MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 2 AUGUST 2020 

PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE (A. Evenimente, Nașteri); PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI

ISTORIE PE ZILE 2 August

A. 2.

* 1884: Rómulo Gallegos Freire (n. 2 august 1884 – d. 7 aprilie 1969) a fost un romancier și politician venezuelean. Pentru o perioadă de 9 luni, în decursul anului 1948, a fost președinte al Venezuelei.
S-a născut la Caracas într-o familie modestă. Începe să lucreze în 1903 ca profesor și jurnalist. În 1929 publică romanul său, Doña Bárbara, prin care critică guvernarea dictatorială a lui Juan Vicente Gómez. Represaliile acestuia îl obligă să emigreze în Spania, unde își continuă activitatea scriitoricească, scriind romanele Cantaclaro (1934) și Canaima (1935).
Opere:

• El último Solar (1920) (titlu alternativ:Reinaldo Solar)
• La trepadora (1925)
• Doña Bárbara (1929)
• Cantaclaro (1934)
• Canaima (1935) (de asemenea, publicată și în limba engleză, 1988 ISBN 0-8061-2119-X)
• Pobre negro (1937)
• El forastero (1942)
• Sobre la misma tierra (1943)
• La brizna de paja en el viento (1952)
• Una posición en la vida (1954)
• El último patriota (1957)

Rómulo Gallegos

Rómulo Gallegos și președintele american Harry S. Truman

·         1891: Mihail Jora (n. 2 august 1891, Roman, Neamț - d. 10 mai 1971, București) a fost un muzician, compozitor și dirijor român, membru titular (1955) al Academiei Române.

Mihail Jora a fost profesor și rector al Academiei Regale de Muzică din București.

Și-a făcut studiile la Leipzig și la Paris. Ca profesor de compoziție la Conservatorul din București, a educat o întreagă pleiadă de compozitori. Creația sa cuprinde balete (printre care „Curtea veche”, „La piață”, „Când strugurii se coc” și „Întoarcerea din adâncuri”), suita simfonică „Priveliști moldovenești” (suită în patru părți, care are la bază un motiv melodic din folclor: "Pe malul Tazlăului", "La joc", "Grâu sub soare", "Alai țigănesc"), poemul simfonic „Poveste indică”, „Burlesca” pentru orchestră, „Simfonia în do”, „Balada pentru bariton și orchestră”, lucrări de muzică de cameră (printre care „Cvartetul de coarde”) ș.a.

Este unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai liedului în muzica românească. De remarcat faptul că și-a numit cele peste o sută de partituri de gen Cântece, tocmai pentru a sugera caracterul românesc și particularitățile specifice care despart aceste lucrări de tradiția liedului german, reprezentat în special de compozițiile lui Schubert, Schumann și Brahms.^[1] El a compus, pe versuri ale marilor poeți români, numeroase lucrări de acest gen, care se disting prin expresia lor originală. Creațiile lui Jora se caracterizează prin conținutul lor de viață bogat și variat. Unele lucrări ale sale sunt străbătute de o undă de umor și ironie. Opera lui Jora se remarcă prin măiestria interpretării elementelor melodice și ritmice, specifice cântecului popular. A fost printre primii compozitori care au întrezărit virtuțile artistice ale baletului.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, compozitorului Mihail Jora i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[2]

Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele și organizează anual la București "Concursul Național de Interpretare Muzicală Mihail Jora".

Numele Mihail Jora îl poartă și Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice și corale din România (1000 de locuri).

Mihail Jora
Compozitorul Mihail Jora
Date personale
Născut	2 august 1891 Roman, Neamț, România
Decedat	10 mai 1971,(80 de ani) București, Republica Socialistă România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor, dirijor
Activitate
Alma mater	Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*]
Organizație	Universitatea Națională de Muzică București
Cunoscut pentru	Rector al Academiei Regale de Muzică din București
Premii	Artist al Poporului
Profesor pentru	Camelia Dăscălescu, Ștefan Niculescu[1], Hilda Jerea
Membru titular al Academiei Române

·         1893:  Alfred Alessandrescu, compozitor, dirijor, pianist și muzicolog român (d. 1959)

·         1902 : S-a nascut  actrita Myrna Loy;  (“Fiica ambasadorului”, “Zbor de noapte”, “Cei mai frumosi ani ai vietii noastre”); (d.14.12.1993).

·         1905 - S-a născut compozitorul german Karl Amadeus Hartmann. (d. 5 decembrie 1963).
* 1906: Johann Leopold, Prinț Ereditar de Saxa-Coburg și Gotha (Johann Leopold William Albert Ferdinand Victor; 2 august 1906 – 4 mai 1972) a fost fiul cel mare al lui Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gothași a soției sale, Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein. De la naștere până la abdicarea tatălui său a fost cunoscut drept Prințul Ereditar Johann Leopold.

Bunicii paterni au fost Leopold, Duce de Albany (al patrulea fiu al reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert) și soția sa, Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont.

Johann Leopold a avut patru frați mai mici: Sibylla, Hubertus, Carolina Matilda și Friedrich Josias.

A fost moștenitor al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha de la naștere până la abdicarea tatălui său la 18 noiembrie 1918. Abdicarea a fost rezultatul revoluției germane din 1918-1919.

La Dresda la 9 martie 1932, Johann s-a căsătorit morganatic cu Feodora Freiherrin von der Horst, Prințul pierzând-și drepturile de succesiune. Cuplul a avut trei copii și cei doi au divorțat la 27 februarie 1962 după aproape 30 de ani de căsătorie.

La Bad Reichenhall, la 3 mai 1963, Johann s-a recăsătorit (din nou morganatic) cu Maria Theresia Reindl. Nu au avut copii.

Johann Leopold

Prinț Ereditar de Saxa-Coburg și Gotha

Date personale Nume la naștere Johann Leopold Wilhelm Albert Ferdinand Viktor Născut 2 august 1906 Castelul Callenberg, Coburg Decedat 4 mai 1972 (65 de ani) Grein, Austria Părinți Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein  Frați și surori Friedrich Josias Prince Hubertus of Saxe-Coburg and Gotha[*] Princess Caroline Mathilde of Saxe-Coburg and Gotha[*] Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha  Căsătorit cu Feodora von der Horst (1932–1962) Maria Theresia Reindl (1963–1972) Copii Prințesa Caroline Mathilde Prințul Ernst Leopold Prințul Peter Albert Cetățenie  Germania  Ocupație aristocrat[*]  Apartenență nobiliară Familie nobiliară Casa de Saxa-Coburg și Gotha

* 1915: Liviu - Victor Pandrea (n. 2 august 1915, Aruncuta - d. 25 februarie 1999, Cluj - Napoca) a fost preot greco-catolic, profesor în sociologie și doctor în teologie.

S-a născut în Aruncuta la data de 2 august 1915 într-o familie formată din 6 copii, 4 baieti și două fete (Viorica-Elena, n. 1913, urmată de Liviu-Victor, n. 1915, Virgil, n. 1918, Sabin, n. 1920, Eugen-Vincențiu, n. 1923 și mezina Lucia-Ana, născută în 1926), tatăl său, Vincențiu Pandrea (n. 1888 – d. 1970), a fost preot greco-catolic în Aruncuta, protopiatul Cojocna-Cluj, din anul 1911 și până în 15 septembrie 1923. Acesta, urmare a manifestărilor naționaliste, a fost arestat de autoritățile austro-ungare între 8 septembrie 1916 și 10 iunie 1917 și internat în Lagărul de la Sopron.^[1] Mama sa a fost Ana-Maria Pandrea, născută Răduțiu, fiica preotului greco-catolic din Cerghizel, Mureș. Primele 3 clase primare le-a făcut în Aruncuta, după care și-a continuat studiile la Liceul George Barițiu din Cluj, pe care l-a terminat în anul 1932. A urmat între anii l932-1939 studiile de filosofie și teologie la Roma, a continuat cu științele sociale și politice în Franța la Lille și și-a încununat studiile cu doctoratul în Teologie, absolvit cu Magna cum laude la Roma, în anul 1942. Reîntors în țară, a fost numit profesor și duhovnic la Facultatea de Teologie din Blaj până în 1946, fiind apoi transferat la Cluj ca profesor și paroh. În anul 1948 Biserica Greco-Catolică a fost scoasă din legalitate de regimul comunist sub pretextul „unirii” cu Biserica Ortodoxă, iar părintele Liviu Pandrea a fost nevoit să trăiască ascuns în perioada 11 octombrie 1948 - 4 iunie 1953. A fost arestat ca urmare a unui denunț în 5 iunie 1953. A fost anchetat și torturat de serviciile secrete ale regimului comunist. După eliberare, a fost angajat la Salubritate, ca măturător, apoi zilier agricol și stenodactilograf până în 1960, când a fost încadrat ca traducător autorizat la Întreprinderea Tehnofrig din Cluj (engleză, franceză, spaniolă, italiană). Începând cu data de 1 februarie 1965 a fost numit bibliotecar la Institutul Agronomic din Cluj, de unde s-a pensionat la 31 decembrie 1979. Din 1990, a fost numit din nou profesor și duhovnic la Institutul Teologic Universitar Greco-Catolic din Cluj-Napoca.  

Liviu Victor Pandrea
Date personale
Născut	2 august 1915
Decedat	25 februarie 1999 (83 de ani)
Religie	Biserica Română Unită cu Roma

·         1923: Șimon Peres (în ebraică שִׁמְעוֹן פֶּרֶס, în transcripție oficială: Shimon Peres, născut Szymon Perski; n. 2 august 1923^[1] Wiszniew, Polonia, astăzi Belarus - d. 28 septembrie 2016 Ramat Gan^[2]) a fost un om politic social-democrat israelian, președinte al Israelului între15 iulie2007 - 24 iulie 2014.

Activ din tinerețe în mișcarea social-democrată din țara sa, Peres a fost un colaborator apropiat al fondatorului Israelului, David Ben Gurion. La 29 ani a fost numit director general al Ministerului Apărării (în continuare, în 1959-1965 ministru adjunct al apărării), funcție în care a jucat un rol însemnat la înființarea Campusului de cercetări nucleare de la Dimona și a Industriei aviatice israeliene. În anul 1959 a fost ales prima dată ca deputat în Knesset din partea partidului MAPAI,și de atunci a servit ca parlamentar vreme de 48 ani, atât ca reprezentant al coaliției guvernamentale, cât și al opoziției, ceea ce a fost o cifră record.

Peres a fost în trecut președinte al Partidului Muncii vreme de 15 ani (1992-1977) (cea mai lungă perioadă din istoria acestui partid) și în această calitate, a devenit prim ministru al Israelului de două ori: 13 septembrie 1984 - 20 octombrie 1986 și 5 noiembrie 1995 - 18 iunie1996. În anul 1994-1986 a fost prim ministru vreme de doi ani din patru, în virtutea acordului de rotație dintre Partidul Muncii și Partidul Likud condus de Itzhak Shamir. În noiembrie 1995- mai 1996 a fost prim ministru în urma asasinării primului ministru și colegului său de partid, Itzhak Rabin și a fost urmat de Binyamin Netanyahu, care l-a învins în alegerile pentru al 14-lea Knesset. Peres a servit ca ministru de externe în al doilea guvern condus de Itzhak Rabin și a fost printre promotorii „Procesului de pace de la Oslo”, o serie de contacte diplomatice între Statul Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei, care au dus la acorduri care au fost semnate apoi în public la Oslo. Din acest motiv în anul 1994 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace împreună cu Itzhak Rabin și Yasser Arafat. Ca urmare a acordurilor de la Oslo s-a încheiat apoi acordul de pace dintre Israel și Iordania. Peres a ocupat funcții ministeriale în 12 guverne israeliene: a fost de două ori ministrul apărării (1974-1977 și 1995-1996), de trei ori ministru de externe (1986-1988, 1992-1995 și 2001-2001), ministru de interne (1984), ministru de finanțe (1988-1990), ministrul telecomunicațiilor (1970-1974), ministrul transporturilor (1970-1974), ministrul integrării imigranților (1969-1970), ministrul pentru dezvoltarea Neghevului și a Galileii (2005-2007), ministrul dezvoltării regionale (1999-2001), ministrul cultelor (1984), ministrul informațiilor și pentru legături cu Diaspora (1974). În ziua de 13 iunie 2007 a fost ales de Knesset în funcția de președinte al statului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 2014.

Shimon Peres שמעון פרס

Shimon Peres, președinte al Israelului (2007-2014), fotografie din 2007

* 1927: Gertrud Gregor (n. 2 august 1927^[1]) este o scriitoare de limba germană, originară din Timișoara, România. Semnează și ca Gertrud Gregor-Chiriță ^[2].

A urmat facultatea de filologie, secția de limbi germanice^[3]

A fost căsătorită cu Constantin Chiriță, cu care a avut 3 copii: Victor, Diana și Adrian

Scrieri:

• Der Fluss. Zwei Novellen (Râul. Două nuvele), Editura Pentru Literatură, București, 1966
• Gemäuer (Ziduri). Roman, Editura Pentru Literatură, București, 1966
• Laut- und Klanggestalt des Deutschen, Editura Didactică și Pedagogică, 1975
• Das Lautsystem des Deutschen und des Rumänischen, Editura Groos, Heidelberg, 1991, ISBN 3872766538 ; ISBN 9783872766533  

  Gertrud Gregor
  Date personale
  Născută	2 august 1927 (92 de ani)
  Căsătorită cu	Constantin Chiriță
  Copii	Victor, Diana și Adrian
  Naționalitate	România, origine șvăbească
  Ocupație	scriitoare de limba germană
  Activitate
  Pseudonim	Gertrud Gregor-Chiriță
  Studii	Facultatea de Filologie, secția de limbi germanice

·         1928 - S-a născut academicianul Constantin Maximilian, medic, genetician, membru corespondent al Academiei Române. În 1958 a organizat primul laborator de genetică medicală din România (d. 11 aprilie 1997).

* 1929: István Bocskay (n. 2 august 1929, Sighetu Marmației, România) este un profesor universitar de medicină, specialist în stomatologie, întemeietor al laboratorului de cercetare cariologică în cadrul Facultății de Medicină Dentară, conducător de doctorat al Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, deținător al titlului doctor honoris causa al Universității Semmelweis din Budapesta.  István Bocskay s-a născut la Sighetu Marmației, în cartierul Olarilor (în maghiară Cserepes-tanya). Studiile primare și gimnaziale a făcut la Liceul Piarist din oraș. După bacalaureatul din 1948 a fost admis la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș apoi, din cauza desființării specializării, a continuat studiile la Cluj unde, în 1954, a primit diploma de medic stomatolog. În anul 1959, la București, obține diploma de medic specialist, iar în 1971 pe cea de „Doctor în Științe Medicale”.^[2]

Între anii 1954-1960 a fost medic stomatolog la Spitalul Județean din Târgu Mureș. Din 1960 este asistent universitar, din 1967 lector, iar din 1978 a ocupat funcția de profesor universitar. Totodată, a condus Disciplina de Odontologie și Parodontologie din 1973 până la 1999 și a ocupat funcția de decan al Facultății de Medicină Dentară între anii 1972-1973, 1984-1986 și 1989-1990. Bocskay a organizat un laborator de cercetări microbiologice și patologie dentară. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără: „Bolile dentiției și îngrijirea dentară”, „Prevenția bolilor dentiției și bolilor bucale”, „Dicționar stomatologic româno-maghiaro-englez” și „Terapia cariei dentare”  

Bocskay István
Date personale
Născut	2 august 1929 (90 de ani)  Sighetu Marmației, România
Cetățenie	România
Etnie	maghiarii din România
Religie	romano-catolic
Ocupație	dentist[*]
Activitate
Domeniu	medicină dentară
Cunoscut pentru	cercetător, decanul Facultății de Medicină Dentară din Târgu Mureș

* 1931: Takashi Takabayashi (2 august 1931 - 27 decembrie 2009) a fost un fotbalist japonez.

* 1932: Zoltan David (n. 2 august 1932, Bacău ? - d. 18 august 2010, Galați) a fost un mare jucător dar și antrenor la centrele de copii și juniori din Galați era un adevărat șlefuitor de talente. În decursul carierei Zoltan David a făcut parte din loturile următoarelor echipe din Liga I, fiind selecționat și în lotul national:^[1]

• Nitramonia Făgăraș
• Dinamo Bacău (1954-1955)
• Dinamo Bacău (1955-1956)
• Metalul Steagul Roșu Brașov (1956-1957)
• Energia Steagul Roșu Brașov (1957-1958)
• Steagul Roșu Brașov (1957-1962)
• Siderurgistul Galați (1962-1964)
• Steagul Roșu Brașov (1964-1965)
• Oțelul Galați (1965-1968)
• Ancora Galați (1968-1969)
• Flamura Roșie Tecuci (1969-1970)

·         1932: S-a nascut Peter O’Toole, actor britanic de origine irlandeza; (“Clasa conducatoare”, “Omul din La Mancha”, “Noaptea generalilor”). La varsta de 71 de ani, in 2003, a primit un Oscar de onoare, pentru intreaga sa cariera. A decedat in data de 14 decembrie 2013.
Filmografie:

• Lawrence al Arabiei (1962)
• Becket (1964)
• Cum să furi un milion (1966)
• Noaptea generalilor (1967)
• Leul in iarna (1968)
• Adio, d-le Chips (1969)
• Războiul lui Murphy (1971)
• Omul din La Mancha (1972)
• Omul Vineri (1975)
• Caligula (film) (1979)
• Ultimul împărat (1987)
• Aripile gloriei (1990)
• Regele Ralph (1991)
• Venus (2006)
• Decanul Spanley (2008)
• Căsuța de Crăciun (2008)

Peter O'Toole

Date personale Nume la naștere Peter Seamus Lorcan O’Toole  Născut 2 august 1932[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12]  Leeds, Regatul Unit[13][14][15]  Decedat 14 decembrie 2013 (81 de ani)[2][3][15][16][17][5][6][7][8][9][10][11][12]  City of Westminster, Regatul Unit  Cauza decesului cauze naturale[*] (cancer la stomac)  Căsătorit cu français Siân Phillips[*] (decembrie 1959–14 august 1979)  Copii Kate O'Toole[*] Lorcan O'Toole[*]  Cetățenie  Irlanda  Regatul Unit  Etnie Irlandezi Irish migration to Great Britain[*]  Religie romano-catolic[*]  Ocupație actor de voce[*] producător de film actor de teatru[*] actor de film actor regizor de film actor de televiziune[*]  Activitate Alma mater Royal Academy of Dramatic Art[1]   Influențat de Eric Porter   Premii Premiul Oscar pentru întreaga carieră (2003) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor - film muzical sau comedie (1969) Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal (1962) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor debutant (1962) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor debutant (1962) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor - dramă (1964) Premiul David di Donatello pentru cel mai bun actor străin[*] (1964) Premiul David di Donatello pentru cel mai bun actor străin[*] (1967) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor - film muzical sau comedie (1969) National Board of Review Award for Best Actor[*] (1969) Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor - dramă (1968) National Board of Review Award for Best Actor[*] (1972) Premiul David di Donatello pentru cel mai bun actor străin[*] (1970) Premiul Societății Naționale a Criticilor de Film pentru cel mai bun actor[*] (1980) David di Donatello Award for Best Supporting Actor[*] (1988) Primetime Emmy Award for Outstanding Supporting Actor in a Miniseries or a Movie[*] (1999) Premiul Globul de Aur (1963) Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor în rol principal (1963)

* 1934: Valeri Fiodorovici Bîkovski (în rusă Валерий Фёдорович Быковский; n. 2 august 1934,^[3] Pavlovski Posad, URSS^[1] – d. 27 martie 2019,^[2]Moscova, Rusia) a fost un cosmonaut sovietic^[4].
Zboruri:

• 14 iunie 1963: a plecat în spațiul cosmic la bordul navei cosmice Vostok 5, el a realizat un zbor în grup cu nava Vostok 6, și a bătut recordul de durată de zbor cu aproape 5 zile. Până astăzi (2014) este cel mai lung zbor spațial realizat solitar. A revenit pe Pământ la 19 iunie 1963
• 15 septembrie 1976 : este comandant al zborului navei cosmice Soyuz 22 / Soiuz 22. A aterizat la data de 23 septembrie 1976.
• 26 august 1978: plecat în zbor, la bordul navei Soyuz 31, el a stat mai mult de 7 zile la bordul stației Saliut 6, în calitate de membru al expediției Saliout 6 EP-4 și a revenit pe Pământ la 3 septembrie1978, la bordul navei Soyuz 29 / Soiuz 29.

Valeri Fiodorovici Bîkovski Валерий Фёдорович Быковский

·         1935 - S-a născut Hank Cochran, cântăreţ şi compozitor american.
* 1935: Ion Ungureanu (n. 2 august 1935, Opaci, raionul Căușeni, Moldova – d. 28 ianuarie 2017,^[1] București, România) a fost un actor,regizor și luptător pentru identitate națională din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al culturii și cultelor al Republicii Moldova (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994) și a fost deputat în primul Parlament al Republicii Moldova în anii 1990-1994.

Ion Ungureanu este unul din cei 278 de delegați ai primului parlament al fostei R.S.S. Moldovenească (devenită apoi Republica Moldova), care au votat Declarația de Independență a Republicii Moldova la 27 august1991. Ion Ungureanu s-a născut la 2 august 1935 în satul Opaci din comuna Căușeni (județul Tighina, România), astăzi în raionul Căușeni (Republica Moldova). Membru ULCT. A făcut studii de filologie la Institutul Pedagogic din Chișinău (1954-1955), apoi a studiat actoria la cunoscuta Școală teatrală “Boris Șciukin” din Moscova (1955-1960). Între anii 1963-1964 a mai urmat cursurile superioare de regie din capitala URSS.

După absolvirea studiilor actoricești, a fost angajat în anul 1960 ca actor la Teatrul "Luceafărul" din Chișinău, îndeplinind în perioada 1964-1971 și funcția de director artistic al teatrului. Este acuzat de naționalism și nevoit să părăsească RSS Moldovenească. Pleacă la Moscova, unde lucrează ca regizor la Teatrul Armatei din metropola rusă (1978-1989).

„Comuniștii nu au țară, ei au teritorii. În 71 s-a lovit în „Luceafărul”. Mie mi-a fost interzisă Steaua fără nume - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații. Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol… Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți… La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: „Ei, Ungurene, dar nici așa nu se poate… la fiecare pas rostiți pe scenă București…” Eu le zic că e un orar de tren, iar ei: „Las’ că știm noi.” Vă închipuiți în ce situație ne aflam noi acolo? Astăzi parcă nici mie nu-mi vine a crede că am trecut prin această grozăvie… Și uite așa a fost interzis acest spectacol, a fost interzis și alt spectacol al meu chiar în ziua premierei, cu 30 de minute înainte de ridicarea cortinei, spectacolul Minodora. Mi s-au imputat greșeli ideologice, grave greșeli în formarea repertoriului, grave greșeli în educarea tineretului, în conducerea teatrului și am fost nevoit să părăsesc teatrul „Luceafărul”, să încep bejeniile… ^[2]”

—Ion Ungureanu

Ion Ungureanu a debutat în cinematografie în anul 1958 în filmul Când omul nu-i la locul lui, primul film artistic realizat la studioul "Moldova-film". În decursul timpului, s-a impus ca un interpret care știe să îmbine firescul cu expresivitatea artistică. A jucat în 25 filme. Rolurile sale cele mai cunoscute au fost Boris Grădinaru din Când omul nu-i la locul lui (1958), Sfântul Petru din Se caută un paznic (1967) și cel din filmul Favoritul (1976). De asemenea, a dublat zeci de filme în limba română. A regizat mai multe filme la televiziunea centrală din Moscova.

În anul 1989 revine în Republica Moldova. Îndeplinește funcția de ministru al culturii și cultelor (6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994), apoi pe cea de vicepreședinte al Fundației Culturale Române din București (1995-2005).

În calitate de ministru, Ion Ungureanu a luat o serie de decizii cum ar fi cea ca timp de doi ani, pentru învățarea limbii române literare, regizorii basarabeni să lucreze în teatrele din România. El a desființat în anul 1992 Teatrul Național "A. Pușkin" din Chișinău, înființând în locul lui Teatrul Național "Mihai Eminescu" ^[3].

A repus în centrul Chișinăului statuia lui Ștefan cel Mare.De asemenea a avut mare impact asupra readucerii statuii lupoaicei.

Ion Ungureanu a decedat sâmbătă, 28 ianuarie 2017, la Spitalul Colțea din București.^[4] A fost înmormântat marți, 31 Ianuarie, în Cimitirul Central din Chișinău, cu onoruri militare.

Ion Ungureanu

Date personale Născut 2 august 1935  Opaci, raionul Căușeni, Moldova  Decedat 28 ianuarie 2017 (81 de ani)[1]  București, România  Înmormântat Cimitirul Central din Chișinău  Cetățenie  Moldova  Ocupație politician actor  Primul Ministru al Culturii și Cultelor al Republicii Moldova În funcție 6 iunie 1990 – 5 aprilie 1994 Președinte Mircea Snegur Prim-ministru Mircea Druc Valeriu Muravschi Andrei Sangheli Succedat de Mihail Cibotaru Premii Ordinul Republicii (2012) Medalia „Meritul Civic” (1996) Ordinul de Onoare Partid politic Frontul Popular din Moldova

·         1935 - S–a născut poetul, ziaristul şi editorul italian Nanni Balestrini. El s–a ocupat de poezie vizuală, expunând la diferite expoziţii de poezie electronică şi poezie virtuală: la Roma în 1961, la Padova şi Milano în 1963, la Florenţa în 1964 etc.

·         1937 - S-a născut Garth Hudson, pianist american (The Band).
* 1939: Ana Pacatiuș (n. 2 august 1939, Iablanița, Caraș-Severin, România^[1]) este o interpretă de folclor din Banat.

A cântat pe scenă alături de mari interpreți de folclor: Maria Tănase, Ion Cristoreanu, Ioana Radu, Ion Luican, Aurelia Fătu Răduțu, Lucreția Ciobanu, Rodica Bujor etc.

A activat ca artist profesionist la numeroase ansambluri: Ansamblul "Banatul", "Balada Cernei" , "Timișul" etc. cu care a avut numeroase turnee în tară și peste hotare.

Și-a îregistrat la Radio și Electrecord doinele si cântecele sale acompaniată de dirijori de prestigiu precum Paraschiv Oprea, Ionel Budișteanu, Victor Predescu etc.^[2]

În prezent are profesia de dascăl la Școala de arte "Ștafeta generațiilor" în cadrul Centrului de Cultură și Artă Timiș 

Ana Pacatiuş
Date personale
Născută	2 august 1939 (80 de ani)  Iablanița, Caraș-Severin, România[1]
Copii	1
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață
Activitate
Gen muzical	Muzică populară românească
Instrument(e)	Voce
Case de discuri	Electrecord, Vox Banat Audio Video

·         1939 - S-a născut Edward Patten, cântăreţ american (Gladys Knight & The Pips).
* 1939: Wesley Earl Craven, cunoscut ca Wes Craven (n. 2 august 1939, Cleveland, Ohio - d. 30 august 2015, Los Angeles), a fost un regizor de film, actor și scenarist american, cunoscut mai ales datorită seriei Coșmar pe Strada Ulmilor, cu criminalul Freddy Krueger, precum și trilogiei Scream.

Wes Craven

·         1940 - S-a născut Dave Govan, vocalist american (Jayhawks, Vibrations, Marathons).

·         1941 - S-a născut Doris (Coley) Kenner, cântăreaţă americană (Shirelles).
* 1942: Isabel Allende Llona (n. 2 august 1942, Lima, Peru) este o scriitoare chiliano-americană. Allende, ce a scris în stilul realismului magic, este considerată a fi una dintre primele scriitoare de succes din America Latină.^[13] După răsturnarea președintelui chilian Salvador Allende de la putere, de către generalul Pinochet, Isabel Allende se refugiază în Venezuela unde lucreaza timp de cincisprezece ani ca ziaristă înainte de a-și publica primul roman, Casa Spiritelor, în 1982.

O parte din operele lui Isabel Allende au fost traduse în limba română și sunt publicate în România de Editura Humanitas^[14].

• La casa de los siete espejos (piesă de teatru) (1975).
• La casa de los espíritus (romanul de debut) (1982) - Casa spiritelor
• La gorda de porcelana (1984).
• De amor y de sombra (1984) - Despre dragoste și umbră
• Eva Luna (1987) - Eva Luna
• Cuentos de Eva Luna (1989) - Povestirile Evei Luna
• El plan infinito (1991) - Planul Infinit
• Paula (1994) - Paula
• Afrodita (1997).
• Hija de la fortuna (1999) - Fiica norocului
• Retrato en sepia (2000) - Portret în sepia
• La ciudad de las bestias (2002).
• Mi país inventado (2003) - Țara mea inventată
• El reino del dragón de oro (2003)
• El bosque de los pigmeos (2004)
• El Zorro: Comienza la leyenda (2005) - Zorro: începe legenda
• Inés del alma mía (2006) - Ines a sufletului meu
• La suma de los días (2007) - Suma zilelor
• La Revolución desarmada (2007)

Isabel Allende

·         1942 - S-a născut Vicente Fox, preşedintele Mexicului, investit în funcţie la 1.12.2000.

·         1942 - S–a născut scriitorul american James Baldwin (romanul “Camera lui Giovanni”) (m.01.12.1987).
* 1942: Leo Beenhakker (Pronunție în olandeză: /ˈle.joʊ̯ ˈbeɪ̯n.ˌɦɑ.kər/, n. 2 august 1942 în Rotterdam, Zuid-Holland) este un fost fotbalist și actual antrenor olandez de fotbal. Beenhakker are o lungă și prolifică carieră de antrenor, atât la nivel de club, cât și la nivel de echipe naționale.

·         1943: Stere Gulea (n. 2 august 1943, com. Mihail Kogălniceanu, județul Constanța) este un regizor și scenarist român.
Stere Gulea este fărșerot, dintr-o ramură a aromânilor care vine din Grecia. Bunicul său, fruntaș al românismului, a fost omorât de naționaliștii greci, în 1904. A terminat Institutul Pedagogic și Facultatea de Filologie, Constanța și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, secția „Teatrologie-Filmologie” (1970. După absolvire, a lucrat ca redactor la Studioul Cinematografic București. Între 1990-1996 a fost și decan al Facultății de Cinema din cadrul ATF. A condus Televiziunea Română din poziția de director general interimar, în perioada 1996-1998. A fost profesor de film între 1990-2015 la ATF, iar din 2001 UNATC. În 2006 a avut loc lansarea DVD-ul cu filmul Moromeții, eveniment ce a marcat împlinirea a 20 de ani de la realizarea acestei producții.
Filmografie:
Regizor:

• Apa ca un bivol negru (1970)
• Iarba verde de acasă (1977)
• Castelul din Carpați (1981)
• Ochi de urs (1983)
• Moromeții (1987)
• Piața Universității - România (1991)
• Vulpe - vânător (1993)
• Stare de fapt (1995)
• Hacker (serial TV) (2003) - serial TV
• Weekend cu mama (2009)
• Sunt o babă comunistă (2013)^[1][2][3]
• Moromeții 2 (2018)

Scenarist:

• Ochi de urs (1983)
• Moromeții (1987)
• Stare de fapt (1995) - în colaborare cu Eugen Uricaru

Stere Gulea
Stere Gulea
Date personale
Născut	2 august 1943 (76 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film scenarist
Activitate
Premii	Ordinul național „Steaua României”

·         1944: Gheorghe Gornea (n. 2 august 1944, Sinaia, România – d. 2005, Sinaia, România) a fost un fotbalist român (portar), care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1970.
* 1946: Ilie Danilov (cunoscut și sub pseudonimul literar Leo Divinial, n. 2 august 1946, Sulina, jud.Tulcea - d. 30 septembrie2012) a fost cadru didactic universitar, doctor în filologie, autor de cărți și lucrări științifice în domeniul lingvistic, prozator, dramaturg, ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

S-a născut la 2 august 1946 în orașul Sulina, județul Tulcea într-o familie de ruși lipoveni, ca fiu al Melaniei și al lui Elefteri Danilov. La nașterea copilului, tatăl său era marinar, iar mama casnică. Studiile le-a început în orașul natal, absolvind gimnaziul, și le-a continuat la Tulcea unde, în 1964, a absolvit liceul. S-a înscris la concursul de admitere la Institutul Superior de Marină din Constanța, secția Ofițeri de punte pentru flota comercială, dar a fost respins din motive medicale. În toamna aceluiași an a fost încorporat, satisfăcându-și stagiul militar, ca planșetist, într-o unitate militară de artilerie antiaeriană din București. Lăsat la vatră, în februarie 1966, a revenit în orașul natal și s-a angajat la Consiliul Popular Sulina în funcția de contabil principal, pregătindu-se, în paralel pentru admitere la facultate.

Intră la Filolgie, la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, pe care a absolvit-o în 1971, ca șef de promoție al secției de rusă-română. Nominalizat în învățământul superior, a fost repartizat la Catedra de Limbi Moderne a Institutului de Medicină și Farmacie din Iași. În 1996 și-a luat doctoratul în filologie la Craiova, la profesorul Gheorghe Bolocan (reputat lingvist, cel mai mare autor de dicționare bilingve ruso-române și româno-ruse). În 1999 s-a transferat, prin concurs, pe post de conferențiar, la Catedra de Slavistică “Petru Caraman” a Universității Al. I. Cuza. Este autorul a numeroase lucrări științifice și cărți de specialitate în domeniul lingvisticii, culegeri de texte și manuale de limbă română pentru studenții străini. Între 1981-1984 a funcționat ca lector de limbă, cultură și civilizație română la Beijing, China, iar între 1992-1995 la Veliko Târnovo, Bulgaria.

În literatură a debutat în nr. 7/1984 al revistei "Contemporanul", cu eseul Dragonul, mitica emblemă a Chinei. A publicat poezie, proză și teatru în periodice, iar editorial a debutat în 1999, la Editura Junimea, cu volumul de proză umoristică scurtă Făcătorii de minuni din Arbanasia. Au urmat:

• Rezervația mitocanilor (proză umoristică scurtă), Editura Kitej-Grad, Iași, 2002;
• Grădina limpezimii desăvârșite (proză memorialistică), în volumul colectiv Evantaiul celor 1000 de gânduri, Editura Ion Cristoiu, București, 1999;
• Scrisoare de recomandare, în antologia Insula Albă, Editura Ex Ponto, Constanța 2003.

Ca traducător, a tipărit următoarele cărți:

• F.M.Dostoievski, Scrieri Politice, Editura Polirom, Iași, 1998 ;
• S.N. Lazarev, Karma sau armonia dintre fizic, spirit, psihic și destin, Editura Moldova, Iași, f.a.;
• S. N. Lazarev, Karma pură, Editura Polirom, Iași, 1998;
• S. N. Lazarev, Karma. Sistemul autoreglării câmpurilor, Editura Dharana, București, f.a.;
• S. N. Lazarev, Karma. Iubirea, Editura Dharana, București, f.a.;
• Cele mai frumoase basme rusești (traducere în colaborare cu Aurelia-Iozefina Danilov), Editura Polirom, Iași 2007.  

·         1948: Corneliu Constantin Dinu (n. 2 august 1948, Târgoviște) este un fost jucător și antrenor de fotbal român, care a ocupat funcții administrative în cadrul clubului Dinamo București. De asemenea, „Procurorul” (cum este poreclit) a mai deținut și funcția de secretar de stat în Ministerul Sporturilorimediat după revoluția din 1989, respectiv între anii 1990-1992. Cornel Dinu a câștigat de trei ori titlul de „fotbalistul anului” în ancheta ziarului Gazeta Sporturilor, în anii 1970, 1972 și 1974.^[3] A debutat în Divizia A la 25 septembrie 1966 (în meciul Dinamo - Steagul Roșu 0-1), iar ultimul meci l-a jucat la 18 iunie 1983.  Cornel Dinu a debutat la echipa din orașul natal, Metalul Tâgoviște. La seniori a jucat numai pentru Dinamo București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri marcate. Cel căruia i se spune „Procurorul”, în semn de apreciere pentru justețea opiniilor sale, a fost mulți ani căpitanul echipei naționale, pentru care a jucat de 75 de ori și a marcat 7 goluri. A fost titular în echipa României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970.

S-a retras în 1983, devenind secundul lui Dumitru Nicolae, și împreuna au dus echipa lor de suflet până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, eliminând deținătoarea trofeului, Hamburger SV, după un miraculos 3-0 la București și o revenire de senzație în Germania, de la 3-0 la 3-2, prin golurile rămase în istorie ale lui Gheorghe Mulțescu și Cornel Țălnar.

În sezonul următor, Dinu devine antrenor principal, dar avea să termine pe locul doi, în spatele marii rivalei Steaua București.

În următorii ani a mai antrenat CS Târgoviște, ASA Târgu Mureș, Oțelul Galați, U Cluj și FC Olt, fără a câștiga însă vreun trofeu.

Între 1992-1993, Cornel Dinu a fost selecționerul echipei naționale de fotbal a României în campania de calificare la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. Victoria cu Țara Galilor, 5-1 (5-0 la pauză), precum și înfrângerea dureroasă contra Cehoslovaciei (scor 2-5) aveau să fie momentele marcante din scurtul său mandat. După înfrângerea cu Cehoslovacia, Federația a decis să-l schimbe pe Cornel Dinu și pe secundul său Gino Iorgulescu, numindu-l selecționer pe Anghel Iordănescu, promovat la lot de pe banca Stelei.

După o perioadă în care a fost director la F.C. Național (1993-1995), „Procurorul” revine în antrenorat în 1996, la fosta sa echipă Dinamo București. Avea să câștige singurele trofee ca antrenor în cel de-al treilea mandat clubul din Ștefan cel Mare, între 1998-2001: titlul în 2000 și 2002 și Cupa României la fotbal în 2000 și 2001.

Dinu avea să revină la cârma echipei pentru o scurtă perioadă în sezonul 2002-2003, precum și în sezonul 2007-2008 ca director tehnic, în timp ce postul de antrenor avea să fie ocupat de către Cornel Țălnar.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”.^[4][5]

În ultimii ani, Cornel Dinu a îndeplinit funcția de administrator delegat al clubului Dinamo^[6] și a fost invitat permanent la diverse emisiuni cu temă fotbalistică.

Cornel Dinu

·         1950 - S-a născut Andy Fairweather-Low, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Amen Corner).

·         1951: Marcel Iureș (n. 2 august 1951, Băilești) este un important actor românde compoziție.

Marcel Iureș a primit de două ori titlul de cel mai bun actor de teatru din România. Activitatea sa artistică este legată în principal de teatru.

Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România.

În prezent, el joacă pe scena Teatrului Act în trei piese regizate de Alexandru Dabija: "Creatorul de Teatru" (de Thomas Bernhard), "Ultima bandă a lui Krapp" (de Samuel Beckett) și "Capra sau Cine e Sylvia?"(de Edward Albee). Cele mai importante roluri în teatru: "Richard al II-lea", "Richard al III-lea" (regizată de Mihai Măniuțiu), "Hamlet" (regizată de Liviu Ciulei), "Caligula" de Albert Camus (regizată de Mihai Măniuțiu), Beckman ("Afară în fața ușii") de Wolfgang Borchert (regizată de Mihai Măniuțiu). La Teatrul ACT a mai jucat în piesa "Cetatea Soarelui" (în regia lui Mihai Măniuțiu).

Cariera internațională a lui Marcel Iureș este legată de câteva roluri în filme, dintre care cele mai cunoscute:Amen, Războiul lui Tom Hart, Misiune: Imposibilă, Interviu cu un vampir: Cronicile Vampirului și Pacificatorul.

Performanțele sale artistice în domeniul teatral sunt legate și de importante roluri în teatrul de televiziune (înainte de 1990) și în teatrul radiofonic național.

Din 2004 este președintele Festivalului Internațional de Film Independent "Anonimul".

În 2006, a dublat în română vocea lui Doc Hudson, în producția Pixar/Disney Mașini.

În 2007 semnează lectura audio-book-ului Humanitas "Remember-Mateiu Caragiale".

Despre momentul în care a realizat că dorește să fie actor și despre modelele vieții sale, Marcel Iureș mărturisește: "pe când aveam 16-17 ani, mi-am pus pe nas niște ochelari de vedere cu dioptrii. La vremea aceea, nu aveam nevoie de ei. Vedeam perfect. Și m-am uitat în oglindă. Prin lentile nu vedeam nimic, așa că m-am uitat pe deasupra lor. Am fost fascinat de faptul că îmi vedeam reflexia în oglindă, pe deasupra ochelarilor și nu prin ei. Mi s-a părut că e ceva: să te vezi bine fără ochelari, deși purtându-i. De aici a cam pornit totul.(...) Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă." (sursa: Formula AS nr. 518)

Roluri în teatru:

La Teatrul Național din Cluj-Napoca

• În perioada 1978-1981 joacă la Cluj-Napoca:
• Beckman în piesa "Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, regia Mihai Măniuțiu;
• Corifeul în "Perșii" de Eschil, regia Mihai Măniuțiu;

La Teatrul Bulandra

• Din 1981 joacă la Teatrul Bulandra:
• recită în "Poezia muzicii tinere", spectacol realizat de Florian Pittiș (1981);
• Arhiepiscopul Sharon în "Cabala Bigoților" de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu;
• Garcin în "Cu ușile închise" de Jean-Paul Sartre, regia Mihai Măniuțiu (1982);
• Tom în “Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, regia Ioan Taub (1982)
• Horatio în "Hamlet" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu (1985);
• Contele în “Uriașii Munților” de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu(1986);
• în “A treia țeapă” de Marin Sorescu, regia Ion Caramitru (1987);
• Contele în “Câinele grădinarului” de Lope de Vega, regia Florian Pittiș (1988);
• Lysander în "Visul unei nopți de vară" de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei (1991)
• Beckman în "Afară în fața ușii” de Wolfgang Borchert, regia Mihai Măniuțiu(1991);
• Versinin în "Trei surori" de Anton Cehov, regia Alexandru Darie (1995);
• Caligula în "Caligula" de Albert Camus, regia Mihai Măniuțiu (1996);
• Hamlet în “Hamlet” de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei(2000);
• Henric IV în “Henric IV” de Luigi Pirandello, regia Liviu Ciulei (2005);

La Teatrul Odeon:

• Richard III în "Richard al III-lea de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1993);
• Chiriac în "O noapte furtunoasă“ de Ion Luca Caragiale, regia Mihai Măniuțiu (1998);
• Boca în "Camera de Hotel" de Barry Gifford, regia Alexandru Dabija (2008)

La Teatrul Național București

• Richard II in “Richard II” de William Shakespeare, regia Mihai Măniuțiu (1996).

La Teatrul de Comedie

• Nae Cațavencu în "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija (2011).

La Teatrul Act

• "Omor în catedrală" dupa T.S. Eliot, regia Mihai Măniuțiu (1995).
• “Cetatea Soarelui” de Tommaso Campanella, regia Mihai Măniuțiu (1998);
• "Tovarășe Frankenstein, conducător iubit!", regia Mihai Măniuțiu (prezentat în cadrul festivalului Frankenstein de la Weimar - capitala culturală a Europei)(octombrie 1999);
• Spectacolele "Arta" de Yasmina Reza și "Oscar" de Claude Manier, în regia lui Alice Barb - coproducție cu Compania Of-Of (decembrie 2000);
• participare la Festivalul Independent de Teatru, organizat în paralel cu Festivalul Național de Teatru și constituându-se într-o "secțiune off" a acestuia (noiembrie 2000);
• Bruscon în "Creatorul de teatru" de Thomas Bernhard, regia Alexandru Dabija (2001);
• Krapp în "Ultima bandă a lui Krapp", după Samuel Beckett, regia Alexandru Dabija (2003);
• Martin în “Capra sau Cine e Sylvia?” de Edward Albee, regia Alexandru Dabija (2007);
• Tatăl lui Robert în "Acasă la tata" de Mimi Brănescu, regia Alexandru Dabija (2009);
• Ivan în "Absolut!" după Ivan Turbincă de Ion Creangă, regia Alexandru Dabija (2011);
• Ilie Moromete în "Păi...despre ce vorbim noi aici, domnule?" de Cătălin Ștefănescu, regia Alexandru Dabija (2014).

• surse: Teatrul Bulandra; Teatrul Act; Teatrul de Comedie

Filmografie:

• Tatal fantoma (2010)
• În derivă (serial TV HBO 2010-2012)
• Foyle's War (TV series 2010)
• Manusi Rosii (2010)
• The Philanthropist (TV series 2009)
• Goal! 3(2009)
• Thick as Thieves (2009/I)
• Călătoria lui Gruber (2008)
• Trial & Retribution XV: The Rules of the Game (2008)
• Logodnicii din America (2007)
• Youth Without Youth (2007)
• Pirates of the Caribbean:At world's end (2007)
• Mașini dublaj in rolul lui Doc Hudson(2006),
• Spooks (Episode #5.9) (2006)
• Gool! / Goal! (2005)
• Isolation (2005)
• Peștera / The Cave (2005)
• Project W (2005)
• Prins la înghesuială / Layer Cake (2004)
• Valizele lui Tulse Luper, partea a II-a / The Tulse Luper Suitcases, Part 2: Vaux to the Sea (2004)
• Aventurile unei zile (2004)
• Cambridge Spies (2003)TV
• 3 păzește (2003)
• Vlad Nemuritorul (2002; dublajul din română în engleză)
• Războiul lui Tom Hart / Hart's War (2002) - S.S. StendartenFuhrer (Colonel) Werner Visser
• Amen (2002) - Papa Pius al XII-lea
• I Hope... (2001)
• Elita / The Elite (2001)
• Faimosul paparazzo (1999)
• Fii cu ochii pe fericire (1999)
• Pacificatorul (1997 / The Peacemaker (1997)
• Ochii care nu se văd(1987-1996) - Paul Valerian
• Misiune: Imposibilă (1996)
• Somnul insulei (1994)
• Interviu cu un vampir (1994)
• Balanța (1992)
• Cei care plătesc cu viața (1991)
• Un bulgăre de humă (1989) - Anticarul
• Vacanța cea mare (1988)
• Domnișoara Aurica (1985)
• Sezonul pescărușilor (1985)
• Să mori rănit din dragoste de viață (1984)
• Castelul din Carpați (1981)
• Artista, dolarii și ardelenii (1980)
• Vis de ianuarie (1978)
• Aurel Vlaicu (1977)

Marcel Iures

·         1951 - S-a născut Andrew Gold, vocalist, multi-instrumentist şi compozitor american.

* 1951: Steve Hillage (n. 2 august 1951, Chingford, Londra, Anglia) este un muzician englez, cel mai bine cunoscut ca chitarist. Este asociat cu scena din Canterbury și a lucrat în domenii experimentale, de la sfârșitul anilor 1960. Pe lângă înregistrările sale solo el a fost membru al trupelor Gong, Khan și System 7.
Chitarist excelent, compozitor și cântăreț, el a fondat, în 1967-1968 trupa Uriel, apoi în 1971, grupul Khan, ca în ianuarie 1973, în Franța, să se alăture trupei lui Daevid Allen, Gong. A fost parte a trupei în perioada ei cea mai prolifică, cu care a înregistrat trilogia Angel's egg, Flying teapot și You iar în 1975 și albumul Shamal. Steve Hillage a înregistrat, ulterior, mai multe discuri, inclusiv primul său album Fish Rising, cu instrumentiști și muzicieni din Gong, Hatfield and the North și Radio Motivation, avansând în cele din urmă tot mai mult spre muzica new-age și electronică. În jurul anului 1979, Hillage devine producător și produce primul album al celor de la Simple Minds și Cock Robin. În 1980, el a fondat grupul System 7, împreună cu Giraudy Miquetteîncadrându-se în lumea muzicii electronice și participând la numeroase festivaluri mari. De asemenea, el a produs un album pentru Valérie Lagrange, care a avut un succes răsunător, și toate albumele al celor de la Rachid Taha, și memorabilele albume 1, 2, 3 Soleils.

Steve Hillage

* 1952: Abraham Jakab (n. 2 august 1952, Lăzărești, județul Harghita) este un artist plastic (grafician) român.
Născut la 2 august 1952 în Lăzărești (jud. Harghita). Tatăl Péter Ábrahám , dulgher; mama Zsuzsanna Kádár casnică. Soția Olga Ábrahám logoped. Fiica Ábrahám Imola artist plastic, grafician. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, promoția 1976. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Brașov, 1990 Membru al Uniunii de Arte Plastice și Decorative din Ungaria, 1986 Membru al Breslei Barabás Miklós din Cluj Napoca Între 1996-2010 profesorul Liceului de Artă Hans Mattis Teutsch În prezent: Profesor la Școala Populară de Arte și Meserii „Tiberiu Brediceanu” Brașov.
Expoziții personale:

• 1976 - Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc;
• 1979 - Brașov;
• 1980 - București, Târgu-Secuiesc;
• 1982 - Brașov, Târgu-Secuiesc;
• 1983 - Miercurea-Ciuc;
• 1984 - Sfântu-Gheorghe;
• 1985 - Sibiu;
• 1988 - Târgu-Secuiesc, Brașov, Oradea;
• 1989 - Cluj-Napoca;
• 1991 - Brașov;
• 1992 - Törökszentmiklós, Pécs (Ungaria);
• 1993 - Budapesta (Ungaria);
• 1995 - Cluj Napoca;
• 1997 - Tours (Franța);
• 2002 - Brașov;
• 2011 - Brașov;
• 2012 - Târgu-Mureș, Lăzărești (jud. Harghita).

Expoziții internaționale:

• 1976 - Offenbach am Main (Germania);
• 1989 - Torino (Italia), Naissance, Tours (Franța);
• 1991 - Budapesta (Ungaria);
• 1992 - Sint Niklaas (Belgia);
• 1992, 1994, 1998, 2000, 2002 Budapesta (Ungaria);
• 1993 - Bruxelles, Mol (Belgia);
• 1994,1998 - Tokio (Japonia);
• 1995 - Stockholm (Suedia);
• 1996 - Győr (Ungaria);
• 1998 – Holstebro (Danemarca);
• 1997 – Budapesta (Ungaria), Praga (Cehia);
• 1997, 1999 2001, 2005 - Cluj-Napoca;
• 1998 – Kuala Lumpur (Malaezia); Aarshot (Belgia), Miskolc, Hortobágy, Polgár (Ungaria); Dunajská Streda

(Slovacia), Dortmund (Germania);

• 1999, Slovenia, Rijeka, Italia, Roma, Ungaria Debrecen, Szekesfehervar, Miskolc;
• 2001 - Budapesta, Miskolc (Ungaria);
• 2003 - Tápiószentmárton (Ungaria);
• 2004 - Miskolc (Ungaria), Dunajská Streda (Slovacia);
• 2005, 2006 - București; 2008 - Nicosia (Cipru)

Ábrahám Jakab

·         1953 - S-a născut Clive Wright, chitarist american (Cock Robin).

·         1955: Gheorghe-Eugen Nicolăescu (n. 2 august 1955, satul Grădiștea, comuna Comana, județul Giurgiu) este un economist și om politic român, membru al Partidul Național Liberal, care a îndeplinit în perioada 2007-2008 funcția de ministru al sănătății publice în Guvernul Tăriceanu. În 2012 a preluat din nou aceeași funcție în Guvernul Ponta(USL). Gheorghe-Eugen Nicolăescu este profesor universitar din 2015 și viceguvernator al BNR din mai 2017.  Gheorghe-Eugen Nicolăescu s-a născut la data de 2 august 1955, în satul Grădiștea din comuna Comana (județul Giurgiu). A absolvit cursurile Facultății de Comerț din cadrul ASE București (1982), urmând apoi cursuri de specializare în domeniul economic cum ar fi: Noul sistem de contabilitate la Ministerul Finanțelor (1992, 1993), Management financiar și Noul sistem de contabilitate la Ministerul Finanțelor Publice (1995), audit financiar la ICAS - Scoția (The Institute of Chartered Accountants of Scotland) (2000), standarde internaționale de contabilitate la Ministerul Finanțelor Publice și Banca Mondială (2000) și un curs de formare de formatori în audit financiar (2005).

Ca urmare a cursurilor absolvite, el a obținut titlurile de expert contabil (1996), cenzor extern independent (1998) și auditor financiar (2001). Începând din anul 2001 este doctorand în economie la ASE București.

După absolvirea liceului, a lucrat ca tehnolog la Complexul de Hoteluri și Restaurante Athenee Palace din ITHR București (1976). Își satisface stagiul militar cu termen redus (1976-1977), apoi revine ca lucrător commercial la Complexul de Hoteluri și Restaurante Athenee Palace din ITHR București (1977-1978). Începând din anul 1976 urmează cursurile ASE București, la "fără frecvență". Este transferat apoi la Complexul de Hoteluri și Restaurante Flora din ITHR București, lucrând ca merceolog economist (1978-1982) și economist (1982-1985).

Îndeplinește apoi funcții cu caracter economic în diferite instituții de stat: analist la Centrul de Calcul cu probleme de aprovizionare tehnico-materială la Centrala Industrială de Echipament Special din Ministerul Industriei și Resurselor (1985-1987) și economist la serviciul aprovizionare la Centrala Industrială de Echipament Special din Ministerul Industriei și Resurselor (1987-1990). Începând din anul 1990 lucrează la Regia Autonomă Ratmil din Ministerul Industriei și Comerțului, pe posturile de șef serviciu aprovizionare (1990-1991), economist la Serviciul aprovizionare (1991-1992), șef serviciu buget, analize economice (1992-1994), director economic (1994-1997) și director general (1997-1999)^[2].

Intrat în politică ca membru al PNL, Eugen Nicolăescu este desemnat de acest partid să ocupe funcțiile de secretar general adjunct la Ministerul Finanțelor Publice (1999-2000) și președinte interimar al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM) (1-7 iulie 2000), demisionând din ultima funcție.

În mai 2008, procurorii Direcției Naționale Anticorupție au început urmărirea penală împotriva lui Eugen Nicolăescu și a deputatului Cristian Boureanu, vicepreședinte al PD-L, pentru „abuz în serviciu contra intereselor publice”. Cei doi sunt acuzați că, în anul 2000, pe când erau membri în Adunarea Generală a Acționarilor (AGA) de la Loteria Națională, au aprobat un act adițional la un contract dintre Loterie și firma grecească Intracom, care a adus companiei românești pagube de peste 120 de milioane de euro  După alegerile parlamentare din noiembrie 2000, Eugen Nicolăescu este ales ca deputat de Mureș, pe listele PNL, fiind reales și după alegerile din noiembrie 2004. În această calitate, a fost membru în Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților (din 2000) și vicepreședinte al acesteia (decembrie 2004 - decembrie 2005), membru în Comisia de validare (2000-2004), membru în Comisia pentru egalitatea de șanse pentru femei și bărbați (decembrie 2004 - februarie 2005), membru în Comisia comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru controlul execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2000, membru în Comisia comună specială a Camerei Deputaților și Senatului pentru controlul execuției bugetului Curții de Conturi pe anul 2003, membru în Comisia permanentă comună a Camerei Deputaților și Senatului pentru relația cu UNESCO (din 2004).

De asemenea, a condus Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal în calitate de vicelider (septembrie 2001 - septembrie 2002) și lider (28 decembrie 2004 - 5 septembrie 2005).

Eugen Nicolăescu a deținut funcții importante în conducerea PNL, cum ar fi președinte al Comisiei Centrale de Cenzori a PNL (2001-2002), membru al Biroului Executiv al Partidului Național Liberal, purtător de cuvânt (2002-2005) și membru în Biroul Permanent Central al PNL (2005-2007). În prezent, el este președinte al Organizației județene PNL Mureș (din 2001) și vicepreședinte pentru Regiunea 7 (Centru) al PNL, membru în Biroul Politic Central al PNL (din 2007).

În paralel cu activitatea parlamentară, Nicolăescu a predat ca lector universitar asociat la Universitatea Spiru Haret (2000-2001) și la ASE București (2001-2002). Din anul 2000 îndeplinește funcția de prim-vicepreședinte al Camerei Auditorilor Financiari din România, fiind reales în aprilie 2006 pentru un nou mandat de 5 ani.

La data de 22 august 2005, după demisia din funcție a lui Mircea Cinteză, deputatul Eugen Nicolăescu a fost numit în funcția de ministru al sănătății publice în Guvernul Tăriceanu.

Eugen Nicolăescu vorbește bine limba franceză și satisfăcător limbile engleză și italiană. El este căsătorit și are doi copii.  

Eugen Nicolăescu
Eugen Nicolăescu (primul din stânga) la inaugurarea spitalului Filantropia din București
Date personale
Născut	2 august 1955 (64 de ani) Grădiștea, Giurgiu
Naționalitate	Român
Cetățenie	România
Ocupație	economist politician
Viceguvernator al Băncii Naționale a României
Deținător actual
Funcție asumată 1 iunie 2017
Precedat de	Bogdan Olteanu
Ministru al sănătății
În funcție 21 decembrie 2012 – 5 martie 2014
Precedat de	Raed Arafat
Succedat de	Nicolae Bănicioiu
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	București
În funcție 19 decembrie 2008 – 18 decembrie 2012
Circumscripția	Călărași
Ministru al sănătății
În funcție 5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008
Precedat de	Mircea Cinteză
Succedat de	Ion Bazac
Membru al Camerei Deputaților a României
În funcție 2000 – 18 decembrie 2008
Circumscripția	Mureș
Succedat de	Cristina Trăilă[*]
Circumscripția	București
Partid politic	Partidul Național Liberal
Alma mater	Academia de Studii Economice

* 1960: Valer Marian (n. 2 august 1960) este un politician român, senator în Parlamentul României ales în anul 2008 din partea PSD.  

Valer Marian
Date personale
Născut	2 august 1960 (59 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
senator
Deținător actual
Funcție asumată 2008

·         1961 - S-a născut Apollonia (Patty Kotero), cântăreaţă şi compozitoare americană (Apollonia).

·         1961 - S-a născut Pete de Freitas, baterist şi compozitor britanic (Echo & The Buuymen).
* 1962: Cătălin-Marian Rădulescu (n. 2 august 1962, Pitești, România) este un deputat român în legislatura 2016–2020, ales în județul Argeș pe listele partidului PSD.

Rădulescu a fost condamnat penal in 2016 pentru dare de mită.^[1] E cunoscut drept „deputatul mitralieră“ după declarația sa cum că ar fi păstrat acasă o mitralieră AKM de la Revoluţie,^[1] cu care a şi amenințat demonstranții anticorupție 

Cătălin Rădulescu
Date personale
Nume la naștere	Cătălin-Marian Rădulescu
Născut	2 august 1962 (57 de ani) Pitești, România
Părinți	Iulian Rădulescu Anastasia Rădulescu
Căsătorit cu	Cristiana Rădulescu
Copii	1
Cetățenie	România
Ocupație	Politician
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	Nr. 9 Pitești Sud
În funcție 18 iunie 1990 – noiembrie 1992
Partid politic	PSD (1996–prezent) PD (1992–1996) FSN (1990–1992)
Alma mater	Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara
Profesie	Medic

* 1967: Marin Dună (n. 2 august 1967) este un jucător și un antrenor român de fotbal.
* 1967: Marco Giampaolo (n. 2 august 1967) este un antrenor italian de fotbal născut în Elveția, care în prezent antrenează echipa italiană AC Milan.

·         1969: Codruț Șereș, politician român

·         1969: Jan Axel Blomberg, baterist norvegian
* 1976: Samuel Henry John „Sam” Worthington^[1] (n. 2 august 1976) este un actor australian de origine engleză, cel mai cunoscut pentru interpretarea lui Jake Sully în Avatar, Marcus Wright în Terminatorul: Salvarea , Perseu în Înfruntarea titanilor și continuarea sa Furia titanilorși al lui Alex Mason în jocul video Call of Duty: Black Ops și continuarea sa Call of Duty: Black Ops II.

În 2004, Worthington a primit Premiul Institutului de Film din Australia, cea mai mare distincție cinematografică australiană, pentru rolul său principal din Săritura (Somersault). A mai apărut în numeroase roluri principale în filme cu buget redus, variind de la filme de dragoste dramatice la științifico-fantastice și filme de acțiune.

Sam Worthington

Worthington în 2013.

* 1977: Edward Furlong (n. 2 august 1977, Glendale, California) este un actor american. Printre rolurile care l-au făcut celebru se numără John Connor din Terminator 2: Ziua Judecății și Daniel Vinyard din American History X. A fost nominalizat de două ori la Premiile Saturn, iar în 1992 a câștigat premiul pentru cel mai bun tânăr actor pentru rolul din Terminator 2. A mai câștigat și premiul MTV Movie pentru cel mai bun debut, tot cu acest rol.
Edward Furlong s-a născut în Glendale, California. Mama sa este Eleanor Furlong, iar tatăl este necunoscut. În familia sa, din partea mamei, are rude mexicane. Are un frate vitreg, Bobby Torres, din căsătoria mamei sale cu Moises Torres. În 1990 a fost nevoit să se mute cu unchiul și mătușa sa, Nancy Tafoya și Sean Furlong. Au câștigat custodia copilului Edward, pe care au pierdut-o în favoarea mamei mai târziu. A urmat cursurile Eliot Middle School în Altadena și mai târziu ale liceului South Pasadena din California. Și-a făcut debutul în Terminator 2. A fost descoperit de către directorul de casting Mali Finn. Încă de pe atunci a spus că nu își dorea o carieră în actorie, dar a simțit că asta era ceea ce voia să facă pe mai departe. A jucat în filme alături de Meryl Streep sau Liam Neeson. În 1993 a apărut în videoclipul trupei Aerosmith, Living on the Edge. A urmat un alt videoclip, alături de Alicia Silverstone.

Edward Furlong

Furlong in 2010

* 1978: Hilda Péter (n. 2 august 1978, Sfântu Gheorghe, județul Covasna^[1]) este o actriță română de scenă, film și voce.

Actrița a devenit cunoscută publicului larg datorită rolului jucat în filmul Katalin Varga, pentru care a primit mai multe premii de interpretare (UCIN 2009, Gopo 2010).

Hilda a absolvit Liceul Mikes Kelemen din Sfântu Gheorghe, apoi a studiat dramaturgia în Târgu Mureș (1997-2001). După absolvirea facultății, activează ca actriță la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe (2001-2006) și apoi la Teatrul de Stat Maghiar din Cluj (din septembrie 2006).

Filmografie:

• 2009 — Katalin Varga - rolul Katalin Varga - regia Peter Strickland^[3]
• 2012 — Berberian Sound Studio - rolul unei participante la o audiție - regia Peter Strickland ^[4]
• 2012 — Box - rolul Cristina - regia Florin Șerban

* 1979: Henry Antchouet (n. 2 august 1979, Libreville, Gabon) este un fotbalistgabonez care evoluează la echipa indiană Churchill Brothers pe postul de atacant. De asemenea este și un component al echipei naționale de fotbal a Gabonului.
* 1979: Ryuji Bando (n. 2 august 1979) este un fotbalist japonez.
* 1979: Hitoshi Sogahata (n. 2 august 1979) este un fotbalist japonez.
* 1980: João Pedro Mingote (n. 2 august 1980, Santa Maria da Feira, Portugalia) este un jucător de fotbal portughez care în prezent este liber de contract.

·         1981: Vlad Miriță, tenor român

* 1982: Iulia Rugină (n. 2 august 1982, București) este o regizoare, scenaristă și scenografă română

Iulia Rugină a studiat regia de film și televiziune între 2002 și 2006, fiind absolventă a Universității de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București. Ulterior, în 2011, a absolvit un masterat în arta regiei de film

Scurt metraje:

• 2003 - Pierdut cap păpușă
• 2003 - Lebada nr. 3
• 2006 - Vineri in jur de 11
• 2006 - Bună Cristina! Pa Cristina!
• 2009 - Muzeul relațiilor destrămate
• 2010 - Captivi de Crăciun
• 2010 - O femeie urmărește un bărbat
• 2011 - Raluca +1
• 2012 - Sink
• 2014 - Scurt/4: Istorii de inimă neagră
• 2014 - Să mori de dragoste rănită

Lung metraje:

• 2013 - Love Building
• 2015 - Alt Love Building
• 2016 - Breaking News

Iulia Rugină

Iulia Rugină, 2017 Date personale Nume la naștere Iulia Rugină Născută 2 august 1982 București, România Cetățenie  România Ocupație regizoare, scenaristă, scenografă

* 1982: Hélder Manuel Marques Postiga (n. 2 august 1982) este un fotbalist internațional portughez, care în prezent evoluează pe poziția de atacant.

* 1983: Michel Fernandes Bastos (n. 2 august 1983) este un fotbalist brazilian care evoluează la clubul Palmeiras și la echipa națională de fotbal a Braziliei.
* 1984: Andrei Găluț (n. 2 august 1984, Arad, România) este un solist român de muzică rock. A fost câștigătorul ediției 2007–08 a emisiunii Megastar, de la Prima TV.^[1] În 2008, Andrei a primit Diploma de Onoare a orașului Arad ca urmare a contribuției sale la recunoasterea culturală a municipiului Arad.^[2] Andrei a fost vocalistul trupei de metal Goodbye to Gravity, înființată în 2011.

Dupa incendiul din clubul Colectiv, Andrei Galut nu a mai avut alta activitate privind muzica.

La concertul gratuit^[3] de pe 30 octombrie 2015 din clubul Colectiv, Andrei Găluț lansa împreună cu trupa Goodbye to Gravity noul album al acesteia, Mantras of War.^[4][5]

În urma incendiului din Colectiv, Găluț a suferit arsuri pe 45% din suprafața corpului (pe mâini, față și umăr), arsuri ale căilor respiratorii și o puternică intoxicație cu fum; a fost inițial internat în stare gravă la Spitalul Elias din București unde a fost traheostomizat și ventilat mecanic.^[6] Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, fiind transferat mai apoi în Olanda, unde a fost internat la secția de terapie intensivă Rode Kruis Ziekenhuis - Beverwijk Ward (Spitalul Crucii Roșii din Beverwijk).^[7] În urma incendiului, ceilalți membri ai trupei, Mihai Alexandru, Vlad Țelea, Bogdan Lavinius Enache și Alex Pascu au decedat.^{[8][9][10][11]}

După mai multe intervenții chirurgicale efectuate la Beverwijk, Găluț a început recuperarea la o clinică privată din Germania.^[12][13] Recuperarea se concentrează mai ales pe refacerea prin fizioterapie și kinetoterapie a controlului asupra mâinii drepte, care a fost cea mai afectată de incendiu

Andrei Găluț

Cântând live în Jukebox Club (2012) Date personale Născut 2 august 1984 (35 de ani)  Arad, România  Cetățenie  România  Ocupație Cântăreț, compozitor, muzician Activitate Gen muzical Rock, heavy metal, metalcore Instrument(e) Vocal Ani de activitate 2008–2015 Colaborare cu Goodbye to Gravity Mihai Alexandru Vlad Țelea Bogdan Lavinius Enache Alex Pascu

* 1984: Giampaolo Pazzini (pronunție în italiană: /dʒamˈpaolo patˈtsini/; n. 2 august 1984 în Pescia), poreclit Il Pazzo, este un fotbalist italian care evoluează în Serie B la clubul Hellas Verona și la echipa națională de fotbal a Italiei.

* 1985: Laura Steinbach (n. 2 august 1985, în Homburg) este o handbalistăgermană care joacă pentru clubul ungar Ferencvárosi TC și pentru naționala Germaniei. Steinbach evoluează pe postul de intermediar stânga..Steinbach a reprezentat Germania la Jocurile Olimpice de vară din 2008, de la Beijing, unde echipa sa a terminat pe locul 11.^[2] De asemenea, ea a participat la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 2009, desfășurat în China.^[3]

În 2013, Laura Steinbach s-a transferat de la Bayer Leverkusen la formația budapestană Ferencváros.

* 1986: Elena Magdalena Nicula (n. Pavăl pe 2 august 1986 în București) este o jucătoare profesionistă de handbal din România care joacă pentru CSM București.

A inceput sa joace handbal de mic copil, din 1996, adică de pe la vârsta de 10 ani, la clubul Rapid CFR București, unde a evoluat pe postul de centru până în momentul în care echipa a întâmpinat probleme financiare, mai exact la sfârșitul sezonului competițional 2008-2009, când Aeroportul internațional „Henri Coandă” a anunțat că nu va mai sponsoriza clubul Rapid CFR București, ceea ce a creat mari probleme financiare acestuia. După șase luni de neplată a ratelor contractuale, 11 jucătoare, printre care și Elena Magdalena Nicula s-au transferat la clubul CSM București, care, după un parcurs cu 18 victorii din tot atâtea meciuri în Divizia A, a promovat astfel, în sezonul 2009/10, în Liga Națională de handbal feminin.

* 1992: Charlotte Emma Aitchison (n. 2 august 1992, Cambridge), cunoscută cu numele de scenă Charli XCX, este o cântăreață și compozitoareengleză. Charli XCX a debutat în 2008 și a evoluat inițial cântând la petreceri în depozitele din Londra. Ea a semnat un contract cu casa de discuri Asylum Records în 2010 și a lansat două mixtape-uri, Heartbreaks and Earthquakes și Super Ultra, în 2012. Albumul său de debut a fost True Romance, care a fost lansat în 2013 însoțit de single-urile You (Ha Ha Ha) și Nuclear Seasons. A devenit cunoscută la nivel mondial între 2013-2014 cântând în featuring în două single-uri care au devenit hit-uri majore: I Love It (lansat inițial de formația suedeză Icona Pop^⁠(en)) și Fancy (al cântăreței australiene Iggy Azalea). În 2014 single-ul ei Boom Clap a devenit hit și a intrat în top 10 în diferite țări, precedând lansarea celui de-al doilea album al său, intitulat Sucker, împreună cu single-urile Break The Rules, Doing It și Famous.

Charli XCX

Charli XCX în 2013 Date personale Nume la naștere Charlotte Emma Aitchison Născută 2 august 1992 (27 de ani) Cambridge, Cambridgeshire, Anglia Cetățenie  Regatul Unit  Ocupație Cântăreață   compozitoare Activitate Studii Slade School of Fine Art[*], Bishop's Stortford College[*]   Gen muzical Pop punk   electropop Tipul de voce mezzo-soprană   Instrument(e) voce[*]   Ani de activitate 2008–prezent Case de discuri Orgy Music   This Is Music   Asylum   Atlantic   IAMSOUND Colaborare cu Iggy Azalea, Rita Ora

VA URMA