3. /28 SEPTEMBRIE 2021 - RELIGIE ORTODOXĂ

+) Sf Cuv Hariton Mărturisitorul; Sf Proroc Baruh; Sf Cuv Neofit Zăvorâtul din Cipru

Cuviosul Hariton Mărturisitorul († 274) s-a născut în orașul Licaonia – Asia Mică. A fost prins în timpul împăratului Aurelian (270-275), supus supliciilor și întemnițat. Abia după moartea împăratului Cuviosul Hariton și-a redobândit libertatea. Retrăgându-se în pustie, aici este prins de către tâlhari, din mâna cărora scapă în mod miraculos. În timp ce tâlharii beau vin, ei mor otrăviți de șarpele care intrase în vasul în care se afla vinul. Cu aurul pe care Cuviosul Hariton îl găsește în peștera tâlharilor, face o biserică chiar din acea peșteră, iar mai târziu întemeiază o mănăstire. Lăsând stareț aici pe unul dintre călugări, s-a retras în sihăstrie, însă alți călugări și credincioși au venit la el, întemeind astfel alte două mănăstiri. În cele din urmă s-a retras pe o stâncă înaltă, iar când a simțit că i se apropie sfârșitul s-a întors la prima mănăstire unde a murit.

Sfântul Prooroc Baruh († 583 î. Hr.)

Era fiul lui Neria și provenea dintr-o familie însemnată din regatul Iuda. A fost ucenicul și prietenul Proorocului Ieremia (a proorocit înainte și după începutul robiei babilonice: 629-585 î.H.). În anul 605, Proorocul Ieremia a trimis pe Baruh cu o scrisoare la Ierusalim prin care vestea pedepsele ce urmau să vină asupra iudeilor și robia babilonică. Baruh și Ieremia au fost întemnițați până după cucerirea Ierusalimului. Nabucodonosor le-a dat voie să rămână în Sfânta Cetate. Aici Ieremia a scris ‘Plângerile’ sale, iar după răscoala lui Godolia este dus în Egipt, unde a murit. Baruh este luat ca și rob și dus în Babilon, unde continuă să le vestească iudeilor împlinirea marilor promisiuni, eliberarea din robie, refacerea Ierusalimului și întâlnirea tuturor în templul Domnului (Baruh IV, 4-6; IV, 36-37; V, 1-3).

În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecatii si marturisind cu îndrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa sfârsitul împaratuluilui Aurelian (270-276), scapând sfântul, s-a dus în pustiu, unde a cazut între tâlhari, care prinzându-l si legându-l, a scapat de dânsii într-acest chip: venind un sarpe si intrând în vasul în care tineau tâlharii vin, si-a varsat otrava în vin, din care bând ei, toti au murit. Iar sfântul, facând pestera biserica si adunând multime de calugari, a facut mânastire, scotând dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratându-se lecuitor de orice boala; iar la adânci batrâneti a adormit întru Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Baruh.

Adevarata oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, când acesta plângea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si în timpul cât a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se închisese într-o pestera si plângea înstrainarea lui Ieremia; si n-a iesit de acolo pâna la întoarcerea poporului. Iar când s-a întors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce vazusera Ieremia în uimire când era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un suflet în doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemna si îi adeverea pe amândoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre orânduiala întruparii lui Hristos, zicând: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lânga Dânsul” si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a îngropat pe Ieremia cu sârguinta, curând dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut si acesta.

Sf Cuv Neofit Zăvorâtul din Cipru

Viaţa Sfântului Neofit Zăvorâtul din Pafos, insula Cipru

Pentru Cipru, Sfântul Neofit Zăvorâtul constituie unul din cele mai importante elemente ale identității grecești și creștine a insulei. Este o verigă care leagă generațiile următoare cu vestita împărăție grecească bizantină.

Sfântul Neofit Zăvorâtul în peșteră s-a născut la 1134 în Lefkara, din regiunea Larnaka din insula Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și nunta pe care i-o pregătiseră părinții lui și a plecat la Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi la poalele Pentadactilului cu scopul de a deveni monah, deoarece a văzut deșertăciunea lumii acesteia. La mănăstirea Sfântului Ioan a învățat literele, căci în momentul plecării era analfabet, a învățat să scrie și să citească singur și apoi a învățat pe de rost toată Psaltirea. La mănăstire l-au pus în ascultare la viile mănăstirii și apoi în ascultarea de eclesiarh și astfel intra în contact cu multă lume și acest lucru i-a displăcut. După șapte ani de ascultare la aceată mănăstire, s-a hotărât să plece în căutarea unui loc mai liniștit și a ales Sfintele Locuri, pe care le-a și vizitat, s-a închinat la Sfântul Mormânt, dar negăsind un loc potrivit pentru asceza pe care o dorea, s-a întors în Cipru, cu scopul de a se îmbarca într-o corabie pentru a se duce în muntele Latrous din Asia Mică. Dar în port are o ispită din care a înțeles că nu este voia lui Dumnezeu să părăsească insula Ciprului. Niște funcționari ai statului l-au luat drept răufăcător și l-au închis noaptea în temniță, confiscându-i bănuții pe care-i avea pregătiți pentru călătorie. A fost eliberat de niște cunoscuți și odată ieșit din temniță s-a îndreptat spre Melissobouno (Muntele albinelor), care se află la nord-vest de Pafos, a găsit o peșteră mică unde a rămas pentru 4 luni ca să se asigure că locul era liniștit. După ce s-a convins că locul nu era frecventat, s-a stabilit definitiv în peșteră pe care a numit-o Enkleistra (adică zăvorniță) pe care o afierosește Sfintei Cruci. Mai târziu a mărit peștera și a despărțit-o în mai multe încăperi, în biserică, trapeză și chilie, încăperi pe care le-a pictat cu fresce minunate. Faima sfințeniei lui Neofit s-a răspândit în toate zonele Ciprului și închinători de pretutindeni veneau la Enkleistra sfântului. Sfântul nu a plecat niciodată din peștera lui, iar când închinătorii s-au înmulțit, s-a mutat într-o peșteră de mai sus și de acolo sfătuia pe credincioși. În ciuda faptului că nu și-a părăsit peștera, avea o imagine completă a evenimentelor epocii lui pe care le-a și descris în scrierile sale. Informațiile lui sunt exacte și semnifictive, ceea ce îl situează printre istoricii importanți ai vremii sale. Printre altele, ne informează despre căderea Ierusalimului în mâinile armatei lui Saladin, în 1187, deplânge căderea Constantinopolului sub franci în 1204, trăiește și suferă de pe urma tiranului Isaac Comnenul, și predarea Ciprului lui Richard Inimă de Leu, vânzarea Ciprului Naiților și Lousignan-ilor și începutul Francocrației în Cipru.

Adevărat anahoret și monah, model pentru toți monahii, Sfântul Neofit a trăit pentru 60 de ani întregi în peștera lui, unde a scris multe lucrări ermineutice la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru corecta funcționare a mănăstirilor, lucrări istorice, panegyrice sau cuvinte de laudă la sfinți în care se regăsesc biografiile unor sfinți cunoscuți și mai puțin cunoscuți sau chiar cu totul necunoscuți ai Ciprului, fiind astfel o sursă aghiografică importantă, slujbe pentru pomenirea sfinților, cateheze pentru monahi și multe altele. Sfântul a părăsit viața aceasta la bătrâneți adânci pe 12 Aprilie 1219. Mai înainte de adormirea lui a organizat Encleistra și a pus temeliile bisericii închinate Adormirii Maicii Domnului, care există până astăzi.

Pe 28 Septembrie 1750 a fost aflat în chip minunat mormântul sfântului care fusese uitat cu trecerea timpului și s-a făcut mutarea moaștelor lui. În această zi, adică 28 septembrie se face mare prăznuire a sfântului în Mănăstirea lui, care astăzi este una din cele patru mănăstiri stavropighii din Cipru. O altă adunare pentru cinstirea Sfântului are loc pe 24 Ianuarie în amintirea minunii din 1198 când a fost salvat în chip minunat după ce căzuse de pe pisc în timp ce tăia în piatră ca să zidească peștera de sus. Mai cu seamă sfântul ținea această sărbătoare și a alcătuit și o slujbă pentru ea.

Mănăstirea Sfântului Neofit a oferit neprețuite slujiri elenismului cipriot. În anii grei ai ocupației străine a oferit sprijin material și duhovnicesc poporului din Pafos. Mare a fost și contribuția ei la lupta de eliberare. Dincolo de participarea activă a părinților mănăstirii în luptă, mănăstirea a găzduit și ocrotit pe luptători și a furnizat cele necesare grupurilor de luptători care erau implicați în luptele care se duceau în zonă.

Pentru Cipru, Sfântul Neofit Zăvorâtul constituie unul din cele mai importante elemente ale identității grecești și creștine a insulei. Este o verigă care leagă generațiile următoare cu vestita împărăție grecească bizantină. 

La Editura Doxologia a început, cu binecuvântările Preasfințitului Episcop și stareț al mănăstirii Sfântului Neofit, care a avut bunăvoința de a ne acorda drepturile de autor, traducerea și editarea operei complete a acestui important Sfânt al Bisericii ortodoxe cipriote din perioada bizantină, din care prezentăm câteva fragmente, însoțite de imagini cu pictura din peștera Sfântului.

Viața Sfântului Neofit Zăvorâtul este accesibilă și în format tipărit, fiind scrisă de Gheronda Iosif Vatopedinul, apărută la Editura Doxologia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.