picturii sale. În mijlocul anilor douăzeci, se mută în sudul Franței, unde zugrăvește peisajele Rivierei.
În 1927 se căsătorește cu o tânără americană și se mută la New York, unde își organizează o expoziție cu picturile sale. În 1929 divorțează și se stabilește în California. Este un moment hotărâtor în viața sa, căci acum se lansează la Hollywood în lumea filmului, începe să semneze: Negulesco. Scrie scenarii și este asistent de regie la filmele "Captain Blood" și "A Farewell To Arms", acesta din urmă după romanul "Adio arme" al lui Ernest Hemingway. Felul său de a lucra l-a impresionat pe Benjamin Glaser, care-l angajează la studiourile "Paramount Pictures" pentru trei ani, întâi ca scenarist colaborator, apoi ca director adjunct și în sfârșit ca regizor. Regizează primul film de lung metraj, "Singapore Woman"("Femeia din Singapore") pentru studiourile "Warner Brothers" în 1941, dar abia trei ani mai târziu, în 1944, înregistrează un succes remarcabil cu filmul "The Mask of Dimitrios" ("Masca lui Dimitrios"), bazat pe subiectul unui roman de Eric Ambler. În 1948, filmul "Johnny Belinda" are un succes extraordinar, interpreta principală, Jane Wyman primind premiul Oscar ca cea mai bună actriță. Urmează drama "Three Came Home" ("Trei se întorc acasă", 1950) bazat pe un fapt real din timpul războiului, cu Claudette Colbert, comedia "How to Marry a Millionaire" (Cum să te căsătorești cu un milionar) cu Marilyn Monroe, primul film pe ecran lat (Cinemascop), apoi în același sistem de ecran lat filmul "Daddy Long Legs" (1954) cu Fred Astaire. Jean Negulesco intră în studiourile "20th Century-Fox", unde continuă să lucreze până în anul 1970, când realizează ultimele sale filme, "Hello Good-bye" și "The Invincible Six" ("Cei șase invincibili").
Jean Negulesco a fost membru al "Academy of Motion Picture" și a fost distins cu "Silver Tray" de către "International Executive Service Corporation" și cu "The Laurel Award" pentru întreaga sa producție regizorală. A fost membru de onoare în "American-Romanian Academy of Arts and Sciences" și în anul 1983 i s-a decernat Diploma de Onoare a Academiei. În 1984 și-a publicat memoriile sub titlul "Things I Did and Things I Think I Did" ("Lucruri pe care le-am făcut și lucruri pe care cred că le-am făcut"). Jean Negulesco a murit în urma unui atac cardiac la 18 iulie 1993 în Marbella (Spania).
Filmografie:
- Singapore Woman (1941)
- The Mask of Dimitrios (1944)
- The Conspirators (1944)
- Three Strangers (1946)
- Nobody Lives Forever (1946)
- Humoresque (1946)
- Deep Valley (1947)
- Road House (1948)
- Johnny Belinda (1948)
- The Forbidden Street (1949)
- Under My Skin (1950)
- Three Came Home (1950)
- Take Care of My Little Girl (1951)
- The Mudlark (1951)
- Lydia Bailey (1952)
- Lure of the Wilderness (1952)
- Phone Call from a Stranger (1952)
- Scandal at Scourie (1953)
- Titanic (1953)
- Cum să te căsătorești cu un milionar (1953)
- Three Coins in the Fountain (1954)
- Woman's World (1954)
- Fluviul fară ȋntoarcere - River of No Return (1954), regie împreună cu Otto Preminger
- The Rains of Ranchipur (1955)
- Daddy Long Legs (1955)
- The Dark Wave (1956)
- Boy on a Dolphin (1957)
- A Certain Smile (1958)
- The Gift of Love (1958)
- Count Your Blessings (1959)
- The Best of Everything (1959)
- Jessica (1962)
- The Pleasure Seekers (1964)
- Hello-Goodbye (1970)
- The Invincible Six (1970)
Cu Alexandru Repan
Biografie
Actorul Alexandru Repan s-a născut la 26 februarie 1940, in Bucureşti, tatal era austriac, mama unguroaica.
Cariera:
A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucureşti in 1961 si Institutul de Arta Teatrală si Cinematografie in 1965, la clasa profesorilor Mony Ghelerter si Zoe Anghel.
A jucat pe scena Teatrului Barbu Ştefănescu Delavrancea, apoi la Teatrul Nottara. Printre zecile de spectacolele in care a apărut se numără Antigona de Jean Anouilh, Execuţie în direct de Arthur Miller, Richard al III-lea nu se mai face de Matei Vişniec, Special sânge de : Guy Foissy, Vino la pod, iubita mea! (Edmond A’Gwynn), Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, Blues de Arthur Miller, etc.
A susţinut recitaluri de poezie, a jucat pe scene din străinătate, a regizat spectacole ca Vino la pod, iubita mea!, Underground după Azilul de noapte de Maxim Gorki, Badaranii de Carlo Goldoni, Petrecere într-un pian cu coadă etc.
Din 1990 a început sa predea actoria la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie, devenit apoi Universitatea Naţionala de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale.
Pe marele ecran a debutat in 1962, cu filmul Vacanţa mare, urmat de numeroase alte producţii româneşti si străine.
Alexandru Repan este căsătorit si are doi fii.
Cariera:
A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucureşti in 1961 si Institutul de Arta Teatrală si Cinematografie in 1965, la clasa profesorilor Mony Ghelerter si Zoe Anghel.
A jucat pe scena Teatrului Barbu Ştefănescu Delavrancea, apoi la Teatrul Nottara. Printre zecile de spectacolele in care a apărut se numără Antigona de Jean Anouilh, Execuţie în direct de Arthur Miller, Richard al III-lea nu se mai face de Matei Vişniec, Special sânge de : Guy Foissy, Vino la pod, iubita mea! (Edmond A’Gwynn), Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, Blues de Arthur Miller, etc.
A susţinut recitaluri de poezie, a jucat pe scene din străinătate, a regizat spectacole ca Vino la pod, iubita mea!, Underground după Azilul de noapte de Maxim Gorki, Badaranii de Carlo Goldoni, Petrecere într-un pian cu coadă etc.
Din 1990 a început sa predea actoria la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie, devenit apoi Universitatea Naţionala de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale.
Pe marele ecran a debutat in 1962, cu filmul Vacanţa mare, urmat de numeroase alte producţii româneşti si străine.
Alexandru Repan este căsătorit si are doi fii.
Filmografie:
2010 La soluzione migliore- Profesorul Dumitrescu
2008 Un pas înainte (serial TV)- Peter Dinescu
2007 Tinereţe fără tinereţe -Dr. Chavannes
2006- Vocea inimii
2006 White Palms- Repan
2005 Amantul marii doamne Dracula (serial Tv)
2004 Sindromul Timisoara
2002- Entre chiens et loups
2002 Break of Dawn -Kalhine
2002 Amen- Primul Cardinal
2000 Manipularea
2000 Nici o întâmplare (scurt)
1999 Faimosul paparazzo
1999 Le record (film TV)
1998 Vertiges (serial TV)- Profesorul Mangin
1993 Trahir- Inspector
1993 Polul Sud
1989 The White Lace Dress
1989 Dreptatea
1989 Momentul adevarului
1988 Batalia din umbra
1988 Hanul dintre dealuri
1987 Colierul de turcoaze
1987 Masca de argint - Troianov
1987 Vulcanul stins
1986 Luminile din larg
1984 Circari la Polul Nord
1984 Horea
1983 Saltimbancii
1983 Râdeţi ca-n viata
1983 Fram (serial TV)
1982 Vlad Tepes
1982 Calculatorul marturiseste
1982 Lumini si umbre: Partea II (serial TV)
1981 Lumini si umbre: Partea I (serial TV)
1980 Burebista
1979 Am fost 16
1978 Bratele Afroditei
1977 Aurel Vlaicu
1977 Războiul de Independenta
1976 Casa de la miezul noptii
1975 Muschetarul român
1973 Cantemir- Dimitrie Cantemir
1972 Pentru ca se iubesc
1972 Ciprian Porumbescu
1971 Mihai Viteazul- Contele Viventini
1964 Casa neterminata
1962 Vacanta la mare
2010 La soluzione migliore- Profesorul Dumitrescu
2008 Un pas înainte (serial TV)- Peter Dinescu
2007 Tinereţe fără tinereţe -Dr. Chavannes
2006- Vocea inimii
2006 White Palms- Repan
2005 Amantul marii doamne Dracula (serial Tv)
2004 Sindromul Timisoara
2002- Entre chiens et loups
2002 Break of Dawn -Kalhine
2002 Amen- Primul Cardinal
2000 Manipularea
2000 Nici o întâmplare (scurt)
1999 Faimosul paparazzo
1999 Le record (film TV)
1998 Vertiges (serial TV)- Profesorul Mangin
1993 Trahir- Inspector
1993 Polul Sud
1989 The White Lace Dress
1989 Dreptatea
1989 Momentul adevarului
1988 Batalia din umbra
1988 Hanul dintre dealuri
1987 Colierul de turcoaze
1987 Masca de argint - Troianov
1987 Vulcanul stins
1986 Luminile din larg
1984 Circari la Polul Nord
1984 Horea
1983 Saltimbancii
1983 Râdeţi ca-n viata
1983 Fram (serial TV)
1982 Vlad Tepes
1982 Calculatorul marturiseste
1982 Lumini si umbre: Partea II (serial TV)
1981 Lumini si umbre: Partea I (serial TV)
1980 Burebista
1979 Am fost 16
1978 Bratele Afroditei
1977 Aurel Vlaicu
1977 Războiul de Independenta
1976 Casa de la miezul noptii
1975 Muschetarul român
1973 Cantemir- Dimitrie Cantemir
1972 Pentru ca se iubesc
1972 Ciprian Porumbescu
1971 Mihai Viteazul- Contele Viventini
1964 Casa neterminata
1962 Vacanta la mare
Cu Irina Gărdescu
Biografie
Irina este fata actorului Nicolae Gărdescu. A debutat în film cu rolul principal din La patru pași de infinit, film regizat de Francisc Munteanu[1], impresionând prin dezinvoltura și naturalețea sa. Apoi, renunță la studii și joacă în filme.[2]
După 1975, împreună cu mama și sora sa a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii.[3] Actualmente, locuiește și activează în Franța, având propria sa afacere.
A fost invitată specială a Festivalului de film Transilvania[4] unde a participat la prezentarea specială a filmului său de debut, La patru pași de infinit unei audiențe a festivalului clujean. În interviuri a menționat că, deși nu urmărește a se întoarce la film, nu exclude posibilitatea dacă i se oferă „un rol interesant.
Irina Gărdescu s-a întors după patru decenii în România în 2015.
Diva anilor ’70 a fost marea iubire a lui Ion Dichiseanu, iar ea a declarat că l-a revăzut în urmă cu puțin timp. “L-am revăzut de curând: a fost o mare, mare surpriză. Nici nu mai ştiam dacă ne recunoaştem! L-am găsit neschimbat. El era foarte tandru, foarte plăcut, un actor de mare talent, un actor complet”, a spus Irina Gărdescu.
Diva a fost căsătorită timp de 25 de ani cu un francez, iar în prezent locuiește în Franța și conduce o afacere de producţie şi distribuţie de articole de lux. Actrița a mărturisit că nu mai e interesată să joace în filme, dar nu exclude posibilitatea. Publicul românesc a adorat-o mai ales în rolul Rossanei Viventini, în „Mihai Viteazul”, unde a lucrat alături de două legende: Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea.
Filmografie
· Pokolrév (1969)
COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 26 Februarie
ZONA ARAD
Portul popular feminin
Pe cap se punea un cerc cu oglinzi cumpărat, în general, de la Pâncota sau Arad, iar părul era împletit în două cozi şi legate la spate sub forma unui coc sau era făcută o singură coadă numită „chică” şi legat jos cu „pană” (un ornament).
Această a doua aranjare se făcea de obicei la marile sărbători, fiind considerată cea mai elegantă şi o purtau de obicei fetele mari.
La femei, părul era împletit „în două cozi” care erau legate în „conci”. Acestea ţinea baticul ridicat, ceea ce era un semn al căsătoriei.
La sărbători şi duminica, la biserică, femeile tinere îşi împleteau şuviţe de păr care erau peste tâmple şi se numeau „julufi”. În restul zilelor, pieptănătura era simplă.
Fetele după ce se măritau purtau „cot pe cap”, în urechi aveau cercei, iar la gât se punea zgardă şi salbă.
La Şicula, salba era construită din trei rânduri de bani de argint cu tazle, pe bani fiind gravat pe faţă chipul Mariei Tereza, iar pe verso chipul lui Iosif al II-lea.
Zgarda era realizată din mărgele viu colorate şi se făcea acasă de fetele şi nevestele ce o purtau, fie era cumpărată de la Ineu sau Pâncota.
Femeile purtau spătoi, ţesut în război şi cusut cu acul, cu mâna, iar pe mâneci avea modele cu „trei ocoale”. Acestea erau motive geometrice.
La „pumnari” dominau culorile roşu şi albastru, la tinere, iar la femeile mai în vârstă negrul.
Pe piept, uneori erau ţesute diferite modele, alteori erau simple. Aceste spătoaie erau făcute din „pânză cu chinar” ţesută.
Pânza cu chinar este o pânză ţesută în dungi şi rezultă din „învârstarea” urzelii cu un fir mai gros, folosit la anumite intervale.
Această pânză apare doar în bazinul Crişului Alb, fiind utilizată în mod special la Ineu, Bocsig şi Şicula.
Poalele erau croite din 6 laţi de pânză ca şi spătoaiele. Se terminau cu tazle sau cipcă. Puteau fi colorate sau în alb. La Şicula poalele erau colorate mai ales în partea inferioară, cu modele în roşu la fete şi femeile tinere şi negru cele mai în vârstă.
Pe la jumătate, poalele erau cusute cu cipcă, iar la bază erau croite şi aveau „colţi de mătase”. Acest tip de poale se numeau „poale cu lanţ”. În faţă femeile îşi puneau „zadie” sau „cârpa dinainte”. În faţă se lega cu două „frâmbii”, iar în partea de jos avea manele, „alesătură în degete”.
Aceste modele în Şicula se numeau „jură”, roată după care era cusută cipca.
Portul de lucru era mai simplu şi, în general la Şicula, ca în toată zona Ţării Crişurilor şi Sătmar, la muncile din câmp şi pe acasă se purtau rochii albe, fără alesături şi cusături. La fel era şi cârpa dinainte (şorţ) şi spătoiul.
Mai târziu au apărut şi rochiile şi „cârpele dinainte” din mătase groasă sau subţire pentru sărbători.
Hainele de sărbători erau cumpărate, cele de lucru erau făcute numai din cânepă, spre deosebire de cele de gală, care erau şi din bumbac.
După cap, peste spătoi, se punea „cot de lin sau mătase”.
Pe timp de iarnă se purta „cojoc cu oglinzi” sau şubă, făcută la şubarul satului sau cumpărată de la piaţă, de la meşterii din Sârbeşti.
Aceasta avea modele pe piept şi la pumnari, cu „roate”, cu colţi” şi cu „şinore”.
În picioare se purtau cisme roşii la fete şi bordo sau negre la femei mai în vârstă. Acestea erau făcute la cismar, dar cele mai vechi încălţăminte au fost „opincile”, cismele apărând în portul popular la sfârşitul secolului XIX. La Ineu şi în satele din jur s-au purtat „cizme roşii ineuăneşti”.
Vara, la lucru, se umbla desculţ.
Costumul popular bărbătesc
Şi la bărbaţi, costumul de sărbătoare diferea de cel de lucru. Astfel, la sărbători, pe cap se punea „clop cu pană” vara, iar iarna se punea „cuşmă” (căciula), acestea fiind cumpărate.
Cămaşa, aleasă uneori în asortare cu cea femeiască, prin modelele create pe ea, era brodată la guler. În Şicula, la guler şi la pumnari erau modele realizate cu acul. Modelele de pe piept se numeau tazle, iar la guler şi pumnari erau „bumbi de plev” sau de sticlă. Peste cămaşă se punea „zobonul”, din pliş negru, făcut la croitor.
La Şicula era „zobon cu goambe şi toroambe”. Aceste ornamente erau pe piept. În loc de pantaloni se purtau „izmene” din pânză. Acestea erau largi, din 5 – 8 laţi, deci 2,5 – 4 laţi „cracu”. Laţii erau prinşi laolaltă prin „cheie”, lucrată cu acul. Cheia avea o lăţime de 3 – 4 cm în zona Ineului şi era pe verticală, în partea exterioară a cracului. Izmenele erau asortate cu cămaşa, având modele similare.
În timpul iernii, în loc de izmene, care erau largi, se purtau „cioarecii”. Aceştia erau din lână, ornamentaţi cu una sau mai multe dungi colorate pe verticală. În portul bărbătesc, pentru protejarea izmenelor largi, a apărut în faţă şorţul alb de pânză. La Şicula aceasta se numeşte „cârpă creaţă”, era alb cusut cu mătase colorată.
În partea inferioară purta denumirea de jură şi era cusută cipcă pe părţile laterale şi jos.
Cămăşile erau scurte şi largi, iar izmenele erau largi pentru a asigura o bună aierisire a corpului în timpul verilor călduroase la muncile câmpului.
Iarna se purta şuba, făcută din postav, iar în picioare bărbaţii purtau cizme sau opinci. La lucru, în loc de ciorapi, bărbaţii purtau „obdele” (în loc de ciorapi).
După al Doilea Război Mondial au început să se poarte, vara, în toată zona, „ştrafele” (şlapi). Aceste încălţăminte se făceau la cizmar, care era venit în sat din „Ţara Beiuşului”. Ca şi în cazul încălţămintelor la femei, cele mai vechi erau opincile.
Cizmele la bărbaţi au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-au generalizat la începutul secolului al XX-lea.
Portul de lucru la bărbaţi, ca şi la femei, era simplu, se evita folosirea ornamentelor.
Portul popular la copii
La copiii până la vârsta de 10 – 11 ani, portul era simplu, purtau pe ei o cămaşă lungă din cânepă, până la genunchi vara şi erau desculţi.
Iarna purtau pe sub cămaşă „cioareci”, iar în picioare „cioci” făcuţi cu acul. După ce treceau de acestă vârstă, începeau să poarte haine ca ale maturilor.
Pieptănătura era simplă la bărbaţi şi băieţii mai mici, fie erau tunşi foarte scurt, fie aveau cărare pe o parte, fie părul dat peste cap. Bărbaţii bătrâni aveau părul până la umeri.
Copii când mergeau la şcoală aveau „străicuţă de lână”, în care aveau tăbliţa şi griflu pentru scris.
SFATURI UTILE 26 Februarie
REMEDII NATURISTE PENTRU BĂTĂTURI
Ce este batatura?
· reprezinta ingrosarea stratului cornos (superficial) al pielii, ca o reactie de aparare la o supra-solicitare de tip mecanic: hiper-presiune, frecare cu incaltamintea, mers indelungat, eforturi mari, greutate excesiva;
· batatura reprezinta “sistemul imunitar” al pielii, o reactie fireasca de aparare in fata unei agresiuni permanente (frecarea permanenta a unei zone tegumentare de un obiect exterior);
· batatura (ingrosarea pielii) protejeaza astfel tesuturile de dedesubt de o agresiune permanenta de tip mecanic;
· bataturile pot apare oriunde exista o frecare permanenta: la nivelul mainilor, coatelor, genunchilor, insa cele mai frecvente sunt la nivelul piciorului;
· batatura nu provoaca durere, ci protejeaza pielea de durerea cauzata de zone de hiper-presiune si hiper-utilizare.
Ce acuza pacientii
· durere la nivelul zonelor hiper-keratozice (bataturi): pacientii sunt convinsi ca durerea este provocata de batatura;
· durerea nu este provocata de batatura propriu-zisa, ci de catre agresiunea mediului exterior asupra piciorului: presiune plantara crescuta (metatarsalgie), efort excesiv, incaltaminte inadecvata;
· suferinta este urmarea unui conflict intre proeminentele piciorului si mediul exterior (incaltaminte, sol);
· putine persoane inteleg si accepta legatura dintre factorul cauzal (monturi, incaltaminte inadecvata, efort excesiv) si batatura. La aceasta contribuie si mitologia populara, ce considera batatura ca fiind un element daunator si dureros, ce trebuie indepartat.
Diagnosticul
· diagnosticul este unul exclusiv clinic, bazat pe examinarea directa a piciorului si a incaltamintei;
· specialistul in chirurgia ante-piciorului poate diferentia o batatura (hiper-keratoza) de o veruca ("neg"), evitand confuziile regretabile; uneori se impune consult inter-disciplinar cu dermatologul.
· examenele complementare sunt rareori necesare;
· analizele sangvine nu sunt necesare si nici utile;
· radiografia poate confirma indirect diagnosticul, evidentiind eventuale tulburari de statica ale ante-piciorului (monturi, pes cavus etc).
· radiografiile sunt adesea cel mai adesea "normale", insa aceasta "normalitate" nu exclude prezenta bataturii de protectie, cauzata de un conflict mecanic intre picior si mediul exterior;
· radiografiile sunt utile mai ales in cazul deformatiilor piciorului de origine reumatologic-inflamatorie: poliartrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, spondilartropatii seronegative, reumatism psoriazic etc;
· radiografiile sunt utile in cazul esecurilor interventiilor chirurgicale de corectie a deformatiilor ante-piciorului;
· examinari inter-disciplinare pot fi utile: dermatologice (diferentierea bataturii de veruca), neurologice (picior stramb neurologic, spasticitati, neuropatii diverse), reumatologice (afectiuni inflamatorii de tip auto-imun), metabolice (picior diabetic), chirurgie vasculara (arteriopatie obstructiva tabagica)
Tratamentul conservator al bataturilor
Trebuie evitata orice metoda de indepartare a bataturii, mecanica, chimica, cosmetica sau chirurgicala.
- gestionarea bataturii impune, evident, evitarea conflictului dintre picior si incaltaminte;
- incaltamintea trebuie sa fie suficient de larga anterior, confectionata din materiale de calitate si fara cusaturi agresive.
- prin disparitia conflictului picior-incaltaminte dispare si necesitatea existentei bataturii;
- batatura va exista exact atata timp cat organismul are nevoie de ea, pentru a se proteja.
- gestionarea incaltamintei : comoda, amortizanta anterior, suficient de larga si avand un toc rezonabil (nu prea inalt, dar nici absent);
- materialul din care este confectionata este esential: preferabil piele naturala, atat la exterior cat mai ales la interior;
- materialele sintetice nu permit evaporarea transpiratiei, agravand bataturile;
- trebuie evitata talpa subtire, rigida, dura, non-amortizanta (din piele naturala);
- trebuie evitate cusaturile interioare "agresive", care intra in conflict cu piciorul;
- uneori este necesara decuparea incaltamintei la nivelul zonelor de conflict cu proeminentele piciorului.
- se pot utiliza plasturi subtiri care, aplicati pe degete, pot reduce frecarea dintre degete;
- se pot utiliza dispozitive protectoare ale piciorului, cu insertii textile, siliconice sau altfel de materiale;
- se poate utiliza un "fuior" de lana naturala intre degete, cu rol de separator digital.
- reducerea greutatii prin dieta si nu prin miscare (sport), deoarece miscarea agraveaza conflictul picior-incaltaminte si batatura reactionala.
- oprirea intoxicatiei tabagice: fumatul provoaca aparitia bataturilor sau le agraveaza pe cele pre-existente;
- evitarea sporturilor agresive pentru picior (jogging, foot-ball, atletism, aerobic, gimnastica, tenis, dans etc);
- gestionarea bolii de baza: obezitate, diabet, boala neurologica centrala sau periferica, poliartrita reumatoida, guta etc.
- kineto-terapie in cazul tulburarilor neurologice sau al retractiilor musculare.
- ingrijiri locale tip cosmetic-pedicurie (minimale, non-agresive);
- indepartarea exagerata a bataturii conduce la re-aparitia invariabila a acesteia, deoarece persista necesitatea existentei bataturii, ca mecanism de protectie.
- eliminarea bataturii (prin cauterizare, “laser”, chimica sau acte chirurgicale) este o operatiune lipsita de logica: absenta protectiei oferite de bataturi duce la aparitia unor plagi la plagi profunde, infectii osoase, extrem de greu de tratat.
- batatura nu trebuie indepartata niciodata, oricare ar fi cauza acesteia!
- talonetele (orteze plantare) pot reduce partial suferinta, cu conditia unei executii corecte (confectionate 100% manual, in nici un caz prin "amprenta computerizata"); efectul este conditionat si de reducerea drastica a solicitarii piciorului.
- efectul talonetelor este limitat si paleativ, deoarece nu trateaza originea bataturii(hiperpresiune, conflict mecanic).
Bătăturile nu sunt altceva decât nişte acumulări de piele îngroşată care dau mari bătăi de cap. Unele persoane apelează la chirurg, fără să ştie măcar că există diverse tratamente naturiste pentru bătături, foarte ieftine şi la îndemâna oricui.
Află care sunt cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături!
1.Tratamente naturiste pentru bătături - Bicarbonat de sodiu
Unul dintre cele mai bune moduri de a trata bătăturile este bicarbonatul de sodiu stins în apă. Acesta desface pielea moartă şi ajută la vindecarea bătăturii. Adaugă 3 linguri cu bicarbonat de sodiu într-un lighean cu apă şi înmoaie picioarele. De asemenea, poţi masa bătăturile cu pastă formată din 3 părţi bicarbonat şi o parte de apă. Acesta constituie unul dintre cele mai de efect tratamente naturiste pentru bătături.
2. Tratamente naturiste pentru bătături - Ceai de muşeţel
Inmuierea picioarelor în ceai de muşeţel diluat ajută la calmare şi, temporar, va schimba pH-ul pielii, ajutând la uscarea bătăturilor. Ceaiul îţi va păta piciorul, dar poate fi uşor îndepărtat cu săpun şi apă.
3. Tratamente naturiste pentru bătături - Oţet
Înmoaie o bucată de vată în oţet şi tapetează-ţi bătăturile, după care lasă vata înmuiată în oţet pe bătătură, peste noapte. Dimineaţă freacă zona cu o piatră ponce.
4. Tratamente naturiste pentru bătături - Suc de lămâie
Formează o pastă dintr-o lingură cu suc de lămâie şi 5-6 tablete pisate de aspirina. Aplică pasta direct de bătătură şi înfăşoară piciorul într-o pungă de plastic. Ţine piciorul învelit timp de 10 minute, după care trebuie să îndepărtezi bătătura cu ajutorul unui pietre ponce. Acesta este unul dintre cele mai importante tratamente naturiste pentru bătături.
5. Tratamente naturiste pentru bătături - Suc de rostopască
Foarte eficient este şi sucul extras din tulpini tinere de rostopască. Leacul se aplică pe mont, de două ori pe zi, cu ajutorul unui tampon bine îmbibat în sucul proaspăt al plantei.
6. Tratamente naturiste pentru bătături - Pătlagină
Frunzele proaspete de pătlagină, bine spălate şi presate, se aplică seara pe mont. Deasupra acestora se pune un leucoplast care să menţină frunzele pe degetul afectat de mont. Peste noapte, piciorul cu mont se protejează cu un ciorap. Procedura se repetă zilnic până la dispariţia montului. Şi acesta este unul dintre cele mai cunoscute tratamente naturiste pentru bătături.
7. Tratamente naturiste pentru bătături - Alifie de tătăneasă
Pentru a prepara unguentul ai nevoie de patru-şase rădăcini de tătăneasă şi 200 g untură de porc. Spală şi taie mărunt rădăcinile. Pune untura la încălzit într-o tigaie şi, când s-a încins, adaugă rădăcinile mărunţite, amestecând bine cu o lingură de lemn. După ce fierbe, acoperă şi lasă amestecul la răcit până a doua zi. Dimineaţa încălzeşte compoziţia până devine fluidă, strecoar-o printr-un tifon, stoarce bine şi alifia obţinută păstreaz-o la rece, în cutii închise ermetic. Unge bătăturile cu alifie de tătăneasă până la vindecare. Aceasta e unul dintre cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături.
8. Tratamente naturiste pentru bătături - Decoct de păducel
Prepară un decoct dintr-o lingură de flori sau fructe de păducel bine mărunţite, la o cană de apă (250 ml). Lasă la infuzat 10-15 minute şi, după aceea, strecoară şi lasă la răcit. Aplică comprese cu decoct de păducel pe bătătură şi, în timp, vei scăpa de neplăceri.
9. Tratamente naturiste pentru bătături - Smochine şi ulei de levănţică
Ţine, timp de 20 de minute, locul afectat în apă caldă, “îmbogăţită” cu câteva picături de ulei de levănţică. Şterge bine pielea şi apoi aplică pe bătătură o jumătate de smochină. Acoperă cu un plasture şi lasă să acţioneze peste noapte. Iată unul dintre cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături!
10. Tratamente naturiste pentru bătături - Propolis
Foarte eficient în bătălia cu bătăturile este propolisul proaspăt, în niciun caz să nu fie mai vechi de un an. Ia o bucată de propolis, încălzeşte-o puţin, lipeşte-o chiar pe bătătură, apoi aplică un leucoplast. Schimbă propolisul o dată la trei-patru zile. După câteva aplicări, bătătura se desprinde singură. Foloseşte cu încredere aceste tratamente naturiste pentru bătături!
Am efectuat 6 proceduri de frumusețe acasă | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 26 Februarie
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 26 Februarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu