5. /4 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
Pe 4 Noiembrie 2021 familia DICU Octavian Florinel și Sanda Elena sărbătorește on line 49 de ani de la cununia religioasă oficiată la Biserica Sf Elefterie din București.
BORIS PETROFF
Poze (2)
Toate pozele »
Biografie
Nascut la 4 noiembrie 1939 in Bucuresti face primele clase la scoala din cartierul Ion Creanga apoi clasele V-VII la scoala Colentina. Pleaca la Galati si termina Liceul militar de marina in 1956. Intra la Scoala Militara Superioara de marina si trece in rezerva in 1958 cu gradul de sublocotenent. 1960 este anul in care isi incepe studiile la Institutul de arta teatrala si cinematografica "I.L.Caragiale"pe care le termina in 1964 cind este angajat la Teatrul de stat Oradea.
Din 1966 pina in 1974 face parte din trupa Teatrului Tineretului din Piatra Neamt. Vine apoi in Bucuresti si pina in 2009 joaca pe scenele teatrelor "Ion Creanga,"Nottara"si Teatrul evreiesc de stat. Se retrage in Moroieni-Dimbovita unde mai colaboreaza cu Teatrul "Tony Bulandra" din Targoviste.
Costandina (1977) (Teatru Tv)
Pretioasele Ridicole (1973) (Teatru)
ADRIAN SITARU
| Adrian Sitaru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (49 de ani)  Deva, Hunedoara, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de film monteur[*] scenarist regizor[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Adrian Sitaru (n. , Deva, Hunedoara, România) este un cineast român născut în 1971 la Deva, autor de scurt-metraje și filme pentru televiziune, dintre care cel mai cunoscut, „Valuri” (2007) a fost răsplătit cu multiple premii.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Printre altele, a fost colaborator al lui Costa Gavras la realizarea filmului Amen. (2002). Primul sau lung-metraj, „Pescuit sportiv”, pentru care semnează scenariul și regia, a fost lansat în 2008, și selecționat la festivalele din Toronto, Palm Springs, Estoril și în competiția oficială a festivalului „Premiers Plans” din Angers (Franța), ediția 2009.
În 2010, scurt-metrajul "Colivia" a fost decernat cu premiul serviciului german de schimburi academice (DAAD) în cadrul celei de-a șaizecea ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (Berlinale). Pelicula face parte dintr-un proiect de lung-metraj intitulat "Domestic".
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Lungmetraj[modificare | modificare sursă]
- Fixeur (2016)[1]
- Ilegitim (2016)
- În aceeași grădină (2016) - omnibus; cu Ali Asgari, Alexandre Rockwell, Rolf De Heer, Gurvinder Singh, Chema García Ibarra, Roger Deutsch, Sergey Bodrov, Andrej Landin
- Domestic (2012)
- Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011)
- În derivă (2010) - serial TV
- Pescuit sportiv (2009)
- 5 succese mari pentru 5 filme mici (2008)
- În familie (2002) - serial TV
Scurtmetraj[modificare | modificare sursă]
- Excursie (2014)
- Artă (2014)
- Chefu' (2012)
- High Definition (2011)
- Pechinezul (2010)
- Colivia (2010)
- Lord (2009)
- Valuri (2007)
- A doua șansă (2006)
- Bolnavă de iubire (2006)
- Mincinoasa (2006)
- Prea târziu (2006)
- Răzbunarea (2006)
- Trezește-te (2006)
- Vreau să simt! (2006)
- A Very Bad Day (2004)
- About Biju (Despre Biju) (2004)
- Theodora’s Life (O zi din viața Teodorei, necenzurat!) (2004)
- Biju (2002)
- Fun Fan (2002)
- Ajun de Crăciun (2001)
- Ultimul sărut (2001)
- O zi de Paști (2000)
- The Kitchen Bug (2000)
- Săpunul (1999)
- Tom Waits (Tom Waits – Live in My Room) (1999)
Adrian Sitaru despre Fixeur
MARIA FILOTTI
| Maria Filotti | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | Batogu, Cireșu, Brăila, România |
| Decedată | (73 de ani) București, România |
| Cauza decesului | boală |
| Copii | Ion Filotti Cantacuzino |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | actriță actriță de film regizoare de teatru |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Muzică București |
| Ani de activitate | 1904-1955 |
| Modifică date / text | |
Maria Filotti (n. , Batogu, Cireșu, Brăila, România – d. , București, România) a fost o actriță și directoare de teatru din România. Jocul său a îmbinat forța temperamentală cu aprofundarea psihologică a rolului.
Viața[modificare | modificare sursă]
Viață timpurie[modificare | modificare sursă]
Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, "un sat așezat în șes, cam între gările Ianca și Dedulești, în apropierea răului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta." [1].
Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, "Școala secundară de fete", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul I.C. Massim, secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir".[2]:p. 304 Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înăscute ale Mariei Filotti.
Studii universitare[modificare | modificare sursă]
După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică.[3] La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena[4] și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. Din clipa aceea teatrul a prins-o în mrejele ei, după mărturiile artistei. În anul 1905 a făcut un alt turneu, cu Petre Sturdza - jucând în piesa lui Giacosa, Ca frunzele - și apoi cu Petre Liciu. Renunță la Facultatea de Drept. În anul 1906 dă examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. În primăvara aceluiași an, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Național din Iași, și semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va mută și cu ultimul an de studii la Facultatea de litere din Iași. Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa Frații - în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul - și piesa "Fântâna Blanduziei", care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-a dat pe scena Teatrului Național București, unde pășea pentru prima dată. Alexandru Davila, ca director al Teatrului Național, era și președintele comisiei. El o remarcă pe Maria și vrea să-i ofere un contract, dar Haralamb Lecca nu este de acord să rezilieze contractul spre binele ei, pentru a căpăta siguranță și încredere.
La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut " În lumea mare" de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din "Fântâna Blanduziei" , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din "Victimele legii", Germaine din "Banii" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din "Jucătorii de cărți", de H. Lecca, Thomry din "Martira", de Jean Richepin, Heriette din "Două orfeline", "Vijelia", de Bernstein, și Nelly Rosier din "Stafia bărbatului" [5].
În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemata la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan și Vidra" de Hasdeu.
A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când ... câte un om adevărat".
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București.
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București.
Artist Emerit[modificare | modificare sursă]
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actriței Maria Filotti i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[6]
Teatrul din Braila poarta numele Mariei Filotti din 1969.
Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino.
Roluri în teatru[modificare | modificare sursă]
- Gioconda din "Gioconda" de Gabriele D'Annunzio (stagiunea 1904 -1905)
- Silvia din "Suprema forță" de Haralamb Lecca ( 1904 - 1905, turneu)
- Nenela din "Ca frunzele" de Giuseppe Giacosa (1905 - 1906, turneu)
- Enriqueta din "Sângele spală" de José Echegaray (1905 -1906, turneu)
- Catherine de Septmonts din "În lumea mare" de Alexandru Dumas fiul (1906 - 1907, Iași)
- Berta din "Victimele legii" de Landray (1906 - 1907, Iași)
- Clara Tardini din "Jucătorii de cărți" Hatalamb Lecca (1906-1907, Iași)
- Henriette din "Cele două orfeline" de A. d'Ennery și Cormon (1906-1907, Iași)
- Germaine Lechat din "Banii (Les affaires sont les affaires)" (1906-1907, Iași)
- Nelly Rozier din "Stafia bărbatului" de M. Hennequin și Bilhaud (1906-1907, Iași)
- Thomry din "Martira" din Jean Richepin (1906-1907, Iași)
- Elena de Bréchebel din "Vijelia (La rafale)" de Henri Bernstein (1906-1907, Iași))
- Elissa din "Rahab" de Rudolf von Gottschall (1906-1907, Iași))
- Lady Milford din "Intrigă și iubire" de Friedrich Schiller (1906-1907, turneu)
- Maria din "Magda (Heimat)" de H. Sudermann (1906-1907, turneu)
- Toinetta din "Eva" de Richard Voss (1906-1907, turneu)
- Neera din "Fântâna Blanduziei" de Vasile Alecsandri (1907 - 1908, București)
- Vidra din "Răzvan și Vidra" de Hașdeu (1907-1908)
- Eglea din "Dragoste cu toane" de J. W. Goethe (1907-1908)
- Corina din "Ovidiu" de Alecsandi (1907 - 1908)
- Zoe din "O scrisoare pierdută" de Caragiale (1922 - 1923)
- Contesa Almaviva din "Nunta lui Figaro" de Beaumarchais (1922 - 1923)
- Hedda Gabler din "Hedda Gabler" de Henrik Ibsen
- regina Elisabeta din "Maria Stuart" de Schiller (1923 - 1924, Comp. Bulandra)
- Irina din "Pescărușul" de Cehov (1923 - 1924)
- Zoe din "Gaițele" de Alexandru Kirițescu (1949 -1950, Teatrul Național)
- Melania din "Egor Bullciov și alții" de Maxim Gorki (1950 -1951)
- Adela din "Citadela sfărâmată" de Horia Lovinescu (1954 - 1955)
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Independența României (1912) - o țărancă
- Pe valurile fericirii (1920) - film neterminat
- Visul unui nopți de iarnă (1946) - Natalia Panait
- Amintirea unei artiste (documentar)
Colecția Memorială “Maria Filotti”[modificare | modificare sursă]
La dorința artistei, locuința sa din București, aflată pe str. Vasile Pârvan nr.12, Sector 1, a fost transformată in muzeu și deschisă publicului în 1965, încercând să păstreze intactă atmosfera din timpul vieții artistei. Colecția Memorială Maria Filotti prezintă tablouri, fotografii, documente și obiecte personale din viața și cariera artistei. Sunt înfățișate momente și mari creații actoricești ale Mariei Filotti, de la debutul său la Iași până spre trecerea ei în neființă. O suită de documente se referă la teatrul inițiat de actriță.[7][8][9]
Maria Filotti în „Lupii și oile” de A. N. Ostrovski, 1956
TUDOR MUȘATESCU
| Tudor Mușatescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Câmpulung, Argeș, România |
| Decedat | (67 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor dramaturg poet umorist |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Modifică date / text | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Tudor Mușatescu (n. , Câmpulung, Argeș, România – d. , București, România) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.
Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru, dar succesul i-a fost adus de teatru.
La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori. [A se înțelege că a fost şi actor?!]
Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile "Titanic-Vals", "...escu" și melodrama "Visul unei nopți de iarnă", au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și „...escu” au fost ecranizate.
Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.
A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu. Fiul lui, Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.
Farsa „Birlic“[modificare | modificare sursă]
In 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic“ este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.
Opera[modificare | modificare sursă]
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Focurile de pe comori (1923)
- Panțarola (1928)
- Sosesc deseară (1931). Adaptată ca Sosesc de la Paris, un musical de comedie realizat de regizorul Cornel Popa. Personajul principal este Puiu, un tânăr student în drept la Sorbona, care se întoarce de la Paris în orașul său natal pentru a-i cere tatălui său 500.000 de lei pentru... „diverse”.[1]
- Titanic-Vals (1932)
- ...escu (1933)
- Visul unei nopți de iarnă (1937)
- Țara fericirii (1946)
- Madona (1947)
- Profesorul de franceză (1948)
- A murit Bubi (1948)[2]
- Geamandura (1950)
- Burtă Verde (1952)
- Trenurile mele
Scenete umoristice[modificare | modificare sursă]
- Titanic vals (1974)
Romane[modificare | modificare sursă]
- Mica publicitate (1935)
Schițe umoristice[modificare | modificare sursă]
- Nudul lui Gogu (1928)
- Ale vieții valuri (1932)
Aforisme[modificare | modificare sursă]
- Fiecare cu părerea lui (1970)
Versuri[modificare | modificare sursă]
- Vitrinele toamnei (1926)
Diverse[modificare | modificare sursă]
Cinci volume de Scrieri, în 1969 şi postum, în 1978.
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- D'Ennery & Cormon, O crimă celebră, București, 1942
- Molière, Căsătorie cu de-a sila, București, 1955
- Vladimir Maiakovski, Teatru, București, 1957 (în colaborare)
- Ciudomir, Bilete de favoare, București, 1965 (în colaborare cu Constanța Batalova)
- Ilf și Petrov, Opere, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Ion Mihail)
- Gustaw Morcinek, Cele șapte ceasornice ale groparului Joachim Rybka, București, 1968 (în colaborare cu Teodor Holban)
- Karel Capek, Teatru, București, 1968 (în colaborare)
Tudor Musatescu - Domnisoara Butterfly (1977)
Al optulea pacat (1981) - Tudor Musatescu
Titanic vals (1953) - Tudor Musatescu
MONI GHELERTER
| Moni Ghelerter | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Solomon Ghelerter |
| Născut | Iași, România |
| Decedat | (74 de ani) București, România |
| Părinți | Milo Ghelerter (fratele lui Leon Ghelerter) |
| Frați și surori | Felix Ghelerter |
| Căsătorit cu | Marcela Rusu |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | evreii din România[*] |
| Ocupație | actor jurnalist avocat regizor de teatru |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Ani de activitate | 1941 - 1975 |
| Lucrări remarcabile | „Celebrul 702” |
| Premii | 1. Maestru emerit al artei 2. Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a |
| Profesor pentru | Cezara Dafinescu |
| Modifică date / text | |
Moni Ghelerter (numele la naștere, Solomon Ghelerter [1], n. , Iași, România – d. , București, România) a fost un om de teatru român-evreu, regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și profesor de actorie la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Moni Ghelerter s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Milo Ghelerter, de meserie farmacist, era ziarist la Evenimentul. Prieten cu scriitorul Șalom Aleihem, Milo Ghelerter l-a găzduit la Iași în cursul vizitei acestuia în România în anul 1906. Milo Ghelerter era fratele cunoscutului Dr. Leon (Litman) Ghelerter, conducător al mișcării socialiste din România și medic, ctitor de spitale la Iași și București.
A urmat în orașul natal Conservatorul de Artă Dramatică, fiind elevul poetului și profesorului Mihai Codreanu, și Facultatea de Drept.[2] Și-a luat doctoratul în drept la Paris.[3] Apoi, timp de un deceniu, a practicat avocatura și ziaristica. A fost secretar de redacție la ziarul Le Moment din București și secretar al avocatului și scriitorului Demostene Botez.[2]
Primul contact cu lumea teatrului îl are la vârsta de opt ani, în anul 1913. Nepotul lui, arhitectul Lou Gelehrter, își amintește de povestea unchiului său, Moni:
- Aveam vreo 8 ani și am intrat în salonul de mode, (pălării) al mamei mele, salonul Hélène din Iași. Mama pleca în fiecare an la Paris și aducea cele mai elegante pălării pentru elegantele Iașiului din acele vremuri. În prăvălie se afla o frumoasă care discuta râzând cu mama. „Eu, dragă, nu port nimic pe dedesubt.” Domnișoara își ridică rochia lungă și se arătă goală în fața noastră. Era Elvira Popescu!
Moni Ghelerter și-a început ucenicia pe lângă regizorul Alexandru Finți, montând piesa Gema de Margaret Kennedy la Teatrul Barașeum din București, locul unde în timpul prigoanei fasciste antonesciene se adunaseră actorii și oamenii de teatru evrei, între care M. H. Maxy, Alexandru Finți și Beate Fredanov. Aici, întâi ca ajutor și apoi ca regizor, a pus în scenă mai multe de piese de teatru, care au avut succes.[3]
Debutul propriu-zis, ca regizor, a avut loc la 23 ianuarie 1946, cu premiera absolută a piesei Ultima oră de Mihail Sebastian, pe scena Teatrului Național din capitală,[2] unde a activat până la sfârșitul vieții sale, la 4 noiembrie 1979.
Moni Ghelerter a pus în scenă spectacole memorabile la multe teatre din București și din țară. Alături de actorul Radu Beligan și dramaturgul Alexandru Mirodan deschide în 1964, cu spectacolul „Celebrul 702”, porțile Teatrului de Comedie din București.
A primit titlul de maestru emerit al artei.[2]
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
Este înmormântat, alături de fratele său, Felix Ghelerter, la Cimitirul Filantropia din București. Monumentul funerar, realizat din travertin, a fost conceput de sculptorul Nicolae Roșu.
Viața particulară[modificare | modificare sursă]
Moni Ghelerter fost căsătorit pentru câțiva ani cu actrița Marcela Rusu, căsătorită ulterior cu liderul comunist Alexandru Bârlădeanu și mai târziu cu scriitorul Aurel Baranga.
Fratele lui Moni Ghelerter a fost Felix Ghelerter, care și-a continuat activitatea în domeniul cărții și după naționalizarea și desființarea în 1952 a editurii Forum, pe care a fondat-o. Cei doi frați, Moni și Felix, au fost legați strâns în viață, ca și în lumea de dincolo, mormintele celor doi se află unul lângă celălalt la Cimitirul Filantropia din București
Mărturii ale celor care l-au cunoscut[modificare | modificare sursă]
În romanul Obsesia, Geo Bogza îi face portretul:
- „Era un băiat cult și contemplativ... slab, palid, cu părul vâlvoi..., purta în toată făptura lui o veșnică stare de nervozitate... Avea ochi mari, exagerați, ca de o alarmă perpetuă, ca de o spaimă neprecisă.” (S. Galeriu)
La mormântul lui, Alexandru Mirodan a spus:
- „Avea, în contactul cu oamenii (și secolul) erupții verbale și explozii uluitoare; spectacolele lui erau epurate de tot ce este țipător iar orice pată de culoare cât de cât violentă pe decor sau costum îl oripila, făcându-l s-o excludă pe loc de pe scenă”. Și mai departe: „Nu era un "diplomat". Dimpotrivă. Își oferea luxul de a arunca vorbe de spirit, adeseori acide, așa cum alții, cu pretenții mai mici de la viață, își ofereau luxul unui automobil sau al unei calătorii în străinătate. Dacă s-ar fi născut cu un veac mai devreme – așa cum, poate, i s-ar fi potrivit – Moni Ghelerter ar fi strălucit, cu siguranță, în marile saloane alături de Proust sau Wilde, patronii lui întru rafinament și causticitate; pe scenă însa el știa, magistral, să stabilească cele mai bune relații între personaje și intuia, cum puțini din generația sa, actorul potrivit pentru rolul potrivit.”
Spectacolele realizate de Moni Ghelerter în ordine cronologică[modificare | modificare sursă]
- Frații Sanger, de Margaret Kennedy, premieră la 15.06.1941, la Teatrul Barașeum
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră absolută la 23.01.1946, la T.N.B.
- Unchiul Vanea, de Anton Cehov, premieră la 30.04.1946, la T.N.B.
- Frenezie, de Peyret Chappuis, premieră la 30.10.1946, la T.N.B.
- Nepotul din Giurgiu, de Alexandru Șahighian, premieră la 23.12.1946, la T.N.B.
- Nopțile mâniei, de Armand Salacrou, premieră la 20.09.1947, la T.N.B.
- Domnișoara, de Jacques Deval, premieră la 05.12.1947, la T.N.B.
- Romeo și Julieta, de William Shakespeare, premieră la 09.10.1948, la T.N.B.
- Confruntarea, de Seinin și Lev Tur, premieră la 13.02.1949, la T.N.B.
- Trei surori, de Anton Cehov, premieră la 27.01.1950, la T.N.B.
- Ziua cea mare, de Maria Banuș, premieră la 10.04.1950, la T.N.B.
- Egor Buliciov și alții, de Maxim Gorki, premieră la 12.02.1951, la T.N.B.
- Dealul vrăbilor, de Al. Simukov, premieră la 02.07.1951, la A.T.F.B.
- Trei surori, de Anton Cehov, premieră la 03.07.1951, la A.T.F.B.
- O noapte furtunoasă, de I. L. Caragiale, premieră la 06.07.1951, la A.T.F.B.
- Dușmanii, de Maxim Gorki, premieră la 06.07.1951, la A.T.F.B.
- Lupii, de Radu Boureanu, premieră la 14.04.1952, la T.N.B.
- Vadul nou, de Lucia Demetrius, premieră în anul 1952 la T.L.S.B.
- Oameni de azi, de Lucia Demetrius, premieră la 23.09.1952, la T.L.S.B.
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră la 17.12.1953, la T.N.B.
- Ultima oră, de Mihail Sebastian, premieră la 03.03.1954, la Teatrul Național Arad
- Cei din Dangaard, de Martin A. Nixo, premieră la 27.10.1954, la T.N.B.
- Citadela sfărâmată, de Horia Lovinescu, premieră la 23.05.1955, la T.N.B
- Căsuța de la marginea orașului, de Aleksei Arbuzov, premieră la 10.01 1956, la A.T.F.B.
- Ziariștii, de Alexandru Mirodan, premieră la 06.10.1956, la T.N.B.
- Caleașca de aur, de Leonid Leonov, premieră la 03.11.1957, la T.N.B.
- Arborele genealogic, de Lucia Demetrius, premieră la 29.12.1957, la T.N.B.
- Furtuna, de William Shakespeare, premieră la 28.03.1958, la T.N.B.
- Lapzarta Elott, de Mihail Sebastian premieră la 29.06.1958, la Teatrul Național Târgu Mureș
- Surorile Boga, de Horia Lovinescu, premieră la 20.09.1959, la T.N.B.
- A Treia Patetica, de Nikolai Pogodin, premieră la 20.11.1959, la T.N.B.
- Maria, de Vasile Iosif, premiera la 22.06.1960 la T.N.B.
- Celebrul 702, de Alexandru Mirodan, premieră la 05.01.1961, inaugurarea Teatrului de Comedie
- Secunda 58, de Dorel Dorian, premieră la 15.02.1961, la A.T.F.B.
- Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, premieră la 15.02.1961, la A.T.F.B.
- Orfeu in infern, de Tennessee Williams, premieră la 04.05.1962, la T.N.B.
- Vizita bătrânei doamne, de Friedrich Dürrenmatt, premieră la 26.02.1963, la T.N.B.
- Șeful sectorului suflete, de Alexandru Mirodan, premieră la 21.09.1963, la T.C.
- Să nu te joci cu dragostea, de Alfred de Musset, premieră la 19.12.1964 la T.N.B.
- Dragă mincinosule, de George Bernard Shaw, premieră la 27.09.1964, la T.L.S.B.
- Don Juan, de J. B. Molière, premieră la 27.01.1965, la A.T.F.B.
- Idiotul, de Feodor Dostoievski, premieră la 27.01.1965, la A.T.F.B.
- Regele moare, de Eugen Ionescu, premieră la 10.10.1965, la T.N.B.
- Domnii Glembay, de Miroslav Krleža, premieră la 11.02.1967, la T.N.B.
- Seringa, de Tudor Arghezi, premieră la 23.09.1967, la T.N.B.
- Nicnic, de A. Bursan, Gh. Panco, premieră la 29.03.1968, la T.C.
- Triptic, de George Astaloș, premieră la 10.12.1968, la A.T.F.B.
- Don Quijote, de Miguel de Cervantes, premieră la 14.12.1968, la A.T.F.B.
- Camuflaj, de Alexandru Mirodan, premieră la 21.08.1969, la T.E.S.
- Transplantarea Inimii Necunoscute, de Alexandru Mirodan, premieră la 13.11.1969, la T.L.S.B.
- O Noapte Furtunoasă, de I. L. Caragiale, premieră la 10.10.1972, la A.T.F.B.
- Kir Zuliaridi, de Vasile Alecsandri, premieră la 10.10.1972, la A.T.F.B.
- Cymbeline, de William Shakespeare, premieră la 15.11.1972, la A.T.F.B.
- Buna noapte nechemată, de Alexandru Popescu premieră in anul 1972, la T.T.P.N.
- Viligiaturiștii, de Maxim Gorki, premieră la 10.01.1973, la A.T.F.B.
- Dragostea noastră, de Silvia Andreescu, premieră la 15.09.1973, la T.T.P.N.
- Pygmalion, de George Bernard Shaw, premieră în 1974, la T.L.S.B.
- Tovarășul Feudal și fratele său , de Alexandru Mirodan, premieră la 23.01.1975, la T.C.
- Valiza cu fluturi, de Iosif Naghiu, premieră la 25.05.1975, la T.T.P.N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu