9. /29 OCTOMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
AUGUSTIN BENA
Augustin Bena (n. 20 octombrie 1880, Pianu de Jos, Alba – d. 1962 Cluj) a fost un compozitor, profesor, dirijor, preot, mare animator al vieții cultural-teatral-muzicale din Transilvania.
Casa memorială, Strada Barbu Ștefănescu Delavrancea, nr. 2, Cluj-Napoca.
Urmași: Ardeleanu Luci (fiica lui Bena), Monica Cadaru (nepoatǎ), Liana Nica (nepoată-decedată), Ondina Cadaru (strănepoată), Cristian Nica (strănepot), Ciocan Patrick (stră-strănepot),
Verișor primar: Lucian Blaga.
Verișor de gradul 2 : Octavian Goga
Studii[modificare | modificare sursă]
A urmat primele patru clase la gimnaziul german din Sebeș, continuate la Blaj, Brașov și Năsăud, unde a obținut bacalaureatul în anul 1900, devenind cunoscut ca dirijor al corului elevilor cu care a interpretat, printre altele, ”Canțoneta italiană”, compoziție proprie pentru cor bărbătesc pe versuri de Vasile Alecsandri, prima sa lucrare executată în public și în calitate de dirijor.[1]
În anii 1900-1903 a studiat teologia la Sibiu cu licența preot nehirotonisit încă. Cu o bursă de trei ani a Mitropoliei din Sibiu în 1903 s-a înscris, prin concurs, la Academia Regală de Muzică din Berlin - Charlottenburg (Akademische Hochschule für Musik), unde a studiat compoziția cu Max Bruch, al cărui elev favorit a devenit.
După absolvire, în 1905 s-a înscris la Conservatorul din București, pentru studiul muzicii românești sub îndrumarea lui Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi.
Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]
De la București a revenit la Sibiu, ca profesor de muzică și cântare ajutător (suplinitor) la Teologia din Sibiu, apoi profesor la Școala de Fete a Astrei, Școala de Gospodărie, directorul Uniunii de Cântări din Sibiu și Econom la Teologia din Sibiu.
În 1909 a devenit profesor de muzică și cântări și profesor de religie la Gimnaziul fundațional grăniceresc din Năsăud, actualul liceu George Coșbuc.
În 1910 și-a dat definitivatul ca profesor de muzică la conservatorul din Budapesta.
Întors la Năsăud, a avut o bogată activitate componistică, dirijorală, didactică. A înființat la Năsăud primul teatru stabil din Transilvania.
În 1911, după ce s-a căsătorit, a fost hirotonisit la Mitropolia din Sibiu, preot la Parohia ortodoxă din Năsăud.
În Primul Război Mondial (1916-1918) a fost mobilizat ca preot militar cu grad de căpitan în armata Austro-Ungară și a căzut prizonier în Polonia pe frontul rusesc.
După unirea de la 1 decembrie 1918, Augustin Bena a fost unul din titularii cursurilor pentru pregătirea profesorilor de muzică din Ardeal, în vara anilor 1919 și 1920 la Conservatorul din Cluj, unde fusese numit profesor la catedra de teorie, solfegii, armonie si dirijat. [1]
În 1924 a obținut la Cluj titlul de Doctor în Filozofie și Litere cu teza „Limba română la sașii din Ardeal”[2] (publicată ulterior în limba germană în revista Klingsor nr 3 (1926), cu titlul Die rumänische Sprache bei den Siebenbürger Sachsen[3]) iar în anii 1925-1931-1941 a fost întâi directorul, apoi rectorul Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj și la Timișoara în refugiu.
În paralel, din 1929 a fost inspector al învățământului muzical secundar din Transilvania, apoi din întreaga țară.
A decedat in 1962 la Cluj.
Activitatea componistică[modificare | modificare sursă]
Activitatea componistica a lui Augustin Bena a cuprins peste 200 de piese din genuri muzicale variate: corale, piese religioase, muzică vocala, muzica de operă, muzica de cameră, muzica simfonică, lucrări didactice. De asemenea, a tradus, prelucrat și transcris diverse partituri de Giovanni Pierluigi da Palestrina, Johann Sebastian Bach, Christoph Willibald Gluck, Bedřich Smetana și Piotr Ilici Ceaikovski.[1] În plan componistic a continuat orientarea estetică a lui Iacob Mureșianu, fixând astfel reperele unui clasicism al istoriei muzicii ardelene.[4]
Prima sa compoziție care a rezistat timpului, a fost „Romanța pentru vioară și pian”, lansată în anul 1899. În aceeași perioadă a compus și „Serenada pentru cor bărbătesc”.
În anii următori a compus cântecele „Ciobanul” pentru cor mixt, „Mândruța” pentru orchestră și cor mixt, „Flori de nufăr” pentru cor mixt pe versuri de Alecsandri, „Imn religios” pentru cor bărbatesc. Toate aceste compoziții au fost incluse în programul unor concerte.
În timp ce a studiat la Berlin a compus și corurile „La fântână”, „Mori mandro” pentru cor mixt și romanța „Zboară-al nopții negru flutur" publicată în 1905.
La Năsăud a compus „Furtună pe mare” pentru cor și orchestră
Principalele sale lucrări religioase au fost:[5]
- „Liturghia I-a în Fa-major pentru cor mixt” (1912);
- „Liturghia a II-a pentru cor de voci egale” (1914);
- „Liturghia a III-a pentru voci egale” (1938, în „Repertoriu coral” - Timișoara).
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Tratatul de teoria muzicii, prima lucrare didactică în muzicologia românească, definitivată în anul 1921 apoi tipărită în două ediții, în 1923 și 1925.
- Curs practic de dirijat coral, Editura Muzicală, 1958.
Distincții[modificare | modificare sursă]
Pentru meritele sale didactice si componistice a fost decorat cu[1]
- Ordinul Coroana României, în grad de cavaler
și a primit distincția
- Răsplata muncii pentru școală și cultură.
MARCEL DRAGOMIR
| Marcel Dragomir | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (70 de ani) |
| Ocupație | compozitor |
Modifică date / text  | |
Marcel Dragomir (n. 30 octombrie 1944, Câmpina – d. 9 martie 2015, București[1]) a fost un compozitor și interpret român de muzică ușoară.
Angela Similea - Melodii compuse de Marcel Dragomir
Angela Similea si Marcel Dragomir - Poveste de suflet
Angela Similea - Atentie, se canta! - editie dedicata lui Marcel Dragomir
MONA
A ROȘOGA
Mona Rosoga s-a nascut pe 29 octombrie 1965. Mona Rosoga este castigatoare a premiului I la Cerbul de Aur 1994 Brasov, Romania.
Cerbul de Aur 1994 - Mona Rosoga
Mona Rosoga - Cum ai vrea sa fiu ca sa ramai cu mine
Mona Rosoga - Oare de ce
DOINA ȘI ION ALDEA TEODOROVICI
| Doina Aldea-Teodorovici | |
 Doina și Ion Aldea-Teodorovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 15 noiembrie 1958 Chișinău, RSS Moldovenească |
| Decedată | (33 de ani) București, România |
| Înmormântată | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cauza decesului | Accident rutier |
| Părinți | Eugenia și Gheorghe Marin |
| Căsătorită cu | Ion Aldea-Teodorovici |
| Copii | Cristofor Aldea-Teodorovici |
| Cetățenie |  România Moldova |
| Religie | Creștină ortodoxă |
| Ocupație | Cântăreață, traducătoare, dansatoare, |
| Activitate | |
| Descoperirea cadavrului | ora 2:30, UTC+2 |
| Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova |
| Ani de activitate | 1981-1992 |
| Organizație | Universitatea Pedagogică de Stat Ion Creangă din Chișinău |
| Lucrări remarcabile | Maluri de Prut, Suveranitate, Eminescu, Trei Culori |
| Cunoscută pentru | Mișcarea de eliberare națională Mișcarea de reunificare a României cu Republica Moldova |
| Premii | Artistă Emerită a Republicii Moldova Ordinul Republicii - decorată Post Mortem, 1993 |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Doina Aldea-Teodorovici (n. , Chișinău, RSS Moldovenească, URSS – d. , Coșereni, Ialomița, România) a fost o cântăreață din Republica Moldova. A fost căsătorită cu Ion Aldea-Teodorovici, cu care a format un duet, începând din 1981.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Doina Marin s-a născut pe 15 noiembrie 1958, în orașul Chișinău, în familia intelectualilor Eugenia și Gheorghe Marin. Tatăl său a fost scriitor și jurnalist, iar mama – profesoară de limbă și literatură română, director adjunct la școala nr.1 din Chișinău (azi Liceul Teoretic Român-Francez „Gheorghe Asachi”). Talentul artistic al Doinei s-a manifestat încă din copilărie. Astfel, începând cu vârsta de 6 ani și până în clasa a 8-a, Doina participă la dublarea filmelor în română la Studioul "Moldova-Film". Concomitent studiază muzica în particular. De la vârsta de 14 ani ani activează în ansamblul "Moldoveneasca" cu care întreprinde turnee în toate republicile unionale, dar și în Mongolia, Algeria, Germania, Cipru, la festivalul tineretului din Cuba. În 1975 a absolvit școala nr.1 româno-franceză din Chișinău și tot în acest an, împreună cu Iuri Nikolaev, a fost moderatoare la emisiunea „Șire krug”. În 1979 absolvește Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Filologie, specialitatea limba și literatura română.[1] Din 1979 până în 1988 a lucrat în calitate de profesoară de literatură universală la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.
În anul 1981 se căsătorește cu Ion Aldea-Teodorovici. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici.
Din 1982, Doina își descoperă o altă latură a talentului său, cea de interpretă de estradă. Din acest an, ea este nedespărțită atât în viață, cât și pe scenă, de compozitorul și interpretul Ion Aldea-Teodorovici.
În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural, la școala pentru tinerii savanți, care a avut loc la Vadul lui Vodă alături de poetul Grigore Vieru[2]
În 1988 a fost profesoară de literatură universală la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. A fost solistă a formației „DIATE”. În 1989-1990, împreună cu Ion au susținut spectacole în toate orașele și prin satele Moldovei, dar în România: la București, Cluj-Napoca, Brașov, Suceava, Iași, Botoșani, Focșani, Bârlad ș.a.
În anul 1991, împreună cu soțul său, câștigă premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia – 91”. În 1992 a fost protagonista filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele” și în același an, împreună cu Ion este diplomată la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov.
Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere națională a poporului, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt "Suveranitate", "Sfântă ni-i casa", "Mănăstirea Căpriana" și altele, cântăreața Doina Aldea-Teodorovici devenise un simbol al Moldovei. În mai 1992, împreună cu Ion și poeții Grigore Vieru, Adrian Păunescu și Andrei Păunescu, a cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, iar mai târziu, pe parcursul anului 1992, i s-a conferit titlu de Artistă Emerită a Republicii Moldova. În noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992, Doina și Ion au murit într-un accident tragic.
În 1993, Doinei Aldea-Teodorovici i se acordă Ordinul Republicii, post-mortem.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Doina Aldea-Teodorovici a decedat împreună cu soțul său, în urma unui accident rutier de pe șoseaua DN2 în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Era însărcinată și aștepta o fetiță.
Accidentul a avut loc la orele 02:15 cu o mașină de marca Opel 0905 MBC, condusă de cetățeanul ucrainean Alexandr Ceakaunov, în vârstă de 33 de ani. Atât șoferul, cât și cel de-al patrulea pasager, care se afla în față, Vasilii Koudalb, 38 de ani, au scăpat cu viață. Potrivit presei românești, din mașină au fost extrase cu mare greutate trei corpuri însângerate. Două automobile i-au transportat pe Vasilii Koudalb și Alexandr Chakaunov la Spitalul din Urziceni. La 02:30 o autosanitară a preluat-o pe Doina Aldea-Teodorovici, aflată în comă. Salvarea s-a îndreptat cu toată viteza spre București. Pe drum, Doina și-a recăpătat un moment cunoștința. A strigat de câteva ori "Au, mă doare tot corpul", apoi a decedat. Corpul neînsuflețit a lui Ion Aldea-Teodorovici, a fost recuperat cu mare greutate. A fost nevoie ca poliția să taie cu flacăra autogenă automobilul distrus, reușind să elibereze trupul abia la ora 7:00.
Ion și Doina Aldea-Teodorovici au lăsat în urmă un copil orfan de numai 10 ani, Cristofor, care a continuat activitatea muzicală a părinților.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Albumul „Clopotul Învierii”
- Maluri de Prut
- Suveranitate
- Eminescu,
- Trei Culori
- Bucurați-vă prieteni
- Iartă-mă
- Limba română
- Pentru ea (Lacrima limbii noastre)
- Sărut femeie mâna ta (Sfântă ni-i casa)
- Reaprindeți candela...
- Focul din vatră
- Imensitate
- Clopotul Învierii
- Răsai
- Două lacrimi gemene
- Indiferența
- Tu cauți o inimă simplă
- Un nume pe zapadă
- Floare dulce de tei
- O serenadă
- Albumul ”Două vieți și o dragoste”
- Balada familială
- Fuga
- Don Juan
- Copilul din leagăn
- La restaurant
- Bucurați-vă
- Comment ca va
- Nu te-ai priceput
- Carnaval
- Pace lumii
- Ia-mă cu tine
- Hai, hai
- Spuneți-mi vă rog
- Ninge
- Ce farmece
- Vârsta dragostei
- Un telefon
- Spectatorii
- O umbrelă
| Ion Aldea-Teodorovici | |
Timbru din Republica Moldova cu Doina și Ion Aldea-Teodorovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Leova, URSS |
| Decedat | (38 de ani) Coșereni, Ialomița, România |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cauza decesului | accident rutier[*] |
| Părinți | Cristofor Teodorovici Maria Aldea |
| Frați și surori | Petre Teodorovici |
| Căsătorit cu | Doina Aldea Teodorovici |
| Copii | Cristofor Aldea-Teodorovici |
| Cetățenie |  URSS Moldova România |
| Etnie | români |
| Religie | creștin ortodox |
| Ocupație | Compozitor, Cântăreț |
| Activitate | |
| Descoperirea cadavrului | ora 2:30, UTC+2 |
| Alma mater | Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice |
| Ani de activitate | 1975-1992 |
| Lucrări remarcabile | Maluri de Prut, Suveranitate, Eminescu, Trei Culori |
| Cunoscut pentru | Mișcarea de eliberare națională Mișcarea de reunificare a României cu Republica Moldova |
| Partid politic | Frontul Popular din Moldova |
| Premii | Artist Emerit al Republicii Moldova Ordinul Republicii - decorat Post Mortem, 1993 |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Ion Aldea-Teodorovici (n. , Leova, URSS – d. , Coșereni, Ialomița, România) a fost compozitor și cântăreț din Republica Moldova.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Ion Aldea-Teodorovici s-a născut la 7 aprilie 1954, de Buna Vestire, în orașul Leova, RSS Moldovenească. Tatăl său, Cristofor Teodorovici, a fost preot, dar, în perioada de ocupație sovietică a fost nevoit să se retragă din biserică.[1] Mama sa, Maria Aldea, a fost moașă. Ion a fost cel mai mic dintre cei trei copii din familie, ceilalți doi frați fiind Adrian (care era de la o altă mamă) și Petre.[2] Câțiva ani, tatăl său a fost solist în Capela corală „Doina”, apoi, căsătorindu-se cu Maria Aldea, se întoarce acasă, în Leova, unde lucrează ca profesor de muzică și conduce corul Școlii moldovenești nr. 2 din localitate. De la tatăl său, Ion a moștenit dragostea față de muzica sacră, care l-a inspirat în piesele pe care avea să le scrie mai târziu. Și tot la îndemnul tatălui, la vârsta de cinci ani, a început să studieze vioara și pianul. Fratele său, Petre Teodorovici, devenit și el compozitor, a crescut mai mult în casa bunicilor, iar Ion a fost mai mult „băiatul tatei”. Dar, ca și fiul său Cristi, la numai zece ani, Ion a rămas fără tată.
În 1961 mama sa îl aduce la Chișinău, la Școala de Muzică „Eugeniu Coca” (astăzi Liceul de Muzică „Ciprian Porumbescu”), unde Ion studiază clarinetul, până în 1969, când se înscrie la "Școala medie de muzică" din Tiraspol, unde studiază saxofonul și pe care o absolvește în 1973. Este înrolat în armata sovietică în orașul Zaporojie, RSS Ucraineană; aici, tânărul artist devine artilerist. L-a salvat de manevrele militare un general ucrainean, mare amator de jazz-band care, într-o zi, a ascultat întâmplător, la radio, în cadrul emisiunii pentru ostași, cântecul „Crede-mă, iubire”, intepretat de Sofia Rotaru și semnat de tânărul compozitor Ion Aldea-Teodorovici.
Din 1975 și până în 1981, când devine student la Facultatea de compoziție și pedagogie a Conservatorului "G. Musicescu" din Chișinău, activează în cadrul formației de muzică ușoară „Contemporanul” condusă de compozitorul Mihai Dolgan. Aici se produce în calitate de instrumentist, compozitor și solist. Tot în acești ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului.
În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student la Conservatorul „Gavtiil Musicescu” din Chișinău, Facultatea Compoziție.
În anul 1985 participă, ca parte a programului cultural, la școala pentru tinerii savanți, care a avut loc la Vadul lui Vodă alături de poetul Grigore Vieru[3] În perioada 1982-1992 își desfășoară activitatea interpretativă și creatoare în duet cu soția sa. Fiind respins la Radio și Televiziune, Ion ia chitara în brațe și pornește împreună cu Doina să cutreiere satele Moldovei. În anul 1986 înființează formația „Telefon”, apoi „DIATE”. În 1987 activează la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău. În 1989 i se conferă titlul onorific Artist Emerit din Moldova. A scris muzică simfonică, de cameră, cântece pentru copii, pentru filme, pentru spectacole dramatice. Când era mai trist, scria muzică sacră.
Împreună cu soția sa a militat pentru re-unirea Basarabiei cu România. A optat pentru revenirea la limba română și grafia latină. Soții Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt primii care în anii 90' au cântat despre limba română, Eminescu[4].
Interpret al Independenței[modificare | modificare sursă]
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: "Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre".
În mai 1992, împreună cu poeții Grigore Vieru și Adrian Păunescu, au cântat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru, pentru a le ridica moralul. S-au aflat la o distanță de circa 300 de metri de tancurile și lunetele inamicilor.
Decesul[modificare | modificare sursă]
În noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30, mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București, România. În mașină se aflau patru persoane, șoferul și însoțitorul au scăpat fără nici o zgârietură în timp ce Ion și Doina, aflați pe bancheta din spate, au fost striviți între greutatea mașinii și copacii de pe marginea drumului. Moartea celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională.
Funeralii naționale[modificare | modificare sursă]
 | Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central din Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței. Ziarul "Moldova Suverană", 5 noiembrie 1992: "Marți, 3 noiembrie, întreaga Republică Moldova și-a luat rămas bun de la Doina și Ion Aldea-Teodorovici care, în scurta lor viață pământească, au devenit un simbol al cântecului de libertate și a celor mai sacre aspirații ale românilor din stânga Prutului. La ora 10.30. Spre Opera Națională din Chișinău, în a cărei incintă au fost aștezate sicriile, se revarsă mulțime de lume pentru ultima întâlnire cu renumiții și îndrăgiții artiști. La 12.30 sicriile sunt scoase și purtate prin marea de oameni. Înregistrarea pe banda magnetică, răsună vocea Doinei și a lui Ion Aldea-Teodorovici. în nenumărate acorduri ale cântecului "Suveranitate", interpretat de ei acum doi ani în chiar această Piață sunt purtate pe umeri spre Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău. Cei doi neîntrecuți cântăreți, Doina și Ion, nedespărțiți în moarte ca și în viață, au rămas să-și doarmă somnul de veci alături, lângă biserica vechiului cimitir al Chișinăului.
Opera[modificare | modificare sursă]
Ion Aldea-Teodorovici a scris peste 300 de cântece patriotice, lirice și pentru copii.
Ediții muzicale[modificare | modificare sursă]
- «Ochii tăi, Moldovă». Culegere de muzică folc. Chișinău, ed. "Literatura Artistică", 1982.
Discografie[modificare | modificare sursă]
|
|
Muzică pentru filme[modificare | modificare sursă]
- "Iona"
- "Disidentul"
- "Ce te legeni, codrule"
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- ”Aventurile celor 4 gemeni” - regia lui Victor Ignat la Teatrul ”Luceafărul” din Chisinau
- "Fântână Anghelinei" - dram. A. Burac, Teatrul găgăuz din Ciadâr-Lunga
- "Dragă, consăteanule" - dram. Gh. Malarciuc
- "Abecedarul" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- "Tata" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- "Pomul vietii" - dram. D. Matcovschi, în regia lui Veniamin Apostol, Teatrul Național ”A.S. Puskin”
- ”Casa Nebunului” de Tudor Popescu, în regia lui Victor Ignat, Teatrul ”B.P. Hasdeu” din Cahul
A scris muzică instrumentală, "Rapsodie"; variații pentru pian, cvintet pentru coarde.
Doina şi Ion Aldea Teodorovici - Eminescu
Doina & Ion Aldea Teodorovici - Colaj
MIHAI CONSTANTINESCU
| Mihai Constantinescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (73 de ani)[1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Ghencea |
| Cauza decesului | cauze naturale (stop cardio-respirator[2]) |
| Căsătorit cu | Simona Secrier[*] |
| Cetățenie | România |
| Etnie | români |
| Ocupație | cântăreț textier[*] compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică ușoară |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 1964 - 2019 |
| Case de discuri | Electrecord |
| Premii | Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler[*] |
| Modifică date / text | |
Mihai Constantinescu (n. , București, România – d. ,[1] București, România) a fost un cântăreț[3][4] român de muzică ușoară. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București în anul 1973. În anul 1972, termină Școala Populară de Artă, clasa Florica Orăscu. Mihai Constantinescu face parte din corul de copii al Radiodifuziunii, iar în anul 1964 intră în grupul Mondial. În această perioadă încep să-i apară primele piese. Lansează piesa «Păpușa».
Mihai Constantinescu mai cânta cu Modern Group, trupa lui Petre Magdin. Primele înregistrări sunt făcute la solicitarea lui Titus Munteanu din repertoriul francez. Titus Munteanu îl remarcă la una din audițiile organizate de clasa Floricăi Orăscu.
Apariții și activitatea muzicală
Mihai Constantinescu face parte din trio-ul lansat de Titus Munteanu din care mai fac parte Olimpia Panciu și Marius Țeicu. În anul 1999 editează în format single «Iubiți și câinii vagabonzi» În anul 2003, unul din albumele de pe dublul CD al Anastasiei Lazariuc cuprinde piese scrise de Mihai Constantinescu.
A efectuat turnee în toate țările ex-socialiste, în Germania, în SUA și în câteva state din vestul Europei. În 2002, luna mai, primește Diploma de Onoare în cadrul Galei Muzicii Ușoare «O zi printre stele» din partea Ministerului Culturii și Cultelor. În 2002, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România îi editează un caiet de cântece selectate din șlagărele lansate în trei decenii.
Premii
În anul 1975, a obținut premiul al III-lea la Festivalul Șlagărelor de la Dresda cu piesa «Am visat» interpretată de Corina Chiriac.
În anul 1981, obține premiul I la emisiunea-concurs «Șlagăre în devenire» cu piesa «I.E.F.S ura!».
Mihai Constantinescu a fost decorat post-mortem de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.[5]
Discografie
- 1974 - «Iubiți-ne că sîntem flori / De unde vii? / Penița / Sora mea cea mică» (EP - Electrecord)
- 1979 - «Olimpia Panciu - Mihai Constantinescu» (EP - Electrecord)
- 1972 - «Marius, Olimpia, Mihai», împreună cu Marius Țeicu și Olimpia Panciu (Album - Electrecord)
- 1972 - «Un zîmbet și o floare» (Album - Electrecord)
- 1978 - «O floare» (Album - Electrecord)
- 1980 - «Mihai Constantinescu» (Album - Electrecord)
- 1982 - «Speranță și vis» (Album - Electrecord)
- 1983 - «Hei, copilărie» (Album - Electrecord)
- 1985 - «Mihai Constantinescu» (Album - Electrecord)
- 1986 - «Te caut mereu» (Album - Electrecord)
- 1987 - «Sus în deal» (Album - Electrecord)[4]
- 1987 - «Sînt un om obișnuit» (Album - Electrecord)
- 1989 - «Cîntă iubire» (Album - Electrecord)
- 1991 - «La est și vest de Prut», împreună cu Anastasia Lazariuc (Album - Electrecord)
- 1993 - «Adio tristețe», împreună cu Anastasia Lazariuc (Album - Electrecord)
- 1994 - «Maria» (Album - Electrecord)
- 1994 - «Cine știe» (Album - Electrecord)
- 1996 - «Anotimpurile» (Album)
- 1999 - «O lume minunată» (Album)[4]
- 2000 - «Samba, samba» (Album)
- 2010 - «Parte din viața mea» 4 CD Box (Compilație)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu