6. /4 NOIEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

Pe 4 Noiembrie 2021 familia DICU Octavian Florinel și Sanda Elena sărbătorește on line 49 de ani de la cununia religioasă oficiată la Biserica Sf Elefterie din București. 

ION VASILESCU

Ion Vasilescu
Date personale
Născut	4 noiembrie 1903[1]  București, România
Decedat	1 decembrie 1960 (57 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Etnie	români
Ocupație	compozitor dirijor
Modifică date / text

Ion Vasilescu (n. 4 noiembrie 1903,^[1] București, România – d. 1 decembrie 1960,^[1] București, România) a fost un compozitor de muzică ușoară, profesor și dirijor român.

Cuprins

• 1Studii
• 2Activitate
• 3Compoziții
• 4Filmografie
  • 4.1Muzică de film
• 5Note
• 6Bibliografie
• 7Vezi și

Studii[modificare | modificare sursă]

Și-a început studiile muzicale la Conservatorul Cornetti din Craiova cu George Fotino (armonie) și Ida Capatti (vioară), perfecționându-se la Schola Cantorum din Paris cu Paul le Flem (contrapunct).

Activitate[modificare | modificare sursă]

Dirijor la Teatrul Național din Craiova, profesor de muzică la liceele Frații Buzești, D. A. Sturdza și Nicolae Bălcescu din Craiova, profesor la Conservatorul Cornetti din Craiova, dirijor la teatrele de revistă Cărăbuș, Alhambra, Gioconda, Ion Vasilescu și Teatrul de Estradă din București, Ion Vasilescu a fost cea mai importantă personalitate a muzicii ușoare românești din secolul XX.^[2] A creat o muzică ușoară cu caracter național precis conturat, valorificând intonațiile și ritmica cântecului popular. A mai compus muzică de cameră, de scenă și de film, precum și coruri.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

În lipsa unor informații cronologice, titlurile nedatate vor fi așezate la capătul listei și ordonate alfabetic.

Titlul piesei	Forma muzicală	Versuri	Anul apariției	Interpretări mai cunoscute
Mi-am pus busuioc în păr	stil popular	Nicolae Vlădoianu	1938	Maria Tănase, Mia Braia
Drag îmi e bădița cu tractorul	popular, lied	Genoveva Ionașcu	1952	Dorina Drăghici
In micul orășel, uitat de lume	romanță	Eugen Mirea, Ion Vasilescu		Dorel Livianu, Ioana Radu
Vrei să ne-ntâlnim sâmbată seară	tango	Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu		Dorel Livianu, Gică Petrescu, Jean Moscopol, Titi Botez
Dă-i cu șprițul pân' la ziuă	de petrecere	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Dorel Livianu, Gică Petrescu
Hai acasă, puișor	ușoară	Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu		Jean Moscopol, Titi Botez
Glasul roților de tren	ușoară	Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu		Viorica Vrioni, Dorel Livianu, Margareta Pâslaru
Țărăncuță, țărăncuță	ușoară	Mihai Maximilian		Dorel Livianu, Dan Spătaru
Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea	ușoară	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Constantin Drăghici, Gigi Marga și Nicolae Nițescu
În noaptea asta toată lumea e a mea	ușoară	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Elena Zamora, Gică Petrescu, Ileana Sărăroiu
Dumneata, madame Dumneata sau tu	ușoară	Ion Vasilescu, Nicolae Vlădoianu, Eugen Mirea		Gică Petrescu
Mi te-ai lipit de suflet	ușoară	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Dorel Livianu, Gică Petrescu
Astăzi e ziua ta	ușoară	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Dorel Livianu, Gică Petrescu
Ți-am luat un mărțișor	ușoară	Ion Vasilescu, Nicolae Vlădoianu, Nicușor Constantinescu		Gică Petrescu, Victor Bunea
București, măi București	ușoară	Aurel Felea		Gică Petrescu
Te-aștept diseară-n Cișmigiu	ușoară	Nicolae Vlădoianu, Nicușor Constantinescu		Dorel Livianu, Jean Moscopol
Cel mai frumos tango din lume	tango	Nicușor Constantinescu, Eugen Mirea		Gică Petrescu
Poveste de amor	ușoară	Nicolae Vlădoianu, Nicușor Constantinescu		Mia Braia
Bun rămas, prieteni dragi	ușoară	Ion Vasilescu, Eugen Mirea		Gică Petrescu
La margine de București	romanță	Ion Vasilescu		Gică Petrescu
Inima-i un telefon	ușoară	Ion Vasilescu		Dorel Livianu, Gion, Margareta Pâslaru
Cântecel de dor și of	ușoară	Puiu Maximilian, Nican		Gică Petrescu
Doar pe tine te iubesc	tango	Ion Vasilescu		Gică Petrescu
Trec pe drumul care duce la tine	tango	Ion Vasilescu		Gică Petrescu
Cântă-mi să uit dragostea	de petrecere	Nicolae Vlădoianu, Nicușor Constantinescu		Dorel Livianu, Gică Petrescu, Titi Botez
Fetițele din București	ușoară	Nicolae Vlădoianu, Nicolae Kirculescu		Gică Petrescu, Titi Botez, Nicolae Nițescu
Păcat fetițo dragă	ușoară	Nicolae Vlădoianu, N. Stroe		Gică Petrescu, Jean Moscopol
Suflet candriu de papugiu	ușoară	Nicolae Vlădoianu, Nicolae Kirculescu		Gică Petrescu
Cu lăutarii dupa mine	ușoară	Eugen Mirea		Dorel livianu, Gică Petrescu
Ramâi cu bine,dragostea mea	ușoară	Eugen Mirea,Puiu Maximilian		Dorina Drăghici
Azi noapte te-am visat	ușoară			Gică Petrescu, Margareta Pâslaru
La Crimeea peste mare	ușoară			Gică Petrescu
Sunt o cârpa în amor	ușoară			Margareta Pâslaru

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

• Directorul nostru (1955)
• De trei ori București (1968)

Maria Tănase - Melodii de Ion Vasilescu, vol. 1 - Album Integral

MARIAN LUPAȘCU

Marian Lupașcu
Date personale
Născut	4 noiembrie 1957 (63 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	violonist etnomuzicolog[*]
Activitate
Gen muzical	muzică populară muzică cultă[*] Folclor muzical
Instrument(e)	vioară
Modifică date / text

Marian Lupașcu (n. 4 noiembrie 1957, București, România) este un cercetător științific, etnomuzicolog și fost violonist român.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Realizări
• 3Lucrări
  • 3.1Cărți
  • 3.2Studii și articole
    • 3.2.1Volume colective
    • 3.2.2Periodice
  • 3.3Multimedia
• 4Note
• 5Bibliografie
• 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la data de 4 noiembrie 1957 în București.

Studiile muzicale le începe la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, între 1964-1972, clasa de vioară. Urmează apoi Liceul de Muzică „George Enescu”, între 1972-1976, la clasa de teorie muzicală.

Între 1977-1981 urmează studiile la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, la Facultatea de Muzică și Compoziție.

Între 1981-1982 este profesor de vioară la Școala de Muzică și Arte Plastice din Giurgiu.

Între 1985-1989 este profesor de muzică la școlile generale din Vărăști și Hotarele, județul Giurgiu.

Între 1989-1990 este profesor de fanfară la clubul copiilor din sectorul 1, București.

Între 1990-1991 și 1996-1998 este profesor de vioară la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București.

Din 1990 devine cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

În 1992 devine asistent prin cumul la catedra de folclor a Academiei de Muzică din București.

Între 1995-1996 este profesor de vioară la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” din București.

Între 1996-2002 urmează la Universitatea de Muzică din București studiile doctorale în muzicologie. Primește titlul de doctor în anul 2003 cu teza Ritmul asimetric policron, conducătorul tezei fiind profesorul Victor Giuleanu.

Realizări[modificare | modificare sursă]

A realizat, începând cu 1978, numeroase cercetări de teren în zonele Caraș-Severin, Tulcea, Mureș, Buzău, Olt, Brașov, Bihor, Ilfov, Giurgiu, Brăila, București, Bistrița-Năsăud, Vidin-Timoc și Lom (Bulgaria), Skopje, Bitolia, Moloviște, Tri Cișme (Macedonia) etc.

A scris articole și studii în publicațiile periodice „Revista de etnografie și folclor”, „Anuarul IEF”, „East European Meetings”, „Symposia”, „Revista muzeelor”, „Meteor”, „Actualitatea muzicală”, „Tradiții”, „Datina”, „Cultura”, „Adevărul”, „Curierul național”, „Tinerama”, „Privirea” etc.

A realizat înregistrări, în studioul Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”, cu informatori din Brăila, Suceava, Dolj, Teleorman, Vrancea, Argeș, Giurgiu, București, Aidimir-Cadrilater (Bulgaria), Zaiciar-Timoc (Serbia).

Este unul dintre inițiatorii și realizatorii seriilor de CD-uri Arhive folclorice românești și Folclor muzical brăilean, pentru care studiază tehnici de digitalizare, restaurare și editare a documentelor. Toate aceste activități se regăsesc și în demersul său teoretic, axat pe probleme de metodologie și structură, mai ales în domeniul ritmicii muzicale, al sistemelor de transcriere și clasificare.

Lucrări[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

• Categorii și instrumente muzicale pastorale în cultura carpatică, Editura Muzeului Național al Literaturii Române, București, 2013, 130 pagini ISBN 978-973-167-204-5

Studii și articole[modificare | modificare sursă]

Volume colective[modificare | modificare sursă]

• „Aspecte ale muzicii dansurilor populare din zona Corabia - județul Olt”, în Imagini și permanențe în etnologia românească, Chișinău, Editura Știința, 1992
• „Dimensiunea etnofolclorică”, în Satul românesc contemporan, București, Centrul de Informare și Documentare Economică, 1993 (coautor)
• „Decomposing and Recomposing an Epic Song: Ăi trei frați cu nouă zmei”, în Balada și studiile despre baladă la cumpăna dintre secole / Ballad and Ballad Studies at the Turn of the Century, București, Editura Deliana, 2001 (coautor)
• „Abordări și premise teoretice moderne în sistematica ritmicii asimetrice folclorice”, în Etnologica, București, Editura Paideia, 2002
• „Preliminarii la studiul ritmului folcloric asimetric”, în Symposia. Caiete de etnologie și antropologie, Craiova, Editura Aius, 2002
• „De la folclor la muzica populară”, în Enciclopedia marilor personalități din istoria, știința și cultura românească de-a lungul timpului, vol. VII: Cultura și civilizația țărănească, editor Ion Popescu-Văduva, București, Editura Geneze, 2005
• „Romanian Music between Orient and Occident”, în „Urban Music in the Balkans. Papers of the International Symposium”, editor Sokol Shupo, Tirana, ASMUS, 2006
• „Folclor muzical / Musique folklorique”, în Patrimoniul cultural imaterial din România, Repertoriu. I / Patrimoine culturel immateriel de Roumanie, Repertoire. I, București, cIMeC - Institutul de Memorie Culturală, 2009
• „Folclorul românesc. De la cântări medievale la variante actualizate”, în Forum: Rumänien. Von Hora, Doina und Lautaren. Einblicke in die rumänische Musik und Musikwissenschaft, mit 2 Audio-CDs, editor Thede Kahl, Berlin, Editura Frank & Timme, 2016
• „Ilarion Cocișiu promotor al unei abordări teoretice novatoare în ritmica muzicală”, în Deschideri etnologice. In honorem Sabina Ispas la 75 de ani, București, Ed. Etnologică, 2016

Periodice[modificare | modificare sursă]

• „Cronica discului”, în Anuarul IEF, tom. 4, București, 1993
• „Marin Chisăr - Dinamica unei personalități folclorice”, în Anuarul IEF, tom. 5, București, 1994
• „Centenarul nașterii lui Constantin Brăiloiu”, în Revista de Etnografie și Folclor, tom. 39, nr. 3-4, București, 1994 (coautor)
• „Aspects of the Music of the Folk Dances in the Corabia Area (Olt County)”, în East European Meetings in Ethnomusicology, Vol. 1, București, 1994
• „Gypsy / Non-gypsy. A Controversed Music”, în East European Meetings in Ethnomusicology, Vol. 1, București, 1994
• „The Dynamics of a Personality: the Lăutar (Folk Performer) Marin Chiser”, în East European Meetings in Ethnomusicology, Vol. 3, București, 1996
• „Old Recordings and New Records in the Brăiloiu Institute”, în East European Meetings in Ethnomusicology, Vol. 6, București, 1999
• „Valorificarea discografică a arhivei institutului”, în Anuarul IEF, tom. 9-10, București, 2002
• „Metode și coduri de transcriere a ritmului asimetric”, în Anuarul IEF, tom. 11-13, București, 2003
• „Particularități ale ritmului asimetric”, în Anuarul IEF, tom. 14-15, București, 2004
• „Discography in the Institute of Ethnography and Folklore ”Constantin Brăiloiu”, în Revista Muzeelor, nr. 4, București, 2004, p. 15-21
• „Audio Documents. Record, Preservation and Restoration Techniques in the Institute of Ethnography and Folklore C. Brăiloiu”, în Anuarul IEF, tom. 16, București, 2005 (coautor)
• „Muzici populare românești: maneaua”, în Anuarul IEF, tom. 17, București, 2006
• „CD-uri cu muzică tradițională”, în Anuarul IEF, tom. 18, București, 2007
• „Ipostaze ale unei personalități - Lache Găzaru”, în Anuarul IEF, tom. 19, București, 2008
• „Cronica discului. Restituiri”, în Anuarul IEF, tom. 19, București, 2008
• „Constantin Brăiloiu, landmark of the Romanian ethnomusicology”, în Revista de Etnografie și Folclor / Journal of Ethnography and Folklore, nr. 1-2, București, 2008
• „Caietele de folclor ale elevilor profesorului Grigore Crețu”, în Anuarul IEF, tom. 20, București, 2009
• „De la folcloristica muzicală la etnomuzicologie, în România”, Anuarul IEF, tom. 25, București, 2014
• „Aspecte ale polimorfismului în ritmurile asimetrice din muzicile tradiționale”, în Anuarul IEF, tom. 28, București, 2017
• „Înregistrarea folclorului, între cilindrul de ceară și CD”, în Ghidul iubitorilor de folclor, vol. 9, Suceava, 2019

Multimedia[modificare | modificare sursă]

• Rădăcini / Roots, EDC 322, 1999: CD document + broșură însoțitoare, 40 p. (coautor, restaurator sunet, editor)
• Din vadurile Brăilii. Colinde, balade și cântece din județul Brăila / Carols, Ballads and Songs from Brăila County, 2000: CD didactic + broșură (coautor, restaurator sunet, editor)
• Cântece epice eroice / Heroic Epic Songs, 2001: CD document + broșură însoțitoare, 48 p. (coautor, restaurator sunet, editor)
• Tumbe, tumbe. Cântece aromânești / Aromanian Songs, 2002: CD document + broșură însoțitoare, 64 p. (coautor, restaurator sunet, editor)
• De s-ar vinde dor cu dor: folclor muzical din județul Brăila, 2003: CD document + broșură însoțitoare, 96 p. (autor, restaurator sunet, editor)
• Doina, seria „Arhive folclorice românești”, 2004-2005: dublu CD document + broșură însoțitoare, 75 p. (coautor, restaurator sunet, editor)
• Gheorghe Celea. Cântece aromânești / Aromanian Songs, 2005: CD document + broșură însoțitoare (coautor, restaurator sunet, editor)
• Folclor muzical brăilean. 1929–1940: muzică populară din județul Brăila din arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, 2005: CD document (autor, restaurator sunet, editor)
• Colindatul tradițional românesc, 2007: CD document + carte însoțitoare, 320 p. (coautor, restaurator sunet, editor)
• Doina din Maramureș, Oaș și Bucovina, 2011: CD + carte însoțitoare, 201 p. (coautor, restaurator sunet, editor)

FELIX MENDELSSOHN BARTHOLDY

Felix Mendelssohn Bartholdy
Date personale
Născut	3 februarie 1809[1][2][3][4]  Hamburg, Germania
Decedat	4 noiembrie 1847 (38 de ani)[1][2][3][4]  Leipzig, Regatul Saxoniei
Înmormântat	cemeteries at Hallesches Tor[*]
Cauza decesului	cauze naturale
Părinți	Abraham Mendelssohn Bartholdy[*] Lea Mendelssohn Bartholdy[*]
Frați și surori	Rebecka Mendelssohn[*][5] Fanny Mendelssohn[*][6][5][7] Paul Mendelssohn Bartholdy[*]
Căsătorit cu	Cécile Mendelssohn Bartholdy[*]
Număr de copii	5
Copii	Paul Mendelssohn Bartholdy[*] Carl Mendelssohn Bartoldy[*] Lili Wach[*] Marie Benecke[*]
Cetățenie	Germania
Etnie	evrei așkenazi
Religie	luteranism
Ocupație	compozitor pianist organist[*] dirijor muzician muzicolog[*] profesor de muzică[*] profesor universitar[*] pictor
Activitate
Studii	Universitatea Humboldt din Berlin
Gen muzical	operă muzică clasică symphonic music[*]
Instrument(e)	orgă[*] pian vioară
Premii	Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Pour le Mérite
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Jakob Ludwig Felix Mendelssohn Bartholdy, în general cunoscut sub numele de Felix Mendelssohn (n. 3 februarie 1809,^[1][2][3][4] Hamburg, Germania – d. 4 noiembrie 1847,^[1][2][3][4] Leipzig, Regatul Saxoniei) a fost un compozitor și dirijor german, de origine evreiască, care a activat în perioada de început a romantismului. Lucrările sale includ simfonii, concerte, oratorii, piese pentru pian și muzică de cameră. După o lungă perioadă de relativă denigrare, originalitatea sa creativă a fost reevaluată și, în sfârșit, recunoscută.

Cuprins

• 1Viața
• 2Relansarea muzicii lui Bach și Schubert
• 3Lista compozițiilor
  • 3.1În ordinea numărului de opus
  • 3.2Lucrări fără număr de opus
  • 3.3121 de lucrari in toate genurile
• 4Note
• 5Legături externe
• 6Bibliografie

Viața[modificare | modificare sursă]

Mendelssohn s-a născut la Hamburg, ca fiu al bancherului Abraham (la rândul lui fiu al unui filozof evreu celebru, Moses Mendelssohn) și al doamnei Lea Salomon, descendentă a familiei Itzig. Abraham s-a decis să renunțe la religia iudaică, astfel că și-a crescut copiii fără o educație religioasă, ulterior (în 1816) botezându-i în confesiunea luterană. (Abraham și soția sa s-au botezat abia în 1822). Numele de Bartholdy a fost adăugat la propunerea fratelui doamnei Lea, Jakob, care a cumpărat o proprietate funciară cu acest nume, pe care apoi l-a adoptat ca pe propriul nume de familie. Într-o scrisoare către Felix, Abraham explică această hotărâre ca pe un mijloc de a arăta că există o ruptură definitivă cu tradițiile tatălui său, Moses: Nu poate să existe un creștin cu numele de Mendelssohn, așa cum nu poate să existe un evreu cu numele de Confucius. Deși, pentru a respecta cererea fermă a tatălui său, Felix își semna scrisorile Mendelssohn Bartholdy, nu avea nimic împotriva numelui Mendelssohn folosit singur.

Fanny Mendelssohn

În 1812 familia sa s-a mutat la Berlin. Sora sa, Fanny Mendelssohn (mai târziu Fanny Hensel), a devenit o renumită pianistă, și o compozitoare diletantă. La început, Abraham fusese de părere că ea, și nu fratele ei, avea un simț muzical mai accentuat.

Adesea, Mendelssohn este considerat cel mai celebru copil-minune, după Wolfgang Amadeus Mozart. La vârsta de șase ani a început să ia lecții de pian de la mama sa, iar la vârsta de 7 ani a început să ia lecții de la Marie Bigot, la Paris. Din 1817 a studiat compoziția cu Carl Friedrich Zelter, la Berlin. Se presupune că prima sa apariție în public a fost la vârsta de nouă ani, când a participat la un concert de muzică de cameră. Încă de copil s-a dovedit un compozitor prolific, prima sa lucrare, un cvartet pentru pian, scriind-o la vârsta de treisprezece ani. Zelter l-a prezentat pe Felix prietenului său Goethe, care era mult mai în vârstă. Ulterior, Felix a luat lecții de la compozitorul și virtuozul Ignaz Moscheles, despre care însă spunea în jurnalul său (publicat în 1873 de soția sa Charlotte) că a avut prea puține să-l învețe. În schimb, de Moscheles l-a legat o prietenie de o viață.

Pe când era adolescent, lucrările lui Felix erau interpretate acasă, cu o orchestră privată, pentru asociații bogaților săi părinți, ce făceau parte din intelectualitatea din Berlin. Primele 12 simfonii ale lui Felix au fost scrise la vârste cuprinse între 12 și 14 ani. Mai bine de un secol, aceste lucrări au fost ignorate, dar acum s-au făcut înregistrări cu ele, și se prezintă ocazional în concerte. La vârsta de 15 ani a scris prima sa simfonie recunoscută, pentru orchestră simfonică mare, opus 11 în do minor 1824. La vârsta de 16 ani a scris Octetul pentru coarde în Mi bemol major, prima lucrare în care și-a dovedit pe deplin genialitatea, lucrare care, împreună cu Uvertura "Visul unei nopți de vară", scrisă cu un an mai târziu, sunt cele mai bine cunoscute lucrări din tinerețe. În 1842 a compus Muzica de scenă la piesa „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, în care este inclus Marșul nupțial, care devine o piesă populară pentru nunți după ce, în 1858, a fost cântat în ziua căsătoriei Prințesei "Vicky" (fiica reginei Victoria) cu Prințul Friedrich al Prusiei.

În anul 1827 a asistat la premiera (și singura reprezentație în cursul vieții) a operei sale în două acte Die Hochzeit des Camacho (Nunta lui Camacho). Eșecul aceste producții l-a făcut să nu mai încerce nici o compoziție de operă. După anul 1840 a analizat libretul lui Eugene Scribe, bazat pe Furtuna lui Shakespeare, dar a renunțat, considerându-l nepotrivit.

În 1829 Mendelssohn a făcut prima vizită în Anglia, unde se stabilise Moscheles, care l-a prezentat în cercurile cu influență în lumea muzicală. Felix s-a bucurat de un mare succes, dirijând prima sa simfonie, atât în public cât și în concerte private. În următoarele sale vizite s-a întâlnit și cu Regina Victoria și cu soțul său, Prințul Albert de Saxa-Coburg și Gotha, ambii mari admiratori ai muzicii sale. În total, a făcut 10 vizite în Marea Britanie, care i-a inspirat două din cele mai renumite lucrări ale sale, Uvertura Hebridele (denumită și Grota lui Fingal), precum și Simfonia nr. 3 în La minor, op. 56 Simfonia Scoțiană. Oratoriul op. 70 pentru soliști, cor mixt și orchestră, conceput de Mendelssohn pe texte extrase din Biblie, a fost prezentat în primă audiție la Birmingham pe 26 august 1846, sub titlul englez de Elijah.

La moartea lui Zelter, Mendelssohn a sperat să devină dirijorul Singakademie-ei din Berlin, cu care readusese la viață Johannes-Passion (BWV 245) de Johann Sebastian Bach. Dar, a fost preferat Karl Rungenhagen. Unii cred că acest lucru se datora tinereții lui Mendelssohn, care inducea teama introducerii unor posibile inovații, dar alții, (între care se pare că și Felix) cred că de fapt, cauza stă în originea lui evreiască.

Gewandhaus din Leipzig. Acuarelă de Felix Mendelssohn Bartholdy, 1836, pentru albumul lui Henriette Grabau. Muzică din "Ali Baba" de Luigi Cherubini, scrisă de mâna lui Mendelssohn

Totuși, în 1835 a fost numit dirijor al orchestrei Gewandhaus din Leipzig. Această numire a fost deosebit de importantă pentru el. El se simțea german și dorea să joace un rol de frunte în viața muzicală a țării sale. Într-un fel, numirea a fost o reparație morală pentru dezamăgirea nenumirii sale ca dirijor la Singakademie. În ciuda eforturilor regelui Prusiei de a-l atrage la Berlin, Mendelssohn s-a concentrat pe dezvoltarea vieții muzicale din Leipzig și, în anul 1843, a înființat Conservatorul din Leipzig, reușind să-i convingă pe Moscheles și pe Robert Schumann să i se alăture.

Mormântul lui Felix Mendelssohn din cimitirul Sf.Treime din Berlin

Viața personală a lui Mendelssohn a fost cât se poate de convențională. Căsnicia sa cu Cécile Jeanrenaud, celebrată în martie 1837 a fost foarte fericită, cuplul având cinci copii. Felix era și un bun acuarelist, iar bogata sa corespondență dovedește că ar fi putut deveni și un scriitor plin de spirit (atât în germană cât și în engleză) adesea scrisorile sale fiind însoțite de schițe umoristice și de caricaturi, intercalate în text.

În ultimii ani de viață, Mendelssohn a avut o sănătate șubredă, agravată de probleme nervoase și de extenuare datorită excesului de muncă. A fost puternic afectat de moartea surorii sale Fanny, în mai 1847. Felix Mendelssohn a murit și el în același an, pe 4 noiembrie, la Leipzig. A fost înmormântat la Dreifaltigkeitsfriedhof (cimitirul Sfânta Treime) din Berlin-Kreuzberg.

Relansarea muzicii lui Bach și Schubert[modificare | modificare sursă]

Mendelssohn a fost profund influențat de muzica lui Johann Sebastian Bach. Stră-mătușa sa Sarah Levy (născută Itzig) a fost eleva fiului lui Bach, Wilhelm Friedemann Bach și a sprijinit-o pe văduva altuia din fiii săi, Carl Philipp Emmanuel Bach. A colecționat o serie de manuscrise ale lui Bach. Muzica lui Bach, care la începutul secolului al XIX -lea căzuse într-o relativă uitare, se bucura de un profund respect din partea lui Zelter, profesorul lui Felix. În anul 1829, cu sprijinul lui Zelter și cu ajutorul actorului Eduard Devrient, Felix a aranjat și a dirijat la Berlin un spectacol cu oratoriul Matheus Passion (Patimile după Matei) de Bach. Orchestra și corul proveneau de la Berlin Singakademie, al cărei principal dirijor era Zelter. Succesul reprezentației (prima de la moartea lui J.S. Bach, în 1750) a reprezentat un element important pentru scoaterea din uitare și relansarea muzicii lui Bach, inițial în Germania și apoi în întreaga Europă. La numai 20 de ani, Mendelssohn a avut un succes răsunător. Cu această ocazie, Felix a făcut una din puținele referiri la originile sale etnice: A fost nevoie de un actor și de un fiu de evreu ("Judensohn") pentru a readuce la viață cea mai măreață muzică creștină a lumii, (citat de Devrient în memoriile sale despre compozitor).

Tot Mendelssohn a reaprins și interesul pentru lucrările lui Franz Schubert. El a dirijat în premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839, la peste zece ani de la moartea compozitorului.

Lista compozițiilor[modificare | modificare sursă]

În ordinea numărului de opus[modificare | modificare sursă]

• Op. 1, Cvartet pentru pian, nr. 1, în do minor (1822)
• Op. 2, Cvartet pentru pian, nr. 2, în fa minor (1823)
• Op. 3, Cvartet pentru pian, nr. 3, în si bemol minor (1824-1825)
• Op. 4, Sonata pentru vioară și pian, nr. 1, în fa minor (1825)
• Op. 5, Capriccio în fa diez minor, pentru pian (1825)
• Op. 6, Sonata pentru pian, nr. 1, în mi major (1826)
• Op. 7, Pièces caractéristiques pentru pian (1827)
  • Nr. 1 Sanft und mit Empfindung
  • Nr. 2 Mit heftiger Bewegung
  • Nr. 3 Kräftig und feurig
  • Nr. 4 Schnell und beweglich
  • Nr. 5 Ernst und mit steigender Lebhaftigkeit
  • Nr. 6 Sehnsüchtig
  • Nr. 7 Leicht und luftig
  • Op.8, 12 Cântece pentru voce și pian (1824/28)
    • No.1 Minnelied im Mai: Holder klingt der Vogelsang
    • No.2 Das Heimweh: Was ist's das mir den Atem hemmet (compus de Fanny Mendelssohn, publicat cu numele lui Felix)
    • No.3 Italien: Schöner und schöner schmückt sich (compus de Fanny Mendelssohn)
    • No.4 Erntelied: Es ist ein Schnitter, der heißt Tod
    • No.5 Pilgerspruch: Laß dich nur nichts nicht dauern
    • No.6 Frühlingslied. In schwäb. Mundart: Jetzt kommt der Frühling
    • No.7 Maienlied: Man soll hören süßes Singen
    • No.8 Hexenlied. Andres Maienlied: Die Schwalbe fliegt
    • No.9 Abendlied: Das Tagewerk ist abgethan
    • No.10 Romanze: Einmal aus seinen Blicken
    • No.11 Im Grünen: Willkommen im Grünen
    • No.12 Suleika und Hatem: An des lust'gen Brunnens Rand (compus de Fanny Mendelssohn)
  • Op.9, 12 Lieduri pentru voce și pian (1829/30)
    • Nr. 1 Frage: Ist es wahr?
    • Nr. 2 Geständnis: Kennst du nicht das Gluthverlangen
    • Nr. 3 Wartend (Romanze): Sie trug einen Falken
    • Nr. 4 Im Frühling: Ihr frühlingstrunknen Blumen
    • Nr. 5 Im Herbst: Ach wie schnell die Tage fliehen
    • Nr. 6 Scheidend: Wie so gelinde die Fluth bewegt
    • Nr. 7 Sehnsucht: Fern und ferner schallt der Reigen (compus de Fanny Mendelssohn)
    • Nr. 8 Frühlingsglaube: Die linden Lüfte sind erwacht
    • Nr. 9 Ferne: In weite Ferne will ich träume
    • Nr. 10 Verlust: Und wussten's die Blumen (compus de Fanny Mendelssohn)
    • Nr. 11 Entsagung: Herr, zu dir will ich mich retten
    • Nr. 12 Die Nonne: Im stillen Klostergarten (compus de Fanny Mendelssohn)
  • Op.10, Die Hochzeit des Camacho („Nunta lui Camacho”; singspiel)
  • Op.11, Simfonia nr. 1, in do minor (1824)
  • Op.12, Cvartetul de coarde nr. 1, în mi bemol major (1829)
  • Op.13, Cvartetul de coarde nr. 2, în la minor (1827)
  • Op.14, Rondo capriccioso, în mi major, pentru pian (1824)
  • Op.15, Fantezia pe cântecul irlandez The Last Rose of Summer, în mi major, pentru pian (1827)
  • Op.16, (3) Fantezii sau capricii pentru pian (1829)
    • No.1 Fantezia în la minor
    • No.2 Capriciu sau Scherzo în mi minor
    • No.3 Fantezia în mi major (The Rivulet)
  • Op. 17, Variations concertantes, în re major, pentru violoncel și pian (1829)
  • Op. 18, Cvintet de coarde, nr. 1, în la major (1826/32)
  • Op. 19a, Șase cântece pentru voce și pian (1830/34)
    • No.1 Frühlingslied: In dem Walde, süsse Tone
    • No. 2 Das erste Veilchen: Als ich das erste Veilchen erblickt
    • No. 3 Winterlied: Mein Sohn, wo willst du hin so spät
    • No. 4 Neue Liebe: In dem Mondenschein im Walde
    • No. 5 Gruss: Leise zieht durch mein Gemüth
    • No. 6 Reiselied: Bringet des treusten Herzens Grüsse
  • Op.19b, „Cântece fără cuvinte” pentru pian, caietul I (1829/30)
    • No.1 Andante con moto, în mi major
    • No.2 Andante espressivo, în la minor
    • No.3 Molto allegro e vivace, în la major („Cântec de vânătoare")
    • No.4 Moderato, în la major
    • No.5 Poco agitato, în fa diez minor
    • No.6 Andante sostenuto, în sol minor Venezianisches Gondellied [„Cântec de gondolier venețian”] nr. 1
  • Op.20, Octet de coarde, în mi bemol major, pentru dublu cvartet de coarde (1825)
  • Op.21, Uvertura „Visul unei nopți de vară", în mi major (1826)
  • Op.22, Capriccio brilliant, în si minor, pentru pian și orchestră (1832)
  • Op.23, Trei piese sacre, pemtru soliști, cor și orgă
    • No.1 Aus tiefer Not schrei' ich zu dir
    • No.2 Ave Maria
    • No.3 Mitten wir im Leben sind mit dem Tod umfangen
  • Op.24, Uvertura în Do major, pentru instrumente de suflat (1824/38)
  • Op.25, Concert pentru pian, nr.1, în sol minor (1831)
  • Op.26, Uvertura „Hebridele”, în si minor (1830/32; cunoscută și cu titlul „Grota lui Fingal”)
  • Op.27, Uvertura în re major Meeresstille und glückliche Fahrt („Calmul mării și călătorie fericită”), după Goethe (1828)
  • Op.28, Fantezia în fa diez minor, pentru pian (Sonate écossaise)
  • Op.29, Rondo brilliant, în mi bemol major, pentru pian și orchestră (1834)
  • Op.30, „Cântece fără cuvinte”, pentru pian, Caietul II (1833/34)
    • No.1 Andante espressivo, în mi bemol major
    • No.2 Allegro di molto, în si bemol minor
    • No.3 Adagio non troppo, în mi major
    • No.4 Agitato e con fuoco, în si minor
    • No.5 Andante grazioso, în Re major
    • No.6 Allegretto tranquillo, în fa diez minor [„Cântec de gondolier venețian”] nr. 2
  • Op.31, Psalmul CXV (Non nobis, Domine), pentru cor și orchestră (1830)
  • Op.32, Uvertura în fa major, Das Märchen von der schönen Melusine [„Povestea frumoasei Melusine”] (1833)
  • Op.33, Trei capricii pentru pian (1833/35)
    • No.1 Capriciu în la minor
    • No.2 Capriciu în mi major
    • No.3 Capriciu în si bemol minor
  • Op.34, Șase cântece pentru voce și pian (1834/36)
    • No.1 "Minnelied: Leucht't heller als die Sonne"
    • No.2 "Auf Flügeln des Gesanges"
    • No.3 "Frühlingslied: Es brechen im schallenden Reigen"
    • No.4 "Suleika: Ach, um deine feuchten Schwingen"
    • No.5 "Sonntagslied: Ringsum erschallt in Wald und Flur"
    • No.6 "Reiselied: Der Herbstwind rüttelt die Bäume"
  • Op. 35, Șase preludii și fugi pian (1827/37)
    • No.1 Prelude and Fugue in mi minor
    • No.2 Prelude and Fugue in re major
    • No.3 Prelude and Fugue in si minor
    • No.4 Prelude and Fugue in la bemol major
    • No.5 Prelude and Fugue in fa minor
    • No.6 Prelude and Fugue in si bemol major
  • Op. 36, oratoriul „Sfântul Paul”, pentru cor și orchestră (1836)
  • Op. 37, 3 Preludes and Fugues for organ (1837)
    • No.1 Prelude and Fugue in C minor
    • No.2 Prelude and Fugue in G major
    • No.3 Prelude and Fugue in D minor
  • Op.38, „Cântece fără cuvinte” pentru pian, caietul III (1836/37)
    • No.1 Con moto in E-flat major
    • No.2 Allegro non troppo in C minor
    • No.3 Presto e molto vivace in E major
    • No.4 Andante in A major
    • No.5 Agitato in A minor
    • No.6 Andante con moto in A-flat major ("Duetto")
  • Op.39, 3 Motets for female choir and organ (1830)
    • No.1 Veni, Domine
    • No.2 Laudate pueri
    • No.3 Surrexit pastor
  • Op.40, Piano Concerto No.2 in D minor (1837)
  • Op.41, Șase lieduri pentru voci mixte, a cappella (1834/38)
  • Nr. 1 Im Walde: Ihr Vögel in den Zweigen schwank
  • Nr. 2 Entflieh' mit mir: Entflieh' mit mir
  • Nr. 3 Es fiel ein Reif: Es fiel ein Reif
  • Nr. 4 Auf ihrem Grab: Auf ihrem Grab
  • Nr. 5 Mailied: Der Schnee zerrinnt
  • Nr. 6 Auf dem See: Und frische Nahrung
    • Op. 42, Psalm 42 , pentru cor și orchestră (1837)
    • Op. 43, Serenade and Allegro giocoso în si minor, pentru pian și orchestră (1838)
    • Op. 44, trei cvartete de coarde
      • 1. Cvartet de coarde nr. 3 in re major (1838)
      • 2. Cvartet de coarde nr. 4 in mu minor (1837)
      • 3. Cvartet de coarde nr. 5 in mi bemol major (1838)
    • Op.45, Sonata pentru violoncel, nr. 1, in si bemol major (1838)
    • Op.46, Psalm XCV , pentru cor și orchestră (1838)
    • Op.47, Șase cântece pentru voce și pian (1839)
      • Nr. 1 Minnelied: Wie der Quell so lieblich klinget
      • Nr. 2 Morgengruss: Über die Berge steigt schon die Sonne
      • Nr. 3 Frühlingslied: Durch den Wald, den dunklen, geht
      • Nr. 4 Volkslied: Es ist bestimmt in Gottes Rath
      • Nr. 5 Der Blumenstrauss: Sie wandelt im Blumengarten
      • Nr. 6 Bei der Wiege: Schlummre! Schlummre und träume von kommender Zeit
    • Op. 48, Der erste Frühlingstagi, pentru voci mixte, a cappella (1839)
      • Nr. 1 Frühlingsahnung: O sanfter süsser Hauch
      • Nr. 2 Die Primel: Liebliche Blume
      • Nr. 3 Frühlingsfeier: Süsser, goldner Frühlingstag
      • Nr. 4 Lerchengesang: Wie lieblicher Klang
      • Nr. 5 Morgengebet: O wunderbares tiefes Schweigen
      • Nr. 6 Herbstlied: Holder Lenz, du bist dahin
    • Op. 49, Trio cu pian, nr. 1, în re minor (1839)
    • Op. 50, Șase lieduri pentru cor bărbătesc a cappella (1837/40)
      • Nr. 1 Türkisches Schenkenlied: Setze mir nicht, du Grobian
      • Nr. 2 Der Jäger Abschied: Wer hat dich, du schöner Wald
      • Nr. 3 Sommerlied: Wie Feld und Au' so blinkend im Thau
      • Nr. 4 Wasserfahrt: Am fernen Horizonte
      • Nr. 5 Liebe und Wein: Liebesschmerz. Was quälte dir dein armes Herz
      • Nr. 6 Wanderlied: Vom Grund bis zu den Gipfeln
    • Op.51, Psalm CXIV ("When Israel out of Egypt came") for double choir and orchestra (1839)
    • Op.52, Lobgesang [„Imn de laudă”], cantată simfonică pe texte din Biblie, pentru soliști, cor și orchestră (1840; denumită postum Simfonia nr. 2, în si bemol major)
    • Op.53, „Cântece fără cuvinte” pentru pian, caietul IV (1839/41)
      • No.1 Andante con moto in A-flat major
      • No.2 Allegro non troppo in E-flat major
      • No.3 Presto agitato in G minor
      • No.4 Adagio in F major
      • No.5 Allegro con fuoco, în la minor (Volkslied)
      • No.6 Molto Allegro vivace, în la major
    • Op.54, Variations sérieuses pentru pian (1841)
    • Op.55, Antigone_{, pentru corr bărbătesc și} orchestră (1841)
    • Op.56, Simfonia nr. 3, în la minor („Scoțiana"; 1841/42)
    • Op.57, Șase lieduri pentru voce și pian
      • Nr.1 Altdeutsches Lied: Es ist in den Wald gesungen
      • Nr. 2 Hirtenlied: O Winter, schlimmer Winter
      • Nr. 3 Suleika: Was bedeutet die Bewegung?
      • Nr. 4 O Jugend, o schöne Rosenzeit!: Von allen schönen Kindern auf der Welt"
      • Nr. 5 Venetianisches Gondellied [„Cântec de gondolier venețian”]: Wenn durch die Piazetta
      • Nr. 6 Wanderlied: Laue Luft kommt blau geflossen
    • Op. 58, Sonata nr. 2 pentru violoncel, în re major (1843)
    • Op. 59, Im Grünen, Șase lieduri pentru voci mixte a cappella (1837/43)
      • Nr.1 Im Grünen: Im Grün erwacht der frische Muth
      • Nr. 2 Frühzeitiger Frühling: Tage der Wonne, kommt ihr so bald
      • Nr. 3 Abschied vom Wald: O Thaler weit, o Höhen
      • Nr. 4 Die Nachtigall: Die Nachtigall, sie war entfernt
      • Nr. 5 Ruhetal: Wann im letzten Abendstrahl
      • Nr. 6 Jagdlied: Durch schwankende Wipfel
    • Op. 60, Die erste Walpurgisnacht [„Prima noapte a Walpurgiei”], pentru cor și orchestră (1831/43)
    • Op. 61, Muzică de scenă la „Visul unei nopți de vară” de Shakespeare (1842)
    • - Scherzo
    • - Notturno
    • - Marș nupțial
      • Op. 62, „Cântece fără cuvinte” pentru pian, caietul V (1842/44)
        • Nr. 1 Andante espressivo, în sol major
        • Nr. 2 Allegro con fuoco, în si bemol major
        • Nr. 3 Andante maestoso, în mi minor (Trauermarsch - „Marș funebru”)
        • Nr. 4 Allegro con anima, în sol major
        • Nr. 5 Andante con moto, în la minor (Venezianisches Gondellied [„Cântec de gondolier venețian”] nr. 3)
        • No.6 Allegretto grazioso, în la major (Frühlingslied - „Cântec de primăvară")
      • Op.63, Șase lieduri pentru voce și pian (1836/45)
        • Nr. 1 Ich wollt' meine Lieb' ergösse sich: Ich wollt' meine Lieb' ergösse sich
        • Nr. 2 Abschied der Zugvögel: Wie war so schön doch Wald und Feld!
        • Nr. 3 Gruss: Wohin ich geh' und schaue
        • Nr. 4 Herbstlied: Ach, wie so bald verhallet der Reigen
        • Nr. 5 Volkslied: O sah' ich auf der Haide dort im Sturme dich
        • Nr. 6 Maiglöckchen und die Blümelein: Maiglöckchen läutet in dem Thal
      • Op.64 Concertul pentru vioară, în mi minor (1838/1844)
      • Op.65, (6) Sonate pentru orgă (1844/45)
        • 1. Nr. 1 în fa minor (1844)
        • 2. Nr. 2 în do minor (1844)
        • 3. Nr. 3 în la major (1844)
        • 4. Nr. 4 în si bemol major (1845)
        • 5. Nr. 5 în re major (1844)
        • 6. Nr. 6 în re minor (1845)
      • Op.66, Piano Trio No.2 in C minor (1845)
      • Op.67, „Cântece fără cuvinte” pentru pian, caietul VI (1843/45)
        • No.1 Andante în mi bemol major
        • No.2 Allegro leggiero în fa diez minor
        • No.3 Andante tranquillo în si bemol major
        • No.4 Presto in Cdo major (Spinnerlied - „Cântec de tors”)
        • No.5 Moderato în si minor
        • No.6 Allegro non troppo în mi major
      • Op.68, Festgesang an die Künstler: Der Menschheit Würde , pentru cor bărbătesc și acompaniament (1846)
      • Op.69, Trei motete pentru cor (1847)
        • Nr. 1 Nunc dimittis
        • Nr. 2 Jubilate
        • Nr. 3 Magnificat
      • Op.70, oratoriul Elijah pentru cor și orchestră (1846)
      • Op.71, Șase lieduri pentru voce și pian
        • Nr. 1 Tröstung: Werde heiter, mein Gemüthe
        • Nr. 2 Frühlingslied: Der Frühling naht mit Brausen
        • Nr. 3 An die Entfernte: Diese Rose pflück' ich hier
        • Nr. 4 Schilflied: Auf dem Teich, dem regungslosen
        • Nr. 5 Auf der Wanderschaft: Ich wand're fort ins ferne Land
        • Nr. 6 Nachtlied: Vergangen ist der lichte Tag
      • Op.72, (6) Kinderstücke [Piese pentru copii], pentru pian (1842)
        • No.1 Allegro non troppo, în sol major
        • No.2 Andante sostenuto, în mi bemol major
        • No.3 Allegretto, în sol major
        • No.4 Andante con moto, în re major
        • No.5 Allegro assai, în sol minor
        • No.6 Vivace, în fa major
• Op.90 - „Simfonia italiană” nr. 4 în La major (1833)

Lucrări fără număr de opus[modificare | modificare sursă]

121 de lucrari in toate genurile[modificare | modificare sursă]

• 12 simfonii timpurii („Simfonii pentru coarde" - 1820-1823)

• Concerte timpurii cu acompaniament de orchestră de cameră (coarde):
  • Pian (la minor);
  • Vioară (re minor)(1822);
  • Pian și vioară (do minor);
  • 2 piane (Mi major și La bemol major)
• Studiu în fa minor pentru pian (1826)
• Scherzo în si bemol minor pentru pian (1829)
• Scherzo a capriccio în Fa diez minor pentru pian (1835-1836)
• Cvartet pentru coarde în Mi bemol major
• Sonata pentru violă în do minor (1823-24)

Felix Mendelssohn Bartholdy: Symphony No. 1 in C Minor, op. 11

The Best of Mendelssohn

GABRIEL FAURE

Gabriel Fauré
Date personale
Nume la naștere	Gabriel Urbain Fauré
Născut	12 mai 1845[1][4][5][6]  Pamiers, Midi-Pyrénées, Franța
Decedat	4 noiembrie 1924 (79 de ani)[1][7][4][6]  Paris, Franța
Înmormântat	Cimitirul Passy[*][8]
Cauza decesului	cauze naturale (pneumonie)
Căsătorit cu	Marie Fauré[*] (din 27 martie 1883)[8][9]
Copii	Emmanuel Fauré-Fremiet[*][8] Philippe Fauré-Frémiet[*][8]
Cetățenie	Franța
Ocupație	compozitor organist[*] muzicolog[*] profesor de muzică[*] pianist kapellmeister[*] profesor universitar[*] profesor
Activitate
Studii	École Niedermeyer de Paris[*]
Gen muzical	operă Romantism muzical[2][3] muzică clasică
Instrument(e)	orgă
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Comandor al Legiunii de Onoare[*] Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Q62096450[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Gabriel Fauré (n. 12 mai 1845,^[1][4][5][6] Pamiers, Midi-Pyrénées, Franța – d. 4 noiembrie 1924,^[1][7][4][6] Paris, Franța) a fost un compozitor francez. Scrie pentru vocea umană ciclul de 10 piese numit „Cântecul Evei”, pe versurile poetului Charles von Lesberghe, „Grădina închisă”, „Miraje” și „Orizont Himeric” - lucrări meditative, care pun probleme filozofice și întrebări grave.

Pentru pian, Fauré abordează genuri romantice: impromptu-uri, valsuri, nocturne, barcarole, balade și romanțe. Are tendința de a-l imita pe Felix Mendelssohn Bartholdy, numindu-și lucrările „Trei romanțe fără cuvinte”. Suita „Dolly”, la patru mâini, pentru pian, cuprinde titluri care ne amintesc de copilărie: „Mi-a-u”, „Kitty-vals” etc. Foarte populară e partea I din „Dolly” (op.56) cu numele „Berceuse”.

Creația lui mai cuprinde sonate pentru vioară și pian sau violoncel și pian, triouri, cvartete și cvintete, adică piese care se înscriau în efortul compozitorilor francezi de a crea o muzică autohtonă.

A compus un Requiem magistral și o operă („Pénélope”).

The Best Of Gabriel Fauré