MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU JOI 16 IULIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RÂMÂNE TÂNĂR; SFATURI UTILE
ARTE 16 Iulie
INVITAŢIE LA OPERĂ 16 Iulie
Răpirea din Serai de W A Mozart
Mozart - Die Entfuhrung Aus Dem Serail:
INVITAȚIE LA BALET - DANS MODERN 16 Iulie
Ginger Rogers
Dancing Feet (1936) Full Movie
Ginger Rogers: The Groom Wore Spurs - Full Movie
Black Widow, featuring Ginger Rogers, Gene Tierney, George Raft, Van Heflin (1954)
Cu Fred Astaire
Baby to 83 years old
MUZICĂ 16 Iulie
Baroque Music - Classical Music from the Baroque Period
Romantic Saxophone Songs - Best Peaceful of Romantic Love Songs Instrumental Hits!
Шансон 2020 💖 лучшее песни шансона! 💖 Вот Сборник Обалденные красивые песни для души!
POEZIE 16 Iulie
Dimitrie Anghel
Biografie Dimitrie Anghel
Nascut in localitatea Cornesti, jud. Iasi.
Poet simbolist minor un indrgostit de flori si peisajele marine. A debutat in 1903 cu o traducere a poeziilor lui Paul Verlaine.
A publicat două volume de versuri : În grădină ( 1903 ) şi Fantezii (1909). Împreună cu St. O. Iosif a scris, sub pseudonimul A. Mirea , Caleidoscopul lui A. Mirea în două volume, între 1908 - 1909. Sub acelaşi pseudonim au apărut poeme dramatice ( Legenda funigeilor , Cometa ), proză ( Cireşul lui Lucullus).
A tradus din Goethe, Lenau, Heine, Ibsen.
Are o tentativa de sinucidere din cauza geloziei pentru sotia sa Natalia Negru (vezi si St.O. Iosif)
1872 Pe data de 16 iulie se naste Dimitrie Anghel, in satul Cornesti, la 8 km de Iasi
1879 - 1883 Urmeaza Scoala primara la Institutul particular al lui Caracas, apoi la Institutul Pedagogic condus de Alexandru Lambrior
1891 In luna octombrie debuteaza in Contemporanul, VII, nr 10, cu poeziile Planset de greieri si Zana codrilor de brad, pe care insa nu le-a inclus in volumele lui de poezii
1898 Publica traduceri din folclorul spaniol si italian, in Adevarul de joi si in Pagini literare
1900 In luna aprilie, se intalneste la Paris cu St O Iosif, cu care se imprieteneste
1902 Petrece vara impreuna cu St O Iosif si alti scriitori la mosia din Dumbraveni a lui Leon Ghica.
1905 In luna februarie apare volumul In gradina
1907 Rascoala va gasi ecou in poeziile 1907 si Scrisoare deschisa a unui melc publicate de Anghel si Iosif in Caleidoscopul lui A. Mirea
1909 Apare al doilea volum de poezii Fantazii
1911 Pe 29 ianuarie, pe cand se afla la Paris, ii arde locuinta din Calea Victoriei, unde era si sediul Societatii scriitorilor romani. In acel incendiu a pierdut intreaga avere, iar la intoarcerea in tara este internat intr-o clinica de boli nervoase.
1912 - 1913 Semneaza in Flacara sub pseudonimul Ola Canta, admirabile versuri si proza, scrise in colaborare cu Leon Feraru
1913 Intre martie si octombrie publica ultimele poezii in Flacara : Gherghina, Cantecul greierului, Balul pomilor si Puterea amintirii
1914 Moare si este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi
Nascut in localitatea Cornesti, jud. Iasi.
Poet simbolist minor un indrgostit de flori si peisajele marine. A debutat in 1903 cu o traducere a poeziilor lui Paul Verlaine.
A publicat două volume de versuri : În grădină ( 1903 ) şi Fantezii (1909). Împreună cu St. O. Iosif a scris, sub pseudonimul A. Mirea , Caleidoscopul lui A. Mirea în două volume, între 1908 - 1909. Sub acelaşi pseudonim au apărut poeme dramatice ( Legenda funigeilor , Cometa ), proză ( Cireşul lui Lucullus).
A tradus din Goethe, Lenau, Heine, Ibsen.
Are o tentativa de sinucidere din cauza geloziei pentru sotia sa Natalia Negru (vezi si St.O. Iosif)
1872 Pe data de 16 iulie se naste Dimitrie Anghel, in satul Cornesti, la 8 km de Iasi
1879 - 1883 Urmeaza Scoala primara la Institutul particular al lui Caracas, apoi la Institutul Pedagogic condus de Alexandru Lambrior
1891 In luna octombrie debuteaza in Contemporanul, VII, nr 10, cu poeziile Planset de greieri si Zana codrilor de brad, pe care insa nu le-a inclus in volumele lui de poezii
1898 Publica traduceri din folclorul spaniol si italian, in Adevarul de joi si in Pagini literare
1900 In luna aprilie, se intalneste la Paris cu St O Iosif, cu care se imprieteneste
1902 Petrece vara impreuna cu St O Iosif si alti scriitori la mosia din Dumbraveni a lui Leon Ghica.
1905 In luna februarie apare volumul In gradina
1907 Rascoala va gasi ecou in poeziile 1907 si Scrisoare deschisa a unui melc publicate de Anghel si Iosif in Caleidoscopul lui A. Mirea
1909 Apare al doilea volum de poezii Fantazii
1911 Pe 29 ianuarie, pe cand se afla la Paris, ii arde locuinta din Calea Victoriei, unde era si sediul Societatii scriitorilor romani. In acel incendiu a pierdut intreaga avere, iar la intoarcerea in tara este internat intr-o clinica de boli nervoase.
1912 - 1913 Semneaza in Flacara sub pseudonimul Ola Canta, admirabile versuri si proza, scrise in colaborare cu Leon Feraru
1913 Intre martie si octombrie publica ultimele poezii in Flacara : Gherghina, Cantecul greierului, Balul pomilor si Puterea amintirii
1914 Moare si este inmormantat la cimitirul Eternitatea din Iasi
Dragoste
Miroasa iarba patulita a sinziana s-a sulcina,
Miroasa dulce, cum miroasa un asternut pastrat de zestre;
Si-n mine, cînd e întunerec si cînd se face iar lumina,
Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.
În departari s-afunda zarea cu naluciri de munti în clada,
Si vîntu-i balsamat si dînsul ca o naframa cînd o scuturi;
Purcede-un cînt din creanga-n creanga s-un susur blînd din mlada-n mlada,
Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturi.
Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, miscat-alene,
Pe somnul tau s-alinta-n aer gingasa ei aparatoare.
La vîrsta ta tihnit e somnul, si ochii-adorm curînd sub gene
Cînd are cine sa le-nchida pleoapele c-o sarutare.
Tu dormi, si eu visez pe gînduri, ca trec si zilele de vara
Si ca la anul, poate, fruntea ce-acum asa de blînd ti-o razimi
De bratul meu, n-o s-o mai razimi, si gîndul asta ma omoara,
Ca drag mi-i sînul tau cel dulce si alb ca miezul unei azimi…
Cu iarba ne-a crescut amorul, si cade-acum cu ea sub coasa !
Ah ! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune — Nu vezi c-afara e lumina
Si ca-si deschide draga ochii ca doua flori de somnoroasa,
S-arunca-n mine cu manunchiuri de sinziana si sulcina?
Miroasa dulce, cum miroasa un asternut pastrat de zestre;
Si-n mine, cînd e întunerec si cînd se face iar lumina,
Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre.
În departari s-afunda zarea cu naluciri de munti în clada,
Si vîntu-i balsamat si dînsul ca o naframa cînd o scuturi;
Purcede-un cînt din creanga-n creanga s-un susur blînd din mlada-n mlada,
Pe unde trece el pe gînduri urmat de-alaiul lui de fluturi.
Tu dormi sub paza unei feregi, ferega, miscat-alene,
Pe somnul tau s-alinta-n aer gingasa ei aparatoare.
La vîrsta ta tihnit e somnul, si ochii-adorm curînd sub gene
Cînd are cine sa le-nchida pleoapele c-o sarutare.
Tu dormi, si eu visez pe gînduri, ca trec si zilele de vara
Si ca la anul, poate, fruntea ce-acum asa de blînd ti-o razimi
De bratul meu, n-o s-o mai razimi, si gîndul asta ma omoara,
Ca drag mi-i sînul tau cel dulce si alb ca miezul unei azimi…
Cu iarba ne-a crescut amorul, si cade-acum cu ea sub coasa !
Ah ! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune — Nu vezi c-afara e lumina
Si ca-si deschide draga ochii ca doua flori de somnoroasa,
S-arunca-n mine cu manunchiuri de sinziana si sulcina?
Farmec de noapte
În pragul scarilor ramas-am si nu-mi mai recunosc gradina.
E noapte, -o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina
Prin ochii cei mai dusi de visuri, prin inima cea mai blajina,
E-o dulce noapte alungata dintr-un serai, de vreo cadîna.
Un pas nu îndraznesc, de teama sa nu rump farmecul uimirii,
Se frînge umbra-nduiosata pe-alocuri unde trandafirii
S-aprind prin crengi; iar nalba toata si micsunelele-batute
Par lacrimi mari de nestimata pe-un tort de catifea cusute.
Si blînd s-abate-un vînt, trezit e umbrarul tot si-n dulce larma
Se clatina crengile, iar umbra se clatina si ea, se farma,
Si-n luminis de drum scapata, pe unde aiurit s-abate
Nu mai cunosti de-s flori de umbra sau daca-s flori adevarate.
Mi-i dor, o, noapte fermecata, de nu stiu ce mi-i dor.. pe-aproape
Parc-au trecut un pas, o soapta, usor ca zgomotul pe ape
De vîsle-ntîrziate-n neguri prin departari, ori ca fiorul
Batailor pripit de aripi ce-si lasa pe adîncuri zborul.
E noapte, -o noapte viorie, de parc-ar fi trecut lumina
Prin ochii cei mai dusi de visuri, prin inima cea mai blajina,
E-o dulce noapte alungata dintr-un serai, de vreo cadîna.
Un pas nu îndraznesc, de teama sa nu rump farmecul uimirii,
Se frînge umbra-nduiosata pe-alocuri unde trandafirii
S-aprind prin crengi; iar nalba toata si micsunelele-batute
Par lacrimi mari de nestimata pe-un tort de catifea cusute.
Si blînd s-abate-un vînt, trezit e umbrarul tot si-n dulce larma
Se clatina crengile, iar umbra se clatina si ea, se farma,
Si-n luminis de drum scapata, pe unde aiurit s-abate
Nu mai cunosti de-s flori de umbra sau daca-s flori adevarate.
Mi-i dor, o, noapte fermecata, de nu stiu ce mi-i dor.. pe-aproape
Parc-au trecut un pas, o soapta, usor ca zgomotul pe ape
De vîsle-ntîrziate-n neguri prin departari, ori ca fiorul
Batailor pripit de aripi ce-si lasa pe adîncuri zborul.
Puterea amintirii
Ne vom aduce-aminte de toate pîn’ la urmă,
O, draga mea… Şi dacă viaţa nu se curmă
Ci stăruieşte încă închisă în morminte,
Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte !
Inertă de-ar sta mîna pe veci, şi gura mută,
Ca două negre peşteri ce-arar, îşi împrumută
Ecoul fără voie şi cînta în furtună,
A noastre două inimi cînta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină
Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mînei de care-a fost sculptată.
Oricum, pînă la capăt aminte ne-om aduce,
Şi oricît de departe destinele ne-or duce,
Mereu şi pretutindeni, oricînd şi orişiunde,
Cînd mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde !
O, draga mea… Şi dacă viaţa nu se curmă
Ci stăruieşte încă închisă în morminte,
Atuncea şi acolo ne vom aduce aminte !
Inertă de-ar sta mîna pe veci, şi gura mută,
Ca două negre peşteri ce-arar, îşi împrumută
Ecoul fără voie şi cînta în furtună,
A noastre două inimi cînta-vor împreună.
De nu va vrea ce-i nobil în noi şi ce-i lumină
Să-şi amintească, totuşi, aceea ce-a fost tină
Va tremura, căci pururi argila modelată,
Păstrează urma mînei de care-a fost sculptată.
Oricum, pînă la capăt aminte ne-om aduce,
Şi oricît de departe destinele ne-or duce,
Mereu şi pretutindeni, oricînd şi orişiunde,
Cînd mi-oi suna eu lanţul, al tău îmi va răspunde !
A E Baconski
Biografie A E Baconski
Nastere: 16 iunie 1925, Cofa, judetul Hotin
Deces: 4 martie 1977, in Bucuresti
Descendent al unei vechi familii de razesi romani din zona Lapusnei si a Orheiului, s-a nascut in Cofa, judetul Hotin, la 16 iunie 1925; este primul fiu al preotului Eftimie Baconsky.
Incepe scoala primara la Drepcauti, iar intre 1936si 1944 frecventeaza cursurile Liceului „Alecu Russo din Chisinau. Ca elev in clasa a Vi-a publica primele sale poezii in revista liceului. Ultima clasa liceala o termina la Ramnicu Valcea, familia poetului stabilindu-se in apropiere. in luna noiembrie a anului 1945 se insctie la Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj si frecventeaza totodata cursuri de estetica si filosofie, la profesorii Lucian Blaga si Eugeniu Sperantia.
Anul 1945 este si cel al adevaratului sau debut, cu un eseu aparut in ziarul „Tribuna noua din Cluj. in 1949 isi sustine examenul de licenta, iar in 1950 debuteaza editorial cu volumul Poezii. Din 1952 este numit redactor- sef al „Almanahului literar din Cluj, devenit mai tarziu revista „Steaua, care, gratie orientarii imprimate de poet, se va impune printr-o voce aparte in peisajul nostru literar. De acum va incepe o lunga serie de calatorii in tara si mai ales in strainatate (incheiate numai o data cu moartea sa tragica), dand prilej poetului sa se evidentieze si in directia literaturii de calatorie. Este si un remarcabil traducator, activitate concretizata, printre altele, si prin monumentala lucrare Panorama poeziei universale contemporane, 1973, in aceeasi masura un prozator (prea putin cunoscut).
In 1959 poetul este eliberat din functia detinuta la revista „Steaua si, in octombtie, se muta la Bucuresti. in 1965 este ales membru in comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor si reales in aceasta functie in 1968. Pentru activitatea sa deosebita i se acorda premii ale Uniunii Scriitorilor (pentru volumele Cadavre in vid si Panorama). Realizeaza albume cu reproduceri din creatia pictorilor romani si straini; opera sa ~ poetica si eseistica - este publicata, cunoscuta si apreciata peste hotare. inceteaza din viata in urma cutremurului de la 4 martie 1977, in Bucuresti.
Cautand sa se contamineze cat mai putin de spiritul fortat eroic si epic al poeziei cu tematica impusa, Baconsky incearca sa-si gaseasca inca de la inceput o voce proprie, care sa se departeze de corul galagios si uniformizam. Poetul inclina de pe acum catre o poezie de notatie, in care tropul purtator de sugestie este inlocuit prin notatia directa, crearea de atmosfera si meditatia elegiaca. Notatia surprinde existenta diurna, careia insa textul ii da nota generalizanta prin cultivarea ideii poetice imbracate intr-o aleasa exprimare intelectuala. Peste aceasta poezie, aparent de notatie, in ultimele volume ale poetului se instaleaza cu gravitate forta expresionista a textului. Meditatia existentiala devine dramatica, iar raportarea existentei se face la absolut- de unde si cultivarea cu precadere a sentimentului neantului, al vidului.
Clipa este cangrenata, omenirea este bolnava si iremediabil pierduta sub cancerul civilizatiei moderne anulatoare de constiinte. „Poetul, - spune criticul literar Dinu Flamand- hierofantul, arhontii au statut aberant, declasat. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, istoria se dilata in paraistorie-, pe diagrama atrocitatilor umane . „Panopticum -ui este total, cadavrele au consistenta, iar pentru poet nici plansul nu mai elibereaza. Prin vocea sa poetica Baconsky redeschide drumul fortei de sugestie de tip expresionist in lirica romaneasca.
Volume de versuri:
Poezii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Copiii din Valea Ariesului, Bucuresti, Editura Tineretului, 1951;
Cantece de zi si noapte, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Dincolo de iarna, Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Fluxul memoriei, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Calatorii in Europa si Asia, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1960;
Imn catre zorii de zi, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Fiul risipitor, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Versuri, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964 (colectia „Cele mai frumoase poezii);
Fluxul memoriei, editie retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Elan cinegetic a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Psalm negru a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Varsta a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Perpetuum mobilez aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Batran si singur a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Aprecieri critice
„Pana la Cadavre in vid (1969), domina o melancolie armonioasa, anxioasa uneori, insa nu si tragica. Cu aceasta carte rabufneste o mai radicala criza de identitate, imageria ia tuse expresioniste () «Cadavrele cuvintelor moarte» articuleaza un osuar simbolic al civilizatiei modeme, tragic amestec de roluri si destinatii, functii profanate - a poetului, a hie-rofantului, a arhontilor. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, sentimentul istoriei se dilata in «paraistorie» pe diagrama atrocitatilor umane."
(Dinu Flamand -, Baconsky A.E, in Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucuresti, 2000.
„Se observa numaidecat la A.E. Baconsky accentul pus pe «forma frumoasa». El si-a creat un stil care consta in distinctie, rafinament; e vorba totodata de o poza orgolioasa si solemna, caci poetul nu se confeseaza, ci oficiaza, nu rosteste cuvinte banale, ci formule magice. Nobletei atitudinii ii corespunde nobletea vocabularului () Fara sa fie sibilinica, poezia lui A. E. Baconsky este «inaccesibila» prin caracterul ei aristocratic. Autorul intra in categoria poetilor manieristi si pretiosi."
(Nicolae Manolescu - Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu, voi. I, Poezia, Editura Aula, Brasov, 2001, p.85)
„Baconsky e un poet care, fara sa refuze catusi de putin confesiunea, isi traieste poezia prin conventia artistica. El ia in serios conventiile (), acordandu-le o acoperire sentimentala. Daca se pot usor identifica in textele sale ecouri din Eminescu, din Blaga, din Machado, din Saba sau din Momberg, tonul fundamental ramane de fiecare data inconfundabil. Poetul evolueaza intre un model postsimbolist si unul expresionist, cu neasteptata anticipare (precumpanitor teoretica) a unei poezii demeta-forizate si (numai) in acest sens tranzitive."
(Mircea Martin - .Extatica trecere" a poetului, in A.E. Baconsky, Scrieri, voi. I, Poezii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1990, p. LXXXII)
„Baconsky credea in superioritatea artei, poezia si eseistica lui putin scortoasa, culta in chip excesiv, insa profunda si originala, apara totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut in cerul marilor modele () A.E. Baconsky ramane prin modul de a fi si de a scrie una dintre figurile cele mai originale ale literaturii postbelice."
(Eugen Simion - Scriitori romani de azi, voi. III, Editura David. Litera, Bucuresti-Chisinau, 1989, p. 29) (C. B.)
Deces: 4 martie 1977, in Bucuresti
Descendent al unei vechi familii de razesi romani din zona Lapusnei si a Orheiului, s-a nascut in Cofa, judetul Hotin, la 16 iunie 1925; este primul fiu al preotului Eftimie Baconsky.
Incepe scoala primara la Drepcauti, iar intre 1936si 1944 frecventeaza cursurile Liceului „Alecu Russo din Chisinau. Ca elev in clasa a Vi-a publica primele sale poezii in revista liceului. Ultima clasa liceala o termina la Ramnicu Valcea, familia poetului stabilindu-se in apropiere. in luna noiembrie a anului 1945 se insctie la Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj si frecventeaza totodata cursuri de estetica si filosofie, la profesorii Lucian Blaga si Eugeniu Sperantia.
Anul 1945 este si cel al adevaratului sau debut, cu un eseu aparut in ziarul „Tribuna noua din Cluj. in 1949 isi sustine examenul de licenta, iar in 1950 debuteaza editorial cu volumul Poezii. Din 1952 este numit redactor- sef al „Almanahului literar din Cluj, devenit mai tarziu revista „Steaua, care, gratie orientarii imprimate de poet, se va impune printr-o voce aparte in peisajul nostru literar. De acum va incepe o lunga serie de calatorii in tara si mai ales in strainatate (incheiate numai o data cu moartea sa tragica), dand prilej poetului sa se evidentieze si in directia literaturii de calatorie. Este si un remarcabil traducator, activitate concretizata, printre altele, si prin monumentala lucrare Panorama poeziei universale contemporane, 1973, in aceeasi masura un prozator (prea putin cunoscut).
In 1959 poetul este eliberat din functia detinuta la revista „Steaua si, in octombtie, se muta la Bucuresti. in 1965 este ales membru in comitetul de conducere al Uniunii Scriitorilor si reales in aceasta functie in 1968. Pentru activitatea sa deosebita i se acorda premii ale Uniunii Scriitorilor (pentru volumele Cadavre in vid si Panorama). Realizeaza albume cu reproduceri din creatia pictorilor romani si straini; opera sa ~ poetica si eseistica - este publicata, cunoscuta si apreciata peste hotare. inceteaza din viata in urma cutremurului de la 4 martie 1977, in Bucuresti.
Cautand sa se contamineze cat mai putin de spiritul fortat eroic si epic al poeziei cu tematica impusa, Baconsky incearca sa-si gaseasca inca de la inceput o voce proprie, care sa se departeze de corul galagios si uniformizam. Poetul inclina de pe acum catre o poezie de notatie, in care tropul purtator de sugestie este inlocuit prin notatia directa, crearea de atmosfera si meditatia elegiaca. Notatia surprinde existenta diurna, careia insa textul ii da nota generalizanta prin cultivarea ideii poetice imbracate intr-o aleasa exprimare intelectuala. Peste aceasta poezie, aparent de notatie, in ultimele volume ale poetului se instaleaza cu gravitate forta expresionista a textului. Meditatia existentiala devine dramatica, iar raportarea existentei se face la absolut- de unde si cultivarea cu precadere a sentimentului neantului, al vidului.
Clipa este cangrenata, omenirea este bolnava si iremediabil pierduta sub cancerul civilizatiei moderne anulatoare de constiinte. „Poetul, - spune criticul literar Dinu Flamand- hierofantul, arhontii au statut aberant, declasat. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, istoria se dilata in paraistorie-, pe diagrama atrocitatilor umane . „Panopticum -ui este total, cadavrele au consistenta, iar pentru poet nici plansul nu mai elibereaza. Prin vocea sa poetica Baconsky redeschide drumul fortei de sugestie de tip expresionist in lirica romaneasca.
Volume de versuri:
Poezii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1950;
Copiii din Valea Ariesului, Bucuresti, Editura Tineretului, 1951;
Cantece de zi si noapte, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1954;
Dincolo de iarna, Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Fluxul memoriei, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Calatorii in Europa si Asia, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1960;
Imn catre zorii de zi, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Fiul risipitor, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Versuri, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964 (colectia „Cele mai frumoase poezii);
Fluxul memoriei, editie retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Elan cinegetic a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Psalm negru a aparut in volumul Cadavre in vid, Bucuresti, E.P.L., 1969.
Varsta a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Perpetuum mobilez aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Batran si singur a aparut in volumul Corabia lui Sebastian, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978.
Aprecieri critice
„Pana la Cadavre in vid (1969), domina o melancolie armonioasa, anxioasa uneori, insa nu si tragica. Cu aceasta carte rabufneste o mai radicala criza de identitate, imageria ia tuse expresioniste () «Cadavrele cuvintelor moarte» articuleaza un osuar simbolic al civilizatiei modeme, tragic amestec de roluri si destinatii, functii profanate - a poetului, a hie-rofantului, a arhontilor. Universului delicat de odinioara i se substituie unul cosmaresc, sentimentul istoriei se dilata in «paraistorie» pe diagrama atrocitatilor umane."
(Dinu Flamand -, Baconsky A.E, in Dictionarul esential al scriitorilor romani, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros, Bucuresti, 2000.
„Se observa numaidecat la A.E. Baconsky accentul pus pe «forma frumoasa». El si-a creat un stil care consta in distinctie, rafinament; e vorba totodata de o poza orgolioasa si solemna, caci poetul nu se confeseaza, ci oficiaza, nu rosteste cuvinte banale, ci formule magice. Nobletei atitudinii ii corespunde nobletea vocabularului () Fara sa fie sibilinica, poezia lui A. E. Baconsky este «inaccesibila» prin caracterul ei aristocratic. Autorul intra in categoria poetilor manieristi si pretiosi."
(Nicolae Manolescu - Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu, voi. I, Poezia, Editura Aula, Brasov, 2001, p.85)
„Baconsky e un poet care, fara sa refuze catusi de putin confesiunea, isi traieste poezia prin conventia artistica. El ia in serios conventiile (), acordandu-le o acoperire sentimentala. Daca se pot usor identifica in textele sale ecouri din Eminescu, din Blaga, din Machado, din Saba sau din Momberg, tonul fundamental ramane de fiecare data inconfundabil. Poetul evolueaza intre un model postsimbolist si unul expresionist, cu neasteptata anticipare (precumpanitor teoretica) a unei poezii demeta-forizate si (numai) in acest sens tranzitive."
(Mircea Martin - .Extatica trecere" a poetului, in A.E. Baconsky, Scrieri, voi. I, Poezii, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1990, p. LXXXII)
„Baconsky credea in superioritatea artei, poezia si eseistica lui putin scortoasa, culta in chip excesiv, insa profunda si originala, apara totdeauna imaginea creatorului solemn, estetizant, seniorial, pierdut in cerul marilor modele () A.E. Baconsky ramane prin modul de a fi si de a scrie una dintre figurile cele mai originale ale literaturii postbelice."
(Eugen Simion - Scriitori romani de azi, voi. III, Editura David. Litera, Bucuresti-Chisinau, 1989, p. 29) (C. B.)
Fluxul memoriei
I
Din cîte se-ntîmplarã nu pot sã uit nimic,
Chiar dacã ochiul palid al lunii mã îmbie ;
Ca arborii din iarna cetoasã mã ridic
Si-mi scutur amintirea - zapada mea tîrzie.
II
Cu zbor de pãsãri, anii se reîntorc din zare.
Îi recunosc - si totusi ce multi sînt anii mei,
Sau poate cã sînt anii pierduti de fiecare,
Care-mi apar în preajmã, obositori si grei ...
Eu nu gonesc pe nimeni, ci-mi clatin umbra doar
Si-ascult, ascult o voce din timp care-mi tot spune
Cã anii mei cu fructul lor amar,
Au ars pe cîmpuri goale si s-au facut cãrbune.
Au fost incendii, sînge - si dacã azi mai sînt,
E cã sub cerul tãrii ursit am fost sã stãrui
Si sã colind pe drumuri si sã trezesc cîntînd,
Mareea amintirii spre tãrmul fiecãrui.
III
Timpul trecut nu-i nimeni sã-l poata învia,
Chiar dacã-mi vine poate sã strig în gura mare :
- Ani rãtaciti, eu nu v-am trãit !
Prin viata mea
Parcã ati trecut odatã ca ploile cu soare.
Iesiti din ceata mãrii pustii - iesiti din ceatã
Ca niste porturi albe din Sudul însorit !
Iesiti din ceatã, nu v-am trãit, iesiti din ceatã,
Ani rãtãciti !
Dar anii s-au stins, s-au risipit,
S-au dus cu glasul frunzei, cu apele, cu iarba...
Aceste pãsari sure sînt numai amintiri -
În pieptul toamnei, codrul roscat îsi lasã barba
Si semne-mi fac din zare mestecenii subtiri.
IV
Dar strigãtul ramîne înãbusit în piept.
Nu chem pe nimeni - toate asa au fost sã fie -
Nu mi-a fost scris sã caut, sã cer si sã astept
Si-oricît de mare-i, timpul nu mi-e icoanã mie.
V
Ard gîndurile-n febra acestor amintiri,
Si-n piept acum zvîcneste-o vîrstã nouã.
Stau ca un paratrãsnet pe marile clãdiri,
Spre fulgerele noptii cu bratele-amîndouã.
Stau si rostesc din cînd în cînd tîrziu :
- Orase mari si cîmpuri tãcute, noapte bunã !
S-a desfrunzit copacul mare-al noptii,
Frunze de aur - stelele
Dorm leganîndu-se lin
Pe fata lucie
A marilor lacuri vulcanice.
VI
Din cîte se-ntîmplarã nu pot sã uit nimic -
Dar drumul duce poate departe înainte.
Pãsãri de miazãzi, cu voi despic
Si eu vãzduhul.
Iatã, nu-mi mai aduc aminte.
Dormiti în suflet, glasuri de demult,
Imagini dureroase, dormiti ca-n templul mãrii
Epavele de fosfor.
Nu vreau sã vã ascult,
Sus pe covertã-mi place s-ascult corãbierii.
Dormiti în suflet, amintiri,
Cum dorm în scoici marine furtuni si naufragii -
Tu, vînt de primãvarã ce-n pieptul meu respiri,
Adu-mi din codri frunza ce stãpîneste fagii,
Adu-mi albastrul clopot al apelor ce cresc
Si soaptele din ierburi si tremurul luminii,
Si-apoi cîndva-ntr-o noapte nestiutã
Dã-mi somnul alb pe care-l poartã crinii.
Tu Care-ai Fost...
Tu care-ai fost odata, tu, care esti, tu, care
Vei fi – adesea iarna, plecand in taina ochii,
Duioasa-ntravezi-vei, cazuta la picioare,
Umbra-mi licaritoare ca solzii unei rochii.
Va fi tacere-n preajma – si dincolo de geam
Ninsoarea de departe venind ca o padure
Dusa de vant – si-al serii hotar ce-l atingem
De-atatea ori cu-aripa, din nou va sta prin sure
Inchipuiri, in albul pierit si intinat ...
Asemeni unui flutur cate-un sarut va trece
Caligrafiind profilul pe care-l vei fi dat
Uitarii. Si-n oglinda netulburata, rece,
Vor tresari petale dintr-un salbatec crin
Ce si-a lasat amprenta pe sanii tai odata –
Iti vei desface parul si vei privi cum vin,
Din negrul lui, rasfrangeri de noapte-ndepartata.
Si cum se-ntorc din ceata cararile-napoi,
Infasurand mumia unei iubiri ucise,
Cum viscolul pe strada, prin arbori-nalti si goi,
Desteapta sensul unor imagini, unor vise ...
Si-mi vei ierta pacatul de-a-mi fi uitat un gest
In gandul tau – sau poate in suflet, o durere
Trecuta-n timp. Din toate va ramane acest
Destin al unor vesnic pierdute giuvaiere,
De nu-ti aduci aminte nici tu cand le-ai purtat.
Un ochi imens te-absoarbe incet sub pleoapa-i neagra –
De-abia te vezi tu insati, pe-un orizont uitat,
Plecand diminuata in timp ca o tanagra.
Cine-ti atinge pipetul la care-am stat sa-ascult
Vantul si luna? Cine din nou isi poarta sumbra
Lui salcie? O, poate voi fi plecat demult ...
Saruta-ma-n absenta si-n somn – saruta-mi umbra.
Vara tarzie
Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugara,
vara tarzie-a pus capat grabitului zbor.
Parca vad cum plecai pe nisip-strigau,
strigau si piereau in septembrie mainile tale.
Nu mai stiu ce-a urmat dupa tine.
Poate un gol, poate pasari sau vant.
Te-am chemat inca mult timp si nimenea
nu-mi raspundea,
pana cand intr-o noapte a raspuns pentru tine zapada.
Ar fi fost sa te uit ori sa-mi spun
ca-ntalnirile noastre n-au fost decat visul
gradinii aceleia,
ca volutele sanilor tai nu erau decat umbletul
lunii prin apa,
surprins de un tanar.
Dar vara de cate ori trece si tremura-n zare
din nou banuindu-se toamna cu capul tau rosu,
vad iarasi nisipul acela, vad iarasi cum pleci-
si striga,
striga pierind in septembrie mainile tale.
Traian Coşovei
Traian Cosovei - biografia
Traian Coşovei (24 martie 1921, Somova, judeţul Tulcea - 16 iulie 1993, Bucureşti) - poet, prozator şi reporter. Este fiul Anei (născută Oprea) şi al lui Ion Coşovei, pescar.
A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1947). Debutează în revista „Lumea” (1946), cu poemul Femeia din camera obscură, iar în volum cu nuvela La Taliane (1950), inspirată din viaţa pescarilor de pe mare. Debutul editorial în poezie îl va reprezenta volumul Oceanul (1962).
Cu reportajele din Împărăţia vânturilor (1954), care au reţinut atenţia lui Geo Bogza, Coşovei începe o lungă carieră în domeniu. Criticilor care îi reproşează că reportajele sale „vin epigonic lângă şi în umbra lui Bogza” (Ion Rotaru), Coşovei le răspunde: „În umbra lui Geo Bogza vom scrie de acum înainte toţi cei care vom aborda reportajul literar propriu-zis, Geo Bogza fiind cel care ne tutelează, [... ] modelul şi părintele meu literar, declarat de mine, nu pentru că accept să-l pastişez [...], ci pentru că apăra consecvent tot ce scriam mai bine.”
Punctând elementele originale pe care le aduce speciei, Coşovei încearcă să explice că îl deosebeşte de Bogza „viziunea asupra universului explorat, în primul rând lumea în efortul creaţiei, o omenire în truda de a crea. Pitorescul este al Universului pe care îl urmăresc din punctul de vedere al acestui efort. De la o viziune a pitorescului sau a exoticului eu am trecut la o viziune a creaţiei.”
Spaţiul predilect al reportajelor lui Coşovei este Dobrogea şi în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie şi emoţie, patriarhalitatea şi spiritualitatea: o existenţă dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colectivitatea surprinsă este mereu încleştată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile şi a-i domoli forţele în folosul civilizaţiei. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generaţiei care a cultivat „reportajul romantismului revoluţionar” în perioada imediat postbelică, dar şi vocaţia specială pentru sublim şi colosal a autorului.
Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978) şi Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” şi greutăţile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conţine şi pagini dramatice prin realismul lor (tabloul sumbru al Dobrogei mizere, antiteză a prefacerilor contemporane) sau, din contră, străbătute de o vibraţie lirică autentică. Geografia nouă, care în opinia scriitorului reflectă schimbări nu mai puţin profunde în mentalitatea oamenilor, ar fi semnul prefacerilor socialiste, al unui „timp eroic”.
Aceleaşi preocupări tematice şi caracteristici stilistice se găsesc şi în nuvelele lui Coşovei, Prietenie (1951), Răul pomi mai departe (1962) şi Prietenă cu focul şi cu apa (1969). A scris şi două romane: Cântec să crească băiatul (1959) - elogiu al copilăriei, şi Tânărul meu Ulise (1966) - pledoarie pentru autenticitate, narând destinul unui pictor, de la aspiraţie până la realizare. Poezia lui Coşovei completează în ritmuri ample reportajele, înscriindu-se de asemenea pe linia sentimentelor grandioase, dublate de reverie în faţa naturii.
Opera literară
· La Taliane, Bucureşti, 1950;
· Prietenie, Bucureşti, 1951;
· Împărăţia vânturilor, Bucureşti, 1954;
· Sub cerul liber, Bucureşti, 1954;
· Uriaşul preludiu, Bucureşti, 1955;
· Farmecul genezei, Bucureşti, 1956;
· Dimensiuni. Peisaj sovietic, Bucureşti, 1957;
· Dobrogea de aur, Bucureşti, 1958;
· Cântec să crească băiatul, Bucureşti, 1959;
· Semnul din larg, Bucureşti, 1960;
· Oceanul, Bucureşti, 1962;
· Răul porni mai departe, Bucureşti, 1962;
· Stelele dimineţii, Bucureşti, 1964;
· Firul de iarbă, Bucureşti, 1965;
· Tânărul meu Ulise, Bucureşti, 1966;
· Când mă grăbeam spre mare, Bucureşti, 1967;
· Pe urmele voastre, Bucureşti, 1967;
· Informaţia ereditară, Bucureşti, 1969;
· Prietenă cu focul şi cu apa, Bucureşti, 1969;
· Oda zilnică, Bucureşti, 1970;
· O colibă sub fereastra ta, Bucureşti, 1971;
· Fata cu părul lung, Bucureşti, 1972;
· Lauda fluviului, Bucureşti, 1974;
· Mai fericiţi decât Ulise, Bucureşti, 1974;
· Tuturor drumurilor, Bucureşti, 1974;
· La ţărmul cu lună, Bucureşti, 1977;
· Dobrogea de aur, Bucureşti, 1978;
· Farmecul geneza, Bucureşti, 1979;
· Tropaeum Traiani, Bucureşti, 1982;
· Banchetul toamnei, Bucureşti, 1984;
· Când cerul se schimbă, Bucureşti, 1987.
Plimbarea de dimineaţă
la capatul scarii
am vazut cainele coborand cele o mie si una de trepte
batranul caine scos la plimbare in lesa
batranul caine scos la plimbare in branci in splendoarea
diminetii de iarna
avea ochiii mei, anii mei care-au fost, cearcanele mele
avea numele meu scris pe zgarda murdara
cu un sfarsit de tandrete, cu un inceput de ferocitate
strecurandu-si umbra printre barele de alama ale scarii
in ochii lui am vazut luminile din insula elis
si hoardele matasurilor invartind immensa ruleta a noptii
in ochii lui stinsi am vazut sticlirea apocalipsei
si datoriile mele neplatite si viata mea de netrait
(si doamne, avea anii mei si lacrimile mele)
batranul caine scos la plimbare in splendoarea ultimei
dimineti de iarna
impins o mie si una de trepte, una cate una,
pana la capat si mai departe
de unde nu mai exista
nici o intoarcere
am vazut cainele coborand cele o mie si una de trepte
batranul caine scos la plimbare in lesa
batranul caine scos la plimbare in branci in splendoarea
diminetii de iarna
avea ochiii mei, anii mei care-au fost, cearcanele mele
avea numele meu scris pe zgarda murdara
cu un sfarsit de tandrete, cu un inceput de ferocitate
strecurandu-si umbra printre barele de alama ale scarii
in ochii lui am vazut luminile din insula elis
si hoardele matasurilor invartind immensa ruleta a noptii
in ochii lui stinsi am vazut sticlirea apocalipsei
si datoriile mele neplatite si viata mea de netrait
(si doamne, avea anii mei si lacrimile mele)
batranul caine scos la plimbare in splendoarea ultimei
dimineti de iarna
impins o mie si una de trepte, una cate una,
pana la capat si mai departe
de unde nu mai exista
nici o intoarcere
Antract
Din gura paiatei sângele se scurgea cu jumatate de gura.
Secunda de-acum urla fara glas ori dantura.
Ma bâlbâiam si eu dupa o sinecura
la stirba de viata, la umplutura de plus, la amintiri care musca
cu care ma leganasera de mic între zgarda si cusca.
Ah, moartea asta ordinara de lux –
fara chip, fara nume, fara adresa
pe care o purtam noapte de noapte în lesa.
Secunda de-acum urla fara glas ori dantura.
Ma bâlbâiam si eu dupa o sinecura
la stirba de viata, la umplutura de plus, la amintiri care musca
cu care ma leganasera de mic între zgarda si cusca.
Ah, moartea asta ordinara de lux –
fara chip, fara nume, fara adresa
pe care o purtam noapte de noapte în lesa.
Poemul de acum
Eu nu mi-am scris niciodata numele
pe bonuri de carbuni –
pe lînga silozuri am trecut fara sa privesc înapoi –
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
În ploaie n-am cântat, în desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat înadins portelanurile.
Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pâine.
Cu o masina de ocazie am mers pîna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm – am privit
tineretea arzînd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.
Acum ceata se poate risipi.
pe bonuri de carbuni –
pe lînga silozuri am trecut fara sa privesc înapoi –
prin iarba desculta n-am alergat niciodata.
În ploaie n-am cântat, în desert n-am scris cu creionul drumul caravanelor.
Cu maturica nu m-am batut la baia de aburi.
Cu mersul meu de urs n-am rasturnat înadins portelanurile.
Odata am iubit ferocitatea oamenilor de zapada,
tandretea sperietorilor uitate pe cîmp.
Omului care lucreaza la calea ferata am vrut sa-i povestesc
o istorioara cu tîlc.
Omul e mort de mult.
Prin fata agentiilor de voiaj mi-am plimbat viata ca pe o jumatate de pâine.
Cu o masina de ocazie am mers pîna la marginea marii.
Am privit valurile cheltuindu-se pe tarm – am privit
tineretea arzînd ca o frunza de tutun verde.
In fata oglinzii, cu lanterna mi-am luminat chipul.
Acum ceata se poate risipi.
Zâmbeşte - Ion Minulescu
TEATRU/ FILM 16 Iulie
Cu Gheorghe Cozorici
Biografie Gheorghe Cozorici
Prestigiosul actor de teatru si film s-a nascut pe 16 iulie 1933 in Arbore ,jud Suceava; a urmat cursurile primare si secundare pe meleagul natal ,apoi Institutul de arta dramatica din Bucuresti obtinand diploma de absolvire in 1956.
Inițial, a lucrat la Teatrul Național din București, pe scena căruia a evoluat pînă la sfîrșitul vieții; ultimul său rol a fost Firs din piesa Livada cu visini de A.P. Cehov,dar si la Craiova,unde, la vîrsta de numai 24 de ani, i s-a încredințat dificilul rol al lui Hamlet (1957), cel dintîi Hamlet românesc din epoca postbelică.
Într-o carieră artistică de peste trei decenii, Gheorghe Cozorici a interpretat roluri de mare succes, în piese românești și străine: Barbierul din Sevillia, de Beaumarchais; Titanic vals, de Tudor Mușatescu; Becket de Jean Anouilh; Danton de Camil Petrescu; Tineretea lui Moromete de Marin Preda și multe altele.
In 1962 se lanseaza in cinematografie jucand in Partea ta de vina.. Gheorghe Cozorici a fost cel care l-a „reînviat” pe Ștefan cel Mare printr-o interpretare monumentală .„Ștefan cel Mare” (regia Mircea Drăgan), „Pădurea spânzuraților” (regia Liviu Ciulei), „Gioconda fără surâs” (regia Malvina Urșianu), „Moartea unui artist” (regia Horia Popescu), „Capcana mercenarilor” ,„Ciuleandra” (regia Sergiu Nicolaescu) sunt doar câteva dintre peliculele în care și-a lăsat amprenta.A cunoscut cele mai intense trăiri în teatru și în film și i-a uimit pe toți cu vocea sa...
Nu există român care să nu fi simțit fiori reci când îl auzea pe regretatul Gheorghe Cozorici recitând „Scrisoarea a III-a“. De altfel, Eminescu i-a fost aproape de suflet mai mult decât alți poeți. Se povesteste cum a recitat timp de trei ore din Eminescu, supărat și rezemat cu piciorul de un gard, la moartea colegului său de generație și prieten apropiat Amza Pellea, uimind întreaga asistență.
S-a impus și a rămas în memoria tuturor prin interpretarea rolurilor de substanță, modelând destinele unor personaje înțelepte, serioase, cu ajutorul cuvintelor. Gheorghe Cozorici, care a umplut scena cu talentul, harul și vocea sa, a fost un partener de nădejde pentru colegii săi, și toți cei care l-au iubit spun acum povești despre el și despre vocea sa unică.''.
Avea un glas sigur, nesovaitor, parca tras cu linie netremurata si care lovea obstacolul auzului nostru intr-o aterizare directa, fara recul. O vibratie scurta, patrunzatoare, o muzica grava, un sunet de instrument sever. Cred ca rostindu-si replicile undeva, intr-o padure adevarata, ar fi preschimbat usor copacii in orga, cerul in clopot si frunzele in miscatoare flacari verzi" spunea Aurel Storin .... S-a stins din viață în ziua de 18 decembrie 1993, la București.
· Moartea unui artist (1991)
· Trenul de aur (1989)
· Stâlpii societății (1988)
· Din prea multa dragoste (1986)
· Vară sentimentală (1986)
· Ciuleandra (1985) - Faranga
· Furtună în Pacific (1985)
· Ziua Z (1985)
· Opus 11 (1984) - Stefan cel Mare
· Un petic de cer (1984)
· Vreau sa stiu de ce am aripi (1984)
· Zbor periculos (1984)
· Dragostea și revoluția (1983)
· Imposibila iubire (1983)
· Comoara (1982) - Jubele
· Capcana mercenarilor (1981) - Baronul von Gortz
· Omul și umbra (1981)
· Un echipaj pentru Singapore (1981)
· Ancheta (1980)
· Detasamentul Concordia (1980)
· Stele de iarna (1980)
· Vânătoarea de vulpi (1980)
· Clipa (1979)
· Aurel Vlaicu (1977) - D.D. Patrascu
· Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Mihai Eminescu
· Urgia (1977)
· Domnisoara Nastasia (1976) - Ion Sorcova
· Instanța amână pronunțarea (1976) - Mares
· Ultimele zile ale verii (1976)
Moartea unui artist (1991):
In lumea dreptatii - Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 16 Iulie
Mr Bean Returns to the High Street! | Full Episodes | Classic Mr Bean
1. Dupa 25 de ani de casatorie, intr-o zi mi-am privit sotia si i-am spus:
- Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14` alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar dorm acum cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca avem o problema!
Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:
- Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea…
- Iubito, acum 25 de ani stateam cu chirie, aveam o masina ieftina, dormeam pe o canapea si ne uitam la un televizor cu ecran de 14` alb-negru, dar in fiecare noapte adormeam alaturi de o blonda sexy de 25 de ani. Acum avem o casa mare, o masina buna, un pat mare, un TV color cu plasma. Dar dorm acum cu o femeie de 50 de ani. Draga mea, cred ca avem o problema!
Sotia mea fiind o femeie inteleapta, mi-a spus:
- Tu du-te si cauta-ti o blonda sexy de 25 de ani, ca eu ma voi ocupa ca tu sa stai din nou cu chirie, sa conduci o masina ieftina si sa dormi pe o canapea…
2. Doi nebuni mergeau prin pustiu. Un nebun il intreaba pe celalalt:
- Tu de ce duci butoiul ala in spate?
- Pai mai beau cate un gat de apa cand imi este sete. Dar tu de ce tarai usa aia de masina in spate?
- Pai cand imi este cald, mai deschid fereastra
- Tu de ce duci butoiul ala in spate?
- Pai mai beau cate un gat de apa cand imi este sete. Dar tu de ce tarai usa aia de masina in spate?
- Pai cand imi este cald, mai deschid fereastra
3. O tipă superbă se prezintă la doctor.
-Domnule doctor am o problemă, am arsuri la stomac.
-Bine doamnă, vă rog să vă dezbrăcaţi, spuse doctorul.
Tipa se dezbracă până la brâu şi-l aşteaptă pe doctor pentru consultaţie.
Văzând că tipa s-a dezbrăcat doar până la brâu doctorul îi spune:
-Vă rog să vă dezbrăcaţi complet.
La care tipa contrariată întreabă:
-Dar este necesar să mă dezbrac complet?
-Sigur că da, zise doctorul.
S-a dezbrăcat complet şi aştepta pentru a fi consultată.
Doctorul îi spune:
-Acum doamnă vă rog să mergeţi până la calorifer, apucaţi de calorifer cu mâinile şi aplecaţi-vă uşor ca să vă pot vedea fundul.
Tipa a urmat întocmai indicaţiile medicului. După câtva timp doctorul îi spune.
-Gata doamnă puteţi reveni nu aveţi nici o problemă la stomac.
La care tipa, enervată:
-Dar cum v-aţi dat seama domnule doctor?
Doctorul îi răspunde cu calm:
-Doamnă, dacă aveaţi arsuri la stomac atunci trebuia să vă iasă fum pe fund.
-Domnule doctor am o problemă, am arsuri la stomac.
-Bine doamnă, vă rog să vă dezbrăcaţi, spuse doctorul.
Tipa se dezbracă până la brâu şi-l aşteaptă pe doctor pentru consultaţie.
Văzând că tipa s-a dezbrăcat doar până la brâu doctorul îi spune:
-Vă rog să vă dezbrăcaţi complet.
La care tipa contrariată întreabă:
-Dar este necesar să mă dezbrac complet?
-Sigur că da, zise doctorul.
S-a dezbrăcat complet şi aştepta pentru a fi consultată.
Doctorul îi spune:
-Acum doamnă vă rog să mergeţi până la calorifer, apucaţi de calorifer cu mâinile şi aplecaţi-vă uşor ca să vă pot vedea fundul.
Tipa a urmat întocmai indicaţiile medicului. După câtva timp doctorul îi spune.
-Gata doamnă puteţi reveni nu aveţi nici o problemă la stomac.
La care tipa, enervată:
-Dar cum v-aţi dat seama domnule doctor?
Doctorul îi răspunde cu calm:
-Doamnă, dacă aveaţi arsuri la stomac atunci trebuia să vă iasă fum pe fund.
4. Doua blonde, dupa noaptea de Revelion, se intorceau acasa. Afara, un frig de inghetau pietrele, ele imbracate subtirel, ca de la petrecere…ce sa mai, erau deja blocuri de gheata. Taxiuri, nici gand, toti taximetristii acasa, cu familia, transportul in comun era inexistent, pana acasa cale lunga…
In drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovita din senin de o idee geniala… Nu sta mult pe ganduri si ii spune celeilalte:
- Fata, pe buna dreptate se spune ca suntem proaste. Hai sa furam un autobuz sa mergem pana acasa!
- Ca bine zici, fata! Hai! Eu intru in depou sa fur unul, tu tine de sase!
Zis si facut, prima ramane afara sa supravegheze zona, cealalta intra sa fure autobuzul. Si sta cea de-afara un sfert de ora…o jumatate de ora…o ora… Rebegita de frig, intra sa vada ce s-a intamplat, de ce dureaza in halul asta?! Intra si o vede pe a doua blonda stand in fund pe jos intre autobuze si plangand…
- Ce s-a intamplat, fata, de ce plangi?
- Uite, nu gasesc nici un 135 sa ne duca acasa
Sta pe ganduri prima blonda si zice:
- Draga, dar tu esti chiar proasta rau. Nu puteai sa furi un 226 si mai mergeam 2 statii pe jos?
In drumul lor, un depou RATB. Una din ele e lovita din senin de o idee geniala… Nu sta mult pe ganduri si ii spune celeilalte:
- Fata, pe buna dreptate se spune ca suntem proaste. Hai sa furam un autobuz sa mergem pana acasa!
- Ca bine zici, fata! Hai! Eu intru in depou sa fur unul, tu tine de sase!
Zis si facut, prima ramane afara sa supravegheze zona, cealalta intra sa fure autobuzul. Si sta cea de-afara un sfert de ora…o jumatate de ora…o ora… Rebegita de frig, intra sa vada ce s-a intamplat, de ce dureaza in halul asta?! Intra si o vede pe a doua blonda stand in fund pe jos intre autobuze si plangand…
- Ce s-a intamplat, fata, de ce plangi?
- Uite, nu gasesc nici un 135 sa ne duca acasa
Sta pe ganduri prima blonda si zice:
- Draga, dar tu esti chiar proasta rau. Nu puteai sa furi un 226 si mai mergeam 2 statii pe jos?
5. Trei ingineri, un japonez, un american si un român la o licitatie pentru construirea unui pod.
Japonezul:
- Domnule, noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul GPS-ului, cu eroare de centimetri.
Americanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul LASER-ului, cu eroare de cativa milimetri.
Romanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp.
- Pai si? Spune comisia. Cum va intalniti la mijloc?
- Pai daca ne intalnim bine. Daca nu, o sa aveti doua poduri.
Japonezul:
- Domnule, noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul GPS-ului, cu eroare de centimetri.
Americanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp. In felul asta castigam timp si intalnirea o facem cu ajutorul LASER-ului, cu eroare de cativa milimetri.
Romanul:
- Noi pornim constructia de pe ambele maluri in acelasi timp.
- Pai si? Spune comisia. Cum va intalniti la mijloc?
- Pai daca ne intalnim bine. Daca nu, o sa aveti doua poduri.
6. România trebuia să joace finala Campionatului Mondial de fotbal. Intră Piţurcă în vestiar înaintea marelui meci cu Germania:
- Băieţi, astăzi e ziua mea de naştere, făceţi-mi un cadou frumos şi câştigaţi şi voi meciul ăsta!
- Prea târziu, nea Piţi, ţi-am luat deja o cravată.
- Băieţi, astăzi e ziua mea de naştere, făceţi-mi un cadou frumos şi câştigaţi şi voi meciul ăsta!
- Prea târziu, nea Piţi, ţi-am luat deja o cravată.
SFATURI UTILE 16 Iulie
1. CELE MAI BUNE BĂUTURI PENTRU ORGANISM
Pentru a scăpa de sete, pentru a te răcori și pentru a bea ceva bun, urmează sfaturile de mai jos, prezentate de specialiștii nemţi în ziarul Bild. Unele dintre băuturile prezentate nu numai că sunt bune la gust, dar te pot scăpa chiar și de cancer.
1. Cacao - este bună pentru piele. Dacă bei cacao regulat cu siguranţă vei avea pielea pe cât de hidratată trebuie, pentru a nu se usca. Este necesară o cană de 200 ml pe zi, cu lapte degresat și cât mai puţin zahăr sau chiar deloc.
2. Vinul - te slăbește. Cu un consum moderat de vin, slăbești. De asemenea, vinul previne apariţia aterosclerozei. Cantitatea recomandată este de 1 pahar pe zi, nu mai mult de un litru pe săptămână. Important: două zile pe săptămâna nu se consumă pentru a nu da dependenţă.
3. Sucul de rodie - stimulează fluxul de sânge Conţinutul ridicat de polifenoli din rodie stimulează circulaţia sângelui în vasele fine, cum ar fi inima. Cantitate sănătoasă: un pahar mare pe zi.
4. Lapte - protejează împotriva hipertensiunii arteriale Persoanele care beau lapte degresat regulat au un risc mai mic de hipertensiune arterială. Cantitatea sănătoasă: până la două pahare mari pe zi.
5. Suc de Cătină - întărește nervii Conţine vitamina C, aceasta întărind sistemul imunitar, acid folic, magneziu, fier și mangan, blocând efectele nocive ale hormonilor de stres. Cantitate: de două ori pe zi, câte două linguriţe de suc de cătină dizolvate într-un pahar mic de apă.
5. Suc de Cătină - întărește nervii Conţine vitamina C, aceasta întărind sistemul imunitar, acid folic, magneziu, fier și mangan, blocând efectele nocive ale hormonilor de stres. Cantitate: de două ori pe zi, câte două linguriţe de suc de cătină dizolvate într-un pahar mic de apă.
6. Chefir - rezolvă probleme digestive Sprijină funcţia intestinelor, previne constipaţia. Cantitatea sănătoasă: zilnic până la 1/2 litri.
7. Bere - pentru oase puternice Siliciul din în bere este necesar în construcţia și regenerarea oaselor. Când este foarte cald afară se recomandă berea fără alcool. Cantitatea: o sticlă de 0,33 l pe zi.
8. Sucul de merișor (coacăze roșii de pădure) - previne infecţiile tractului urinar Sucul de merișor te scapă de infecţiile cu stafilococul auriu. Cantitatea sănătoasă: un pahar mic în fiecare zi, sub forma de suc, cu puţin zahăr.
9. Suc de roșii - protejează împotriva radiaţiilor solare Licopenul, fitonutrientul care dă roșiilor culoarea, reduce efectul nociv al razelor ultra violete penetrante. Cantitatea sănătoasă: trei pahare mici pe zi, vara chiar patru.
10. Suc de portocale - previne ateroscleroza După mesele copioase, un pahar de suc de portocale proaspăt storse împiedică formarea radicalilor liberi care distrug vasele de sânge și favorizează atacul de cord. Cantitatea sănătoasă: un pahar mare de suc proaspăt stors după fiecare masă.
11. Cafea - protejează împotriva accidentelor vasculare Cofeina inhibă lipirea trombocitelor din organism, acestea fiind foarte importante atunci când este vorba de un accident vascular. Se recomandă 1-2 căni pe zi, dacă medicul nu vă interzice consumul de cafea.
12. Apa - întărește inima Apa ajută la problemele renale și urinare, în ceea ce privește indigestia, aciditatea, întărește inima, ajută circulaţia și memoria. Cantitate sănătoase: 1 pahar de apă pe oră, aproximativ 1,5 – 2 litri pe tot parcursul zilei.
13. Ceaiul negru - ajută la prevenirea bolii Alzheimer Ceaiul negru îmbunătăţește fluxul de sânge, previne rigidizarea arterelor, previne boala Alzheimer. Dar numai fără lapte! Cantitatea sănătoasă: 3-6 căni pe zi.
14. Ceaiul verde - protejeaza împotriva cancerului Conţine polifenoli care stimulează regenerearea celulelor și a ţesuturilor. Ajută și împotriva cariilor dentare. Cantitatea sănătoasă: 3-6 căni pe zi.
15. Suc de morcovi - face pielea frumosă Beta carotenul și vitamina A din morcov întărește sistemul imunitar, accelerează bronzul natural, proteja împotriva razelor UV, ajută pielea uscată. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mic pe zi.
16. Oţet de mere - ajută la detoxifierea organismului Conţine minerale (magneziu, potasiu, calciu) stimulând metabolismul celor care au probleme cu greutatea. Detoxifiază organismul și ajută activitatea intestinelor. Cantitatea sănătoasă: 1 lingură de oţet de mere în fiecare zi, într-un pahar mare de apă.
17. Suc de nucă de cocos – păstrează echilibrulo corpului Nu are calorii și ajută organismul să păstreze un echilibru acido-bazic, reducând acidul uric, detoxifică organismul. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mare pe zi.
18. Apa de ghimbir – bună împotriva simptomelor de greaţă Conţine beta caroten, calciu, fier, zinc și uleiuri preţioase. Stimuleaza circulaţia, ajută la ameliorarea durerilor, diminuează efectul de greaţă, ajută împotriva indigestiei. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mare pe zi.
19. Băutură din grâu fermentat – bună pentru piele Este plină de minerale, fibre, vitamine și enzime. Întărește intestinele, ajută sistemul imunitar, îmbunătăţește rezultatele testelor de sânge și este bună pentru piele. Conţine doar 5 calorii pe litru. Cantitea sănătoasă: 1-3 pahare mici pe zi.
20. Sucul de sfeclă roșie - ajută împotriva anemiei Mineralele valoroase (magneziu, cupru) stimulează apetitul, intensifică fluxul bilei și protejează împotriva radicalilor liberi. Ajută, de asemenea, împotriva anemiei. Cantitatea sănătoasă: 1 pahar mic pe zi.”
2. DESPRE BETACAROTEN
Beta-carotenul face parte din grupa compuşilor organici numiţi carotenoizi. Este un antioxidant important şi, în plus, un precursor al vitaminei A. Din beta-caroten, în urma hidrolizei, rezultă două molecule de retinol. Transformarea este influenţată de mai mulţi factori, cum ar fi, de exemplu, furnizarea unei cantităţi suficiente de vitamina A organismului; de aceea se şi spune că întotdeauna organismul produce exact cantitatea necesară de vitamina A. În cazul unui aport redus de vitamina A, transformarea beta-carotenului în vitamina A creşte, în timp ce în cazul furnizării unei cantităţi suficiente de vitamina A, scade.
Utilizarea beta-carotenului poate fi foarte dezechilibrată, în funcţie de absorbţia grăsimilor. Cantitatea necesară este influenţată de stilul de viaţă, sex, cantitatea de vitamina A furnizată organismului în momentul respectiv, forma fizică, precum şi alţi factori (ex. vârstă, afecţiuni, sarcină, alăptare etc.)
Utilizarea beta-carotenului poate fi foarte dezechilibrată, în funcţie de absorbţia grăsimilor. Cantitatea necesară este influenţată de stilul de viaţă, sex, cantitatea de vitamina A furnizată organismului în momentul respectiv, forma fizică, precum şi alţi factori (ex. vârstă, afecţiuni, sarcină, alăptare etc.)
Beta-carotenul poate fi întâlnit, în general, în alimente de origine vegetală, cantitatea cea mai mare găsindu-se în legumele şi fructele viu colorate : morcovi, măcriş, roşii, pepene, piersici, cireşe etc.
Care sunt avantajele beta-carotenului ?
* Ca precursor al vitaminei A, contribuie la menţinerea sănătăţii ochiului
* Datorită efectului său antioxidant, împiedică procesele oxidative care se desfăşoară în organism, contribuind astfel la protejarea celulelor şi ţesuturilor
* Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii şi încetineşte procesele de îmbătrânire ale acesteia
* Ajută la menţinerea elasticităţii pielii
* În timpul bronzării, protejează pielea de razele solare UV nocive
* Ajută la obţinerea unei pigmentaţii sănătoase a pielii, adică la bronzare
* Fiind o substanţă colorantă galbenă, prin acumularea în straturile pielii, el însuşi conferă pielii o culoare de bronz*
* Datorită efectului său antioxidant, împiedică procesele oxidative care se desfăşoară în organism, contribuind astfel la protejarea celulelor şi ţesuturilor
* Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii şi încetineşte procesele de îmbătrânire ale acesteia
* Ajută la menţinerea elasticităţii pielii
* În timpul bronzării, protejează pielea de razele solare UV nocive
* Ajută la obţinerea unei pigmentaţii sănătoase a pielii, adică la bronzare
* Fiind o substanţă colorantă galbenă, prin acumularea în straturile pielii, el însuşi conferă pielii o culoare de bronz*
ATENŢIE !
· Nu se recomandă consumul suplimentelor alimentare cu conţinut ridicat de beta-caroten (4,8 mg/zi) fumătorilor şi persoanelor care lucrează cu azbest
* * Beta-carotenul nu înlocuieşte cremele şi uleiurile de protecţie împotriva razelor solare !
* * Beta-carotenul nu înlocuieşte cremele şi uleiurile de protecţie împotriva razelor solare !
7 actiuni uimitoare ale propolisului asupra sanatatii | Eu stiu TV
5 cauze: De ce se usuca varful frunzelor și ce trebuie de facut | Eu stiu TV
GÂNDURI PESTE TIMP 16 Iulie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu