5. /29 IANUARIE 2022 - TEATRU/FILM
Anton Pavlovici Cehov (în rusă Анто́н Па́влович Че́хов; n. ,[2][5] Taganrog, Imperiul Rus – d. ,[6][2][7][8] Badenweiler, Imperiul German) a fost un medic, prozator și dramaturg rus.
De peste o sută de ani spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe afișele teatrelor din România. Mari regizori de teatru din România (Lucian Pintilie, György Harag, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, Vlad Mugur, Tompa Gábor) au găsit surse majore de inspirație în dramaturgia lui Cehov.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Cehov s-a născut la Taganrog, un oraș de la Marea Azov. Tatăl său a fost Pavel Egorovici Cehov, care avea o mică băcănie de produse coloniale la Taganrog. Mama sa, născută Evghenia Iakovlevna Morozova, a fost fiică de comerciant de postavuri. Între 1867 și 1879, face studii primare și secundare în orașul natal. Frecventează teatrul și conduce o revistă a elevilor. După fuga tatălui său la Moscova, este nevoit să acorde meditații. În 1879, începe studii de medicină la Moscova și-și ajută financiar familia, publicând în reviste umoristice. După absolvirea facultății în 1884, profesează în jurul Moscovei. În 1886, începe colaborarea la revista Novoe Vremia (Timpuri noi), condusă de Alexei Suvorin, cel ce îi va fi editor. În această perioadă, publică proză, lucrând și la piesele sale de teatru. În 1890, efectuează un voiaj în insula Sahalin, unde recenzează populația. În timpul voiajului său în Italia, din 1894, starea sănătății sale se înrăutățește. În 1896, îl cunoaște pe Constantin Stanislavski, care îi va regiza piesele de teatru. În 1897, este spitalizat, atins fiind de tuberculoză pulmonară. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru (Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 - 1959). În 1903, finalizează piesa Livada de vișini. În 1904, boala i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în Germania.
Opera[modificare | modificare sursă]
Cu un caracter foarte modest, care l-a însoțit de-a lungul vieții, Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea căpăta reputația sa postumă. Reacțiile publicului la piesele lui de teatru din anul morții au demonstrat cât de apreciat a fost scriitorul, atât în sufletul poporului rus, cât și pe plan internațional.
Teatru[modificare | modificare sursă]
- 1881: Platonov sau Piesa fără titlu;
- 1886: Asupra efectelor nocive ale tutunului ("О вреде табака");
- 1887: Cântecul lebedei piesă într-un act;
- 1887: Ivanov ("Иванов");
- 1888: Ursul ("Медведь: Shutka v odnom deystvii")-comedie într-un act;
- 1888/1889? Cerere în căsătorie ("Предложение");
- 1889 Tragedian fără voie ("Трагик поневоле");
- 1889: Nunta ("Свадьба");
- 1889 Demonul pădurii ("Леший") comedie în patru acte;
- 1891: Jubileul ("Юбилей");
- 1896: Pescărușul ("Чайка");
- 1897: Unchiul Vania ("Дядя Ваня");
- 1901: Trei surori ("Три сестры");
- 1904: Livada de vișini ("Вишнёвый сад").
Povestiri[modificare | modificare sursă]
- 1883: Moartea unui slujbaș ("Смерть чиновника");
- 1883: Grasul și slabul;
- 1884: Stridiile ("Устрицы");
- 1884: Cameleonul ("Хамелеон");
- 1884: Masca ("Маска");
- 1885: Vânătorii ("Егерь");
- 1885: Sergentul Pribișceev ("Унтер Пришибеев");
- 1886: Grișa ("Гриша");
- 1887: Acasă ("Дома");
- 1887: Sirena ("Сирена");
- 1887: Kaștanka ("Каштанка");
- 1888: Stepa ("Степь");
- 1892: Salonul numărul 6 ("Палата № 6");
- 1894: Călugărul negru ("Чёрный монах");
- 1894: Vioara lui Rotschild ("Скрипка Ротшильда");
- 1895: Ordinul Anna ("Анна на шее");
- 1896: Casa cu mezanin ("Дом с мезонином");
- 1897: Mujicii ("Мужики");
- 1898: Omul în carapace ("Человек в футляре");
- 1899: Doamna cu cățelul ("Дама с собачкой");
- 1902: Arhiereul ("Архиерей");
- 1903: Logodnica ("Невеста").
Șapte povestiri traduse în CPSF 124 / 15.01.1960 de Anda Boldur:[10] „Insulele zburătoare” de Jules Verne (parodie); „Eclipsă de Lună”; „O ședință de hipnotism”; „Scrisoare către un vecin savant”; „Esculapi rurali”; „Păcătosul din Toledo”; „O noapte de groază”
Nuvele[modificare | modificare sursă]
- 1884: „Dramă la vânătoare”;
- 1884: Chibritul suedez (Nuvelă polițistă)
- 1888: „Stepa” („Степь“);
- 1891: „Un duel” („Дуэль“);
- 1895: „Trei ani” („Три года“);
- 1896: „Viața mea” („Моя жизнь“).
Schițe umoristice[modificare | modificare sursă]
Platonov (2008) - Anton Pavlovici Cehov
Livada de visini (1955) - Anton Pavlovici Cehov
Deliana (1985) - Dan Botta
Maitreyi de Mircea Eliade 1991Adrian Pintea, Mirela Gorea TEATRU RADIOFONIC DRAMA
Aurel Andrei are o fervoare speciala a ideii, dar si o pasta de viata care face personajele sale atractive pentru orice actor. Scrie navalnic, cu un patos extrem de angajant. Autorul este un idealist dezamagit, de aici si o anumita viziune intunecata. Personajele sale sint, de o parte, iluminate de deceptii, de cealalta, cinice. Naratiunea este polemica, dar textura nu este facuta din alb si negru. Viata pieselor sale are culoare, simti contemporanii vibrind de pasiuni, care meschine, care altruiste. Firul dramatic nu se desira, vibreaza, are tensiune autentica. Este lumea de alaturi, privata cu o tristete indragostita, daca se poate spune asa. Am in fata un text, "Trecutul zilei de miine", care a fost nominalizata pentru premiul pentru cea mai buna piesa a anului in cadrul Galei Premiilor UNITER. Nominalizarea Galei reprezinta un soi de corespondent al Premiilor Oscar. E o onoare si o consacrare pentru autorul nominalizat. E vorba de o drama pe jumatate sarcastica, in maniera lui Vampilov, pe jumatate absurda. Trecutul da buzna in viata personajelor, infesteaza prezentul si distruge viitorul. Cum spune si titlul piesei, ziua de miine este moarta in trecut. Necrutarea abordarii are o ambiguitate si o cruzime care aminteste de dramaturgia lui D.R. Popescu, dar masca personajelor cade, nu mai sint echivocuri, nu mai sint fantasmagorii. Scena pe care se joaca drama este un cosmar cu ochii deschisi. Sint si crime morale dar si crime reale la mijloc. Sint vieti irosite, sint destine surpate. Proiectele prin care personajele isi cauta salvarea cad ca intr-un joc de domino.
Patetismul lui Aurel Andrei nu este unul de telenovela, unde totul se imbraca in catifea. Totul pare sa se goleasca de speranta, proiectele personajelor se naruie pornind dinspre trecut. Desi pline de viata, personajele suna teribil a gol. Partea de umanitate care ar trebui sa reactioneze la omenesc are o cruzime iesita din comun. Accidente, asasinate, planuri cinice deseneaza o lume care traieste cu un picior in trecut, cu o otrava in prezent si cu o mare absenta in viitor. M-as bucura daca piesa lui Aurel Andrei, "Trecutul zilei de miine" ar vedea lumina rampei. Debutul ca dramaturg ar marca sfirsitul unei pase negre prin care acest autor a trecut vreme de aproape douazeci de ani.
Val CONDURACHE
Date biografice:
S-a născut pe 29 ianuarie 1953.
Studii:
1976 – Absolvent al I.A.T.C. Bucureşti, secţia Regie de teatru şi film, clasa profesorilor Radu Penciulescu, Ivan Helmer, Valeriu Moisescu, Cătălina Buzoianu.
2010 – Titlul de Doctor în arte cu menţiunea Magna cum laude, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, Bucureşti.
Spectacole regizate la Teatrul Nottara:
- Figaro după Pierre-Auguste Caron de Beaumarchais, 2019
- Trei nopți cu Madox de Matei Vișniec, 2015
- Rinocerul îndrăgostit de Liao Yimei, 2009
- Emanciparea prinţului Hamlet de Alina Mungiu-Pippidi, 1997
Spectacole la alte teatre (selectiv):
- Tu cine ești? de György Méhes, Godot Café-Teatru, 2016
- Românie dragă, Elveția mea de Cornel Udrea, Teatrul Roșu, 2016
- Textul, înainte de toate! de Doru Moțoc, Ceainăria ARTea, 2016
- Orașul Poetului Profet, spectacol organizat în pasajul Universității, ARCUB, 2013
- Ce știa orașul?, Teatrul de Comedie, 2013
- Tărâmul vrăjit de Carmen Dominte, Teatrul Excelsior, 2012
- Insomniile de altădată de Dumitru Solomon, 2012
- Cartea junglei de Rudyard Kipling, Teatrul Ţăndărică, 2012
- Opera calicilor, de Vaclav Havel, Teatrul Tineretului, Piatra Neamţ, 2009
- Paparazzi sau cronica unui răsărit de soare avortat de Matei Vișniec, Teatrul Foarte Mic, 2004
- Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Chişinău, 2002
- Prăpăstiile oraşului de Matei Millo, Teatrul Naţional Mihai Eminescu, Chişinău, 2002
- Tango, monsieur? de Aldo Lo Castro, Teatrul Național Radu Stanca, Sibiu, 2000
- Ines de Castro de Alejandro Casona, Teatrul Naţional Târgu-Mureş, Compania Liviu Rebreanu, 1998
- Frumoasa din pădurea adormită, musical de Marius Ţeicu şi Silvia Kerim după Charles Perrault, Teatrul Țăndărică, 1997
- Sacrificiul de Ioan Drăgoi, Teatrul Andrei Mureșanu, Sfântu-Gheorghe, 1996
- Arta comediei de Eduardo De Filippo, Teatrul de Stat Oradea, 1994
- Nemuritorul Ionel de Codrin Şerban, Teatrul de Stat Oradea, 1993
- Elisabeta, din întâmplare femeie de Dario Fo, Teatrul Mic, 1993
- Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca, Teatrul Radu Stanca Sibiu, 1993
- Artur Osânditul de Matei Vişniec, Teatrul Mic, 1992
- Ţara lui Gufi de Matei Vişniec, Teatrul Ion Creangă, 1992
- Oamenii cavernelor de William Saroyan, Teatrul Dramatic din Galaţi, 1992
- Mătrăguna de Niccolò Machiavelli, Teatrul Dramatic Galaţi, 1991
- În căutarea sensului pierdut de Ion Băieşu, Teatrul Dramatic din Galaţi, 1990
- Tren fără întoarcere de D. Horomnea, Teatrul Dramatic Mihai Eminescu Botoşani, 1982
- A murit Thales de sete? de Mircea M. Ionescu, Teatrul de Stat din Arad, 1981
- Dulcea ipocrizie a bărbatului matur de Tudor Popescu, Teatrul de Stat Oradea, 1980
Spectacole la Centrul Cultural Eugen Ionescu, Slatina:
- Ultimul Godot de Matei Vişniec
- Jocul de-a măcelul de Eugen Ionescu
- Şi cu violoncelul ce facem? de Matei Vişniec
- Glumind cu dragostea şi moartea de Daniel Ernestina
- Victimele datoriei de Eugen Ionescu
- D’ale carnavalului de I.L. Caragiale
- Angajare de clovn de Matei Vişniec
- Scaunele de Eugen Ionescu
Spectacole la Teatrul Maria Filotti Brăila:
- Mobilă şi durere de Teodor Mazilu
- D’ale carnavalului de I.L. Caragiale
- Jourdain cel scrântit de Mihail Bulgakov
- Privighetoarea mecanică de Dumitru Solomon
Teatrul G.A. Petculescu, Reşiţa:
- Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt
- O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
- Iluzia optică de Dumitru Solomon
- Nopţi albe – Matrushka de Tuncer Cücenoğlu
- Năbădăile iubirii de Jiří Menzel
- Tichia cu clopoţei de Luigi Pirandello
Teatrul de Stat din Valea Jiului, Petroşani
- Jocul dragostei şi al întâmplării de Pierre de Marivaux
- 20 de minute cu îngerul de Alexander Vampilov
- Procurorul de Gheorghi Djagarov
- Vieţi paralele de Ovidiu Genaru
Mihai Lungeanu a regizat peste 70 de spectacole la Teatrul Național Radiofonic, Radiodifuziunea Română. A fost profesor asociat la UNATC – Bucureşti, curs de teatru radiofonic pentru actori (2014-2015) și profesor asociat al U.A.T.- Târgu-Mureş, curs de teatru radiofonic şi media vizuală (2016).
Premii și nominalizări:
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic: Hamlet de William Shakespeare, 2020
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic: Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre de Matei Vișniec, 2010
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic: Provocare de Doru Moț, 2002
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic: Valsul câinilor de Leonid Andreev, 1999
- Premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol radiofonic: Prăpăstiile Bucureștilor de Matei Millo, 1994
Teatru-Adevăr-Libertate-Credință-Educație - regizorul Mihai Lungeanu
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" promoţia 1976.
A lucrat la Studioul Bucureşti ca secund şi a regizat şi filme de scurtmetraj utilitare.
- De patru ori start (1983)
- Scopul și mijloacele (1983)
- Mult mai de pret e iubirea (1982)
Filmografie - regizor secund / second unit d
- Cucoana Chirița (1986) Trailer
Filmografie - scenarist
- Mult mai de pret e iubirea (1982)
Filmografie - regizor secund
| Oana Pellea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (59 de ani) București |
| Părinți | Amza Pellea  |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Oana Pellea (n. ,[1][2] București, România) este o o actriță română de teatru și film.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Oana Pellea s-a născut la 29 ianuarie 1962 în București. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie 1983).
Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru și Claudiu Istodor. Din clasa condusă de Olga Tudorache, colegii de generație au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
Activitate artistică[modificare | modificare sursă]
Majestatea Sa Regele Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a României la 25 octombrie 2012.
Academia Română i-a acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și cinematografică la 16 decembrie 2010.
Oana Pellea a primit de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România. Oana Pellea a câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă.
Oana Pellea a primit numeroase premii internaționale pentru rolul principal din Stare de fapt, regia Stere Gulea, inclusiv premiile pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului Politic de la San Marino și la Festivalul Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia. Munca sa cinematografică a inclus "Unde la Soare e frig" al lui Bogdan Dreyer, la fel ca și filmele regizate de Alexandru Tatos, Dan Pița, Stere Gulea și Ion Popescu Gopo
În perioada 1984–1987 a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 și a participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă. Performanțele sale notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori a lui Cehov, al lui Lucius din "Iulius Cezar" de W. Shakespeare — pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale pentru „Cea mai bună actriță”. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a lui Klaus Mann, Catarina din producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula a lui Albert Camus, Timpul din Poveste de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui Aleaxandru Darie.
Cariera Oanei Pellea cuprinde peste 50 de roluri importante în teatru și 20 în film.
În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul "Children of men", în regia lui Alfonso Cuaron (OSCAR 2013) , produs al studiourilor Universal Picture. Acest film a fost realizat în întregime la Londra și a fost nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii.
În 2007 a fost distribuită în producția britanică "I really hate my job", regia Oliver Parker.
În 2007 a fost distribuită în producția americană "Fire and Ice", regia Jean-Christophe Comar ("Pitof").
Este prezentă, într-un rol important, în distribuția filmului "Biblioteque Pascal", în regia lui Szabolcs Hajdu.
Oana Pellea joacă în româna, franceza, engleza și italiana, participând la numeroase producții internaționale, inclusiv producția româno-franceză "Ioana d'Arc-Extrase dintr-un dosar" și producția teatrală francezo-canadiană, în regia lui Marc Doré Mă tot duc, aici alături de Mihai Gruia Sandu.
Oana Pellea a avut onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de teatru inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.
Începând cu stagiunea 2004-2005, joacă la teatrul Bulandra în spectacolul "Scaunele", la Teatrul Foarte Mic în spectacolul "Mă tot duc" și la teatrul Metropolis în "Buzunarul cu pâine".
La 13 mai 2009, Oana Pellea a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Românești "FestCO", ediția a VII-ea pentru "Cel Mai Bun Spectacol" cu piesa "Buzunarul cu Pâine" de Matei Vișniec, traducerea Virgil Tănase. Titlul piesei în franceză este "Du pain plein les poches".
În iunie 2009 a apărut prima carte semnată Oana Pellea la editura Humanitas: "Jurnal 2003-2009". [3]
"Jurnal 2003-2009" devine cartea cea mai bine vândută a Editurii Humanitas cu peste 15.000 de exemplare cumpărate în mai puțin de trei luni (august 2009), iar în octombrie (același an) "Jurnalul" ajunge la un tiraj record de 32.000 de exemplare
În martie 2010 Oana Pellea revine pe scena Teatrului Bulandra cu rolul Tanti Roz din Oscar și Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmidt.
În noiembrie 2011 joacă în Vocea Umană de Jean Cocteau în regia Sandei Manu, la Teatrul Metropolis, rol pentru care este nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai buna acriță.
2014 premiera spectacolului N(AUM) în regia Mariana Cămărășan. Spectacol invitat la festivaluri din țară și din străinătate. Se joacă la Teatrul Mignon din București.
2015 premiul Omul Anului la secția Actor, premiu oferit de Ziarul Cotidianul.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- 1972: Puterea și adevărul
- 1982: Concurs
- 1983: Râdeți ca-n viață
- 1983: Faleze de nisip
- 1984: Der Mann mit dem Ring im Ohr
- 1984: Acasă
- 1989: With Love, Rita (TV)
- 1989: Maria Mirabela în Tranzistoria - mama fetițelor
- 1990: François Villon - Poetul vagabond - coproducție franco-germano-română, 2 serii
- 1990: Cine are dreptate? - Lidia Dumitru
- 1991: Unde la soare e frig aka Da, wo die Sonne kalt ist (Germany: alternative title) aka Where It Is Cold in the Sun (International: English title: informal literal title)
- 1992: Visul / Visul - Portret Liviu Ciulei (1992) - ea insasi
- 1993: Vulpe - vânător :aka Fox: Hunter (International: English title: informal literal title)
- 1994: Nostradamus, Landlady: aka Nostradamus - Prophezeiungen des Schreckens (Germany)
- 1995: Stare de fapt - Alberta Costineanu
- 2003: Haute tension, Alex's Mother: aka Switchblade Romance (International: English title) (UK: DVD box title) aka High Tension (USA)
- 2004: Camera ascunsă, Pusi: aka Never Enough (International: English title)
- 2006: Fehér tenyér, Mom: aka White Palms (International: English title)
- 2005: Păcatele Evei, regia Adrian Batista
- 2006: Children of Men, regia Alfonso Cuaron, Marichka
- 2007: Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe
- 2007: I Really Hate My Job, regia Oliver Parker, Rita
- 2007: Cu un pas înainte, regia Bogdan Tiberiu Dumitrescu
- 2008: Fire and Ice: Cronica Dragonilor - regina Rimini
- 2010: Biblioteque Pascal, regia Szabolcz Hajdu
- 2014: Uniți, salvăm - Ioana Constantinescu
- 2015: The Gambler - Sophie Schwartz
- 2018: Noua viață a lui Kron- film Disney: Cârciumăreasă (voce versiunea română)
- 2018: Triplusec - Diriginta
- 2018: Moromeții 2 - Fiica
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[4]
Despre puterea emoției | Oana Pellea | TEDxCluj
| Florin Călinescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (65 de ani) Timișoara, România |
| Căsătorit cu | Ana Maria Călinescu[*] (–)[1] |
| Copii | Luca Călinescu[*] Petru Călinescu[*] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor politician |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Florin Călinescu (n. 29 aprilie 1956, Timișoara) este actor român de film, radio, teatru și voce, realizator de emisiuni de televiziune și fost jurat al emisiunii de televiziune Românii au talent.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit secția umanistă a Liceului C.D. Loga în 1975 și UNATC-ul.[2] A debutat în cinematografie în anul 1981 în Lumini și umbre. A colaborat des cu regizorul Nae Caranfil, care l-a distribuit în filme precum E pericoloso sporgersi, Asfalt Tango și Filantropica,[3] jucându-se pe sine în ultimul film ca prezentator al variantei fictive a emisiunii Chestiunea Zilei.[4]
La începutul anilor 90 a debutat ca prezentator radiofonic cu emisiunea „Duminicile celor singuri” de la Pro FM.[5] În 1996 ajunge la PRO TV, unde realizează emisiunea Ora șapte, bună dimineața,[6] urmată de Chestiunea Zilei între 1997 - 2001 și 2003.[7] În 2000 primește titlul de cetățean de onoare al municipiului Timișoara.[8] În 2001 este numit director general al postului Tele 7 abc.[7] În 2003 a devenit directorul ziarului Știrea zilei.[9] Revine în 2003 la Pro TV unde prezintă emisiunea Procesul etapei[10] timp de un an.[11] Între 2005 și 2007 a fost realizatorul emisiunii „Om la om” de la TV Sport.[3][12]
În 2008 a candidat din partea PNL pentru un loc de senator în colegiul nr. 4 din Argeș, dar nu a fost ales.[3] Între anii 2000 și 2014 a fost director al Teatrului Mic.[13] Deține un restaurant și mai multe firme.[14]
A fost căsătorit timp de 27 de ani cu actrița Ana-Maria (Anmary) Călinescu, până la moartea acesteia,[15] (28 februarie 1958 - 28 februarie 2005) Au avut împreună doi fii: Luca (d. 2012) și Petru.[3] Din 2015 până în 2021 a fost jurat al emisiunii Românii au talent.[16][17]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Arta apărării individuale (1980)
- Ștefan Luchian (1981)
- Înainte de moarte (1981)
- Lumini și umbre: Partea I (1981)
- Lumini și umbre: Partea II (1982)
- Întunericul alb (1982)
- Clipa de răgaz (1986)
- Enigmele se explică în zori (1987) - Andrei Mladin
- Balanța (1992) - Securist
- E pericoloso sporgersi (1993)
- O vară de neuitat (1994)
- Nostradamus (1994)
- Asfalt Tango (1995) - Bișnițarul
- Prea târziu (1996)
- Filantropica (2002)
- Maria (2003)
- Băieți buni (2005) - serial TV
- Poveste de cartier (2008)
- Tanti Florica (2012)
11 lucruri pe care nu le știați despre Florin Călinescu
Cariera:
Dupa absolvirea liceului, in 1952, a fost admis la Institutul de Teatru si Cinematografie din Bucuresti dar a fost eliminat din cauza dosarului, caci avusese o ruda care nu iubea comunistii.
A trebuit sa se angajeze si a lucrat intr-o uzina, si-a facut stagiul militar, a fost iar strungar din nou, pana cand a reusit sa intre la teatru.
A absolvit in 1961 Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa profesorului Fintesteanu, avandu-i ca asistenti pe Sanda Manu, Dem Radulescu si Alex Lungu. A fost repartizat la Teatrul National din Bucuresti si a jucat aici pana la sfârşitul vieţii. A interpretat numeroase roluri in piese ca: Un fluture pe lampa de Paul Everac, D
A apărut la televiziune in numeroase scheciuri si scenete, precum si in programele speciale de revelion. A avut mare succes cu La doctor, jucata împreuna cu Marin Moraru, Un vânător vânat, cu Radu Stoenescu, Hoţul, cu Virgil Ogăşanu, Vreau o bască!, etc, precum si in adaptări pentru televiziune ale unor spectacole de teatru cum a fost Nu-ti platesc, o adaptare a piesei Non ti pago de Eduardo De Filippo.
A jucat in lung metrajele Răpirea fecioarelor (1968), in rolul lui Hrisanti, Tufă de Veneţia (1976), Grabeste-te încet (1981), Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1994), ca Pig Man, in filmele pentru televiziune Sosesc de la Paris (1977), Hangita (1983), in Cucoana Chirita si Chirita in Iaşi.
Marian Hudac a fost casatorit cu balerina Marina Hudac.
A murit la 29 ianuarie 1996, la 62 de ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu