PART ONE - HISTORY ON DAYS (B. Deaths, Holidays); ROMANIAN PERSONALITIES
deaths
- 296 : Pope Caius
- 536 : Pope Agapet I
- 1758 : Antoine de Jussieu , French naturalist (b. 1686 )
- 1876 : Infant Isabel Maria of Portugal (b. 1801 )
- 1882 : Vasile Conta , Romanian philosopher (b. 1845)
- 1892 : Edouard Lalo , French composer (b. 1823 )
- 1897 : Ion Ghica , Romanian politician and economist, president of the Romanian Academy (b. 1816)
- 1908 : Henry Campbell-Bannerman , Prime Minister of the United Kingdom (b. 1836 )
- 1922: Prințesa Marie de Schwarzburg-Rudolstadt (germană Prinzessin Marie von Schwarzburg-Rudolstadt; n. 29 ianuarie 1850 – d. 22 aprilie 1922) a fost a treia soție a lui Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg. A fost mama Prințului Hendrik, consort al reginei Wilhelmina a Țărilor de Jos și tatăl reginei Juliana. Prințesa Marie de Schwarzburg-Rudolstadt primul copil al Prințului Adolph de Schwarzburg-Rudolstadt și a soției acestuia, Prințesa Matilda de Schonburg-Waldenburg, s-a născut la Raben Steinfeld, pe atunci în marele ducat Mecklenburg-Schwerin. La 4 iulie 1868 la Rudolstadt, Schwarzburg-Rudolstadt, Marie s-a căsătorit cu Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg fiu al lui Paul Friedrich, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin.[1] Anterior, Frederic Francisc mai fusese căsătorit de două ori: în 1849 cu Prințesa Augusta Reuss de Köstritz care a murit în 1862 și în 1864 cu Prințesa Anne de Hesse și de Rin care însă a murit la mai puțin de un an după căsătorie.În momentul căsătoriei lor, Frederic Francisc avea 45 de ani iar Marie 18. Împreună au avut patru copii.[2]
- Elisabeta (1869–1955) căsătorită cu Frederic Augustus al II-lea, Mare Duce de Oldenburg (1852–1931)
- Friedrich Wilhelm (1871–1897)
- Adolf Friedrich (1873–1969)
- Hendrick (1876–1934) căsătorit cu regina Wilhelmina a Țărilor de Jos, tatăl reginei Juliana a Țărilor de Jos. Marie a murit în 1922 la Haga. Era la Haga pentru a-l felicita pe Prințul Hendrik pentru împlinirea vârstei de 46 de ani. Dricul regal a dus corpul de la Palatul Noordeinde la gară. Sicriul a mers apoi cu trenul în Germania, unde prințesa a fost înmormântată.
Marie de Schwarzburg-Rudolstadt 
Date personale Nume la naștere Marie Caroline Augusta Născută 29 ianuarie 1850
Raben Steinfeld, Mecklenburg-SchwerinDecedată (72 de ani)
Haga, Țările de JosÎnmormântată Schwerin Cathedral[*] 
Părinți Adolph Schwarzburg-Rudolstadt[*]
Q61569641[*]Frați și surori Günther Victor, Prince of Schwarzburg[*] Căsătorită cu Frederic Francisc al II-lea, Mare Duce de Mecklenburg Copii Elisabeta, Mare Ducesă de Oldenburg
Ducele Friedrich Wilhelm
Ducele Adolf Friedrich
Hendrick, Prinț Consort al Țărilor de JosCetățenie 
Germania Religie luteranism Ocupație politiciană Apartenență nobiliară Titluri Prințesă Familie nobiliară Casa de Mecklenburg-Schwerin
Casa de Schwarzburg-RudolstadtMare Ducesă de Mecklenburg-Schwerin Domnie 4 iulie 1868 – 15 aprilie 1883
- 1930 : Jeppe Aakjær , Danish writer and poet (b. 1866 )
- 1933 : Frederick Henry Royce , British automaker, co-founder of Rolls-Royce (b. 1863 )
- 1965 : Petre Antonescu (b. June 29, 1873 , Râmnicu Sărat - d. April 22, 1965 , Bucharest ) was an architect, educator, urban planner, restorer of historical monuments and Romanian academician, who established himself among the leading personalities of the school. Romanian architecture, marking the architectural activity from the first half of the 20th century by promoting a neo-Romanian architectural style . In 1945 he was elected a full member of the Romanian Academy . Petre Antonescu was born in Râmnicu-Sărat in 1873, where he also attended primary school, but finished high school at Bucharest . From 1893 , he studied architecture in Paris . Returning to the country, he began a fruitful activity in education, in the field of conservation and restoration of architectural monuments (being a member of the Historical Monuments Commission ), of the urban planning of the Capital of Romania and, respectively, of performing some architectural works. Petre Antonescu is the author of monumental public buildings ( administrative palaces , banks , ministries ) and of dwellings, all being buildings whose architecture elaborated, applied and developed vigorous, original architectural plastic forms, giving a unique interpretation to the old Romanian architectural forms and elements . Among his most representative works are the building of the Bucharest City Hall, erected between 1906 and 1910 and completed in the years after 1945, the former building of the Administrative Palace in Craiova ( 1912 - 1913 ) and that of the Bucharest Investment Bank ( 1915 - 1923 ).In all these monumental buildings, many original and interesting interpretations of porches , loggias , window and door frames , belts and other elements of the traditional Romanian architecture are encountered . In the same spirit, many private houses were designed in Bucharest, sector 1, Cișmigiu, among which we can mention those on Apolodor and Red Dumbrava streets and Ion Brezoianu street, Victor Eftimiu , or the buildings that housed the Simu Museum .Also noted in these works the tendency of monumentality of the architect, but controlled with great refinement, so as not to lead to exaggerations. A large apartment building, located on the Kiseleff Road at number 12, built between the two world wars , with a façade dressed almost completely in apparent brick, demonstrates with virtuosity the adaptation of traditional plastic solutions for new functions.Along with the interpretations of the Romanian architecture, Petre Antonescu managed with equal certainty and mastery the adaptation in a contemporary spirit of the historical styles present in the monumental building of the Faculty of Law of the University of Bucharest , built between 1933 and 1935 . Placed in a generous green space, the large composition, dominated by the large central classroom, carries out planimetric and plastic principles of classical inspiration, well adapted to the later destination of the structure, but weighted from the point of view of the compositional balance. Beside numerous buildings with different social functions, Petre Antonescu is also the architect of the Arch of Triumph , a sacred monument Unification of All Romanians from 1918 , inaugurated on December 1, 1936 to celebrate 18 years since the event.
Buildings [ edit | edit source ]
- The Triumph Arch in Bucharest
- Palace of the City Hall , Regina Elisabeta Boulevard. Bucharest
- Navigation Palace , 34 Portului Street, Galați
- Constantin House IC (Dinu) Brătianu , Calea Dorobanților
- Casa Oprea Soare (former Casa Bucur restaurant), Bucharest
- The Palace of Marmorosch Bank Blank , Str. Doamnei, Bucharest
- The Palace of the Faculty of Law , Regina Elisabeta Boulevard, Bucharest
- Crețulescu Palace , Știrbei Voda Boulevard, Bucharest
- Hotel Triumf ( 1935 ), originally a residential building for B.NR employees
- Sinaia Casino
- Palace Hotel in Sinaia
- The Palace of Justice in Buzau
- Botoșani Prefecture Palace, which houses the current Botoșani County Museum
- Courts of Justice in Braila
- The Administrative Palace of Craiova
- Romanian School in Rome [2]
- The building of the Polytechnic Society ( AGIR Headquarters ), Calea Victoriei
- The National Archives Palace (missing, was located in the former courtyard of the Mihai Voda Monastery )
- The casino in Constanța (together with Daniel Renard (1904-1910)
- The Institute of History "Nicolae Iorga"
- Dr. Ciru Iliescu's house ( 1910 ) - "Lotification and Ioanid Park" ; since 2010 it is the headquarters of the Löwendal Foundation
Petre Antonescu Full
member of the Romanian Academy
Personal data Born
Râmnicu Sărat , RomaniaDeceased (91 years old) Bucharest , Romanian People's Republic [1]
Citizenship 
Romania Occupation architect Activity Alma Mater Polytechnic university Significant buildings * Arch of Triumph , Bucharest * Palace of the City Hall * Crețulescu Palace , Bucharest
- 1971: Anna Petrović-Njegoš, Princess of Montenegro ( 18 August 1874 - 22 April 1971 ) was the seventh child and sixth daughter of King Nicholas I of Montenegro and his wife, Milena Vukotić .
Ana of Montenegro Princess Francisc Joseph de Battenberg 
Personal data Birth name Ana Petrovic-Njegos born August 18, 1874
Cetinjedeceased (96 years old)
Montreux , Switzerlandburied Q12031734 [*] Parents Nikola I of Montenegro
Milena Vukotić [*]Brothers and sisters Zorka, Princess of Serbia
Princess Milenian of Montenegro
Anastasia of Montenegro
Princess Xenia of Montenegro
Elena of Montenegro
Prince Mirko of Montenegro [*]
Prince Peter of Montenegro [*]
Danilo, Crown Prince of MontenegroMarried to Prince Francis Joseph de Battenberg Citizenship 
Montenegro Occupation politician Noble membership headlines Princess Noble family Casa de Battenberg
Casa Petrovic-Njegos - 1984 : Ansel Adams , American photographer (b. 1902 )
- 1986 : Mircea Eliade (n. , [2] [3] Bucharest , Kingdom of Romania [4] - d. , [5] [6] [2] [3] [7] [8] [9] [10] Chicago , USA [11] ) [12] was a historian of religions, fiction writer, philosopher and Romanian professor at University of Chicago , 1957, holder of the chair of the history of religions Sewell L. Avery from 1962, naturalized American citizen in 1966, honored with the title of Distinguished Service Professor . Author of 30 scientific volumes, literary works and philosophical essays translated into 18 languages and about 1200 articles and reviews with a varied theme. The complete work of Mircea Eliade would occupy more than 80 volumes, without taking into account his intimate journals and unpublished manuscripts. He is a post-mortem member of the Romanian Academy (since 1990). Born in Bucharest , he was the son of Gheorghe Eliade (whose original name was Jeremiah) [14] [15] and Jeanei. [16] The family was drawn from a lineage of Moldavian settlers from Covurlui County . [17] He had a sister, Corina, the mother of the semiotician Sorin Alexandrescu . [18]The family moved between Tecuci and Bucharest , ultimately settling in the capital in 1914 , [14] and bought a house on Melodiei Street (currently Radu Cristian street at no.1), near Rosetti Square. , where Mircea Eliade lived until late adolescence. [19]After finishing primary education at the school on Mântuleasa Street, [14] Eliade became a student of Spiru Haret College, being a colleague with Arşavir Acterian , Haig Acterian , Petre Viforeanu , Constantin Noica [15] and Barbu Brezianu . He published in the Vlăstarul Magazine . He then became interested in the sciences of nature and chemistry , as well as occultism , [15] and wrote short pieces on entomological topics. [20]
Despite his father, who was worried that he might endanger his eyesight and so weak, Eliade reads with passion. [15] One of my favorite authors is Honoré de Balzac . [15] [20] Eliade is acquainted with the novels of Giovanni Papini and with the social-anthropological studies of James George Frazer . [20]His interest in the two writers led him to learn Italian and English ; in particular he begins to study Persian and Hebrew . [14] [20] He is interested in philosophy and studies the works of Vasile Conta , Marcus Aurelius and Epictet , reads works of history and in particular Nicolae Iorga and B.P Hasdeu . [20] His first work was published in 1921 The Enemy of the Silkworm [21] followed by How to Find the Philosopher's Stone . [20] Four years later, Eliade finishes her work on her debut volume, autobiographical volume, The Myopic Adolescent Novel . Mircea Eliade had a serious philosophical background from Romania . After a difficult puberty of intense solitary study, from 1925 the adolescent is almost unanimously recognized as the "head of his generation". From the age of 14, he began to write articles on entomology , which betrayed a surprising imagination, and a little later, the first novels. The Gaudeamus novel , completed in 1928 , the second part of the myopic adolescent novel , contains interesting autobiographical information about the first meeting with his future teacher. logical and metaphysical , Nae Ionescu , who would have a decisive influence on his career. Recognizing the talent and knowledge of Mircea Eliade, Nae Ionescu gave him a job in the writing of the newspaper Cuvântul . Although the views of posterity are divided, Nae Ionescu had the undeniable merit of supporting young talents like Eliade or Mihail Sebastian . Wanting to broaden his intellectual horizon beyond the French culture, then dominant in Romania, Eliade learns Italian and during his travels in Italy he personally knows Giovanni Papini and Vittorio Macchioro , who had publications in the field. the history of religions . An indiscretion of the young Eliade, who publishes an interview taken with Macchioro, mentioning some bitter remarks by him about Mussolini 's regime , caused him displeasure. [ requires citation ] . In 1929 he took his license with a thesis on Italian philosophy during the Renaissance . După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice. De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.[23]Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă.[24] În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni.[24] A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.[25]Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite [26], a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [27],[28] și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice,[necesită citare]. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s-a căsătorit în 1934,[33][34][35] iar a doua soție a fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998), cu care s-a căsătorit în 1948.Opere literare[modificare | modificare sursă]
- Romanul adolescentului miop, roman (1928)
- Gaudeamus, roman (1929)
- Isabel și apele diavolului, roman (1930)
- Lumina ce se stinge, roman (1931)
- Maitreyi, roman (1933)
- Întoarcerea din rai, roman (1934)
- Huliganii, roman (1935)
- Șantier. Roman indirect (1935)
- Domnișoara Christina, nuvelă (1936)
- India (1936)
- Șarpele, nuvelă (1937)
- Nuntă în cer, roman (1939)
- Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)
- Nopți la Serampore, nuvelă (1940)
- Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)
- La țigănci, nuvelă (1959)
- Noaptea de Sânziene, roman (1971)
- În curte la Dionis, nuvele (1977)
- 19 trandafiri, roman (1980)
- Viața nouă (Ștefania), roman neterminat
Lucrările publicate în limba română[modificare | modificare sursă]
- Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
- Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004
- Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003
- Solilocvii, 1932
- Maitreyi, 1933, roman indian
- Oceanografie, 1934,
- Întoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
- Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
- Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
- India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
- Incercarea labirintului , roman
- Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
- Huliganii, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
- Șantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
- Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003
- Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
- Șarpele, 1937
- Fragmentarium, 1938
- Nuntă în cer, 1938
- Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
- Nopți la Serampore, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
- Mitul reintegrării, 1942
- Salazar și revoluția în Portugalia, 1942
- Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
- Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003
- Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
- Pe strada Mântuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004
- Coloana Nesfarsita (piesa de teatru), 1970 Roma "Revista scriitorilor Romani", 1976 în „Secolul XX”, 1996 Editura Minerva, 2001 Editura „Destin” din Deva
- Noaptea de Sânziene, 1971
- În curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004
- Tinerețe fără tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004
- Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999
- Religii australiene, ediție curentă Editura Herald, 2012
Lucrările publicate în limbi străine[modificare | modificare sursă]
- Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936), în limba franceză
- Os Romenos, latinos do Oriente („Despre Români, latinii orientului”), 1943, în limba portugheză
- Tehnici ale Yoga, 1948
- Traité d'histoire des religions (1949), în limba franceză
- Le mythe de l'éternel retour (1949), în limba franceză
- Imagini și simboluri, 1952
- Yoga. Nemurire și libertate, 1954
- Le Sacré et le Profane (1956), în limba franceză
- Făurari și alchimiști, 1956
- Mituri, vise, mistere, 1957
- Nașteri și renașteri, 1958
- Mefistofel și androginul, 1962
- Patañjali et le Yoga (1962), în limba franceză
- Aspects du mythe (1963), în limba franceză
- The Quest (titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
- De Zalmoxis à Gengis-Khan, Paris, 1970
- Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974), în limba franceză
- Istoria credințelor și ideilor religioase, 1976-1983
- Uniformes de général, nouvelles, traduction du roumain par Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1981
- Les Trois grâces, nouvelles, traduction du roumain par Marie-France Ionesco et Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1984. ISBN 2-07-070035-6
- Briser le toit de la maison, 1986
Opere memorialistice[modificare | modificare sursă]
- Romanul adolescentului miop,scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
- Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
- Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
- Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006
- Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006
Ecranizări[modificare | modificare sursă]
- The Bengali Night (1988)
- Domnișoara Christina (1992)
- Șarpele ("The Snake") (1996)
- Eu sunt Adam! (1996)
- Tinerețe fără tinerețe ("Youth Without Youth") (2007)
- Domnișoara Christina (2013)
- 1994 : Richard Nixon , American politician, 37th President of the United States (b. 1913 )
- 1996 : Mircea Ciobanu , Romanian prose writer (b. 1940 )
- 2017: Geta Popescu (nume la naștere Dor Medina Geta[necesită citare] Popescu, n. 4 iunie 2003, Râșnov - d. 22 aprilie 2017, munții Retezat) a fost o tânără alpinistă română care a intrat în cartea recordurilor.
Geta Popescu Date personale Născută
Râșnov, RomâniaDecedată (13 ani)[1]
Munții Retezat, RomâniaCauza decesului avalanșă Cetățenie 
România Ocupație alpinist[*] Activitate Cauza decesului avalanșă
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Sărbători
* In calendarul ortodox: Sf Ier Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei; Harți
* Ziua pământului: În fiecare an, ziua de 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, ziua când s-a născut mișcarea pentru protejarea mediului înconjurător. Această mișcare s-a născut în SUA într-o perioadă când au avut loc mai multe evenimente deosebite, printre care înăbușirea prin folosirea armelor de foc a revoltei unor studenți împotriva războiului din Cambodgia, ”Masacrul din 4 mai”, apariția fibrelor optice, succesul melodiei „Bridge over Troubled Water”, ultimul album al formației Beatles, moartea lui Jimmy Hex, un accident nuclear în Carolina de Sud la centrala nucleară din Savannah River din apropierea orașului Aiken (nerecunoscut timp de 18 ani), poluarea foarte mare cu gaze și fum, considerată ”semn al prosperității”. Despre mediul înconjurător a început să se vorbească din ce în ce mai des.
Ziua Pământului a fost fondată de senatorul american Gaylord Nelson în anul 1970[1], cu scopul de a trezi clasa politică din dezinteresul pe care il arată față de mediu. Ziua Pământului a fost celebrată în primul an de circa 20 milioane de cetățeni americani, în marea lor majoritate tineri și foarte tineri.
După 2 decenii, în anul 1990, peste 200 milioane de oameni din 141 de țări[2] au transformat Ziua Pământului într-o manifestare de amploare în istoria omenirii, prin alăturarea lor în dorința de a milita pentru un viitor mai bun al planetei noastre.
În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite (ONU) a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ și expresie comună a dorinței tuturor de a construi o societate stabilă, pentru un viitor mai curat și mai verde.
VA URMA
Bună dimineața! Multumesc pentru materialele utile pe care le postari! O zi bună va doresc !
RăspundețiȘtergere