6. /22 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM

LEANCA GRÂU

Date personale
Leanca Grâu
Leanca Grâu în 2017
Nume la naștere	Leana Gheorghievna Ilnițkaia
Născută	22 noiembrie 1987 (33 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS
Părinți	Gheorghe Grâu Stella Vladimirovna Ilnițkaia
Căsătorită cu	Mihail Vainberg (2010-prezent)
Copii	Maxim Vainberg (n. 20 februarie 2011)
Naționalitate	Rusia
Cetățenie	Rusia
Ocupație	Actriță
Activitate
Domiciliu	Moscova, Rusia
Alma mater	Institutul de Cinematografie Gherasimov
Ani de activitate	1992–prezent
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Instagram TikTok
Modifică date / text

Leanca Grâu (în rusă Ля́нка Гео́ргиевна Гры́у, născută Leana Gheorghievna Ilnițkaya, în rusă Ля́на Гео́ргиевна Ильни́цкая,^[1] n. 22 noiembrie 1987) este o actriță rusă cu origini moldovenești.

Nunta Leancăi Grâu și a lui Mihail Vainberg pe 9 iunie 2010

Leanca Grâu este fiica actorului moldovean Gheorghe Grâu și a actriței ruse Stella Vladimirovna Ilnițkaia. Are o soră, Veronika.

Pe 9 iulie 2010 Leanca s-a căsătorit cu regizorul și compozitorul rus Mihail Vainberg (n. 31 mai 1975).^[2] Împreună au un băiat, Maxim Vainberg (n. 20 februarie 2011).^[3]

În prezent, locuiește cu familia sa în Moscova (Rusia).

Pentru prima oară a jucat într-un film la vârsta de 4 ani.^[4]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

1992 Unu (Один)
1996 Al treilea fiu (Третий сын)
1997 Mica prințesă (Маленькая принцесса)
1998 Cine, dacă nu noi (Кто, если не мы)
2000 Triumful (Триумф)
2001 Cercetașii-4 (Сыщики-4)
2001 Natura dezgolită (Обнаженная натура)
2002 Roluri principale (Главные роли)
2004 Jack-Pot pentru Cenușăreasă (Джек-пот для Золушки)
2004 Podul îngust (Узкий мост)
2005 Flăcăi de aur (Золотые парни)
2005 Popsa (Попса)
2005-2007 Sortită să devii stea (Обречённая стать звездой)
2006 Cerc sângeros (Кровавый круг)
2006 Profitorii (Жулики)
2006 Linia fierbinte (Служба доверия)
2007 Dragoste interzisă (Запретная любовь)
2007 Din flacără și lumină (Из пламя и света)
2007 Experții (Эксперты)
2008 Noaptea ușilor închise (Ночь закрытых дверей)
2008 Intră, nu-ți fie frică, ieși, nu plânge (Заходи, не бойся, выходи, не плачь)
2009 Reîntoarcerea muschetarilor, sau Comoara cardinalului Mazarini (Возвращение мушкетёров, или Сокровища кардинала Мазарини)
2009 9 indicii de adulter (9 признаков измены)
2009 Vânt victorios, zi senină (Победный ветер, ясный день)
2009 Inima căpitanului Nemov (Сердце капитана Немова)
2009 A iubi și a urî (Любить и ненавидеть)
2009 Barviha (Барвиха)
2009 Aoleu, mamă (Ой, мамочки)
2009 Lucru murdar (Грязная работа)
2010 Te caut (Ищу тебя)
2010 Prima noapte a Lunii (Первая ночь луны)
2010 Explorare militară: Frontul de Vest (Военная разведка: Западный фронт) Serial TV
2010 Copiilor sub 16 ani... (Детям до 16…)
2010 De la inimă la inimă (От сердца к сердцу)
2011 De aur (Золотые)
2011 Duelul (Дуэль)
2012 Forțe tămăduitoare prin iubire (Любви целительная сила)
2013 Cercetașele (Разведчицы)
2013 Sherlock Holmes (Шерлок Холмс) Serial TV, 2013
2013 În sport doar domnișoare (В спорте только девушки)
2014 Mama-detectiv (Мама-детектив)
2014 Profesia - moașă (Профессия — акушер)
2014 Drumul spre casă (Дорога домой)
2014 Testul de sarcină (Тест на беременность)

AGATHA BÂRSESCU

Date personale
Agatha Bârsescu

Născută	9 septembrie 1857 București, Țara Românească
Decedată	22 noiembrie 1939 (82 de ani) București, România
Înmormântată	Cimitirul „Eternitatea” din Iași
Cetățenie	România
Ocupație	actriță actriță de teatru[*] cântăreață
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Agatha Bârsescu

Agatha Bârsescu (n. 9 septembrie 1857, București, Țara Românească – d. 22 noiembrie 1939, București, România) a fost o actriță română. A urmat conservatorul de la București și apoi la Viena. A jucat ca primă tragediană la Burgtheater din Viena, apoi pe scenele multor teatre din Europa și din America. Și-a valorificat însușirile de tragediană interpretându-și rolurile cu patos romantic. Printre creațiile sale se numără rolurile titulare din "Medeea" și "Sapho", ambele de Franz Grillparzer, "Antigona" de Sofocle, "Maria Stuart" de Friedrich von Schiller, regina din Ruy Blas de Victor Hugo, etc. Spre sfârșitul vieții a fost profesoară la Conservatorul din Iași.

Este înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iași. Pe placa sa funerară a fost gravată următoarea inscripție: Aici odihnește geniala tragediană, Agata Bârsescu, Gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârșire în țară și străinătate + la 22 noembrie 1939.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Das Mirakel (Miracolul, film mut (1912)^[1]

Fiica unui ofiţer, comandantul garnizoanei de la Râmnicu-Vâlcea, studiază, mai întâi la Sibiu şi apoi la Viena, după care s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti. În 1878 a plecat din nou în Austria pentru a-şi continua pregătirea artistică la Conservatorul din Viena. A debutat pe 22 noiembrie 1883 la Teatrul Curţii Imperiale din Viena. A fost distribuită în roluri principale ca, „Ofelia” din Hamlet, „Desdemona” din Othello, „Margareta” din Faust, „Isabella” din Judecătorul din Zalameea etc., în piese de autori clasici, precum Shakespeare, Goethe, Calderon de la Barca ş.a. Succesul imens obţinut pe scena reputatului teatru, i-a adus un contract pe viaţă, iar ca o recunoaştere oficială a meritelor sale deosebite, i s-a acordat, prin decret imperial, titlul de Actriţă a Curţii Imperiale. Au urmat o serie de turnee, întreprinse între anii 1883 – 1890, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. Înzestrată cu un temperament puternic, originală în conceperea rolurilor şi impresionantă în trăirea lor, Agatha Bârsescu şi-a valorificat însuşirile de tragediană, realizând creaţii cu patosul romantic. În 1925 revine definitiv în România, stabilindu-se la Iaşi, unde timp de aproape 15 ani predă la Conservatorul de Artă Dramatică; din când în când apărea pe scena Teatrului Naţional în rolurile care o consacraseră. Înmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iaşi, pe placa funerară stă scris: „Aici odihneşte geniala tragediană Agata Bârsescu, gloria neamului românesc, care a ilustrat teatrul până la desăvârşire în ţară şi străinătate”.

Agatha Bârsescu cea mai mare tragediană din istoria teatrului românesc

Leave a Comment / Cultură / By Anca Birsan / 21 noiembrie 2015 / Agatha Bârsescu, Teatru

Locul de naștere şi copilăria:
S-a născut într-o familie de militari, în Bucureşti, la mijlocul secolului al XIX–lea. În biografiile găsite se menţioneaza 1867 ca fiind anul naşterii. Actriţa spune însă în memoriile sale:
“Sunt născută în Bucureşti, strada Radu Vodă no. 11, anul… Da, anul nu’l ştiu precis şi nici nu vroesc să-l ştiu, fiindcă nici nu importă.”

Mare actrită româncă de mai târziu, se pare ca a petrecut de asemenea o mare parte a timpului copilariei la Bârseşti în apropiere de Râmnicu-Vâlcea. Satul Bârseşti apare consemnat pentru prima dată la 3 mai 1502 (7010), într-un hrisov emis de voievodul Radu cel Mare în cetatea de scaun a Târgovistei, prin care întăreşte Manastirii Govora şi egumenului acestuia, chir Dorotei, printre altele “ca să le fie satele numite Bârseştii toţi, pentru că au fost ocină (moștenire), dedină (avere moștenită de la înaintași sau stăpânire feudală ereditară) sfintei mânăstiri Govora.”

Copilăria şi-a petrecut-o la Râmnicu Vâlcea, unde tatăl său a fost numit şef de garnizoană. “Mă jucam de-a paparuda cu nişte copii de ţigani, pe moviliţa din dosul casei noastre. Toată ziulica zburdam, ţopăiam şi cântam, până ce într-o bună zi am fost dusă la pensionul din Sibiu. La 8 ani am pus capăt voioşiei mele de copilă” – îşi amintea Agatha Bârsescu. La pensionul din Sibiu viitoarea actriţă învaţă limba germană – cea care o va ajuta mai târziu să devină o stea a scenei vieneze.

Activitate:
Agatha Bârsescu a fost poate cea mai mare tragediană din istoria teatrului românesc. Primele studii le-a urmat la Sibiu şi Viena, dupa care s-a înscris la Conservatorul de Arta dramatică din Bucureşti. În 1878 a plecat din nou în Austria pentru a continua pregătirea artistică la Conservatorul din Viena, pe 22 Noiembrie 1883 debutând pe scena Teatrului Curtii Imperiale din Viena, obţinând un răsunator succes, îndeplinind roluri principale în piese de autori clasici, precum Shakespeare, Goethe, Calderon de la Barca s.a. A fost de asemenea distribuită în roluri principale ca, “Ofelia” din Hamlet, „Desdemona” din Othello, “Margareta” din Faust, “Isabella” din Judecătorul din Zalameea etc.

Actriţa, face parte din galeria marilor noştri actori care au strălucit pe cele mai importante scene europene. A jucat ca primă tragediană la Burgtheater din Viena, fiind prima actriţă româncă prezentă pe scenele teatrelor din Viena, apoi şi din America (roluri în piesele: “Medeea” şi “Sapho”, ambele de Franz Grillparzer, “Antigona” de Sofocle, “Maria Stuart” de Schiller, regina din Ruy Blas de Victor Hugo)

Datorită succesului imens avut la Viena pe scena reputatului teatru, a obţinut un contract pe timp îndelungat, iar ca o recunoaştere oficială a meritelor deosebite ale tragedianei, i s-a acordat Decretul Imperial de “Actriţă a Curţii Imperiale.”

Au urmat o serie de turnee, întreprinse între anii 1883–1890, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. Înzestrată cu un temperament puternic, originală în conceperea rolurilor şi impresionantă în trăirea lor, Agatha Bârsescu şi-a valorificat însuşirile de tragediană, realizând creaţii cu patosul romantic. În 1925 revine definitiv în România, stabilindu-se la Iaşi, unde timp de aproape 15 ani predă la Conservatorul de Artă Dramatică; din când în când apărea pe scena Teatrului Naţional în rolurile care o consacraseră şi pe care le îndrăgise în tinerete.

Studiile:
Prima perioada vieneză din viaţa Agathei Bârsescu a fost petrecută în pensionul unei şcoli de maici, “Ursulien Kloster”. Revine în ţară pentru a urma cursurile “Conservatorului de artă dramatică” din Bucureşti. În această perioadă devine angajată a Teatrului Naţional şi joacă în primele sale roluri: în feeria “Fata aerului”, Casilda din “Ruy-Blas” şi “Fetiţa” din comedia “Pe malul”. Se reîntoarce la Viena, unde ia ore de canto şi de germană. În anul 1881 este admisă la şcoala dramatică a Conservatorului din Viena. Urmează imediat angajamente semnate cu mari teatre germane şi austriece: “Deutsches Theater” din Berlin şi “Burgtheater” din Viena.

Rolurile:
Pe scena celei mai importante scene vieneze a vremii, Agatha Bârsescu debutează la 17 ani în rolul “Hero” – rol care aduce actriţei şi primul mare succes din carieră. Iată un extras din cronica apăruta în 23 Noiembrie 1883 în “Neue Freie Presse”:

Fotografie din perioada în care juca la Burgtheater din Viena

“O tânără fată care abia a părăsit şcoala dramatică, a păşit pentru prima dată pe scenă, şi nu pe o scenă din Graz sau Linz, ci pe podeaua fiebinte a Burgtheaterului, şi nu pentru a recita câteva vorbe, ci într’un rol mare, care predomină o piesă întreagă, şi nu într’o limbă maternă pe care a învăţat-o acasă la mama ei ci într’o limbă pe care şi-a însuşit-o încetul cu încetul! Şi această fetiţă, face o impresie atât de puternică, încât la ultima cădere a cortinei, fiecare trebuie să mărturisească: Aicea e un talent puternic şi real care trebuie reţinut bine, căci este un noroc găsit pentru Burgtheterul nostru din ce în ce mai sărăcit de talente. Domnişoara Bârsescu aparţine deci Burgtheaterului. E o onoare pentru ea şi un noroc pentru Burgtheater.”

Acesta a fost primul mare succes. Urmează multe altele, într’o carieră de mai bine de o jumătate de secol. Dar să o lăsăm să spună mai departe povestea pe însăşi Agatha Bârsescu – intervievată în anul 1931 de Maia – reporter al “Ilustraţiunii române”:

În rolul ei preferat: Medeea

Iaşi! O cameră la hotel Traian. Cum intri îţi dai seama că ai păşit în locuinţa unui artist. Nimicuri de preţ aruncate ici şi colo, diferite tablouri care înfăţisează pe tragediană în rolurile create de ea; fotografiile artiştilor celebri, însoţite de autografe tot atât de celebre; coşuri şi coşniţe de flori uscate – omagii necunoscute pentru o seară de încântare – toate vorbesc de o glorie artistică cum puţine au fost.

Priveam atentă o fotografie mai de demult ce înfăţişa pe Agatha Bârsescu în rolul ei preferat, Medeea – când simţii pe cineva intrând în cameră. M’am întors… şi în faţa mea o aveam pe “maestră”, pe însăşi creatoarea “Medeei” demonice.

Înaltă, maiestoasă, cu ochii blânzi, din a căror privire ghiceşti bunătatea, cu părul argintat la tâmple, Agatha Bârsescu părea în lumina palidă a amurgului o marchiză scoborâtă dintr’un tablou din veacul al XVIII-lea.

Debutul in Romeo si Julieta de Shakespeare

În “Romeo și Julieta”

Nu îndrăzneam să-i mărturisesc scopul vizitei fiindcă auzisem că nu-i place sgomot în jurul persoanei sale: de aceea, când ea singură începu să-şi depene firul amintirilor, am mulţumit providenţei că m’a scăpat din încurcătură.

– Să nu te aştepţi, că îţi voi face o biografie a mea, începu Agatha Bârsescu povestire – fiindcă trebuie să-mi răscolesc amintirile copilăriei, şi ele, ori şi cât, îţi produc în suflet un regret dureros pentru timpurile cari nu se vor mai întoarce nici odată. Atât pot să-ţi spun, că am întâmpinat foarte multe greutăţi până ce mi-am văzut visul de a juca pe scenă. Am avut mult de luptat cu familia. Părinţii mei făceau parte din înalta societate a Bucureştiului, un unchi al meu era ministru de război şi când am intrat în Conservator toate rudele mi-au considerat gestul, ca cea mai mare ofensă adusă întregii familii. După terminarea Conservatorului la Bucureştii, relevându-mă într’un rol din comedia lui Oldnescu-Ascanio: “Pe malul gârlei”, am plecat la Viena pentru completarea studiilor.

În Magda de Sudermann

Acolo, am cunoscut adevăratele succese ce le poate visa o artistă. În urma debutului în Hero – aveam şaptesprezece ani atunci – am fost angajată la Burgtheater şi timp de şapte ani, vienezii mi-au răsplătit munca, cu dragostea şi entuziasmul lor. Îmi aduc aminte de splendidele seri, când întreaga elită şi însuşi împăratul Frantz Josef veneau la Burgtheater să mă vadă în rolurile mele preferate: Sapho, Medeea, Mary-Stuart. Natural, că primirea caldă ce mi se făcea a fost un puternic imbold de a munci şi persevera.

După cei şapte ani petrecuţi la Viena, am început să întreprind turnee în principalele capitale ale Europei, dar cu toate angajamentele ce mi se propuneau, mă întorceam iarăşi în oraşul meu iubit: Viena! De el mă leagă atâtea amintiri frumoase încât e naturală dragostea ce i-o păstrez.

– Maestră, ştiu că şi în America v’aţi bucurat de aceleaşi succese!
– Da, la New-York am jucat pe Medeea şi sala lui “The People’s Theatre” clocotea de entusiasmul românilor şi englezilor, căci am jucat în amândouă limbile. Apoi la Chicago şi Filadelfia mi-au făcut o primire tot atât de călduroasă. În 1923, dorul de ţară m’a făcut să mă reîntorc acolo unde mi-am petrecut anii copilăriei.

– Faptul că aţi călătorit atât şi aţi dus o viată variată, îmi închipui că v’a lăsat multe amintiri ?

Isabelle din Judecătorul din Zalameea de Calderon

Isabelle din Judecatorul din Zalameea de Calderon

– Oh ! Aş putea să scriu un volum întreg Cele mai dragi însă sunt acele legate de prietenia mea cu Carmen Sylva (notă: Regina Elisabeta a României). Îmi aduc aminte şi acum de seara când am cunoscut-o. Se reprezenta “Ullranda”, piesa scrisă de Ea, în care jucam rolul principal. Sala era neîncăpătoare pentru tot ce avea Bucureştiul mai distins! Asista întreaga familie regală. Probabil că am plăcut Carmen Sylvei, deoarece mai târziu, de câte ori avea nevoie de mine, mă chema de ori şi unde aş fi fost.

– Dar Viena, oraşul consacrării dv.?
– Vienezii sunt oameni adânc cunoscători ai artei, extrem de entuziaşti în ceea ce priveşte teatrul Nu fusesem de mult la Viena şi credeam că după o absenţă de atâţia ani, publicul m’a uitat. Dar într’o seară, acum patru ani, aflându-mă în vesela metropolă austriacă, m’am dus la Raimundtheater să asist la reprezentaţia unei colege. Cum am intrat în loje, publicul m’a recunoscut imedial şi a ţinut să mă salute cu ropote de aplauze. Gestul acesta m’a mişcat până la lacrimi… Acestea sunt singurele mulţumiri ce îi mai rămân unui artist: să ştie că cei pentru care şi-a închinat viaţa nu-l uită!

– Şi după ce aţi cunoscut atâtea succese în Europa şi peste Ocean, cum vă simţiţi în oraşul nostrum tăcut şi retras?

Agatha Bârsescu a jucat pe toate marile scene din Europa și din America

Actrița Marioara Voiculescu

Teatru pe pâine în 1900 și cum erau primite spectacolele trupei lui Zaharia Bârsan

– Mă simt bine fiindcă sunt între ai mei. Şi apoi moldovenii, cu obişnuita lor fire primitoare, mi-au întins braţele cu drag. Dar fericirea mea e când mă aflu printre elevi la Conservator şi când văd că munca mea nu e zadarnică. Mi-e drag rolul de profesoară şi îndrumătoare a viitorilor reprezentanţi ai clasicismului. Şi dacă mai am o dorinţă, e aceea de a revedea Viena. Viena tinereţii mele!

Şi Agatha Bârsescu rămase cu ochii aţintiţi în lumina roşiatică a jarului din cămin. Acolo, în pâlpâirile focului îşi revedea toată viaţa de strălucire, cu bucuriile, dar şi cu suferinţele ei – viaţa de artist!”

Este înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iaşi. Pe placa sa funerară a fost gravată următoarea inscripţie: Aici odihneşte geniala tragediană, Agata Bârsescu, Gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârşire în ţară şi străinătate + la 22 noembrie 1939.

mai multe https://www.voci.ro/agatha-barsescu-cea-mai-mare-tragediana-din-istoria-teatrului-romanesc/

Actrita AGATHA BARSESCU, o tragediana adorata la Viena !

MIRCEA CRIȘAN

Date personale
Mircea Crișan

Nume la naștere	Mauriciu Kraus
Născut	8 august 1924 Maramureș, România
Decedat	22 noiembrie 2013 (89 de ani) Düsseldorf, Germania
Cetățenie	Germania România
Etnie	evreu
Ocupație	actor actor de film actor de televiziune[*]
Alte nume	Mircea Krishan
Alte premii
Premiul special pentru teatrul de revistă, ed. a XV-a a Galei Premiilor UNITER 2006^[1]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Mircea Crișan (n. 8 august 1924,^[2] Maramureș, România – d. 22 noiembrie 2013,^[3]^[4] Düsseldorf, Renania de Nord-Westfalia, Germania, Mauriciu Kraus)^[5] a fost un actor, cabaretist, regizor și umorist, celebru în România anilor 1950-1960 și în Germania restul vieții.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Evreu^[6] născut în România (într-un vagon de tren care traversa Maramureșul) și declarat la oficiul stării civile la 9 august).^[7]

Când era copil, mergea în turneu cu părinții (angajați la un parc de distracții ambulant).^[8]

La 19 ani s-a angajat ca vânzător de mezeluri și, tot pe-atunci, a debutat mai mult figurant decât ca actor, la Teatrul Barașeum, actualmente Teatrul Evreiesc de Stat, în spectacolul Lozul cel mare de Sholem Aleichem. A studiat apoi la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti (1944-1946).

După absolvire a jucat la Teatrul Armatei, la Teatrul Savoy, la Teatrul de Estradă, în spectacole de varietăți alături de actorii Nicolae Stroe, Gogu Trestian, Ion Antonescu-Cărăbuș, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Elena Burmaz, Tanți Căpățână, Puiu Călinescu. Multe din textele din perioada din România au fost compuse în colaborare cu Alexandru Mandi.

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Mircea Crișan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[9]

În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris la teatrul Olympia, a rămas în Occident^[10] și s-a stabilit ulterior în Germania, unde a început să-și scrie numele Mircea Krishan.^[11]

În Germania a colaborat, sub acest nume, cu mulți artiști de scenă cunoscuți, între care Rudi Carell și Gisela Schlüter.

În 1995 Mircea Crișan a venit în România pentru a lansa caseta De la Crișan… adunate, în cadrul unui spectacol cu invitați deosebiți: Angela Similea, Valerica Mihali, Doina Moroșanu, Sorina Dan și Cătălin Crișan.^[12]

Mircea Crișan și-a petrecut ultimii ani de viață internat într-un azil pentru vârstnici din Düsseldorf, suferind de boala Alzheimer. A fost înmormântat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.