MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 16 APRILIE 2021 /TEATRU/FILM

 4. /16 APRILIE 2021 - TEATRU/FILM

GHEORGHE ȘFAIȚER

Gheorghe Șfaițer (n. 16 aprilie 1950, Hârlău, județul Iași) este un director de imagine, regizor și artist vizual.

Biografie

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București-Facultatea de Operatorie Film și Televiziune.În anul 1989, membru fondator al primei Stații Independente de Televiziune din România, Televiziunea Liberă Timișoara. Director de imagine și realizator de filme documentare la TVR Timișoara 1994–2015, Președinte al Asociației pentru Comunicare Vizuală „Videovest”. Artist vizual și profesor la Facultatea de Arte și Design și la Facultatea de Arhitectură din Timișoara. Autor a mai multe filme documentare premiate în țară și străinatate și al unor filme experimentale, lucrări de video art si multimedia art. Doctor în Arte Plastice și Decorative. Membru al Uniunii Cineaștilor din România.

Opera

Filme și lucrări video si multimedia art:1972,realizator al filmului experimental „Pe soclu”,în cadrul cineclubului CFR Timișoara; 1974,realizator al filmului experimental „Zidul”, în cadrul cineclubului CFR Timișoara; 1995 regia filmului documentar „Șvabii din Banat”; 1996 realizator al filmului „Traian Grosăvescu”; 1996 regia filmului documentar „Traian Vuia” ; 1999, realizator al filmului „50…și o lume , lumea mea”, coproducție: TVR. Timișoara – Radio Canada, Montreal – CIRTEF Bruxelles; Regia filmului„ Ava…mai mult decât un portretrobot„ coproducție TVR Timișoara și Bayerische Rundfunk, München; 2002,Realizator al filmului „Sălașul”; 2003, realizator al filmului antropologic de lung metraj, „Manu”; 2005, realizator al reportajului „Armata Regelui”, dedicat vizitei istorice pe care Majestatea Sa Regele Mihai a făcut-o în Slovacia și Cehia; 2005, realizator al documentarului antropologic de lung metraj: „Oameni din Valea Jiului”; 2005, realizator al video clipului muzical „Cimitirul Eroilor”; 2006, realizator al filmului documentar:„Lecție de zbor” dedicat celor 100 de ani de la primul zbor reușit de Traian Vuia; 2007, producător independent prin Eliptic ( Firmă de producție de filme) și realizator al documentarului „Te aven baxtale!„; 2009, realizator al filmului documentar „Strada Eugeniu de Savoya”; 2011, realizator al filmului experimental „Becul peticit sau autobiografia unei iluzii”, aplicație practică la teza de doctorat; 2013, realizator și producător al filmului documentar „Grupul Sigma”; 2014, lansarea volumului „Becul peticit,explorări teoretice și practice în artele vizual-cinetice”, Editura Triade/Brumar din Timisoara; 2014 autor al expoziției de artă video „Interior Fluid” de la Galeria Jecza din Timișoara; 2014 realizator al filmului documentar antropologic „Recviem pentru efemeride” ; 2016 realizator al filmului documentar „Pro Musica-Live in Prison”

Premii și distincții

Premii, mențiuni și expoziții:1996, premiul A.P.T.R.(Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România) pentru emisiune portret acordat filmului „Traian Grozăvescu”; 1996, premiu A.P.T.R. pentru film documentar, acordat filmului „Șvabii din Banat”, (coautor ); 1997, premiu A.P.T.R. pentru emisiune portret, acordat filmului „Traian Vuia” (coautor); 2002, mențiune specială, acordată filmului „Boemă de Timișoara”, în cadrul Premiilor CIRCOM Regional; 2002, premiul A.P.T.R. pentru emisiune portret, acordat filmului „Ava… mai mult decât un portret-robot”; 2002 - filmul „Sălașul” este distins cu mai multe premii și nominalizări: Premiul Ulysse, pentru cel mai bun film documentar la festivalul Cinéma Mediteranéenne, de la Montpellier,Franța; Grand Prix la festivalul Pastoralisme et Grands Espaces de la Grenoble, Franța; Cel mai bun documentar românesc,la Astra Film Fest de la Sibiu; Premiul TVR.Cinema , la festivalul DaKino de la București; Premiul pentru cea mai bună imagine,la festivalul DaKino de la București; Selectat la festivalul Cinéma du Réel - Centrul Cultural „Georges-Pompidou”, Paris; 2003, premiul APTR pentru documentarul „Sălașul”; 2004 – filmul „Sălașul” este selectat în faza finală a festivalului Grand Prix International du Documentaire – U.R.T.I (Universitatea Internațională de Radio Televiziune ), de la Monte-Carlo; 2004 – premiul pentru Cea mai remarcabilă documentare, pentru filmul „Sălașul” la Festivalul Internațional de Film Antropologic, de la Pärnu, Estonia; 2006 – filmul „Oameni din Valea Jiului” este selectat la festivalul Mediawave, de la Györ, Ungaria; 2006 – filmul„ Oameni din Valea Jiului” este selectat la festivalul Astra Film Fest de la Sibiu; 2006 – filmul „Oameni din Valea Jiului” este selectat și prezentat în cadrul secțiunii Panoramic Documentar a festivalului Cinéma Méditerranéenne de la Montpellier, Franța; 2010, 27 octombrie în cadrul expoziției Să Nu Ucizi, de la Galeria TIMCO-Timișoara este prezentată lucrarea video „Sălașul”, adaptare în format de artă video a filmului documentar cu același nume; 2012, premiul UCIN (Uniunii Cineaștilor din Romania) pentru Cel mai bun film experimental, pentru filmul „Becul peticit sau autobiografia unei iluzii”; 2012, premiul Cel mai bun film experimental, filmului „Becul peticit sau autobiografia unei iluzii” la Pineapple Underground Film Festival, Hong Kong, China; 2012, premiul II la categoria Film experimental pentru „Becul peticit sau autobiografia unei iluzii” la festivalul Bridge Fest,Vancouver, Canada; 2012, 19 mai la City Business Centre , Timișoara, în cadrul expoziției „Monumental” este prezentată în format de lucrare video-art: „Becul peticit sau autobiografia unei iluzii”; 2012, 24 octombrie la Galeria Triade în cadrul expoziției colective „Tăcere” (dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui John Cage), sunt prezentate lucrările video-art: „The Darned Bulb I”și „The Darned Bulb II”; 2013, 17 – 27 ianuarie la UNA galeria București în cadrul expoziției colective „Tăcere” (dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui John Cage), sunt prezentate lucrările video-art „The Darned Bulb I” și „The Darned Bulb II”; 2013, 27 mai – 24 iunie, filmul documentar„Grupul Sigma”, este parte a expoziției „If A Dande LION Could Talk”/ „Dacă păpădia ar vorbi”, organizată de Fundația Triade la Veneția, Italia; 2014, Expoziția personală de artă video „Interior fluid” la Galeria Jecza din Timișoara; 2014 filmul „Pe soclu” realizat în 1972 la Cineclubul CFR Timișoara pe peliculă, este prezentat la  London Analogue Festival; 2014, Video-performance-ul „Interior fluid 01” la Galeria Jecza în deschiderea expoziției de artă video „Interior fluid” ;filmul „Recviem pentru efemeride” este selectat la Davis International Film Festival (DIFF), Davis California;  2015, filmul „Recviem pentru efemeride” este selectat la TMFF-The Monthly Film Festival, Glasgow, Scoția; 2015, videoinstalația „Interior fluid”/„Fluid Inner” este selectată la Festival Transterritorial de Cine Underground, Buenos Aires, Argentina; 2015, „Sfântul Gerard de Cenad” este prezentat in cadrul expoziției Sfinții Cărturari, la Galeriile de Artă din Focșani; 2015, filmul „Becul peticit sau autoportretul unei iluzii”, este selectat la Blow-Up Arthouse Film Festival, Chicago; 2015, filmul „Recviem pentru efemeride” este selectat la Los Angeles CineFest, SUA; 2016, video instalația „Interior fluid”/„Fluid Inner” este selectată la Fliqio Film Festival rețeaua londoneză de promovare internațională a producțiilor meritorii de scurt metraj; 2016, filmul „Recviem pentru efemeride” este selectat la Near Nazareth Festival ( NNF),Israel; 2016, videoinstalația „Interior fluid”/„Fluid Inner” este selectată la Bienala de Arte Media din Beijing - BMAB (Beijing Media Art Biennale) găzduită de Muzeul de Artă Modernă și de Muzeul de Artă al Academiei Centrale de Artă din China, Beijing.

PANAIT ISTRATI

Sari la navigareSari la căutare

Panait Istrati
Panait Istrati
Date personale
Născut	10 august 1884[2][3][4]  Brăila, România
Decedat	16 aprilie 1935 (50 de ani)[5][2][6]  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Părinți	Gherasim Valsamis Joița Istrati
Căsătorit cu	Enta Gheorghiu (n. Malcoș) Anna Munsch Margareta Izescu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă ateu
Ocupație	scriitor jurnalist romancier[*]
Pseudonim	Marele Gorki din Balcani
Partid politic	Partidul Comunist Român
Limbi	limba franceză[1] limba română
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1906 - 1935
Specie literară	roman, proză
Operă de debut	1906 - articolul „Hotel Regina” în revista România muncitoare
Opere semnificative	„Chira Chiralina”, „Ciulinii Bărăganului”, „Povestile lui Adrian Zograffi”
Influențe[ascunde] Romain Rolland Nikos Kazantzakis
Semnătură
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Panait Istrati, numele la naștere, Gherasim Istrate, (n. 10 august 1884, Brăila, România – d. 16 aprilie 1935, București, România) a fost un scriitor român de limbă română și franceză.

Viața

Panait Istrati s-a născut în Brăila, ca fiu nelegitim al unei spălătorese, Joița Istrate, și al unui contrabandist grec, Gheoghios Valsamis, grec chefalonit.

A copilărit în Baldovinești, a terminat șase ani de școală primară, doi fiind nevoit să-i repete, ca și Maxim Gorki, scriitorul rus și apoi sovietic cu care a fost comparat adesea. Și-a câștigat existența ca ucenic al unui cârciumar, al unui brutar și al unui vânzător ambulant. O vreme a fost și cărbunar la bordul navelor Serviciului Maritim Român. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne.

Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderență făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în revista România muncitoare. Între 1910-1912 își publică, în aceeași revistă, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează și la alte ziare: Viața socială, Dimineața, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste.

Trăind în sărăcie, bolnav și singur, a încercat să se sinucidă în 1921 pe când era la Nisa, dar a fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland. Acesta este avertizat și îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Povestirea Chira Chiralina a fost publicată în 1923 cu o prefață semnată chiar de Romain Rolland. A publicat apoi romanele: Ciulinii Bărăganului, Les Récits d'Adrien Zograffi („Povestile lui Adrian Zograffi”).

Nicolae Iorga nu l-a apreciat deloc pe Panait Istrati. Într-un interviu luat de Ioan Massoff și apărut în ziarul Rampa din 12 noiembrie 1924, Iorga declara:

"Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Kyra Kyralina cu dedicație. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nici o calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".^[7]

Pamfil Șeicaru îl numește pe Istrati „biet poet al șezuturilor deflorate”, datorită includerii unui personaj homosexual în Chira Chiralina.^[8]

În 1927 a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria sa acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în romanul său Zorba Grecul și în Raport către El Greco). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspirație a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus (tradusă în limba engleză sub titlul The Confession of a Loser) în care denunță abuzurile regimului comunist. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic și a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Antologia Vers l'autre flamme cuprinde nu doar textul Spovedania unui învins a lui Istrati, ci și alte scrieri căci Victor Serge este, de pildă, un alt autor. Publicarea cărții va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă (unii din prietenii săi comuniști considerându-l fascist).

În 1930 se reîntoarce definitiv în România. Publică în 1933 eseul L’Homme qui n’adhère à rien, în care se conturează atitudinea sa în privința independenței. Chintesența acestui eseu îi atrage vehemente contestări.

A fost tratat de TBC în Franța la Nisa și apoi a revenit la București. Izolat, singur și bolnav de tuberculoză, a murit la sanatoriul Filaret. Monumentul de la mormântul său a fost realizat de către Milița Petrașcu.

Prozele și romanele sale descriu lumea proletariatului, pe care a avut ocazia să o cunoască de aproape, mirificele ținuturi ale Brăilei natale, Delta Dunării, un amestec de rase și religii și diverse orașele din Europa prin care a trecut de-a lungul vieții. Opera lui Panait Istrati, scrisă în limbile franceză și română, a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Opera

În jurul anului 1935, când s-a realizat o statistică, s-a stabilit că Istrati era deja tradus în 27 de limbi, ceea ce demonstrează că Panait Istrati nu a avut numai un succes de librărie, ci a pătruns în foarte multe medii culturale din întreaga lume, ajutat probabil de faptul că scria în limba franceză.^[9]

Ciclul „Adrian Zografi”

• Les Récits d’Adrien Zograffi / Povestirile lui Adrian Zografi:
  • Kyra Kyralina, Rieder, Paris, 1924, prefață: Romain Rolland; versiune românească de autor: I. G. Hertz, București, 1934;
  • Oncle Anghel, Rieder, Paris, 1924; versiune românească de autor: Renașterea, București,1925;
  • Les Haidoucs: I. Présentation de Haidoucs, Rieder, Paris, 1925;
  • Les Haidoucs: II. Domnitza de Snagov, Rieder, Paris, 1926;
• Enfance d’Adrien Zograffi / Copilăria lui Adrian Zografi:
  • Codine, Rieder, Paris, 1926; versiune românească de autor: I. G. Hertz, București, 1935;
• Adolescence d’Adrien Zograffi / Adolescența lui Adrian Zografi:
  • Mikhail, Rieder, Paris, 1927;
• Vie d’Adrien Zograffi / Viața lui Adrian Zografi:
  • La Maison Thuringer, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;
  • Le Bureau du placement, Rieder, Paris, 1933; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1933;
  • Méditerranée. Lever du soleil, Rieder, Paris, 1934;
  • Méditerranée. Coucher du soleil, Rieder, Paris, 1935; versiune românească de autor: Cartea Românească, București,1936;

În afara ciclului „Adrian Zografi”

• • Trecut și viitor. Pagini autobiogafice, Renașterea, București,1925;
  • La Famille Perlmutter, Gallimard, Paris, 1927 (în colaborare cu Josué Jéhouda);
  • Isaac, le tresseur de fil de fer, Joseph Hessler librairie, Strasbourg, 1927;
  • Le Refrain de la fosse (Nerantsoula), Grasset, Paris, 1927;
  • Mes départs (pages autobiographiques), Gallimard, Paris, 1928; versiune românească de autor (postum): Cartea Românească, București, 1940;
  • Les Chardons du Baragan, Bernard Grasset, Paris, 1928; versiune românească de autor, numai primul capitol (postum): Moderna, București, 1943;
  • Confession pour vaincus. Après seize mois dans l’URSS, Rieder, Paris, 1929;
  • Le Pécheur d’éponges (pages autobiographiques), Rieder, Paris, 1930; versiune românească de autor (postum): Dacia, București, f.a.;
  • Pour avoir aimé la terre, Denoël et Steele, Paris, 1930;
  • Tsatsa Minnka, Rieder, Paris, 1931; versiune românească de autor: Eminescu, București, 1931;
  • En Égypte, Éditions des Cahiers libres, Paris, 1931.

Ediții

• Opere alese / Œuvres choisies, ediție bilingvă româno-franceză, texte alese, prefață și note de Al. Oprea, traducere de Eugen Barbu, vol. I-IX, București, Editura pentru Literatură / Editura Minerva, 1966-1984.
• Opere, ediție bilingvă franceză-română, ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Zamfir Bălan, Editura Istros a Muzeului Brăilei (Kyra Kyralina / Chira Chiralina, 1993, ediția a doua, 2009; Oncle Anghel / Moș Anghel, 1995; Codine / Codin, 1996; Tsatsa Minnka/Țața Minca, 1997; La maison Thuringer / Casa Thuringer, 1998).
• Opere. Povestiri. Romane, colecția „Opere fundamentale”, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de Teodor Vârgolici, introducere de Eugen Simion, vol. I-II,Editura Univers Enciclopedic, București, 2003.
• Opere, I. „Romanul lui Adrian Zografi”: Povestirile lui Adrian Zografi, Copilăria lui Adrian Zografi; II. „Romanul lui Adrian Zografi”: Adolescența lui Adrian Zografi, Viața lui Adrian Zografi, colecția „Opere fundamentale”, ediție îngrijită, cronologie, note și comentarii de Zamfir Bălan, introducere de Eugen Simion, Academia Română - Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, București, 2019.

Ecranizări

Desen semnat Nina Arbore și datat 1930, Adevărul literar și artistic din 17 aprilie 1935

• Kira Kiralina, film mut sovietic, 1928, regia: Boris Glagolin
• Kira Kiralina, film românesc din 2014, regia: Dan Pița
• Ciulinii Bărăganului, coproducție Franța-România, 1957, regia: Louis Daquin, Gheorghe Vitanidis. Ecranizare după romanul omonim.
• Codin (Codine), coproducție Franța-România, 1962, regia: Henri Colpi. Ecranizare după romanul Copilăria lui Adrian Zograffi. Scenariul: Dumitru Carabăț, Henri Colpi, Yves Jamiaque. Premiul pentru cel mai bun scenariu, Festivalul de film de la Cannes, 1963.
• Balkán! Balkán!, coproducție Ungaria - Franța - Turcia, 1993, regia: Maár Gyula. Ecranizare după Chira Chiralina.