6. /13 IULIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP

JEAN PAUL MARAT

Jean-Paul Marat
Date personale
Născut	24 mai 1743[1][2][3][4]  Boudry⁠(d), Cantonul Neuchâtel, Elveția
Decedat	13 iulie 1793 (50 de ani)[1][2][3][4]  Paris, Prima Republică Franceză
Înmormântat	Panthéon
Cauza decesului	omor (înjunghiere cu armă albă[*])
Cetățenie	Franța  Elveția
Ocupație	politician jurnalist medic
Locul desfășurării activității	Paris
Deputat al Franței
Partid politic	Clubul Iacobinilor
Alma mater	Universitatea Saint Andrews
Semnătură
Modifică date / text

Jean-Paul Marat (n. 24 mai 1743,^[1][2][3][4] Boudry^⁠(d), Cantonul Neuchâtel, Elveția – d. 13 iulie 1793,^[1][2][3][4] Paris, Prima Republică Franceză), a fost un medic, filosof și om de știință francez de origine elvețiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluția franceză ca jurnalist radical și politician.

Născut în Principatul Neuchâtel, a fost un medic, teoretician politic și om de știință, cel mai bine cunoscut pentru cariera sa în Franța ca un jurnalist radical și politician în timpul Revoluției Franceze. A devenit jurnalist renumit pentru tonul său feroce, atitudinea intransigentă față de noii lideri și instituții ale revoluției, și adocații drepturilor fundamentale ale omului pentru cei mai săraci membri ai societății. Marat a fost una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluției Franceze. El a devenit un apărător puternic al ,,sans - culottes", publicarea vederilor sale în pliante, pancarte și ziare, în special lui "L' Ami du peuple", care l-a ajutat să-i facă legătura lor neoficial cu grupul radical iacobin republican, care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday, o simpatizantă girondistă, în timp ce lua o baie ca medicament pentru boala lui de piele. Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un fel de martiriu revoluționar, după cum reiese din celebra pictură a lui Jacques-Louis David pe tema morții sale.

Revoluția franceză

Moartea lui Marat, pictură de Jacques-Louis David (1793)

O dată cu începutul revoluției s-a dedicat în întregime desfășurării ei. Din august 1789 editează ziarul Prietenul poporului în care erau exprimate revendicările maselor populare. Importanța libertății, zicea Marat, constă în aceea că:

„,,Marat constă în aceea că învață poporul,să se supună legilor drepte și înțelepte ,să se ridice împotriva legilor tiranice”

În același timp Marat considera că poporul trebuie condus, că are nevoie de un dictator care să-l îndrume. Marat a fost primul care a chemat la teroarea iacobină.

Sari la navigareSari la căutare

Moartea lui Marat, 1793

Moartea lui Marat (fr. La Mort de Marat) este o pânză pictată de Jacques-Louis David în anul 1793. Tabloul are dimensiunile 165 x 128 cm și se găsește la Musées Royaux des Beaux-Arts de Belgique, Bruxelles.

Context istoric

David îl vizitează pe prietenul său Jean-Paul Marat, unul dintre cei mai radicali conducători ai Revoluției Franceze, pe 12 iulie 1793 și îl găsește în cadă, deoarece politicianul făcea zilnic baie din cauza unei boli de piele de care suferea. În aceeași cadă va fi înjunghiat în ziua următoare de către adversara guvernului terorii, Charlotte Corday.

Avea lângă el o cutie de lemn iar pe ea hârtie și cerneală, căci cu mâna ieșită din cadă așternea pe hârtie ultimele sale gânduri despre națiune - descrie David propria sa viziune despre Marat.

Moartea lui Marat - detaliu

Descriere

Pe tema pânzei "Moartea lui Marat" scrie și Baudelaire: "Este în acest tablou o dramă care transmite o groază sfâșietoare și prin forța ei stranie această pânză, care este o adevarată capodoperă a artistului și totodată unul dintre cele mai interesante exemple ale artei moderne, rămâne neatins de ceea ce este trivial sau lipsit de noblețe (...). Este hrana celor puternici, dar și triumful spiritului; tabloul, cumplit ca însăși natura, conține tocmai esența idealului." David îl prezintă pe Marat drept un personaj care ne poartă cu gândul la Iisus desprins de pe cruce.

Jean Paul Marat - Citate

2. Dezbateri privind eligibilitatea protestanților, actorilor, evreilor și călăului pentru adunările civile și politice ...

... Nu am puterea să fac observații asupra obiectelor puerile cu care se ocupă Adunarea Națională în acest moment, când obiecte de mare importanță îi atrag atenția. Am și mai puțină putere să vorbesc despre asamblarea monstruoasă făcută de membrii care nu sunt eligibili pentru adunări civile și politice.

3. Da, libertatea se pierde printre noi și se pierde fără șanse de întoarcere. Dar, în timp ce așteptați ca tiranul să fie restabilit în puterea sa, aruncați o privire asupra exceselor de despotism pe care le va produce în curând căderea tiranilor noștri actuali.

Este sigur că tiranul va arde pentru a restabili nobilimea, dar nu va restabili nici înalții clerici, nici haina, două bariere redutabile care i-au limitat autoritatea. Atâta timp cât trezoreria publică, pentru care are cheile, va fi umplută din vânzarea de bunuri naționale și atâta timp cât încrederea în banii de hârtie nu va fi distrusă, Louis Capet va avea în plata sa o armată nenumărată de sateliți formată a tuturor delapidatorilor, informatorilor și gâfâiilor gata să se vândă, precum și a tuturor intrigenților gelosi să-și împărtășească puterea. Aceștia vor susține, pentru un anumit timp, regula sa tiranică. Dar de îndată ce resursele sale sunt epuizate - și timpul pentru aceasta nu este îndepărtat - un faliment rușinos îi va pierde pe toți creditorii statului, care se vor alătura masei oprimaților.În curând, taxele oneroase care vor împovăra cetățenii pentru a satisface sateliții rămași vor respinge meșteșugarii, negustorii și cultivatorii, care vor spori partidul cetățenilor oprimați și denudați cu o masă de nemulțumiți.

4. Execuția lui Ludovic al XVI-lea este unul dintre acele evenimente memorabile care marchează o epocă în istoria națiunilor. Va avea o influență prodigioasă asupra soartei despotilor din Europa și asupra acelor popoare care nu și-au rupt încă lanțurile.