5. /25 APRILIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
NICOLETA VOICA
| Nicoleta Voica | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicoleta Alexa |
| Născută | (64 de ani) Reșița, Caraș-Severin  România |
| Ocupație | interpretă, compozitoare |
| Activitate | |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Folclor |
| Ani de activitate | 1974 - prezent |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Nicoleta Voica (n. 25 aprilie 1956, Reșița, Caraș-Severin) este o interpretă de muzică populară din Banat.
Biografie
Pasionată de mică de muzica și dansul popular, solista a avut ca punct de pornire în carieră, concursul "Floarea din grădină", când, la numai 18 ani, a cucerit trofeul. Au urmat înregistrări la radio, apariții televizate și înregistrarea primului disc din carieră, în anul 1978, intitulat "Eu mi-s floarea florilor".
Discografie
Electrecord
- 1978 - EPC 10.599 - Eu mi-s floarea florilor (solo)
- 1981 - EPE 1908 - Tineri interpreți bănățeni (colectiv)
- 1985 - ST-EPE 02801 - Dragu-mi-i, de nana Ion (solo)
- 1986 - ST-EPE 02881 - Autografe muzicale, volumul 5 (colectiv)
- 1986 - STC 00355 - Autografe muzicale, volumul 5 (colectiv)
- 1986 - ST-EPE 03089 - Carașule, valea ta (solo)
- 1991 - ST-EPE 04025 - Lume, cât am iubit (solo)
- 1991 - STC 00757 - De patimă și de dor (solo)
- 1993 - ST-EPE 04259 - Doina-mi cânt, sub cer străin (solo)
- 1993 - MC 00927 - Doina-mi cânt, sub cer străin (solo)
- 1996 - EDC 213 - DJ Phantom - 2 Fire 2 Pa-Yeah (colectiv)
- 1999 - EDC 186 - Meet Romania, volumul 2 (colectiv)
Eurostar
- 1993 - ST-CS 0230 - La o margine de lume (solo)
- 2000 - E 117 - Doine și cântece din Banat (solo)
- 2000 - E 117 - Bănățean mi-i numele (solo)
- 2010 - E 571 - Best of Banat (colectiv)
Studio Recording
- 199? - Bade, de peste Caraș (solo)
Personal 101
- 1991 - Traiul din copilărie (duet)
- 1993 - Lăstărel de pe Caraș (solo)
Vox Banat
- 1996 - CDSR 0006 - Lume, ți-am cântat așa (solo)
Nicoleta Voica
- 2000 - CDNV 0001 - Am crescut fecior și fată (solo)
- 2001 - CDNV 0002 - Ce ți-i viața, pe pământ (solo)
Media Pro Music
- 2006 - Maria Cîrneci și prietenii (colectiv)
Audiotim
- 2007 - CDAR 414 - Mi-s bănățană cu fală (solo)
- 2007 - CDAR 415 - Cânt la lume, că mi-i dragă (solo)
- 2007 - CDAR 416 - Ce-i al meu, nu-mi mai ia nime' (solo)
Roton
- 2008 - Cântece bănățene (colectiv)
Mamitzu Production
- 2008 - Eduard Leancă și prietenii (colectiv)
NAOMY
| Naomy | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Florin Moldovan |
| Născută | (43 de ani)  |
| Cetățenie | Română |
| Etnie | Romă |
| Ocupație | Cântăreață, compozitoare, actriță |
| Activitate | |
| Alte nume | Naomy, Naomi |
| Origine | Sighișoara, România |
| Ani de activitate | 1997–prezent |
| Case de discuri | DeSanto Music Romania[1] |
| Modifică date / text | |
Născută Florin Moldovan, cunoscută sub numele de scenă Naomy sau Naomi (n. , Sighișoara, Mureș, România este o cântăreață, compozitoare și actriță transsexuală de etnie romă din România.
Copilăria
Naomy s-a născut de sex masculin și a crescut într-un orfelinat situat în Luduș până la vârsta de 15 ani, unde a absolvit, de asemenea, școala.
Naomy este romă[2]. La 3 zile după nașterea sa, ea a fost abandonată într-un șanț[3]
A arătat un interes deosebit în muzica de la o vârstă foarte fragedă. Ulterior, s-a mutat departe de Luduș, la Târgu Mureș și a participat la o preselecție pentru Școala Populară de Artă, la secțiunea canto, unde a trecut examenul practic cu nota 10. Ca urmare a acestui fapt, a studiat la acea școală timp de doi ani consecutivi. În anul 1992, s-a mutat la București, unde a urmat cursurile Școlii Populare de Artă (muzică ușoară, secțiunea canto) și a școlii Palatului Național al Copiilor.
Mai târziu, pe atunci încă Florin Moldovan, a început să apară ca o femeie, de asemenea, afirmând că deși s-a născut bărbat, s-a simțit complet femeie de la o vârstă foarte fragedă.[4] A avut relații homosexuale, începând cu vârsta de 14 ani și ulterior și-a schimbat numele din Florin Moldovan în numele de scenă simplu Naomy, la sugestia artistei Loredana Groza și a lui Mircea Zara.
Cariera
În 2008, Naomy a participat la Mamaia Music Festival cu melodia "Salcia", scrisă de Ionel Tudor, si grupul său Naomi International, cu care a realizat si un album jazz in toamna aceluiasi an. Ulterior tot în 2008, ea a primit un premiu pentru promovarea culturii lesbian, gay, bisexual și transgender.
De asemenea, ea a câștigat cele mai multe premii la nivel interjudețean și festivaluri naționale de muzică ușoară din România și deține un record național de 75 de premii în 103 de apariții, confirmate de către Radio România Actualități, în 1998 de către Andrei Titus.
Naomy a intrat în atenția publicului o data cu participarea la Selecția Națională 2014 pentru Concursul Muzical Eurovision 2014 cu piesa "Dacă tu iubești" scrisă de Rareș Borcea si compusă de Jimi Laco[5] cu care s-a plasat pe locul 10 cu un scor de 3 puncte.[6] În anul următor, ea a stârnit controverse pentru că nu a trecut de preselecția națională pentru Concursul Muzical Eurovision 2015, din cauză că Mădălin Voicu, un colaborator al artistei, nu a mai fost președintele juriului și a fost exclus.[7]
În perioada septembrie 2014 și februarie 2015 a încercat să se sinucidă din cauza insucceselor pe plan profesional și personal. Prima dată prin tăierea venelor [8], iar a doua oară luând un pumn de medicamente. După incident a dat un interviu in exclusivitate ziarului Cancan. [9]
Ulterior în 2015, a anunțat pe contul ei de Facebook că a trimis doua melodii pe care le-a finalizat deja, "What's Going On" și "Să-ți spun ce simt pentru noi", la preselecțiile pentru spectacolele Italiene, Elvețiene, Norvegiene și Suedeze de la Concursul Muzical Eurovision 2016.[10][11][12] "Să-ți spun ce simt pentru noi" a fost scrisă chiar de către Naomy, în timp ce producția a fost tratată de Marius Constantin.[11]
Discografie
- "Dacă tu iubești" (2014)[5]
- "Recunosc că mi-a fost dor de tine" (2014)[13]
- "Rămâi cu mine în noaptea de Crăciun" (feat. Vladimir) (2014)[14]
Filmografie
Debutul cinematografic s-a produs cu filmul Gadjo dilo[15] (în limba română Străinul nebun, în limba engleză The Crazy Stranger), film francez din 1997 filmat în România[16], regizat de Tony Gatlif, interpretând rolul lui Adriani.
IOAN CĂIANU
| Ioan Caioni | |
 „Fratele și părintele Ioan Caioni la vârsta de 44 de ani” | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 8 martie 1629 Căianu Mic |
| Decedat | 25 aprilie 1687 Lăzarea |
| Cetățenie |  Principatul Transilvaniei |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | Călugăr franciscan |
| Modifică date / text | |
Ioan Caioni (în maghiară Kájoni János, latinizat Ioannes Caioni) (n. 8 martie 1629, Căianu Mic – d. 25 aprilie 1687, Lăzarea) a fost un călugăr franciscan din Transilvania, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor de anvergură renascentistă în plină epocă a Barocului.
Originea și numele
.JPG)
În legătură cu originea sa, Ion Caioni însuși notează: „Natus valachus sum” („M-am născut român”). Este și compozitor, în condițiile în care până relativ recent a fost considerat doar culegător de muzică. Caioni a avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, Codex Caioni.
În privința variantelor numelui său, în epocă s-a folosit grafia cu inițiala „K”, astfel: Joannes Kajoni. În timp ce versiunea latinizată este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini (Caioni), în România și Ungaria se folosesc îndeosebi variantele reconstituite la nivelul limbii actuale (neconfirmate în epocă): Ioan Caioni și Kájoni János.
Viața și activitatea
S-a născut în Căianu Mic din comitatul Solnoc-Dăbâca (devenit mai târziu județul Someș, astăzi județul Bistrița-Năsăud). A copilărit în Cluj și la Șumuleu Ciuc. Era de origine nobilă: mătușa lui, Judit, era soția lui István Rácz, căpitanul garnizoanei de Ciuc. Și-a început studiile la iezuiții din Cluj, continuându-le la franciscanii din Șumuleu Ciuc. Va fi adus la mănăstirea de aici de mătușa sa. În anul 1647 a depus jurământul monahal. Pentru a-și continua studiile, Caioni pleacă la Târnavia sau Sâmbăta Mare, azi în Slovacia, unde se axează pe științe muzicale. În 1655 a fost sfințit preot. A locuit la Călugăreni / Michaza (azi în județul Mureș) și Lăzarea (azi în județul Harghita).
Ioan Caioni a murit în data de 25 aprilie 1687, în localitatea Lăzarea, (în județul Harghita) . A fost înmormântat în cimitirul mănăstirii franciscane, într-o groapă neînsemnată, conform dorinței sale.
Tipografia din Șumuleu Ciuc
În 1675 Caioni a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc. Motivele fondării tipografiei sunt descrise în Cantionale catolicum (lucrarea aflată astăzi la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj), astfel:
„Am vrut să-mi slujesc draga mea țară și să dau posibilitate cu munca mea să se aducă laude necontenite lui Dumnezeu și din partea altora.”—Ioan Caioni – Cantionale Catolicum''
Lucrarea s-a bucurat de apreciere mare, așa încât a fost retipărită de trei ori (în 1719, 1805 și 1806).
Tipografia fondată de Caioni s-a dovedit a fi avut mare însemnătate pentru catolicii din Ținutul Secuiesc și Moldova. Prima carte tipărită aici a fost „Cantionale catholicum” (1676). După trei ani, se primește aprobarea pentru tipărirea manualelor școlare. Un preot de rang înalt din Polonia va lăuda manualele tipărite sub îndrumarea lui Caioni. Mai târziu, în timpul Revoluției din 1848 s-a tipărit tot aici „Hadi lap” („Foaia oștirii”) și un număr de proclamații revoluționare (exemplare ale acestora pot fi văzute la muzeul amintit din Cluj).
Lucrări
Codex Caioni
Caioni a primit în 1652 o culegere realizată de profesorul său, Mátyás Seregély, ca premiu pentru buna învățătură. Caioni o primește sub formă incompletă și va prelua sarcina adăugirii ei, activitate pe care o continuă până în 1671, la Lăzarea.
Codex Caioni cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orășenești). Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Caioni însuși, marea majoritate a pieselor notate în codice aparțin unor compozitori vestici de madrigale, motete, arii, dar și de piese instrumentale.
Ansamblul muzical XVIII-21 Le Baroque Nomade, condus de Jean-Christophe Frisch, a editat în 2008 un CD Codex Caioni (Arion), interpretând o selecție de opere compilate în codex.
Alte lucrări
- Cantus Catolici (1676) - colecție de cântece bisericești
- Organo Missale - litanii, slujbe, antifonii și alte cântece bisericești
- Sacri Concentus - colecție de cântece bisericești scrise de diferite autori, în special de Lodovico Viadana
- Himnarium - o colecție poezii religioase în limba latină și maghiară
- Herbariu Maghiar - anexă la Ortus Sanitatis Venetiis (1511), o carte de botanică în limba latină. Sunt descrise efectele curative ale unor plante medicinale.
- ABC-ul secuilor de odinioară - scrisul secuiesc (s-a pierdut)
- Istoria Custodiei - glose temporane
- Casă aurie - carte de rugăciuni și cântece pentru enoriași
- Hortulus Devotionis (1669) - carte de rugăciuni scrisă de Caioni însuși
Acestora li se alătură manuscrise liturgice, predicații, adnotații ș.a.
GEORGE ȘTEPHĂNESCU
| George Stephănescu | |
 George Stephănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2] București, Țara Românească |
| Decedat | (81 de ani)[3][1][2] București, România |
| Copii | Eugeniu Ștefănescu-Est |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor dirijor profesor de muzică[*] |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | operă |
| Modifică date / text | |
_-_bust_de_Ion_Lucian_Murnu.JPG)
George Stephănescu (n. 13 decembrie 1843, București – d. 25 aprilie 1925, București) a fost un compozitor, pedagog și dirijor român.
Biografie
În anul 1843 se naște la București, George Stephănescu, fiu al Mariei (n. Crețescu) și al lui Mihail Hagi Stephan (sic; 1800-1870)[4], negustor de origine aromână, președinte al Camerei apelative de comerț din București.
A studiat la Conservatorul din București cu Eduard Wachmann și la Conservatorul din Paris cu H. Reber (armonie), E. Auber și A. Thomas (compoziție). A fost profesor de canto la Conservatorul din București și dirijor al Teatrului național din București.
A fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române ("Mama soacră", "Cometa" și "Scaiul bărbaților").
A compus o dramă lirică, feeria muzicală "Sânziana și Pepelea", prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri, etc. Arhitectul Victor G. Stephănescu a fost fiul acestuia.
In memoriam
- În fața clădirii Operei Naționale București se găsește un bust de bronz al lui George Stephănescu, realizat de sculptorul Ion Lucian Murnu.
- Pe casa din str. Pitar Moș din București, în care a locuit George Stephănescu, a fost montată o placă memorială.
- În satul Căpățânenii Ungureni, comuna Arefu, județul Argeș se află casa în care a locuit compozitorul George Ștefănescu. Aceasta a fost construită din cărămidă, în 1873, după planurile compozitorului. Are un plan dreptunghiular cu un corp de dependințe, parterul fiind format din 6 camere, terasă de piatră și prispă, iar mansarda dintr-o singură cameră cu acces din terasă. Clădirea este declarată monument istoric, cu cod LMI AG-IV-m-B-13895, sub denumirea Casa Gheorghe Stephănescu. În fața casei se află o statuie a compozitorului George Stephănescu.[5]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu