MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 12 IUNIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

ISTORIE PE ZILE 12 Iunie

A.

Evenimente

·         1776: Declaratia  drepturilor Statului Virginia din America de Nord, una dintre primele declaratii ale drepturilor omului. A fost adoptata de Conventia din Virginia  si inclusa in Constitutia acestui stat.

·         1839: A avut loc primul meci de baseball din America. Coloniștii englezi au adus jocul în Lumea Nouă unde a purtat mai multe denumiri printre care „town ball”, sau „Massachusetts game”. Prima mențiune a termenului baseball este din anul 1744 în Anglia, într-o descriere în care apăreau un grup de băieți ce-l jucau. O primă listă a regulilor oficiale de joc a fost publicată de către Alexander Cartwright în 1845, care a început să organizeze jocul pentru a deveni un sport. Aceste reguli deși au fost modernizate, sunt în principiu, aceleași și în prezent. Cartwright a înființat „Knickerbocker Base Ball Club of New York” în 1845, primul club exclusiv pentru baseball, iar primul joc desfășurat după noile reguli, a avut loc în Hoboken, New Jersey, anul următor, partidă în care echipa New York Nine a învins echipa celor de la Knickerbocker Club cu scorul de 23-1 în patru reprize. În 1869 Cincinnati Red Stockings devine prima echipă profesionistă de baseball. Au urmat la scurt timp și altele, ducând la formarea National League (NL) în 1876. American League (AL) a luat ființă în 1900 și a început o a doua competiție Major League Baseball în 1901. În 1903 câștigătorii celor două competiții Boston Red Sox respectiv Pittsburg Pirates, s-au întâlnit să dispute un set de șapte jocuri pentru a determina un unic câștigător.

·         1848: La Bucuresti apare gazeta „Pruncul roman” condusa de C.A. Rosetti si Enrik Winterhalder, un buletin neoficial al revolutiei. Constantin Alexandru Rosetti (n. 2 iunie 1816, București, Țara Românească – d. 8 aprilie 1885, București, România) — deseori numit C.A. Rosetti — fiu al spătarului Alexandru Rosetti și al Elenei Obedeanu (născută Cretzeanu), a fost om politic și publicist român, unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române.

·         1898: Generalul Emilio Aguinaldo, liderul naționaliștilor din Filipine, a declarat independența țării sale față de Spania

·         1917: Regele Constantin I al Greciei, abdică  în urma presiunilor  Marii Britanii şi Franţei şi ale adversarilor  interni si a  primului  ministru Venizelos. Constantin I (2 august 1868 – 11 ianuarie 1923) a fost rege al Greciei in doua randuri: din 1913 până în 1917 și din 1920 până în 1922. A fost comandantul armatei elene în timpul războiului războiului greco-turc din 1897 și a condus forțele grecești în timpul războaielor balcanice din 1912-1913 în care Grecia a câștigat Salonicul și și-a dublat populația și suprafața. A devenit rege al Greciei la 18 martie 1913 după asasinarea tatălui său.

·         1930  – Max Schmelling îl învinge pe Jack Sharkey și câștigă centura greilor la box, dar îi va fi retrasă un an mai târziu pentru că a refuzat să dispute un meci revanșă

·         1934: La Londra au fost inaugurate trecerile de pietoni

·         1938 – se joacă sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Franța: Italia 3-1 Franța, Brazilia 1-1 Cehosclovacia, Ungaria 2-0 Elveția, Suedia 8-0 Cuba

·          În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la nici un an de la anexarea Basarabiei la imperiul sovietic, în proaspăt creata „Republică Sovietică Socialistă Moldovenească" s-a produs prima deportare masivă de populaţie, - o operaţiune militară minuţios elaborată de organele NKVD-ului sovietic conduse de Lavrenti Beria, în urma căreia peste 22 mii de bărbaţi, femei şi copii sub 16 ani au fost „deportaţi cu domiciliu forţat" în diverse regiuni ale URSS, în special în RSS Kazahă, RSS autonomă Komi, ţinutul Krasnoiarsk şi regiunile Novosibirsk şi Omsk. Pregătirile începuseră cu mult înainte de operaţiunea de ridicare propriu-zisă, prin întocmirea listelor „membrilor organizaţiilor contrarevoluţionare şi a altor elemente antisovietice", precum şi a „membrilor familiilor celor reprimaţi şi ai membrilor formaţiunilor contrarevoluţionare aflaţi în ilegalitate" din regiunile de vest ale RSS Ucrainene, RSS Belaruse, din RSS Moldovenească şi din regiunile Cernăuţi şi Ismail recent atribuite Ucrainei sovietice. Deşi ca pretext al deportării din 12-13 iunie 1941 s-a invocat „intensificarea activităţii antisovietice, cu sprijinul activ al serviciilor de informaţii româneşti, a organizaţiilor şi partidelor contrarevoluţionare din RSSM", teroarea fizică şi morală a populaţiei a constituit elementul intrinsec şi definitoriu al concepţiei staliniste şi practicii bolşevice de reorganizare „pe cale socialistă" a Basarabiei. „Aceşti duşmani, - afirma, bunăoară, P. Borodin, secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) din RSS Moldovenească în primul an de ocupaţie sovietică, - pătrunzând în colhozuri (inexistente în acea perioadă.- N.E.), îşi vor continua activitatea de subminare a orânduirii colhoznice, pe care noi o vom crea. Trebuie să ducem o luptă necruţătoare şi să stârpim din rădăcină toate canaliile rămase de la români. Dar trebuie să spunem că unor tovarăşi nu li se ridică mâna ca, în chip bolşevic, să-i alunge de acolo. Iată o sarcină importantă care stă în faţa noastră". Un alt emisar al Kremlinului în Basarabia cerea ca „în niciun caz să nu fie subapreciată rezistenţa de clasă a elementelor chiabureşti şi a acoliţilor chiaburilor", dat fiind că aceştia „sabotau prăşitul" şi intenţionau să desfăşoare „o activitate intensă pe parcursul campaniei de recoltare şi colectare". Aşadar, orânduirea colhoznică abia urma a fi impusă ţăranilor basarabeni, iar sarcina „stârpirii chiaburilor şi a altor elemente ostile" fusese deja trasată, în situaţia în care nu exista nici un document oficial care să fi permis catalogarea gospodăriilor ţărăneşti ca fiind chiabure. Mai mult ca atât, concomitent cu noţiunea indefinită de „chiabur" a fost lansată şi o alta, aceea de „acoluţi ai chiaburilor" (rus. «подкулачник»), permiţând încadrarea oricărei persoane suspecte ori indezirabile în categoria adversarilor prezumtivi ai noului regim. Obiectivul „stârpirii chiaburilor şi altor elemente ostile" puterii sovietice se conţinea inclusiv în textul primei Constituţii din 8 februarie 1941 a Moldovei sovietice. Preluând principiile de bază ale Constituţiei staliniste din 1936, R.S.S.M. era proclamată „stat socialist al muncitorilor şi ţăranilor", a cărui bază politică o constituiau Sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, iar cea economică – sistemul socialist de gospodărire şi proprietatea socialistă asupra uneltelor şi mijloacelor de producţie. Este adevărat că art. 9 al Constituţiei stipula că, „în paralel cu sistemul economic socialist, în R.S.S.M. sunt admise şi gospodării individuale ale ţăranilor, meseriaşilor şi micilor producători de mărfuri şi servicii, mici întreprinderi industriale şi comerciale particulare". Toate acele categorii erau însă tolerate doar „în limitele prevăzute de lege", - o formulare extrem de vagă, aplicată de noile autorităţi într-o manieră discreţionară. În paralel şi concomitent cu transformările politice, social-economice şi culturale radicale, deja în primul an de ocupaţie sovietică s-a procedat la crearea unor structuri speciale, urmărind să asigure controlul total şi permanent al Kremlinului asupra activităţii organelor de conducere din Basarabia. Una din structurile de bază care aveau să asigure eficienţa acestui control cvasitotal asupra noii achiziţii teritoriale a fost Institutul Împuterniciţilor (rus. «Уполномоченные») ai Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice pentru RSS Moldovenească, în fruntea căruia, printr-o decizie din 7 mai 1941 a CC al PC (b) al U.R.S.S., a fost numit S.A. Goglidze. Deja către finele lunii mai 1941, Goglidze a expediat lui I.V. Stalin un raport, care avea să pecetluiască destinul tragic al unui număr de oameni nevinovaţi din Basarabia recent anexată. În opinia lui Sergo Goglidze, urmare a sprijinului direct al serviciilor de informaţii româneşti, o seamă de partide burgheze din Basarabia, „foştii oameni" (rus. «бывшие люди», un alt termen care defineşte cu exactitate viziunea comunistă asupra lumii.- N.E.), moşierii, ofiţerii armatei albe, marii proprietari de case, negustorii şi tot felul de elemente antisovietice desfăşurau în R.S.S.M. „o intensă activitate contrarevoluţionară", solicitând, în consecinţă, permisiunea Comitetului Central al Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice de a efectua „deportarea în alte regiuni ale Uniunii Sovietice a 5.000 de persoane, împreună cu membrii familiilor lor", inclusiv 980 de persoane din activul partidelor politice burgheze româneşti, 137 de moşieri, 140 de poliţişti şi jandarmi, 285 de ofiţeri ai armatelor albe, 83 de ofiţeri ai armatei ţariste, 64 de ofiţeri ai armatei române, 1948 de mari comercianţi, 411 mari proprietari de case şi 652 de primari. Cererea lui Goglidze de expulzare din RSSM a „elementelor ostile" puterii sovietice a ajuns la Moscova în momentul în care materialele necesare justificării acelei fărădelegi erau deja întocmite, iar mecanismul organelor N.K.V.D. şi K.G.B. centrale şi locale era pregătit pentru declanşarea operaţiunii militare. În consecinţă, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a fost efectuată o operaţiune specială sub egida N.K.V.D.-ului, în urma căreia în întreaga Basarabie şi în nordul Bucovinei au fost arestate 5.479 de persoane, „membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice", 24.360 de persoane fiind deportate. Din cele 6 judeţe basarabene, rămase în componenţa RSS Moldoveneşti, au fost arestate în acea noapte 4.507 persoane şi deportate 13.885 de persoane. Este de remarcat că deportarea din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 s-a efectuat în temeiul „Regulamentului cu privire la modul de aplicare a deportării faţă de unele categorii de criminali", aprobat de Lavrenti Beria la 29 mai 1941. Luând în considerare faptul că cele 13.885 de persoane deportate din RSS Moldovenească (exceptând capii familiilor) erau copii sub 16 ani, femei şi bătrâni - iată, aşadar, „criminalii" şi „elementele ostile" identificate de regimul bolşevic în primul an de ocupaţie şi deportate fără vreo anchetă sau judecată prealabilă. Una din victimele deportării din anul 1941, Eufrosinia Chersnovschi, avea să descrie mai târziu în următorii termeni tragedia miilor de persoane ridicate, în doar câteva ore, din locurile natale: „Ţin minte o gloată de soldaţi, strigăte, ţipete, îmbulzeală şi vagonul ticsit cu oameni pierduţi şi chinuiţi... culcaţi cu toţii claie peste grămadă, agăţându-se fiecare de catrafusele sale, femei, bărbaţi, copii în vagonul de vite..., în minte mi se perindă şiruri de oameni dintre cei mai diferiţi...- mici funcţionari, prăvăliaşi, prostituate, învăţători, pe care-i unea un singur lucru: nimeni nu-şi dădea seama ce se întâmplă, plângeau cu toţii de frică şi disperare... La 15 iunie, după un control amănunţit, iarăşi ne-au numărat şi... pe neaşteptate trenul s-a urnit din loc. Nu eram deprinşi cu vagoanele de marfă, am căzut jos care încotro. De prin toate vagoanele răzbăteau plânsete şi tânguiri: femeile boceau ca la mort. Nu era de mirare: îşi luau rămas-bun de la pământul natal, de la Basarabia... Aceşti nenorociţi, care nu înţelegeau pentru ce păcat îi lovise o pedeapsă atât de straşnică, erau smulşi din mediul lor obişnuit, pierzând tot ce-au adunat cu atâta greu ani şi ani la rând...". În atare mod, Stalin, cu ipocrizia-i caracteristică, declara omul drept „valoare supremă a noii orânduiri", în timp ce în realitate, pe altarul „construcţiei societăţii comuniste" sacrifica fără milă nu numai zeci, sute de mii şi milioane de persoane adulte, ci şi tot atâtea suflete de copii nevinovaţi. Într-o recentă Rezoluţie a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 25 ianuarie 2006 privind Necesitatea unei condamnări internaţionale a crimelor regimurilor comuniste totalitare, se menţionează, între altele, că „marele public este foarte puţin conştient de crimele comise de regimurile comuniste din Europa Centrală şi de Est şi care mai există în multe ţări ale lumii", că acestea „au fost marcate, fără excepţie, de violări masive ale drepturilor omului. Aceste violări, care variază în funcţie de cultură, ţară şi perioadă istorică, includeau asasinate şi executări, fie individuale sau colective, decese în lagărele de concentrare, moarte prin foamete, deportări, tortură, muncă forţată şi alte forme de teroare psihică şi colectivă, persecutări pe motive etnice sau religioase, atingeri la libertatea de conştiinţă, gândire şi exprimare şi la libertatea presei şi lipsa pluralismului politic".
Până a deveni, aşadar, membru cu drepturi depline al Marii familii europene, Republica Moldova urmează, întâi de toate, să se debaraseze hotărât şi definitiv de sechelele trecutului său comunist, să restituie în întregime proprietăţile confiscate de la populaţie şi să afirme, la nivel oficial, adevărul cunoscut şi recunoscut de întreaga comunitate ştiinţifică internaţională, potrivit căruia „comunismul conţine orizontul genocidului", pretutindeni şi de la început (André Glucksmann). Notă: Nicolae Enciu este doctor habilitat în istorie, cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău

·         1942: Primul atac aerian american asupra României, având ca obiectiv zona Ploieşti; atacul s-a soldat cu un eşec. Cunoscut sub numele de misiunea Projet Halverson nr 63, prescurtat  ”Misiunea Halpro ”, acest bombardament a fost cel dintai atac aerian american in Europa si primul in Romania. In mai 1942, cand grupul american de bombardiere a ajuns la Khartoum, in Sudan, comitetul mixt al statelor majore americane a indicat escadrilei sa atace rafinaria Astra Romana de la Ploiesti, care procesa in jur de 2 milioane tone titei anual, alimentand cu carburanti si lubrifianti si blindatele germane care actionau in  URSS, si Corpul African al lui Erwin Rommel, desfasurat in coasta Egiptului si orientat spre Suez. Nu se stia nimic despre taria si despre amplasamentele apararii antiaeriene de la sud de Carpati. Ca sa nu mai vorbim si de faptul ca bombardierele Liberator B 24 erau testate pentru prima data in lupta, iar echipajele lor nu participasera pana atunci la nici o misiune cu caracter similar. Au decolat de pe aerodromul scolii de pilotaj RAF de la Fayid, situat la est de Cairo, pe litoralul Marii Rosii, in seara zilei de 11 iunie 1942, la ora 22:30. Au traversat Marea Mediterana si Turcia, pe directia golful Antalia – est Istanbul, apoi Marea Neagra, pana deasupra Dobrogei, de unde au schimbat capul compas spre vest. Pe parcurs, aparatele s-au pierdut unul de altul si nici nu se mai puteau regasi, fiindu-le impusa de la plecare tacerea desavarsita a echipamentelor radio. Cele  13 bombardiere americane Liberator, decolate din Egipt, au  executat atac total lipsit de concludenta  in misiunea de a bombarda Ploiestii, lovind la câteva zeci de kilometri alaturi. Nu toate aparatele americane au reusit sa revina pe pistele bazei de la Fayid. Unul a aterizat la Alep, in Siria. Altul tocmai la Ramadi, in Irak. Oricum, se poate aprecia ca au avut noroc. Americanii şi-au reluat însă atacurile aeriene asupra Ploieştiului, în anii 1943 şi 1944, de aceasta data distrugerile fiind destul de importante. Consolidated B-24 Liberator a fost un bombardier greu american construit de Consolidated Aircraft. A fost produs în număr mai mare decât orice alt avion american din cel de al Doilea Război Mondial și deține încă recordul de cele mai multe exemplare produse pentru armata SUA. A fost folosit de multe dintre națiunile aliate și de fiecare ramură a armatei americane, obținând un palmares de război deosebit pe fronturile din Europa, Pacific sau Mediterana. Des comparat mult mai renumitul B-17 Flying Fortress, B-24 Liberator a beneficiat de o tehnologie mai modernă, astfel având o viteză și rază de acțiune mai mare decât B-17, dar aceeași capacitate de transport și apărare. Totuși, echipajele au manifestat întotdeauna o simpatie mai mare pentru construcția solidă a Fortăreței Zburătoare. B-24 Liberator era celebru pentru ușurința cu care lua foc. Plasarea rezervoarelor în partea de sus a fuzelajului și materialele ușoare folosite la construcția sa pentru a maximiza raza de acțiune și a face mai ușoară asamblarea avionului, au făcut ca acesta să fie vulnerabil la focul artileriei antiaeriene. B-24 era mai dificil de pilotat decât B-17, din cauza suprafețelor mari de control și a aerodinamicii slabe. Cu toate acestea, aparatul a îndeplinit o mulțime de roluri datorită razei mari de acțiune și a capacității mari de transport. Forțele Aeriene Române au reconstruit cel puțin trei bombardiere B-24D și un model B-24J din avioanele prăbușite în urma raidurilor aeriene de la Ploiești. Primul avion a fost capturat aproape intact în anul 1943, în urma operațiunii Tidal Wave. Au existat planuri pentru înființarea unei escadrile de avioane B-24 prin repararea unor aparate prăbușite, însă proiectul a fost abandonat după 23 august 1944.

·         1953 – are loc Marele Premiu de motociclism de la Isle of man, pe circuitul Snaeffel Mountain. Câștigători au fost: Leslie Graham, la clasa 125, Fergus Anderson, la clasa 250, Ray Amm, la clasa 350, și același Ray Amm la clasa 500

·         1958 – se joacă un singur meci în cadrul grupelor Campionatului Mondial din Suedia. Țara gazdă a trecut cu 2-1 de Ungaria

·         1961 – se dispută Marele Premiu de motociclism de la Isle of Man, la patru clase de concurs, iar câștigătorii au fost Mike Hailwood la 125, 250 și 500, și Phil Read, la clasa 350

·         1963: S-a parafat, la Bucuresti, Acordul romano-iugoslav privind realizarea si exploatarea sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier I. Hidrocentrala Porțile de Fier I este cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea și are o putere instalată de 1080 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 250 MW. Ambele hidrocentrale sunt exploatate în parteneriat cu partea sârbă, centralele română și sârbă la Porțile de Fier I cumulând 2160 MW, iar cele de la Porțile de Fier II cumulând 500 MW; capacitatea maximă a turbinelor este de 8700 m³/s. Centrala Porțile de Fier I este amplasată la 15 km amonte de orașul Drobeta Turnu-Severin, iar centrala Porțile de Fier II la 60 km în aval.

·         1963: A avut loc, la Teatrul Rivoli din New York, premiera filmului „Cleopatra” avandu-i  in rolurile principale pe Elizabeth Taylor, sotul acesteia Richard Burton si  pe actorul Rex Harrison.

·         1963 – se dispută Marele Premiu de motociclism de la Isle of Man, la patru clase de concurs. Se impun: Mitsuo Itoh (clasa 50), Hugh Anderson (125), Jim Redman (250 și 350) și Mike Hailwood (500)

·         1964: Nelson Mandela, militant al luptei impotriva apartheid-ului din Africa de Sud, a fost condamnat la inchisoare pe viata sub acuzatia de sabotaj. Sapte alti militanti africani,printre care si secretarul general al Congresului National African (ANC), Walter Sisulu, au primit de asemenea condamnari de detentie pe viata. Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

·         1964 – se dispută Marele Premiu de motociclism de la Isle of Man, la cinci clase de concurs, iar câștigătorii au fost următorii: Hugh Anderson (50 cm cubi), Luigi Taveri (125 cm cubi), Jim Redman (250 și 350 cm cubi) și Mike Hailwood (500 cm cubi)

·         1968 – se dispută semifinalele Cupei României: Dinamo București 4-3 Progresul București, Rapid București 2-0 Vagonul Arad

·         1970 – se dispută Marele Premiu de motociclism de la Isle of Man, la patru clase de concurs, care au fost câștigate de Dieter Braun (125 cm cubi), Kel Carruthers (250 cm cubi), Giacomo Agostini (350 și 500 cm cubi)

·         1976 – se dispută finala Cupei Franței, Olympique Marseille o învinge cu 2-0 pe Olympique Lyon

·         1977 – Jurgen Barth, Hurley Hartwood și Jacky Ickx, încheie pe primul loc cursa de 24 de ore de la Le Mans, cu 342 de tururi

·         1980 – se joacă două meciuri în cadrul Campionatului European din Italia, Belgia 1-1 Anglia, Spania 0-0 Italia

·         1981 – Larry Holmes îl învinge prin knock-out tehnic pe Leon Spinks, după 3 runde și câștigă centura greilor

·         1984 – începe Campionatul European din Franța, cu o victorie a echipei țării gazdă, cu 1-0, în fața selecționatei Danemarcei

·         1985 – se dispută semifinalele Cupei României la fotbal: Steaua București 5-0 Dinamo București, Universitatea Craiova 2-0 Politehnica Iași

·         1985 – Wayne Gretzky câștigă trofeul Hart, care este acordat celui mai bun jucător din Liga Profesionistă nord-americană de hochei

·         1985 – naționala de baschet a României învinge cu 90-80 selecționata Olandei în cadrul Campionatului European

·         1986 – se dispută partide în grupele Cupei Mondiale din Mexic: Irlanda de Nord 0-3 Brazilia, Algeria 0-3 Spania,

·         1988 – se încheie cursa de 24 de ore de la Le Mans, pe care o câștigă Jan Lemmers, Johnny Dumfries și Andy Wallace, care încheie întrecerea cu 394 de tururi. Este al treilea echipaj din istorie care se apropie de 400 de tururi.

·         1990 – se joacă meciuri în cadrul Campionatului Mondial din Italia: Belgia 2-0 Coreea de Sud, Olanda 1-1 Egipt

·         1990: Sarbatoarea nationala „Ziua Rusiei. In aceasta zi Parlamentul Federatiei Ruse  a declarat  suveranitatea tarii.

·         1991 – Michael Jordan câștigă primul său titlu de campion cu Chicago Bulls

·         1991:  Boris Eltsin este ales presedinte al Federatiei Ruse. Boris Nikolaievici Elțin (n. 1 februarie 1931 în Sverdlovsk [azi Ekaterinburg], Rusia, URSS – d. 23 aprilie 2007), a fost, în 1991, primul președinte al Rusiei, precum și primul conducător din istoria acestei țări ales în mod direct.

·         1992 – se dispută partide în cadrul Europeanului din Suedia: Olanda 1-0 Scoția, Rusia 1-1

·         1993: In Romania a avut loc congresul de constituire a CNSLR – Fratia, centrala sindicala care va reuni membrii Confederatiilor Fratia, CNSLR, Univers si ai federatiilor Petrol si Radiocomunicatii. În martie 1990 a luat naștere Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România (CNSLR). În același an, în luna iunie se organizează un congres în urma căruia un tânar jurist de 30 de ani, pe nume Victor Ceorbea devine președinte al CNSLR. În anul 1993 cele două sindicate (CNSLR și CSI Frăția) fuzionează, înființând CNSLR-Frăția, avându-i ca președinte executiv pe Miron Mitrea, iar ca președinte pe Victor Ciorbea. Ulterior, Victor Ciorbea a părăsit sindicatul, împreună cu câteva federații și a înființat Confederatia Sindicatelor Democratice din Romania (CSDR). Confederația Națională a Sindicatelor Libere din România-Frăția sau pe scurt CNSLR-Frăția este cel mai mare sindicat din România, Are un număr de aproximativ 800.000 de membri. CNSLR-Frăția este afiliat Partidului Social Democrat.

·         1993: A fost elaborată „Carta Albă” a sistemului de asistenţă socială din România.

·         1994 – se dispută Marele Premiu al Canadei , care este câștigat de Michael Schumacher, urmat de Damon Hill și Jean Alesi

·         1994 – Suedia învinge cu 34-21 naționala Rusiei în finala Campionatului European de handbal masculin

·         1994 – Michael Doohan câștigă Marele Premiu de de motociclism al Germaniei

·         1995: Cele doua Camere ale Parlamentului Romaniei, au respins motiunea simpla depusa de partidele de opozitie din afara CDR, privind integrarea euroatlantica.

·         1995:  Republicile baltice au semnat acordurile de asociere la U.E.

·         1996: Banca Nationala a Romaniei a lansat prima emisiune de euro-obligatiuni pe piata internationala de capital – Eurobonds – prin intermediul bancii americane de investitii Merrill Lynch.

·         1996: In România pedepsele agravante pentru ziarişti, prevăzute în articolele 205, 206 Cod Penal, privind insulta şi calomia, au fost eliminate prin vot de Comisia juridică a Camerei Deputaţilor.

·         1997: A fost finalizata reteaua de telecomunicatii prin cablu submarin cu fibre optice dintre Romania, Bulgaria si Turcia.

·         1998  – se joacă partide în grupa C a Campionatului Mondial din Franța: Arabia Saudită 0-1 Danemarca, Franța 3-0 Africa de Sud, iar în grupa D, Paraguay 0-0 Bulgaria

·         1999: În Kosovo s-au constituit Forțele din Kosovo (KFOR), conduse de NATO, cu scopul menținerii păcii în provincie. KFOR (Forțele din Kosovo) este o forță militară condusă de NATO cu scopul menținerii păcii și a unei împrejurări pașnice în Kosovo fiind sub administrația ONU după sfârșitul războiului din Kosovo. KFOR s-a format pe 12 iunie 1999 și au intrat în Kosovo, în urma unui mandat de două zile al ONU după adoptarea Rezoluției 1244 al Consiliul de Securitate ONU. În acea perioadă, Kosovo suferise o criză umanitară gravă cu forțele militare din Republica Federală Iugoslavia (RFI) și Armata de Eliberare din Kosovo (UÇK). Conflictele etnice erau uriașe, iar numărul de morți a atins recordul din istorie. Aproximativ 1 milion de refugiați au părăsit regiunea.

·         2000 – naționala României încheie la egalitate primul ei meci la Campionatul European din Belgia și Olanda, 1-1 cu naționala Germaniei. Tot în grupa tricolorilor, Portugalia 3-2 Anglia

·         2000 – Steve Young, quarterback care a trecut pe la Los Angeles Express, Tampa Bay Bucaneers și San Francisco 49ers, își anunță retragerea din activitatea sportivă. Young are trei inele de campion câștigate în carieră, toate cu San Francisco 49ers. Young face parte din 2005 din hall of fame-ul fotbalului american.

·         2002 – Papa Ioan Paul al II-lea a acceptat demisia episcopului american de Lexington (Kentucky), Monseniorul Kendrick Williams, acuzat de pedofilie.

·         2002:  Guvernul comunist din R.Moldova a interzis utilizarea formulei „limba şi literatura română” în documentele oficiale, motivând că în Constituţie limba de stat este „limba moldovenească”. Tot in 2002 o încercare a guvernului de la Chișinău de a acorda limbii ruse statutul de a doua limbă oficială și de obiect obligatoriu de studiu în școli, a provocat un val de indignare populară în capitală și în numeroase localități ale republicii. În fața valului de proteste, s-a renunțat la această hotărâre. Pentru a evita chestiunea politică, autoritățile Republicii Moldova au folosit de-a lungul timpului, în unele documente oficiale, termenul de „limbă de stat” însă cu multe ocazii sintagma „limba română” nu a putut fi evitată, cum este cazul sistemului de învățământ. În imnul național se folosește de asemenea expresia „limba noastră cea frumoasă”. Abia in 2013 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a tranșat chestiunea denumirii oficiale a limbii  când, în urma unei sesizări cu privire la caracterul primar al Declarației de Independență a Republicii Moldova, a decis prin Hotărârea nr. 36 din 5 decembrie, că prevederea conținută în Declarația de Independență referitoare la limba română ca limbă de stat a Republicii Moldova prevalează asupra prevederii referitoare la limba moldovenească conținute în articolul 13 al Constituției. Cu toate acestea, prevederile articolului 13 din Constitutia R.Moldova au ramas neschimbate.

·         2002  – se dispută meciuri în grupa B a Mondialului din Coreea de Sud și Japonia: Africa de Sud 2-3 Spania, Slovenia 1-3 Paraguay. În grupa F a competiției, Suedia 1-1 Argentina, Nigeria 0-0 Anglia.

·         2004 – începe Campionatul European din Portugalia, iar echipa țării gazdă pierde meciul de deschidere cu 2-1 în fața Greciei. În al doilea meci al grupei, Spania 1-0 Rusia

·         2005 – se joacă meciul tur din finala Cupei Italia. Internazionale Milano învinge cu 2-0 pe AS Roma, cu o dublă a lui Adriano

·         2005 – se dispută Marele Premiu de formula 1 al canadei pe circuitul Gilles Villeneuve, care este câștigat de finlandezul Kimi Raikkonen, urmat de Michael Schumacher și Rubens Barrichello

·         2005 – se joacă meciuri în cadrul Campionatului European de fotbal feminin: Franța 0-3 Germania, Norvegia 5-3 Italia

·         2005: Bienala de la Veneția (12 iunie - 6 noiembrie 2005)

·         2005: Jurnalista franceza Florence Aubenas, eliberata dupa rapirea sa de catre teroristii care au tinut-o ostatica 157 de zile in captivitate in Irak, a sosit la baza aeriana Villacoublay din regiunea pariziana, unde a fost intampinata  de presedintele francez  Jacques Chirac.

·         2005:  Pugilistul american Mike Tyson, fost campion mondial la categoria grea, a anunţat  la finalul meciului pierdut în faţa irlandezului Kevin McBride, că se retrage din activitatea competitionala si ca aceasta a fost ultima sa lupta. Michael Gerard „Mike” Tyson (n. 30 iunie 1966) este un fost pugilist american. A fost campionul absolut la categoria grea și rămâne cel mai tânăr câștigător al titlurilor WBC, WBA și IBF la categoria grea. A câștigat titlul WBC la numai 20 de ani printr-un KO tehnic în runda a doua împotriva lui Trevor Berbick. Michael Gerard „Mike” Tyson (n. 30 iunie 1966) este un boxer pensionat american. De-a lungul carierei sale, Tyson a devenit bine-cunoscut pentru stilul său feroce și de intimidare de box, precum și comportamentul său controversat atât în interiorul cât și în afara ringului.

·         2006 – se joacă meciuri în grupa E a Campionatului Mondial din Germania: S.U.A. 0-3 Cehia, Italia 2-0 Ghana, iar în grupa F, Australia 3-1 Japonia

·         2008 – se joacă meciurile din grupa B a Campionatului European din Austria și Elveția: Croația 2-1 Germania, Austria 1-1 Polonia

·         2009 - Chevrolet Corvette este cea mai populară maşină sport americană şi una dintre cele mai reprezentative la nivel global. În curând se vor face 60 de ani - mai exact în 2013 - de producţie neîntreruptă, interval în care modelul a evoluat sub forma a şase generaţii. Mai important este că acest model a atins acum un an cota de 1,5 milioane de unităţi, una impresionantă pentru un automobil, în fond, de nişă. Exemplarul care a marcat rotunda cifră era un Corvette 3LT decapotabil cu interior roşu şi plafon textil negru. Printr-o coincidenţă fericită, dar ciudată, acest exemplar avea specificaţii similare cu modelele care au atins cotele de 500.000 de unităţi (în 1977) şi 1.000.000 de unităţi (în 1992). Acel particular exemplar a fost produs la fabrica Bowling Green şi a fost livrat unui posesor american. Primul model Chevrolet Corvette a ieşit pe porţile G.M. pe dată de 30 Iunie 1953, deci în acest an, ultima zi a lunii a şasea va fii un prilej de sărbătoare.

·         2010 – se joacă trei meciuri la Campionatul Mondial din Africa de Sud: Coreea de Sud 2-0 Grecia, Argentina 1-0 Nigeria, Anglia 1-1 S.U.A.

·         2011 – are loc Marele Premiu al Canadei pe circuitul Gilles Villeneuve. Pe primul loc încheie Jenson Button, urmat de Sebastian Vettel și Mark Webber

·         2011 – se încheie cursa de 24 de ore de la Le Mans, care este câștigată de Marcel Fassler, Andre Lotterer și Benoit Treulyer, după 355 de tururi

·         2012 – se dispută meciurile meciurile din etapa a doua a grupei A din cadrul Campionatului European de fotbal din Polonia și Ucraina: Grecia 1-2 Cehia, Polonia 1-1 Rusia

·         2013 – se joacă meciuri în cadrul Campionatului European de fotbal sub 21 de ani, competiție găzduită de Israel:Spania 3-0 Olanda, Rusia 1-2 Germania

·         2013 – la Timișoara se încheie turneul de tenis rezervat juniorilor de 10 și 14 ani, Trofeul Pacific. În cadrul competiției s-au jucat doar meciuri de dublu. În proba de dublu de la 10 ani s-au impus Patrick Singer și Antonio Pop, la dublu feminin au câștigat Lavinia Tănăsie și Bianca Bărbulescu, iar la dublu mixt, Anca Todoni și Patrick Singer. La grupa de 14 ani, la dublu masculin s-au impus Nini Dica și Cezar Crețu, la dublu feminin Andreea Velcea și Oana Corneanu, iar la dublu mixt, Oana Corneanu și Cezar Crețu

Nașteri

·         1107: S-a nascut  imparatul Gaozong (d.11/09/1187),  al zecelea împărat aldinastiei Song din China. A  domnit din anul 1127  pana in 1162, fiind primul împărat al dinastiei Song. Gaozong a fost, de asemenea, un poet notabil și a avut o influență semnificativă asupra altor poeți chinezi. A abdicat în 1162, după o domnie de mai mult de 35 de ani.

·         1519: Cosimo I de' Medici (12 iunie 1519 – 21 aprilie 1574) a fost Duce de Florența din 1537 până în 1574, domnind ca primul Mare Duce de Toscana din 1569.

Cosimo I de Medici, c. 19 ani (Jacopo Pontormo, c. 1538)

Cosimo s-a născut la Florența, fiu al faimosului condotier Giovanni dalle Bande Nere și al Mariei Salviati.

După asasinarea la 6 ianuarie 1537 a Ducelui Alessandro de' Medici, Consiliul Suprem al celor Patruzeci și Opt îl alege pe Cosimo în lipsa unui moștenitor legal al lui Alessandro. Oamenii din Consliul sperau că îl vor manevra foarte ușor pe Cosimo ținând cont de vârsta lui fragedă (optsprezece ani). Însă Cosimo îl înlocuiește pe comandantul oștii lui Alessando cu militari devotați lui: Stefano Colonna principe de Palestrina și Giovanni Medichino marchiz de Marignano.

În trecerea lui prin Neapole ca oaspete al viceregelui Pedro Alvarez de Toledo o cunoaște pe fiica acestuia, Eleonora. Tinerii se căsătoresc în anul 1539. Mireasa este frumoasă, cu păr blond-șaten, ochi albaștri și manifestă un comportament nobil și auster.^[2]

Deși inițial, cetățenii Florenței nu o simpatizează pe Eleonora deoarece aparține unei națiuni care-i subjugă, ducesa a știut să se facă iubită prin profunda ei religiozitate, prin acte caritabile, prin grație și prin politețea afișată la ceremoniile oficiale. Eleonora i-a dăruit lui Cosimo patru fii și o fiică.

Deși în aparență domnia lui Cosimo este armonioasă și calmă, regimul de teroare polițienească nu scapă ochiului atent al diplomaților străini. În anul 1557 Cosimo înfrânge rezistența Sienei. Cucerirea Sienei este urmată de trei ani de negocieri, la capătul cărora în 1560 Carol Quintul îl recunoaște pe Cosimo ca duce al Sienei.

În 1562, pe fondul unei epidemii de friguri pernicioase, Cosimo își pierde doi dintre fiii săi, pe Giovanni și Garcia, apoi, după cinci zile, pe soția sa Eleonora. După pierderea ei, Cosimo nu și-a mai regăsit echilibrul.

În 1570 este investit la Roma, în prezența Papei Pius al V-lea în demnitatea de Mare Duce al Toscanei. În pragul vârstei de 50 de ani își descoperă vocația de seducător. Începe o relație cu tânăra Eleonora degli Albizzi și îi transferă fiului său Francesco atribuțiile poltice și administrative, păstrându-și totuși autoritatea supremă. Tânăra Albizzi îi dăruiește un fiu lui Cosimo însă acesta pentru a evita complicațiile cu Francesco o înzestrează și o căsătorește cu unul din oamenii săi de încredere.

Se căsătorește cu Camilla Martelli, fiica unui gentilom sărac. Maiajul cu Camilla este unul nefericit; Camilla este rea, isterică, geloasă și îi grăbește lui Cosimo paralizia de picioare, de mâna dreaptă și de limbă.

La 25 aprilie 1574 Marele Duce moare la vârsta de 55 de ani lăsând Toscana fiului său Francesco.

Înainte de prima sa căsătorie, Cosimo a avut un copil nelegitim cu o femeie necunoscută:

• Bia de' Medici (1536 - 1 martie 1542)

Cu Eleonora, Cosimo a avut șapte copii:

• Maria (3 aprilie 1540 – 19 noiembrie 1557), logodită Alfonso di Ercole II d'Este, dar a murit înainte de căsătorie
• Francesco (25 martie 1541 – 19 octombrie 1587), succesorul lui Cosimo ca Mare Duce de Toscana
• Isabella (31 august 1542 – 16 iulie 1576), a fost omorâtă de soțul ei Paolo Giordano I Orsini pentru că a fost infidelă
• Giovanni (28 septembrie 1543 – noiembrie 1562), Arhiepiscopul Pisei și Cardinal
• Lucrezia (7 iunie 1545 – 21 aprilie 1561), în 1560 s-a căsătorit cu Alfonso II d'Este, Duce de Ferrara și Modena
• Pietro (Pedricco) (10 august 1546 – 10 iunie 1547), a murit la un an
• Garzia (5 iulie 1547 – 12 decembrie 1562), a murit de malarie la vârsta de 15 ani
• Antonio (1 iulie 1548 – iulie 1548), a murit la naștere
• Ferdinando (30 iulie 1549 – 17 februarie 1609), succesor lui Francesco's ca Mare Duce de Toscana
• Anna (19 martie 1553 – 6 august 1553), a murit la puțin timp după naștere
• Don Pietro de' Medici (3 iunie 1554 – 25 aprilie 1604), și-a omorât soția, pe Eleonora di Garzia di Toledo pentru că a fost infidelă

După moartea Eleonorei în 1562, Cosimo a avut doi copii nelegitimi cu amanta sa, Eleonora degli Albrizzi:

• O fiică născută în 1566 care a murit la botez
• Giovanni (1567 - 1621), a fost recunoscut mai târziu

În 1570, Cosimo s-a căsătorit cu Camilla Martelli și au avut împreună un copil:

• Virginia (29 mai 1568 - 15 ianuarie 1615), s-a căsătorit cu Cesare d'Este, Duce de Modena

Cosimo I de Medici

Duce de Florența — Mare Duce de Toscana

Cosimo I de' Medici în armură, de Agnolo Bronzino.

* 1564: Johann Casimir (germană Johann Kasimir; 12 iunie 1564 – 16 iulie 1633) a fost Duce de Saxa-Coburg. El a fost descendent al ramurei ernestine a Casei de Wettin.

Johann Casimir s-a născut la Castelul Grimmenstein din Gotha la 12 iunie 1564. A fost al doilea fiu din cei trei ai Ducelui Johann Friedrich al II-lea de Saxonia și a soției acestuia, Elisabeta de Simmern-Sponheim. Din cauza sancțiunii Sfântului Imperiu Roman împotriva Gothei (Reichsexekution), tatăl său a pierdut la 15 aprilie 1567 dominioanele sale și libertatea. Johann Casimir a locuit cu frații săi Frederic Henric (care a murit în 1572 la vârsta de 11 ani) și Johann Ernest și cu mama lor, prima dată la Eisenach, apoi la curtea unchiului său Johann Wilhelm la Weimar și în cele din urmă la Eisenberg, Thuringia.

În 1570 Dieta de la Speyer a restaurat fraților drepturile și privilegiile de la tatăl lor. Doi ani mai târziu, în vara anului 1572, mama lor s-a mutat în Austria pentru a se alătura soțului ei în captivitate. Câteva luni mai târziu, la 6 noiembrie 1572, cei doi fii ai ei au primit principatul de Saxa-Coburg-Eisenach. Principatul consta în zona de sud și de vest a Thuringiei, inclusiv orașele Eisenach, Gotha și Hildburghausen. Johann Casimir și fratele său s-au mutat la Coburg la 5 decembrie 1572.

Între 1578 și 1581 Johann Casimir a studiat la Universitatea din Leipzig. La 6 mai 1584 el s-a logodit, fără consimțământul tatălui ei, cu Anna de Saxonia, fiica lui Augustus de Saxonia, cu care s-a căsătorit la 16 ianuarie 1586 la Dresda. Numai după moartea Electorului Augustus de Saxonia la 11 februarie 1586, Ducele Johann Casimir la vârsta de 22 de ani a putut prelua, împreună cu fratele său, guvernarea principatului.

Clădirea guvernului, astăzi Stadthaus(primăria).

În 1596 frații au divizat principatul în două. Johann Ernest a primit principatul de Saxa-Eisenach și Casimir a continuat să domnească singur în Coburg. Dominioanele sale erau compuse din districtele Coburg cu subdiviziunile Lauter, Rodach și Gestungshausen bei Sonnefeld, Heldburg cu subdiviziunea Hildburghausen, Römhild, Eisfeld, Schalkau, Sonneberg, Neustadt, Neuhaus, Mönchröden și Sonnefeld.

Sub Johann Casimir, orașul reședinței sale, Coburg, a cunoscut o viață culturală intensă și au început o serie de construcții moderne. Schloss Ehrenburg a fost reconstruit în stil renascentist. Fostul Schloss Callenberg a fost extins într-o magnifică cabană de vânătoare; capela sa a fost sfințită în 1618 ca primul sanctuar protestant din Coburg. Veste Coburg a fost transformat în Cetatea Ducală și arsenalul precum și clădirile guvernamentale au fost reconstruite. Corul Bisericii Sf. Moriz fost înzestrat de către Johann Casimir în 1598, în onoarea părinții săi, cu una dintre cele mai frumoase epitafurile renascentiste din Germania - un monument alabastru înalt de 12 metri bogat sculptat. În plus, el a fondat Gimnaziul Casimirianum, a extins castelul familiei pentru a include moștenirea lui de colecții de cărți și l-a angajat în 1603 pe compozitor Melchior Franck ca Hofkapellmeister.

În timpul domniei sale, procesele de vrăjitoare și arderile au atins apogeul. El a permis continuarea a 178 procese de vrăjitoare. În 1593 Ducele Johann Casimir a divorțat de prima sa sotie pentru adulter și a ținut-o captivă la Veste până la moartea ei. În 1599 s-a căsătorit cu Margaret, fiica Ducelui Wilhelm de Brunswick-Lüneburg.^[1] Johann a murit la Coburg la 15 iulie 1633, la vârsta de 69 de ani. Pentru că nu a avut copii, moștenirea sa a revenit fratelui său, Johann Ernst de Saxa-Eisenach.

Johann Casimir

·         1577: S-a nascut Paul Guldin (numele original Habacuc Guldin), matematician elvețian iezuit și astronom; (d.3 noiembrie 1643, Graz). S-a născut în Mels, in  Elveția și a fost  profesor de matematică in Graz și Viena (Austria). El a formulat teorema care-i poarta numele (cunoscuta si sub numele deteorema Pappus–Guldinus).
* 1655: Ernest, Duce de Saxa-Hildburghausen (12 iunie 1655 – 17 octombrie1715) a fost duce de Saxa-Hildburghausen.

S-a născut la Gotha, ca al nouălea însă al șaselea fiu supraviețuitor al lui Ernest I, Duce de Saxa-Gotha și al Elisabetei de Saxa-Altenburg.

După decesul tatălui său, în 1675, Ernest și frații săi au condus împreună ducatul de Saxa-Gotha-Altenburg. La 24 februarie 1680, în urma tratatului de diviziune a teritoriilor familiei între frații săi, el a primit orașele Hildburghausen, Eisfeld, Heldburg, Königsberg. Ernest a devenit fondatorul și primul duce de Saxa-Hildburghausen. După ce frații săi Heinrich și Albrecht au murit fără să lase moștenitori masculini, el a preluat orașele Sonnefeld și Behringen.

Ernest și-a stabilit reședința oficială la Hildburghausen și a început să-și construiască propriul castel. În 1710 el a aprobat construirea pe teritoriile sale a unui nou oraș pentru famiile huguenote franceze, care au fost expulzate din Franța după Edictul de la Nantes.

La Arolsen la 30 noiembrie 1680 s-a căsătorit cu Sophie de Waldeck. Ei au avut cinci copii:

1. Ernest Frederick I, Duce de Saxa-Hildburghausen (n. 21 august 1681, Gotha – d. Hildburghausen, 9 martie 1724).
2. Sophie Charlotte (n. 23 decembrie 1682, Arolsen – d. 20 aprilie 1684, Eisfeld).
3. Sophie Charlotte (n. 23 martie 1685, Hildburghausen – d. 4 iunie 1710, Hildburghausen).
4. Karl Wilhelm (n. 25 iulie 1686, Arolsen – d. 2 aprilie 1687, Arolsen).
5. Joseph Maria Frederick Wilhelm (n. 5 octobrie 1702, Erbach – d. 4 ianuarie 1787, Hildburghausen).

Ernest

* 1767: Alexius Frederic Christian de Anhalt-Bernburg (12 iunie 1767–24 martie1834), a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1796 până în 1807 el a fost prinț suveran al principatului de Anhalt-Bernburg, și din 1807 până în 1834 primul Duce al ducatului de Anhalt-Bernburg.

Alexius Frederic Christian s-a născut la Ballenstedt. El a fost singurul fiu al Prințului Frederic Albert de Anhalt-Bernburg și a Prințesei Louise Albertine, fiica Ducelui Frederick Carl de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Plön.

Încă din fragedă copilărie, el și sora sa Pauline au primit o excelentă educație. După decesul tatălui în 1796, Alexius Frederic Christian în vârstă de 29 de ani a moștenit Anhalt-Bernburg.

Teritoriile Anhalt-Bernburg au devenit mai mari un an mai târziu odată cu diviziunea formală a Anhalt-Zerbst în 1797; Alexius Frederic Christian a primit orașele Coswig și Mühlingen, care a reprezentat o treime din principatul Anhalt-Zerbst. În 1812, odată cu dispariția Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym, o ramură a Casei de Ascania, el a moștenit Hoym și unele enclave prusace.

Alexius a adus îmbunătățiri educației construind multe biserici și școli. El a demonstrat un interes deosebit în extinderea rețelei rutiere, în special în zonele nou dobândite ale principatului sau. Industria minieră și metalurgică, de asemenea, au beneficiat de atenția lui. Alexius Frederic Christian a inițiat o serie de proiecte majore de construcții, cum ar fi Saalebrücke în Bernburg (Saale), care ulterior a fost distrusă. În anul 1810 a fondat Alexisbad în Selketal și mai târziu, în zona prusacă a Gernrode, el a creat Beringer Bad.

În materie de religie, el a fost tolerant și luminat; în 1820, el a declarat credința reformistă și credința luterană co-religii oficiale ale statului său. În 1829 a creat un fond civil pentru orfani, văduve și servitori.

Împăratul Francisc al II-lea l-a ridicat la rangul de Duce în 1807. După dizolvarea Sfântului Imperiu Roman, Alexius Frederic Christian s-a alăturat Confederației Rinului. Unele dintre trupele sale au luptat pentru Napoleonîn Tyrol, Spania, Rusia, Gdańsk și Kulm. La 13 decembrie 1813 a ieșit din Confederația Rinului și și-a trimis trupele împreună cu aliații săi în 1814 și 1815 în Belgia și Franța. La 8 iunie 1815 el s-a alăturat Confederației Germane.

Ducele Alexius Frederic Christian a murit la Ballenstedt, la 24 martie 1834, la vârsta de 66 de ani.

La Kassel, la 29 noiembrie 1794 Alexius Frederic Christian s-a căsătorit cu Maria Fredericka (n. 14 septembrie 1768 - d. 17 aprilie 1839), fiica lui Wilhelm I, Elector de Hesse. Ei au avut patru copii:

1. Katharine Wilhelmine (n. 1 ianuarie 1796, Kassel - d. 24 februarie 1796, Kassel).
2. Wilhelmine Louise (n. 30 octombrie 1799, Ballenstedt - d. 9 decembrie 1882, Schloss Eller), căsătorită la 21 noiembrie 1817 cu Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, nepot al regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei. Ea a fost mama Prințului George al Prusiei.
3. Frederick Amadeus, Prinț Ereditar de Anhalt-Bernburg (n. 19 aprilie 1801, Ballenstedt - d. 24 mai 1801, Ballenstedt).
4. Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg (n. 2 martie 1805, Ballenstedt - d. 19 august 1863, Hoym).

Mariajul a fost unul complet nefericit și cuplul a divorțat în 1817.

La Ballenstedt, la 11 ianuarie 1818, Alexius Frederic Christian s-a recăsătorit morganatic cu Dorothea Fredericka de Sonnenberg (n. 23 ianuarie 1781 - d. 23 mai 1818), care la scurtă vreme după nuntă a fost înnobilată și creată baroneasă de Hoym (germană Frau von Hoym). Mariajul a durat numai patru luni, până la decesul baronesei.

La Bernburg, la 2 mai 1819 Alexius Frederic Christian s-a căsătorit pentru a treia oară și din nou morganatic cu Ernestine Charlotte de Sonnenberg (n. 19 februarie 1789 - d. 28 septembrie 1845), sora celei de-a doua soții. Ca și ea, Ernestine a fost creată baroneasă de Hoym la scurtă vreme după nuntă. Mariajul a rămas fără copii.

Alexius Frederic Christian

Duce de Anhalt-Bernburg

Predecesor: Frederick Albert	Prinț de Anhalt-Bernburg 1796 – 1807	Succesor: Principat ridicat la rang de Ducat
Titlu nou	Duce de Anhalt-Bernburg 1807 – 1834	Succesor: Alexander Carl
Predecesor: Frederic	Prinț de Anhalt-Bernburg-Schaumburg-Hoym (în Hoym) 1812 – 1834

* 1824: Albert-Ernest Carrier-Belleuse (n. 12 iunie 1824, Anizy-le-Château – d. 4 iunie 1887, Sèvres) a fost un sculptor și pictor francez, elev al lui David d’Angers și profesor al lui Auguste Rodin. Este considerat unul din artiștii cei mai prolifici și versatili ai epocii sale. Se inspiră din stilurile Renașterii și cele ale sec. al XVII-lea.

În 1874 a creat Statuia lui Mihai Viteazul din București.

Albert-Ernest Carrier-Belleuse

* 1859: Prințul Leopold al Belgiei, Duce de Brabant, Conte de Hainault (12 iunie 1859 – 22 ianuarie 1869), a fost al doilea copil și singurul fiu și moștenitor al regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a soției lui, Arhiducesa Marie Henriette de Austria.

Leopold a fost numit după bunicul său și după verii tatălui său Prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha, regina Victoria a Regatului Unit și Prințul Albert, Prinț Consort.

La naștere, Leopold a fost numit Conte de Hainaut, fiind cel mai mare fiu al regelui și prințul moștenitor. În momentul nașterii sale, bunicul său, Leopold I al Belgiei, era rege al Belgiei.

Decesul prințului Leopold

Leopold a fost precedat de sora sa, Louise-Marie, și urmat de alte două surori, Stéphanie și Clémentine, care s-a născut după decesul lui Leopold, în speranța părinților că vor mai avea un fiu.

După decesul bunicului său și după ce tatăl său a devenit rege, în 1865, tânărul Leopold a devenit Duce de Brabant, titlu acordat moștenitorilor la tronul Belgiei.

Leopold a murit la Laeken sau Bruxelles la 22 ianuarie 1869 de pneumonie, după ce a căzut în lac. Moartea prematură a lui Leopold l-a lăsat pe tatăl lui cu două fiice. După nașterea a încă unei fiice în 1872, cuplul a abandonat toate speranțele să mai aibă un fiu. Regele Leopold al II-lea a fost succedat de nepotul său, Albert.

Prințul Leopold

Duce de Brabant

·         1890: Egon Schiele (pronunțat în germană /ˈʃiːlə/  ( audio); n. 12 iunie 1890, Tulln(Austria) - d. 31 octombrie 1918, Viena) a fost un pictor austriac. Alături de Gustav Klimt și Oskar Kokoschka, este considerat unul din cei mai importanți reprezentanți ai artei vieneze moderne.

Operele sale sunt cunoscute pentru intensitatea și sexualitatea brută transpusă artistic, precum și prin numeroasele sale autoportrete de tip nud. În decursul scurtei sale cariere, Egon Schiele a fost un observator scrupulos și intransigent al ființei omenești, caracterizat prin viziunea sa aparte ce sugera bucuria vieții și neliniștea sfârșitului. Personajele sale sunt, de obicei, desenate cât mai palid, bolnăvicios, ceea ce a dus la apariția unui stil expresionist.

Viața lui scandaloasă și scurtă, combinată cu stilul său propriu de artă a dus la valorificarea personalității, devenind un simbol artistic al Austriei. Remarcabil exponent al expresionismului, deși fusese caracterizat și ca un repezentant limitat al stilului Art Nouveau, artistul a avut sfera sa de creație la Viena, unde în timpul vieții sale s-au întâlnit drumurile artei și ale filosofieicontemporane.

Egon Schiele s-a născut la 12 iunie 1890 în Tulln (Niederösterreich), un mic oraș la aproximativ 40 kilometric nord-vest de Viena. A fost fiu al lui Adolf Eugen Schiele, impiegat de mișcare la gara din localitate, și al Mariei Soukup Schiele. Orașul a jucat un rol important în istoria contemporană a Austro-Ungariei; calea ferată a însemnat un viitor mijloc de deplasare terestră, în special pentru transportul de mărfuri și constituia un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării.

Vedere din Klosterneuburg (1900).

Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra sa atenția profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii.

Der Schmiedehof, Klosterneuburg (1905)

Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă însă să deseneze și să se lase pradă fanteziilor despre tărâmuri îndepărtate, spre care îl poartă fiecare din trenurile care trec pe sub ferestrele locuinței de serviciu a familiei. Însă acest lucru n-a fost să se întâmple... La scurt timp după aceasta, tatăl artistului se îmbolnăvește de o psihoză halucinatorie cu atacuri de furie, situația financiară a familiei se înrătățește considerabil. În cele din urmă, tatăl său a murit în 1905. Familia se mută la Klosterneuburg. Aici a urmat o școală condusă de Stift Klosterneuburg, unde profesorul de desen Ludwig Strauch I-a încurajat talentul artistic al lui Schiele.

Egon creștea în această atmosferă deprimantă; devenea un adolescent melancolic și introvertit. Trauma pe care a simțit-o se face ușor prezentă în majoritatea operelor sale; folosirea de nuanțe sinistre la redarea pielii, îmbrăcăminții, roșeața bolnăvicioasă, combinarea de culori diluate mult în apă.

Tutore legal devine unchiul lui Leopold Czihczek, un burghez bogat, cu o oarecare instrucție, inspector-șef la căile ferate "Kaiser Ferdinand". Deși nu foarte interesat de artele plastice, este de acord să finanțeze studiile nepotului său la "Wiener Akademie der bildenden Künste". Cu recomandarea profesorilor de la gimnaziul din Klosterneuburg, tânărul sosește în anul 1906 la Viena, unde reușește să treacă examenul de admitere la Academie.

Galerie:

Autoportrete Fascinat de propriul său aspect fizic, Egon Schiele a pictat peste o sută de autoportrete. Trăsătura comună a majorității acestor tablouri este felul extraordinar de expresiv în care tratează mâinile. În mare parte dintre acestea - și mai ales în Autoportret cu ceramică neagră (1911) - regăsim degetele răsfirate misterios în formă de "V", atitudine probabil desprinsă din manualele ilustrate ale "gesturilor patologice" care se bucurau de o foarte mare popularitate la acea vreme în Viena. În schimb, când pictează propriul său nud, artistul pare să-și chinuiască trupul, îl prezintă descărnat, schilodit; chipul și părul care i se ridică în cap, ca și cum ar fi fost electrizat, exprimă groaza. Specialiștii recunosc în autoportretele lui o îmbinare de narcisism cu anxietate masochistică.

• 

  Autoportret cu ceramică neagră, 1911 - Historisches Museum, Viena
   
• 

  Autoportret nud, 1910 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Autoportret cu capul plecat, 1912 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Autoportret cu fructe-lampion, 1912 - Leopold Museum, Viena

Nuduri și scene erotice Egon Schiele și-a concentrat întreaga forță de creație în studiul pătrunzător al trupului, aspirând în felul acesta spre descifrarea interiorului uman, până la "scoaterea la suprafață" a secretelor sufletului omenesc. Abordând fără încetare problematica erotismului nedisimulat în spirit freudian, a transpus pe pânză sau pe foaia de hârtie - mai ales în nuduri - cele mai profunde instincte ale ființei umane. Schiele a pictat multe nuduri, atât de femeie, cât și de bărbat, care prezintă personajele în poziții erotice foarte îndrăznețe, adeseori provocatoare, cu organele genitale ostentativ expuse (Fată cu păr negru și fustă ridicată, 1911). Dar cum spunea el însuși, "într-o operă erotică există totodată și o fărâmă de sacru". Acest fapt se reflectă, printre altele, în compoziția de mari dimensiuni intitulată Îmbrățișare (1917) sau în Pereche de femei îmbrățișate(1914).

• 

  Nud, 1910 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Nud, 1910 - Sammlung der Albertina, München
   
• 

  Fată cu păr negru şi fustă ridicată, 1911 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Pereche de femei îmbrăţişate, 1914 - Magyar Szépmüvészeti Múzeum, Budapesta

Peisaje Încă de la începuturile carierei sale, Schiele este interesat de natură. Pictând peisaje în aer liber cu influențe cert impresioniste, începe să zărească în natură ilustrarea procesului de trecere de la viață la moarte și-și transformă peisajele într-o "oglindă a sufletului". În tabloul Patru copaci (1917), unul din castani și-a pierdut deja ornamentul efemer, iar frunzele celorlalți copaci sunt ruginii, semn că în scurt timp vor cădea. Trunchiurile copacilor marchează delimitarea pe verticală a spațiului, căreia îi corespunde orizontalitatea liniilor ce sugerează pământul și cerul. Peisajele urbane, cum sunt reprezentate în ciclul de tablouri cu case din Krumlov, nu corespund unor redări realiste, artistul asociază după bunul plac clădiri și străzi, fără nici o considerație față de perspectivă și volum. În aproape toate tablourile, pictate de regulă din perspectiva zborului păsării, Schiele prezintă orașul ca un loc nepopulat, doar uneori câte o lenjerie care se usucă la geam sugerează prezența omenească.

• 

  Apus de soare, 1913 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Orăşelul Krumlov pe Vltava, 1913-1914 - Leopold Museum, Viena
   
• 

  Patru copaci, 1917 - Österreichische Galerie, Viena

   

Egon Schiele

Autoportret la vârsta de 20 de ani (1910) - Leopold Museum, Viena

*    1890: Eva Crane, fizician britanic (d. 2007)

·         1903 - S-a născut pictorul Gheorghe Popescu, cunoscut pictor şi restaurator de biserici: biserica Sf. Ioan Botezătorul, Bucureşti (1930); Catedrala ortodoxă din Constanţa (1960-1963); biserica Kretzulescu (1938-1939); fresca interioară a capelei româneşti de la Ierusalim (1964); biserica Hurez (m.16.04.1975).

·         1908: S-a nascut Otto Skorzeny, comandantul comandoului care l-a eliberat  la ordinul lui Hitler pe dictatorul italian Benito Mussolini, care se afla  in stare de arest  pe muntele Gran Sasso (d. 1975). Otto Skorzeny (n. 12 iunie 1908; d. 5 iulie 1975) a fost Obersturmbannführer în Waffen-SS, în al doilea război mondial, cunoscut mai bine pentru acțiunile sale ca lider de commando.

·         1912 - S-a născut Alexandru Balaci, critic şi istoric literar, membru al Academiei Române; a fost unul dintre cei mai străluciţi traducători ai literaturii italiene, la noi, şi coordonatorul monumentalei lucrări „Istoria literaturii italiene” (m.07.03.2002).

·         1915: David Rockefeller, bancher și filantrop american. David Rockefeller Senior (n. 12 iunie 1915 în New York City) este un om de afaceri american, adept al globalismului și patriarhul actual al familiei Rockefeller. El este cel mai tânăr supraviețuitor și singurul copil al lui John D. Rockefeller Jr. și Abby Aldrich Rockefeller, și nepotul în viață al magnatului John D. Rockefeller, fondator al Standard Oil. Cei cinci frați decedați ai săi sunt: Abby, John D. III, Nelson, Laurance și Winthrop. Este căsătorit cu Margaret „Peggy” McGrath și are șase copii: David, Abby, Neva, Peggy, Richard și Eileen. Averea sa netă este estimată la 2.2 miliarde dolari, intrând astfel în rândul celor mai bogati 300 de oameni din lume.
* 1916: Alexandru Balaci (n. 12 iunie 1916, Aurora (Mehedinți) - d. 7 martie 2002, București) a fost un italienist român, critic și istoric literar, politiciancomunist, membru al Academiei Române, membru supleant al CC al PCR. 

După absolvirea liceului la Craiova și a Facultății de Litere și Filosofie din București, își va lua doctoratul în anul 1943 cu teza Giovanni Pascoli în neoclasicismul italian.

A fost, rând pe rând, redactor-șef la ESPLA, vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, director al Bibliotecii române din Roma situată în fosta Accademia di Romania (Școala Română din Roma), între anii 1981-1990, profesor și șef de catedră la Facultatea de Litere din București, vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și redactor-șef al revistei Viața românească.

S-a consacrat studiului culturii italiene, elaborând numeroase lucrări de referință și traducând din opera unor mari personalități ale ei. A coordonat monumentală lucrare Istoria literaturii italiene și numeroase dicționare. A fost membru în numeroase academii, societăți europene și mondiale.

A fost căsătorit cu actrița Maria Mimi Botta.

Opera:

Monografii

• Giosué Carducci (1947)
• Dante Alighieri (1966)
• Franceso Petrarca (1968)
• Machiavelli (1969)
• Manzoni (1974)
• Lodovico Ariosto, contemporanul nostru (1975)
• Giovanni Boccaccio (1976)
• Ugo Foscolo (1978)
• Torquato Tasso (1982)
• Luigi Pirandello (1986)
• Vittorio Alfieri (1989)

Studii

• Studii italiene (1958), (1964)
• Studii despre Dante (1965)
• Antologia della litteratura italiana delle origini fino ai nostri giorni
• Studii și note literare (1979)

Traduceri

• Gabriele d’ Annunzio
• Giovanni Verga
• Salvadore Quasimodo
• Luigi Pirandello  

  Alexandru Balaci
  Date personale
  Născut	12 iunie 1916 Aurora, Austro-Ungaria
  Decedat	7 martie 2002, (86 de ani) București, România
  Căsătorit cu	actrița Maria Mimi Botta (fosta soție a lui Emil Botta)
  Naționalitate	română
  Cetățenie	România
  Etnie	română
  Ocupație	filolog[*] critic literar[*] istoric
  Activitate
  Alma mater	Facultății de Litere și Filosofie din București
  Partid politic	Partidul Comunist Român
  Membru titular al Academiei Române

* 1916: Irwin Allen (12 iunie 1916 – 2 noiembrie 1991)^[1] a fost un regizor american de filme, documentare și emisiuni de televiziune și producător de film care a devenit cel mai notabil ca „Maestru al Dezastrului” datorită lucrărilor sale din genul film cu dezastre.^[1] Este de asemenea notabil pentru crearea unor seriale științifico-fantastice de televiziune ca Tunelul Timpului sau Planeta giganților.

·         1922: S-a născut la Orsova (jud. Mehedinti), scriitorul, ziaristul şi pictorul naiv, Petru Vintilă; (m. 2002). A urmat cursurile  Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1942-1948). In paralel, a fost redactor la Luptatorul banatean (1945-l946) si Frontul plugarilor (1946-l948). A debutat in Fruntea din Timisoara (1939). A fost redactor la Contemporanul (1948-l951), Gazeta literara (1954-l957), Luceafarul (1958-l963), Romania libera (1964-l965), redactor-sef adjunct la Colocvii (1966-l968) si Statul socialist. In afara de poezie, proza si teatru, Petru Vintila a mai scris literatura pentru copii dupa reteta genului: Mai tare ca Sfintul (1969) si Calatorie pe planeta Zeta (1972). A scris reportaje inspirate din noile realitati: Dobrogea in mars (1961), Soseaua milionarilor (1961), Orase fara arhive (1964); publicistica: 101 picaturi de cerneala (1973), un eseu-confesiune: Milita (1972) si un „roman cronologic”, Eminescu (1974), cercetare, compilatie si sistematizare cronologica a vietii poetului. Prezent in numeroase antologii; autor de scenarii. A prefatat ghiduri turistice; a tradus singur si in colaborare  din H. Sienkiewicz, H. Leberecht s.a.

·         1924: George Herbert Walker Bush, GCB, (n. 12 iunie 1924, Milton[*], SUA^[4] – d. 30 noiembrie 2018, Houston, SUA^[8]) a fost un politician american care a fost cel de-al patruzeci și treilea vicepreședinte (1981 - 1989) și cel de-al patruzeci și unulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1989 - 1993). Membru al Partidului Republican, înainte de a fi președinte, a servit ca congressman al House of Representatives din Texas(1967 - 1971), ambasador al SUA la Organizația Națiunilor Unite (1971 - 1973), președinte al Comitetului Național Republican^⁠(d) (1973 - 1974), șef al Biroului de legătură al SUA în Republica Populară Chineză (1974 - 1976), director al Central Intelligence Agency (1976 - 1977), Președinte al First International Bank din Houston (1977 - 1980) și, ca cel de-al 43-lea vicepreședinte, sub președinția lui Ronald Reagan (1981 - 1989). Era cel mai în vârstă președinte și vicepreședinte în viață. Din anul 2000, el a fost numit "George H. W. Bush", "Bush 41", "Bush the Elder", sau "George Bush Senior" pentru a fi diferențiat de fiul său cel mai mare, George W. Bush, care a devenit cel de-al patruzeci și treilea președinte al SUA. Înainte ca fiul său să devină președinte, acesta era numit simplu George Bush sau Președintele Bush.

George H. W. Bush

·         1928 - S-a născut Vic Damone (Vito Farinola), cântăreţ şi actor american.

·         1929 - S-a născut Anna Frank, autoarea unui celebru jurnal, “Jurnalul Annei Frank”, în care a descris istoria familiei sale în timpul ocupaţiei hitleriste în Olanda (m.12.03.1945).

·         1929: Irina Mavrodin (n. 12 iunie 1929,^[1] Oradea, Regatul României – d. 22 mai2012,^[1] București, România^]) a fost o profesoară de literatură franceză (inițial la Universitatea din București, ulterior profesor consultant la Universitatea din Craiova), traducătoare română de limba franceză, poetă și eseistă. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut a lui Marcel Proust, publicat de editura Univers. Este autoarea a numeroase volume de traduceri importante, poeme și eseuri.

Irina Mavrodin s-a născut la 12 iunie 1929. Părinții ei erau Anastase Mavrodin, profesor, și Maria (născută Popescu).

A urmat studii la Liceul „Unirea” din Focșani (1940-1950), întrerupte timp de doi ani. A devenit licențiată a Universității din București (Facultatea de Limbi Străine, secția limba franceză) în 1954. A obținut titlul de doctor, în domeniul literaturii franceze, cu teza Nathalie Sarraute et le Nouveau Roman (1971).

Irina Mavrodin a fost profesor la Facultatea de Limbi Străine a Universității din București, catedra de literatură franceză și asistenta lui Valentin Lipatti

Irina Mavrodin

Date personale
Născută	12 iunie 1929[1][2]  Oradea, Regatul României
Decedată	22 mai 2012 (82 de ani)[1][2]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]
Activitate
Premii	Ordinul național „Steaua României” (2000)

·         1932 - S-a născut scriitorul Balint Tibor.
* 1937: Vladimir Igorevici Arnold (în rusă Влади́мир И́горевич Арно́льд, n. 12 iunie 1937 - d. 3 iunie 2010) a fost un matematician rus. A adus contribuții importante în domenii ca: teoria sistemelor dinamice, teoria catastrofelor, topologie, geometrie algebrică, mecanică clasică, teoria singularităților. Numele său a rămas și în denumirea teoremei Kolmogorov–Arnold–Moser.

Vladimir Arnold

·         1939 - S-a născut scriitorul Doru Moţoc.

·         1941: Chick Corea, pianist american. A câștigat în numeroase rânduri premiul Grammy la secțiunile pianist/keyboardist și compozitor de jazz american. A ajuns foarte cunoscut prin activitatea lui din anii ’70, promovând stilul jazz fusion sau jazz-rock cum era denumit la vremea respectivă. Se poate spune că a contribuit direct la nașterea acestui stil de jazz. A făcut parte din celebra trupă ˝Miles Davis Band˝ luând parte la legendarele înregistrări ale acestuia de la sfârșitul anilor ’60, începutul anilor ’70. În anii ’70 și-a format propriul grup de jazz ˝Return to Forever˝, grup cu care a continuat să exploreze sonoritățile fusion.

·         1941 - S-a născut Roy Harper, cântăreţ folk-rock underground american.

·         1942 - S-a născut Len Barry (Leonard Borisoff), cântăreţ american (Dovells).
* 1942: Magda Stavinschi, născută Ștefănescu, nume complet: Magdalena Iolanda Stavinschi, (n. 12 iunie 1942, București) este o astronomăromână.
A absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică, secția Astronomie, Universitatea București. Este doctor în Matematică, specialitatea Astronomie, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. A fost căsătorită cu Victor Stavinschi, astronom român, originar din Basarabia (decedat)

Între 1990 - 2005 director al Institutului Astronomic al Academiei Române, în perioada dintre 2000 - 2006 președinte al IAU WG "The Future Development of the Ground-Based Astrometry", în 2006 - 2009 președinte al Comisiei Uniunii Astronomice Internaționale (IAU) pentru educație și dezvoltare. Între 2006 - 2012 co-președinte al IAU WG "Astrometry by Small Ground-Based Telescopes"; președinte al Archaeoastronomical Heritage Committee (European Society Astronomy in Culture); Președinte al Ramurii de Sud-Est a Societății Astronomice Europene (2000-2005); Președinte al Comitetului Astronomic Sub-Regional , sub egida UNESCO- ROSTE (2004, 2005); cercetător principal gr. I la Institutul Astronomic al Academiei Române, cercetător asociat la IMCCE - L'Institut de mécanique céleste et de calcul des éphémérides, Paris; președinte al Asociației "Eclipsa 99", în prezent “Astronomia 21”; reprezentant al României în programele europene Hands on Universe, OPTICON, EuroPlaNet; președinte al Asociației pentru Dialogul dintre Știință și Teologie din România - ADSTR; președinte al Institutului pentru Studii Transdisciplinare în Stiință, Spiritualitate, Societate - IT4S; co-editor al colecțiilor “Știință și Religie”, “Știință, Spiritualitate, Societate” la ed. Curtea Veche, sute de articole și diverse prezentări în mass media.

Membru al Uniunii Astronomice Internaționale - IAU (Comisiile de Astrometrie, Educație astronomică și dezvoltare, Istorie a Astronomiei, Outreach), membru fondator al European Astronomical Society – EAS (consilier 2000-2004), European Society Astronomy in Culture – SEAC, membru fondator al societății europene "Euroscience", membru COSPAR,grupului de lucru “Eclipse ‘99” al Consiliului Europei (1998-2000); membru al Comitetului Național Român de Astronomie (Președinte 1998-2002, vicepreședinte 1994-1998), membru al Societății Astronomice din Armenia, membru al Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii – CRIFST, membru al Centrului Internațional pentru Cercetare Transdisciplinară – CIRET, membru al Societății Internaționale pentru Știință și Religie - ISSR

Magda Stavinschi

Date personale Născută 12 iunie 1942 (77 de ani)  Cetățenie  România  Ocupație astronomă  Activitate Alma Mater Universitatea din București   Organizații International Society for Science and Religion[*][

·         1943 - S-a născut Reg Presley (Reg Maurice Ball), vocalist şi compozitor britanic (The Troggs).

·         1943: Marin Diaconescu, politician român
* 1947: Nicola Di Pinto (n. 23 mai 1947, Napoli, Italia) este un actor italian de teatru, cinema și televiziune.

Actor creator de personaje puternice și napoletan adevărat, Nicola Di Pinto a început sa joace în piese de teatru din a doua jumătate a anilor 1960, iar succesul obținut pe scenă a atras atenția regizorilor de filme de cinema și de televiziune, în care a debutat în a doua jumătate a anilor 1970.

În ciuda calităților dovedite încă de la primele apariții, a dobândit celebritate abia după întâlnirea cu regizorul Giuseppe Tornatore, care i-a oferit rolul lui Alfredo Canal în Il camorrista, iar din acel moment cariera lui Nicola Di Pinto a fost în creștere continuă, alternând mereu între film și seriale de televiziune, fără a părăsi vreodată teatrul.

Actor preferat de Giuseppe Tornatore, Nicola Di Pinto a jucat în aproape toate filmele ulterioare regizate de cineastul sicilian până la mijlocul anilor 2000. De asemenea, a interpretat rolul fratelui Bernardo în cel de-al treilea și al patrulea sezon al popularului serial de televiziune Caracatița.

În 1998 este semnificativă prezența lui ca invitat într-un episod din serialul Il maresciallo Rocca 2 (Enigma finale), în care joacă rolul periculosului profesor Aleppi; acest rol rămâne important în unele episoade ale aceluiași serial deoarece personajul influențează în mod decisiv o parte a familiei protagonistului pentru a deveni aproape o prezență fantomatică în ultimul episod din cel de-al cincilea sezon (Il male ritorna, 2005) în care Nicola Di Pinto apare într-un flashback din episodul din 1998.

·         1948 - S-a născut Barry Bailey, chitarist american (Badger, Atlanta Rhythm Section).

·         1948 - S-a născut Lyn Collins, cântăreaţă americană.
* 1949: Radu Troi (n. 12 iunie 1949) este un fotbalist român, retras din activitate

·         1951 - S-a născut Bun E. Carlos (Brad Carlson), baterist american (Cheap Trick).

·         1951 - S-a născut Brad Delp, vocalist american (Boston).

·         1952 - S-a născut Dale Krantz, vocalist american (38 Special, Rossington-Collins Band).
* 1952: Benito Floro Sanz (n. 12 iunie 1952) este un antrenor spaniol de fotbal, care în prezent activează ca antrenor principal la echipa națională de fotbal a Canadei

·         1953 - S-a născut Rocky Burnette, cântăreţ american.
* 1953: Tess Gerritsen este o scriitoare americană de thriller.

Cărțile lui Tess Gerritsen au fost traduse în 31 de limbi și vândute în peste 15 milioane de exemplare

Tess Gerritsen

* 1954: Julianna Bodó (n. 12 iunie 1954, Miercurea Ciuc, România) este o antropologă română de etnie maghiară. Este soția lui Zoltán A. Biró.
Julianna Bodó a obținut diploma de licență în filologie de la Universitatea Babeș-Bolyai în 1979. După aceea, a predat la o școală din Miercurea Ciuc, iar apoi a devenit cercetătoare în cadrul Centrului de Cercetări Regionale și Antropologice din Miercurea Ciuc. În anul 2003 a obținut diploma de doctor de la Universitatea Babeș-Bolyai. Astăzi, este profesor universitar la Universitatea Sapientia din Miercurea Ciuc

·         1960 - S-a născut Luminiţa Suse, poetă româncă.

* 1961: Rodney Howard-Browne (n. 12 iunie 1961, Port Elizabeth, Africa de Sud) este un predicator creștin al mișcării carismatice și evanghelist, care își are rezidența în Tampa, statul Florida, SUA începând cu mijlocul anilor '90. El este păstorul/conducătorul Bisericii The River at Tampa Bay, biserică pe care a fondat-o împreună cu soția sa, Adonica Howard-Browne, în anul 1996. De asemenea, conduce Misiunea Revival Ministries International.
* 1963: Jeremy "Jerry" Lynn^[4] (n. 12 iunie 1963) este un fost wrestler americancare a lucrat pentru promoții ca World Championship Wrestling (WCW), Extreme Championship Wrestling (ECW), World Wrestling Federation(WWF), Total Nonstop Action Wrestling (TNA) și Ring of Honor (ROH).

·         1966: Adrian Enache, interpret român de muzică pop. In anul 1999 Adrian Enache a fost angajat al Teatrului Constantin Tănase din București unde iși face debutul cu muzicalul „Nota 0 la purtare”, în care joacă alături de Aurelian Temișan. În 2001 obține premiul pentru cea mai bună voce masculină și locul al III-lea, la Festivalul Internațional „Vocile Asiei” din Kazahstan. În 2002, la Festivalul Național Mamaia , câștiga trofeul cu melodia „O singură noapte”, pe muzica lui Andrei Kerestely.

* 1966: Veaceslav Iordan (n. 12 iunie 1966, în Chircăiești, raionul Căușeni), este un politician moldovean, care a îndeplinit funcția de primar general interimar al municipiului Chișinău (ianuarie - iunie 2007). Veaceslav Iordan s-a născut la data de 12 iunie 1966 în satul Chircăiești, raionul Căușeni. După absolvirea școlii medii din localitatea natală, în anul 1983 devine student la Facultatea de Inginerie a Academiei de Construcții în Gospodăria Comunală din orașul Harkov (Ucraina).

După un an de studii este înrolat în armată și își satisface stagiul militar obligatoriu în Armata Sovietică, în perioada anilor 1984-1986, în orașul Ahalcalaki (Georgia), situat la hotar cu Turcia, fiind șef de stație radio. În anul 1986 Veaceslav Iordan revine în Academie unde își continuă studiile, obținând diploma de inginer.

Activitatea profesională și-a început-o în calitate de inginer la Secția inginerie a Hotelului „Inturist” din Chișinău (1993-1998). În anul 1998 a fost angajat în funcția de șef al Serviciului de întreținere a edificiilor civile ale Căii Ferate a Moldovei. În anul 2000 este numit ca vicedirector general pe probleme sociale și construcții capitale la aceeași întreprindere, șef al Serviciului construcții capitale. În anul 2003 este ales consilier municipal de Chișinău pe listele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, apoi la data de 13 aprilie 2006 este ales în funcția de viceprimar al municipiului Chișinău. În noua funcție, a coordonat problemele infrastructurii gospodăriei comunale, drumurile, transportul, iluminatul public, serviciile funerare, spațiile verzi, fiind responsabil cu activitatea “Termocom” S.A., “Apă-canal Chișinău” S.A., CET-1, CET-2, “Chișinău-gaz”.

Numirea primarului general interimar al municipiului Chișinău, Vasile Ursu, ca ministru a survenit cu doar patru luni înaintea alegerilor locale generale din luna mai, alegeri la care primarul interimar al Chișinăului își anunțase decizia de a nu candida. Vasile Ursu și-a înaintat demisia din funcția de primar general al municipiului Chișinău începând din data de 25 ianuarie 2007 și l-a împuternicit pe viceprimarul Veaceslav Iordan cu îndeplinirea funcției de primar general interimar al municipiului Chișinău.

Potrivit Regulamentului cu privire la activitatea organelor autoadministrării municipale, dreptul de a desemna primarul genral interimar al municipiului Chișinău îi revine șefului administrației Chișinău. Potrivit Agentiei Infotag, în ședința extraordinară a Consiliului Municipal Chișinău (CMC), mai mulți consilieri au pus la îndoială dreptul primarului interimar de a-și desemna succesorul, afirmând că aceasta este prerogativa Consiliului.

Într-un Top al celor mai influenți moldoveni alcătuit în anul 2006, Veaceslav Iordan s-a situat pe locul 10, în timp ce primarul interimar Vasile Ursu ocupa poziția a 19-a.^[1]

În anul 2005, pentru merite deosebite în muncă, Veceslav Iordan a fost decorat cu Ordinul Republicii. La alegerile locale din 3 iunie 2007, Veaceslav Iordan a obținut doar 27.62% din voturi, cu doar trei procente mai mult decât primul clasat (Dorin Chirtoacă), iar în turul doi de scrutin din 17 iunie 2007, în condițiile coalizării majorității partidelor din opoziție împotriva sa, a obținut doar 38.83% din voturi și a pierdut alegerile.

La data de 1 august 2007, Guvernul Republicii Moldova l-a numit pe Veaceslav Iordan în funcția de director general al Agenției "Apele Moldovei"   

Veaceslav Iordan
Date personale
Născut	12 iunie 1966 (53 de ani) Chircăiești, raionul Căușeni, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Moldova
Religie	Creștin Ortodox
Ocupație	politician
Primar de Chișinău interimar
În funcție 25 ianuarie 2007 – 18 iunie 2007
Președinte	Vladimir Voronin
Precedat de	Vasile Ursu
Succedat de	Dorin Chirtoacă
Premii	Ordinul Republicii Ordinul de Onoare
Partid politic	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova

·         1967: Dan Tudor, actor român.  A absolvit Academia de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, promoţia 1995, clasa profesor Mircea Albulescu. Este doctor în teatru UNATC, din iunie 2011 si membru al Uniunii Scriitorilor din iunie, 2002. A obtinut Premiul „Goange Marinescu” pentru regie pentru spectacolul Taxi Blues la Festivalul internațional al teatrului de studio, Pitești, 2012, Premiul pentru cel mai bun spectacol – Taxi Blues (regie Dan Tudor) și Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină pentru același spectacolla Festivalul Național de Comedie, Galați, 2012, Premiul pentru Regie pentru spectacolul Belvedere la Festivalul Internațional al Teatrului de la Vratza, Bulgaria, 2011, Premiul special al juriului cu spectacolul „Belvedere” la Festivalul Internaţional de Teatru JoakimInterfest din Kraguevac, Serbia, 2011, Premiul publicului pentru cel mai bun spectacol cu „Sânziana şi Pepelea” la Festivalul Naţional de Comedie, Galaţi, 200, Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru „Extrem” la Festivalul Naţional de Teatru Studio de la Piteşti, 2006 , Premiul de regie pentru spectacol în spaţii alternative pentru „Hoaţele” şi „7 zile din viaţa lui Simon Labrosse” la Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi, 2006, Premiul de regie pentru inventivitatea folosirii mijloacelor comice, pentru spectacolele „O noapte furtunoasă” şi „Ofertă de serviciu” la Festivalul Naţional de Comedie de la Galaţi, 2002, Marele Premiu pentru spectacolul „Păcală şi Popa”, Gala Tânărului Actor, Costineşti, 1998, Marele Premiu pentru recitalul „Haine de paiaţă”, Gala Tânărului Actor Costineşti, 1995.

* 1971: Roland Nagy (n. 12 Iunie 1971) este un fost fotbalist și actual antrenor român de fotbal.

* 1973: Cosmin Bodea (n. 12 iunie 1973) este un fost jucător român de fotbal care în cariera sa a evoluat la FC Brașov, fiind căpitanul echipei. A participat cu echipa din Brașov în Cupa UEFA, în sezonul 2001-2002. După cariera de fotbalist și-a început cariera de antrenor. Ultima dată a fost antrenor principal la echipa FCM Târgu Mureș.^[1] După ce în sezonul 2008-2009 a terminat cu aceasta pe locul 3 în Seria B a Ligii a II-a^[2], a fost înlocuit după etapa a 27-a a sezonului 2009-2010 cu Adrian Falub din cauza rezultatelor inconstante.^[3] În cele din urmă FCM Târgu Mureș a terminat sezonul pe primul loc, reușind promovarea în prima ligă.

* 1974: Sharon Janny den Adel (născută în Waddinxveen, lângă Gouda, Olanda de Sud, pe data de 12 iulie 1974) este o cântăreață și compozitoare de origine olandeză. Ea este faimoasă datorită faptului că este solista trupei Within Temptation. Vocea acesteia se încadrează în categoria mezzosopranelor lirice.

Sharon den Adel este căsătorită cu chitaristul și membrul fondator al formației, Robert Westerholt, au împreună trei copii (o fetiță- Eva Luna și doi băieți- Robin Aiden și Logan Arvin) și în prezent locuiește lângă Hilversum, Olanda. Sharon den Adel a fost însărcinată cu primul copil, Eva Luna(născută în 7 decembrie 2005), în timpul turneului The Silent Force. Pe data de 22 februarie 2009, Sharon den Adel a anunțat că este însărcinată cu al doilea copil, Robin Aiden Westerholt, iar nașterea acestuia a fost anunțată pe site-ul oficial al formației, pe data de 1 iunie 2009. Aiden s-a născut prematur la 32 săptămâni și 6 zile. Pe data de 26 noiembrie 2010, Sharon den Adel anunță că așteaptă un al treilea copil și datorită complicațiilor sarcinii anterioare, formația reprogramează concertele din primăvară până în toamna anului 2011. Pe data de 31 martie 2011 este anunțată nașterea celui de al treilea copil al cântăreței, acesta purtând numele Logan Arwin.

Sharon den Adel

Sharon den Adel alături de Within Temptation, recital susținut în Franța în deschiderea unui concert Metallica

* 1976: GeoDaSilva (n. Gheorghe Constantin Cristinel pe 12 iunie 1976) este un DJ, MC și vocalist român de muzică house.

* 1976: Sorin Adrian Iodi (n. 12 iunie 1976) este un jucător român de fotbal retras din activitate.

* 1976: Thomas Løvendahl Sørensen (n. 12 iunie 1976, Fredericia, Danemarca) este un fotbalist danez care evoluează pentru echipa australiană Melbourne City FC.
* 1979: Amandine Bourgeois este o cântăreață franceză. Ea a câștigat a șasea ediție a emisiuni de talente Pop Idol. La 22 ianuarie 2013 a fost anunțat faptul că Amandine Bourgeois va reprezenta Franța la Concursul Muzical Eurovision 2013

Amandine Bourgeois

* 1979: Diego Alberto Milito (n. 12 iunie 1979,^[1] Bernal[*], Argentina) este un fost jucător argentinian de fotbal cel mai bine cunoscut pentru timpul petrecut la Internazionale Milano, care a jucat ultima dată ca atacant pentru Racing Club și, de asemenea, a jucat anterior pentru echipa națională a Argentinei. Un atacant prolific și consistent, Milito a promediat puțin mai mult de un gol la fiecare două apariții pe parcursul carierei sale profesionale.

* 1979: Robin Miriam Carlsson^[4] (n. 12 iunie 1979), mai bine cunoscută cu numele de Robyn, este o cântăreață suedeză de muzică pop, care a primit trei premii Grammy Suedia și o nominalizare Grammy la categoria „Cea mai bună înregistrare dance” în 2010.

Robyn

* 1979: Gabriel Viglianti (n. 12 iunie 1979) este un fost jucător argentinian de fotbal, care a jucat pentru Oțelul Galați, unde a ocupat și funcția de director sportiv.

* 1980: Michal Kubala (n. 12 iunie 1980, Levice, Slovacia) este un fotbalist slovac, care joacă la echipa de fotbal Wijaya FC pe postul de mijlocaș dreapta.

·         1981: Adriana Lima (născută pe 12 iunie 1981) este un supermodel brazilian, care și-a creat un nume profesional lucrând ca model pentru compania de lenjerie Victoria’s Secret.
 
Lima în 2010
* 1981: David Gilbert (n. 12 iunie 1981, Derby, Regatul Unit) este un jucător englez de snooker.
* 1981: Martin Gould (n. 14 septembrie 1981,^[2] Londra, Regatul Unit^[3]) este un jucător englez de snooker.
* 1981: Massimo Zenildo Zappino, cunoscut ca Massimo Zappino (n. 12 iunie 1981, Pesqueira, Brazilia) este un fotbalist aflat sub contract cu echipa din Serie A,Frosinone Calcio.
* 1984: Bruno Soriano Llido (Artana, Castellón, Spania, iunie 12 din 1984), cunoscut sub numele de Bruno Soriano sau pur și simplu Bruno, este un fotbalistspaniol. Joacă ca mijlocaș la Villarreal unde este capitanul. Este un mijlocas organizator stângaci, cu tehnică bună și abilități pentru distribuirea de joc

·         1985: Kendra Leigh Baskett^[1] (n. 12 iunie 1985),^[2] mai bine cunoscută sub numele său de naștere Kendra Leigh Wilkinson, este o personalitate de televiziune și fotomodel de origine americană. Este cunoscută publicului prin rolul jucat în cadrul unui reality show televizat produs de E!, The Girls Next Door. Din iunie 2009 face obiectul propriului reality show, Kendra.

Kendra s-a născut pe 12 iunie 1985 în San Diego, California, din descendenți irlandezi. Este cea mai mare dintre cei doi copii, având un frate mai mic, Colin.

Wilkinson l-a întâlnit pe Hugh Hefner la a 78-a aniversare a acestuia, în aprilie 2004, fiind una din „fetele pictate”. 4 ani mai târziu, pe 27 iunie 2009, s-a căsătorit cu Hank Baskett si au un copil împreună, Hank the IV, care s-a născut în 12 decembrie 2009.

Kendra Wilkinson

* 1985: Dave Franco (n. 12 iunie 1985,^[1] Palo Alto, California, SUA) este un actor american. El și-a început cariera cu roluri mici în filme precum Superbad și Charlie St. Cloud, înainte de a-și face debutul de performanță în 2012 amice comedia 21 Jump Street. El a jucat, de asemenea roluri în "Noaptea Groazei", Acum Mă Vezi, Acum Mă Vezi 2, Corpuri Calde, Vecinii, Nervoase și pe cel de-al nouălea sezon al serialului Scrubs. El este cel mai tânăr dintre cei trei frați Tom Franco și James Franco.

Franco s-a născut în Palo Alto, California, fiul lui Betsy Lou poet, autor și editor, și Douglas Eugene "Doug" Franco (1948-2011), care era un om de afaceri, cei doi s-au cunoscut ca studenți la Universitatea Stanford.^[3]Franco, tatăl lui a fost de origine portugheză (din Madeira) și suedeză.^[4]Franco, mama lui provine dintr-o familie de ruși evrei. Dave a declarat că este "mândru" de a fi evreu. Franco bunicii paterni, Marjorie (Peterson) Franco, este autorul seriei de cărti [[young adult]] cărți.^[5]Franco a crescut în California cu cei doi frați mai mari, Tom și James.

A studiat la Universitatea din California de Sud, și inițial și-a dorit sa fie chiar el un profesor, până când fratele său l-a îndrumat către o clasă de teatru, unde a început să învețe abilități actoricești.

Franco s-a cunoscut cu actrița Alison Brie în 2012. În luna August 2015, cuplul s-a logodit.^[12][13] Pe 13 Martie, 2017, reprezentanții cuplului au confirmat că s-au căsătorit într-o ceremonie, care a fost privată.

În 2006, Franco și-a făcut debutul în actorie la serialul de televiziune 7th Heaven. De atunci, el a apărut în emisiuni de televiziune, cum ar fi „Do Not Disturb” și Tinerii Justițiari. Franco a avut, de asemenea, roluri notabile în filme, cum ar fi Superbad, Charlie St. Cloud, 21 Jump Street, Warm Bodies, The Shortcut și Now You See Me. În Mai 2008, el a fost ales în serialul de televiziune „Privileged”.  Franco a fost ales pentru un rol principal. Seria a avut premiera pe data de 9 septembrie 2008 la 3,1 milioane de telespectatori. Telespectatorii incepeau sa scadă in fiecare saptămână astfel al șaselea episod ajungând la 1.837 de milioane de telespectatori. [[The CW]] nu a reînnoi serie pentru un al doilea sezon din cauza ratingului scăzut.

În August 2009, Variety a anunțat că Franco a primit un rol stabil pentru cel de-al nouălea sezon al ABC serial serialul Scrubs. Franco a jucat rolul de student la medicină Cole Aaronson, a cărui familie a plătit o sumă mare de bani la Spitalul Sacred Heart, astfel încât el ar primi un loc de munca la acel spital. Franco a continuat să apară în toate treisprezece episoade de-al nouălea sezon și a primit laude din partea criticilor pentru interpretarea sa; cu toate acestea, al nouălea sezon al serialului a fost si ultimul.^[7]

În aprilie 2012, „Shalom Life” l-a clasat pe el și pe fratele său, James, pe numărul 2 pe lista sa de "50 cei mai talentați, inteligenți, amuzanți, și superbi bărbații evrei din lume".^[8] În Martie 2012, Franco a jucat în Columbia Pictures film de comedie.

În 2013, el a co-a jucat în zombie film romantic Corpuri Calde, ca Perry Kelvin. Filmul, o adaptare a romanului best-seller - Corpuri Calde, a urmat o poveste de dragoste între un zombie și un om în timpul unei apocalipse zombie.^[9] În același an, Franco a apărut alături de Jesse Eisenberg, Mélanie Laurent, Woody Harrelson, Mark Ruffalo, Morgan Freeman și Isla Fisherîn ansamblul thriller film Acum Mă Vezi. Pentru a promova filmul, a fost intervievat pe Bob Râuri Show, cu sediul în Seattle. Râuri convins Franco pentru a arăta cardul de aruncat abilitățile el a învățat și Franco expert felii de jumătate de banană într-o altă jumătate cu hotelul lui carte.^[10]

Rolurile lui Franco din 2014 au inclus comedia Vecinii Seth Rogen și un rol în 22 Jump Street. În 2015, el a jucat împreună cu Vince Vaughn și Tom Wilkinson în comedia Unfinished Business.^[11]

În 2016, el și-a reluat rolurile în 2 Vecini: Sorority în Creștere, ca și Pete, și Acum Mă Vezi 2, ca Jack Wilder

Dave Franco

* 1987: Borfor Carr (n. 12 iunie 1987, Zwedru, Liberia) este un fotbalist liberian care evoluează în prezent la Atlanta Silverbacks. A mai evoluat și în România la Concordia Chiajna.
* 1987: Valentin Popârlan (n. 12 iunie 1987, Viziru, județul Brăila) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca linia II.
* 1988: Eren Derdiyok (n. 12 iunie 1988) este un fotbalist elvețian de origine turcă, care evoluează la clubul turc din Süper Lig Kasımpaşa și la echipa națională de fotbal a Elveției
* 1988: Mauricio Aníbal Isla Isla^[1] (n. 12 iunie 1988) este un fotbalist chilean care joacă pentru clubul din Serie A,Juventus FC și pentru naționalei statului Chile.
* 1992: Valeriu Ciupercă (n. 12 iunie 1992, Tiraspol) este un fotbalist din Republica Moldova, care în prezent joacă pe postul de mijlocaș la clubul rus Anji Mahacikala.
* 1992: Philippe Coutinho Correia (portugheză braziliană: /fiˈlipi kowˈtʃĩj̃u/; n. 12 iunie1992,^[3] Rio de Janeiro, Brazilia) este un fotbalist brazilian care joacă pentru FC Barcelona.
* 1997: Bianca Tomina Curmenț (n. 12 iunie 1997) este o handbalistă născută în România, care evoluează pe postul de portar, în prezent, pentru SCM Craiova.

La vârsta de 12 ani, Bianca Curmenț, deși născută în orașul Filiași, județul Dolj, a pășit în lumea handbalului românesc, în Râmnicu Vâlcea, la Centrul Național de Excelență (CNE). Între 2009 și 2015, aceasta a jucat, concomitent, atât la CNE, cât și la Colegiul Tehnic Energetic Rm Vâlcea. Tânăra handbalistă a participat la numeroase turnee finale de-a lungul junioratului, unde și-a ajutat echipa de proveniență în obținerea unui număr semnificativ de medalii de aur și argint.

Aceasta a debutat în prima ligă la echipa HC Alba Sebeș, sub îndrumarea antrenorului Popa Seviștean. În următorul an, a jucat pentru CS Măgura Cisnădie, având ca îndrumător pe Weber Alexandru, urmând ca, mai apoi, să semneze cu SCM Timișoara, îndrumată de antrenorul Ghiulai Lucian.

Din iulie 2018, proaspăt întoarsă acasă, în Bănie, tânăra olteancă, Bianca Curmenț evoluează la SCM Craiova.

VA URMA