MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 22 FEBRUARIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE; GLUME

Bună dimineața!
Clic pe imagine și se va deschide să puteți vedea tot articolul!

ARTE 22 Martie

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Februarie

Oedip de George Enescu

MUZICĂ 22 Februarie

George Enescu

0:16 / 1:53:57

Tchaikovsky Symphony #5 Meets Easy Listening Romantic 1-Hr. H.D. Music Video Album! #ProfHowdy

Back In The Day Oldies But Goodies | Oldies But Goodies 60's and 70's

0:02 / 27:02

Paul Mauriat - Listen Too !

Bert Kaempfert - Melodien Die Man Nie Vergisst

POEZIE 22 Februarie

Poezii de Tudor Muşatescu

Biografie Tudor Mușatescu

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.

A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori.

Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile "Titanic-Vals", "...escu" și melodrama "Visul unei nopți de iarnă", au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și „...escu” au fost ecranizate.

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu. Fiul lui Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.

Opera

Teatru

·         Focurile de pe comori (1923)

·         Panțarola (1928)

·         Sosesc deseară (1931)

·         Titanic-Vals (1932)

·         ...escu (1933)

·         Visul unei nopți de iarnă (1937)

·         Țara fericirii (1946)

·         Madona (1947)

·         Profesorul de franceză (1948)

·         A murit Bubi (1948)^[1]

·         Geamandura (1950)

·         Burtă Verde (1952)

·         Trenurile mele

Scenete umoristice

·         Titanic vals(1974)

Romane

·         Mica publicitate (1935)

Schițe umoristice

·         Nudul lui Gogu (1928)

·         Ale vieții valuri (1932)

Aforisme

·         Fiecare cu părerea lui (1970)

Versuri

·         Vitrinele toamnei (1926)

și cinci volume de Scrieri (1969) - postum 1978.

* * *

Ce faci, inimă pustie,
cu pereţi de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ţi scurmă
ca un ceas rămas în urmă.

Ce vrei, inimă a mea,
părăsită şi bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!

Fostă "inimă albastră",
anii ţi-i socoţi în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.

O! şi ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
şi s-o legeni ca pe-o fată
şi s-o frângi ca pe-o muiere!...

Cântec de chef

Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Şi să-mi aduci pe cel mai oacheş ţigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el şi-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchişi
Romanţe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caişi.

Ce negru eşti, ţigane, şi ce vioară veche...
Să nu-mi cânţi după note, să-mi cânţi după ureche
Şi să te-nalţi pe vârfuri cu fiecare notă
Şi ochii-nchişi tot timpul. Am bani  străvechi, de aur...
Şi-s vesel, măi ţigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete şi coada-n redingotă.

Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit ţigane?
Avea ochi albi şi umezi ca miezul de castane
Şi buze ca măceaşa şi sânii tari ca piatra?
Şofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Şi bani  de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Şi-n sânge focul aprig cu care creşte şatra?

Te-ai îmbătat ţigane, dacă începi să plângi,
Îţi tremură vioara căci simte cum o strângi
Şi-arcuşul ţi se-ndoaie, în mână, că-l frămânţi
De ce-ai iubit, ţigane? De ce nu vrei să mori?
Eu nu plâng. Bea ca mine şi spânzurăte-n zori...
Dar nu. Tu ai vioara şi tot mai poţi să cânţi.

Interior

Nedesluşit, amurgul jilav şi stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi şi obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.

Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Şi-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.

Să biruie amurgul, cu braţele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Şi-nvinsă, istovită, se clatină şi cade
Ca o tragediană în strigătul final.

S-au tapetat pereţii cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Şi-n colţul lui de cinic, pianul îşi arată
Gingii de palisandru şi-un rânjet alb de clape.

În fund, oglinda albă, sub draperii, se-mbracă
Cu aripi mari, căzute şi grele de-ntuneric
Şi-aşa cum mă priveşte, opac şi fix, îmi pare
O pasăre de noapte c-un ochi holbat şi sferic.

Ca o fantomă – alături – deschiolate braţe
Fotoliul, înspre mine, întinde să mă cheme.
Şi pare, în tăcere, ceasornicul pe masă
Un şoarece domestic ce ronţăie în vreme.

Portretele pudrate din ramele ovale
Zâmbesc postum prin bezna ce vine să le-ngroape
Şi-n ultima lumină, bunica mă priveşte
Cu nostalgii albastre de sub amurg de pleoape.

Grigore Alexandrescu, poet și prozator român

Biografie Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român.

S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.

A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Opere (volume publicate în timpul vieții)

·         Poezii (1832)

·         Fabule (1832)

·         Meditații (1835)

·         Poezii (1838)

·         Fabule (1838)

·         Poezii (1839)

·         Memorial (1842)

·         Poezii (1842)

·         Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)

·         Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante

·         Adio. La Târgoviște ·         Anul 1840 ·         Așteptarea ·         Boul și vițelul ·         Bursucul și vulpea ·         Câinele soldatului ·         Câinele și cățelul ·         Candela

·         Cântece de peste Olt ·         Catîrul cu clopoței ·         Cimitirul ·         Corbii și barza ·         Dreptatea leului ·         Eliza ·         Epistolă către Voltaire ·         Încă o zi

·         Lupul moralist ·         Mormintele. La Drăgășani ·         Miezul nopții ·         Meditație ·         Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion ·         Șarlatanul și bolnavul ·         Unirea Principatelor ·         Vulpoiul predicător

Candela

Tacerea e adânca si noaptea-ntunecoasa;
Norii ascund vederea înaltelor tarii,
S-a stelelor de aur multime luminoasa
Ce smaltuiau seninul cerestilor câmpii.

Numai religioasa a candelei lumina
Aprinsa de credinta, si limpede si lina,
Lua citit într-o singura silaba.
Luceste înaintea icoanei ce slavesc.
Emblema-a bunatatii, mângâitoare raza,
Ea parca priimeste si parca-nfatiseaza,
Rugaciunile noastre stapânului obstesc!

În minutele-acelea când sufletul gândeste,
Când omul se coboara în constiinta lui,
Ca unei inimi care cu noi compatimeste
Fratestei ei lumine durerea mea supui.

Câte chinuri ascunse, câte lacrimi varsate
Au avut-o de martor, si i-am încredintat!
Câte dorinti smerite si neînfiintate
Am tainuit de lume si ei am aratat!

Dumnezeu ce de fata pe cruce se arata,
El care-a nedreptatii e pilda de-ngrozit,
Îmi spune ca-nainte-i se va vedea odata
Cel ce nedreptateste cu cel nedreptatit.

Atunci crestinu-acela, cu fruntea în tarâna,
Dar cu otrava-n buze, si cu fierul în mâna,
Umilit ca sa-nsale si blând ucigator,
Tronul dumnezeirii cum va putea sa-l vaza,
Când la un semn puternic se vor clati cu groaza
Cerurile-asezate pe polurile lor?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar adânca odihna în lume înceteaza:
Religiosul clopot se leagana în vânt
Chemând pe credinciosii ce somnu-mpovareaza,
Din ale lor locasuri în locasul cel sfânt.

Întunecimea noptii care înca domneste,
Ca un om ce cu viata se mai lupta murind,
Se-mprastie cu-ncetul, treptat se risipeste
Si-n umbra diminetii se pierde-ngalbenind.

Se desfasor în ochi-mi minunile zidirii;
Credinta se desteapta în omul ratacit;
Si-nalta a ei ruga cu imnul multumirii,
La cel ce dupa noapte si zi ne-a daruit.

Iar tu, candela sfânta, a careia vedere
Îmi aduce aminte atâtea naluciri,
Îmi vei fi totdeauna raza de mângâiere,
Vei sti deopotriva si fapte si gândiri.

Voi alerga la tine în dureri si necazuri,
De oameni si de soarta când voi fi apasat:
Astfel corabierul, când marea e-n talazuri,
Alearga la limanul ce-adesea l-a scapat. 

Umbra lui Mircea...la Cozia

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc,
S-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc.

Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara:
De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se misca… pîntre iarba sa strecoara
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste,
O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc…
Iese… vine catre tarmuri… sta… în preajma ei priveste…
Rîul înapoi se trage… muntii vîrful îsi clatesc.

Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca…
Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuti mari, fapte cumplite îti sînt tie cunoscute,
Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arata sabia lui si armura,
Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapîn,
Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura,
Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrîn?

Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunarea se-nstiinteaza,
S-ale ei spumate unde catre mare îl pornesc.

Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirare noastra la mormîntu-ti a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit.

Rîvna-ti fu neobosita, îndelung-a ta silinta:
Pîna l-adînci batrînete pe români îmbarbatasi;
Însa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta,
S-al tau nume mostenire libertatii sa îl lasi.

Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cîstigat:
Întreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,
De aceea al tau nume va fi scump si nepatat.

În acel locas de piatra, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndesti poate la norodul ce-ai iubit,
Cîta ai simtit placere cînd a lui Mihai sotie
A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit!

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura
Ce un urias odata în razboaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura,
Ne-ndoim dac-asa oameni întru adevar au stat.

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite,
Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc:
Prin stiinte si prin arte natiile înfratite
În gîndire si în pace drumul slavei îl gasesc.

Caci razboiul e bici groaznec, care moartea îl iubeste,
Si ai lui sîngerati dafini natiile îi platesc;
E a cerului urgie, este foc care topeste
Crîngurile înflorite, si padurile ce-l hranesc.

Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste,
La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt;
Peste unde si-n tarie întunerecul domneste;
Tot e groaza si tacere… umbra intra în mormînt.

Lumea e în asteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc;
Si-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. 

Rasaritul lunii. La Tismana

Decât în frumoasa noapte când plapânda-i lina raza
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveliste c-aceea ochii-mi n-au putut sa vaza,
Lun-asa încântatoare n-am avut a admira.

Si întâi, ca o steluta, ca faclie departata,
Ce drumetul o aprinde în pustiuri ratacind,
În a brazilor desime, în padurea-ntunecata,
Printre frunze clatinate, am zarit-o licurind.

Apoi tainicele-i raze dând piezis pe o zidire,
Ce pe muche se ridica, locas trist, nelocuit,
Mângâie a ei ruina cu o palida zâmbire,
Ca un vis ce se strecoara într-un suflet pustiit.

Apoi glob rubinos, noptii dând miscare si viata,
Se-nalta si, dimprejuru-i dese umbre departând,
Pe-ale stejarilor vârfuri, piramide de verdeata,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,

Lumina adânci prapastii, manastirea învechita,
Feudala cetatuie, ce de turnuri ocolita,
Ce de luna colorata si privita de departe
Parea unul din acele osianice palate

Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc:
Si pustiul fara margini, si cararea ratacita,
Stânca, pestera adânca, în vechime locuita
De al muntelui sfânt pustnic ce sarmanii îl iubesc

Erau dulci acele ceasuri de extaz si de gândire:
Soaptele, adânci murmůre ce iau viata în pustii,
A mormintelor tacere ce domnea în manastire,
Loc de zgomot altadata, de politici vijelii.

Noaptea, totul astei scene colosala de marire,
Doua nobile instincte cu putere destepta;
Unu, -a cerului credinta, altu, -a patriei iubire,
Ce odata-n aste locuri pe stramosi îi însufla.

Muntii nostri-au fost adesea scump azil de libertate,
Si din vârful lor românii, torent iute, furios,
S-aruncau; multimi barbare pentru prada adunate,
Lei sosind, era la fuga ca un cerb ranit, fricos.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cu trufie craiul ungur catre tara-nainteaza [1]
Sunt plini muntii de ostire, suna zalele de fier;
Pintenii lucesc; la luna sabiile scânteiaza;
Basarab încheia pacea cum vrajmasii lui o cer [2]

Dar românii nu vor pacea, nu vor trista umilinta
Ce asupra-le aduce un necinstitor tractat:
Ura lor e nempacata; în a lor cruda dorinta
Cuprind muntii, închid drumul ungurului spaimântat.

Astfel e atunci omorul, cât ostasul înceteaza
Obosit, si riga singur cu putini scapa fugind;
Stralucitele-i vesminte le arunca el de groaza,
Plânge si în a sa tara se întoarce blestemând.

Niciodata asta luna ce înoata în tarie,
Ca fanal purtat de valuri pe a marilor câmpie,
Mai mult numar de cadavre de atunci n-a luminat,
Niciodata mândru vultur ce-n vazduh se cumpaneste,
Acel domn al atmosferei ce un veac întreg traieste,
De o prada-asa bogata înca nu s-a-ndestulat.

Se gasesc s-acum pe râpe bucati de armuri zdrobite;
Am vazut întinse pinteni de rugina putreziti,
Si pe-al razboiului munte==monstruoasele morminte
Unde sefii ungurimii zac cu totii gramaditi.

Dar românii, fii ai celor ce-n vechime se luptara,
Cu sudori adap pamântul, câstig hrana în dureri;
Sunt plugari; si alte nume, oameni noi se înaltara,
Oameni nensemnati si mândri de vechimea lor de ieri.

Straini printi ce ne-apasara au dat lor drept mângâiere
Averi, cinsti, care odata se-mparteau drept rasplatiri,
Monopol fac azi de drepturi; în a lor scurta vedere
Propasirii neînvinse pun ei dese-mpotriviri.

Nu e-asa legea naturii, nu e-asa a tarii lege;
Ca tot ce nu e la locu-i va cadea trufia lor:
Al sudorilor straine rod ei nu-l vor mai culege;
Va fi mare tot românul, tarii lui folositor.

Cugetari adânc ascunse, idei drepte si înalte,
Ce în inimile-alese ura lor le apasa,
Vor vedea lumina zilei; si în forma de mari fapte,
Sub privirea provedintei, lumii se vor arata. 

TEATRU/FILM 22 Februarie

De Tudor Mușatescu

Cu Kovács György, actor român

Cu actorul Zephi Alşec ("Pistruiatul", "Toate pînzele sus", "Duminică în familie", "Actorul şi sălbaticii")

Cu actorul Marcel Anghelescu
Biografie:

Marcel Anghelescu (n. 3 noiembrie 1909, Craiova - d. 22 februarie1977, București) a fost un celebru actor român de teatru și film. A interpretat roluri de compoziție, cu predilecție comice (Pristanda din O scrisoare pierdută de Caragiale, Nebunul din Regele Lear de Shakespeare) pe scena Teatrului Național din București.

Actorul Marcel Anghelescu a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă ^[1] și apoi pe cel de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al RPR) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3]De asemenea, a fost laureat al Premiului de stat

Filmografie:

• Ziua cumpătării (1942)
• Escadrila albă - (1944) - Nello
• Răsună valea (1949)
• Arendașul Român (1952)
• Lanțul slăbiciunilor (1952)
• Vizită (1952)
• O scrisoare pierdută (1953) - Ghiță Pristanda
• Cu Marincea e ceva (1954)
• Popescu 10 în control (1955)
• Pe răspunderea mea (1956)
• Două lozuri (1957) - căpitanul Pandele
• O mică întâmplare (1957)
• Pasărea furtunii (1957)
• Ciulinii Bărăganului (1958)
• Avalanșa (1959)
• Băieții noștri (1959)
• Telegrame (1959)
• Bădăranii (1960) - jupân Maurizio
• O zi pierdută (1960)
• Darclée (1961)
• Omul de lângă tine (1961)
• Pe litoral mi-a rămas inima(1961)
• Post restant (1961)
• Cinci oameni la drum (1962)
• Celebrul 702 (1962)
• Lumina de iulie (1963)
• Partea ta de vină (1963)
• Pași spre lună (1963)
• Castelanii (1964) - Mădăraș
• Mofturi 1900 (1964)
• Steaua fără nume - Șeful de gară
• Corigența domnului profesor(1966)
• Aventuri la Marea Neagră(1972)
• Ceața (1973)
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Frații Jderi (1974) - hangiul Iohan Roșu
• Trei scrisori secrete (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475(1975) - George Amirutzes
• Mușchetarul român (1975)
• Tufa de Veneția (1977)
• Războiul independenței (1977)
• Severino (1978)

O scrisoare pierdută (1953)

Un roman de dragoste (1986) - Honore de Balzac

SFATURI UTILE 22 Februarie

Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

Cauze

Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina reactii congestive (modificari circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei. Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor tesuturi, ajutand sau declansand actiunea microbilor.

Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita reprezentand inflamatia si secretia nazala abundenta. Inflamarea mucoasei nasului poate asocia si o afectare a faringelui (rinofaringita) ce se va manifesta cu dureri in gat. Adesea, odata cu mucoasa nasului, faringelui si traheii se congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la pierderea vocii.

O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii, si anume a substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si organice, scame, ciment, particule mici de origine vegetala si mai ales fumul de tutun) sau chimica (gaze iritante, gaze toxice, vapori iritanti), factori din ce in ce mai des intalniti in prezent si mai ales in orasele mari, datorita dezvoltarii crescande a industriei.

Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor respiratorii prin crearea unor conditii ce scad rezistenta organismului fata de cauzele determinate si favorizante.

Sunt considerati factori predispozanti:

- defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat;

- focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infectii dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si alveolelor pulmonare prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau pe cale limfatica);

- starile debilitante pentru organism, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul, debilitatea generala, alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, bolile cronice de inima si rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice.

Toate aceste conditii favorizeaza si aparitia recidivelor.
Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de sticla si in instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi de la gheata, respiratul pe gura cand este frig si umed, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte sumara) si frecventarea locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de epidemii de gripa, pojar, tuse convulsiva. 

Guturaiul

Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si toamna), favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unei atmosfere viciate cu gaze si pulberi iritante, fum de tutun.

Factorii determinanti sunt infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.

Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului cu usturime si uscaciune locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretie nazala apoasa abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a nasului si a urechilor.

In cateva zile, secretia nazala devine purulent-galbuie, pentru ca apoi in circa o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene generale sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in instilarea nazala de substante decongestionante si dezinfectantesub forma solutiilor medicamentoase apoase sau solutii uleioase (eventual mentolate).

Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitata la o perioada scurta de timp, deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase cu fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea substantei de care bolnavul devine dependent.

Medicamentele antihistaminice au actiune favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale, urmate de inhalatii sau vaporizatii pe nas cu substante volatile sau substante aromatizate, balsamice, recomandate si prescrise de medic, din care se adauga cateva picaturi la 1 litru de apa fierbinte si se aspira vaporii pe nas timp de 5-10 minute, in camera incalzita. Bolnavul va sta acasa cel putin o ora dupa inhalatie care va fi repetata de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul general medicamentos consta in antitermice, vitamine, preparate de calciu. Concediul medical este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferinta organica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un factor agravant. 

Gripa

Gripa - Boala infectioasa determinata de virusul gripal se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 4 - 5 zile cu cefalee si dureri musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza pneumonii si alte complicatii.

Fiind tipul cel mai des intalnit de raceala, gripa este contagioasa, aparand de obicei in epidemii. Manifestata prin forme variate (simple guturaiuri, rinofaringite, laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul rino-faringita, larigo-traheo-bronsita, complicabile cu pneumonii, inflamarea alveolelor pulmonare) gripa nu are tratament specific.

Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la intregul glob), cat si prin gravitatea imbolnavirilor.

Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt responsabile de excesul de mortalitate in anii epidemici.
Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1.

Izvorul de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate virusuri gripale (porcine, cabaline).
Perioada de incubatie este scurta: 1 - 3 zile.
Antibioticele nu au nici o eficacitate, decat in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul traheitelor, bronsitelor - picaturi dezinfectante in nas, gargara dezinfectanta, tablete de faringosept, aspirina tamponata (3 - 4 tablete pe zi) contraindicata la copii si adolescenti (sindromul Reye), paracetamol (4 - 5 tablete pe zi), antinevralgice, antitusive, expectorante (sirop expectorant sau bromhexin), comprese calde, 2 - 3 tablete de vitamina C pe zi.

Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii. Se recomanda evitarea contactului cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii nerationale la frig si umezeala; vaccinarea antigripala.

Simptomatologia: debut brusc cu febra si frison, mialgii, cefalee, secretii nazale abundente, astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. Febra dureaza 3 - 5 zile si este insotita de cefalee si dureri ale globilor oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita, traheita, bronsita),
Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente. Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza.
Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa circa 7 zile, aspirina, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frectii.
Antibioticele sunt fara efect in formele necomplicate.

Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la spital.
Atentie mare trebuie acordata "persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici, batrani, bolnavi cronici (pulmonarii cardiaci, diabetici).
Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul epidemic).

Raceala

Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare. Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.
Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sunt: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra.

Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei alergii.

Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalandu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului.

Particulele pe care noi le inhalam, precum praful, polenul, virusurile si bacteriil sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate.

Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului:

- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;

- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;

- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.

Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa poata preveni raceala.

In cazurile necomplicate este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aspirina si paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde si vitamina C.

Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza prin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului.

Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, acestea fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, precum sinuzita sau infectiile gatului. 

Alte viroze respiratorii

In afara de gripa exista numeroase alte viroze respiratorii cauzate de peste 150 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator. In acest mod ne explicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat - un copil face in medie 6 - 7 viroze respiratorii in cursul unui an, iar un adult 2 - 4 viroze respiratorii pe an.

Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie sunt evidente (15 - 30% din zilele de incapacitate de munca).

Aceste viroze sunt:

- adenovirozele sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.;

- virozele paragripale (4 serotipuri) se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii;

- viroza cu virusul sincitial respirator este grava cand apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala;

- alte viroze respiratorii sunt date de: rinovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor. 

Laringita acuta

Este inflamatia acuta a mucoasei laringiene favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig, umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tutun, abuzul vocal (efort vocal prelungit). Acestea poate fi uenori determinanta de o infectie virala sau mai rar microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de cateva zile pana la o saptamana, fenomenele cedeaza, iar raguseala se diminueaza pana la disparitie. La profesionistii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, in camera incalzita, aerul fiind umezit cu vapori de apa (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apa sau un prosop umed aplicat pe calorifer), regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice, alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul si pulverizarea de substante iritante, care agraveaza tulburarile mucoasei laringiene.

Local se recomanda instilatii nazale cu fedrocaina, oleu eudaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de 3 - 4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice si hidrocortizon, antitermice (aspirina, piramidon), antitusive (codenal), vitamine.

Aplicarea de comprese calde in jurul gatului poate fi utila. La copii, laringita acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat, respira zgomotos, cu greutate), cu asa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a aerului prin lumenulstramtat al laringelui, datorita prezentei edemului din regiunea subglotica), mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa.

Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice.

Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen.

La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

Sinuzita

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala).

Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta, infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta.

Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala).

Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 - 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau „Inhalant" (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3 - 4 ori pe zi. La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2 - 3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav.

Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.

Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina. In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.

Bronsita acuta

Bronsita acuta - Rar izolata, face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoase intregului aparat respirator sau a bronhiilor, datorita infectiei cu virusuri (in 80% dintre cazuri, bacterii ca pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete) sau cu microbi.

Apare indeosebi toamna si iarna cand aerul inhalat este rece, corpul se raceste, fiind expus la frig, cand hainele si incaltamintea umeda provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii favorabila inmultirii microbilor existenti si cresterii virulentei lor.

Continuare a inflamarii mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita), bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput) urmata de expectoratie intai mucoasa, apoi muco-purulente sau net purulenta. Bolnavul va sta in casa in perioada febrila, intr-o camera nu mai calda de 18-20 grade celsius, aerisita si cu aerul umezit.

Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana care apare in evolutia unei bronsite acute virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal nazofaringele.

Tratamentul consta in administrarea de aspirina, paracetamol.
Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se pot abtine de la fumat li se recomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care nu va face decat sa prelungeasca suferinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia eventualelor complicatii.

Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului in jur de 10 - 15 zile, iar la copii si la persoanele varstnice perioada de vindecare este mai lunga. 

Pneumonia bacteriana

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de bacterii sau de virusuri.
Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii dezvolta forme mai grave deoarece prezinta o rezistenta mai scazuta in fata bolilor. De asemenea, persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu bronsiectazii, ciroza, etc.

Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei boli, dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.

Atunci cand o persoana are secretii nazale, tuse si congestie este dificil sa se faca diferentierea dintre raceala sau alergie - chiar si pentru medici. Dar exista multe informatii care pot clarifica acest aspect.

Iata cum recunosti un ou care provine de la o gaina sanatoasa | Eu stiu TV

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 22 Februarie

Portul popular ardelenesc

Judeţul Sibiu

Continuăm periplul prin universul portului tadiţional românesc poposind, de această dată, într-o zonă deosebit de bogată şi complexă din punct de vedere etnografic. Transilvania este, potrivit opiniei unor autori (Hedviga-Maria Formagiu), spaţiul în care se conturează o varietate tipologică a costumelor populare. De-a lungul timpului, acestea au cunoscut o continuă dezvoltare, perioadele istorice determinând un registru morfologic şi artistic propriu fiecărei zone, fără însă a afecta unitatea trunchiului  comun. Studiile entografice au pus în evidenţă o fragmentare a hărţii costumului popular în Transilvania, în funcţie de entităţile antropogeografice, dintre care amintim zonele: Sibiu, Maramureş, Oaş, Lăpuş. În cele ce urmează vom zăbovi asupra zonei Sibiului, care este la rândul ei subdivizată astfel: Mărginimea Sibiului, Ţara Oltului, Valea Hârtibaciului, zona Ocna-Miercurea(I. Moise & H. Klusch).

Mărginimea corespunde zonei subcarpatice dintre Olt şi Sebeş, având drept limită nordică linia ferată Tălmaciu-Vântu de Jos; ea este considerată una din cele mai reprezentative zone folclorice pentru portul românesc sibian. Practicarea intensă a păstoritului(transhumanţa) permite stabilirea unor legături strânse cu celelalte zone ale ţării şi, totodată, influenţarea a portului din celelalte regiuni. Ţara Oltului este situată între Munţii Făgăraş şi Valea Oltului, fiind recunoscută pentru localităţile în care cojocăritul şi brodarea pieptarelor erau intens practicate: Avrig, Sebeşul de Jos, Turnu Roşu. Valea Hârtibaciului este amplasată la intersecţia Văii Târnavelor cu Ţara Oltului, datele etnografice din această zonă păstrând un caracter arhaic datorită izolării satelor. Zona Târnavelor (Dumbrăveni, Mediaş, Copşa Mică) este mai degrabă o zonă de tranzit între regiuni cu etnografie proprie. În nord-vestul judeţului este Zona Ocna-Miercurea, în care datele etnografice, dincolo de diferite împrumuturi, atestă şi existenţa unor elemente specifice.

În rândurile următoare vom completa tabloul, marcând elementele definitorii, atât pentru portul femeiesc, cât şi pentru cel bărbătesc, în funcţie de fiecare piesă vestimentară.

ACOPERITOARE DE CAP ŞI PODOABE

Costumul femeiesc

Mărginime: piesa care acoperă capul poartă denumiri precum: cârpă(specifică portului de Sălişte, se poartă în zilele de lucru, de culoare neagră), pahiol (confecţionat din borangic, având un aspect asemănător maramei, de dimensiuni reduse şi care are un sistem complicat de prindere), velitura. Aceasta din urmă este considerată de autori drept ,,cea mai complicată broboadă de cap din câte se cunosc în spaţiul românesc” (p.12), având două componente: vâlitura, care formează coiful şi ciurelul, un voal subţire care se aşează peste aceasta şi o fixează totodată pe cap. Complexitatea acestei velituri este  confirmată de existenţa mai multor tipuri: a) de Poiana, considerată un ,,tip primar al veliturii”, cu o circumferinţă de aproximativ 65 de cm, aproape rotundă; b) de Jina, se remarcă printr-un element accesoriu , şi anume cartonul care susţine vâlitura; c) de Rod, în care creţurile vâliturii nu mai sunt dispuse transversal, ci antero-posterior.

Ţara Oltului: acoperământul capului îşi păstrează denumirea de velitură(în trecut era cunoscută şi sub denumirile de vălitoare, păioară, sâliuţă, rară), fiind un semn distinctiv al femeii măritate şi confecţionată din pânză ,,de prăvălie”. În zilele de sărbătoare, fetele aveau părul descoperit, prinzând în păr peşchine (cununi de flori artificiale), iar la urechi păune.

Zona Hârtibaci: suportul de carton este înfăşurat de o pânză roşie peste care se fixează o salbă care imită monedele şi medaliile, iar deasupra cercului sunt aşezate flori artificiale roşii.

Zona Târnavelor: se remarcă existenţa brobodelnicului, un ştergar care se răsuceşte pe un suport de carton de aproximativ 6-7 cm înălţime (veaca), dând forma unei pălării, iar la unul din capete rămâne liber pe spate (ambele capete prezintă alesături).

Zona Ocna-Miercurea: se întâlnesc învălitoarele, care au un aspect asemănător celor din Mărginime, se înfăşoară în jurul capului ca un turban, iar capătul prezintă pe margini motive geometrice.

Costumul bărbătesc

Pălăria şi căciula sunt cele două elemente invariabile în portul popular bărbătesc în această zonă, ele întâlnindu-se pe întreaga suprafaţă, variind ca formă, mărime, alcătuire.

Mărginime: pălăria este de culoare neagră, are boruri mici şi este purtată în anotimpurile mai puţin răcoroase şi în zilele de sărbătoare. Ca însemne ale fecioriei, sunt menţionate florile, mărgelele şi peana, dispuse în partea dreaptă. Iarna este folosită o căciulă cu fundul rotund, al cărui diametru poate depăşi pe cel al deschizăturii.

Ţara Oltului: pălaria îşi păstrează culoarea, fiind confecţionată din fetru sau barşon, iar în cazul feciorilor aceasta prezintă un ciucure din lână colorată şi vrâşte (flori artificiale).

Zona Hârtibacilui:  pălăria este confecţionată din pâslă neagră, iar cea a junilor este împodobită cu flori şi mărgele.

Zona Târnavelor: apare din nou pălăria din pâslă neagră cu boruri de mărime mijlocie, împodobită cu flori şi mărgele, iar în anotimpul rece se poartă o căciulă ţuguiată, din blană de miel.

Zona Ocna-Miercurea: se întâlneşte un tip de pălărie precum cel din Mărginime, având drept element diferenţiator calota înfăşurată cu o panglică cu două dunguliţe.

 IE / CĂMAŞA

Costumul femeiesc

Dincolo de aspectele care individualizează fiecare zonă, cămaşa femeiască se caracterizează în general printr-o sobrietate a ornamentelor (altiţe-motive decorative de-a latul mânecii şi pui-motive decorative de-a lungul mânecii, custe cu arnici negru) şi a cromaticii, prin prezenţa fodorilor şi prin dimensiunile relativ reduse.

Mărginime: sobrietatea cromatică (utilizarea negrului şi, foarte discret, a galbenului, roşului şi albastrului) a râurilor de pe piept şi mâneci, a motivelor reprezentând frunze şi flori artificiale şi a fodorilor de la mâneci, mărginiţi de dantela neagră, conferă o eleganţă remarcabilă care înscriu această piesă vestimentară în rândurile celor ,,mai izbutite piese de port popular” (I. Moise & H. Klusch, p.14).

Ţara Oltului: ia cu poale îşi ia denumirea tocmai din sistemul de prindere a celei din urmă, iar ia cu altiţă are mâneca formată din două părţi încheiate peste umăr cu broderie. Iniţial, fodorii erau prezenţi doar în structura morfologică a costumului fetelor, care după căsătorie îmbrăcau iile cu obinzăli (guler brodat).

Zona Hârtibaciului: aici întâlnim cămaşa lungă, de asemenea prinsă de poale, din cânepă şi in, cu fodori, altiţe şi pui şi cu o cromatică largă şi ornamente bogate (negru, roşu, galben şi albastru, mov, verde pentru detalii).

Zona Târnavelor: poalele nu mai sunt legate de cămaşă, având ,,năditura de jur împrejur”, cu ornamentaţie redusă (pe umeri, pe gulerul îngust, pe mâneci şi piept), sobră sub forma motivelor geometrice.

Zona Ocna-Miercurea: ia este confecţionată din bumbac, iar ca element definitoriu pe suprafaţa acesteia apar dungi roşii. Mânecile pornesc din guler, terminându-se cu ,,fodori împodoghiţi cu cipcă” (p. 22), iar ,,gura” iei este poziţionată lateral. Ornamentele sobre sunt dispuse pe guler şi mâneci.

Costumul bărbătesc

Cămaşa bărbătească este confecţionată din pânză albă şi decorată discret cu motive ce utilizează un registru cromatic redus, fapt care îi conferă de asemenea eleganţă şi sobrietate.

Mărginime: apare cămaşa făcută din giolgiu (pânză industrială), cu barbi(clinii de sub gura cămăşii, atât în faţă cât şi în spate, specifici acestei zone), guler îngust care se leagă cu băieri şi mâneci largi. Ornamentele sunt dispuse în jurul barbilor şi a gurii cămăşii.

Ţara Oltului: elementul de specificitate este dat de mâneca dreaptă, largă, croită dintr-o singură foaie. Gulerul este lucrat separat şi aplicat apoi. Predomină negrul şi rosul, cu ajutorul cărora sunt decorate gura şi mânecile cămăşii.

Zona Hârtibaciului: cămaşa preia elemente ale celorlalte zone etnografice, astfel ornamentele valorifică motive geometrice de o cromatică deschisă, care sunt dispuse pe guler şi marginea de jos a cămăşii.

Zona Târnavelor: apare o îngustare a mânecilor care se vor termina cu pumnari dezvoltaţi.

Zona Ocna-Miercurea:  cămaşa ajunge până la nivelul genunchilor, are mâneci largi ale căror margini sunt decorate cu motive geometrice, asemenea gulerului şi pe suprafaţa căreia se observă dunguliţele roşii, care apăreau şi pe cămăşile femeilor.

PIEPTARE ŞI COJOACE

Costumul femeiesc

Pieptarele ardeleneşti sunt recunoscute prin croiul lor şi ornamentaţia sobră.

Mărginime: câmpul ornamental cunoaşte la această piesă o intensificare(împletituri de meşină în nuanţe de roşu deschis, dar şi ,,sirom”-piele subţire colorată, de lânică sau mătase neagră). Se remarcă două tipuri de pieptare: spintecat-specific zonei, deschis în faţă, care are la gură ciucuri de mătase, şi cel infundat, de tip arhaic, încheiat în lateral, de dimensiuni mai mici, dar cu o execuţie a ornamentaţiei ireproşabilă. Cojoacele au clini laterali mari, iar marginile sunt tivite cu blană de vidră sau miel, se leagă la gât cu ciucuri şi sunt foarte apreciate în zilele de sărbătoare.

Ţara Oltului: pieptarul înfundat este decorat cu flori roşii (muguri, trandafiri etc). Pe vreme ploioasă este purtată gluga avrigenească, un fel de pelerină din lână albă, care ajunge până la gelzne, decorată cu alesături geometrice în nunanţe de negru şi maro, cu ciucuri din urzeală pe marginea inferioară. De asemenea, se întâlneşte şi buboul , asemănător unui suman, realizat din lână groasă care se leagă cu băieri coloraţi la gât (acesta fiind şi singurul element decorativ).

Zona Hârtibaciului: găsim ambele variante de pieptare, atât cel înfundat cât şi cel spintecat, precum şi buboul din pănură neagră.

Zona Târnavelor: pieptarele spintecate sunt confecţionate din piele albă de miel şi sunt răscroite la gât, iar cojoacele lungi, cu aplicaţii din blană neagră de miel sau cusături în zonele expuse vederii. În anotimpurile mai puţin friguroase se poartă frijura, un suman din pănură albă, având pe mâneci şi guler aplicaţii din postav negru.

Zona Ocna-Miercurea: apar pieptare cu croi înfundat şi cojoacele din piele de oaie decorate cu flori de cojoc. Specifică acestei zone este ţundra, care coboară sub nivelul genunchilor şi apără împotriva frigului şi a ploii, fiind un articol comun atât portului femeiesc cât şi celui bărbătesc.

CATRINŢE / CIOARECI

Costumul femeiesc

Cămăşile ardeleneşti, fiind mai scurte, conduc la apariţia poalelor, care pot fi sau nu prinse de cămaşă şi peste care se aşează catrinţele.

Mărginime: aceste poale sunt albe, încreţite şi nedecorate, iareste de culoare închisă, având în partea de jos ciucuri scoşi din urzeală, iar marginile împodobite cu dantelă. Brâul tricolor susţine, pe sub şorţ, poalele.

Ţara Oltului:  poalele sunt prinse de ie, de asemenea nedecorate. În partea din faţa şorţul negru este format din două foi, care se prind una de alta cu cheiţa, iar în partea din spate catrinţa roşie este formată dintr-o singură foaie, din care ies ciucuri în partea de jos. Aceasta este un indicator al stării civile, astfel catrinţele fetelor nemăritate sunt foarte bogat ornamentate, pe când în cazul femeilor măritate motivele se simplifică.

Zona Hârtibaciului: şurţul negru este confecţionat din lânişoară şi format din trei foi, specificitatea sa fiind dată de lungimea ciucurilor din partea de jos, iar catrinţa oacheşe este formată dintr-o singură foaie,cu un câmp ornamental care variază în funcţie de vârstă, categorie socială, sezon.

Zona Târnavelor: poalele purtate în zilele de sărbătoare au broderii, dantele în partea de jos, iar şorţul negru este format din două foi, supuse unui sistem special de călcat, numit glătuire. Catrinţa bătrânească din lână prezintă vărgi orizontale având pe margine ciucuri coloraţi . Acestea se prind cu ajutorul baierelor.

Zona Ocna-Miercurea: poalele ajung până la glenze, iar şorţul are două foi cu decoraţii de mătase colorată şi ciucuri.

Costumul bărbătesc

Cioarecii sunt confecţionaţi din pănură albă pentru anotimpurile friguroase şi din pânză în anotimpurile calde şi sunt strânşi pe picior. În Mărginime de-a lungul pantalonului există  un anumit tip de cusătura, numită mieluşei, iar în ŢaraOltului aceştia au clini la spate şi fereşti (crăpături triunghiulare în faţă, specifice acestei zone). În zona Târnavelorcioarecii sunt îndoiţi în partea de jos sub forma unei manşete late de 10-15 cm.

Chimirul, căruia i se mai spune şi curea,  este de asemenea nelipsit din portul cotidian, fiind ornamentat corespunzător şi prevăzut cu mici buzunare în care se depozitau tutun, bani etc.

ÎNCĂLŢĂMINTE

Atât în portul femeiesc, cât şi în cel bărbătesc se remarcă o renunţare la tradţionalele opinci în favoarea ghetelor, bocancilor, pantofilor, papucilor cu tureac, cizmelor (în zona Târnavelor se numesc cizme creţe).

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Februarie