MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU SÂMBĂTĂ 23 MAI 2020

PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ

 

RELIGIE ORTODOXĂ 23 Mai

Sf Ier Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei; Sf Mironosiță Maria lui Cleopa

Sfântul Mihail a trăit pe vremea împăratului Leon Armeanul (813-820) şi a ales din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu un bun prieten al său, Teofilact al Nicomidiei. Patriarhul Tarasie al Constantinopolului i-a trimis pe amândoi la o mănăstire zidită pe ţărmul Mării Negre, unde s-au nevoit mulţi ani sporind în fapte bune. Fericitul Patriarh Tarasie, văzând viaţa lor curată, a socotit că cei doi sunt vrednici de treapta arhieriei şi i-a aşezat episcopi: pe Teofilact, Episcop în Nicomidia, iar pe Mihail l-a făcut Episcop al Sinadei. În timpul luptei împotriva sfintelor icoane, Sfântul Mihail a fost trimis la Roma de Patriarhul Constantinopolului, Nichifor, şi a adus de la fericitul Papă Leon al III-lea o scrisoare prin care se apăra dreapta învăţătură cu privire la cinstirea sfintelor icoane. Patriarhul Nichifor a mers la împărat împreună cu arhiereii şi i-au amintit aceluia de dreapta credinţă, cea hotărâtă la Sinodul al 7-lea Ecumenic din 787. Atunci s-a arătat şi Sfântul Mihail că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al ereziei. Pentru aceasta a fost surghiunit din loc în loc, răbdând multe necazuri, până când şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Sfinţitul său cap se păstrează astăzi la Marea Lavră din Muntele Athos.

Viaţa Sfântului Ierarh Mihail Mărturisitorul

Acest Sfânt Mihail, după cum s-a învrednicit a fi de un nume cu îngerul cel mare al puterilor cereşti, tot astfel şi viaţa lui a fost îngerească, de vreme ce şi-a luat asupră-şi curăţia cea feciorească şi celelalte fapte bune. El s-a afierosit lui Dumnezeu din braţele maicii sale şi s-a arătat slujitor ales al Lui, primind din tinereţe viaţa monahicească, împreună cu Sfântul Teofilact al Nicomidiei, în zilele Preasfinţitului Patriarh Tarasie. Acesta i-a trimis pe amândoi la o mănăstire ce era zidită lângă gura Mării Euxinului, unde întru ostenelile monahiceşti nevoindu-se, au sporit în faptele cele bune şi au câştigat îndrăzneală către Dumnezeu prin rugăciunile lor.

O dată, pe vremea secerişului, fiind arşiţă mare şi neavând apă, şi slăbind de multă sete, s-au rugat lui Dumnezeu şi un vas de aramă uscat l-au făcut să izvorască apă multă spre trebuinţă; pentru că Domnul face voia celor care se tem de El şi ascultă rugăciunile lor. Această minune a fost asemenea cu aceea de demult care s-a făcut în pustie, când Dumnezeu a scos apă din piatră poporului lui Israel celui însetat; şi cu alta, când Samson, murind de sete, a izvorât izvor de apă vie din osul cel uscat al fălcii asinului.

După aceasta, strălucind viaţa cea îmbunătăţită a acestor cuvioşi părinţi ca o rază de stea, Preasfinţitul Patriarh Tarasie i-a judecat pe ei a fi vrednici de treapta cea înaltă a arhieriei. Deci, pe fericitul Teofilact l-a pus mitropolit în Nicomidia; iar pe Sfântul Mihail, sfinţindu-l episcop, l-a trimis în Sinad. Şi păştea bine turma lui Hristos cu cuvântul şi cu chipul vieţii sale.

Apoi Preasfinţitul Tarasie ducându-se din viaţa aceasta, iar după dânsul venind Nichifor ca patriarh la scaunul Bisericii Constantinopolului, iarăşi s-a ridicat viforul eresului luptărilor împotriva sfintelor icoane, care acum era blestemat de al Șaptelea Sinod a toată lumea al Sfinţilor Părinţi. Aceasta s-a făcut fiindcă răucredinciosul împărat Leon Armeanul, vătămându-se de acel eres, a pornit prigoană împotriva Bisericii lui Hristos, numind sfintele icoane idoli şi lepădându-le; iar pe cei care se închinau lor muncindu-i şi pierzându-i în multe feluri de chinuri. Şi a izgonit pe Preasfinţitul Patriarh Nichifor şi pe ceilalţi arhierei dreptcredincioşi de la scaunele lor; iar în locul acelora, a ridicat pe ereticii cei de un gând cu el; şi se vedea atunci urâciunea pustiirii şezând la locurile cele mai de cinste.

Atunci Sfântul Mihail s-a arătat că este vestit mărturisitor al dreptei credinţe şi mustrător al relei credinţe a ereticilor. Pentru că întărindu-se şi înţelepţindu-se de darul Sfântului Duh, toată ura potrivnicilor lui Dumnezeu a împilat-o şi a astupat gurile ereticilor care huleau închipuirile cele dumnezeieşti. Iar împăratul Leon cel cu nume de fiară, nesuferind limba lui cea aspră, care certa cu îndrăzneală rătăcirea ereticilor, a pus înainte pe arhiereul lui Hristos la cercarea judecăţii celei nedrepte. Iar Sfântul Mihail, netemându-se de îngrozire, nici slăbind cu mintea, a strigat cu glas mare: „Cinstesc sfânta icoană a Mântuitorului meu Iisus Hristos şi a Preacuratei Fecioare Maicii Lui, şi a celorlalţi sfinţi, şi mă închin lor; iar de porunca ta nu mă îngrijesc şi întru nimic o socotesc”. Iar Leon fiind înfruntat, s-a umplut de mânia cea de fiară şi a osândit pe mărturi­sitorul lui Hristos la izgonire. Deci Sfântul Mihail a răbdat multe şi amare mâhniri şi necazuri, fiind gonit din loc în loc, până ce a ajuns în lărgimea cerească şi a câştigat odihna cea veşnică. Astfel săvârşindu-şi alergarea cea bună, s-a împodobit cu îndoită cunună şi s-a adăugat lângă arhierei, ca un arhiereu, lângă mucenici, ca un mucenic, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru.

Sfânta Maria lui Cleopa – A fost verișoara Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, fiind legate printr-o prietenie sfântă. Maria lui Cleopa l-a urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos cu credință și nu l-a părăsit nici în ceasul pătimirilor și răstignirii. Sfintele mironosițe din care făcea parte și Maria lui Cleopa au ajutat lui Iosif din Arimateea și lui Nicodim să coboare trupul Domnului de pe Cruce și să-l așeze în mormânt. Dragostea Mariei lui Cleopa față de Mântuitorul Iisus Hristos și din faptul că în ziua îngropării o aflăm din nou la mormânt împreună cu Maria Magdalena (Matei 27, 61), iar în dimineața Sfintei Învieri s-a grăbit împreună cu celelalte femei mironosițe să ungă cu miresme trupul Domnului.

Maria lui Cleopa (gr. Μαρία ἡ τοῦ Κλωπᾶ) este una din femeile mironosițe, soția sau fiica lui Cleopa, și una din mai multele Marii din Noul Testament.

Maria lui Cleopa este explicit menționată ca atare doar în evanghelia după Ioan, ca fiind una din femeile prezente la crucificarea Domnului Iisus Hristos: „Și stăteau, lângă crucea lui Iisus, mama Lui și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena.” (Ioan 19, 25).

Eusebiu de Cezareea relatează că cronicarul Hegesippus (către anul 180) ar fi vorbit cu unul din strănepoții lui Iuda (ruda Domnului), care i-ar fi spus că Cleopa era fratele Dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului

Corabia care o ducea pe Sfânta Maria Magdalena în călătoria ei la Roma, împreună cu Maria lui Cleopa, imediat după evenimentele de la Cincizecime, spre plinirea poruncii Domnului să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, trecând pe lângă insula Zakynthos unde se afla calea pe mare spre Italia, din pricina furtunilor pe mare, a ancorat la țărmul Protobromi în NV‐ul insulei. În intervalul acesta până să repare corabia care a suferit pagube de la furtuna pe mare, Sfânta Maria Magdalena a propovăduit mântuitorul mesaj al Evangheliei locuitorilor care au găzduit‐o, cu mulți ani înainte de călătoriile apostolice ale Sfântului Apostol Pavel în Elada.

Sfânta Maria Magdalena și Sfânta Maria lui Cleopa în barcă în Zakynthos

În Zakynthos tradiția locală istorisește cum corabia care o ducea pe Sfânta Maria Magdalena în călătoria ei la Roma, împreună cu Maria lui Cleopa, imediat după evenimentele de la Cincizecime, spre plinirea poruncii Domnului să propovăduiască Evanghelia la toate neamurile, trecând pe lângă insula Zakynthos unde se afla calea pe mare spre Italia, din pricina furtunilor pe mare, a ancorat la țărmul Protobromi în NV‐ul insulei. În intervalul acesta până să repare corabia care a suferit pagube de la furtuna pe mare, Sfânta Maria Magdalena a propovăduit mântuitorul mesaj al Evangheliei locuitorilor care au găzduit‐o, cu mulți ani înainte de călătoriile apostolice ale Sfântului Apostol Pavel în Elada. Astfel, mica insulă Zakynthos este primul loc european unde s‐a întemeiat prima comunitate creștină. De aceea, locul care le‐a găzduit pe cele două Marii, din recunoștință, l‐au numit Maries. Locuitorii au păstrat vie amintirea venirii Sfintei Maria Magdalena și au construit o biserică în cinstea ei în secolul al XV‐lea. Biserica de astăzi cu plan treflat, cu două cupole, construită în 1844 (sau 1744), potrivit inscripției de pe zid, are un loc rezervat femeilor după modelul vechi. Există acolo o foarte frumoasă icoană veche „Nu Mă atinge” și o altă icoană mare unde sunt zugrăvite cele două femei sfinte, Maria Magdalena și Maria lui Cleopa. Acestora dreptcredincioșii din Zakynthos le‐au afierosit de curând o frumoasă bisericuță, exprimând astfel cinstirea acordată de vechea tradiție față de aceste două ucenițe ale lui Hristos. Pe 22 iulie 2010, la cererea Preasfințitului Mitropolit al insulei Zakynthos, Hrisostom (acum Dodonis) s‐a cerut de la Sfânta Mănăstire Simonos Petras să se trimită în Zakynthos mâna izvorâtoare de har a Sfintei Maria Magdalena. Astfel, Sfânta Maria Magdalena a vizitat și trupește pentru a doua oară, prin curata ei mână nestricăcioasă și vie, insula Zakynthos ca să binecuvinteze pe poporul ei, de vreme ce este prima uceniță a lui Hristos care a propovăduit în insulă Evanghelia.

VA URMA