3. /16 APRILIE 2021 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP
TRISTAN TZARA
| Tristan Tzara | |
 Tristan Tzara | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Samuel Rosenstock  |
| Născut | [3][4][5][6] Moinești, Bacău, România |
| Decedat | (67 de ani)[7][8] Paris, Île-de-France, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Căsătorit cu | Greta Knutson[*] (–) |
| Copii | Christophe Tzara[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România.svg){kind=small} Franța |
| Etnie | evreii din România[*] |
| Ocupație | colecționar de artă[*] poet scriitor diplomat regizor de film traducător dramaturg eseist compozitor muzician performance artist[*] critic literar[*] luptător în Rezistența Franceză[*] desenator[*] fotograf activist[*] |
| Locul desfășurării activității | Franța ()[9] București Geneva |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist Francez[1] |
| Limbi | limba franceză[2] limba română limba idiș |
| Mișcare/curent literar | dadaism, suprarealism |
| Specie literară | poezie |
| Opere semnificative | Batista norilor[*] |
Influențe[ascunde] | |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
Modifică date / text  | |
Tristan Tzara (pronunțat în română [trisˈtan ˈt͡sara], „Țára”; n. 16 aprilie 1896, Moinești – d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură.
Nume
S. Samyro, o anagramă parțială de la Samy Rosenstock, a fost folosită de Tzara de la debutul său și la începutul anilor 1910.[10] Un număr de scrieri nedatate, pe care probabil le-a scris în 1913, poartă semnătura Tristan Ruia și, în vara lui 1915, își semnează piesele cu numele Tristan.[11][12]
În anii 1960, colaboratorul lui Rosenstock și mai târziu rivalul Ion Vinea a susținut că el a fost responsabil pentru inventarea părții Tzara din pseudonimului său, în 1915.[11] Vinea a mai spus că Tzara a vrut să păstreze pe Tristan ca primul său nume adoptat și că această alegere a atras mai târziu calamburul Triste Âne Tzara (în franceză "Tristul Măgar Tzara").[11] Această versiune a evenimentelor este incertă, deoarece manuscrisele arată că scriitorul ar fi folosit deja numele complet, precum și variațiile Tristan Țara și Tr. Tzara, în 1913-1914 (deși există posibilitatea ca el să fi semnat textele sale mult timp după ce le-a scris pe hârtie).[13]
În 1972, istoricul de artă, Serge Fauchereau, pe baza informațiilor primite de la Colomba, soția poetului avangardist Ilarie Voronca, a povestit că Tzara însuși explicase că pseudonimul său era un joc de cuvinte în română, trist în țară; Colomba Voronca a respins zvonurile potrivit cărora Tzara selectase Tristan ca un omagiu adus poetului Tristan Corbière sau pentru opera Tristan und Isolde a lui Richard Wagner.[14]
Oficial, Samy Rosenstock și-a adoptat noul nume în 1925, după ce a depus o cerere la Ministerul de Interne al României.[14]
Viața și cariera
În 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această perioadă semnează cu pseudonimul S. Samyro, pe care îl va schimba mai târziu în Tristan Ruia și în final Tristan Tzara. În realitate numele de „Tristan” nu e ales pentru rezonanța particulară pe care o are numele în română sau ca omagiu către opera lui Wagner - o referință importantă pentru simboliștii care l-au influențat puternic pe tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară” (sursa: Heinrich Stiehler în „Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum”).
Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 și curând se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale întâlnirile de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare Dada, care nu e o invenție exclusivă a lui Tzara, dar „nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără eforturile de popularizare și diplomația lui” (parafrază după R. Huelsenbeck).
În 1919 se mută la Paris într-o încercare de a lansa Dada pe o scenă cu adevărat universală. Mulți critici consideră totuși că perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest „transfer”. Fiind la Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii.
Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine) și Vingt-cinq poèmes (1918; Douăzeci și cinci de poeme), respectiv manifestele mișcării: Sept manifestes Dada (1924; Șapte manifeste Dada).
În 1924 o întâlnește pe artista modernistă suedeză Greta Knutson (1899-1983). Se vor căsători în anul următor, în 8 august 1925, și vor avea un fiu, Christophe, născut în 15 martie 1927. Vor locui într-o casă construită din banii familiei Gretei, pe Montmartre, până în 1937 când cei doi se vor despărți. Separarea se va oficializa însă abia în 25 octombrie 1942.
În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și distrugere, intră în activitățile mai constructive ale suprarealismului. Și-a consumat mult timp pentru reconciliereasuprarealismului cu marxismul și a intrat în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în Partidul Comunist Francez în 1947, când a devenit cetățean francez. Va demisiona din partid în 1956, ca protest împotriva reprimării revoltelor din Ungaria de către Uniunea Sovietică.
Aventurile lui politice îl vor apropia de ființele umane și gradat se va transforma într-un poet liric. Poemele lui Tristan Tzara revelează durerile sufletului prins între revoltă și uimirea datorată tragediilor zilnice ale condiției umane.
Lucrările sale de maturitate încep cu L'Homme approximatif (1931; Omul aproximativ) și continuă cu Parler seul (1950; Vorbind singur) și La Face intérieure (1953; Fața interioară). În acestea, cuvintele aleatoare ale lui Dada sunt înlocuite cu un dificil, dar umanizat limbaj.
A murit la Paris și a fost înhumat acolo în Cimetière de Montparnasse.
La Moinești există o statuie dedicată lui Tristan Tzara, a cărui inaugurare a fost făcută de Alexandru Piru.
Opere
- La Première aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Collection Dada, Zürich, 1916 (cu ilustrații de Marcel Iancu)
- Vingt-cinq poèmes, Collection Dada, Zürich, 1918 (cu ilustrații de Hans Arp; tirajul include și 10 exemplare pe hârtie Hollande și un număr neprecizat de exemplare pe hârtie Alfa)
- Cinéma calendrier du coeur abstrait. maisons, Collection Dada, Zürich, 1920 (cu ilustrații de Hans Arp)
- Sept manifestes Dada, Éditions du Diorama, Paris, 1924 (cu desene de Francis Picabia; tirajul include și 50 de exemplare pe hârtie Madagascar)
- Mouchoir de nuages, tragédie en 15 actes, Éditions de la galerie Simon, 1925 (ornată cu desene acvaforte de Juan Gris; tiraj de 112 exemplare numerotate, dintre care 10 pe hârtie Japon)
- Indicateur des chemins de coeur, Éditions Jeanne Bucher, Paris, 1928 (cu desene acva-forte de Louis Marcoussis; tiraj de 106 exemplare, dintre care un număr neprecizat de exemplare pe hârtie Japon)
- De nos oiseaux, Editura Kra, Paris, 1929? (cu ilustrații de Hans Arp; tirajul include și 10 exemplare hors-commerce pe hârtie Japon)
- L'arbre des voyageurs, Éditions de la Montagne, Paris, 1930 (cu 4 litografii de Joán Miró; tiraj de 400 de exemplare numerotate pe hârtie Alfa și 65 de exemplare numerotate pe hârtie velină d'Arches)
- L'Homme approximatif, Imprimerie Union par les Éditions Fourcade, Paris, 1931 (cu un frontispiciu de Paul Klee; tirajul include 500 de exemplare pe hârtie velină bibliofilă și 10 exemplare numerotate pe hârtie Hollande)
- Où boivent les loups, Éditions des Cahiers Libres, Paris, 1932 (tiraj de 1010 de exemplare numerotate, dintre care 1000 de exemplare pe hârtie Alfa și 10 exemplare numerotate pe hârtie Japon)
- L'antitête, Éditions des Cahiers Libres, Paris, 1933 (cu un frontispiciu de Pablo Picasso)
- Insurecția de la Zürich de Sașa Pană precedată de Primele poeme ale lui Tristan Tzara, editura unu, București, 1934 (tiraj de 230 de exemplare numerotate dintre care 10 exemplare hors-commerce cu un desen aquaforte de Yves Tanguy și 13 exemplare „du tete”)
- Grains et issues, Les Éditions Denoël et Steele, Paris, 1935 (cu gravură de Salvador Dali; tirajul include 40 de exemplare numerotate pe hârtie Verge d'Arches și 15 exemplare pe hârtie Japon)
- La Main passe, Éditions G.L.M., Paris, 1935 (tiraj de 300 de exemplare numerotate dintre care 20 cu autograf de autor și desen acva-forte de Wassily Kandinsky)
- Sur le champ, Éditions Sagesse, Paris, 1935 (tirajul include un număr neprecizat de exemplare pe hârtie Alfa și 6 exemplare pe hârtie Chine)
- Ramures, Éditions G.L.M., Paris, 1936 (cu un desen de Alberto Giacometti; tiraj de 70 de exemplare numerotate și autografiate pe hârtie Normandy Vellum)
- Vigies. 6e cahier de Habitude de la poésie, Éditions G.L.M., Paris, 1937
- Les Feuillets de „Sagesse” (Sur le champ), Collection Anthologique n° 31, Éditions Sagesse/Librairie Tschann, Paris, 1937 (cu ilustrații de Sonia Delaunay)
- La Deuxième aventure céleste de Monsieur Antipyrine, Éditions des Réverbères, 1938 (tiraj de 128 de exemplare numerotate pe hârtii de diverse culori)
- Midis gagnés: Poèmes, Les Éditions Denoël, 1939 (cu 6 desene de Henri Matisse; tiraj de 1000 de exemplare numerotate pe hârtie Alfa)
- Une route seul soleil, Collection Bibliothèque Française, Comité National des écrivains, Centre des écrivains, Toulouse, 1944
- Ça va, Centre des Intellectuels, Cahors, 1944
- Le Signe de Vie, Bordas, Paris, 1946 (cu 6 desene și o litografie originală de Henri Matisse; tiraj de 500 de exemplare)
- Le coeur à gaz, Éditions G.L.M., 1946
- Vingt-cinq et un poèmes, Editions de la Revue Fontaine, Collection l'Age d'Or, 1946 (cu 12 desene de Hans Arp)
- Terre sur terre, împreună cu André Masson, D. des Trois collines, 1946
- Le surrealisme et l'apres guerre, Nagel, Paris, 1947
- Morceaux choisis, Bordas, 1947 (prefață de Jean Cassou)
- La Fuite, poème dramatique en 4 actes et un épilogue, Gallimard, Paris, 1947
- Picasso et les Chemins de la Connaissance, Editions d'Art Albert Skira, 1948
- Sans coup férir, Jean Aubier, Paris, 1949
- De mémoire d'homme: Poème, Bordas, 1950 (cu 9 litografii de Pablo Picasso; tiraj de 350 de exemplare numerotate pe hârtie Alfa Mousse)
- Parler seul, Maeght, Paris, 1950 (cu 70 litografii de Joán Miró)
- Le Poids du monde, 1951
- Phases, Maisonnneuve, 1952 (cu portret de Paul Swan)
- La Première main, P.A.B., 1952
- La face intérieure, Seghers, Paris, 1953 (cu copertă de Fernand Leger; tiraj de 750 de exemplare pe hârtie Hollande)
- L'Egypte, Face a Face, Lausanne, 1954 (cu fotografii de Etienne Sved)
- Parler seul (Planètes), Edition Caractères, Paris, 1955 (cu desene de Jean Arp)
- À haute flamme, Imprimerie Jacquet, Paris, 1955 (cu 5 desene de Pablo Picasso; tiraj de 70 de exemplare pe hârtie Japon)
- La Bonne heure, Imprimerie de R. Jacquet, 1955 (cu ilustrații de Georges Braque)
- Miennes, Caractères, 1955 (cu 7 desene acvaforte de Jacques Villon; tiraj de 111 exemplare)
- Le Temps naissant, P.A.B., Paris, 1955 (cu 4 ilustrații de Mehmed Melih Devrim Néjad)
- Le fruit permis, Edition Caractères, Paris, 1956 (cu 4 ilustrații de Sonia Delaunay)
- Frère Bois, P.A.B., Alès, 1957 (cu o gravură de Jean Hugo; tiraj de 34 de exemplare numerotate))
- La Rose et le chien, poème perpétuel, P.A.B., Alès, 1958 (cu desene și prezentare grafică de Pablo Picasso; tiraj de 22 de exemplare numerotate și autografiate de autor și ilustrator)
- Juste présent, La Rose des Vents, Lausanne, 1961 (cu desene acvaforte de Sonia Delaunay; tiraj de 140 de exemplare)
- De la coupe aux lèvres, Edizioni Rapporti Europei, Roma, 1961
- Lampisteries précédées des sept manifestes dada, Editeur Jean-Jacques Pauvert, 1963 (cu portret și desene de Francis Picabia)
- Primele poeme. Insurecția de la Zürich, Cartea Românească, București, 1971 (ediție mult adăugită, îngrijită și postfațată de Sașa Pană; postum)
- 40 chansons et déchansons, Fata Morgana, Montpellier, 1972 (postum)
- Poèmes roumains, Ed. la Quinzaine Littéraire, 1974 (postum)
- Șapte manifeste DADA. Lampisterii. Omul aproximativ, 1925-1930, Editura Univers, București, 1996 (traduceri, prefață și note de Ion Pop; postum)
- Vingt cinq poemes = Douăzeci și cinci de poeme, Editura Vinea, București, 1998 (prefață de Nicolae Țone și traduceri de Nicolae Țone, Serge Fauchereau, Laurențiu Ulici, Pierre Mazars și Marin Sorescu; postum)
Lucrări muzicale pe texte de Tristan Tzara
- Adrian D. Pop, Sept fragments de Tristan Tzara: pour voix haute et piano, Cluj, 1995 [15]
- Ionică Pop, La Deuxième Aventure (céleste) de Monsieur Antipyrine (2010). Pe un libret al literatului Ion Pachia Tatomirescu, după piesa omonimă a lui Tristan Tzara [16]
- Muzici pentru Tristan Tzara, Editura Priftis, 2006, partitură și CD cu piese camerale de Myriam Marbé, Aurel Stroe, Octavian Nemescu, Adrian Rațiu, Cornel Țăranu, Vasile Spătărelu, Cristian Misievici, Ede Terényi, Mihai Damian, Tiberiu Olah, Dan Voiculescu (compozitor), Anatol Vieru [17]
Poezii:
Călătorie - Tristan Tzarata
Cântecul logodnicei - Tristan Tzara
Elegie - Tristan Tzara
Păsările stau în colivii închise iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare
Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitându-mi versurile
Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.
Nocturnă - Tristan Tzara
Mătușică ghem de sfoară pentru cei care nu pot să moară
Țipă o pisică suferință cu înflorituri de copil ce se omoară
Marinari ce n-au iubit de mult cată, fiindcă suntem într-un port comercial
Amintiri de după-amiază: în livadă fructe grele atârnau pe pomi
Servitoarea strânge mere într-un coș - para soarelui era somn
La fereastră: femeile cele care m-au văzut născând coseau bunătate pământească
Eu mă gândeam la vechea noastră familie boierească
Plec să mor departe într-un han
Într-un oraș unde să nu mă știe nimeni
Să fie lângă mine numai bătrânul cântec al amintirii
Ca un prieten vechi și ca un câine de la sfârșitul unui roman
Dragoste de soră - ca și când bei lapte
Surioară surioară - cu miros de portocală
Vino să-mi pui sufletul la loc - că s-a agățat de buruieni afară
Unde cântă păsărică noapte pe un gard unde cântă păsărică noapte
Vino cu mine la ţară - Tristan Tzara
Înalţă-te în ceruri cu seninătate
Până când norii ţi-or sluji de perdele
Şi stelele: mulţămirea lămpilor pe balcoane înserate.
Între doi castani împovăraţi ca oamenii ce ies din spital
Crescu cimitirul ovreiesc - din bolovani;
La marginea oraşului, pe deal
Mormintele ca viermii se târăsc.
Docarul galben ne aşteaptă în faţa gării
În mine se rup trestii cu foşnet de hârtie
Vreau să mă sfârşesc încet de-a lungul ţării
Şi să-mi ezite sufletul ca dansatorul pe frânghie.
Rătăcesc prin pădure
Cerşetori ţigani cu barbă de cenuşă
Că ţi-e frică dacă-i întâlneşti
Când îşi freacă soarele pleoapa pe poteci.
Călare o să mergem zile întregi
O să poposim în hanurile sure,
Acolo legi multe prietenii,
Te culci noaptea cu fata hangiului.
Sub nuci - pe unde trece vântul greu ca o grădină de fântâni
O să jucăm şah
Ca doi farmacişti bătrâni
Şi soră-mea o să citească gazetele în hamac…
Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală
Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele,
Vom umbla ca agricultorii cu pălării mari de paie
O să facem baie lângă roata morii
Să ne întindem la soare fără sfială
Şi-or să ne fure hainele şi-o să ne latre câinele…
| Anatole France | |
 Anatole France | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jacques François-Anatole Thibault |
| Născut | [6][7][8][9] Paris, Franța |
| Decedat | (80 de ani)[6][10][7][11] manoir de la Béchellerie(d), Centre-Val de Loire, Franța |
| Înmormântat | cimitirul vechi din Neuilly-sur-Seine[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Etnie | Francezi |
| Ocupație | scriitor poet romancier[*] bibliotecar[*] critic literar[*] scriitor de literatură științifico-fantastică[*] prozator[*] biograf[*] critic[*] |
| Pseudonim | Anatole France, Anatolis Fransas[1] |
| Limbi | limba franceză[2] |
| Studii | collège Stanislas[*] |
| Mișcare/curent literar | liber-cugetător |
| Specie literară | roman |
| Opere semnificative | Thaïs[*] Les dieux ont soif[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[3][4] prix Montyon[*] prix Vitet[*] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][5] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][5] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Motivația Juriului Nobel
„ca o recunoaștere a strălucitelor lui realizări literare, caracterizate prin noblețea stilului, o adâncă simpatie față de oameni, grație și un autentic temperament galic”[12].
Date biografice
Jacques Anatole François Thibault s-a născut la 16 aprilie 1844, la Paris ca fiu al unui librar erudit, care-l inițiază în meseria sa îndreptându-l totodată către studii umaniste. Devine absolvent al Colegiului Stanislas din Paris, perioadă în care colaborează la Bulletin du bouquiniste și la Le Chasseur bibliographe.
Autor de poeme de dragoste inspirate de iubirea sa nefericită pentru actrița Élise Devoyod, (1885, îl cunoaște pe editorul Lemerre, adevărat mecena al poeților parizieni. Devine lector la editura acestuia (1869).
Este mobilizat în garda națională (1870). Sub diferite pseudonime, publică versuri, articole, pastișe. Își face debutul editorial cu eseul Alfred de Vigny (1868). Sub semnătura Anatole France, publică la Lemerre volumul de poezii Poèmes dorés (Poeme aurite)în anul 1873.
Înlătură din culegerea de versuri Le Parnasse contemporain publicată de editura Lemerre în 1875, poeziile lui Verlaine, Mallarmé, Charles Cros. Devine bibliotecar la Senat (1876).
Apare primul său roman Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) (1881), premiat de Academia franceză. Începe să frecventeze saloanele doamnelor de Loynes și Arman de Caillavet (1883). În același an are loc întâlnirea sa cu Renan.
Este reprezentată piesa Noces corinthiennes (Nunta din Corint) în anul 1884. Devine director al revistei Les Lettres et les Arts (1885) și cronicar al revistei Le Temps (1887), calitate în care va face elogiul lui Zola (1892). În 1890, își dă demisia din postul de bibliotecar la Senat. Este anul când are loc întâlnirea sa cu Charles Maurras și când publică romanul Thaïs. Călătorește , împreună cu doamna de Caillavet, în Italia (1893), divorțând de Marie-Valérie Guérin de Sauville, cu care se căsătorise în 1877. Apare Le Lys rouge (Crinul roșu, 1894).
Anatole France este ales membru al Academiei franceze. Este o perioadă în care scriitorul călătorește mult în Italia, Belgia, Olanda, Germania, Grecia (1895, 1896, 1898).
Bibliografie
Romane, povestiri
- Jocaste et le Chat maigre (Iocasta și pisica cea jigărită) - (1879)
- Le Crime de Sylvestre Bonnard (Crima lui Sylvestre Bonnard) - (1881)
- Les Désirs de Jean Servien (Dorințele lui Jean Servien) - (1882)
- L'Abeille (Albina) - (1883)
- Le Livre de mon ami (Cartea prietenului meu) - (1885)
- Nos enfants, scènes de la ville et des champs - (1886)
- Balthazar - (1889)
- Thaïs - (1891)
- L'Étui de nacre (Cutia de sidef) - (1892)
- La rôtisserie de la reine Pédauque (Ospătăria „La regina Pedauque”) - (1893)
- Les opinions de Jérôme Coignard (Părerile lui Jérôme Coignard) - (1893)
- Le Lys rouge (Crinul roșu) - (1894)
- Le Jardin d'Épicure (Grădina lui Epicur) - (1895)
- Le Puits de Sainte Claire (Puțul sfintei Clara) - (1895)
- L'Orme du Mail (Ulmul din parc) - (1897)
- Le mannequin d'osier (Manechinul de nuiele) - (1897)
- L'Anneau d'améthyste (Inelul de ametist) - (1899)
- Clio - (1900)
- L'Affaire Crainquebille (Afacerea Crainquebille) - (1901)
- M. Bergeret à Paris (Domnul Bergeret la Paris) - (1901)
- Crainquebille (1901)
- Histoires comiques (Poveste comică) - (1903)
- Sur la pierre blanche (Pe lespedea albă) - (1905)
- Vers les temps meilleurs (Spre timpuri mai bune) (1906)
- L'Île des Pingouins (Insula pinguinilor) - (1908)
- Les Contes de Jacques Tournebroche (Povestirile lui Jacques Tournebroche) - (1908)
- Les Sept Femmes de Barbe Bleue (Cele șapte neveste ale lui Barbă Albastră) - (1909)
- Les Dieux ont soif (Zeilor le e sete) - (1912)
- La révolte des anges (Revolta îngerilor) - (1914)
- Le Petit Pierre (Micuțul Pierre) - (1918)
- Le Procurateur de Judée (Guvernatorul Iudeii) - (1918)
- Marguerite - (1920)
- Le comte Morin (1920)
- La Vie en fleur (Viața în floare) - (1922)
Poezie
- Poèmes dorés (Poeme aurite)(1873)
Teatru
- Nunta din Corint (Noces corinthiennes, 1876), dramă antică în versuri
- Au petit bonheur (1898)
- Crainquebille (1903)
- Comedia celui care si-a luat de nevasta o femeie mută (La Comédie de celui qui épousa une femme muette, 1908)
- Le Mannequin d'osier (1928)
Eseuri
Miracol, celor mici, le pare.
Cum nasc, în suflet le pătrunde
A lumii vrajă-ncântătoare.
E în privirea lor o rază
Răsfrântă ca un magic semn;
Iluzia le dă îndemn,
Şi slabele puteri cutează.
Necunoscutul rost divin
I-afunda-n ape-adânci, în spume.
În van îi chemi, rămân străini,
Căci ei trăiesc în altă lume.
Puri, ochii lor desculţi rămân.
Ce vise stranii în răsfrângeri!
Şi ce frumoşi pierduţii îngeri
În universul prea bătrân!
În timp ce mai luptăm cu găndul,
Sprinţar visează mintea lor;
Misterul vieţii, descifrându-l,
Dintr-un fior, în alt fior.
traducere de Raul Joil
| Gheorghe Grigurcu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 aprilie 1936 Soroca |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet și critic literar |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Un trandafir învață matematica |
| Modifică date / text | |
Născut în stânga Prutului, a parcurs un traseu biografic care l-a purtat prin Oradea, unde a urmat cursurile liceului, apoi la București, unde a fost timp de un an cursant al Școlii de Literatură "Mihai Eminescu" din București (de unde a fost exmatriculat în urma unei vizite făcute lui Tudor Arghezi, care era în dizgrația autorităților vremii). Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, unde îl frecventa pe Lucian Blaga, motiv pentru care la absolvire nu a primit repartiție[2]. A revenit la Oradea, unde a lucrat ca funcționar la „Societatea de Științe Istorice și Filologice” și ca profesor de școală, după care a devenit pentru un deceniu redactor la revista „Familia” din Oradea. La Oradea se împrietenește cu poetul Teodor Dume (pe care îl îndrumă literar, prefațându-i primele două volume) și epigramistul Al. SIlaghi. Cu acești doi prieteni se întâlnea adesea în cadrul unui minicenaclu literar care se desfășura în incinta hotelului Astoria [1]. După trei decenii, Gheorghe Grigurcu a fost îndepărtat din redacție, și s-a retras la Târgu Jiu, unde locuiește și în ziua de azi.
În prezent este director al revistei „Acolada” din Satu Mare.
Cariera literară
Scrie de aproape patru decenii cronici literare la cărți de poezie sau de critică, eseistică, teorie literară etc. (nu și la proză) și le risipește în presa din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșenele „Convorbiri literare”.
Unul dintre cei mai importanți critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărțile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian.
S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist.
În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme.
Referințe critice
- „Gheorghe Grigurcu domină de ani de zile viața literară fără să se amestece în ea. Nu cred că a existat în ultimii 15 ani un autor mai serios și, în același timp mai productiv, indiferent dacă își exersa condeiul neobișnuit în comentariul politic, în poezie, în eseu, în polemică, în critică sau istorie literară. (…) El nu este un critic literar care scrie și versuri și nici un poet care scrie și critică literară, el este în egală măsură un poet de primă mărime și unul dintre cei mai importanți critici literari ai acestei perioade de tranziție între milenii” (Ana Blandiana).[necesită citare]
- „Pentru cine e dispus s-o facă, devine evident că Gheorghe Grigurcu este unul dintre cei mai buni critici de azi”. „Cînd am scris (…) despre o culegere antologică a lui Gheorghe Grigurcu, am indicat numele cîtorva poeți afini, de la Williams la Benn, pe care originala lui poezie îi evocă în latură stilistică, în felul de a concepe metafora sau în compoziția poemului. (…)Aceste șocuri imagistice în lanț, la care poetul ne supune, nu sunt numai decorative, gratuite, ci și frumoase ca niște perle date la iveală dintr-o scoică” (Nicolae Manolescu).[necesită citare]
- „Un simbol al intransigenței devine Gheorghe Grigurcu, criticul literar de mare talent aflat de mulți ani într-un exil neoficial, la Târgu-Jiu. (…)Cel care are dreptate în absolut este, bineînțeles, Gheorghe Grigurcu” (Alex Ștefănescu).[necesită citare]
Volume publicate
Poezie
- Un trandafir învață matematica (1968)
- Trei nori (1969)
- Râul incinerat (1971)
- Salută viața (1972)
- Înflorirea lucrurilor (1973)
- Apologii (1975)
- Rigoarea văzduhului (1978)
- Contemplații (1984)
- Cotidiene (1986)
- Oglinda și vidul (1993)
- Un izvor bolborosind înăuntrul termometrului (1996)
- Nimic n-ar trebui să cadă (1997)
- Amarul Târg (1997)
- Dealul purtat de scripeți (1999)
- Spațiul dintre corole (2000)
- Acul și steaua (2001)
- De unde până unde (2002)
- Natură moartă și vie (2003)
- Un trandafir învață matematica, ediție definitivă a creației poetice de până în anul 2000 (Ed. Vinea, 2004)
- Calendar (2004)
- Fiindcă (2005)
- Castele în Spania (2005)
- Șterge soarele de praf ca pe-o mobilă (2006)
- Muzeu (2008)
- Cerc și punct (2010)
- Nimic n-ar trebui să cadă (2011)
Critică, istorie literară, publicistică
- Miron Pompiliu și Junimea (1969)
- Teritoriu liric (1972)
- Idei și forme critice (1973)
- Bacovia - un antisentimental (1974)
- Poeți români de azi (1979)
- Critici români de azi (1981)
- Printre critici (1983)
- Existența poeziei (1986)
- De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989)
- Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999)
- E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997)
- Cum am devenit stalinist (1997)
- A doua viață (1997)
- Imposibila neutralitate (1997)
- Dialoguri crude și insolite (1999)
- Amurgul idolilor (1999)
- Poezie română contemporană, I, II, (2000)
- Amintiri din epoca de platină (2000)
- În răspăr (2001)
- Repere critice (2001)
- În jurul libertății (2003)
- În pădurea de metafore (2003)
- Post-texte (2003)
- Jocul literaturii și al sorții (2004)
- Vorbind, în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (2004)
- De la un critic la altul (2005)
- La ce oră vine dentistul (2005)
- Din Jurnalul lui Alceste (2005)
- Fișele unui memorialist (2006)
- Opinii în genere inconfortabile (2007)
- Breviar Cioran (2007)
- Întrebări, răspunsuri, întrebări, interviuri (2007)
- O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel (2009)
- Exerciții de adevăr (2011)
Bibliografie selectivă
- Ștefan Aug. Doinaș, Lampa lui Diogene, București, 1970, p. 144-145.
- Ion Negoițescu, Lampa lui Aladin, București, 1971, p. 235-238.
- Mircea Iorgulescu, Al doilea rond, București, 1976, p. 154-163.
- Dan Cristea, Faptul de a scrie, București, 1980, p. 338-343
- Mircea Martin, Singura critică, București, 1986, p. 201-215;
- Gabriel Dimisianu, Lumea criticului, București, 2000, p. 326-333;
- Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. III, Brașov, 2001, p. 266-278.
- Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. II, București, 2001, p. 1117-1118.
Premii și distincții
- Premiile Uniunii Scriitorilor din România, ale Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Asociației Scriitorilor din București, ale revistelor „Familia”, „Convorbiri literare”, „Poesis”, „Euphorion”, „Mozaic”, „Cuget liber”, Premiul național „Tudor Arghezi” (Tg-Cărbunești), Premiul orașului Bistrița, premiul Serilor de la Brădiceni, premiul Festivalului internațional de poezie Emia (Deva), premiul Asociației Culturale „Duiliu Zamfirescu” (Focșani), premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor din România, premiul orașului Beclean, premiul de poezie (Desești, Sighet), premiul „Virgil Mazilescu” (Corabia), premiul Consiliului Județean Gorj
- Premiul Național Monica Lovinescu-Virgil Ierunca 2009 http://www.poezie.ro/index.php/personals/13924709/Un_nume_pe_copert%C4%83:_Gheorghe_Grigurcu,_laureat_al_Premiului_Na%C5%A3ional_*Monica_Lovinescu_-_Virgil_Ierunca*,_2009_(teodor_dume,_personale)
- Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia pe 2015
- Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, 2016
Decorații
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[3]
Etică
A te privi pe tine însuţi e-o armă
a privi pe altul e-o dezarmare
a nu privi deloc e-o germinaţie.
Pe pielea ta
Pe pielea ta albă sălbatică
întinsă o grotă
o grotă din când în când
întoarsă pe dos
ca o mânecă
ori dată la curăţitorie.
Semn de carte
Nici o iederă nu-mpiedică albina
să culeagă polenul zidului alb
pe care soarele l-a prefăcut
într-o floare ultimă.
Citate:
1. Succesul: formulă somptuoasă a egoismului.
2. Cum să depășești lilita, când limita ești tu însuți?
3. Toate scadenţele existenţei tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadenţei finale. Sunt aluzii, preparative, semne. Sau repetiţii în vederea Marelui Spectacol ultim...
| Victor Martin | |
 Victor Martin | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani)[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | jurnalist scriitor de literatură științifico-fantastică[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Modifică date / text | |
Victor Martin este un jurnalist, inginer și scriitor român de literatură științifico-fantastică.[2][3][4] Este membru al Uniunii Scriitorilor din România.[5]
Biografie
Victor Martin a studiat la Colegiul Național Carol I din Craiova. A absolvit Institutul Agronomic din Cluj-Napoca.[3]
A debutat în 1972 cu povestirea „Robinsonul spațiului”, în revista Omicron.[4] Povestirea a fost republicată în Alfa: O antologie a literaturii de anticipație românești (1983), Almanah Anticipația 1990 (1989).
A publicat în reviste din Craiova ca Agenda Olteniei, Opinia, Jurnalul de Dolj. În 2006-2009 a fost redactor la revista Autograf.[3] Printre alte reviste la care a colaborat se numără România literară, Luceafărul, Știință și Tehnică, CPSF Anticipația, Jurnalul SF, Orfeu din ORION, Orion, Almanah Anticipația, Almanah Estival 2007 Science Fiction, Abracadabra (SUA), Porodica (Croația).[4]
Lucrări scrise
- Aforisme (ed. Opinia, Craiova, 1995),
- Arhitectura șoaptei (poezii), (ed. Reduta, Craiova, 1996 ),
- Insolația de la miezul nopții (aforisme), (ed. Secolul XXI, Craiova, 1996),
- Binținguri cu flanțanguri (aforisme), ( ed. MJM, Craiova , 1999),
- Timbrul (povestiri science-fiction), (ed. Reduta, Craiova, 2000),
- Dispariții (povestiri science-fiction), (ed. Anteu, Craiova, 2000),
- Violatorii zilei de mâine (aforisme), (ed.. Anteu, Craiova, 2000),
- Teoria prazului (aforisme), (ed. Reduta,Craiova, 2001),
- Plimbare cu telemobilul (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 2002),
- Can și Ideea (roman science fiction), (ed. Reduta, Craiova, 2002)
- Triumful prostiei (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 2003)
- Curcubeie de ciocolată (poezii), (ed. MJM, Craiova, 2004)
- Elogiul muncii de partid (roman science fiction), (editura Sitech, Craiova, 2004),
- Carte de citit la volan (aforisme),(ed. MJM, Craiova, 2005),
- Frigiderul cu cărți (eseuri), (ed. MJM, Craiova, 2006),
- 4 proze science fiction, (ed. MJM, Craiova, 2007),
- Partidul de export, roman, editura MJM Craiova, 2008[6]
- Țara lui Travian (aforisme), (ed. CELLINA, Craiova, 2009),
- Monede de sticlă (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2010),
- Mașina viitorului (povestiri science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2011) - conține povestirile „Scriitorul contra umbrei sale”, „Fântâna”, „Nort sau omul invers”, „Omul providențial”, „Autopsia”, „Timbrul”, „Mașina viitorului”, „Oameni goi pe străzi”, „Societatea comercială Brownistein”, „Un experiment nereușit”, „Tristețea spiridușului”, „În celulă cu Iisus”, „Iluzia”, „Viața e un cântec”, „Lumea zăbrelelor de pușcărie”, „Egal cu tine însuți”
- Lenea (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2013),
- ESEURI (eseuri), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2013),
- Îngerul hipnagogic (poezii), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2013)
- Portrete biblice - Cuvinte încrucișate, enigmistică, epigrame, întâmplări amuzante din viata creștină, Editura Carmel Print, 2014[7]
- Un punct de vedere (aforisme), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2015)
- Curcubeie de ciocolată (poezii), ediția a doua, (ed. Art Creativ, București, 2016),
- Un alt punct de vedere (aforisme), (ed.Autograf MJM, Craiova, 2017),
- Îngerul hipnagogic (poezii), ediția a doua, (ed. Autograf MJM, Craiova, 2017),
- Noaptea orașului ilustrat (roman science fiction), (editura PAVCON, București, 2018)[8][9]
- Parlamentul (roman science fiction), (editura PAVCON, București, 2018)[4][10]
- În antologii
- Alte întâmplări din veacul XXI ( ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1975)[11] - povestirile „Caravana”, „Nort sau omul invers”, „Râul vieții”
- Alfa: O antologie a literaturii de anticipație românești (ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1983) - povestirile „Robinsonul spațiului”, „Sintetizorul”, „Seara sosiilor”
- O planetă numită anticipație (ed. Junimea, Iași, 1985) - povestirea „Rondul”
- Avertisment pentru liniștea planetei (ed. Albatros, București, 1985) - povestirea „Întâmplare obișnuită pe neobișnuita planetă Agidia”
- BETA-antologie de literatură fantastică și SF (ed. Vlad & Vlad, Craiova, 1996),
- Arca îmblânzitorilor de fantasme-Antologie 2000 (ed. Euro Vida M, București, 2000),
- România SF 2001 (ed. PROLOGOS, București , 2001, colecția Morfeu)
- Fantasticul M III (ed. Granada, București, 2003)
- GAMA Alte țărmuri – Antologie de fantastic și SF (ed. REDUTA, 2004)
- A patra antologie internațională de paradoxism (ed. ALMAROM, Râmnicu Vâlcea, 2004)
- A cincea antologie internațională de paradoxism (ed. OFFSETCOLOR, Râmnicu Vâlcea, 2006)
- Almanah Estival 2007 Science Fiction - povestirea „Scriitorul contra umbrei sale”
- Titania - science-fiction (ed. Altum, Râmnicu Vâlcea, 2008)
- Antologia dell’ aforisma romeno contemporaneo (ed. Genesi, Torino, 2013)
- Nemuritorii cuvintelor – Antologie de poezii (ed. StudIS, Iași, 2014)
- Iubirea, dincolo de vis – Antologie de poezii (ed. StudIS, Iași, 2014)
- Călătorie în regatul cuvintelor – V -Antologie de poezii (ed. Dandes Press, Dr. Turnu-Severin, 2014)
- Antologia del Premio Internationale per l’ Aforisma Torino in Sintesi- IV editione – 2014 (ed. Athanor, Torino, 2014)
- Worlds and beings (Romanian Contemporary Science-Fiction Stories), (Editura Institutului Cultural Român, București, 2015)
- Poemia- Antologie de poezii (ed. Art Creativ, Bucuresti, 2015)
- Călătorie în regatul cuvintelor – VI -Antologie de poezii (ed. Dandes Press, Drobeta Turnu-Severin, 2015)
- Nostalgii de vară – Antologie de poezii (ed. Dandes Press, Dr. Turnu-Severin, 2015)
- Antologia aforismului românesc contemporan, ediția întâi, (ed. Digital Unicorn, Constanța, 2016)
- Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a doua, (ed. Digital Unicorn, Constanța, 2017)
- Festivalul Internațional al aforismului-pentru românii de pretutindeni, ediția I-a, ANTOLOGIE- (ed. Fundația Pelin, Tecuci, 2017)
- Flori de vară – Antologie de poezii (ed. DANDES EDITORY, Drobeta TSeverin, 2018)
- Carusel cu simfonii tinere – Antologie de poezii (ed. Art Creativ, București, 2018)
- Charme – Antologie de proză contemporană (ed. Art Creativ, București, 2018)
- Festivalul Internațional al aforismului-pentru românii de pretutindeni, ediția II - ANTOLOGIE – (ed. Fundația Pelin, Tecuci, 2018).[4]
- Antologia CSF 2018, Editura Pavcon, cu povestirea „Scrisul din somn”[12]
| Chiper | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (61 de ani) Copanca, raionul Căușeni |
| Naționalitate |  Republica Moldova |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | eseist, poet, prozator, jurnalist, traducător |
| Limbi | limba română |
| Studii | Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova |
| Note | |
| Premii | Ordinul Gloria Muncii |
| Modifică date / text | |
Grigore Chiper (n. 16 aprilie 1959, Copanca, raionul Căușeni) este poet, prozator, eseist și traducător din Republica Moldova.[1]
Biografie
A absolvit în 1981 Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova, după care activează ca profesor la Universitatea din Tiraspol (cu sediul la Chișinău). Este redactor asociat la revista Contrafort din Chișinău[2] și secretar de redacție la revista Quadrat.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova[3], al Uniunii Scriitorilor din România și al P.E.N.Club.
Publicații
Poezie
Volume:[4]
- Abia tangibilul, poeme, ed. Literatura Artistică, 1990
- Aici, în falset, poeme, ed. Hyperion, 1991
- Perioada albastră, ed. Fundației Culturale Române, București, 1997
- Cehov, am cerut obosit, ed. Cartier, Chișinău, 2001 ISBN 9975-79-107-7
- Turnul de fildeș înclinat, ed. Vinea, București, 2005 ISBN 973-698-057-X
- Roman-simulacru, ed. Limes, Cluj, 2010[5] ISBN 978-973-726-461-9
- Formalități, ed. Charmides, Bistrița, 2015
- Opera poetică, ed. Paralela 45, Pitești, 2017
- Semințe de betel, ed. Rocart, Pitești, 2020
Unele din poeziile sale au fost publicate în antologii:[6]
- Portret de grup. O altă imagine a poeziei basarabene, editor Eugen Lungu, ed. Arc, Chișinău, 1995;
- Une Anthologie de la poésie Moldave / An Anthology of Moldavian Poetry (poezii traduse în franceză și engleză), în colecția L’Esprit des Péninsules, Paris 1996; Альманах поезй та перекладв. Meridian Czernowitz, Cernăuți, 2011. Traducere de Anatol Viere; Új Dánia/ 22 moldáv költö, Editura Parnasszus, Budapesta, 2014. Selecție și traducere de Attila F. Balázs; Капма-каршы юнǝлешеǝн: Молдовадагы бугенге шигърият. Казан, 2015. Traducere de Habir Ibrahim; Een bloem van bloed met besneeuwde blaadjes. Hedendaagse poëzie uit de republiek Moldavië. Samenstellers Jan Willem Bos en Jan H. Mysjkin, Poeziecentrum, 2015; Потрiбна вiдстань. Сучаснi поети Молдови. Львiв, ЛА „Пiрамiда”, 2016. Traducere de N. Kuliș.
Proză scurtă
- Violoncelul și alte voci, ed. Augusta, Timișoara, 2000[7], ISBN 973-8039-25-8
- Nisipul de sub picioare, ed. Tracus Arte, București, 2014.
Eseu, jurnal, publicistică
- Piese dintr-un puzzle, ed, Junimea, Iași, 2017
- Fața poeziei și măștile poeților, ed. Arc, Chișinău, 2019
- Voci în pustiu, ed, Junimea, Iași, 2021
Traduceri
- Dama de pică, nuvele de Aleksandr Pușkin, ed. Cartier, Chișinău, 2004
Editor
- Proză scurtă: antologie, Autor secundar: Urian, Tudorel; selecție, studiu introductiv și note biobibliografice de Grigore Chiper; ed. Știința, Chișinău, Seria "Literatura din Basarabia în secolul XX", (2004)
Premii
- Premiul Tineretului din Republica Moldova, 1990;
- Premiul Uniunii Latine, Paris, 1997;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 1997;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2000;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2013;
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Chișinău, 2014.
Formalităţi
Pui o lingură şi o furculiţă
dintr-un set de douăsprezece persoane
Aşteptăm pe cineva?
Nu
E doar respiraţia din oglindă
Şi cele douăsprezece scaune
Lucrurile rămân singure
ca podul cuiva tras de la mal
în visul altcuiva
E noapte şi întuneric şi negru
Casa ta e între casele aglomerate
aşa cum le-ai vedea de la mare altitudine
Te uiţi în van
să cauţi lumina sau măcar umbrele
Totul e de un formalism desăvârşit
În faţa monitorului
Nu te pot apuca de mână
ştrengăreşte
la balul de absolvire
pentru că vieţile sunt paralele
pentru că fericirea nu există
sau pentru alte o mie de motive
Îmi amintesc doar de zilele strălucitoare
ca o realitate bufantă
Şi de vorbele stranii
atunci când se refereau la mine
Iarna eşti mai ascunsă
vara mai superficială
la fel de departe în desenul romantic de pe monitor
A dispărut până şi materia hârtiei
Ai rămas faţă în faţă cu clipa cea repede
Zonă
Trebuia să fiu fericit
poate chiar vesel în mentalul colectiv
Lumea era plecată spre o lume imaginară
dar pe facebook aveam încă mulţi prieteni
Unii îşi puseseră şi pozele
alţii şi-au pus chiar multe poze
pentru că evenimentele s-au mutat pe reţele
Eu stau aşezat într-un fotoliu şi caut sinonime
pentru cuvinte rare cum e Sekai-ichi
Pe tine nu te-am găsit printre cei neplecaţi
nici nu puteai să te arăţi
de după fulgii preschimbaţi în dune de nisip
de după valurile înfuriate ale oceanului
transformate într-un peisaj marţian
Zona lui Tarkovski sau poate a lui Soljeniţân
După orizonturi
Adică te gândeşti la anul `59
după care cineva va merge la şcoală
dacă va mai fi şcoală
va merge la facultate
dacă va mai fi şi facultate
Va alege poate iar filologia
din care va extrage un vers
pentru continuitate
Şi cult
Pe atunci colonia de pe lună se va fi consolidat
Apoi se va îndrăgosti de vreo fată
şi dragostea i se va părea mai autentică
Totul se va repeta
cu excepţia unor mici amănunte
Nu va fi nevoie să-ţi reactualizezi fotografia
Praful interstelar
Când lucrurile au început să se precipite
i-am zis iubitei mele
(Ea era cu mine ad-hoc)
lasă tinereţe totul să curgă la vale cu mâlul cu pietrele
vântul să se schimbe din alt sector
roata să se rostogolească din mormântul aztec
Tu erai simbolul
unei cadenţe care îmi lipseşte şi îmi va lipsi
Ca şi cum aş fi pe o imensă piaţă
împodobită cu lumini cu fanioane cu ghirlande indiene
În preajma unui nou record al singurătăţii
bat tobele
ridicând praful interstelar
Bilet până la Amarna
Când am urcat în tren
locul meu era liber
cum mă aşteptam
încât m-am putut aşeza
lângă geamul din metrou
Tu erai acolo
supravieţuitoare amneziei generale
Erai tânără
ca zeiţa care nu îmbătrâneşte
Te puteam urmări
printre pasagerii fără feţe
Am şters cu mâna geamul
şi am citit denumirea staţiei
fără banchete de aşteptare
Cele 150 de cârje ale lui Tutankhamon
Aş vrea să întorc haina pe faţă
să vin din partea pe care o aştepţi
să spun exact cuvintele
pe care le doreşti
Mă simt ca într-un reportaj
transmis de la faţa locului
locul care arde cu flacără
sau care se cufundă într-o baltă
sau care piere în pământuri
E ca şi cum ai trece primul linia de finiş
de pe malul unei prăpăstii
şi doar o metaforă te poate salva
metaforic vorbind
Ştii
Asculţi o melodie
ştiind că nu îi vei putea transmite mesajul
Citeşti o carte
ştiind că nu vei citi niciuna
mai bună decât cărţile citite
Mergi la un recital
ştiind că nu vei auzi nicicând poemul
Iubeşti
ştiind că nu vei întâlni fiinţa iubită
E seară
ştiind că nici nu a fost ziuă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu