10. /9 FEBRUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

SILVIA ȘERBESCU

Date personale
Silvia Șerbescu

Născută	27 ianuarie 1903 București
Decedată	22 aprilie 1965 (62 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	pianistă profesoară de pian[*]
Activitate
Instrument(e)	pian
Modifică date / text

Silvia Șerbescu (n. 27 ianuarie 1903 – d. 22 aprilie 1965) a fost o pianistă română. A fost printre primii pianiști clasici importanți produși de școala română de pian; interpretările date de ea compozițiilor lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy sunt memorabile. A fost și un distins pedagog al pianului, profesor la Conservatorul din București (1948–1965).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Silvia Șerbescu s-a născut într-o familie de intelectuali. Tatăl ei, Gheorghe Chelaru, era profesor de latină, greacă și română la Liceul Gheorghe Lazăr din București. Era, de asemenea, preceptor al principelui Nicolae și al principesei Maria, copiii regelui Ferdinand și ai reginei Maria. Mama ei, Eliza Bunescu, era fiica lui Ioan Bunescu și nepoata lui Gheorghe Ionescu, ambii compozitori de muzică corală.^[1]^[2]^[3]

A început studiile muzicale la Academia Regală de Muzică, devenită mai târziu Conservatorul de Muzică, din București: pian cu Constanța Erbiceanu, armonie și contrapunct cu Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi. Simultan, a obținut licența în matematică la Universitatea din București. În continuare, a studiat la École normale de musique din Paris, cu Lazare Lévy și Alfred Cortot, obținând o licence de concert cu distincție.^[4]

Debutul în București, cu Concertul pentru pian Nr. 1 de Liszt (1928), urmat de un recital un an mai târziu, a fost perceput ca senzațional. George Breazul scria: „... Silvia Șerbescu pășește în viața muzicală românească, răspunzând superlativ aspirațiilor noastre muzicale.”^[5] Constanța Erbiceanu considera arta Silviei Șerbescu drept „sinteză a gândirii masculine și a sensibilității feminine.” Mâinile mari și expresive ale Silviei, asemănătoare cu ale Clarei Schumann, ar putea fi explicația anatomică a „caracterului monumental al interpretărilor ei, a senzației de spațiu, de orizonturi larg deschise”^[6], a menționat muzicologul Iosif Sava când a încercat să-i caracterizeze stilul pianistic. În plus, o implicare autentică, existențială, în interpretare ar putea explica impresia puternică pe care ea o făcea asupra publicului.^[7]

Silvia Șerbescu a dat concerte și recitaluri în Cehoslovacia, Finlanda, Franța, Italia, Iugoslavia, Polonia, Suedia, Uniunea Sovietică, Turcia, colaborând cu dirijori renumiți ca Nikolai Anosov, Ernest Ansermet, Paavo Berglund, Sergiu Comissiona, Aleksandr Gauk, George Georgescu, Václav Neumann, Ionel Perlea, Constantin Silvestri și mulți alții.^[8] În anii 1955–1957 a fost numită solistă a Filarmonicii „George Enescu” din București, cu care a concertat în Cehoslovacia și Uniunea Sovietică.^[9]

Un punct culminant în cariera Silviei Șerbescu a fost seria de recitaluri din 1962 în care a interpretat cele două caiete cu 24 de Preludii de Debussy, cu ocazia centenarului nașterii compozitorului.^[10] A colaborat și cu George Enescu, al cărui autograf pe programul recitalului lor din 29 decembrie 1942 este dedicat „Partenerei mele atât de remarcabile din această seară, admirație și respect”.^[11]

Începând din 1948 până la decesul ei în 1965 a fost profesor de pian la Conservatorul din București. Mulți dintre elevii săi, ca Sanda Bobescu, Mihai Brediceanu, Lavinia Coman, Constantin Ionescu-Vovu, Theodor Paraschivescu, Liana Șerbescu, Georgeta Ștefănescu-Barnea, Alexander Șumski, Sever Tipei și alții au avut cariere semnificative. Pentru calitățile ei muzicale și umane, Iosif Sava a numit-o „unul dintre cei mai iubiți profesori”. Un bust al Silviei Șerbescu, sculptat de Gheorghe D. Anghel, se află în sala principală a Conservatorului.^[12]

Silvia Șerbescu a fost căsătorită cu inginerul Florian Șerbescu; fiica lor, Liana Margareta, este de asemenea pianistă.^[13]^[14] A decedat în București, la 22 aprilie 1965.

Repertoriu[modificare | modificare sursă]

Repertoriul Silviei Șerbescu cuprindea compoziții de Bach, Beethoven, Brahms, Liszt, Debussy, Ravel, Busoni, Respighi, Enescu, De Falla, Albeniz și, cu mențiune specială, Rahmaninov și Prokofiev. Ea a interpretat în premieră în România Rapsodie pe o temă de Paganini de Rahmaninov, Fantezie indiană de Busoni, Nopți în grădinile Spaniei de De Falla, Toccata pentru pian și orchestră de Respighi, Concertele pentru pian Nr. 2 și Nr. 3 de Prokofiev și Concertul pentru pian pentru mâna stângă de Ravel. A fost printre primii pianiști care au interpretat foarte dificila Sonată Op. 24 Nr. 1 în fa diez minor de George Enescu.^[15]

Înregistrări[modificare | modificare sursă]

Numai câteva din înregistrările făcute de Silvia Șerbescu au supraviețuit.

Prokofiev: Concert pentru pian și orchestră Nr. 3 în do major, Orchestra simfonică a Uniunii Sovietice, dirijor Nikolai Anosov. Electrecord, București, 1956 (ECD 22).
Silvia Șerbescu: Recital: Muzică spaniolă. Electrecord, București, 1967 (ECC 866).
Silvia Șerbescu: Recital: Albeniz, Debussy, Rahmaninov, Prokofiev. Casa Radio, București, 2004 (CD).
Debussy 150. Casa Radio, București, 2012 (CD).
Silvia și Liana Șerbescu: Bach și Respighi. Electrecord, București, 2014 (EDC 1108-1109).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premiile Dini Poenaru-Căplescu și Paul Ciuntu (1924)^[16]
Ordinul Meritul Cultural (1943)
Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1955)
Artist emerit (1955)

Silvia și Liana Șerbescu - Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 7, Romanze

FLORIN OCHESCU

Florin Ochescu s-a născut pe 9 februarie 1952 în Bucureşti. Pasiunea vieţii lui: chitara! A studiat-o din clasa a VIII-a participând activ la formaţia liceului I.L. Caragiale, formaţia Institutului Agronomic Bucureşti, precum şi alte formaţii studenţeşti. Urmează cursurile Institutului de Construcţii Bucureşti, Facultatea de Utilaj Tehnologic până în anul 1977. În timpul facultăţii activează în celebrul grup „Curtea Veche nr. 43”, alături de Sorin Chifiriuc, Nicuşor Curta şi Traian Sasu. Este prezent pe înregistrările pieselor „Imn” (versuri Adrian Păunescu, apărută pe LP-ul “Formaţii de muzică pop vol. 2” la Electrecord, în 1976) şi instrumentala „D.K.T.” (Dansul Kronkobaurului Turbulent, versiune radio). Din 1977 cântă împreună cu Liviu Tudan în formaţia “Roşu şi Negru” (înfiinţată în 1963!), apoi în combinaţia supranumită primul supergrup românesc “Progresiv TM” alături de Ladislau Herdina şi Harry Coradini şi lansează unul dintre cele mai bune albume de rock românesc, o adevărată operă rock, numită “PUTEREA MUZICII”. Acest album este foarte căutat de colecţionarii de LP-uri din afara ţării noastre, fiind o „monedă” foarte bună de schimb pentru album de rock sau prog de calibru (paritate 1:1). Componenţa era: Harry Coradini – voce; Liviu Tudan – bass, pian, voce; Ladislau Herdina – chitară, voce; Florin Ochescu – chitară; Ion Cristian – percuţie, voce. Versurile albumului sunt semnate de Daniela Crăsnaru, iar muzica aparţine lui Liviu Tudan şi Ladislau Herdina. Mai trebuie spus, că PROGRESIV TM a mai lansat un album de mare valoare numit “DREPTUL DE-A VISA” de astă dată în altă componenţă şi anume: Harry Coradini – voce; Ladislau Herdina – chitară, voce; Ilie Stepan – chitară bass; Hely Moszbrucker – tobe, percuţie; Mihai Farcaş – tobe, pian, percuţie şi Gheorghe Torz – flaut. Compoziţii de tipul “Poetul devenirii noastre”, “Omul e valul” sau “Clepsidra” sunt emblematice pentru creaţia prog-rock a muzicii româneşti. Odată cu acestea albumul şi trupa intră în atenţia colecţionarilor de muzică bună de pretutindeni fiind catalogat ca unul din primele 3 albume de muzică progresivă de la noi (primele doua fiind: Zamolxe şi Cantafabule). Revenind la Florin Ochescu, să mai amintim că în perioada 1977-1980 a susţinut numeroase turnee în ţară şi peste hotare alături de voci celebre ale rock-ului românesc, Dida Drăgan, Păuniţa Ionescu, ş.a (Rusia, Bulgaria, Cehia, Germania). Din anul 1981 înfiinţează propriul grup MONOLIT având-o ca solistă pe Dida Drăgan, la chitară bas pe Anton Haşiaş şi la baterie pe Gelu Ştefan. Dida Drăgan va realiza la Electrecord un single cu piesele “Ochii ploii” şi “Sunt tot eu”, la care muzica este semnată de Florin Ochescu. În 1983 îl găsim în cadrul cenaclului Flacăra alături de IRIS cu care va scoate albumul omonim, în componenţa Florin Ochescu, Ion “Nuţu” Olteanu - chitară; Mihai “Marti” Popescu - chitară bass; Ioan “Nelu” Dumitrescu - baterie; Cristi Minculescu – voce. Un excepţional album de hard-rock românesc, unul din cele bune pe care le avem în istoria noastră muzicală ce conţine piesele: “La popas”, “Cei ce vor fi” (pe versurile lui Mircea Dinescu) şi “Iris” semnate de Ochescu. Anul 1984 înseamnă reîntoarcerea la Roşu şi Negru, fiind coleg cu Liviu Tudan, Adi Ordean, Dan Creimerman şi Dorel Vintilă Zaharia cu care va face o serie de turnee în ţară şi străinătate, şi va câştiga premiul 1 al festivalului de la Dresda în 1985. Prezenţa sa în grupul Sfinx (1986-1989) împreună cu Mişu Cernea, Mihai Coman, Crina Mardare, Zoia Alecu, i-a adus o recunoaştere a stilului său personal, repurtând numeroare succes în Danemarca, Suedia, Norvegia şi Olanda. Alături de alt chitarist de mare clasă Nuţu Olteanu, a cântat între 1990-1993 cu grupul Holograf din care făceau parte Dan Bittman, Edi Petroşel, Tino Furtună şi Iulian “Mugurel” Vrabete, participând la înregistrări în Anglia şi turnee în ţară şi Olanda. După plecare lui Nuţu în Suedia, Florin Ochescu rămâne singurul chitarist al trupei şi participă la realizarea albumului „Banii Vorbesc” lansat pe LP în 1991, iar pe CD lansat în 1993, dar în limba engleză de astă dată (numit “World Full Of Lies”) produs de o casă de producţie muzicală din Italia, Captain Records. Din 1993 până-n 2005 a activat în Orchestra Radiodifuziunii Române. În 2002 a participat alături de colegii din Big Bandul Radio (dirijor Ionel Tudor) şi invitaţii Sorin Chifiriuc, Eugen Caminschi, Hanno Hofer, Berti Barbera, Alex Tomaselli, Gelu Ionescu la realizarea albumului “Let The Good Times Roll”, unul din puţinele proiecte de blues cu care ne mândrim ca realizare românească. În 1996 a înfiinţat trupa Blues Convention, foarte apreciată în media muzicală de atunci, avându-l vocalist pe Berti Barbera, dar din păcate, proiectul supravieţuieşte posterităţii, pe înregistrări modeste, făcute de amatori. Alte grupuri create de Florin Ochescu după 2000 au fost Big Mamou, Blues Caffe şi trio-urile T.O.N.E (Tomaselli Ochescu Neagu Experiment), D.O.N.E şi actualul power-trio D.O.L.E. (Deacă-Ochescu-Lapi-Experiment) cu care a susţinut numeroase concerte de club sau a participat la diverse festivaluri sau evenimente din ţară. Reprezentant de marcă al muzicii rock de la noi, este şi un apreciat compozitor pentru solista de pop Silvia Dumitrescu, cu care a realizat albumul numit “Încredere”, împreună cu Virgil Popescu (compoziţie, aranjamente orchestrale), Mugurel Vrabete, Marian Georgescu, Berti Barbera şi la care a participat, ca producător executiv, prietenul meu Ioan Big (CD - G&S -1998). Nu închei această scurtă prezentare, înainte de a cita caracterizarea făcută de prietenul său, chitaristul Silviu Aioniţă “… având în vedere tehnica sa deosebită şi ştiinţa sound-ului, putem spune că după plecarea lui Ritchie Blackmore de la DEEP PURPLE, dacă la audiţii ar fi participat şi Florin Ochescu cu siguranţă ar fi fost un competitor redutabil pentru actualul chitarist, Steve Morse”.

Florin Ochescu pentru Jimi Hendrix!

ALINA BERCU

Imagini pentru alina bercu

Date personale
Alina Bercu
Născută	9 februarie 1990 (31 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	pianistă
Activitate
Gen muzical	muzică clasică
Instrument(e)	pian
Modifică date / text

Alina Elena Bercu (n. 9 februarie 1990, Câmpina) este o pianistă română.

Copilărie și studii[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Câmpina în 1990 și a început studiul pianului la vârsta de 7 ani cu profesoara Magdalena Toma. În toamna anului 1999 se stabilește la Brașov pentru a studia pianul în cadrul Universității Transilvania -Facultatea de Muzică la clasa renumitei profesoare Stela Drăgulin. Sub îndrumarea acesteia Alina a debutat pe scena concertistică la vârsta de 9 ani.

În 2006, la numai 16 ani, Alina Bercu a fost admisă la Universitatea de Muzică „Franz Liszt” din Weimar (Germania) la clasa profesorului Grigory Gruzman. A urmat în paralel pregătirea învățământului liceal la Colegiul Național Andrei Șaguna din Brașov (2006-2009).

Din toamna anului 2011, urmează cursurile de Masterat în cadrul Universității de Muzică din Nürnberg sub îndrumarea profesorului Wolfgang Manz .

A participat la numeroase cursuri de Măiestrie Artistică susținute de muzicieni de renume cum sunt: Karl-Heinz Kämmerling, Leslie Howard, Andras Schiff, Menachem Pressler, Lory Walfish, Rudolf Buchbinder.

Premii[modificare | modificare sursă]

Este laureată a mai multor concursuri naționale și internaționale:

Premiul I și Premiul publicului Steinway & Sons, Hamburg (Germania, 2002)
Marele premiu și Medalia de aur la secțiunile „solo” și „concerto” la concursul World Piano Competition, Cincinnati – Ohio (2004)
Premiul special acordat de Ministerul Afacerilor Externe pentru Promovarea României prin cultură (2004)
Marele Câștigător la faza națională al concursului „Eurovision Young Musicians”, București (2006)
Locul 4 la Eurovision Young Musicians 2006 Viena, Alina reușind astfel să aducă calificarea României pentru prima dată în finala acestui concurs european.
Premiul III la Concursul Internațional de pian „A.M.A.Calabria” din Lamezia Tereme(Italia-Mai 2007)
Laureata a Concursului Internațional de pian „Clara Haskil” Vevey (Elveția-Septembrie 2007). "Clara Haskil" este una dintre prestigioasele competiții înscrise și recunoscute de Federația Mondială a Concursurilor Internaționale de Muzică (www.fmcim.org)
Premiul III la Concursul Internațional de muzică de cameră „Premio Trio di Trieste” (Italia- Mai 2011) cu formația „Duo Enescu” împreună cu renumitul violonist Dragoș Mânza. Pentru prestația artistică a celor doi tineri muzicieni, „Duo Enescu” a obținut si Premiul Special al CEI [1]

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

De-a lungul celor 12 ani de carieră a susținut peste 200 de concerte, a realizat transmisiuni directe cu posturi Radio și TV, dintre care amintim NBC-SUA, Eurovision, Telepace-Italia, METRO TV-Indonezia și TVR Cultural, înregistrări CD inclusiv pentru Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii Române, Fuga Libera-Belgia.

A evoluat pe renumite scene din Europa, America și Asia ( Ateneul Român, Studioul Mihail Jora, Sala Mare a Palatului-București, Tonhalle-Düsseldorf, Teo Otto Theater-Remscheid, Prinzregententheater-Munchen, Musikhalle-Hamburg, Auditorium-Roma, Tonhalle-Zürich, Théâtre du Vevey, Carnegie Hall-New York) împreună cu mari ansambluri simfonice din țară (Orchestra “George Enescu” și Orchestra “Sinfonia” din București, Orchestrele filamonicelor de stat din Brașov, Iași, Ploiești, Sibiu, Tg. Mureș, Cluj, Timișoara, Oradea, Pitești, Bacău) precum și din străinătate (“Bergische Symphoniker”-Remscheid și “Mozart Orchester”-Hamburg /Germania, Filarmonica de Stat din Viena, “Gesellschaft Orchestra”-Zurich și Orchestra de Cameră din Laussane/Elvetia, “Gulf Coast Symphony”–Mississippi/SUA, Limburgs Symfonie Orkest-Roermond/Olanda) alături de mari maeștri ai baghetei: Sergiu Comissiona (SUA), Misha Katz (Franta), Romely Pfund, Robert Stehli (Germania), Jan Stulen, Theo Wolters (Olanda), Paolo Arrivabeni (Italia), John Wesley Strickler (SUA), Ilarion Ionescu Galați, Horia Andreescu, Emil Simon, Vlad Conta, Paul Popescu, Petre Sbarcea, Florin Totan, Dan Chirilă, Radu Popa, Ludowic Bacs (Romania).

Multe din aparițiile ei scenice au fost legate de evenimente speciale:

„Concert de Anul Nou” sustinut la Tonhalle Zurich, Elveția (Ianuarie2009)
„Concert Aniversar” cu prilejul împlinirii a 80 de ani de emisie radio, susținut in Studioul Mihail Jora al Societatii Române de Radiodifuziune (Octombrie 2008)
„Concert Simfonic Extraordinar” cu prilejul aniversării a 130 de ani de la înființarea Filarmonicii de Stat "Gheorghe Dima" din Brașov (Martie 2008)
Concert Aniversar cu prilejul împlinirii a 100 de ani de existența a Clubului Rotary Internațional / Ateneul Român,București ( Martie 2005)
Concertul simfonic "Mozart and more..." Biloxi / SUA ( Noiembrie 2004),
Concertul de inchidere al Festivalului International "Toamna Muzicală Clujeană" (Octombrie 2004),
Concert Extraordinar cu prilejul Zilei Naționale a României împreună cu Orchestra Națională Radio susținut la Roma (Decembrie 2003)
Concert Jubiliar cu prilejul aniversării a 125 de ani de la înființarea Filarmonicii de Stat "Gheorghe Dima" din Brașov (Iunie 2003),
Gala Laureaților "Junge Sterne" și recital "Raising Stars" - München (Noiembrie - Decembrie 2002),
Concertul Aniversar cu ocazia Zilei de Unificare a Germaniei - Remscheid (Octombrie 2002),
Concertul de închidere al Festivalului Internațional "Constantin Silvestri" - Tg. Mureș (Noiembrie 2001),
Concertul de închidere al Festivalului Internațional "Tinere Talente" - Ramnicu Vâlcea (Aprilie 1999)

În primăvara anului 2010, Alina Bercu împreună cu violonistul Ilian Garneț au realizat prin casa de discuri Fuga Libera CD-ul “Schubert-Ysaye- Brahms”. Cu acest CD au primit “Golden Label” în Belgia și “Cle d’Or” în Franța [2]

În prezent este membră a mai multor formații camerale “Piano Doble” (2009), “Duo Enescu” (2010) “Trialogue Musical” (2011) http://trialoguemusical.com/ne/musical/

Alina Bercu performs Beethoven's Piano Concerto No. 5 in E flat major op. 73 (full)

#Cliburn2017 PRELIMINARY ROUND - Alina Bercu - Sergei Prokofiev - Piano Sonata No. 7

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

Anastasia Lazariuc, colaj cu cele mai frumoase melodii

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

luni, 7 februarie 2022

Cuprins