miercuri, 18 noiembrie 2020

REVISTA MEA DIN 20 NOIEMBRIE / 2.

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 20 NOIEMBRIE 2020

PARTEA A DOUA - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 20 Noiembrie


RELIGIE ORTODOXĂ 20 Noiembrie

Înainteprăznuirea Intrării în Biserica a Maicii Domnului; +) Sf Cuv Grigorie Decapolitul; Sf. Mc. Dasie; Sf. Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului



Sf Cuv Grigorie Decapolitul


Sfântul Grigorie Decapolitul (†842) s-a născut şi a crescut în sud-estul Asiei Mici, în Irinopole, una din cele 10 cetăţi din Decapole, din părinţi dreptcredincioşi, Serghie şi Maria, pe vremea luptătorilor împotriva sfintelor icoane, sub domnia lui Leon Armeanul (813-820). Din fragedă vârstă a fost dat să înveţe carte şi pentru că avea aplecare spre cele dumnezeieşti, Grigorie citea pe la biserici din Sfintele Scripturi. Ajungând la vârsta tinereţii, părinţii săi doreau să îl însoare, dar el s-a despărţit de cele lumeşti, mergând la o mănăstire al cărei egumen era chiar Sfântul Simeon Mărturisitorul, unchiul său după mamă, care i-a fost un adevărat părinte duhovnicesc. În acea mănăstire a vieţuit fericitul Grigorie 14 ani, iar după ce s-a pregătit cu sârguinţă a început a umbla din loc în loc, prin mijlocul credincioşilor, prin sate şi oraşe, îmbărbătân­du-i spre mărturisirea dreptei credinţe în lupta pentru sfintele icoane. Călătoria aceasta a Sfântului Grigorie a fost lungă şi plină de nevoinţe, însă în ea s-a arătat el şi mare făcător de minuni. A trecut prin Efes, Enos, Hrisopole, Corint, ajungând până la Roma, unde a stat o perioadă mai mare de timp. Apoi a mers în Siracuza Siciliei şi a ajuns şi la Biserica Sfântului Mina din Tesalonic, unde a fost hirotonit preot. Mergând către Bizanţ, a ajuns în cele din urmă la muntele Olimp. Acolo, îmbolnăvindu-se, a înţeles că i s-a apropiat sfârşitul şi plecând la Constantinopol, unde se afla unchiul său Simeon închis în temniţă, după ce s-a reîntâlnit cu el, s-a mutat în pace la cereştile locaşuri. Trupul Sfântului Grigorie nu a putrezit, ci s-a dovedit purtător de mari daruri şi s-a păstrat în cinste, multă vreme, în mănăstirea unde murise. În anul 1497, Banul Barbu Craiovescu, după ce a rezidit din temelie Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, a adus cu multă cheltuială moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi le-a aşezat la această mănăstire, unde se află şi astăzi. Moaştele Sfântului Grigorie sunt făcătoare de minuni, atât pentru bolile trupeşti, cât şi pentru cele sufleteşti. Racla de argint în care se păstrează sfintele sale moaşte a fost dăruită în 1656 de Constantin Voievod.

Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în orașul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă “miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn.
Sfântul Dasie a fost un mucenic creștin în Durostorum (astăzi Silistra) sau în Axiopolis (astăzi Cernavodă), care a trăit în secolele III-IV d.H. și a murit decapitat la anul 304. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 20 noiembrie - foto: ro.orthodoxwiki.org
Sfântul Dasie – foto: ro.orthodoxwiki.org
Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un “rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma “să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”.
După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales “rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că “este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”.
Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul şi moştenitor al scaunului lui.
Adormirea Sf. Proclu în Menologhionul lui Vasile al II-lea – foto: ro.orthodoxwiki.org
Apoi, murind patriarhul şi moaştele lui fiind încă în biserică, Sfântul Proclu a fost ales patriarh al cetăţii marelui Constantin, fiind sfinţit în Sfânta şi Marea Joi a mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.
Acest între sfinţi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic şi îmbunătăţit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Şi mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuieşte la douăzeci şi una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moaştele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Şi s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta şi Marea Joi. Deci bine vieţuind şi bine conducând Biserica doisprezece ani şi trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU 20 Noiembrie

A: PLĂCINTE
Tagliatelle cu nuci si fructe uscate

200 g paste tip tagliatelle
200 g nuci
200 g amestec de fructe uscate şi confiate
2 linguriţe cu margarină
vârf de praf de nucşoară
sareDacă vreca pastelsă nslipească între ele,
adaugă lingură culei.
Separatmacină nucile şi trage-le în margarină topită.
Lasă pe foc până se înfierbântă bine şi adaugă fructele uscate şconfiate.
Opreşte focul şaromatizează cu nucşoară.
Cânsunfiertestrecoară supsau scoate legumele cu o spumie.
Cu zeama în care au fiert legumelesubţiază piureuastfel obţinut.
opreşte focul.
Adaugă nucile măcinate şi făina proaspăt cernută
şi a

şi amestecată cpraful de cacaşnucşoara.
Frământă toate aceste ingrediente.

Frământă toate aceste ingrediente.
Întinde şaluaturămaşi taie-I fâşii late de 1 cm, pe care aşază-le deasupra tartei.

1 lingură cu ulei
e sare   
Rupe pastelşpune-lla fiert în apă cupraf de
Adaugă pastelfierte şi clătite în apă rece.

B: SALATE
Salată de varză roşie
·       1 varză roşie;
·       Sare;
·       Oţet;
·       Ulei
Se îndepărtează frunzele veştede şi se spală varza roşie.
Se dă pe răzătoarea mare şi se sărează frecându-se bine în palme.
După ½ oră se stoarce şi se aşază în salatieră adăugând după gust oţet şi ulei.
Pentru a înlătura neajunsul frecării cu sare (se pătează mâinile), varza rasă se opăreşte cu apă clocotită, apoi se strecoară şi se adaugă oţetul şi uleiul după gust.

C: SOSURI
Sos de hrean
·       4 linguri hrean curăţar şi ras pe răzătoare;
·       2 linguri oţet diluat;
·       1 sfeclă coaptă rasă;
·       Sare
Cantităţile de mai sus se pun într-o farfurie adâncă şi se amestecă bine cu lingura.
La servit se toarnă într-o ceaşcă de mărime potrivită.
Sfecla se adaugă după gust.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă-cremă de legume cu tarhon
3 morcovi
rădăcină de pătrunjel
ceapă
½  ţelină
4 cartofi
200 msuc de roşii
2-3 linguri cu orez
lingură cu ulede măsline
1 legătură cu tarhon
pătrunjel
sare
Curăţă legumele, taie-le cubuleţe şi pune-lla fiert în apă cu un praf de sare.
Trece-le printr-o sită sau pasea-le cu blenderul.
Toarnă sucudroşiiadaugă orezul şi lasă să fiarbă la foc mic.
Când a fiert orezulpotriveşte gustul de sare şi
Pune uleiude măsline, aromatizează cu pătrunjel şscufundă legătura de tarhon.
După 15 minute, îndepărtează tarhonul şi serveşte supa.
       


E: MÂNCĂRURI
Sarmale cu orez
·       1 ceaşcă orez;
·       1 morcov,
·       2 – 3 cepe;
·       5 – 6 linguri ulei;
·       1 legătură verdeaţă;
·       2 – 3 linguri bulion;
·       Sare;
·       Piper;
·       1 varză dulce sau acră
Ceapa se înăbuşă puţin în uleiul fierbinte, se adaugă orezul, morcovul ras mare.
După ce morcovul s-a înmuiat se adaugă 3 – 4 linguri apă clocotită, sare, piper, o lingură bulion şi amestecând uşor cu lingura de lemn lăsăm să scadă apa.
Se ia de pe foc şi se pune verdeaţa.
Varza acră se desface în foi şi se desărează, apoi se îndepărtează cotoarele mari.
Varza dulce se opăreşte şi se îndepărtează cotoarele.
Cu compoziţia de mai sus se umplu foile.
Pe fundul cratiţei se pune varză tăiată fideluţă.
Se aşază sarmalele pe măsură ce sunt împletite.
Se toarnă apoi apă clocotită, bulionul rămas, mărar tocat mărunt şi cimbru.
Varza dulce poate fi acrită cu borş de putină sau cu bulion de roşii.
Se dă la cuptor pentru a se rumeni frumos.

F: DULCIURI
Tartă cu dulceată de visine
                                     ,                ,
l borcan cu dulceaţă de vişine
100 g miere
200 g făină
125 g margarină
50 g zahăr pudră
100 g nuci
1 lingură cu cacao
1 vârf de cuţit de praf de nucşoară
sare
Freacă mierea cu zahărul şi margarina moale.
Acoperă aluatul şi lasă-I să se odihnească aproximatio oră.
Întinde din trei sferturi de aluat o foaie şi aseaz-o într-o formă de tartă neunsă.
Unge aluatudiformă cu dulceaţă de vişine şi presară nuctocată.
Coace la cuptorla foc potrivit40-45 de minute.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...