MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 22 MAI 2020

Mulțumim prietenilor care au trimis urări cu prilejul zilei onomastice a soției, Sanda Elena Dicu și îi asigurăm de înalta noastră considerație!

Să aveți o săptămână minunată, prieteni!

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

Evenimente

· 334 i.Hr: Armata macedoneana condusa de Alexandru cel Mare il învinge pe pe imparatul persilor Darius al III-lea în batalia de la Granicos. Alexandru cel Mare (n. 356 iCh. la Pella in Macedonia -m. 323 iCh.). Bătălia de la Granicus (334 î.Hr.) este prima victorie obținută de Alexandru cel Mare în invazia Imperiului Persan. În pofida condițiilor nefavorabile, armata lui Alexandru i-a învins pe perșii conduși de Darius al III-lea, care au fugit. Alexandru i-a provocat la luptă pe generalii perși, omorând două dintre rudele lui Darius și fiind în pericol de a-și pierde și el viața. Din cronici reiese că macedonenii au pierdut doar 115 oameni. În urma victoriei, Alexandru a cucerit vestul Asiei Mici, iar majoritatea orașelor s-au grăbit să-i deschidă porțile.

· 1377: Papa Grigore al XI-lea emite cinci bule papale care denunță doctrinele teologului englez John Wycliffe. John Wycliffe (cunoscut de asemenea sub numele de Wyclif, Wycliff, sau Wickliffe) (n. cca.1320 la Ipreswell (actualmente Hipswell), Yorkshire, Anglia – d. 31 decembrie 1384 la Lutterworth (lângă Leicester)). John Wycliffe a fost un teolog englez care a invocat laicizarea proprietăților ecumenice în Anglia. John Wycliffe a invocat limitarea influenței bisericești asupra puterii politice laice în Anglia. Una din cele mai importante contribuții controversate a fost traducerea Vechiului Testament și cea a Noului Testament în limba engleză, care sunt fundamentul versiunii consacrate a Bibliei Regelui James. Una din figurile istorice cele mai importante care au fost influențate de John Wycliffe a fost Jan Hus, (1369 – 1415)

· 1455: Războiul celor Două Roze: în prima bătălie de la St Albans, Richard, Duce de York învinge și capturează pe regele Henric al VI-lea al Angliei. Războiul celor Două Roze (1455–1485) este numele sub care mai este cunoscut războiul civil purtat cu intermitență pentru tronul Angliei între susținătorii Casei de Lancaster și cei ai Casei de York. Henric al VI-lea (6 decembrie 1421 – 21 mai 1471), rege al Angliei 1422 – 1461 (deși cu un regent până în 1437) și apoi între anii 1470 – 1471; în perioada 1422–1453 a fost pretendent la tronul Franței.

· 1807: Un mare juriu il acuză pe vicepresedintele Statelor Unite, Aaron Burr, de tradare. In Constitutia Statelor Unite se spune ca acuzatia de trădare poate să fie admisa daca este dovedita printr-un act făţiş si de martura a cel putin doi oameni. Intru-cat la audieri nu s-au prezentat doi martori, Burr a fost achitat la 1 septembrie, în ciuda influentei politice exercitata de Administratia Jefferson.

· 1809: In batalia de la Aspern-Lessing de langa Viena, armatele conduse de Napoleon sunt pentru prima data respinse de catre o armata straina, armata austriacă, aflata sub comanda Arhiducelui Carol, care le-a impiedicat sa traverseze Dunarea.

· 1848: (10 mai s.v.) Se constituie Comitetul revoluționar din Valahia, compus din Ion Ghica, Nicolae Bălcescu, Constantin Bălcescu, Al. C. Golescu (Negru), C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion C. Brătianu, Cezar Boliac (Albu), Radu Golescu, Ion Heliade Rădulescu și Ion Cîmpineanu. Se adoptă un program al revoluției în 22 de articole, urmărind satisfacerea revendicărilor fundamentale imediate ale burgheziei pentru cucerirea puterii politice, prevederea cea mai înaintată fiind cuprinsă în articolul 13 (emanciparea și împroprietărirea clăcașilor prin despăgubire) și se stabilește ziua de 9 / 21 iunie, pentru declașarea revoluției din Valahia.

· 1848: In Martinica este abolita sclavia.

· 1858: Începe Conferința reprezentanților celor șapte puteri de la Paris, privind organizarea Principatelor Române La 22 mai 1858, stil nou (10 mai 1858, stil vechi) începe Conferința reprezentanților celor șapte puteri (Marea Britanie, Franța, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) de la Paris, privind organizarea Principatelor Române. Prin Conferința de la Paris, se stabilește viitorul statut politic, social și administrativ al Principatelor hotarandu-se in principal urmatoarele: - cele două țări vor purta numele de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare cu domn, guvern și adunare legislativă proprie;
- sa se înființeaze Comisia Centrală pentru alcătuirea legilor de interes comun pentru ambele Principate, cu sediul la Focșani;
- sa se desființeze privilegiile și rangurile boierești;
- sa se instituie responsabilitatea ministerială;
- sa se reglementeze prin lege relațiile dintre proprietari și țărani. Deciziile luate la Conferința de la Paris au devenit lege fundamentală a țării, rămînînd în vigoare pînă în 1864.

· 1859: Regele Francisc al II-lea urmează în Regatul celor Două Sicilii tatălui său Ferdinand al II-lea. Francisc al II-lea (italiană Francesco II, botezat Francesco d’Assisi Maria Leopoldo, 16 ianuarie 1836 – 27 decembrie 1894), a fost rege al Regatului celor Două Sicilii din 1859 până în 1861. A fost ultimul rege al Regatului celor Două Sicilii. Invaziile succesive ale lui Giuseppe Garibaldi și Victor Emmanuel al II-lea al Sardiniei au dus la sfârșitul domniei sale și la marcarea primului eveniment major din unificarea Italiei. După ce a fost detronat, regatul celor Două Sicilii și regatul Sardiniei s-au unit cu nou formatul regat al Italiei. Ferdinand al II-lea (Ferdinando Carlo, 12 ianuarie 1810 – 22 mai 1859) a fost rege al Celor Două Sicilii din 1830 până la moartea sa.

· 1865: La Viena, s-a incheiat o Conventie romano-austriaca privind reglementarea serviciului telegrafic.

· 1879: Parlamentul ungar a votat o lege scolara care viza maghiarizarea fortata a natiunilor asuprite, prevedea obligativitatea predarii limbii maghiare in toate scolile elementare din teritoriile anexate de Ungaria, inclusiv in scolile confesionale romane. Decizia a iscat un sir de proteste, in special din partea mitropolitilor de Sibiu si de Blaj si ale conducatorilor celorlalte minoritati nationale.

· 1892: Dr. Washington Sheffield, un dentist din Statele Unite, a inventat tubul de pastă de dinţi. Acest tub era făcut dintr-un metal uşor, pana la acea data pasta de dinti fiind vanduta în borcane de sticla. Înca din 1841, tuburi de acest gen erau folosite de pictori pentru pictura în ulei, ceea ce i-a dat ideea de a folosi astfel de tuburi, pentru ambalarea pestei de dinti. Din 1953 tuburile de metal au inceput sa fie înlocuite cu tuburi de polietilenă.

· 1900: Si-a inceput activitatea agentia de stiri Associated Press.

· 1918: Regele Ferdinand I al României a vizitat localitățile Tighina, Cetatea Albă, Arciz, Bolgrad și Reni, din Basarabia reunificate cu România. După vizita sa la Hotin, Bălți și Chișinău, regele Ferdinand I al României a vizitat localitățile Tighina, Cetatea Albă, Arciz, Bolgrad și Reni, recent reunificate cu România. După vizitarea orașului Reni, monarhul s-a îndreptat spre București. Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa.

· 1937: La Sofia, a fost incheiata o Conventie intre Romania si Bulgaria, referitoare la exploatarea liniilor regulate de comunicatii aeriene.

· 1939: Al Doilea Război Mondial: Germania și Italia semnează Pactul Steel. La 22 mai 1939: Hitler si Mussolini semneaza „Pactul de Otel”. Conform denumirii sale oficiale, ” Pactul de prietenie și alianță dintre Germania și Italia” , a fost o înțelegere între Italia Fascistă și Germania nazistă, semnata la Berlin, de către miniștrii de externe ai respectivelor țări, contele Galeazzo Ciano și Joachim von Ribbentrop. Pactul a fost format din două părți: prima a fost o declarație de cooperare dintre Germania și Italia, în vreme ce partea a doua, „Protocolul secret adițional”, prevedea o politică comună militară și economică. Dictatorul italian Benito Mussolini a fost cel care a dat supranumele de „Pactul de Oțel”, după ce a renunțat la denumirea de „Pactul de Sânge”, ca urmare a sfaturilor consilierilor săi.

· 1942: Mexicul intra in cel de-al doilea razboi mondial de partea Aliatilor.

· 1947: Preşedintele american Harry S. Truman a promulgat legea prin care S.U.A. a acordat un ajutor financiar şi militar Turciei si Greciei de 400 de milioane de dolari, în scopul stopării răspândirii comunismului în Europa. Truman a conceput Planul Marshall menit sa ajute la reconstruirea economiilor devastate de razboi in Europa de Vest şi să sprijine guvernele democratice. Germania Occidentala a devenit un aliat democratic al Statelor Unite. Truman fost foarte activ si in constituirea primei alianţe militare occidentale in timp de pace, cunoscut sub numele de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, sau NATO, pentru a asigura protectia lumii libere impotriva pericolului reprezentat de comunism. Doctrina Truman a încercat să ingradească răspândirea comunismului prin sprijinirea democraţiei pretutindeni in lume. Harry S. Truman (n. 8 mai 1884 – d. 26 decembrie 1972) a fost al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945–1953). În calitate de vicepreședinte ales în 1944 împreună cu președintele Franklin D. Roosevelt, Truman a devenit președinte la 12 aprilie 1945, când Roosevelt a murit după câteva luni în care sănătatea sa s-a deteriorat. În timpul președinției lui Truman, Statele Unite au încheiat cu succes participarea la al Doilea Război Mondial; imediat după conflict, tensiunile cu Uniunea Sovietică au escaladat, iar perioada a marcat începutul Războiului Rece.

· 1947: Revolta deținuților de la Pitești. Temniţele erau lipsite de medicamente, iar mizeria era înfiorãtoare. Febra tifoidã şi tifosul exantematic au început sã-i afecteze mai întâi pe deţinuţii de drept comun, 18 bolnavi fiind internaţi în Spitalul I. C. Brãtianu. Situaţia a devenit gravã şi, la indicaţiile doctorului Popescu, s-au adus medicamente din depozitul Inspectoratului Sanitar Piteşti. Soluţii existau, dar autoritãţile nu s-au deranjat decât atunci când epidemia tindea sã treacã de zidurile penitenciarului. Se poate remarca indiferenţa pentru vieţile deţinuţilor, oricum urmau să fie exterminaţi ca duşmani ai poporului, dar autorităţile dădeau dovadă de o inconştienţă ieşită din comun atunci când favorizau dezvoltarea unui focar de tifos exantematic şi febră tifoidă la circa 120 km de capitala ţării. Nici nu se gândeau la vieţile piteştenilor. Deţinuţii s-au plâns şi de alimentele primite. Dr. Ştefan din Sibiu considera cã s-a dat hranã având doar 570 de calorii, dar apoi s-a trecut la noi economii şi s-a ajuns la 300 de calorii. Mâncarea se compunea din ciorbã de lobodã porceascã şi un fel de spanac, iar apa de bãut era plinã de viermi3. Dupã calculele specialiştilor în nutriţie, orice om are nevoie de 2.300 de calorii zilnic dacã se odihneşte4. Avocatul Furlungeanu critica deschis conducerea instituţiei pentru rãul tratament aplicat deţinuţilor, arestarea oamenilor fãrã mandat şi pentru dorinţa de a-i transforma în tuberculoşi prin politica de înfometare. Adică era evidentă dorinţa regimului de a trece la lichidarea românilor prin înfometare şi boli, ceva ce ar fi părut normal în vremuri de lipsuri. Cum protestele în faţa comisiei medicale au rãmas fãrã rezultate vizibile, deţinuţii s-au revoltat în ziua de 22 mai 1947. Paharul a fost umplut de interzicerea vizitelor din partea rudelor şi prin reţinerea pachetelor cu alimente. Nu se trimiteau alimente decât prin poştã, livrãrile se fãceau lent şi mâncarea stricatã a provocat trei intoxicaţii grave. Agitaţia a fost deosebit de puternicã şi, pentru evitarea surprizelor, gardienii s-au retras din secţii « de teama furiei ce o prezentau deţinuţii ». Țipetele privind înfometarea n-au dat bine la imaginea strãlucitoare din propagandă a regimului şi conducerea a cãutat soluţii. Mãsurile au dovedit încã o datã lipsa de interes pentru oameni, caracterul antiromânesc total al stăpânilor de la Bucureşti. S-a întãrit paza în şi în preajma închisorii, iar Oficiul P. T. T. a fost obligat sã urgenteze expedierea coletelor trimise de rude5. Secera foametei a continuat să taie vieţi în închisoare şi în afara ei. Revolta din închisoarea Piteşti demonstreazã cã regimurile totalitare sunt favorizate de supunerea oamenilor normali în faţa celor care deţin puterea şi de dezbinarea pe diferite criterii a societãţii. Autoritãţile din judeţul Argeş erau preocupate sã-i prindã pe cei care lansau zvonuri privind deportarea reacţionarilor în URSS decât sã rezolve problemele reale ale ţãrii. Omenirea a fost întotdeauna nefericitã fiindcă s-a lãsat condusã de instincte şi ideologii, iar raţiunea şi cumpãtarea au rãmas doar pentru filosofi. Condiţiile din închisoarea Piteşti au demonstrat cã un regim totalitar este incapabil sã asigure hrana oamenilor de rând, chiar dacã declarã oficial cã luptã pentru fericirea poporului. Regimul Groza a reuşit sã depãşeascã standardele din temniţe în întreaga ţarã în acelaşi an de groazã. Dacă deţinuţii mai primeau ceva hrană, situaţia în plasa Cuca uimea prin existenţa a 11.878 de persoane lipsite complet de alimente în februarie 1947. Peste 80% din populaţia Moldovei era subnutritã şi zeci de familii piereau de foame în timp ce produsele alimentare treceau Prutul6. Autorităţile au avut grijã sã-şi acopere faţa inumanã prin trecerea în actele de deces a altor cauze decât foametea. Minciuna a fost dozată cu mult peste necesarul menţinerii la putere şi a devenit trăsătura esenţială a adepţilor ideologiei roşii. Falimentul agriculturii demonstra cã regimul comunist nu se poate menţine decât prin teroare

· 1948: Guvernul Petru Groza îi retrage cetățenia regelui Mihai I și altor membri ai familiei regale. În 1997, fostului rege Mihai i se redă cetățenia română. În noiembrie 1947 Regele Mihai a călătorit la Londra la nunta viitoarei regine Elisabeta a II-a, ocazie cu care a cunoscut-o pe prințesa Ana de Bourbon-Parma, care urma să-i devină soție. Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”, conform unor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că «mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos»”. Potrivit propriei sale relatări, regele Mihai nu a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. După întoarcerea sa în România Mihai a fost silit să abdice la 30 decembrie 1947. Comuniștii au anunțat abolirea monarhiei și instaurarea unei republici populare și au transmis la radio înregistrarea proclamației regelui despre propria sa abdicare. În ședința extraordinară din 30 decembrie 1947 a cabinetului, Petru Groza a declarat următoarele: „Doamnă și domnilor miniștri, vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – așa cum este scris aici – că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea dezvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noștri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie. Prin urmare, și actul acesta este la fel cu celelalte acte din istoria guvernării noastre. Vreau să se știe pretutindeni – și aceasta este foarte important – că lucrul acesta s-a făcut cu cumințenie, la timpul său. Noi mergem înainte pe drumul nostru, cu minimum de zguduiri la maximum de foloase. Vom îngriji ca fostul rege să plece liniștit, așa cum se cuvine, pentru ca nimeni să nu poată avea un cuvânt de reproș pentru acela care, înțelegând glasul vremurilor, s-a retras”. La 3 ianuarie 1948, Regele Mihai a fost silit să părăsească țara, urmat la peste o săptămână, de principesele Elisabeta de România și Ileana de Habsburg, care, potrivit ziarului The New York Times, au colaborat atât de strâns cu rușii, încât au devenit cunoscute drept «mătușile roșii» ale Regelui.

· 1960: Un cutremur de 9,5 pe scara Richter a lovit Chile; cel mai puternic seism înregistrat.

· 1972: A avut loc Conferinta nationala a scriitorilor din Romania socialista, convocata in scopul stabilirii sarcinilor de viitor ale scriitorilor, in lumina Plenarei CC al PCR din 1971. Cu aceasta ocazie s-a elaborat un program pentru infaptuirea “minirevolutiei culturale” in Romania, dupa modelul “revolutiei culturale” chineze.

· 1990: Microsoft lansează sistemul de operare Windows 3.0.

· 1990: Yemenul de Nord și de Sud sunt unite și formează Republica Yemen. Yemen, oficial Republica Yemen este o țară în Orientul Mijlociu situată în Peninsula Arabă în sud-vestul Asiei. Cu o populație de circa 23.580.000 locuitori, Yemen este mărginită de Arabia Saudită la nord, Marea Roșie la vest, Marea Arabă și Golful Aden la sud, și Oman la est. Teritoriul Yemenului include peste 200 insule, cea mai mare fiind Socotra, la cam 415 km la sudul Yemenului, lângă coasta Somaliei.

· 1992: Tinerele state independente Bosnia-Hertegovina, Croatia si Slovenia se alatura Organizatiei Natiunilor Unite.

· 1997: Presedintele rus Boris Eltin l-a numit pe generalul-locotenent Viktor Cecevatov in functia de sef al Statului Major al armatei ruse. Eltin i-a demis in aceeasi zi, pe ministrul rus al Apararii Igor Rodionov si pe seful Statului Major, Viktor Samsonov, acuzandu-i ca nu au depus eforturi in vederea reformarii fortelor armate.

· 2004: În capitala Spaniei, Madrid, are loc căsătoria dintre Prințul Felipe și jurnalista Letizia Ortiz Rocasolano.

· 2005: Ziariștii români răpiți în Irak au fost eliberați. Intr-un comunicat al Presedintiei Romaniei s-a precizat: “Cei trei cetateni romani, Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci si Ovidiu Ohanesian, precum si cetateanul american de origine irakiana, Mohammad Munaf se afla de astazi, 22 mai, incepand cu ora 13.44, sub controlul autoritatilor romane. Cei patru sunt teferi si nevatamati si vor fi adusi in tara in cel mai scurt timp.” Ziaristii Marie Jeanne Ion, Sorin Miscoci – ambii de la postul de televiziune Prima, si Ovidiu Ohanesian – de la cotidianul “Romania libera”, si Mohammad Munaf au fost rapiti in data de 28 martie, in Bagdad, de o grupare necunoscuta.Ziaristi romani rapiti Imediat dupa acest incident omul de afaceri roman de origine siriana Omar Hayssam a anuntat ca rapitorii l-au contactat telefonic si au cerut 4 milioane de dolari. La doua zile dupa incident, postul de televiziune arab al-Jazzera a prezentat pe post o caseta cu imagini ale celor rapiti, iar in 31 martie au aparut si primele fotografii cu ziaristii, in care acestia isi prezentau actele de identitate. Tara intreaga a fost cuprinsa de isterie. S-au facut scenarii, au aparut teorii, pentru ca in data de 4 aprilie postul OTV sa anunte eliberarea acestora. Stirea s-a dovedit falsa, insa a alimentat si mai mult zvonurile. In tot acest timp, autoritatile au incercat sa gestioneze o criza nemaintalnita pana atunci in Romania. Pe 11 aprilie, Administratia Prezidentiala a comunicat ca exista informatii ca ziaristii sunt in viata. Omul de afaceri Omar Hayssam a inceput sa fie audiat pentru implicarea in rapire. In acest timp, s-au organizat mitinguri de solidaritate cu cei patru si s-au facut apeluri pentru eliberarea lor. Un prim episod al crizei care a socat populatia s-a inregistrat pe 22 aprilie, cand rapitorii s-au identificat – precizand ca fac parte din Brigazile Mu’adh Bin Jabal – si au trimis un ultimatum autoritatilor de la Bucuresti. In mesaj s-a precizat ca ostaticii vor fi executai daca in patru zile Romania nu isi va retrage trupele din Irak. Evenimentele au inceput sa se precipite, iar in 26 aprilie redactorul sef al departamentului de Stiri Prima Tv a primit un telefon, de la capatul celalalt al firului fiind difuzata o caseta audio in care cei trei ziaristi implorau sa sa faca orice pentru eliberarea lor. Cameramanul Sorin Miscoci a spus atunci ca va fi primul executat. Ultimatumul a fost prelungit cu 24 de ore. Tensiunea a atins cote maxime dupa ce, in aceeasi zi, al-Jazzera a difuzat o noua inregistrare care a facut lumea intreasa sa tresara: Ovidiu Ohanesian era ras in cap, iar Sorin Miscoci aparea imbracat in portocaliu, adica in “Camasa mortii”. Autoritatile au solicitat prelungirea ultimatumului, la inceputul lunii mai Presedintia confirmand ca ziaristii sunt vii. Negocierile cu rapitorii au continuat prin toate sursele fara sa se comunice insa mersul lucrurilor. Sporirea violentelor in Irak a ingreunat comunicarea, dupa cum au precizat oficialii de la Bucuresti, astfel ca pana pe 21 mai informatiile au fost mai mult decat putine. Apoi a venit si vestea eliberarii ziaristilor. Cei trei s-au intors in tara in 23 mai, la orele amiezii, iar Mohammad Munaf a fost preluat in custodie de autoritatile americane. Omul de afaceri romano-sirian Omar Hayssam a fost singura persoana judecata pentru rapirea jurnalistilor. Acesta a fost eliberat din arest pe 28 aprilie 2006, dupa ce medicii au precizat ca nu mai suporta regimul de detentie, Hayssam suferind de cancer. La scurt timp, acesta a fugit clandestin din tara.

· 2009: Conventul General din Debrecen a reînffințat Biserica Reformată Maghiară din care fac parte și cele două episcopii ale Bisericii Reformate din România.

· 2010: F.C. Internazionale Milano câștigă Liga Campionilor 2009-2010.

· 2012: Tokyo Skytree este deschis pentru public. Este cel mai înalt turn din lume (634 m) și a doua structură cea mai înaltă din lume, după Burj Khalifa (829,8 m).

Nașteri

* 1570: Johann al II-lea, Duce de Saxa-Weimar (Johann Maria Wilhelm) (22 mai1570 – 18 iulie 1605), a fost Duce de Saxa-Weimar și Jena din 1602 până la moartea sa.

A fost al doilea fiu al lui Johann Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar și al soției acestuia, Dorothea Susanne de Simmern.

Tatăl său a murit în 1573, când Johann avea doar trei ani. Cum la acel moment fratele său mai mare, Friedrich Wilhelm I era de asemenea minor (11 ani), ducatul de Saxa-Weimar a fost guvernat de o regență. În 1586 fratele său a preluat puterea în ducat. Acesta a murit în 1602 și ducatul a fost moștenit de Johann deoarece nepoții lui de frate erau minori.

Johann a fost mai interesat de științele naturale și artă decât de politică și a preluat regența ducatului împotriva voinței sale. Însă în 1603 când nepoții i-au cerut moștenirea, el a refuzat. În cele din urmă, Johann și nepoții săi au semnat un tratat prin care au împărțit ducatul: Altenburg a fost luat de fiii lui Friedrich Wilhelm I și Weimar-Jena a rămas la Johann.

Linia de Saxa-Altenburg s-a stins în 1672 și întreaga moștenire a trecut liniei de Saxa-Weimar, descendenților lui Johann.

La Altenburg la 7 ianuarie 1593, Johann s-a căstorit cu Dorothea Maria de Anhalt (n. 2 iulie 1574 - d. 18 iulie 1617).^[1] Ei au avut 12 copii:

Johann Ernest I, Duce de Saxa-Weimar (n. Altenburg, 21 februarie 1594 – d. Sankt Martin, Ungaria, 6 decembrie 1626).
Christian Wilhelm (n./d. 6 aprilie 1595, Altenburg).
Frederick (n. Altenburg, 1 martie 1596 – ucis în bătălie, Fleurus, Belgia, 19 august 1622).
Johann (n. Weimar, 31 martie 1597 – d. Weimar, 6 octombrie 1604).
Wilhelm, Duce de Saxa-Weimar (n. Altenburg, 11 aprilie 1598 – d. Weimar, 17 mai 1662).
fiu (Altenburg, 11 aprilie 1598), geamăn cu Wilhelm.
Albert al IV-lea, Duce de Saxa-Eisenach (n. Altenburg, 27 iulie 1599 – d. Eisenach, 20 decembrie 1644).
John Frederick (n. Altenburg, 19 septembrie 1600 – d. Weimar, 17 octombrie 1628).
Ernest I, Duce de Saxa-Gotha (b. Altenburg, 25 decembrie 1601 – d. Gotha, 26 martie 1675).
Frederick Wilhelm (n. Weimar, 7 februarie 1603 – d. Georgenthal, 16 august 1619).
Bernhard (n. Weimar, 6 august 1604 – d. Neuenburg, 18 iulie 1639), Conte de Franken (1633).
Johanna (n. Weimar, 14 aprilie 1606 – d. Weimar, 3 iulie 1609).

Johann al II-lea

* 1636: Ferdinand Albert (germană Ferdinand Albrecht; 22 mai 1636 – 25 aprilie1687), a fost Duce de Brunswick-Lüneburg și prinț de Brunswick-Wolfenbüttel-Bevern din 1667 până la moartea sa.
Ferdinand Albert a fost al treilea fiu al lui August al II-lea de Brunswick-Wolfenbüttel. După decesul tatălui său în 1666, cei trei fii au început lupta pentru moștenire; Ferdinand Albert a primit un palat la Bevern, drepturi feudale și o sumă de bani în schimbul cedării pretențiilor sale asupra guvernării Wolfenbüttel, care urma să fie condusă în comun de către frații săi mai mari.

Ferdinand Albert s-a căsătorit cu Christine (30 octombrie 1648 - 18 martie 1702), fiica lui Frederic, Landgraf de Hesse-Eschwege, în 1667. Ei au avut următorii copii care au atins vârsta adultă:

Sofia Eleanora (1674–1711), a murit fără copii
Augustus Ferdinand (1677–1704), a murit fără copii
Ferdinand Albert (1680–1735)
Ferdinand Christian (1682–1706), a murit fără copii
Ernest Ferdinand (1682–1746)
Henry Ferdinand (1684–1706), a murit fără copii

Ferdinand Albert I

· 1688: S-a nascut poetul englez Alexander Pope; (d.1744).

· 1770: Prințesa Elisabeta a Regatului Unit (d. 1840)

· 1808: Gérard de Nerval, având numele adevărat Gérard Labrunie (n. 22 mai1808, Paris — d. 26 ianuarie 1855, Paris), a fost un poet francez.
Fiu al lui Étienne Labrunie, medic militar, și al soției acestuia, Marie-Antoinette Laurent, fiică a unui negustor de albituri de pe strada Coquillère, Gérard de Nerval s-a născut la 22 mai 1808, pe la orele 20, cu numele adevărat Gérard Labrunie, la Paris, la numărul 96, pe strada Saint-Martin (acum la numărul 168). A doua zi, pe 23 mai, a fost botezat la Saint-Merri, iar câteva luni mai târziu a fost încredințat unei doici de la Loisy, aproape de Mortefontaine.

Opere principale

Voyage en Orient (1851)
La Bohème galante (1852)
Lorely, souvenirs d’Allemagne (1852)
Les Illuminés (1852)
Petits châteaux de Bohème (1853)
Les Filles du feu : Angélique, Sylvie, Jemmy, Isis, Émilie, Octavie, Pandora, Les Chimères (1854)
Promenades et souvenirs (1854)
Aurélia ou le rêve et la vie (1855)
Les Chimères (1854)

Opere diverse

Napoléon et la France guerrière, élégies nationales (1826)
Napoléon et Talma, élégies nationales nouvelles (1826)
L'académie ou les membres introuvables (1826), comedie satirică în versuri
Le Peuple (1830), odă
Nos adieux à la Chambre des Députés ou « allez-vous-en, vieux mandataires » (1831)
La Main de gloire, histoire macaronique (1832)
Odelettes (1834)
Piquillo (1837), dramă
L'Alchimiste (1839), dramă
Léo Burckart (1839), dramă (în colaborare cu Alexandre Dumas)
Raoul Spifame, seigneur des Granges (1839), biografie romanțată, publicată apoi în Les Illuminés
Histoire véridique du canard, publicat în Le Diable à Paris, Hetzel, 1845 și reunit cu Monographie de la presse parisiennede Honoré de Balzac. Jean-Jacques Pauvert éditeur, 1965. pp. 9-23
Scènes de la vie orientale (1846–1847)
Le Marquis de Fayolle (1849), roman-foileton neterminat
Les Monténégrins (1849), dramă
Le Diable rouge, almanach cabalistique pour (1850)
Le Chariot d’enfant (1850), dramă
Les Confidences de Nicolas (1850), publicată apoi în Les Illuminés (Édition critique de Michel Brix, 2007)
Les Nuits du Ramazan (1850)
Les Faux Saulniers, histoire de l’abbé de Bucquoy (1851)
L'Imagier de Harlem (1852), dramă
Contes et facéties (1852)
Une allée du Luxembourg

TRADUCERI

Johann Wolfgang von Goethe, Faust (1828)
Poésies allemandes (română Poezii germane) care cuprinde autori precum Klopstock, Goethe etc. (1830)

Gérard de Nerval, fotografie de Nadar

· 1813: Richard Wagner, compozitor german (d. 1883). Richard Wagner este unul dintre cei mai mari compozitori din secolul al nouăsprezecele. Influenţa lui Wagner in muzica, în special în lumea operei a fost imensa.Creaţia wagneriană a avut o influenţă covârşitoare asupra evoluţiei ulterioare a muzicii. Compozitori ca Anton Bruckner,Gustav Mahler,Claude Debusy, (la începutul activităţii sale),Arnold Schonberg, Richard Strauss s-au dezvoltat sub influenta acestui mare muzician. Este autorul unor opere geniale: Tannhäuser, Olandezul zburător, Parsifal”, monumentala tetralogie Inelul Niebelungilor, Tristan si Isolda, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”.
* 1814: Hermann, Prinț de Wied (germană Wilhelm Hermann Karl Fürst von Wied; 22 mai 1814 – 5 martie 1864) a fost nobil german, fiul cel mare al lui Johann August Karl, Prinț de Wied. A fost tatăl reginei Elisabeta a României.

Hermann a fost al doilea copil și primul fiu al Prințului Johann August Karl de Wied (1779–1836) și al Prințesei Sophie Auguste de Solms-Braunfels(1796–1855).

La 20 iunie 1842 Hermann s-a căsătorit la Biebrich cu Prințesa Marie de Nassau (1825–1902), fiica Ducelui Wilhelm de Nassau și a primei lui soții, Prințesa Louise de Saxa-Hildburghausen.

Cuplul a avut trei copii:

Prințesa Elisabeta de Wied (29 decembrie 1843 – 3 martie 1916); s-a căsătorit cu Carol I al României.
Wilhelm, Prinț de Wied (22 august 1845 – 22 octombrie 1907); s-a căsătorit cu Prințesa Marie a Țărilor de Jos, au avut copii.
Prințul Otto de Wied (22 noiembrie 1850 – 18 februarie 1862)

Hermann
Prinț de Wied

· 1844: Mary Cassatt, pictoriță americană (d. 1926)

· 1856 - S-a născut Wilhelm Schwarzfeld, ebraist, istoric, publicist (m.22.02.1894).

· 1859: S-a nascut Sir Arthur Conan Doyle, scriitor englez, creatorul detectivului Sherlock Holmes. Celebrul autor s-a nasscut la Edinburg din parinti irlandezi si a studiat la o scola iezuita. Sir Arthur Conan Doyle (n. 22 mai 1859 – d. 7 iulie 1930), romancier britanic, celebru pentru a-l fi creat pe Sherlock Holmes – primul detectiv care apare într-o serie de romane poliţiste. Din 1876 pana in 1881 a studiat Medicina la Universitatea din Edinburgh, pentru ca apoi sa se imbarce pe un vas in calitate de medic. A inceput sa scrie diverse povestiri, debutul sau avand loc intr-o publicatie din localitatea natala. Dupa cativa ani, s-a dedicat serios scrisului si a lansat personajul Sherlock Holmes odata cu publicarea volumului “Un studiu in stacojiu”. Eroul cartii era inspirat de un profesor pe care scriitorul l-a avut in facultate. A fost casatorit de doua ori si a fost tatal a cinci copii. A fost extrem de interesat de spiritism, devenind un bun priten al magicianului Houdini. A incetat din viata la 7 iulie 1930, fiind inmormantat in Cimitirul bisericii din Minstead in the New Forest, din Hampshire, Anglia.

Statuia lui Sherlock Holmes la Meiringen (Cantonul Berna, Elveția).

În 1890 Doyle a obținut o diplomă în oftalmologie la Viena; în 1891 s-a mutat la Londrapentru a deschide un cabinet de oftalmologie. A avut astfel mai mult timp pentru scris dar în noiembrie 1891 îi scria mamei sale: „Mă gândesc să-i vin de hac lui Holmes... s-o închei odată pentru totdeauna cu el. De fapt el mă împiedică să mă concentrez asupra unor lucruri mai importante.” În decembrie 1893 și-a pus planul în aplicare pentru a se dedica scrierii unor romane istorice, sacrificându-l pe Holmes într-o scenă în care acesta îl înfrunta pe profesorul Moriarty, dușmanul lui de moarte. Amândoi sar într-o cascadă și își găsesc sfârșitul în povestirea „Ultima problemă”. Publicul a reacționat însă prompt și Doyle a fost forțat să revină asupra deciziei sale. În povestirea „The Adventure of the Empty House”, Doyle a recurs la o explicație ingenioasă pentru a-l „reînvia” pe Holmes, și anume că doar Moriarty a murit, iar Holmes, care avea și alți dușmani, a preferat să o facă pe mortul. Sherlock Holmes este personajul principal în 56 povestiri și patru romane a lui Doyle.

Povestiri cu Sherlock Holmes

Povestiri cu Profesorul Challenger

Romane istorice

Compania albă (1891)
Micah Clarke (1888)
Marea umbră (1892)
Refugiații (publ. 1893, scris 1892)
Unchiul Bernac (1897)
Sir Nigel (1906)

Alte opere

Declarația lui J. Habakuk Jephson (1883), o povestire despre istoria naufragiului navei Mary Celeste
Misterul lui Cloomber (1889)
Firma Girdlestone (1890)
Căpitanul Stelei Polare și alte povestiri (1890)
Faptele lui Raffles Haw (1891)
Dincolo de oraș (1892)
În jurul lămpii roșii (1894)
Parazitul (1894)
Scrisorile lui Stark Munro (1895)
Rodney Stone (1896)
Cântece de vitejie (1898)
Tragedia lui The Korosko (1898)
Duetul (1899)
Marele război bur (1900)
Aventurile brigadierului Gerard (1903)
Prin ușa magică (1907)
Crima din Congo (1909)
Noua revelație (1918)
Un mesaj esențial (1919)
Povești ale terorii și misterului (1923)
Istoria spiritismului (1926)

Sir Arthur Connan Doyle

· 1865: Constantin Jiquidi (n. 22 mai 1865, Iași - d. 15 decembrie 1899, București) a fost un desenator și caricaturist român, tatăl graficianului Aurel Jiquidi (1896 - 1962).

Părinții săi, Panait Jiquidi și Ecaterina, născută Cartu-Romano, țineau la Iași un hotel-restaurant modest, denumit „Au Château des Fleurs”.^[1]

Constantin Jiquidi a debutat la vârsta de 17 ani cu Tipuri din Iași, apoi a colaborat la revista umoristică ieșeană „Bobârnacul”, fiind recunoscut ca un mare talent. Consacrarea definitivă s-a produs odată cu apariția, tot la Iași, a primului volum al albumului Caricaturi (1889).^[1]

În 1889 s-a stabilit definitiv în București^[1], unde a fost pentru o scurtă perioadă unul dintre cei mai apreciați desenatori ai capitalei, până la decesul său la numai 34 de ani, cauzat de ftizie.^[2]

A colaborat cu I.L.Caragiale, ca grafician, la Moftul român.^[3]

A fost probabil primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista „Amicul Copiilor”, în 1893

Constantin Jiquidi
Autoportret

* 1893: S-a nascut omul politic si economistul roman Armand Calinescu. Armand Călinescu (n. 4 iunie 1893, Pitești – d. 21 septembrie 1939, București) om politic, prim-ministru, ministru și economist român. A murit asasinat de un comando legionar, in ziua de 21 septembrie 1939.

* 1902: Ion Călugăru, pseudonimul lui Ștrul Leiba Croitoru, (n. 14 februarie 1902, Dorohoi - d. 22 mai 1956, București) a fost un prozator, romancier, dramaturg și gazetar de origine evreiască, avangardist român, parte a mișcării artistice a expresionismului și suprarealismului românesc

Studii primare la Dorohoi, studii liceale la liceul Matei Basarab din Bucureștipe care nu-l termină, în ciuda sprijinului acordat de profesorul de latină, Eugen Lovinescu. Este coleg de liceu cu Sașa Pană. A scris în revistele avangardiste, precum Contimporanul, Unu, Integral, dar a colaborat și la revista lui Nae Ionescu, Cuvântul, unde se împrietenește cu Mihail Sebastian.

A debutat cu o culegere de povestiri umoristice, Caii lui Cibicioc. Publică ulterior două cărți de proză în spiritul avangardismului, Paradisul static și Abecedar de povestiri populare. După 1930 însă, se concentrează în proză asupra reprezentarea literală a mișcărilor sociale, mizeria maselor, huzurul și intrigile din lumea marelui capital și lupta clasei muncitoare. În ultimii săi ani de viață, scrie și piese de teatru precum Clovnul care gândește sau Ion și Salomeea.

Opera:

Caii lui Cibicioc. Schițe fără umor, 1923
Haiducul Codău, moartea poterelor, bucuria văduvelor, 1924
Paradisul static, 1926
Abecedar de povestiri populare, editura unu, București, 1930 (tiraj de 200 de exemplare afară din comerț)
Omul de după ușă, 1931
Charlot, Editura Vremea, București, 1933
Don Juan cocoșatul, 1934
Erdora, Colecția "Rosidor", Editura „Națională-Ciornei” S.A, 1934 (ediție numerotată)
De la cinci până la cinci, 1935
Copilăria unui netrebnic, 1936 (retipărit în 1962 la Editura pentru Literatură și în1996 la Editura Hasefer)
Trustul, 1937 (retipărit în 1956 la Editura Tineretului)
Ion și Salomeea: Scenariu dramatic. Un prolog și 3 acte, Editura de Stat, 1947
Lumina primăverii, 1948 (retipărit în 1955 la Editura de Stat pentru literatură și artă)
Am dat ordin să tragă. Schițe și nuvele, București, 1948
Clovnul care gândește, Editura de Stat, București, 1949
Măseaua stricată, 1949
Oțel și pâine, 1952 (retipărit în 1955 și în 1960 la Editura de Stat pentru literatură și artă)
Casa șoarecilor. Schițe fără umor și nuvele, E.S.P.L.A., București, 1957 (ediție îngrijită de Sașa Pană; postum)
Paradisul statistic, Editura Minerva, București, 1971 (ediție îngrijită și prefațată de Cornelia Ștefănescu; postum)

În 1998 apare la Editura Vinea Iubite Fondane... Scrisori inedite, ce conține corespondență de Ion Călugăru, Filip Brunea-Fox, Sașa Pană, Stephan Roll, Ilarie Voronca, Ion Minulescu și alții adresată lui Benjamin Fundoianu - Fondane.

Ion Călugăru

· 1907: Laurence Olivier (n. 22 mai 1907, Dorking, Surrey, Anglia – d. 11 iulie1989, Steyning, West Sussex, Anglia) a fost un actor și regizor englez de film.

Laurence Olivier, după 1947, Sir Laurence, după 1970, Lord Laurence, a fost un apreciat interpret Shakespeare-ian al secolului XX. Apare pentru prima dată în public la vârsta de 9 ani, în rolul Brutus în piesa Iulius Cezar. În 1929, debutează în film într-o producție germană, O văduvă temporară.

S-a căsătorit cu actrița Jill Esmond în 1930, mutându-se împreună în Statele Unite o dată cu premiera piesei Private Lives, care a avut loc pe Broadway. În 1946 a câștigat un premiu din partea New York Film Critics Circle pentru cel mai bun actor și un Oscar cu Henry V, în 1948 a câștigat din partea New York Film Critics Circle un premiu pentru cel mai bun actor și un Oscar la aceeași categorie cu Hamlet, iar în 1955 din partea Academiei Britanice un premiu pentru cel mai bun actor britanic cu Richard III. Casatorit cu Vivien Leigh (1940 – 1960)

Laurence Olivier

· 1912: Herbert C. Brown, chimist englez, laureat Nobel (d. 2004)

· 1919 - S-a născut scriitorul Dumitru Ignea.

· 1924: Charles Aznavour (născut Shahnour Varenagh Aznavourian, în armeană Շահնուր Վաղինակ Ազնավուրյան, n. 22 mai 1924,Paris, Franța – d. 1 octombrie 2018, Mouriès[*], Franța) a fost un cântăreț, compozitor, actor și activist public francez de origine armeană. A fost unul dintre cei mai simpatizați și mai longevivi cântăreți francezi, fiind totodată și unul dintre cei mai cunoscuți cântăreți francezi în restul lumii. A apărut în peste 60 de filme și a compus peste 1000 de cântece, din care aproximativ 150 în engleză, 100 în italiană, 70 în spaniolă și 50 în germană.

Născut într-o familie de emigranți armeni din Paris, se simte foarte atașat de comunitatea armeană. În urma cutremurului ce a răvășit Armeniaîn 1988, pune bazele unei fundații cu scopul de a ajuta zonele sinistrate, fundație numită Aznavour pour l’Arménie. În onoarea sa, o piață din Erevanîi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie. Din 1995 este ambasador al Armeniei pe lângă UNESCO, iar din 2009 este ambasadorul Armeniei în Elveția (țara în care își are reședința), după ce a devenit cetățean armean în 2002.

Filmografie:

1960 Un taxi pentru Tobruk - Un taxi pour Tobrouk, regia Denys de La Patellière
1960 Trageți în pianist - Tirez sur le pianiste, regia François Truffaut
1962 Diavolul și cele 10 porunci - Le diable et les dix commandements, regia Julien Duvivier
1963 Șoarecele din America - Le rat d'Amérique, regia Jean-Gabriel Albicocco
1964 Căutați idolul - Cherchez l'idole , regia Michel Boisrond
1968 Candy, regia Christian Marquand
1970 Aventurierii - The Adventurers, regia Lewis Gilbert
1978 Toba de tinichea - Die Blechtrommel, regia Volker Schlöndorff

Charles Aznavour

· 1926 - S-a născut scriitoarea Maya Belciu.

· 1927 - S-a născut scriitorul Ilie Măduţa.

· 1927: George Andrew Olah, chimist maghiar, laureat Nobel

· 1928 - S-a născut scriitorul Márki Zoltán.

· 1931 - S-a născut Kenny Ball, trompetist, vocalist şi şef de orchestră britanic de jazz (Kenny Ball & His Jazzmen).
* 1932: Tavo Burat (numele real Gustavo Buratti Zanchi, n. 22 mai 1932, Stezzano, Lombardia - d. 8 decembrie 2009, Biella, Piemont) a fost un jurnalist, poet și politician italian, cercetător în problemele minorităților lingvistice și ale autonomiilor locale. Printre alte funcții politice, a fost consilier municipal între anii 1956-1994 în Biella.

Tavo Burat in 2008
* 1933: Emilian Dobrescu (n. 22 mai 1933, București) este un economist, comunist, membru titular (1990) al Academiei Române. În perioada 8 ianuarie 1979 - 30 martie 1979 a fost Ministrul Secretar de Stat, Consilier al Președintelui Republicii Socialiste România. Emilian Dobrescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1975 - 1989.

Emilian Dobrescu este și un specialist în compunerea de probleme de șah. A văzut problemele de șah ca o aplicare a principiului lui Pareto (Chess Study as a Multi-Criteria System, EG No.123, Vol. VIII, London 1997).

Emilian Dobrescu este primul român care a primit în 1989 de la FIDE titlul de mare maestru internațional, pentru compunerea de studii de șah, după ce în 1980 primise titlul de mare maestru.

· 1934 - S-a născut Al Brown, şef de orchestră american (Al Brown's Tunetoppers).

· 1935: Nicolae Corjos, regizor și scenarist român

· 1935 - S-a născut scriitorul Romulus Lal.

· 1939: Răzvan Teodorescu, academician, critic și istoric de artă, politician român

* 1939: Wojciech Kawiński (n. 22 mai 1939, Dębica) este un poet, publicist și critic literar polonez. A absolvit filologia la Cracovia. În 1961, a debutat literar, în paginile revistei "Życie Literackie" (Viața literară).
Colecții de poezii:

Odległości posłuszne (1964)
Narysowane we wnętrzu (1965)
Ziarno rzeki (1967)
Pole widzenia (1970)
Białe miasto (1973)
Lustro dnia (1975)
Śpiew bezimienny (1978)
Twoja noc bezsenna (1979)
Innych szczegółów nie pamiętam (1980)
Pod okiem słońca (1980)
Listy do ciebie (1982)
Miłość nienawistna (1985)
Ciemna strona jasności (1989)
Wieczorne śniegi (1989)
Dwa lata wierszy (2008)
Obrót Koła (2008)
Skoro Świt (2010)
Słowo po słowie (2012)

* 1940: Tănase Mureșanu (n. 22 mai 1940, București – d. 6 martie 2007, Aubonne, Elveția, înhumat la Perișani) a fost un scrimer român.

A cucerit medalia de bronz în proba de floretă la Criteriul mondial al tineretului din 1958 de la București, și un alt bronz la ediția din 1959, de data asta în proba de spadă. Apoi s-a specializat pe floretă. A fost campion mondial pe echipe la Havana în 1967 și laureat cu bronz pe echipe la Campionatele Mondiale din 1970.^[1] A participat la patru ediții ale Jocurilor Olimpice: Roma 1960, Tokyo 1964, México 1968 și München 1972

· 1941 - S-a născut Bruce Rowlands, baterist britanic (Joe Cocker, Grease Band, Fairport Convention, Gallagher & Lyle).
* 1941: Adina Cezar (născută Elena Constantina Daneș, la 22 mai 1941, Călimănești, Județul Vâlcea, România) este o coregrafă română.

Absolventă a Liceului de Coregrafie din București în 1957 își începe, în același an de absolvire, și activitatea de balerină la Opera Română din București.[1]

Adina Cezar este unul dintre pionierii dansului contemporan românesc ce au introdus o nouă concepție asupra expresivității mișcărilor

coregrafice.^[1]

În anul 1965 participă ca Prim-Balerină la festivalul Champs Elysees, Paris, în Marteau Sans Maitre de Pierre Boulez, spectacol în premieră mondială.

În anul 1967 devine profesor la Liceul de Coregrafie București.

În perioada 1969 -1970 devine bursieră a Guvernul Francez și ulterior Diplomată Schola Cantorum Paris.

În anul 1970 participă la cursuri la Academia de dans Köln, Germania având ca profesori Gleen Tetley, Marija Churiel si apoi la Essen, Germania având ca profesoara pe Pina Bauch.

În anul 1973 fondează, alături de coregraful Sergiu Anghel, grupul de dans „Contemp” si in acelasi an are loc primul spectacol din seria „Nocturn” la Teatrul Tăndărică, București.

În anul 1983 absolvă cursul de maestri coregrafi al Consiliului Culturii din România. În anul 1988 devine bursieră Rambert School of Ballet Londra - Anglia, iar în 1990 este bursieră British Council. În perioada 1992-1994, Adina Cezar, activează ca Lector colaborator la Academia de Teatru și Film din București.^[2]

Ca pedagog, își începe activitatea în 1957, la Liceul de Coregrafie din București unde deșfășoară activitatea de profesor de balet clasic și dans modern formând generații de profesioniști: Vavara Ștefănescu, Răzvan Mazilu, Mihai Mihalcea, Liliana Iorgulescu,etc.^[3]

Ea realizează coregrafia și regia mai multor spectacole la Opera Română, Teatrul de Dans Clasic și Contemporan "Oleg Danovski" din Constanța, Opera Română din Cluj-Napoca, Teatrul de Revistă din București, Teatrul de Revistă din Constanța și la Casino Victoria.

Este invitată să predea dansul modern și coregrafie la Cursurile Internaționale de la Bari (Italia, 1988).^[4]

În anul 1990, grupul Contemp intră într-o nouă faza a evoluției sale și cu sprijinul lui Andrei Pleșu, atunci ministrul culturii, compania devine prima companie de dans contemporan cu activitate artistică permanentă din România.^[5]

De-alungul carierei colaborează la realizarea unor filme și piese de teatru, lucrând cu regizorii: Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu, Cornel Todea, Silviu Purcărete, Lucian Sabados, Iulian Mihu, etc.^[6]

Din anul 2014 este profesor asociat la Universitatea Națională de Arte București.

A fost căsătorită între anii 1964-1978 cu compozitorul Corneliu Cezar, împreună cu care are o fiica, arhitect, Yvonne Cezar (prin căsătorie Yvonne Toader).

· 1942: Vasile Andru, scriitor român
* 1942: Theodore Kaczynski (n. 22 mai 1942 în Evergreen Park, Illinois), cunoscut și sub numele Unabomber, este un matematician american și critic social neo-Ludit, care a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă. S-a născut în Chicago, Illinois, dovedind o inteligență extraordinară încă din copilărie. Kaczynski a absolvit la Harvard, apoi și-a luat doctoratul în Matematică la Universitatea din Michigan. La vârsta de 25 de ani a devenit asistent universitar la Universitatea din California, Berkley, dar a renunțat la acest post doi ani mai târziu.

În 1971 s-a izolat într-o cabană fără electricitate și apă curentă în Lincoln, Montana unde a început să învețe tehnici de supraviețuire într-o încercare de a deveni independent.

Între 1978 și 1995, Kaczynski a trimis un număr de 16 bombe având ca țintă oameni din cadrul universităților și transporturilor aeriene, omorând 3 persoane și rănind alte 23. Kaczynski a trimis o scrisoare ziarului The New York Times în data de 24 aprilie 1995 promițând că „renunță la terorism“ dacă cele două ziare, The Times și The Washington Post, îi vor publica manifestul. În cadrul acestui manifest, intitulat „Societatea industrială și viitorul ei“^[2], acesta susținea că atentatele au fost doar o măsură extremă, dar necesară, pentru atragerea atenției asupra eroziunii libertății omenești, din cauza avansului tehnologic și al implicațiilor care rezultă din acesta. Soluția propusă constă în distrugerea completă a întregii societății tehnico-industriale și revenirea la stadiul primitiv și comunal al vieții.

În urma unei ample acțiuni derulate de FBI pentru capturarea lui, acesta a fost prins în final după ce fratele lui Ted, David, i-a recunoscut scrisul publicat în ziar. Ca să evite condamnarea la moarte, Kaczynski a pledat vinovat, iar în acest moment își ispășește sentința de condamnare pe viață în închisoarea de maximă siguranță Admax din statul Colorado

Theodore Kaczynski

· 1944 - S-a născut scriitorul Dan Munteanu.
* 1945: Gheorghe Ana (n. 22 mai 1945, Gemeni, Dâmbovița) este un deputat român în legislaturile 1996-2000, 2000 - 2004 și 2008 - 2012, ales în județul Dâmbovița pe listele partidului PDSR. În legislatura 1996-2000, Gheorghe Ana a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Finlanda și Mongolia; în legislatura 2000-2004, a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Federativă a Braziliei și Republica Portugheză iar în legislatura 2008-2012 a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Bahrein, Republica Portugheză și Republica Iraq.

Gheorghe Ana s-a născut pe data de 22 mai 1945; este căsătorit cu Mihaela Ana și au împreună un copil. Gheorghe Ana este inginer de profesie iar în cariera sa politică a îndeplinit funcțiile de primar al municipiului Târgoviște și președinte al Consiliului Județean Dâmbovița. Conform biografiei sale oficiale, în perioada 1990-1992, Gheorghe Ana a fost membru FSN.

· 1946: George Best, fotbalist nord irlandez (d. 2005)
* 1946: Liudmila Vasilievna Juravliova (în rusăЛюдмила Васильевна Журавлёва, în ucraineană Людмила Василівна Журавльова; n. 22 mai 1946) este o astronomă ucraineană, rusă și sovietică.

Ea lucrează la Observatorul Astrofizic din Crimeea. Asteroidul 26087 Zhuravleva a fost denumit în cinstea ei.

Juravliova a descoperit numeroși asteroizi, printre care și asteroidul Troian 4086 Podalirius și asteroidul 2374 Vladvysotskij. Juravliova este pe locul 43 în lista Universității Harvard a descoperitorilor de planete minore. Liudmilei Juravliova îi sunt atribuiți 200 de asteroizi descoperiți și 13 co-descoperiți, între anii 1972 și 1992. În clasamentul descoperitorilor de planete minore (Rating of Discoverers Minor Planet) ea este clasată pe poziția a 57-a din 1429 astronomi

* 1946: Howard Kendall (n. 22 mai 1946, Ryton-on-Tyne, Anglia - d. 17 octombrie 2015, Southport, UK) a fost un fotbalist și antrenor englez.

* 1946: Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005.^[1] Conform raportului publicat în data de 21 februarie 2014 de către CNSAS, Andrei Marga a fost împreună cu soția sa Delia, informatori ai Securității Statului.

Născut la București în 1946 ca al doilea fiu între cei trei copii ai unei familii ardelene. Tatăl, refugiat la București din Bistrița în urma Dictatului de la Viena din 1940, a lucrat la o carieră de piatră din Bicsad, apoi a fost administrator al proprietății unui inginer german, Andrei Eckhart, care a fost în 1946 nașul copilului. Mama lui Marga era originară din Mediaș. În 1947 familia a revenit în Transilvania și a cumpărat o casă în Satul Nou sau Neudorf, sat săsesc de lângă Bistrița, unde Andrei Marga și-a petrecut copilăria. El a urmat mai apoi studii reale la liceul „Stefan Ludwig Roth” din Mediaș.

Având nota maximă la examenele de bacalaureat, a fost primit la facultatea de filosofie din Cluj, fără a mai fi nevoie să treacă un examen de admitere. În timpul studiilor universitare a frecventat cercurile studențești și intelectuale care se întruneau regulat la cafeneaua „Arizona” din Cluj. În 1971 a terminat licența în filosofie și sociologie, fiind șef de promoție. A fost mai apoi acceptat ca asistent la facultatea de filosofie, predand cursuri de filosofia istoriei și logica generală, Distingându-se la învățătură, a fost cooptat încă în vremea studiilor ca membru al Partidului Comunist Român,^[4]^[5] și a fost pentru un timp președinte al filialei locale a Asociației Studenților Comuniști, organizația studențească unică din vremea regimului comunist.

În împrejurările deschiderii politicii externe a României comuniste spre Occident, Marga a fost unul din 75 tineri români trimiși pentru o lună în vizită la familii americane din Statele Unite, și,în 1975 a fost beneficiarul unei burse de studii de un an în Germania Federală.^[6] Între 1980 și 1994 a efectuat mai multe stagii de studii/documentare la universități din RFG (Erlangen, Münster, Frankfurt am Main) și la Institutul „Max Planck” din Starnberg, RFG.^[7] Cu acest prilej Marga a susținut doctoratul în filozofie.

Andrei Marga este autorul a numeroase cărți având ca subiect istoria filosofiei moderne și contemporane, filosofia politică și filosofia religiei. Lucrările sale cele mai importante, din perioada comunistă (dar și de mai tîrziu), s-au ocupat de filosofii Marcuse și Habermas, exponenți de frunte, ai neo-marxismului și, respectiv, ai școlii de la Frankfurt. În 1979 a devenit lector, iar după Revoluția din 1989 a fost promovat ca profesor de filozofie contemporană și logică. Ulterior a fost decan al Facultatii de istorie și filozofie, prorector și apoi rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În timpul funcționării sale ca rector, vreme de circa 15 ani, a procedat la reforme, inclusiv adoptarea Cartei Universității în 1995, a promovat înființarea a 11 noi facultăți. La propunerea partidului Convenția Democratică, a devenit ministru al Educației Naționale între 5 decembrie 1997 și 28 decembrie 2000, în cabinetele Ciorbea, Vasile și Isărescu, din partea PNȚCD. După eșecul acestui partid la alegerile din 2000 a deținut pentru scurt timp funcția de președinte al PNȚCD, iar mai apoi s-a înscris în PNL.

În calitate de ministru de resort a lansat programul unei reforme a învățământului, care conținea reforma programului de predare, schimbări în managementul academic și financiar al educației și descentralizarea și reorganizarea cercetării. A promovat forme avansate de cooperare internațională, vizând tranziția completă a României spre sistemul european de educație.

La 15 martie 2011 patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat Crucea patriarhală pentru mireni.^[8]

Între 7 mai 2012 și 6 august 2012, a fost ministru de externe al României, în Guvernul Ponta.

Conform deciziei CNSAS publicată în data de 21 februarie 2014, Andrei Marga nu a fost colaborator al securității, dar dădea note informative sub numele de cod "HORIA". Această decizie vine pe fondul publicării în data de 16 august 2012 de documente acuzatoare la adresa acestuia. De menționat este faptul că Andrei Marga tocmai ce fusese remaniat cu două săptamâni înainte din Guvernul condus de Victor Ponta. Decizia din 2014 specifică modul de recrutare a lui Marga în luna august 1977 ca element de legătură cu un alt personaj cu numele de cod "WERNER". Turnătoriile lui Marga îi avea ca țintă pe profesorii și studenții străini care veneau la Cluj.

Decizia CSAS aduce lumină și în ce privește calitatea de informator al securității a Deliei Marga, soția lui Andrei. Dovada se regăsește în notele informative pe care Delia Marga le-a dat în anul 1987 despre o profesoară americană venită la Cluj și care dorea să-l cunoască pe filozoful Constantin Noica:

„Conform obligațiilor ce decurg din legile în vigoare privind relațiile cu cetățenii străini, subsemnata D.M., filolog la Institutul de istorie și arheologie, precizez că în data de 16 iunie 1987 an fost anunțată (seara) telefonic de sosirea pentru un stagiu de studii de două luni a profesoarei K.V din SUA. După o oră, profesoara V mi-a făcut o vizită la domiciliu, unde am primit-o împreună cu soțul meu, Andrei Marga^[2]”

—Raport CNSAS

· 1948: Florea Dumitrache (n. 22 mai 1948, București - d. 26 aprilie 2007, București), poreclit "Mopsul", a fost jucător român de fotbal, maestru emerit al sportului, subinginer.

· 1949 - S-a născut scriitorul Mihai Bărbulescu.

· 1950 - S-a născut Bernie Taupin, textierul lui Elton John.
* 1950: Michio Ashikaga (n. 22 mai 1950) este un fost fotbalist japonez.
* 1953: Cha Bum-kun (pronunție în coreeană: [tɕʰabʌmɡɯn]; n. 22 mai1953) este un fost fotbalist și antrenor sud-coreean, golgheter al echipa națională de fotbal a Coreei de Sud.

· 1954 - S-a născut Jerry Dammers, pianist şi compozitor britanic (The Specials).
* 1955: Petru Kuki (n. 22 mai 1955, Satu Mare) este un scrimer român specializat pe floretă, vicecampion mondial în anul 1981 și laureat cu bronz european în același an.

· 1955 - S-a născut Al Corley, actor, cântăreţ şi compozitor american.

· 1955 - S-a născut Iva Davis, vocalist, chitarist şi compozitor australian (Flowers, Icehouse).

· 1959 - S-a născut (Lisa) Dalbello, cântăreaţă, actriţă, prezentatoare şi compozitoare canadiană (Heart, Queensryche).

· 1959 - S-a născut (Stephen Patrick) Morrissey, vocalist şi compozitor britanic (The Smith).
* 1959: Steven Patrick Morrissey (/ˈmɒrɪsiː/ ; n. 22 mai 1959, Davyhulme, Lancashire), cunoscut în special ca Morrissey, este un cântăreț, compozitor și autor englez. S-a făcut cunoscut ca solistul trupei The Smiths, care au activat din 1982 până în 1987. Mai apoi, Morrissey a avut o carieră solo, încadrându-se printre primii zece din UK Singles Chart de zece ori și ajungând numărul unu în UK Albums Chart de trei ori.

Deși născut în Davyhulme, Lancashire într-o familie de clasă muncitoare, Morrissey a crescut în Manchester. Copil fiind, a dezvoltat o pasiune pentru literatură, mișcarea culturală numită ,,kitchen sink realism'' și muzică ușoară. La finele anilor '70, implicat fiind în scena punk rock din Manchester, a confruntat The Nosebleeds, fară a avea un succes remarcabil. La începutul anilor '80 a început o cariera în jurnalism muzicalși a scris câteva cărți despre muzică și film. Alături de Johnny Marr, în 1982 a fondat trupa The Smiths, care a atras un renume național odată cu albumul lor de debut eponimic. În calitate de lider al formației, Morrissey a atras atenția publicului cu vocea sa neconvențională, dar expresivă, versurile sale glumețe și sardonice și aspectul său fizic atipic. Evitând intenționat machismul rockului, a cultivat estetica omului neadaptat social care evită drogurile și întâmpină viața celibatară. Trupa The Smiths a mai lansat trei albume și au avut o serie de hituri, dar diferențele dintre Morrissey și Marr au dus la despărțirea trupei în 1987.

În 1988, Morrissey și-a început cariera solo cu Viva Hate. Acest album împreuna cu Kill Uncle, Your Arsenal și Vauxhall and I au avut succes în UK Albums Chart și au dat naștere la numeroase hituri. În tot acest timp, aspectul său s-a transformat într-unul mai masiv, cochetând cu imaginea patriotică și masculinitatea clasei muncitoare. Pe la mijlocul anilor '90, următoarele sale albume Southpaw Grammar și Maladjusted s-au încadrat în topuri, însa nu au fost la fel de bine primite de public. S-a mutat în Los Angeles unde a luat o pauză de la muzică din 1998 până în 2003. Revenirea sa a avut loc în 2004 cu albumul de succes, You Are the Quarryurmat de Ringleader of the Tormentors, Years of Refusal și World Peace Is None of Your Business pe parcursul anilor următori. Și-a lansat autobiografia în 2013 și primul său roman în 2015. Al unsprezecelea său album solo, Low in High School a fost lansat în 2017.

Mare influent, Morrissey a fost creditat ca fiind o figură primordială în apariția rockului indie și al Britpopului. Proclamat unul dintre cei mai buni compozitori din istoria Angliei, versurile sale au devenit subiect de studiu academic. A atras controversă susținând vegetarianismul și drepturile animalelor, condamnând regalitatea și politicieni faimoși și promovând o anumită imagine națională. Într-un sondaj din 2006 ținut de emisiunea de la BBC numită The Culture Show, Morrissey a fost votat al doilea cel mai important icon cultural britanic în viață, dupa numai David Attenborough.

Morrissey în 2005

* 1962: Hayato Data (n. 22 mai 1962^[1]; 伊達勇登 Date Hayato^?) este un regizor japonez de filme de animație și televiziune

· 1964: Marius Oprea (n. 22 mai 1964, Târgoviște) este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A studiat istoria la Universitatea din București. A fost membru al cenaclului Universitas condus de profesorul și criticul literar Mircea Martin. Este autorul unei teze de doctorat cu tema Rolul și evoluția Securității (1948-1964). În prezent este președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC). A debutat ca poet în volumul Pauza de respirație, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu și Andrei Bodiu. Trăiește cu familia sa în Brașov.
A publicat:

Plimbare pe Ulița Tipografiei, Editura Fundației Culturale Române, 1996
Solo de tamburină (versuri), Editura Paralela 45, 1999
Banalitatea răuluiː O istorie a Securității în documenteː 1949 - 1989 , Editura Polirom, 2002 ^[2]
Securiștii partiduluiː Serviciul de cadre al PCR ca poliție politică (coautori : Nicolae Videnie, Ioana Cirstocea, Andreea Nastase, Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
Ziua care nu se uită. 15 Noiembrie 1987, Brașov (coautor Stejărel Olaru), Editura Polirom, 2002
The day we won't forget. 15 November, Brașov (coautor Stejărel Olaru), 2002
Moștenitorii Securității, Editura Humanitas, 2004
Chipul morții: dialog cu Vladimir Bukovski despre natura comunismului, 2006
Adevărata călătorie a lui Zahei — Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins, Editura Humanitas, 2008 ^[3]^[4]
Bastionul cruzimii: o istorie a Scurității (1948 - 1964), 2008
Șase feluri de a muri, Editura Polirom, 2009
Adevarata față a lui Traian Băsescu, Editura Jurnalul, 2012^[5]
Mafia arabă în Româniaː de la Ceaușescu la Iliescu, Editura Corint, 2016
Turma păstorului mut, Editura Polirom, 2016
Neasemuita istorie a Imperiului Român de Răsărit, Editura Polirom, 2017

* 1968: Igor Ledeahov (n. 22 mai 1968) este un fost fotbalist rus.

· 1970: Naomi Elaine Campbell (n. 22 mai 1970) este un supermodel, actriță, cântăreață și autoare britanică. Prima apariție publică a fost la vârsta de șapte ani, apărând în videoclipul Is This Love? al lui Bob Marley.

Împreună cu Christy Turlington și Linda Evangelista a format un trio de supermodele, cunoscute ca „Trinity” iar apoi prin extindere, împreună cu Cindy Crawford, Claudia Schiffer și Kate Moss, au fost numite colectiv „Big Six”

Naomi Campbell în 2007

* 1974: Arseni Petrovici Iațeniuk (în ucraineană Арсе́ній Петро́вич Яценю́к; n. 22 mai 1974, Cernăuți) este un politician, economist și avocat ucrainean. Iațeniuk a fost învestit cu funcția de prim-ministru al Ucrainei la 27 februarie 2014. Acesta a servit în calitate de Ministru al Economiei între 2005 și 2006, ulterior, el a fost Ministru de Externe în 2007. În prezent este unul dintre liderii celui de-al doilea mare partid din Ucraina, Batkivșcina.

* 1976: Valeriu Turcan (n. 22 mai 1976, București) este un jurnalist român, care a deținut funcția de consilier prezidențial și purtător de cuvânt al Administrației Prezidențiale între 2007-2012.

Valeriu Turcan este căsătorit din anul 2004 cu deputata PNL, Raluca Turcan, iar nașul celor doi este Theodor Stolojan. El vorbește fluent limba engleză.

În luna octombrie a anului 2007, Valeriu Turcan și soția sa, Raluca Turcan devin părinți. Cei doi au împreună un băiețel, pe nume Eric Octavian Turcan.

* 1976: Daniel (John) Erlandsson (născut pe 22 mai 1976 în Malmö, Suedia) este actualmente bateristul trupei suedeze de death metal melodic Arch Enemy.

La începutul carierei sale, Daniel a cântat la tobe pe E.P.-ul "Subterranean" al trupei In Flames. De asemenea, a colaborat și cu alte trupe, cele mai cunoscute fiind Eucharist, Liers in Wait, Diabolique, The End și Armageddon (din care făcea parte și Christopher Amott, chitaristul Arch Enemy).

Fratele mai mare al lui Daniel este Adrian Erlandsson, actualul baterist al formației Brujeria și fost baterist în At the Gates și Cradle of Filth. Cei doi frați au crescut împreună și au început să cânte la tobe de la o vârstă fragedă.

Pentru Arch Enemy, Daniel Erlandsson a fost baterist pe primul lor album, Black Earth, lansat în 1996 la casa de discuri Wrong Again Records. În 1998 Daniel părăsește trupa, iar în locul său este adus la tobe Peter Wildoer, alături de care Arch Enemy înregistrează la Century Media cel de-al doilea album al lor, Stigmata. În 1999, odată cu albumul Burning Bridges, Daniel revine ca toboșar în trupă, de data aceasta permanent.

Actualmente, Daniel cântă la tobe și în concertele legendarei trupe de grindcore Carcass, recent reunită, în locul Ken Owen, bateristul lor original. Acesta nu mai poate cânta din cauza complicațiilor datorate hemoragiei cerebrale de care a suferit în 1999^[2]. Daniel a fost chemat pentru aceste concerte de chitaristul Michael Amott, colegul său de trupă în Arch Enemy și fost chitarist al Carcass între 1990-1993. Michael Amott cântă de asemenea în turneele Carcass. Programul concertelor Carcass va continua și în 2009, un nou turneu nord-american fiind deja anunțat pentru martie 2009.

Daniel Erlandsson

* 1977: Gabriel Boștină (n. 25 mai 1977, Gura Văii, Mehedinți) este un fost fotbalistromân, care a jucat pe postul de mijlocaș stânga, dar și central Se remarca prin tehnică și prin pase decisive, centrări și execuții exacte ale cornerelor. Este cunoscut pentru activitatea de la FC Steaua București, echipă la care a obținut două titluri de campion, o supercupă, o calificare în semifinalele Cupei UEFA și trei calificări consecutive în Liga Campionilor.^]În septembrie 2007 a urmat transferul la rivala Dinamo București. Ultima echipă pentru care a jucat a fost Universitatea Cluj, fiind căpitanul acesteia și ocupând între timp și funcția de vicepreședinte al echipe
* 1980: Rena Tanaka (田中麗奈 Tanaka Rena^?, n. 22 mai 1980) este o actriță și vedetă TV japoneză. În 1999 ea a câștigat Japanese Academy Award la categoria "Best Newcomer" pentru performanța sa din Give It All. În 2001 a fost nominalizată la categoria "cea mai bună actriță" pentru performanța sa din Hatsukoi
* 1982: Apolo Anton Ohno (pronunțat în engleză /əˈpɒloʊ ˈæntɒn ˈoʊnoʊ/; născut la 22 mai 1982) este un patinator american competitor în cursele de patinaj viteză pe pistă scurtă (cunoscute și sub denumirea din limba engleză short track), câștigător a opt medalii olimpice (două de aur, două de argint și patru de bronz). Este sportivul cu cele mai multe medalii obținute la Jocurile Olimpice de iarnă din istoria Statelor Unite.
* 1984: Dustin Aaron Moskovitz^[1] (/ˈmɑːskəvɪts/ ; born May 22, 1984) este un antreprenor american, care a fondat Facebook împreună cu Mark Zuckerberg, Eduardo Saverin, Andrew McCollum și Chris Hughes.^[2]

Pe 3 octombrie 2008, Moskovitz a anunțat că părăsise Facebook pentru a forma o nouă companie numită Asana cu Justin Rosenstein, manager de inginerie la Facebook. Moskovitz a fost, de asemenea, cel mai mare investor angel în site-ul de partajare a fotografiilor mobile, care a fost condus de un alt fost membru al Facebook, David Morin. S-a dezvăluit că sfatul lui Moskovitz a fost important pentru a-l convinge pe Morin să respingă o ofertă de 100 de milioane de dolari pentru companie de la Google, realizată în februarie 2011.

Dustin Moskovitz

* 1985: Tranquillo Barnetta (pronunție în italiană: /traŋˈkwillo barˈnetta/; n. 22 mai 1985) este un fotbalist elvețian care evoluează pe poziția de mijlocaș, în prezent liber de contract după desparțirea de clubul german Schalke 04
* 1985: Marius Mirică (n. 22 mai 1985, Brașov, România) este un compozitor și producător muzical român de muzică dance, cunoscut mai ales ca membru component al proiectului muzical Narcotic Sound & Christian D.

Marius Mirică s-a născut pe 22 mai 1985 în Brașov, România. A început să compună de la vârsta de 14 ani, într-un studio de producție muzicală din orașul natal. După ce a prezentat un demo, produs pe propriul computer, muzicienii din studio l-au integrat în echipă, apreciind talentul său. În paralel, a lucrat ca producător pentru un post de radio din Brașov.^[1]

Suena este prima producție semnată Narcotic Sound, urmată de piesa Hope. În 2010 Narcotic Sound și Christian D au lansat hitul Mamasita, care a ajuns în topurile muzicale din mai multe țări.^[2] Apoi au urmat single-urile Danca Bonito și Poesia de Amor (tot alǎturi de Christian D).^[3]

Narcotic Sound a compus pentru mai mulți artiști de pe piața muzicală autohtonă, printre care: 3rei Sud Est, Delia, Anna Lesko, Like Chocolate, Impact, Matteo, Cristi Stanciu și a remixat pentru Activ, Play & Win, Voltaj și alții

* 1986: Mario Mandžukić (n. 21 mai 1986, Slavonski Brod, RSF Iugoslavia) este un fotbalist croat, care evoluează la clubul Juventus Torino în Serie A . Mandžukić a debutat în naționala Croației în noiembrie 2007, la vârsta de 21 de ani, sub comanda lui Slaven Bilić. A fost desemnat fotbalistul croat al anului 2012
* 1986: Tatiana Volosozhar (rusă Татья́на Андре́евна Волосожа́р, ucraineanăТетяна Андріївна Волосожар, n. 22 mai 1986 la Dnipro) este o patinatoare artistică ucraineană de origine rusă, multiplu medaliată olimpic.
* 1987: Răzvan Neagu (n. 22 mai 1987) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul CS Turnu Severin. Și-a făcut debutul în Liga I la data 11 iunie 2005.
* 1987: Zita Szucsánszki (n. 22 mai 1987, în Budapesta)^[2] este o handbalistămaghiară, căpitan al Ferencvárosi TC și componentă a echipei națională de handbal feminin a Ungariei.
* 1987: Arturo Erasmo Vidal Pardo (n. 22 mai 1987) este un fotbalist chilian care evoluează la Colo-Colo și echipa națională de fotbal a Chile pe poziția de mijlocaș. În 2013 a fost desemnat al 11-lea cel mai bun jucător de fotbal din lume de către publicația Bloomberg

* 1987: Novak Djokovic, jucător sârb de tenis
* 1990: Danick Snelder (n. 22 mai 1990, în Pijnacker)^[3] este o handbalistă olandezăcare joacă pentru clubul maghiar FTC-Rail Cargo Hungaria. Snelder, care evoluează pe postul de pivot, este căpitanul echipei naționale a Olandei și a participat cu aceasta la Campionatul Mondial din 2011, desfășurat în Brazilia.^[4]În 2015, ea a câștigat cu Olanda medalia de argint la Campionatul Mondial din Danemarca,^[5] iar în 2016, medalia de argint la Campionatul European din Suedia.
* 1993: Nicoleta Darabană (n. 22 mai 1993, Telenești), cunoscută după numele de scenă Nicoleta Dara sau simplu Dara, este o cântăreață de muzică popdin Republica Moldova.^[1]^[2]

A devenit cunoscută după participarea în finala preselecției naționale din Republica Moldova pentru Eurovision 2012, când a interpretat piesa "Open Your Eyes", ocupând locul 3. Are o linie proprie de parfum “Dara – Open Your Eyes”.

În 2011 și-a lansat primul album intitulat Unsorted, iar în 2014 a intrat în top 30 Romanian Airplay Chart cu piesa „Fie ce-o fi” alături de Inna, Antonia și Carla's Dreams.

Nicoleta Dara

* 1998: Alexandra Diana Badea (n. 22 mai 1998, în București) este o handbalistăromână care joacă pe postul de extremă dreapta pentru clubul SCM Râmnicu Vâlcea. Badea este și componentă a echipei naționale pentru tineret a României

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

miercuri, 20 mai 2020