MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 17 IULIE 2020

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

ISTORIE PE ZILE 17 Iulie

A.

Evenimente

· 180: Doisprezece locuitori din localitatea Scillium, din Africa de Nord, au fost executati sub acuzatia ca practicau religia creştină. Aceasta este cea mai veche atestare a creştinismului în această parte a lumii

· 1203: Cruciatii (in special venetieni) iau cu asalt Constantinopolul in timpul celei de-a patra Cruciade. Imparatul bizantin Alexios al III-lea Angelos paraseste capitala. Cruciada a patra (1202–1204), convocată inițial pentru recuceriea Ierusalimului printr-o invazie a Egiptului, a sfârșit în 1204 prin invadarea, cucerirea și jefuirea capitalei ortodoxiei și a Imperiului Bizantin, Constantinopol. Aceasta este văzută ca unul dintre actele finale din Marea Schismă.

· 1393: Prin cucerirea Taratului de Tarnovo, condus de Ivan Sisman, Imperiul Otoman ajunge vecin cu Tara Romaneasca, pe Dunare. Posesiunile lui Mircea cel Batran, din sudul Dunarii, intra sub stapanirea otomanilor. Ivan Šišman continua sa domneasca la Nicopole ca vasal otoman, pana cand sultanul turc Baiazid il decapiteaza, la data de 3 iunie 1395 impreuna cu 110 nobili bulgari si anexeaza intreg teritoriul.

· 1402: În China, împăratul Yongle devine cel de-al 3-lea împărat al dinastiei Ming. El l-a învins în luptă militară pe împăratul Jianwen.

· 1429: Războiul de 100 de Ani - Carol al VII-lea al Franței este încoronat rege al Franței la catedrala de la Reims după o campanie de succes cu Ioana d'Arc. Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul (franceză le Victorieux) a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois , fiu al regelui Carol al VI-lea, însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă datorita ocupației engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429, prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea. A fost primul rege care a reușit să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

· 1436: Prima atestare documentara a numelui topic Chisinau (Chesenau) in Hrisovul emis de domnitorii Ilie și Ștefan pentru Oancea-logofăt, acesta referindu-se la o asezare mai veche: “La Bac, de cealalta parte, pe valea ce cade in dreptul Chesenaului lui Acbas”.

· 1440: Vladislav al III-lea, regele Poloniei (1434-1444), devine și rege al Ungariei. Vladislav al III-lea Iagello, numit cel de la Varna, (n. 31 octombrie 1424, Cracovia – d. 10 noiembrie 1444, Varna) a fost din 1434 rege al Poloniei și din 1440 concomitent și rege al Ungariei, sub numele de Vladislav I al Ungariei, în maghiară I. Ulászló. A căzut în luptă în Bătălia de la Varna.

· 1603: Lângă Braşov. Într-o învălmăşeală de nedescris călăreţii turci şi tătari dau înapoi din faţa impetuoasei şarje a românilor, plecându-şi neputincioşi tuiurile. Sub focul archebuzelor şi al ploii de săgeţi, rândurile inamicilor se răresc văzând cu ochii. Îngroziţi, oştenii lui Moise „Secuiul” se retrag în spatele zidului de care, dar valahii asaltează cu furie întăriturile, astfel că în curând lagărul principelui ardelean devine o veritabilă cursă pentru ai săi. Măcelul nu mai cunoaşte limite. Mii de morţi şi de răniţi împânzesc împrejurimile. Omul turcilor fuge cuprins de groază, dar încolţit de vitejii lui Radu Vodă este omorât fără milă. Învingătorii pun stăpânire pe o pradă uriaşă, iar numeroşi duşmani, aruncându-şi armele, cerşesc îndurare. Victorioşi, românii scot strigăte de bucurie, slăvindu-l pe vrednicul urmaş al marelui Mihai. Pentru a-l obliga pe Radu Şerban[1] să lupte pe două fronturi[2], Înalta Poartă sprijină urcarea pe tronul de la Alba Iulia a lui Moise Székely[3]. Acesta „refugiat în ţinuturile stăpânite de otomani”[4] va accepta vasalitatea faţă de Casa lui Osman (jurând credinţă sultanului Mahomed al III-lea[5]) şi primind ajutor militar de la hanul Crimeii, Gazi Ghirai al II-lea[6] (la rândul său „supus preaplecat” al padişahului) va iniția o serie de acţiuni armate împotriva coaliţiei creştine, întreprinzând, „vreme de aproape un an, din vara anului 1602 până în aprilie 1603”[7], numeroase „incursiuni la hotarele transilvane”[8]. În 5 aprilie 1603, Moise Székely va invada Transilvania (susţinut de oştile sultanului), reuşind să ocupe cea mai mare parte a acesteia „în mai puţin de două luni”[9], astfel că generalul George Basta[10] (comandantul militar imperial al provinciei intracarpatice) va fi nevoit să se refugieze, în mare taină, la Satu Mare[11]. De aici, va trimite împăratului Rudolf al II-lea (aflat la Praga) un raport în care, conştientizând că era total depăşit de situaţie, îi comunica suveranului său că: „…pericolul e mare şi dacă Românul (Radu Şerban – n.n. T.C.) nu vine cu ajutoare puternice cum este dator, eu mă îndoiesc de putinţa de a păstra provincia”[12]. În aceste condiţii, marele voievod (care deţinea controlul asupra liniei Dunării) este nevoit să-şi divizeze efectivele, pentru a face faţă primejdiei ce se prefigura la hotarul nordic al „Valahiei Mari”, însă o va face, în mod calculat, fără a diminua prea mult capacitatea de apărare a frontierei sudice a țării sale. Astfel, în prima parte a desfăşurării operaţiunilor militare (mai exact de la finele lui aprilie şi până în primele zile ale lui iulie 1603), Radu Vodă (care pusese la punct o strategie bine gândită, adecvată condiţiilor date) va trimite peste munţi mai multe pâlcuri (alcătuite din oștenii săi cei mai experimentați în astfel de acțiuni), cu misiunea de a provoca ciocniri cu trupele principelui ardelean în mai mult locaţii, aflate la distanţe considerabile unele de altele, prin aceasta urmărind atât dispersarea oştirii inamice cât şi reducerea considerabilă a efectivelor ei. Scopul final urmărit de domnitorul român era acela de a face ca armata lui Moise Székely să se confrunte cu oastea sa într-o luptă decisivă, care să aibă loc „în condiţiile şi locul alese” de el[13]. Între timp, la cererea lui Moise, sultanul dispune ca Hidir Paşa, serdarul (comandantul şef) al garnizoanelor otomane ce staţionau la Dunăre, să atace Ţara Românească, turcilor alăturându-li-se, din „înaltă poruncă împărătească”, mai multe ciambuluri tătăreşti însumând 3.000 de războinici[14]. Aproape simultan, domnul Moldovei, Ieremia Movilă[15] trimite un puternic detaşament la sud de Milcov, într-o nouă şi disperată încercare (nereuşită dealtfel) de al repune pe fratele său Simion Movilă[16] pe tronul de la Târgovişte[17]. Dorind să-i dea generalului Basta posibilitatea de a-şi finaliza preparativele în scopul declanşării unor operațiuni militare concomitente cu cele concepute şi puse în practică de el, Radu Şerban se preface a fi dispus să ajungă la o înţelegere, pe cale diplomatică, cu Moise Székely şi „prealuminatul padişah”[18]. În secret însă, pe la începutul lunii iulie a anului 1603, abilul domnitor valah va trimite în Ţara Bârsei 3.000 de oşteni călări, comandaţi de căpitanii Gheorghe Raţ şi Vasile Mârza, cu sarcina de a hărţui şi diminua capacitatea de luptă a duşmanului[19]. Raţ, în fruntea a 2.000 de oameni, va trece munţii prin Pasul Tătarului, iar Mârza, însoţit de 1.000 de luptători, va pătrunde în Transilvania pe la Bran, după care cele două coloane se vor regrupa în apropiere de Braşov[20]. Alăturându-i-se, până la sfârşitul lunii iunie, şi aproape 1.000 de secui, corpul de oaste românesc va ajunge să numere acum cca. 4.000 de oşteni[21]. Pus la curent cu cele amintite mai sus, principele ardelean înaintează cu majoritatea efectivelor sale spre Sighişoara. Ajungând nu departe de Feldioara, avangarda sa formată din 5.000 de călăreţi (aflaţi sub comanda căpitanilor Gheorghe Makó şi Mihail Imécs), la care se adăugau şi 400 de războinici tătari, va fi stopată „de la amiază şi până seara” de corpul expediţionar condus de Raţ şi Mârza[22]. Adăpostindu-se într-o tabără fortificată după modelul răsculaților husiți (prin legarea între ele a carelor de transport „blindate” ale oastei)[23], cei doi căpitani ai lui Radu Şerban şi trupele lor vor opune o rezistenţă îndârjită, reuşind să determine retragerea avangărzii inamice la aproximativ 30 de kilometri distanţă de „cetăţuia” lor. Disperaţi Makó şi Imécs solicită grabnic sprijin din partea lui Moise, care se deplasase, între timp, în marş forţat cu grosul forţelor armate de care dispunea de-a lungul Oltului, înspre Apaţa, ajungând la nord de Feldioara. Presaţi de un duşman net superior numeric, Raţ şi Mârza îşi repliază detaşamentele, ocupând o poziţie avantajoasă (pe care o vor întări prin împrejmuirea ei cu „care de oaste”[24]), într-o trecătoare îngustă (având de-o parte şi de alta dealuri împădurite), situată pe drumul dintre Cristian şi Râşnov[25]. Din faţă, tabăra românilor era protejată de apele pârâului Ghimbav, astfel că deşi va fi atacată iarăşi, la 6 iulie 1603, de unităţile de avangardă ale oştirii duşmane, apărătorii ei vor rezista cu dârzenie, ba mai mult, constatând că atacul inamic îşi pierdea treptat din vigoare, Gheorghe Raţ va contraataca în fruntea oştenilor săi, determinându-i pe adversari să părăsească în grabă câmpul de luptă. În aceste împrejurări vor pieri 3.000 dintre soldaţii lui Moise, resturile avangărzii acestuia fiind urmărite până în preajma Codlei[26]. Aflând despre cele întâmplate „Secuiul” se deplasează cu cea mai mare parte a armatei sale către Braşov, ridicându-şi tabăra, la 8 iulie, în apropierea morii de hârtie a oraşului[27]. Evitând o confruntare directă cu un inamic mai numeros, corpul de oaste condus de Raţ şi Mârza se va retrage spre Bran, unde era aşteptat fostul sfetnic al unificatorului[28]. A doua fază a campaniei militare (dusă de Radu Şerban împotriva lui Moise Székely şi a stăpânului său de la Istanbul) din vara anului 1603, va începe după încheierea concentrării, la Târgovişte, a principalelor forţe româneşti (sarcină încredinţată marelui ban al Craiovei, Preda Buzescu)[29], când domnul valah va trece munţii pe la Rucăr-Bran[30] şi va fuziona, la 12 iulie, cu trupele celor doi căpitani ai săi[31]. Pentru a-i permite „convoiului cu bagajele şi serviciile oastei”[32] să ajungă şi el la punctul de întâlnire, Radu Şerban acordă două zile de odihnă trupelor sale, după care se îndreaptă spre Braşov, unde la 17 iulie se va desfăşura bătălia hotărâtoare[33]. Voievodul român avea în subordine, la acea dată, aproximativ 17.000 de soldaţi[34], în timp ce oponentul său, împreună cu bulucurile turceşti şi ciambulurile tătăreşti, dispunea de 10.000-12.000 de luptători şi 25-29 de tunuri de calibre diferite[35]. Apreciind rezistenţa şi eficienţa taberei întărite după sistemul husit (utilizată de români în luptele cu avangarda sa), vasalul padişahului decide să aplice o astfel de tactică. Refuzând să se conformeze hotărârii luate de aliatul său, Bekteş Paşa, căpetenia grupării turco-tătare venită în sprijinul lui Moise Székely, porunceşte războinicilor musulmani să ocupe poziţii în afara întăriturilor, la aripa dreaptă a oștirii principelui transilvănean[36]. Înaintea fortificaţiilor improvizate, Moise va instala 13 tunuri de câmp protejate de un şanţ[37]. Mai iscusit (dar şi mai bine informat prin intermediul iscoadelor sale şi al fugarilor din tabăra adversă), prinţul valahilor va întocmi un plan superior celui realizat de Moise Székely[38]. Pentru o mai mare mobilitate, el va amplasa pe flancuri cavaleria, iar la mijloc haiducii, archebuzierii călări şi pedestraşii (dispuşi pe două linii)[39]. În spate va aşeza un corp de cavalerie de elită (formând rezerva) şi artileria, tot acolo aflându-se şi el[40]. Înainte de bătălie Székely va încerca, prin intermediul unui „schimb de scrisori iniţiat” de el [41], o împăcare de ultimă oră, dar aflând de la „trimisul său în tabăra”[42] duşmană de „puţina bărbăţie a lui Moise”[43], Radu Şerban va hotărî să pornească imediat la atac şi să-şi nimicească nedemnul inamic[44]. Lupta va începe (aşa cum am amintit mai sus) în ziua de 17 iulie (ea derulându-se în apropierea Braşovului Vechi, „cartierul de nord-vest al oraşului”[45]), printr-un puternic atac al călăreţilor valahi, amplasaţi pe flancurile oştirii lui Radu Şerban, păgânii fiind nevoiţi să dea înapoi fără a opune o rezistenţă prea mare[46]. În continuare, unităţile române de la centru vor avansa în ordine, trăgând din archebuze şi arcuri repetate salve de proiectile şi o puzderie de săgeţi. Artileria transilvană, supravegheată direct de principe, nu va produce prea multe pagube atacatorilor[47]. „După-amiază, pe la ora patru”[48] va avea loc ofensiva generală împotriva lagărului lui Moise, care complet încercuit, va deveni o adevărată şi sângeroasă capcană[49]. Un participant la bătălie, ce făcea parte din oastea lui Radu Şerban, ne-a lăsat peste veacuri, o succintă dar sugestivă relatare a celor petrecute în tabăra lui Moise Székely din care cu uşurinţă ne putem da seama de amploarea dezastrului suferit de trupele acestuia. Astfel, aflăm că „tabăra (lui Moise – n.n. T.C.) a fost înconjurată într-o clipă şi duşmanii înfrânţi fără să îndrăznească să iasă din tabără şi să se bată”[50]. La operaţiuni au participat şi cavaleriştii de la cele două aripi ale armiei valahe, descălecaţi, care după înlăturarea obstacolelor vor încăleca din nou, desăvârşind masacrul[51]. Numărul supravieţuitorilor măcelului, petrecut în lagărul inamic, a fost foarte mare iar cei care au reuşit să-şi salveze viaţa prin fugă au fost hărţuiţi până la lăsarea întunericului[52]. Pierderile înregistrate de oastea ardeleano-turco-tătară s-au ridicat la cca. 9.000 de morţi şi de răniţi[53], românii intrând în posesia tuturor tunurilor inamicului, precum şi a 155 de flamuri inclusiv stindardul lui Moise[54], care fugind de pe câmpul de luptă va fi ajuns în cele din urmă la apa Ghimbavului şi omorât[55]. Această victorie a avut drept rezultat refacerea frontului antiotoman al Transilvaniei şi Ţării Româneşti în care Radu Şerban va deţine un rol de seamă, căci atât prin efectivele lor[56], cât şi prin amploarea şi însemnătatea operaţiunilor militare desfăşurate de ele „oştile lui Radu Şerban au constituit, ca pe vremea lui Mihai Viteazul, a doua forţă militară a coaliţiei europene antiotomane, după cea a Imperiului habsburgic”[57]. Diversiunea încercată de Înalta Poartă la graniţa de miază-noapte a statului românesc sud-carpatin a înregistrat, cu această ocazie, un eşec total[58], Radu Şerban demonstrând încă odată că avea, în raport cu adversarii săi, atât o concepție „strategică şi tactică superioară”[59], cât şi „calităţile morale şi de luptă”[60] care îi confereau, fără tăgadă, statutul de continuator al primului nostru unificator de neam şi ţară, căci victoriile sale sunt, după cum considera marele istoric Nicolae Iorga, „demne de a figura alături de cele mai frumoase bătălii ale lui Mihai (Viteazul – n.n. T.C.)”[61 Radu Şerban a fost domnitor al Ţării Româneşti între august (înainte de 3) 1602-ianuarie 1611 şi din iunie până în septembrie (după 8) 1611 (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 455). Credinciosul sfetnic al lui Mihai Viteazul, „fostul mare paharnic Şerban, din neamul Craioveştilor” (Istoria militară a poporului român, vol. III, Editura Militară, Bucureşti, 1987, p.228), a fost proclamat ca domn, „încă din prima jumătate a lunii octombrie 1601, în tabăra de la Cârstieneşti” (Ibidem, p.227-228), din judeţul Argeş, de către „oştenii şi boierii lui Mihai” (Ibidem, p.228), la aproximativ două luni de la asasinarea acestuia (la 9/19 august 1601, în tabăra sa de pe Câmpia Turzii-Manole Neagoe, Mihai Viteazul, Editura „Scrisul românesc”, Craiova, 1976, p. 214-215; Cronica Buzeştilor [editată de Dan Zamfirescu], în Literatura română veche[1402-1647], Editura Tineretului, Bucureşti, 1969, p.113-114; Istoria României în date, p.130), „sub numele de Radu voievod Şerban, numit de contemporani şi Basarab” (Constantin Rezachevici, Politica internă şi externă a ţărilor române în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea, în „Revista de istorie”, I, nr. 1, Bucureşti, 1985, p.5), „care în virtutea înrudirii colaterale cu Neagoe Basarab” (Istoria militară a poporului român , vol. III, p. 228), domnitorul Ţării Româneşti din 23 ianuarie 1512 până în 15 septembrie 1521 (Istoria României în date, p. 454), se considera, intitulându-se în hrisoavele emise din porunca sa, „nepot al răposatului Basarab voievod” (Documente privind istoria României. B. Ţara Românească, Veacul XVII, vol. I [1601-1610], Editura Academiei R.P.R., Bucureşti, 1951, p. 70,72).

· 1791: Garda naţionala francezea sub comanda generalului Lafayette a deschis focul asupra unei mulţimi de radicali iacobinil la Champ de Mars in Paris, în timpul Revoluţiei Franceze , ucigand peste 50 de persoane.

· 1794 : Saisprezece calugarite Carmelite din Compiegne sunt executate cu 10 zile înainte de sfârşitul regimului Marii Terori instaurat in timpul revolutiei franceze.

· 1821: Spania cedeaza Statelor Unite ale Americii teritoriul Florida. Tratatul Adams–Onís a rezolvat disputa privind trasarea de granițe clare, dând Statelor Unite Florida și Louisiana și Spaniei tot teritoriul de la vest de Louisiana din Texas până în California.

· 1821: Lupta de la Slobozia. Cetele de panduri, rămase fără Tudor Vladimirescu, au fost înfrânte de turci. Printre cei luați prizonieri se afla și Papa, fratele lui Tudor Vladimirescu. Este sfârșitul revoluției. Revoluția de la 1821 condusă de Tudor Vladimirescu a fost unul dintre evenimentele care au marcat începutul procesului de renaștere națională a României. Revoluția a avut cauze naționale, economice și sociale și, deși a fost în cele din urmă înfrântă, a adus în atenția cancelariilor marilor puteri europene situația din Principatele Dunărene și a determinat Imperiul Otoman să pună capăt domniilor fanariote. În primăvara lui 1822, de la București și Iași au fost trimise delegații pentru a cere Înaltei Poarți domni pământeni. Din aceste delegații au făcut parte printre alții: Ioniță Sandu Sturdza, un coborâtor al lui Vlad Țepeș, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei și vornicul Iordache Râșcanu, viitor membru in divanul domnesc al Moldovei. Această acțiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pământean în persoana lui Ioniță Sandu Sturdza și în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica. Deși înfrântă prin intervenția armatelor otomane, Revoluția din 1821 a reușit să determine sfârșitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pământene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Țări Române. Totodată, revoluția a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai târziu ca fiind „Partida Națională”.

· 1856: În locul domnilor celor două Principate romane (Barbu Ştirbei şi Grigore Alexandru Ghica), cărora li se terminase perioada de şapte ani de domnie hotărâtă prin Convenţia de la Balta-Liman (1849), sunt numiţi caimacami (locţiitori domneşti): in Ţara Românească – Grigore Alexandru Ghica, fostul domnitor al Principatului, iar în Moldova (din 11/23 iulie) – boierul Toderiţă Balş, turcofil, conservator şi separatist. Sprijinit de Viena şi Istanbul, Balş reintroduce cenzura (desfiinţată în mai 1856), interzice presa unionistă şi persecută pe membrii partidei naţionale. I-a succedat în urma decesului (17/19 februarie 1857), ultraconservatorul antiunionist Nicolae Conachi – Vogoride.

· 1868 (17/29 iulie): Apare Legea privind organizarea armatei, care cuprindea armata permanentă (cu rezerva ei), corpurile de dorobanţi şi grăniceri, miliţiile, garda orăşenească şi gloatele; toţi locuitorii ţării, români sau străini fără cetăţenie, de la 20 la 50 de ani, erau datori să facă armata. Legii ii vor fi aduse modificări în 1872, printr-o nouă Lege.

· 1868: Capitala Japoniei este transferata din Kioto la Edo. Orasul capata numele Tokyo, ce in traducere inseamna «capitala de est».

· 1902: Willis Haviland Carrier, tanăr absolvent al Universitatii Cornell, a pus in functiune o maşinărie care răcea, filtra şi usca aerul, in birourile unei imprimerii din New York.

· 1914 (17/30): Reprezentanţii Antantei fac cunoscut Guvernului României acordul ţărilor lor privind unirea Transilvaniei cu Regatul României, în schimbul participării României la război împotriva Puterilor Centrale

· 1917 - Familia regală a Marii Britanii adoptă numele de Windsor

· 1918: Din ordinul dat de Partidul Bolșevic, țarul Nicolae al II-lea și famila sa au fost asasinați la casa Ipatiev din Ekaterinburg, Rusia.

· 1921:LEGE pentru reforma agrară din Oltenia, Muntenia, Moldova şi Dobrogea (din vechiul regat)

· 1927 – Nicolas Frantz câștigă Turul Franței la ciclism, urmat de Maurice de Waele și Julien Vervaeke

· 1930 – Iugoslavia învinge cu 4-0 Bolivia, în al doilea meci din grupa a II-a a Campionatului Mondial din Uruguay

· 1930 – Al Singer câștigă titlul mondial de box la categoria mijlocie, după ce îl face knock-out pe Sammy Mandell, după numai un minut. Singer a stabilit astfel recordul pentru cel mai rapid KO din respectiva divizie într-o luptă organizată la New York

· 1931: Legea privind autonomia universitară în România. Legea prevedea și transformarea "Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică" în "Academia de Muzică și Artă Dramatică".

· 1936: Războiul Civil Spaniol. Rebelii naționaliști sub conducerea generalului Franco, se revoltă împotriva guvernului republican de stânga al Spaniei, sprijinit de URSS, declanșând Războiul Civil Spaniol. Războiul Civil Spaniol, care a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939, a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste – cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști – ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și a fost văzut ca o confruntare indirectă între Uniunea Sovietică comunistă și axa fascistă germano-italiană. S-a recurs la tancuri și la bombardamente ale orașelor, cum avea să se întâmple și în cazul conflagrației mondiale ulterioare. Mass-media au atras un nivel de atenție fără precedent asupra conflictului, mari scriitori precum Ernest Hemingway și George Orwell scriind despre acesta. Războiul a rămas în istorie pentru pasiunile și conflictele politice pe care le-a angajat, dar și atrocitățile comise de ambele tabere. Ambele părți au masacrat numeroși civili pentru convingerile lor politice, și, după terminarea războiului, republicanii au continuat să fie persecutați de naționaliștii învingători.

· 1937 – Ripensia Timișoara este învinsă cu 4-1 în turul al doilea al Mitropa Cup de către Ferencvaros Budapesta. În aceeași zi, și în aceeași competiție, Rapid București învinge cu 2-1 pe Genoa, dar scorul este insuficient pentru calificare, din moment ce în tur, italienii au învins cu 3-0

· 1945 - A avut loc Conferinţa de la Potsdam: Şefii de stat şi de guvern ai SUA, Marii Britanii şi URSS s-au întâlnit pentru a reglementa situaţia postbelică în Europa. Conferința de la Potsdam a avut loc după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial la Cecilienhof, în Potsdam, Germania (lângă Berlin), până pe 2 august 1945. Au participat reprezentanții Uniunii Sovietice, Angliei și Statelor Unite ale Americii, cele mai mari și mai puternice forțe ale Aliaților care au învins Puterile Axei în al Doilea Război Mondial. Delegațiile au fost conduse de șefii guvernelor celor trei națiuni învingătoare – Secretarul General al CC al PCUS, Iosif Vissarionovici Stalin, Primul-ministru englez, Clement Attlee și, respectiv, Președintele american, Harry S. Truman. Stalin, Churchill și Truman— și Clement Attlee, care l-a înlocuit pe Churchill după ce partidul Laburist a învins Partidul Conservator în alegerile generale din 1945—s-au adunat să decidă cum să administreze Germania Nazistă înfrântă, care semnase capitularea necondiționată cu nouă săptămâni mai devreme, la 8 mai. Pe agenda de lucru a conferinței s-au aflat și problemele ordinii internaționale postbelice, problemele tratatelor de pace și aprecierea efectelor războiului.

· 1947 - Parlamentul hotărăşte ridicarea imunităţii parlamentare unui număr de 6 deputaţi ai PNŢ: Iuliu Maniu, Aurel Leucutia, Emil Ghilezan, Vasile Serdici, Ilie Lazar si Gr. Niculescu-Buzesti, care sunt arestaţi, fiind acuzaţi de o încercare de răsturnarea regimului

· 1948: Apare Decretul-lege prin care Guvernul român instalat de comunişti, denunţă Concordatul cu Vaticanul, odată cu începerea represiunilor împotriva Bisericilor Romano-Catolică şi Greco-Catolică. Concordatul cu Sfântul Scaun, semnat la 10 mai 1927, reglementa reorganizarea cultului catolic în România, în sensul supunerii sale faţă de legile ţării (a intrat în vigoare la 7 iulie 1929).

· 1948 (17-18 iulie): Autorităţile comuniste din România operează arestări masive în rândurile celor care activaseră în Poliţie şi Siguranţă.

· 1948: Este promulgata Constituţia Coreei de Sud.

· 1950: Au fost arestați cetățenii americani Julius și Ethel Rosenberg, acuzați de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice. Ethel și Julius Rosenberg au fost condamnați la moarte sub acuzația de spionaj în favoarea Uniunii Sovietice, îndeosebi pentru furnizarea datelor secrete privind bomba atomică. Procesul Rosenberg a avut răsunet mare în anii 1950. Cazul Rosenberg continuă să fie controversat și astăzi. Sentința de condamnare la moarte a fost pronunțată la 5 aprilie 1951, iar execuția a avut loc la 19 iunie 1953 în închisoarea Sing-Sing din statul New York

· 1954 – Marele Premiu de formula 1 al Marii Britanii este câștigat de Jose Gonzales, urmat în clasament de Mike Hawthorn și Onofre Manzon

· 1955: A fost inaugurat la Anaheim in California, parcul de distracţii – “Disneyland”, înființat și administrat de Walt Disney, în prezenţa a peste 30000 de vizitatori veniţi de pretutindeni. Ceremonia a fost transmisă în direct de televiziune. (sudul orașului Los Angeles, SUA)

· 1960 – Gastone Nencini câștigă Turul Franței la ciclism, urmat pe podium de Graziano Battistini și Jan Adriaensen

· 1966 – Steaua București câștigă cu 4-0 în fața echipei UTA, și câștigă Cupa României

· 1969: Legația României în Israel a fost ridicată la rangul de ambasadă

· 1971–Jackie Stewart se impune în Marele Premiu de Formula 1 al Marii Britanii, urmat de Ronnie Peterson și Emerson Fittipaldi

· 1973: Regele Afganistanului Mohammed Zahir Shah este detronat de către vărul său Mohammed Daoud Khan , în timp ce se afla în Italia pentru o interventie chirurgicala.

· 1974 – Bob Foster este trimis la podea în runda a 13-a a meciului cu Jorge Ahumada, însă meciul este declarat remiză și Foster iși păstrează titlul mondial la categoria semi-grea. Avea să fie ultimul meci de box pentru Foster

· 1975: Proiectul test Apollo–Soyuz: Are loc andocarea navelor spațiale Apollo american și Soyuz sovietic marcând prima astfel de legătură între nave spațiale aparținând celor două națiuni.

· 1976: La Montreal (Canada) a început a XXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară. Gimnasta Nadia Comăneci a obținut trei medalii de aur, iar România a ocupat locul nouă pe națiuni, cu patru medalii de aur, nouă de argint și 14 de bronz. (17 iulie - 1 august). Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame.

· 1976: Timorul de Est este anexat, şi devine a 27-a provincie a Indoneziei.

· 1979: Generalul Anastasio Somoza Debayle, presedintele Nicaraguei, demisionează şi fuge in S.U.A., la Miami in Florida.

· 1980: Au fost inaugurate lucrările de construcție a centralei nuclearo-electrice de la Cernavodă. Centrala Nucleară de la Cernavodă este unica din România. În prezent (2011) funcționează unitățile I și II, ce produc împreună circa 18% din consumul de energie electrică al țării. Planul inițial, datând de la începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I a fost terminată în 1996, are o putere electrică instalată de 706 MW și produce anual circa 5 TWh. Unitatea II a fost pornită pe 6 mai 2007 , conectată la sistemul energetic național pe 7 august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007

· 1981: Regina Elisabeta a II-a deschide Podul Humber, unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume. Podul Humber, este situat lângă localitățle New Holland și Kingston upon Hull, Marea Britanie și este construit peste estuarul Humber. Inaugurat la 17 iulie 1981, el are o deschidere de 1.410 m, iar lungimea totală atinge 2.220 m. Înălțimea față de nivelul apei este de 30 m, iar cei doi piloni au câte 155,5 m înălțime.

· 1985: 17 state au fondat, la Paris, "Agenția de Coordonare a Cercetărilor Europene" - EUREKA - (European Research Co-ordination Agency).

· 1994 – se joacă finala Campionatului Mondial de fotbal din Statele Unite ale Americii. Brazilia și Italia încheie la egalitate, 0-0 după 120 de minute de joc. La penalty-uri, pentru brazilieni au înscris Dunga, Branco și Romario, și a ratat Marcio Santos. Pentru italieni au înscris Albertini și Evani și au ratat Baresi Massaro și Baggio

· 1995: Prima Reuniune în formula "16+1" a NATO, cu participarea țărilor membre ale Alianței și a Rusiei. A fost semnat acordul interimar de parteneriat și cooperare economică între Uniunea Europeană și Rusia. (Bruxelles).

· 1995: România a semnat, la Paris, Carta Europeană a Limbilor Regionale sau Minoritare (adoptată la 5 noiembrie 1992).

· 1996 - Camera Reprezentanţilor a Congresului Statelor Unite ale Americii a aprobat o lege ce prevedea acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pe bază permanentă pentru România

· 1997: Parlamentul unicameral al Ucrainei – Rada Supremă – a ratificat Tratatul cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina.

· 1998: O conferinţă diplomatică adoptă Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale , care prevedea instituirea unui tribunal internaţional permanent de urmărire penală a persoanelor fizice vinovate de genocid , crime împotriva umanităţii, crime de război, precum şi pentru crima de agresiune.

· 1998: Rămăşiţele ţarului Rusiei Nicolae al II-lea şi cele ale familiei sale sunt înhumate.

· 2003 – Jeff Lacy în învinge pe Richard Grant și odată cu aceasta câștigă titlul vacanta NABA la super mijlocie, dar și titlurile USBA și WBC Continental, la aceeași categorie

· 2005 – se joacă două dintre sferturile de finală ale Gold Cup: Mexic 1-2 Columbia și Africa de Sud 1-1 Panama. În cele din urmă Panama se califică, după ce învinge cu 5-3 la penalty-uri

· 2011 – pe stadionul Ceahlăul din Piatra Neamț se joacă Supercupa României la fotbal. Oțelul Galați este echipa câștigătoare, după 1-0 în fața formației Steaua București, cu golul lui Buș

· 2011 – România învinge cu 56-13 naționala Tunisiei în preliminariile Cupei Mondiale de rugby

· 2011 – naționala de volei masculin a României pierde cu 3-2 meciul cu Turcia din Liga Europeană și încheie pe locul 4 competiția

· 2013 – se joacă a doua serie de meciuri în grupa A a Campionatului European de fotbal feminin din Suedia: Italia 2-1 Danemarca și Finlanda 0-5 Suedia

· 2014: Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines se prăbușește în Ucraina, la 50 km de granița cu Rusia. Au murit 298 de oameni, dintre care 283 erau pasageri și 15 făceau parte din echipajul avionului.

· 2015: 17 iulie va fi o zi importantă din mai multe motive. Unul dintre ele constă în tragerea la sorți pentru Cupa României și Liga Națională de baschet masculin – ediția 2015/16.

Nașteri

· 1698: Pierre Louis Maupertuis, matematician francez (d. 1759). Pierre-Louis Moreau de Maupertuis (n. 17 iulie 1698 – d. 27 iulie 1759) a fost un matematician, filozof și intelectual francez. A fost director al Academiei Franceze de Științe și primul director al Academiei de Științe din Berlin la propunerea lui Frederic cel Mare. A efectuat o expediție în Laponia pentru a determina forma exeactă a Pământului și i se atribuie formularea principiului minimei acțiuni, o versiune a acestuia fiind denumită ulterior principiul lui Maupertuis. De asemenea, a studiat și istoria naturală, în special aspectele legate de ereditate și lupta pentru existență.

· 1714: S-a nascut Alexander Gottlieb Baumgarten, filozof german (d. 1762). Alexander Gottlieb Baumgarten (17 iulie 1714 – 27 mai 1762) a fost un filosof german al secolului al XVIII-lea. S-a născut la Berlin în familia unui pastor și ambii lui părinți au murit când el era mic. A fost interesat de limba idiș și de poezia latină. Este cunoscut în special pentru faptul că a introdus termenul de estetică și s-a ocupat cu studiul ei.
* 1744: Elbridge Gerry (n. 17 iulie 1744 - d. 23 noiembrie 1814) a fost un politician american, unul din Fondatorii Statelor Unite, semnatar al Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, membru al Convenvenției Constituționale, guvernator al statului

Massachusettsși al cincilea vicepreședinte al Statelor Unite ale Americii, între 1813 și 1814.

Considerat a fi fost unul din The Founding Fathers al Statelor Unite, Elbridge Gerry este notabil prin faptul că a fost unul din cei 56 de semnatari ai Declarației de independență a Statelor Unite ale Americii, a semnat Articolele Confederației, dar unul din cei 16 delegați (din totalul de 55) care nu au semnat Constituția Statelor Unite ale Americii. În cazul său, refuzul a fost legat de neacceptarea în textul originar a pasajelor dedicate libertăților individuale, care ulterior, în 1791, au fost încorporate în Bill of Rights.

Elbridge Gerry

· 1797: Hippolyte Delaroche, pictor francez (d. 1856)

· 1803: S-a nascut Iosif Romanov, librar, editor, tipograf din București. Iosif Romanov ortografiat și Romano (n. 17 iulie 1803, Bendorf, în Scaunul Nocrich, Transilvania, azi Benești, județul Sibiu) a fost un tipograf, librar și editor român din București din prima jumătate a secolului XIX. În anul 1827, este menționat pentru prima dată numele lui Iosif Romanov pe o carte, care-l recomanda ca librar în București. Cartea se intitula Începutul obiceiului de a se întrebuința în zilele Sfintelor Paști ouă roșii și fusese scrisă de Constantin, preotul Patriarhiei Țarigradului. Tradusă din limba greacă în românește de Alexandru Geanoglu Lesviodax, ea văzuse lumina tiparului în tipografia Mitropoliei.

· 1810: S-a nascut August Treboniu Laurian, om de cultură marcant al secolului al XIX-lea, istoric şi om politic, participant la revolutia de la 1848; (d. 25.02.1881). August Treboniu Laurian, pe numele real Augustin Trifan, (n. 17 iulie 1810, Fofeldea, scaunul Nocrich, lângă Sibiu – d. 25 februarie 1881, București) a fost un filolog, istoric, publicist și om politic, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (2 iunie 1867), secretar general și președinte al Societății Academice Române și președinte al Secțiunii Literare (1867-1876). A intemeiat impreuna cu Balcescu revista “Magazin istoric pentru Dacia”

· 1815: S-a născut in localitatea Brody, Galiţia, medicul Iuliu Barasch (Baraş), întemeietorul primului spital de copii din Bucureşti ; (m. 31 martie 1863, Bucuresti). A fost un medic, filozof, pedagog şi animator al culturii şi ştiinţei român, evreu maskil, fondatorul iluminismului evreiesc în România. Dupa ce s-a stabilit in Romania, a fost medic al carantinei de la Călăraşi, între anii 1843-1847, iar mai apoi al judeţului Dolj, între anii 1847-1851. Între 1851-1858 a fost medic în Bucureşti şi profesor de istorie naturală la Colegiul Sf. Sava, la Şcoala de Agricultură şi la Şcoala militară. Între anii 1856-1863 a fost medic la Şcoala naţională de medicină şi farmacie din Bucureşti. În 1856 a fondat şi a fost redactor al revistei Isis (din 1862 Natura), tipărită în primul an al apariţiei sale la Tipografia Naţională a lui Iosif Romanov. A înfiinţat mai întâi un dispensar, iar mai apoi un spital pentru copii, după modelul instituţiilor europene, în acest fel punând bazele asistenţei pediatrice din România. A deschis la 10 octombrie 1858 in Bucuresti, o secţie de tratament medical cu 40 de paturi, într-o clădire din cartierul Dudeşti care-i aparţinea , unde, pentru prima dată, îngrijirea copiilor bolnavi se făcea separat de cea a adulţilor. S-a remarcat ca unul dintre cei mai activi popularizatori ai ştiinţei din România acelor vremuri, susţinand numeroase lecţii publice şi editand mai multe manuale.

· 1823: S-a nascut Gheorghe Tautu, poet roman.

* 1827: Frederick Augustus Abel (n. 17 iulie 1827,^[4] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei^[4] – d. 6 septembrie 1902,^[5]^[6] Londra, Regatul Unit) a fost un chimist britanic. De-a lungul vieții a primit următoarele onoruri: Membru al Societății Regale[*]^[2], Royal Medal^[3], Albert Medal[*]^[1], Knight Bachelor[*]^[1], titlu de baronet[*]^[1], Telford Medal[*]^[1], Bessemer Gold Medal[*]^[1], Companion of the Order of the Bath[*]^[1], Ordinul Victorian Regal în grad de Mare Cruce[*]^[1], honoris causa[*]^[1], honoris causa[*]^[1], Bakerian Lecture[*].

Frederick Augustus Abel

· 1831: Împăratul erei Xianfeng (Wade-Giles: Hsien-feng împăratul, chineză: 咸丰帝, pinyin: Xiánfēngdì; 17 iulie 1831- 22 august 1861), născut Aisin-Gioro I Ju, a fost al nouălea împărat al dinastiei Qing, și al șaptelea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă între 1850-1861.

Xianfeng
Împărat Qing

· 1840: S-a nascut Franz Hübner, misionar german (d. 1877). Franz Hübner (n. 18 noiembrie 1846 Drossen, lângă Frankfurt an der Oder – d. 31 decembrie 1877) a fost un entomolog german. Între anii 1875 și 1877, el a colecționat insecte pentru Muzeul Godeffroy în Samoa, Tonga și Insula Noua Britanie.
* 1850: Georges-Frédéric Bataille (n. 17 iulie 1850, Mandeure, Departametul Doubs – d. 29 aprilie 1946, Besançon) a fost un profesor, literat (poet, fabulist, gramatician) și micolog francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Bataille.

Bataille a fost fiul unei familii de țărani protestanți. Instruit ca profesor la École modèle de Montbéliard, a deținut după absolvire mai multe funcții ca profesor în regiune între 1870 și 1884. În ciuda calităților sale pedagogice, nu i-au plăcut atitudinile monarhiste și conservatoare ale părințiilor elevilor săi, pentru că a fost un gânditor liber și republican. A devenit membru al Société des gens de lettres în 1881, dar nu s-a angajat în cercurile literare ale capitalei, pe care le-a găsit superficiale. În 1884, a fost numit profesor la Lycée Michelet din Vanves apoi la Lycée Michelet din Paris, până ce s-a retras la Besançon în 1905. Din 1885 devenise funcționar al Academiei Franceze, iar în 1895 oficial pentru instruire publică. În această perioadă a scris de exemplu Grammaire pratique de la langue française - Cours élémentaire, o gramatică franceză în 2 volume (1887), Manuel méthodique pour l’enseignement du français (1889) și Leçons pratiques de Lecture, de Récitation, de Rédaction et de Morale (2 volume, 1892-1896).^[1]

În tot timpul carierei sale ca profesor (dar și după acea) a fost un poet recunoscut, publicând cărți de poezie și fabule cu titluri ca de exemplu: Délassements (1873), Le Pinson de la mansarde (1875), Le clavier d'or (1884), La veille du péché (1886), Poèmes du soir (1889), Choix de poésies (1892) sau Les Fables d’École et de la Jeunesse (1893 [1]). Poeziile sale au fost dotate de două ori cu premiul Alfred de Musset precum cu Premiul Chauchard” al Société des gens de lettres, iar fabulele lui au fost valorificate de către Academia Franceză precum de Société d’encouragement ca foarte frumoase. Bataille cooperat de asemenea cu multe magazine precum jurnale literare, printre altele Tribune littéraire, Revue de la Poésie, La Jeune France, Revue internationale, Magasin Pittoresque sau Revue française de Londres publicând acolo zelos

În același timp a început să se intereseze pentru micologie, devenind discipol al faimosuluiui Lucien Quélet care a influențat ulterior publicațiile sale micologice și care i-a devenit ulterior prieten ca și renumitul Narcisse Théophile Patouillard.

După retragerea la Besançon a dezvoltat o activitate substanțială în domeniul micologiei și a scris mai multe cărți, însemnătoare până în prezent. Ș-ia făcut un nume prin publicarea mai multor monografii despre 2 familii de bureți, anume Hymenogastraceae (cu, printre altele, genurile Galerina, Hebeloma, Hymenogaster) și Tuberaceae (incluzând de exemplu genurile trufelor), precum de 11 genuri fungide (Amanita, Boletus, Cortinarius, Helvella, Hygrophorus, Inocybe, Lactarius, Lepiota, Marasmius, Morchella, Russula). Cea mai prestigioasă dintre aceste lucrări a fost Les réactions macrochimiques chez les champignons, suivies d'indications sur la morphologie des spores („Reacții macrochimice în ciuperci, urmate de indicii de morfologie a sporilor”), publicată post mortem în 1948, în care a arătat că reacțiile chimice ale corpului fructifer unui burete pot fi un indicator excelent pentru identificarea ciupercilor și, prin urmare, posibilitatea de a determina taxoni noi. A scris de asemenea pentru Societatea Lineană (1924 și 1936).^[4]^[1]

Renumitul literat și micolog a murit la vârsta avansată de aproape 96 de ani în Besançon. Mai multe străzi poartă numele său, anume la: Besançon^[5] Grand-Charmont,^[6] Lyon^[7] Montbéliard,^[8] Nommay,^[9] și Valentigney. Dar și multe școli sunt denumite în memoria lui.^[10] La Mandeure mai există casa părinților în Piața Frédéric Bataille.

Frédéric Bataille
Georges-Frédéric Bataille

Frédéric Bataille înainte de 1893

· 1862: S-a nascut Oscar Levertin, scriitor suedez (d. 1906)

· 1867: S-a născut la Craiova, dr. Dimitrie Gerota, celebru chirurg, membru corespondent al Academiei Române; (m. 3 martie 1939). Avea 19 ani când a fost admis la Facultatea de Medicină din București. După șase ani de studii, adică în 1892, obține licența în medicină și pleacă la Paris pentru continuarea studiilor. Rămâne patru ani la Paris, dar, ca toți tinerii români din acea perioadă, se întoarce în țară pentru a practica profesia pentru care s-a pregătit, medicina. A avut importante contribuţii în studiul anatomiei şi fiziologiei vaselor limfatice („tehnica Gerota” de evidenţiere a acestora). De asemenea a descris pentru prima data fascia perirenala, care ii poarta astazi numele . În orice tratat de urologie contemporan fascia este denumita fascia Gerota . In 1908 a creat un Institut de Chirurgie, inaugurat în 1909, care i-a purtat numele. În noiembrie 1935 l-a criticat, într-un articol, pe Regele Carol al II-lea, motiv pentru care a fost arestat și închis la Jilava cateva zile. A murit în 3 martie 1939. Dr. Gerota a realizat primele radiografii în România, fiind considerat primul radiolog român. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1916 (m. 1939)

· 1867: Ludovic Mrazek, geolog român de etnie cehă, membru al Academiei Române (d. 1944). Ludovic Mrazek (n. 17 iulie 1867, Craiova; d. 9 iunie 1944, București) a fost un om de știință român, specialist în geologie și în exploatarea petrolului, membru al Academiei Române. Academicianul Ludovic Mrazek este personalitatea care și-a pus amprenta asupra dezvoltării extraordinare înregistrate de geologia românească la începutul sec. al XX-lea. El este primul specialist român care a susținut originea organică a petrolului. De numele său este legată și înființarea „Institutului Geologic al României„. Ludovic Mrazek, un pionier în geologia românească.

* 1875: Pantelimon V. Sinadino (n. 17 iulie 1875, Chișinău;- d. după 1940, GULAG) a fost medic, scriitor și om politic. Primar al Chișinăului în 1903-1904, 1905-1907 și 1909-1910.

P. V. Sinadino la începutul secolului XX

Pantelimon Sinadino s-a născut într-o familie de negustori greci. Bunicul său, Pantelimon I. Sinadino, a fost primar al Chișinăului în perioadele 1837-39 și 1840-42, iar tatăl, Victor Sinadino, cetățean de onoare al Chișinăului, a ctitorit câteva edificii importante în oraș, printre care biserica Sfântul Pantelimon (1891, împreună cu fratele său Ioan) și Banca orășenească (în prezent, Sala cu orgă). În perioada 1893-1924, actuala stradă Vlaicu Pârcălab din Chișinău s-a numit ,,strada Victor Sinadino", în onoarea tatălui lui Pantelimon Sinadino. Pantelimon Sinadino își face studiile la Liceul nr. 1 din Chișinău (promoția 1894) și la Universitatea din Kiev (specializându-se în economie, finanțe și medicină).

La 25 aprilie 1903 devine primarul Chișinăului în locul lui Carol Schmidt, care demisionase în semn de protest față de Pogromul de la Chișinău. A ocupat funcția de primar până la 20 ianuarie 1904.

Revine în postul de primar al Chișinaului pe 11 noiembrie 1905, fiind desemnat să dețină acest post pe un termen de patru ani.

La 6 februarie 1907 este ales membru al Dumei a II-a de Stat a Rusiei țariste, iar la 14 octombrie același an este ales membru pentru Duma de Stat de legislatura a III-a. Per total, Sinadino a activat în Duma rusă din 1907 până în 1917.^[1]

Banca şi Primăria din Chişinău, două instituţii unde P.V. Sinadino şi-a desfăşurat activitatea. Între cele două edificii trecea strada Victor Sinadino, numită astfel în onoarea tatălui lui P.V. Sinadino

La 22 octombrie 1909 este ales a treia oara primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia.

In 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for.

La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu România, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român.

În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia.

În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României.

A fost arestat la 9 iulie 1940 de NKVD și despre soarta lui de atunci nu se știe nimic.

Soția Xenia și doi copii, Alexandru și Victor, au reușit să se refugieze la București.

Pantelimon V. Sinadino

Pantelimon V. Sinadino în perioada interbelică

Date personale
Născut	17 iulie 1875 Chișinău
Decedat	1940 Gulag
Religie	Ortodox
Ocupație	politician
Membru al Sfatului Țării
În funcție 1917 – 1918
Membru al Dumei de stat a Rusiei țariste
În funcție 1907 – 1917
Primar de Chișinău
În funcție 1903 – 1904
În funcție 1905 – 1907
În funcție 1909 – 1910

Alma mater	Universitatea Națională Taras Șevcenko din Kiev

· 1883 - S-a născut actorul, scenaristul si regizorul suedez Mauritz Stiller. A ramas în istoria cinematografului prin ecranizarile dupa Selma Lagerlöf si ca descoperitor al actritei Greta Garbo (“Comoara lui Arne”, “Zarul ursitei”, “Mama si fiica, “Hotel imperial”) (m.08.11.1928).

· 1888: Șemuel Iosef Agnon, scriitor israelian, laureat al Premiului Nobel (d. 1970). Samuel Joseph Agnon (cunoscut sub numele prescurtat Shay Agnon) (născut Czaczkes, 17 iulie 1888 – d. 17 februarie 1970) a fost un scriitor israelian de limba ebraică, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1966. Agnon s-a născut în Buczacz, Galiția, în perioda stăpânirii austro-ungare, (azi localitate în Ucraina), și a murit la Rehovot, Israel. La vârsta de 15 ani a compus primul lui poem în limba idiș. Un an mai târziu a scris prima lui poezie în limba ebraică. În anii 1906-1907 a fost ajutor de redactor la săptămânalul în idiș, „Der Judische Wecker„. În anul 1907 a emigrat în Palestina. Aici s-a îndepărtat de religie, dar dupa o anumită perioadă și-a reconsiderat această alegere și a redevenit credincios, rămânând astfel până la sfârșitul vieții.

· 1894: Georges Henri Lemaître (n. 17 iulie 1894, Charleroi, Belgia^[6] – d. 20 iunie 1966, Louvain, Belgia) a fost un preotși fizician belgian, întemeietor al teoriei Big Bang. El a fost creatorul teoriei expansiunii universului, atribuită greșit lui Edwin Hubble Lemaître a fost primul care a obținut ceea ce se numește acum legea lui Hubble și a făcut prima estimare a ceea ce se numește acum constanta Hubble, lucruri pe care le-a publicat în 1927, cu doi ani înainte de articolul lui Hubble.

Lemaître a propus primul ceea ce cunoaștem drept teoria Big Bang asupra originii Universului, pe care el a denumit-o „ipoteza atomului inițial” sau „Oul Cosmic”

Georges Lemaître

· 1899: S-a nascut James Cagney, actor american (d. 1986). James Francis Cagney, Jr. (n. 17 iulie 1899 – d. 30 martie 1986) a fost un actor de film american. Deși a fost apreciat pentru gama sa largă de roluri, Cagney rămâne cel mai cunoscut pentru rolurile sale de „dur”. În 1999, Institutul American de Film l-a clasat pe locul 8 în topul celor mai mari staruri ale tuturor timpurilor.

James Cagney

* 1902: Belle Goldschlager Baranceanu, numele corect cu diacritice ar fi Belle Bărănceanu (n. 17 iulie 1902 – d. 17 ianuarie 1988) a fost o artistă plastică americană de origine română.

S-a născut ca Belle Goldschlager în Chicago, statul Illinois. mai târziu, ca artist plastic, a folosit ca nume de artist numele de familie al mamei sale, Bărănceanu.^[3] Părinții săi (ambii de origine română) s-au despărțit în timpul copilăriei sale timpurii și Belle a crescut la ferma bunicilor săi din statul North Dakota.^[4]

A studiat la Minneapolis School of Fine Arts cu artistul plastic Anthony Angarola, care i-a fost partener de viață până la decesul acestuia în 1929. Fiind activă ca artist plastic în Chicago, statul Illinois, în anii timpurii 1920, ca profesor și artist plastic cu opere expuse în expoziții, artista s-a mutat în Los Angeles, statul California în anii 1927 – 1928.^[5] Ulterior, s-a mutat la San Diego în 1933.

În timpul epocii cunoscute ca Marea Depresiune Economică, Belle a executat picturi murale, pictând oficiul poștal al localității La Jolla, respectiv Liceul Roosevelt, din aceeași localitate, ca parte a programului federal de re-lansare economică Public Works of Art Project.^[6]

Opera sa artistică a fost expusă la diferite instituții artistice, așa cum sunt Art Institute of Chicago, Carnegie Institute din Pittsburgh, statul Pennsylvania, la Los Angeles County Museum of Art, la Denver Art Museum și alte locuri. Ca profesor de arte, Belle Bărănceanu a predat la La Jolla School of Arts & Crafts și la Frances Parker School.

Artista a decedat în La Jolla, unde locuise în ultima jumătate de secol, la data de 17 ianuarie 1988.

Date personale
Belle Baranceanu
Născută	17 iulie 1902^[1]^[2]
Decedată	17 ianuarie 1988 (85 de ani)^[2]
Cetățenie	SUA
Ocupație	pictoriță gravor[] litografă[]
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Studii	Minneapolis College of Art and Design[

* 1902: Berta Iakovlevna Brainina (în rusă Берта Яковлевна Брайнина) (n. 4/17 iulie 1902, Iaroslavl, Imperiul Rus – d. 4 martie 1984) a fost o scriitoare și critic literar din URSS, distinsă cu Premiul Stalin clasa a III-a (1952).

Berta Brainina s-a născut la 17/30 iulie 1902 în orașul Iaroslavl, în familia unui medic. După absolvirea studiilor medii a lucrat în perioada 1918-1920 la Departamentul de activități extrașcolare din cadrul Comisariatului Poporului pentru Educație.^[1] În 1922 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat Moscova II. În anii 1920-1934 a predat literatura la mai multe școli din Moscova, printre care Școala de ucenici și Facultatea Muncitorească.

Începuturile activității literare a Bertei Brainina datează din 1926. Ea a publicat cărțile A. N. Tolstoi, Educarea în spiritul adevărului (1956), Fiodor Gladkov. Viața și opera (1957), Stefan Zorian (1960; împreună cu S.M. Hitarovoi), Valentin Kataev. Opera (1960), Autobiografia unui secol (1961), La Stara Planina (1973)^[2] etc., precum și un număr mare de articole și recenzii în presa vremii. Monografia Konstantin Fedin (1951) a fost tradusă în limbile română și germană. Critica literară a Bertei Brainina a urmărit modul de reflectare a muncii și luptei eroice a poporului sovietic în literatura realist-socialistă din URSS.

Monografia sa dedicată scriitorului Konstantin Fedin analizează evoluția literară a scriitorului, contribuind la crearea imaginii unui scriitor reprezentativ al literaturii realist-socialiste ruse

Berta Brainina a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Iuri A. Braude și apoi cu profesorul și istoricul literar Dmitri Dmitrievici Blagoi (1893-1984), membru corespondent al Academiei de Științe a Rusiei. Nepotul său a fost chimistul Viktor Aleksandrovici Kabanov (1934-2006), membru al Academiei de Științe a Rusiei.

* 1912: Michael Francis Gilbert sau Michael Gilbert (n. 17 iulie 1912,Lincolnshire, Regatul Unit – d. 8 februarie 2006, Kent, Regatul Unit) a fost un scriitor de thriller din Regatul Unit.

* 1912: Pál Ádám Kovács (n. 17 iulie 1912, Debrețin – d. 8 iulie 1995, Budapesta) a fost un sportiv maghiar care a practicat mai întâi alergarea de garduri, apoi scrima.

· 1920: S-a născut chimistul Cristofor Simionescu, autorul unor valoroase contribuţii în domeniul chimiei produşilor macromoleculari şi în domeniul tehnologiei chimice a celulozei, hârtiei şi fibrelor artificiale; membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 2007).

· 1920: S-a nascut Juan Antonio Samaranch, preşedinte al Comitetului Olimpic Internaţional, între 1980-2000; (d.21.04.2010).

· 1920 - În această zi în Härnösand s-a născut inginerul şi inventatorul suedez Nils Bohlin, omul care a contribuit la îmbunătăţirea siguranţei la volan prin inventarea centurii de siguranţă în trei puncte în 1959. Înainte de acel an, centurile de siguranţă aveau o structură în doar două puncte şi erau folosite numai de piloţi, dar fiindcă se prindeau peste abdomen, în cazul accidentelor la viteze mari, produceau leziuni interne foarte mari, nefiind o soluţie foarte bună. În 1958 Bohlin, fost inginer la Saab, divizia militară, acolo unde a inventat scaunele ejectabile, a fost angajat la Volvo pentru a îmbunătăţi măsurile de protecţie. Măsura a fost motivată de moartea unei rude a CEO-ului Volvo, Gunnar Engelau, conducerea companiei propunându-şi să reducă riscul accidentelor cu orice preţ. Preţul nu a fost însă foarte mare, centura de siguranţă a fost o măsură ieftină eficientă şi uşor de folosit. Soluţia tehnică propusă de Bohlin, cu două benzi care se împreunează în dreptul şoldului drept (sau stâng pentru pasageri din dreapta) a rămas în mare parte la fel până astăzi. Prima maşină de serie pe care s-a introdus această soluţie a fost Volvo PV544, urmând ca apoi să devină standardul în industrie şi să fie adoptată de toţi constructorii fără excepţie. Volvo apreciază că până în 2002, anul în care a murit Nils Bohlin, centura de siguranţă a salvat peste 1 milion de vieţi din accidente foarte grave.
* 1920: Rudolf Kárpáti (n. 17 iulie 1920, Budapesta – d. 1 februarie 1999, în același oraș) a fost un scrimer ungur. Alături de Aladár Gerevich și Pál Kovács, a fost membru al echipei care a dominat sabia timp de 30 de ani. A fost laureat cu șase medalii de aur la Jocurile Olimpice, inclusiv două la individual, și cu șapte medalii de aur la Campionatul Mondial, inclusiv două la individual.

· 1923: Traian Ionescu (n. 17 iulie 1923, comuna Văleni, județul Argeș; d. 4 octombrie 2006, București) a fost un important fobalist și antrenor de fotbal român. Traian Ionescu s-a născut la data de 17 iulie 1923 în comuna Văleni (județul Argeș). Este legitimat ca fotbalist la vârsta de 13 ani la F.C. Târgoviște, jucând pe postul de portar la această echipă până în 1939, după care trece, pe rând, la Sporting Pitești (1939-1941), Vulturii Lugoj (1943-1945), Sporting Pitești (1945-1946), Juventus București (1946-1949), C.C.A. București (1949-1951) și Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc (1952-1953).

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1952-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin).

Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă:

titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965)
Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

El a promovat în fotbalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

Lucrează, după aceea, la centrul de fotbal al F.C. Sportul Studențesc (1973-1975), la F.C Olimpia Satu Mare (1976), Jiul Petroșani (1977-1978), Sport Club Bacău (1978-1980), Petrolul Ploiești (1980-1981), Steaua București (1981), Chimia Râmnicu Vâlcea (1982-retur), după care este solicitat pentru un an, în 1983, în Maroc, să pregătească echipa națională de juniori a acestei țări. Revine iarăși în România, unde antrenează echipa FC Olt Scornicești în sezonul 1984/1985, după care se retrage din activitatea fotbalistică.

Traian Ionescu a fost antrenor emerit, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc. A încetat din viață la data de 4 octombrie 2006 în orașul București, la vârsta de 83 ani.

* 1925: Emil Chifu (n. 17 iulie 1925, Herța, județul Dorohoi – 1 aprilie 1997, Cluj) a fost un chimist român cu contribuții în domeniul coloizilor și fenomenelor de superficiale

Date personale
Emil Chifu
Născut	17 iulie 1925
Decedat	1 aprilie 1997 (71 de ani)
Ocupație	chimist

· 1927: Sorin Comoroșan, biochimist și fizician român, membru de onoare al Academiei Române

· 1928: S-a nascut Ion Alexandrescu, poreclit „Sfinxul”, fost fotbalist roman, care a jucat la C C A Bucuresti si in Echipa nationala de fotbal a Romaniei pe post de atacant central Ion Alexandrescu

* 1929: Márton Balázs (n. 17 iulie 1929, Lueta, pe atunci în județul Odorhei, d. 13 aprilie 2016, Cluj-Napoca) a fost un matematician maghiar din Transilvania, profesor universitar, tatăl matematicianului și informaticianului Márton Ernő Balázs.

A urmat învățământul liceal la Odorheiu Secuiesc. După bacalaureat s-a înscris la Universitatea Bolyai din Cluj, unde a urmat specialitatea matematică-fizică. După absolvire și-a început cariera profesională la catedra de fizică din cadrul Universității Bolyai, devenită ulterior Universitatea Babeș-Bolyai. Cu începere din 1972 a devenit conferențiar universitar, mai apoi profesor. Între 1990-1992 a deținut funcția de prodecan. S-a retras din activitate în 1994.

Lucrările sale științifice se încadrează în domeniul analiză și analiză numerică (rezolvarea ecuațiilor în spații abstracte). A publicat lucrări științifice în reviste interne și internaționale în mai multe limbi: română, engleză, franceză. Este autorul mai multor cursuri universitare, cărți și manuale.

Márton Balázs

* 1932: Gheorghe Buzoianu (n. 17 iulie 1932, Sinaia - d.1999) a fost un scriitorromân. S-a făcut cunoscut publicului ca un scriitor de romane polițiste.

Romane:

O seară pentru mai târziu, Editura Pentru Literatură, 1966
Pensiunea Camelia, Editura Albatros, 1970
Agenda cenușie, Editura Eminescu, 1971
Lângă colina albastră, Editura Cartea Românească, 1981
Cadouri pentru o mătușă, Editura Militară, 1983
Capcana, Editura Militară, 1984
Prin labirint, Editura Militară, 1986
Operațiunea „Ghințurești”, Editura Militară, 1990
Agenția Academus, Editura Vremea, 2002

Gheorghe Buzoianu

Date personale

Născut 17 iulie 1932
Sinaia, România

Decedat 1999

Naționalitate român

Ocupație scriitor

Activitatea literară

Specie literară Roman polițist

Gheorghe Buzoianu
Date personale
Născut	17 iulie 1932 Sinaia, România
Decedat	1999
Naționalitate	român
Ocupație	scriitor
Activitatea literară
Specie literară	Roman polițist

* 1935: Donald Sutherland (n. 17 iulie 1935Saint John[*], Canada) este un actor canadian.
Cariera lui a început în anii '50, atunci când a cunoscut un succes răsunător. Cele mai multe roluri notabile au fost cele din filme de acțiune, de război, precum The Dirty Dozen, în 1967, MASH, Kelly's Heroes în 1970, Invasion of the Body Snatchers sau Ordinary People. A jucat în 1971rolul principal masculin în Klute, alături de Jane Fonda^[6], care a făcut aici unul din rolurile care i-au adus consacrarea, cucerind un Oscar și Globul de Aur. A jucat recent și în seria de televiziune Dirty Sexy Money. Este tatăl actorului Kiefer Sutherland. S-a născut în New Brunswick, fiul lui Dorothy Isobel și Frederick McLea Sutherland, care au lucrat amândoi în vânzări și au condus stațiile locale de electricitate, gaze și transport. Și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Hampton, lângă râul Kennebecasis. Prima sa slujbă a avut-o la vârsta de 14 ani, fiind corespondent local al radioului local CKBW din Bridgewater. Și-a făcut pregătirea profesională la Victoria College, după care la Universitatea din Toronto, unde a absolvit atât ingineria cât și actoria. Aici și-a cunoscut prima soție, Lois Hardwick. A făcut parte dintr-o trupă de comedianți, iar în acest moment a renunțat definitiv la inginerie și și-a continuat studiile de actorie la Universitatea de Artă Teatrală din Londra. La jumătatea anilor '60 a reușit să obțină primele sale roluri în filme de televiziune. A apărut de două ori în pelicula Sfântul, prima oară în 1965, în episodul "The Happy Suicide" și a doua oară în "Escape Route", la sfârșitul anilor 1966, regizat chiar de starul protagonist, Roger Moore. Marele actor și-a amintiti mai târziu un episod care a avut loc între el și Sutherland, în care acesta din urmă i-a cerut permisiunea ca acest episod să facă parte din portofoliul său. Astfel a venit primul succes, lungmetrajul The Dirty Dozen din anul 1967.

Donald Sutherland
Sutherland în 2005

* 1940: Faisal Abdel Qader Al-Husseini (în arabă فيصل عبدالقادر الحسيني, translit.Fayṣal ibn ʿAbd al-Qādir al-Ḥusaynī^[1]) (n. 17 iulie 1940 Bagdad, Regatul Irakului[*] – d. 31 mai 2001, Kuweit) a fost un politician palestinian considerat un posibil lider al poporului palestinian

Faisal Abdel Qader Al-Husseini

· 1941 - S-a nascut Spencer Davis, chitarist britanic (Spencer Davis Group

· 1942 - S-a nascut Gale Garnett, actrita si cantareata folk neo-zeelandeza.

· 1942 - S-a nascut Zoot (George Bruno) Money, clapar si vocalist britanic (Blues Incorporated, Eric Burdon & The Animals, Family).
* 1944: Carlos Alberto Torres (n. 17 iulie 1944, Rio de Janeiro - d. 25 octombrie 2016, Rio de Janeiro) a fost un jucător de fotbal braziliancare a jucat ca fundaș.

· 1945: Alexandru II Karadjordjevic, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei(sârbocroată Aleksandar Karađorđević (n. 17 iulie 1945), a fost ultimul prinț moștenitor al Regatului Iugoslavia și este șeful Casei de Karađorđević. Alexandru este singurul copil al fostului rege Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei. El preferă titlul de "Prințul Moștenitor Alexandru", titlu pe care l-a deținut în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, un stat comunist, timp de primele patru luni jumătate ale vieții sale, de la 17 iulie (nașterea sa) până la deportarea tatălui său de către partidul comunist la sfârșitul lunii noiembrie 1945.

Pe linie paternă, Prințul Alexandru este strănepotul regelui Ferdinand I al României și a reginei Maria a României.

Fiu al regelui Petru al II-lea al Iugoslaviei și a Prințesei Alexandra a Greciei și Danemarcei (1921-1993), el s-a născut într-o cameră la hotelul Claridge’s din Londra (suita 212), la 17 iulie 1945. Tatăl său se afla în exil de la invazia Iugoslaviei în 1941; în ciuda înfrângerii ocupanților germani, el nu a putut să se întoarcă în Iugoslavia, liderul comunist Tito a preluat puterea și a împiedicat revenirea familiei regale. Guvernul britanic a cedat temporar suveranitatea asupra suitei Iugoslaviei așa încât prințul moștenitor să se poată naște pe teritoriu iugoslav.^[1]^[2]

A fost botezat la Westminster Abbey. Nașii săi au fost: Regele George al VI-lea și Prințesa Elisabeta, astăzi regina Elisabeta a II-a.^[1] A primit acelați prenume ca al bunicului său asasinat la Marseille la 9 octombrie 1934. Alexandru a fost singurul copil al regelui Petru al II-lea și al reginei Alexandra și singurul nepot al regelui Alexandru I al Greciei și a soției acestuia, Aspasia Manos.

Părinții lui nu au putut avea grijă de el din cauza diferitelor probleme de sănătate si motive financiare, asa că Alexandru a fost crescut de bunica sa maternă. El a fost educat la Institutul Le Rosey, Academia Militară Culver, la Gordonstoun, la Millfield și școala de ofițeri Mons și a urmat o carieră în armata britanică.

Petru al II-lea, care nu a abdicat niciodată, a murit în Statele Unite în 1970. Alexandru decide totuși, să nu ia titlul de rege, dar niciodată nu a făcut nici o declarație publică de renunțare la drepturile sale dinastice la tronul Regatului Iugoslaviei. Prin urmare, aceasta rămâne în mod oficial Prinț Moștenitor al Serbiei.

La 1 iulie 1972 la Villamanrique de la Condesa, în apropiere de Sevillia, Spania, el s-a căsătorit cu Prințesa Maria da Gloria de Orléans-Braganza. Ei au avut trei fii:

Prințul Ereditar Petru (n. 5 februarie 1980)
Prințul Filip (n. 15 ianuarie 1982)
Prințul Alexandru (n. 15 ianuarie 1982).

Căsătorindu-se cu o romano-catolică, Alexandru a pierdut locul în linia de succesiune la tronul britanic, pe care îl deținea ca descendent al reginei Victoria prin al doilea fiu al său, Alfred. De asemenea, el era descendent al reginei Victoria și prin fiica ei cea mare, Victoria.^[3] Fiii săi au rămas în linia de succesiune la tronul britanic.

Alexandru și Maria da Gloria au divorțat în 1985. La 20 septembrie 1985, Prințul Moștenitor Alexandru s-a recăsătorit civil cu Katherine Clairy Batis, fiica lui Robert Batis și a Annei Dosti, și religios a doua zi la biserica ortodoxă sârbă Sf. Sava, Notting Hill, Londra.

Alexandru a mers pentru prima dată în Iugoslavia în 1991. El a lucrat activ cu opoziția lui Slobodan Milošević și s-a mutat în Iugoslavia în 2000.

Alexandru Александар
Prinț Moștenitor al Iugoslaviei

· 1947: Camilla, Ducesă de Cornwall (Camilla Rosemary; născută Shand, anterior Parker Bowles; n. 17 iulie 1947) este a doua soție a Prințului Charles al Regatului Unit. Deține titlurile de Prințesă de Wales, Ducesă de Cornwall, Ducesă de Rothesay și Contesă de Chester. Este cunoscută însă sub titlul de Ducesă de Cornwall, deoarece titlul de Prințesă de Wales este asociat cu prima soție a lui Charles, Diana.^[1] În Scoția, potrivit tradiției, este desemnată prin titlul de Ducesă de Rothesay.

Camilla s-a născut într-o familie nobilă ca cel mai mare copil al primarului Bruce Shand si soția lui,stimata Rosalind Cubitt,fiica lui Roland Cubitt,3 Baron Ashcombe.Ea a fost născută in East Sussex si South Kensington,si a fost educată in Anglia,Elveția și Franța.Ulterior,ea a lucrat în diferite firme cu sediul în centru Londrei,mai ales firma de decor Sibil Colefax & John Fowler.În 1973,Camilla s-a căsătorit cu ofițerul Andrew Parker Bowles,cu care are doi copii.Ei au divorțat în 1995.

Ea este de asemenea,patronul,președintele și membru a numeroase organizații de caritate.Din 1994 ea a luat măsuri privind osteoporoza,cu care a caștigat distincții și premii.Și-a crescut nivelul de conștientizare în domenii precum,violul și abuzul sexual,alfabetizare și sărăcie,pentru care ea a fost mai târziu lăudată.

Prima ducesă de Cornwall a fost Joan „The Fair Maid of Kent”, care în octombrie 1361 s-a căsătorit cu Edward, Prințul Negru. De asemenea, Caterina de Aragona fost și ea ducesă de Cornwall, prin căsătoria ei cu Arthur, Prinț de Wales, care era Duce de Cornwall. Ultima ducesă de Cornwall, înainte de Camilla, a fost Diana, Prințesă de Wales.

Ea nu folosește titlul de Prințesă de Wales, pentru că acest titlu încă este asociat cu fosta soție a Prințului de Wales, Diana, Prințesă de Wales.

Timp de mulți ani Camilla a fost într-o relație cu Prințul de Wales,înainte și după fostele căsătorii.Relația a fost extrem de mediatizată în mass-media și a atras un control la nivel mondial.Relația lor s-a culminat într-o căsătorie civilă în 2005,care a fost urmarită de televiziunea Anglican.

Arhiepiscolul de Caterbury,Rowan Williams i-a binecuvântat în capela Sf.George,Castelul Windsor.

Ducesa îl asistă pe Prințul de Wales cu îndatoririle sale.

Camilla
Ducesă de Cornwall; Ducesă de Rothesay
Ducesa de Cornwall în 2012

* 1947: Ion (Nicu) Crețu (n. 17 iulie 1947, Măceșu de Sus, Dolj - d. 13 ianuarie 2017, Craiova) a fost un reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz român, dirijor al Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”.

Născut pe 17 iulie 1947, la Măceșu de Sus, maestrul Nicu Crețu a condus orchestra Ansamblului Folcloric „Maria Tănase” încă din primul an de la înființare (1992), fiind unul dintre oamenii care au pus bazele ansamblului. In perioada 2003–2009, a fost directorul Ansamblului Folcloric „Maria Tănase”.

A urmat facultatea la Timișoara, unde a făcut parte din Ansamblul Studențesc „Doina Timișului” și din Ansamblul Folcloric „Timișul”.

Maestrul Nicu Crețu, dirijorul Ansamblului „Maria Tănase”, s-a stins din viață, la 69 de ani. A fost înmormântat la cimitirul Hanul Doctorului, din Craiova.

Date personale
Nicu Crețu
Născut	17 iulie 1947
Decedat	13 ianuarie 2017 (69 de ani)
Ocupație	compozitor muzician
Activitate
Instrument(e)	vioară

* 1947: Wolfgang Flür (n. 17 iulie 1947) este un muzician german, cunoscut mai bine ca fost membru al trupei Kraftwerk (între 1973 - 1987), cântând la dobele electronice. Înainte de Kraftwerk, Flur a făcut parte din trupa "The Spirits Of Sound" (tot ca doboșar).

Flur este acum membrul fondator al trupei "Yamo", care a scos un album în 1997, intitulat "Time Pie". De asemenea, Flur a lansat și o biografie, publicată în anul 2000, numită "I Was The Robot" (Am Fost Robotul). Cartea arată munca trupei Kraftwerk încă de la începuturi. Recent, Flur a fost văzut mixând ca DJ în cluburi, muzică house și electro.

Wolfgang Flür

· 1948: S-a nascut in localitatea Pantelimon, Constanta, juristul român, de origine macedoromână Dan Drosu Şaguna, fost preşedinte al Curţii de Conturi a României.

· 1948 - S-a nascut Mick Tucker, baterist britanic (Sweet).
* 1949: Dumitru Ion Dincă (n. 17 iulie 1949, sat Clondiru, com. Ulmeni, jud. Buzău) este un poet, scriitor și publicist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Prenumele la naștere, Dumitru; ca scriitor semnează și cu prenumele tatălui, Ion. După absolvirea claselor gimnaziale 1-7, urmează cursurile Liceului Teoretic Nr. 1 Buzău pe care îl absolvă în 1967.

În 1968 este profesor de limba și literatura română și de limba franceză la Școala generală din Lapoș, jud. Prahova, concomitent urmând cursurile ff. ale Facultății de filologie din București.

Renunță în anul al II-lea și dă concurs de admitere la nou înființata Facultate de ziaristică pe care o absolvă în 1974.

În anul 1977 obține o bursă și urmează cursuri de limbă și civilizație franceză la Antibes, Franța (singurul român și singurul cursant din fostele țări socialiste).

Între anii 1988-1989, absolvă cursuri postuniversitare la Academia de Studii Economice București, lucrând în presă din august 1969 la ziarul „Viața Buzăului”, corector, apoi redactor la secția probleme cetățenești.

Între ianuarie 1975 și 31 decembrie 1977 este secretar cu probleme de cultură la Comitetul Județean de Tineret Buzău. Din anul 1978 revine în presă corespondent special al ziarului „Scânteia tineretului”, ca din decembrie 1989 să fie publicist comentator la cotidianul „Tineretul liber”, iar din septembrie 1993 corespondent special al Agenției naționale de știri AGERPRES.

Dumitru Ion Dincă scrie încă din anii 1960, debutând în cenaclul Al. Sahia din Buzău în 1965, în presa scrisă tot în 1965 la Poșta Literară în revista clujeană Tribuna. Adevăratul debut se produce în 1968 in pagina literară a ziarului Viața Buzăului, fiind girat de scriitorul Mircea Ichim.

Publică versuri și reportaje în majoritatea revistelor literare, cu precădere în Contemporanul, Amfiteatru și Luceafărul, fiind prezentat și susținut de Ana Blandiana și Fănuș Neagu.

Ca o apreciere a valorii cărților publicate și a activității publicistice i se acordă de către Consiliul Local Buzău în anul 2005 titlul de Cetățean de onoare al municipiului, ca același organism să îl declare, datorită activității remarcabile, Omul anului 2010.

Cărți în limba română:

„Marea de voievod a bărbatului”, poezii, 1976, Editura Litera, București.
„Piramidele Bărăganului” reportaje, 1983, Ed. Eminescu, București, premiul acordat de UTC pentru publicistică, alături de Areta Șandru, Gabriel Chifu, Corneliu Ostahie, George Cușnarencu, Ion Tudor Iovian, Aurelian Titu Dumitrescu, Viorel Dinescu, Val Condurache.
„Locul de lângă inimă”, reportaje, 1984, Ed. Eminescu, București.
„Nevăzuta față a Tezaurului de la Pietroasa”, publicistică-eseuri, 1985, Ed. Eminescu, București.
„Hiperpastoralia”, versuri, 1986, Ed. Eminescu, București, premiul „Scânteia tineretulu”, alături de Alexandru Piru, Șerban Cioculescu, Liliana Ursu, Gabriela Negreanu etc.
„Mai mult decât dragostea”, roman, 1988, Ed. Eminescu, București.
„Arhipelag”, versuri, 1989, Ed. Eminescu, București.
,,Orhidea din Balcani”, roman document, editura Magica June, Stockholm, Suedia.
„Odobescu, fatalitatea operei”, investigații documentare 1995, Biblioteca județeană V.Voiculescu, Buzău.
„Dosar Moromeții II”, investigații documentare, 1996, Biblioteca județeană V.Voiculescu Buzău.
„Tratat de grațiere provizorie”, versuri, 1998, Ed. Eminescu, București.
„Biblice” , versuri, ediție bibliofilă, de autor, 1999.
„Rugile”, poeme, Editura Fundației Academice V.Voiculescu, 2001 Buzău.
„Secunda și riscul”, publicistică, Tipogrup press Evenimentul Românesc, 2004.
„Scriitori buzoieni de azi”, jurnal de lector, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2005.
„Arborele manuscris, poeme, 2005, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat.
„Scriitori buzoieni de azi”, jurnal de lector, ediția a II-a, Ed. Rafet, Râmnicu Sărat, 2007.
„Din poiana lui Iocan, în Agora Căldărăștilor”, Ed. Omega, Buzău, 2007.
Arheopterix”, Ed. Omega, Buzău, 2008.
Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane (volumele I, II) Ed. Omega 2009 Buzău.
Caietul de dictando, versuri, Ed. Omega 2010 Buzău.
Primele aventuri ale lui Tomiță, versuri pentru copii, Editura Lumea Copiilor, 2011.
File din Jurnalul lui Tomiță, versuri pentru copii, Editura Palatul Copiilor, 2012.
Considerații asupra literaturii buzoiene contemporane, ed a II-a , revăzută si adăugita, Tipo Moldova Iași, 2013.
Arborele manuscris, antologie de autor in colectia ,,Opera Omnia”, Editura Tipo Moldova Iasi, 2013.
Expedițiile lui Tomiță la Raiul de la Gura Milii, versuri ptr. Copii, editura Omega, 2014.
Conspirația îngerilor, versuri, ed. Paralela 45, 2014.
Minunatul tărâm din Țara lui Cezi, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Minunata și fascinanta prințesă Aurora, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Eu sunt Cezi!, versuri pentru copii, editura Teocora, 2014.
Lotca lui Iov, versuri, editura Teocora, 2014, marele premiu la concursul national de literatură V. Voiculescu, 2015.
Toma și Cezar, doi ștrengari acum mari, versuri pentru copii, Ed. Teocora, Buzău, 2016.
Și Cezar e grădinar, versuri pentru copii, Ed. Omega, Buzău, 2016.
Prințul captiv, epistolele de la Elsinore, versuri, Ed. Tracus Arte, București, 2016.
Aventurile lui Toma și ale iepurașului de Paști, proză pentru copii, Ed. Omega, Buzău, 2017.
Căsuța din minunatul tărâm al lui Cezi, proză pentru copii, Ed. Omega, Buzău, 2017.
Imposibila întoarcere în Poiana lui Iocan, eseu evocare, Marin Preda 95, Ed. Muzeul Literaturii Române, București, 2017.
Aventurile lui Toma şi ale iepuraşului de Paşte, Editura Omega, 32p, Buzău, 2017
Căsuţa din minunatul tărâm al lui Cezi, Editura Omega, 36p, Buzău, 2017
În linia întâi pe frontul din Transnistria, 80p, Ed. Teocora, 2018, Buzău
Nevăzuta faţă a Tezaurului de la Pietroasa, 210p, Ed. Teocora, 2018, Buzău

Date personale
Dumitru Ion Dincă
Născut	17 iulie 1949 (70 de ani) Clondiru, județul Buzău
Naționalitate	română
Ocupație	poet, scriitor, publicist

· 1949: Ion Hadârcă poet, om politic din Republica Moldova

· 1949: Terence Michael Joseph „Geezer” Butler (n. 17 iulie 1949 în Aston, Birmingham, Anglia) a fost basistul și membru fondator al trupei heavy metal Black Sabbath. În prezent activează și în Heaven and Hell.

Geezer Butler

· 1950: S-a nascut Damon Harris, cântăreț american (The Temptations) (d. 2013) Damon Harris (născut Otis Robert Harris, Jr. 17 iulie 1950 – 18 februarie 2013) a fost un cântăreț afroamerican de muzică soul și R&B câștigător a trei premii Grammy. Este cel mai cunoscut ca membru al trupei The Temptations din 1971 până în 1975. În momentul în care s-a alăturat formației, Harris avea 20 de ani și era cel mai tânăr membru al grupului pe perioada cât a activat cu acesta. Pe când era adolescent, Harris a format o trupă tribut The Temptations numită The Young Tempts. Formația a avut succes cu câteva singleuri lansate prin T-Neck Records iar mai apoi încă o serie de hituri minore sub numele de Impact. Harris a fost fondatorul Fundației pentru cancer Damon Harris dedicată prevenirii, diagnosticării și tratării cancerului de prostată. Fundația a fost înființată după ce la 47 Harris a fost diagnosticat cu cancer la prostată. A murit la ospiciul din Baltimore pe 18 februarie 2013 de cancer la prostată. Avea 62 de ani. În cazul de față, termenul „ospiciu” se referă la o unitate sanitară unde sunt internați bolnavii în fază terminală și cei incurabili.
* 1950: Adrian Săndulache (născut la data de 17 iulie 1950) a fost un deputat român în legislatura 1990-1992, ales în județul Galați pe listele partidului FSN.

· 1950 - S-a nascut Eric Campbell, basist si pianist britanic (Middle Of The Road).

· 1952: S-a nascut David Hasselhoff, actor și cântăreț american. David Hasselhoff (n. 17 iulie 1952) poreclit „The Hoff” este un actor american, cântăreț, producător și om de afaceri.

David Hasselhoff

· 1952 - S-a nascut Phoebe Snow (Laub), cantareata, chitarista si compozitoare americana.

· 1954: Joseph Michael Straczynski (n. 17 iulie, 1954), cunoscut pe plan profesional drept J. Michael Straczynski și neoficial drept Joe Straczynski sau jms, este un scriitor și producător american care lucrează în mai multe domenii media. Printre creațiile sale se numără seriale de televiziune, romane, povestiri, piese radiofonice sau volume de benzi desenate. Straczynski este creatorul, producătorul executiv și principalul scenarist al serialului science-fiction Babylon 5, respectiv al spin-offului acestuia, Crusade și al serialului Jeremiah.

Straczynski a scris 92 din cele 110 episoade ale serialului Babylon 5, inclusiv un șir de 59 de episoade consecutive de-a lungul celui de-al treilea și celui de-al patrulea sezon și toate episoadele celui de-al cincilea sezon în afară de unul singur. Este de asemenea și autorul scenariilor celor 4 filme de televiziune Babylon 5.

În ultimii ani,Straczynski a devenit un scenarist de film de primă mărime, lucrând cu staruri de film și regizori precum Clint Eastwood, Ron Howard, frații Wachowski, Angelina Jolie, Tom Hanks, John Malkovich, Joel Silver, Wolfgang Peterson, Paul Greengrass și Brad Pitt.

Straczynski a fost un participant pe primele rețele de computere precum Usenet, interacționând cu fanii pe diferite forumuri online, fiind adesea considerat primul producător de seriale care a interacționat cu fanii pe internet.

Este absolvent al San Diego State University (SDSU) iar în prezent locuiește în Los Angeles, California.

J. Michael Straczynski
Straczynski în 2008

· 1954: Angela Dorothea Merkel, (pronunție în germană /ˈaŋ.ɡeːla doʁoˈteːa ˈmɛʁ.kl̩ / (v. AFI), (n. 17 iulie 1954, Hamburg, Republica Federală Germania), este prima femeie cancelar din istoria Republicii Federale Germania. A fost aleasă în această funcție la data de 22 noiembrie2005 de către Bundestag, parlamentul german, realeasă la 28 octombrie 2009, 17 decembrie 2013 respectiv 14 martie 2018.

Tatăl Angelei Merkel a fost pastorul luteran Horst Kasner (1926-2011). Mama ei, Herlind Kasner (1928-2019), născută Jentzsch, a fost de profesie profesoară de latină și engleză. Imediat după nașterea Angelei familia s-a mutat de la Hamburg (RFG) în RDG. În 1978 Merkel și-a încheiat studiul fizicii la Universitatea Karl Marx din Leipzig. În 1986 și-a dat doctoratul în fizică, dobândind titlul „Dr. rer. nat.”. În timpul școlii și al facultății a fost membră a organizației de tineret socialiste Freie Deutsche Jugend (FDJ) (Tineretul German Liber), fără a deveni și membră de partid. Merkel a trăit în RDG până la prăbușirea acesteia și Reunificarea Germaniei din 1989-1990.

Între 1977 și 1982 a fost căsătorită cu fizicianul Ulrich Merkel. Din 1998încoace este căsătorită cu chimistul Joachim Sauer. Ambele căsătorii au rămas fără copii.

Între 2000-2018 Merkel a fost președinta partidului Uniunea Creștin-Democrată (CDU). La alegerile federale germane din anul 2005 a fost aleasă ca membră a parlamentului german, reprezentând electoratul unei circumscripții electorale din landul Mecklenburg - Pomerania Inferioară. În presă, mai ales în cea britanică, Merkel a fost frecvent comparată cu fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher, fiindcă ambele sunt femei care fac parte din partide conservatoare, având și un stil de conducere asemănător.

La 10 octombrie 2005 partidele CDU, CSU și SPD au căzut de acord ca Merkel să fie propusă în fața Bundestagului pentru fotoliul de cancelar federal. La data de 22 noiembrie 2005 Bundestagul a ales-o pe Merkel în funcția de cancelar federal, cu 397 de voturi pentru, 212 împotrivă și 12 abțineri.

După noile alegeri federale din 2009 s-a creat o nouă coaliție guvernamentală, de data asta între fracțiunea parlamentară CDU/CSU("Uniunea creștină") și FDP (liber-democrații). Noul parlament (Bundestag) a reales-o pe Merkel drept cancelar al Germaniei. Merkel și-a numit apoi miniștrii, având drept nou vicecancelar și în același timp nou ministru de externe pe Guido Westerwelle, președintele FDP. Acest nou guvern a primit numele „Cabinetul Merkel II”.

În urma alegerilor federale din 2013 a format o mare coaliție (CDU/CSU-SPD). În data de 17 decembrie 2013 Angela Merkel a fost aleasă de Bundestag pentru a treia oară în funcția de cancelar federal.

Angela Merkel

* 1958: Daniele Archibugi (n. 17 iulie 1958, Roma) este un teoretician italian în științe politice și economie. Lucrările lui se concentrează asupra economiei și politicii de inovare și schimbare tehnologică, teoriei politice în relații internaționale și asupra globalizării politice și tehnologice.

În contextul teoriei politice, a dezvoltat împreună cu David Held, ideea de democrație cosmopolită.

Daniele Archibugi

* 1960: Andrea Mandorlini (n. 17 iulie, 1960 în Ravenna, Italia) a fost un jucător italian de fotbal, care în perioada 14 noiembrie 2009 - 11 septembrie 2010 a pregătit echipa din România, CFR 1907 Cluj.

* 1960: Shou Wan Por (chineză: 仇雲波, n. 17 iulie 1960), cunoscut profesional drept Robin Shou, este un artist marțial și actor din Hong Kong. În 1971, el s-a stabilit cu familia în sudul Californiei, unde a urmat Palm Springs High School.^[1] El este mai mult cunoscut pentru rolul lui Liu Kang în seria de filme Mortal Kombat, dar și pentru rolul lui Gobei în Beverly Hills Ninja. Mai recent, el a recăpătat notorietate pentru rolul lui 14K în seria de filme Death Race.

Robin Shou
Robin Shou ]n aprilie 2004

* 1962: Igor Dolea (n. 17 iulie 1962, Năvîrneț, Fălești) este un jurist din Republica Moldova, fost judecător al Curții Constituționale a Republicii Moldova în perioada februarie 2013 - 11 decembrie 2018.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova în anul 1988, ulterior în 1996 a obținut titlu de doctor în drept, urmînd în anul 2009 doctor habilitat în drept.

Din 2010 până în prezent fiind profesor universitar la catedra Drept procesual penal și criminalistică, Universitatea de Stat din Moldova, anterior fiind conferențiar universitar la catedra Drept procesual penal și criminalistică, Universitatea de Stat din Moldova, ulterior șef al catedrei Drept procesual penal și criminalistică, Universitatea de Stat din Moldova în perioada anilor 1996 - 2013

Membru al grupurilor de lucru pentru elaborarea Codului de procedură penală, Codului de executare, Codului contravențional, Legii cu privire la mediere, Legii cu privire la probațiune, Legii cu privire la protecția martorilor și altor participanți la procesul penal. A desfășurat activitate în calitate de expert în proiectele internaționale susținute de Consiliul Europei, OSCE, OIM, etc. Autor a peste 100 de publicații, inclusiv monografii și manuale, în domeniul justiției și drepturilor omului.

În 2009 a fost decorat cu medalia Om Emerit. ^[1]

Dolea a renunțat din propria inițiativa la funcția de judecător constituțional prezentând demisia la data de 10 decembrie 2018.

Date personale
Igor Dolea
Născut	17 iulie 1962 (57 de ani) Năvîrneț, raionul Fălești, RSS Moldovenească, URSS
Naționalitate	Republica Moldova
Cetățenie	Moldova
Ocupație	jurist
Judecător al Curții Constituționale a Republicii Moldova
În funcție februarie 2013 – 11 decembrie 2018

Alma mater	Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova
Profesie	Jurist

· 1963: Letsie al III-lea (născut David Mohato Bereng Seeiso; 17 iulie 1963) este regele statului Lesotho. I-a succedat tatălui său Moshoeshoe al II-lea al Lesotho când acesta din urmă a fost obligat să plece în exil în 1990. Domnia tatălui său a fost pentru scurt timp restaurată în 1995, dar curând el a murit într-un accident de mașină la începutul anului 1996 și Letsie a devenit rege din nou. Ca monarh constituțional, cele mai multe îndatoriei ale regelui în calitate de monarh a Lesotho sunt ceremoniale.

Letsie al III-lea

· 1966: Alexandru Gafton, lingvist și filolog român

* 1968: Elizabeth Anna Halcyon Littleford (n. 17 iulie 1968,^[1] Nashville, Tennessee, Tennessee, SUA), cunoscută ca Beth Littleford, este o actriță americană. A fost unul dintre corespondenții inițiali ai The Daily Show de pe Comedy Central din 1996 până în 2000 și a avut apariții în Sunt în formație și Cățelul blogger.

Beth Littleford

· 1970 - S-a nascut Mandy (Amanda Luise) Smith, cantareata britanica.
* 1972: Jakob „Jaap” Stam (n. 17 iulie 1972 în Kampen) este un fost fotbalist olandez, care a fost votat de două ori cel mai bun fundaș din UEFA Champions League în sezonul 1998-99 și 1999-00.
* 1975: Ville Virtanen (n. 17 iulie 1975), cunoscut mai mult după numele de scenă Darude, este un producător muzical și DJ de muzică techno/dance finlandez. El și-a început cariera în 1996 și a devenit popular în anul 1999 odată cu lansarea hitului "Sandstorm".

Darude
Darude în 2006

* 1975: Terence „Terry” Chi-Shen Tao (n. 17 iulie 1975, Adelaide, Australia de Sud) este un matematician cu dublă naționalitate australiană și americană, care a avut o contribuție importantă la o gamă largă de domenii, inclusiv analiză armonică, ecuații cu derivate parțiale, combinatorică geometrică, algebrică și aritmetică, teoria analitică a numerelor și achiziție comprimată. A fost laureat cu Medalia Fields în anul 2006, cu Premiul Crafoord în 2012 și cu Royal Medal în 2014.

Terence Tao
Terence Tao în 2006

* 1976: Costel Lupașcu (n. 17 iulie 1976) este un deputat român, ales în 2016 pe listele PSD.

* 1976: Marcos Antônio Senna da Silva (născut 17 iulie 1976 în São Paulo), cunoscut ca Marcos Senna, este un fotbalist spaniol de origine braziliană, care joacă pentru New York Cosmos.

* 1976: Anders Gunnar Svensson (n. 17 iulie 1976, Göteborg) este un fost fotbalist suedez care juca pe postul de mijlocaș.

* 1976: Ioan Vulpescu (n. 17 iunie 1976, Marghita, România) este un politician român, deputat din partea Partidului Social Democrat (PSD) începând cu anul 2012^[1] și ministru al culturii în guvernul Ponta (4) între 17 decembrie 2014 și 17 noiembrie 2015^[2] și în guvernul Sorin Grindeanu între 4 ianuarie și 29 iunie 2017. Ionuț Vulpescu a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din București. Are un master în Doctrină și Cultură și un doctorat în Filosofie (Universitatea din București).^[3] În martie 2019, teza sa de doctorat în Filosofie face obiectul unei acuzații de plagiat masiv, iar cazul intră în atenția Comisiei de etică la Universitatea București^[4].

În perioada 2000-2004 a fost expert la Departamentul de Cultură — Culte din cadrul Administrației Prezidențiale. Din 2004, a fost consilierul fostului președinte al României Ion Iliescu, în prezent președinte de onoare al PSD.^[5] A fost secretar executiv al PSD, desemnat cu strategiile politice.

Din 2009, de la lansare, Ionuț Vulpescu este vicepreședinte al "Clubului de la București", o fundație înființată în biroul din strada Atena al lui Ion Iliescu de apropiații săi care pierduseră la acel moment partida puterii interne în PSD. În septembrie 2012, a fost numit, de către premierul Victor Ponta, în funcția de membru al consiliului de conducere al ICR, fiind revocat din funcție la 28 ianuarie 2013, după câștigarea unui mandat de deputat în Parlamentul României la alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012 (a fost ales în circumscripția electorală nr. 42 București, colegiul uninominal nr. 13). Este membru al Comisiei pentru cultură, arte și mijloace de informare în masă a Camerei Deputaților.

Date personale
Ioan Vulpescu
Născut	17 iunie 1976 (44 de ani) Marghita, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Ministru al culturii
În funcție 4 ianuarie 2017 – 29 iunie 2017
Precedat de	Corina Șuteu
Succedat de	Lucian Romașcanu
Senator al României
Deținător actual
Funcție asumată 20 decembrie 2016
Circumscripția	București
Ministru al culturii
În funcție 17 decembrie 2014 – 17 noiembrie 2015
Precedat de	Csilla Hegedüs
Succedat de	Vlad Alexandrescu
Membru al Camerei Deputaților a României
În funcție 19 decembrie 2012 – 19 decembrie 2016
Circumscripția	București

Partid politic	PSD
Alma mater	Universitatea din București

* 1979: Michael James "Mike" Vogel^[1] (n. 17 iulie 1979, Abington Township, Pennsylvania) este un actor american și fost model. Vogel și-a început cariera în actorie în 2001, apărând în câteva filme și seriale TV cum ar fi The Texas Chainsaw Massacre, The Sisterhood of the Traveling Pants, Grind, Poseidon, Blue Valentine, The Help sau Cloverfield.

Mike Vogel
Vogel la Joint Task Force Guantanamo în iunie 2008

* 1980: Maya Lawrence (n. 17 iulie 1980, New York) este o scrimerăamericană specializată pe spadă, campioană pan-americană în 2012 și laureată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2012.

· 1982: Mihai Pătrașcu (17 iulie 1982, Craiova - 5 iunie 2012, New York) a fost un cercetător în informatică teoretică, care și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology în Boston, Massachusetts.

Ca membru al echipei României, a obținut numeroase medalii la diverse olimpiade internaționale de informatică. Este în continuare concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob. A încetat din viață la New York, pe data de 5 iunie 2012, la vârsta de 29 de ani, după aproape un an și jumătate de luptă cu cancerul.

A fost absolvent al Șc. Nr. 24 „Sf. Gheorghe“, al CN „Carol I“ Craiova și Massachusetts Institute of Technology (MIT), SUA. Cu lucrarea de doctorat a obținut premiul pentru cea mai bună teză de la MIT, cea mai prestigioasă universitate de profil de pe glob.

A fost câștigătorul a numeroase premii la matematică, fizică, engleză, excelând în informatică, unde a obținut la nivel național de nouă ori premiul I și șapte medalii la fazele internaționale: patru de aur și trei de argint. Aceste rezultate îl situează în primii 20 de medaliați în lume și pe primul loc în România (Wikipedia).

A propus probleme pentru olimpiadele de informatică fazele naționale, balcanice, europene și internaționale, fiind membru în comitetele științifice. A fost membru ales al Comitetului Științific al Olimpiadei Internaționale de Informatică, președintele Comitetului științific al Balcaniadei de Informatică (2011) și al Olimpiadei Europene de Informatică (2009).

A desfășurat activitate de predare la MIT, Berkeley, Copenhaga etc. și a susținut numeroase conferințe la universități de prestigiu din lume.

În domeniul cercetării (MIT, IBM, MADALGO și din 2009 la AT&T) are multiple lucrări în informatică teoretică, citate pe plan mondial de 480 de ori (Google Scholar Citations) și a obținut multe premii, dintre care: - premiul pentru cel mai bun student în cercetare din SUA și Canada, 2005 - premiul pentru cea mai bună lucrare la Conferința ICALP, 2005 - premiul pentru cea mai bună lucrare la FOCS, 2008 - premiul Presburger în 2012 (acordat de Asociația Europeană de Informatică Teoretică) „pentru revoluționarea domeniului de structuri de date în care nu se înregistraseră progrese în ultimul deceniu“.

Comunitatea informatică, șocată de dispariția prematură a lui Mihai Pătrașcu și „ca semn de adâncă recunoștință pentru impactul enorm pe care Mihai l-a avut în cadrul comunității de olimpici în informatică“, prin Infoarena a inițiat în 9 iunie 2012, pe perioada a 156 de ore, concursul „Remember Mihai Pătrașcu“ cu probleme compuse de acesta.

Date personale
Mihai Pătrașcu
Mihai Pătrașcu (informatician)
Născut	17 iulie 1982 Craiova, Romania
Decedat	5 iunie 2012 (29 de ani) New York, Statele Unite ale Americii
Cauza decesului	cauze naturale[] (cancer al creierului[])
Cetățenie	România
Ocupație	informatician
Activitate
Domeniu	Informatică
Instituție	AT&T Labs
Alma Mater	Massachusetts Institute of Technology
Organizații	Massachusetts Institute of Technology
Conducător de doctorat	Erik Demaine

* 1982: Emil Cosmin Dică (n. 17 iulie 1982,^[1] Târgu Jiu, România) este un fost jucător român de fotbal, care a îndeplinit până în 2018 funcția de director sportiv al echipei Pandurii Târgu Jiu.^[2]

A debutat în Divizia A pentru FC Argeș la data de 8 august 2003 în meciul FC Argeș - Dinamo 2-1.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.

* 1983: Valentin Borș (n. 17 iulie 1983, Focșani, România) este un fost portar român.

A jucat pentru echipele:

Oțelul Galați (2000-2005)
FC Botoșani (2005-2006)
Oțelul Galați (2006-2008)
Concordia Chiajna (2008-2009)
CSM Focșani (2009-2012)

* 1983: Marcos René Maidana (n. 17 iulie 1983) este boxer argentinian profesionist, fost campion WBA la categoria semimijlocie. Maidana are în palmares de 35 de victorii și 4 înfrângeri, fiind învins la nivel profesionist doar de Andreas Kotelnik, Amir Khan, Devon Alexander și Floyd Mayweather, Jr., toate la puncte. Cea mai mare victorie a sa a fost în fața lui Adrien Broner pe 14 decembrie 2013, când Maidana i-a cauzat lui Broner prima sa înfrângere, cucerind titlul de campion WBA la categoria semimijlocie.

* 1986: Juan Ángel Albín (n. 7 iulie 1986, Salto Uruguay) este un fotbalist uruguayan, în prezent este sub contract cu clubul Omonia. De obicei el joacă pe post de mijlocaș ofensiv.
* 1986: Ivan Petrović (Sârbă chirilică: Иван Петровић; n. 17 iulie 1986, Užice) este un fotbalist sârb retras din activitate
* 1987: Andrei Bolocan (n. 17 iulie 1987, Chișinău, URSS) este un prezentator de televiziune moldovean și umorist stand-up A absolvit Liceul Mircea Eliade, după care a urmat cursuri la Academia de Studii Economice a Moldovei, o facultate de filozofie în Germania și încă o universitate în România, fără a absolvi vreo universitate.^[2] Și-a început cariera în radio, apoi din 2010 a continuat activitatea la televiziunea Jurnal TV. Este cunoscut datorită show-urilor de televiziune „Sare și Piper”, „Cumpărături la viteză”, „Ministerul Adevărului”, dar și alte proiecte media.^[3] A mai prezentat și emisiunea „Deșteptarea”, tot la Jurnal TV.^[2]

În prezent este realizator, producător și prezentator al emisiunii „Lumina”, difuzate inițial doar pe internet, iar ulterior, din septembrie 2017, și pe canalul TV8.^[4] Din 2018, la același canal, prezintă, împreună cu Nata Albot, emisiunea „Internetu' Grăiește” Este căsătorit cu Nata Albot, împreună cu care are patru copii.

Date personale
Andrei Bolocan
Andrei Bolocan
Născut	17 iulie 1987 (32 de ani) Chișinău, URSS
Căsătorit cu	Nata Albot
Cetățenie	moldovenească
Etnie	român
Ocupație	prezentator TV, scenarist, umorist
Activitate
Domiciliu	Montréal, Canada
Educație	Academia de Studii Economice a Moldovei (incomplete)
Ani de activitate	2010-prezent
Cunoscut pentru	prezentator TV, emisiunea „Lumina”
Program de televiziune	„Deșteptarea”, „Sare și Piper”, „Ministerul Adevărului” (la Jurnal TV); „Lumina”, „Internetu' Grăiește” (la TV8)

* 1987: Dimitri Goanță (n. 17 iulie 1987, București) este un jucător de polo pe apă. Este legitimat la CSA Steaua București și evoluează în echipa națională de polo masculin a României. A participat la proba de polo la Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra, unde România s-a clasat pe locul 10.
* 1990: Heinz Lindner (n. 17 iulie 1990, Linz, Austria) este un portar de fotbal austriac, aflat sub contract cu Grasshopper.
* 1998: Arilena Ara (născută la 17 iulie 1998) este cunoscută sub numele ei de scenă Arilena și este o cântăreață albaneză . Ea este câștigătoarea sezonului 2 de la X Factor Albania.

Arilena Ara s-a născut în Shkodër. Ea a participat pentru prima dată la Gjeniu i Vogël („Micul Geniu"), un concurs de muzică pentru copii și s-a clasat a treia în concurs.

După moartea tatălui ei, ea a luat parte la sezonul 2 X Factor Albania difuzat din 28 octombrie 2012 până pe 31 Martie 2013 pe TV Klan. Recent, ea a participat la un Show TV numit "Dansează Cu Mine" 2. Partenerul ei a fost Labi (un jurnalist albanez din Kosovo, foarte cunoscut pentru "Një kafe-mi Labin" sau "O ceașcă de cafea cu Labi").^[1] Pe 26 februarie 2014 a lansat primul ei videoclip single "Aeroplan",^[2] care a avut un succes răsunător în Albania. După succesul cu "Aeroplan", care a avut 2 milioane de vizualizări în mai puțin de 12 ore, noul ei hit "Business Class" a avut 1 milion de vizualizări în primele 9 ore. Mai târziu, ea a lansat al treilea cântec intitulat "Vegim" dedicat pentru trecerea în nefiiță a tatălui ei.^[3] În 2016, a lansat un alt cântec, Nëntori (pronunțat [nənˈtɔɾi]), care a câștigat o oarecare popularitate în afara Albaniei, fiind inclus și pe stațiile radio din România.

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

joi, 16 iulie 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz