6. /17 FEBRUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ARCANGELO CORELLI
| Arcangelo Corelli | |
_-_2.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Arcangelo Corelli  |
| Născut | [1][2][3][4] Fusignano(d), Emilia-Romagna, Italia |
| Decedat | (59 de ani)[1][2][3][4] Roma, Statele Papale |
| Înmormântat | Panteonul din Roma |
| Ocupație | compozitor violonist violist[*] |
| Activitate | |
| Gen muzical | Barocul în muzică muzică clasică |
| Instrument(e) | vioară |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Arcangelo Corelli (n. ,[1][2][3][4] Fusignano(d), Emilia-Romagna, Italia – d. ,[1][2][3][4] Roma, Statele Papale) a fost un compozitor și violonist italian, considerat unul dintre cei mai de seamă violoniști ai generației sale.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Registrele de botez indică faptul că Corelli s-a născut pe 17 februarie 1653 în orașul Fusignano, parte a eparhiei Ferrara.[5] Familia sa era proprietar de pământuri care trăia în Fusignano din 1506 (un membru al familiei Corelli s-a mutat aici de la Roma) și, deși erau prosperi, nu făceau parte din clasa nobilă, după cum au susținut unele biografii ale lui Corelli. Tatăl lui Corelli, de la care a preluat numele de Arcangelo, a decedat cu cinci săptămâni înainte de nașterea fiului său. Prin urmare Corelli a fost crescut de mama sa Santa împreună cu cei patru frați mai mari.[6]
Informațiile despre viața lui Corelli sunt puține iar mare parte din viața sa este necunoscută.[7] Conform poetului Giovanni Mario Crescimbeni, care l-ar fi cunoscut bine pe compozitor, Corelli a studiat muzica inițial sub îndrumarea unui preot din orașul învecinat Faenza și apoi la Lugo, înainte de a se muta la Bologna în 1666. Un centru cultural la vremea respectivă Bologna avea o școală prestigioasă de violoniști asociată cu Ercole Gaibara și elevii săi, Giovanni Benvenuti și Leonardo Brugnoli. Există informații conform cărora Corelli ar fi studiat cu maeștrii violoniști precum Benvenuti, Brugnoli, Bartolomeo Laurenti și Giovanni Battista Bassani. Deși acest fapt este plauzibil din punct de vedere istoric, informația rămâne neconfirmată, la fel ca și informația conform căreia contraltistul papal Matteo Simonelli l-ar fi învățat pe Corelli compoziție.[8] O remarcă făcută de Corelli unuia dintre protectorii săi sugerează faptul că educația sa muzicală s-a bazat exclusiv pe vioară.
Cronicile Accademia Filarmonica din Bologna indică faptul că Corelli a fost acceptat ca membru în 1670 la vârsta excepțională de 17 ani, deși acest fapt este disputat.[9] Deși titlul de Il Bolognese apare pe paginile de titlu a primelor compoziții tipărite ale lui Corelli (Opus 1-3), durata șederii sale în Bologna rămâne nesigură.[8] Informațiile conform cărora Corelli ar fi călătorit în Franța, Germania și Spania rămân neconfirmate. S-a speculat și faptul că Corelli ar fi fost în Germania în serviciul lui Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria, posibil în 1681.[10]
Deși nu se știe cu certitudine când a sosit Corelli la Roma, se știe că era activ în acest oraș în 1675 când "Arcangelo Bolognese" (după cum era cunoscut) a fost angajat ca violonist pentru oratoriile din biserica San Giovanni dei Fiorentini, precum și din biserica San Luigi dei Francesi. Deși Roma nu avea o orchestră permanentă care să ofere un loc de muncă stabil, Corelli a fost capabil să își asigure un venit interpretând într-o varietate de ansambluri sponsorizate de oameni avuți precum cardinalul Benedetto Pamphili.[8][11]
În 1687 Corelli a condus festivalul muzical pentru regina Cristina a Suediei; de asemenea a fost un favorit al cardinalului Pietro Ottoboni, strănepot al cardinalului Pietro Ottoboni care în 1689 a devenit Papa Alexandru al VIII-lea. Din 1689 până în 1690 a fost la Modena unde Ducele de Modena a fost foarte generos cu el. În 1708 a revenit la Roma unde a trăit la palatul cardinalului Ottoboni. Vizita sa la Napoli, la invitația regelui, a avut loc în același an.
Stilul de interpretare introdus de Corelli și păstrat de elevii săi, printre care Francesco Geminiani, Pietro Locatelli, Pietro Castrucci și Francesco Gasparini, printre alții, a avut o importanță vitală pentru interpretarea la vioară. Se spune că toți violoniștii italieni importanți din secolul XVIII-lea l-au avut pe Corelli ca model.[12]
Totuși, Corelli utiliza doar un segment limitat al posibilităților instrumentului său. Acest aspect poate fi observat în compozițiile sale; părțile pentru vioară rareori depășesc nota Re pe coarda cea mai subțire, uneori ajungând la Mi pe a patra poziție a corzii celei mai subțiri. Se spune că Corelli a refuzat să interpreteze un pasaj care se ridica până la nota La din oratoriul Triumful Timpului și al Adevărului al lui Händel (care a avut premiera la Roma în 1708) și s-a simțit profund jignit când compozitorul (cu 32 de ani mai tânăr) a interpretat nota.
Indiferent de limitările sale ca violonist, compozițiile sale ocupă un loc important în dezvoltarea muzicii de cameră. Influențele sale nu se limitează doar în Italia; Johann Sebastian Bach a studiat lucrările lui Corelli iar fuga sa pentru orgă (BWV 579) a fost inspirată după lucrarea Opus 3 a lui Corelli din 1689. Colecția de Concerto Grosso Op. 6 a lui Händel este inspirată după propria colecție Concerto Grosso Op. 6 a lui Corelli.
Societatea muzicală a Romei îi este datoare lui Corelli. A fost primit de unele dintre cele mai mari cercuri ale aristocrației și pentru o lungă perioadă de timp a condus concertele de luni ale cardinalului Ottoboni.
Corelli a murit la Roma cu o avere de 120.000 de mărci și cu o colecție valoroasă de lucrări de artă și viori, singurele luxuri pe care și le-a permis.[13] A lăsat toată averea prietenului său care a donat-o familiei lui Corelli. Este înmormântat la Panteonul din Roma.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Corelli a compus 48 de sonate trio, 12 sonate pentru vioară și basso continuo și 12 concerti grossi.
Șase lucrări cu număr opus, publicate între 1888 și 1891, sunt oficial recunoscute ca fiind autentice, împreună cu alte câteva lucrări.
- Opus 1: 12 sonata da chiesa (sonate trio pentru două viori și continuo) (Roma, 1681)
- Opus 2: 12 sonata da camera (sonate trio pentru două viori și continuo) (Roma, 1685)
- Opus 3: 12 sonata da chiesa (sonate trio pentru două viori și continuo) (Roma, 1689)
- Opus 4: 12 sonata ca camera (sonate trio pentru două viori și continuo) (Roma, 1694)
- Opus 5: 12 Suonati a violino e violone o cimbalo (6 sonate da chiesa și 6 sonate da camera pentru vioară și continuo) (Roma, 1700)
- Opus 6: 12 concerti grossi (8 concerti da chiesa si 4 concerti da camera pentru 2 viori, violoncel, orchestră de coarde și continuo) (Amsterdam, 1714)
- Fără număr opus: Sinfonia în Re minor
- Fără număr opus: Sonata a Quattro (Rogers, Amsterdam, 1699)
- Fără număr opus: Sonata a Quattro (Rogers, Amsterdam, 1699, incomplet, dezbătut)
- Fără număr opus: Sonata a Quattro pentru trompetă, două viori și basso continuo
- Fără număr opus: 6 Sonate a tre (Amsterdam, 1714)
Arcangelo Corelli - Concerto Grosso op. 6 nr. 1
Arcangelo Corelli (1653 - 1713) Concerto grosso op. 6 Nr. 8 «Weihnachtskonzert»
ALFRED MENDELSOHN
| Alfred Mendelsohn | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (56 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | Compozitor și dirijor |
| Activitate | |
| Alma mater | Academia de Muzică din Viena Conservatorul din București |
| Organizație | Opera din București |
| Modifică date / text | |
Alfred Mendelsohn (n. 17 februarie 1910, București – d. 9 mai 1966, București) a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască[2].
Părinții[modificare | modificare sursă]
Tatăl său, Leon Mendelsohn, a fost prim-violist al Orchestrei Filarmonicii din București, colaborator al maestrului George Enescu în numeroase concerte camerale, precum și compozitor al unor lucrări simfonice și camerale. Mama sa era pianistă, cu o bogată activitate concertistică.[3]
Studii[modificare | modificare sursă]
Alfred Mendelsohn a studiat între 1927 - 1931 la Academia de Muzică (Akademie für Musik und darstellende Kunst) din Viena cu Joseph Marx și Franz Schmidt,dirijat cu Rudolf Nilius, orgă cu Franz Schütz și la Conservatorul din București cu Mihail Jora. Între 1944 - 1963 a fost dirijor al Operei din București.[4]
Văzut de contemporani[modificare | modificare sursă]
În volumul său de „Însemnări”, Maria Banuș scrie următoarele:[5]
- Compozitorul e gras, blond, bucălat, ciuf mare, râs facil, din când în când subțire, în falset. Bonom, comunicativ. Clocotește de proiecte. Arată ca un uriaș prunc din țara giganților. Până-n 1937, a fost corepetitor stagiar la operă. Din 1937 până-n 1940 a fost ofițer activ.
Activități[modificare | modificare sursă]
În mai 1956, Alfred Mendelsohn alături de Mihail Jora, Alfred Alessandrescu, Constantin Silvestri și Ion Dumitrescu, a făcut parte dintr-un grup de muzicieni români care s-a deplasat la Paris cu sarcina de a depune coroane la mormântul lui George Enescu, la exact un an de la decesul artistului.[6]
Controverse[modificare | modificare sursă]
În cvasi-totalitatea biografiilor întocmite de autori evrei, lui Alfred Mendelsohn i se menționează exclusiv opera muzicală, de compozitor și profesor la Conservator, dar se omite faptul că a fost membru de partid (PMR) din 1945; secretarul subsecției (1946-50), respectiv președintele secției Muzică a A.R.L.U.S. (1950-?); membru al Comitetului pentru Arte subordonat Direcției Propagandă și Agitație a C.C. (1946-1948); director în cadrul Ministerului Artelor (și Informațiilor) (1948-1952); deputat în Sfatul Popular București (1948-1952); în anii ’50 secretar al organizației de partid a Societății/Uniunii Compozitorilor, calitate în care în 1956 declama: “Uniunea Compozitorilor […] desființează din rădăcini caracterul mercantil al vechii Societăți […] și orientează eforturile creatorilor și ale muzicologilor spre o concepție nouă spre crearea unor opere importante, legate de viața și aspirațiile poporului nostru, creatorul socialismului”[7]; redactor la revista Muzica, unde opinează că “în artă se duce o bătălie aprigă între nou și vechi”, acuză “tendințele retrograde, reacționare, care vor să izoleze arta de popor” și preaslăvește “marea lumină care a răsărit în octombrie 1917”; autor prolific de compoziții omagiale la adresa liderilor, partidului comunist și ideologiei comuniste, între care “Simfonia a III-a, Reconstrucția” (1949), oda “Cântec pentru Stalin” (1950), poemul simfonic “Prăbușirea Doftanei” (1950), piesele “Zorii secerătorilor”, “Cântec pentru marea prietenie” [româno-sovietică], cantata “Glasul lui Lenin” (1957) ș.a.[8]
Compoziții[modificare | modificare sursă]
Câteva din aceste compoziții: [4][4]
- Fantezie, coral și fugă (1955)
- Sonata a II-a pentru vioară și pian (1957);
- Concert pentru orgă li orchestră de coarde (1958)
- Partita pentru vioară solo (1959)
- Trei piese festive pentru orgă: Toccata, Canzona, Passacaglia (1959)
- Sonata Brevis pentru vioară și orgă (1960)
- Poem pentru voce și pian „Se bate miezul nopții” pe versuri de Mihai Eminescu (1960),
- Preludii în stil clasic pentru vioară (1962)
- Preludiu, coral și fugă pe o temă de Bach (1962)
- 24 Comentarii pentru pian solo (1963)
- Temă cu variațiuni pentru orgă (1963)
- Sonata pentru violoncel solo (1965)
Scrieri proprii[modificare | modificare sursă]
- Alfred Mendelsohn (în colaborare cu Titus Moisescu): Melodia și arta înveșmântării ei, 208 pag., tiraj 2.640 ex., Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., 1963
- Alfred Mendelsohn: Despre arta muzicii și elementele ei, Editura Universitatea Muncitorească de Cultură Muzicală, București, 1963
Alfred Mendelsohn (1910-1966): Symphony no. 6 (1955)
Alfred Mendelsohn (1910-1966): Six sketches for orchestra (1963)
IOANA RADU
| Ioana Radu | |
 Ioana Radu în Studioul T3 de înregistrări al Societății Române de Radiodifuziune, în anii '50 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Eugenia Braia |
| Născută | București, România |
| Decedată | (73 de ani) București, România |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Frați și surori | Mia Braia |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | cântăreață artist de înregistrare[*] |
| Activitate | |
| Alte nume | Ioana Radu |
| Gen muzical | muzică populară, lăutărească, romanțe |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 1936-1969 |
| Case de discuri | Electrecord, Odeon |
| Prezență online | |
| canal YouTube | |
| Modifică date / text | |
Ioana Radu (n. , București, România – d. , București, România) a fost o cântăreață română de muzică populară și romanțe. A fost sora cântăreței Mia Braia și a doua femeie motociclist din România.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Pe numele adevărat Eugenia (Jana) Braia, copilărește în Craiova, unde era stabilită familia artistei. De la lăutarii cârciumei tatălui său, Constantin Braia („La ieftenirea traiului”) – Ion al lui Țache, Gheorghe al lui Gâgă, Limbă – culege și învață primele cântece populare și lăutărești.
Studiază la Liceul „Elena Cuza” din Craiova, unde profesoara de muzică, Elena Simionescu, îi cultivă dragostea pentru cântecul lăutăresc și mai ales pentru romanță. După un periplu la Calafat și Corabia, în 1936, din cauza situației financiare precare, și-a părăsit soțul – compozitorul și profesorul de muzică Romeo Rădescu – stabilindu-se la București.
Debut[modificare | modificare sursă]
În ianuarie 1936 sosește în București.[2][3][4] Aici, se înscrie, cu ajutorul cântărețului Petre Alexandru (soțul Miei Braia), la un concurs de muzică populară organizat de Societatea Română de Radiodifuziune, care a durat trei luni și la care erau înscriși 800 de candidați.[5] La acest concurs s-a prezentat cu cântecele „În pădure la Stroești” și „Dorule și-o boală grea”.[6] Au fost admise doar Eugenia Braia și Eugenia Nedelea (Rodica Bujor). Comisia, condusă de Theodor Rogalski, era alcătuită din soprana Valentina Crețoiu, tenorul Aurel Alexandrescu (amândoi prim soliști ai Operei), Alfred Pagoni, Grigoraș Dinicu, compozitorii Alfred Alessandrescu și Ion Filionescu (pianistul lui George Enescu), cel care i-a ales pseudonimul artistic – Ioana Radu.[7]
Cântă prima oară la Radio pe 30 aprilie 1939, într-un program de muzică ușoară cu Petre Alexandru și Mia Braia, cu numele Jana Radu și acompaniată de Ansamblul „Serenada” condus de Sandu Marian. Melodiile pe care le-a interpretat au fost „Pădure și iar pădure”, „De cine dorul se leagă” și „Dorule”.[8] Debutul radiofonic real, cu pseudonimul ales de Ion Filionescu, s-a desfășurat în 29 octombrie 1939, în cadrul căruia a prezentat un buchet de melodii populare („Dorule și-o boală grea”, „Când o fi la moartea mea”, „Am iubit și-am să iubesc”, „Mă suii pe dealul Cernei”, „La Ciolpan, la crucea'naltă”, „Foaie verde ca cicoarea”) în acompaniamentul orchestrei Vasile Julea.[9]
Cariera artistică[modificare | modificare sursă]
După succesul de la Radio ajunge în Ploiești unde cântă la restaurantul „Azuga” timp de 6 luni.[10] A avut drept acompaniament orchestra fraților Melak din Lugoj.[11] De trei ori pe săptămână revenea în București pentru a-și susține „micro-recitalurile” la Radio.[12]
După încheierea contractului cu restaurantul „Azuga” se stabilește definitiv în Capitală, cultivând cu mare succes de public valorile muzicii populare în vestite restaurante și grădini de vară ale timpului („Potcoava”,[13] „Princiar”, „Motanul negru”,[14] „Cina”), acompaniată de formațiile instrumentale Vasile Julea, Dumitru Spirescu-Oltenița (cu care a fost și căsătorită), Nicușor Predescu, Victor Predescu, Nicu Stănescu etc. Concomitent, în urma sfatului primit de la Gaby Michailescu (impresarul artiștilor Maria Tănase, Petre Ștefănescu-Goangă),[15] se dedică interpretării romanței românești.
După război, și-a continuat activitatea concertistică la Radiodifuziunea Română, la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” (unde cânta și Maria Tănase), la Circul de Stat și la Orchestra de muzică populară „Barbu Lăutaru” din București.
În 1947, cântă împreună cu Maria Tănase, Rodica Bujor, Ion Luican, Petre Gusti și Nicu Stoenescu, la sărbătorirea a 40 de ani de carieră a compozitorului Grigoraș Dinicu, la Ateneul Român, având drept acompaniament Orchestra „Barbu Lăutaru” dirijată de Victor Predescu.
A participat la mai multe ediții ale Festivalului național de romanțe „Crizantema de Aur”, de la Târgoviște, și a făcut parte din juriul Festivalului-concurs „Maria Tănase” de la Craiova încă de la prima ediție (1969).
Cântă în filmul „O zi în București” (an 1987, regia și scenariul Ion Popescu-Gopo) piesele Aș vrea iar anii tinereții (Henry Mălineanu – Harry Negrin) și În chioșc fanfara cânta (Florentin Delmar și Aurel Giroveanu – Aurel Felea). În film mai apar cântând Gică Petrescu, Anda Călugăreanu, Angela Similea. În același an (1987) Pompiliu Gâlmeanu realizează filmul „Omagiu romanței — Ioana Radu”, ce are drept personaj principal artista.
Accidentul de mașină[modificare | modificare sursă]
Într-un turneu, în anul 1961,[16] pe șoseaua Orșova-Caransebeș, autobuzul care transporta artiștii a fost implicat într-un accident de circulație, Ioana Radu a fost grav rănită la picioare, rămânând cu sechele pe viață.[17]
Spectacolele de adio, de retragere din viața muzicală, le-a dat în 1967[18] în Timișoara, Arad și Cluj-Napoca, pe stadioane, datorită mulțimii oamenilor care doreau să fie alături de marea artistă.
Spectacol aniversar[modificare | modificare sursă]
Pe 8 februarie 1987, la Sala Radio, a avut loc spectacolul aniversar Omagiu romanței, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de viață ai artistei. Printre invitații care au cântat pe scenă s-au numărat Cleopatra Melidoneanu, Elvira Cârje, Dorin Teodorescu, Petre Gusti, Alla Baianova, Nicolae Nițescu, Angela Similea, Corina Chiriac, Marius Țeicu, Ștefania Rareș, Daniela Condurache ș.a.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Se stinge din viață pe 19 septembrie 1990, într-o cumplită singurătate.[19] Este înmormântată în cimitirul Bellu din București.
Distincții[modificare | modificare sursă]
A fost distinsă cu titlurile Artist emerit (1957) și Artist al poporului (1964).[19]
Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, solistei lirice Ioana Radu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.[20]
În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.[21]
Aprecieri[modificare | modificare sursă]
„Parcă vocea dumitale e tot de pe-aici, de prin Vălenii-de-munte, că e curată precum apa de izvor.”
„Glasul dumitale face minuni, pe care le doresc și viorii mele...”
„Romanța răsună și «La umbra nucului bătrân», și «În fânul de curând cosit».
O cântă românul «Pe lângă boi», se cântă și «La oglindă».
Și pentru ca Romanța să capete un «un singur nume», cum spune poetul, noi i-am spus: Ioana Radu.”—Elvira Cârje, prim solistă a Operei Române[24]
Festival[modificare | modificare sursă]
Între 7 și 9 octombrie 1998, la Craiova, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului național de romanțe „Ioana Radu”. Festivalul are loc odată la doi ani.
A fost supranumită „regina romanțelor”. Ioana Radu, selecție de romanțe și muzică populară
Ioana Radu - Înregistrări Odeon din 1940
DORU POPOVICI
| Doru Popovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Reșița, Caraș-Severin, România |
| Decedat | (87 de ani)[2] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor scriitor |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural |
| Modifică date / text | |
Doru Popovici (n. ,[1] Reșița, Caraș-Severin, România – d. ,[2] București, România) a fost un compozitor, muzicolog, scriitor și ziarist român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut la 17 februarie 1932, personalitate completă a muzicii românești, ce are o activitate componistică și muzicologică susținută. Preocupările sale se extind totodată în domeniul literar, unde scrie numeroase poezii cu vers alb, și în ziaristică, lucrând ca jurnalist muzical pentru Săptămâna între anii 1970-1990. A studiat la Conservatoarele din Timișoara și București cu Liviu Rusu, Mihail Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a. În 1968 participă la cursurile de vară de la Darmstadt, după care continuă să meargă regulat în Germania pentru a învăța tehnici moderne de compoziție cu György Ligeti, Karlheinz Stockhausen și Iannis Xenakis. Tot din același an își începe colaborarea cu Societatea Română de Radiodifuziune.
Creația sa muzicală cuprinde o arie largă de genuri (muzică simfonică, de teatru, de operă, instrumentală, vocală, corală), dar din anii 1960 se focalizează cu precădere asupra muzicii de cameră. Cu toate acestea, lucrările pentru ansambluri restrânse se construiesc deopotrivă pe spații muzicale ample, cu sufluri melodice lungi, ca expresie a lirismului caracteristic pieselor lui. Sursele melodicii se înscriu atât în muzica veche - cea a renașterii europene sau monodia bizantină -, cât și în modernismul secolului 20. Important de semnalat este traseul său atipic în compoziție, pornind de la avangardismul limbajului serial-dodecafonic, în tinerețe, și orientându-se treptat către o direcție neoclasică.
Opera muzicologică este cuprinzătoare, numără de la eseuri până la monografii, și tratează subiecte variate - muzica românească, perioade istorice muzicale, compozitori etc. În prezent este profesor de istorie a muzicii la Universitatea Spiru Haret și se preocupă cu organizarea evenimentelor muzicale ce au ca scop promovarea tinerilor.
Creația[modificare | modificare sursă]
Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]
- Prometeu op.13 (1958); operă într-un act, libretul de Victor Eftimiu; premiera a avut loc la București, 16 decembrie 1964, la Opera Română (cu Mircea Popa)
- Mariana Pineda op.28 (1966); operă într-un act, libretul după Frederico Garcia Lorca; premiera a avut loc în București, 22 decembrie 1966 (cu Carol Litvin)
- Nunta op.36 (1971); poem coregrafic, libretul de Hero Lupescu
- Interogatoriul din zori op.47 (1975); operă într-un act, libretul de Victor Bârlădeanu
- Noaptea cea mai lungă op.52 (1977); operă într-un act, libretul de Dan Mutașcu
- Statornicie op.102 (1989); operă, libretul de Doru Popovici
- Prostituata op.145 (1997); operă de cameră, libretul de Doru Popovici
- Întâlnire cu George Enescu op.154 (2002); operă pentru soprană, bas, cor mixt, pian și vioară solo, libretul de Doru Popovici
- Giordano Bruno op.155 (2003); operă pentru soprană, bas, pian, 3 violoncele și cor de femei, libretul de Doru Popovici
Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]
- În marea trecere op.10 (1956); poem pentru tenor și orchestră de cameră, versuri de Lucian Blaga
- Porumbeii morți op.11, nr.2 (1957); cantată pe versuri de Ion Pillat
- Noapte de august op.15 (1959); poem pentru bariton și orchestră, versuri de Mihu Dragomir
- Patria mea op.15 (1959); pentru voce gravă și orchestră, versuri de Vladimir Colin
- Omagiu lui Palestrina (1966); cantată pentru cor și orchestră, text liturgic
- In memoriam poetae Mariana Dumitrescu op.32 (1967); cantată pentru contralto și orchestră, text liturgic
- Epitaf pentru Eftimie Murgu op.35 (1969); pentru cor de copii și orchestră, text liturgic
- 1877 op.50 (1976); cantată dramatică, versuri de Valeriu Bucuroiu
- Cântec de speranță și rezidire op.51 (1977); cantată pentru cor și orchestră, versuri de Dan Mutașcu
- Omagiu orașului Brașov op.54 (1978); cantată pentru soprană și orchestră, versuri de Valeriu Bucuroiu
- Odă lui Mihai Viteazul op.56 (1979); cantată pentru soprană și orchestră, versuri de Dan Mutașcu
- Omagiu lui Burebista op.60 (1979); cantată pentru cor și orchestră, versuri de Dan Mutașcu
- Patria muncește op.62 (1980); cantată pentru alto și orchestră, text de Eugen Barbu
- Va fi odată op.63 (1980); cantată pentru cor mixt și orchestră, versuri de Dumitru Popescu
- In memoriam Marin Preda op.68 (1981), cantată pentru alto, cor mixt și orchestră, versuri de Adrian Păunescu
- Imn muncii op.69 (1981); pentru mezzosoprană și orchestră de coarde, versuri de Doru Popovici
- 2 Madrigale pe versuri de Martha Popovici op.74 (1982); pentru soprană, alto și orchestră de coarde (cuprinde Omagiu lui Cucu; Cântecul vieții)
- Transilvania op.83 (1982); cantată pentru cor mixt și orchestră, versuri de Martha Popovici
- Poemă de august op.84 (1982); cantată pentru soprană și orchestră de coarde, versuri de Dan Mutașcu
- Balada lui Horea op.85 (1984); cantată pentru cor mixt și orchestră, versuri de Martha Popovici
- În memoriam Fundoianu op.87 (1984); cantată pentru soprană și orchestră, versuri de Victor Bârlădeanu
- Muzica lui Bach op.88 (1985); cantată pentru cor mixt și orchestră de coarde, versuri de Doru Popovici
- Izbânda împlinirii op.91 (1986); cantată pentru cor mixt și orchestră, versuri de Pavel Pereș
- Odă lui Mircea cel Mare op.93 (1986); cantată pentru cor mixt și orchestră
- Omagiu țării mele op.105 (1990); pentru cor mixt, alto și orchestră, versuri de Doru Popovici
- Sfântă Iugoslavia op.110 (1991); motet pentru soprană și orchestră de coarde, versuri de Doru Popovici
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- Poem pentru orchestră op.6, nr.1 (1954)
- Triptic pentru orchestră op.7 (1955)
- Două schițe simfonice op.8, nr.1 (1955)
- Concertino pentru orchestră de coarde op.9 (1956)
- Concert pentru orchestră op.17 (1960)
- Simfonia I op.21 (1962)
- Simfonia a II-a „Spielberg” op.30 (1966)
- Poem bizantin (Omagiu Mănăstirii Arnota) op.33, nr.1 (1968); pentru orchestră de cameră
- Codex Caioni op.33, nr.2 (1968); pentru orchestră de coarde
- Simfonia a III-a „Bizantina” op.33, nr.3 (1968)
- Simfonia a IV-a „În memoria lui Nicolae Iorga” op.45 (1973)
- Pastorale transilvane op.61 (1980); pentru orchestră de coarde
- Pastorale bănățene op.65 (1980); pentru orchestră de coarde
- Omagiu lui Sadoveanu op.66 (1981); pentru violoncel și orchestră
- Pastorale din Oltenia op.70 (1982); suită pentru orchestră de coarde și timpa
- Improvizații lirice op.71 (1982); pentru flaut, violă și orchestră
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- Sonata pentru violoncel și pian op.3, nr.1 (1952)
- Sonatina pentru pian op.3, nr.2 (1953)
- Sonata pentru vioară și pian op.3, nr.2 (1953)
- Elegie pentru violoncel și pian op.4, nr.1 (1953)
- Două miniaturi pentru pian op.4, nr.2 (1954)
- Orfeu-Fantezie op.8, nr.2 (1955); trio de coarde
- Sonata pentru două violoncele op.19 (1960)
- Cvartetul de coarde nr.1 op.24 (1954, rev. 1964)[3]
- Omagiu lui Ion Țuculescu op.31 (1967); cvintet
- Muzică solemnă op.34 (1969), pentru vioară și pian
- Choral op.120 (1992); pentru instrumente de suflat
- Sonata bizantină pentru vioară solo op.125 a (1994)
- Sonata bizantină pentru violoncel solo op.129 (1994)
- In memoriam Tristan Tzara op.131 (1995); pentru violoncel și pian
- Frescă bizantină op.136 (1996), pentru fagot solo
- Sonata bizantină pentru oboi solo op.147 (1999)
Muzică corală[modificare | modificare sursă]
- Legendă op.1 (1952); pentru cor mixt, versuri de Ion Pillat
- Patru madrigale op.5, nr.1 (1959); versuri de Nina Cassian
- Rapsodie de toamnă op.5, nr.3 (1954); pentru cor mixt
- Patru poeme pentru cor mixt op.18 (1960)
- Două poeme pentru cor mixt op.20 (1960)
- Patru poeme pentru cor de femei op.22 (1962); versuri de Ștefan Popescu
- Trei poeme rustice op.23 (1963); pentru cor bărbătesc, versuri populare
- Trei cântece senine op.24 (1964); pentru cor mixt, versuri de Mihai Dimiu
- Trei madrigale op.26 (1965); pentru cor de femei, versuri de Lucian Blaga
- Omagiu lui Eminescu op.27 (1967); pentru cor mixt, text de George Călinescu
- Cântece patriotice pentru cor (1960-1968); vol. I, cuprinde cântece pe versuri populare și culte
- Omagiu lui Bach op.37 (1971); pentru cor mixt, versuri de Mihai Constantinescu
- Din lumea lui Anton Pann op.38 (1971)
- ...Cu toate vetrele op.41 (1970); madrigal pentru cor mixt, violoncel și percuție; versuri de Ion Brad
- Dialog cu timpul op.42 (1971); suită corală
- Două poeme op.42 (1971); pentru cor mixt, versuri de Dona Roșu
- Balada lui Iancu op.44 (1972); pentru cor mixt, versuri de Domnica Filimon
- Două cântece pentru cor de femei op.46 (1972), versuri de Domnica Filimon
- Sonet de dragoste op.48 (1975); madrigal pentru cor mixt, versuri de Dan Mutașcu
- Două madrigale op.49 (1975); pentru cor mixt, versuri de Cristina Angelescu
- Stema din inimi op.55 (1978); 3 madrigale pentru cor mixt, versuri de Dan Mutașcu
- Cântece patriotice pentru cor (1968-1978); vol. II cuprinde cântece pe versuri populare și culte
- Două madrigale pe versuri de Dan Mutașcu op.57 (1979)
- Galaxia memoriei (În memoria victimelor de la Auschwitz) op.64 (1980); cantată pentru cor mixt cu solo de sopran și bas, versuri de Victor Bârlădeanu
- Omagiu lui Sadoveanu op.66 (1980); madrigal pentru cor mixt cu solo de alto, versuri de Martha Popovici
- Madrigale bănățene op.67 (1982); pentru cor mixt, versuri de Alexandru Jebeleanu
- Omagiu lui Eugenio Montale op.72 (1982); versuri de Martha Popovici
- Legenda Ciocârliei op.73 (1982); versuri de Martha Popovici
- Garibaldi op.75 (1982); pentru cor mixt, versuri de Martha Popovici
- Madrigal pentru cetatea Târgoviștei op.76 (1982); pentru cor mixt, versuri de Martha Popovici
- Balada venețiană op.77 (1983); madrigal dramatic cu solo de sopran, text de Eugen Barbu
- Suita madrigalescă op.78 (1983); pentru cor de femei, versuri de Martha Popovici
- Madrigale limpide op.79 (1983); pentru cor de copii, versuri de Semida Tăbăranu
- In memoriam Iacob Mureșianu op.80 (1983); madrigal pentru cor de copii/femei, versuri de Martha Popovici
- In memoriam Richard Wagner op.81 (1983); madrigal pentru cor mixt, versuri de Martha Popovici
- In memoriam Ciprian Porumbescu op.82 (1983); madrigal pentru cor mixt, versuri de Martha Popovici
- 3 Madrigale pe versuri de Adrian Păunescu op.86 (1984); pentru cor de femei
- 3 Cântece de dragoste și pace op.89 (1985); madrigale pentru cor mixt, versuri de Martha Popovici
- Triptic madrigalesc op.90 (1985); versuri de Petru și Doru Popovici
- Cântec liric op.92 (1986); madrigal pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- De ce? Op.94 (1986); madrigal pentru cor mixt cu solo de soprană, versuri de Doru Popovici
- Diptic madrigalesc op.95 (1987); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- Patria op.96 (1987); pentru cor mixt, versuri de Ioan Alexandru
- Mama op.97 (1987); pentru cor de femei, versuri de Martha Popovici
- 3 Madrigale solemne op.98 (1987); pentru cor de femei, versuri de Doru Popovici
- 2 Cântece de dragoste op.99 (1987); pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- 3 Poeme lirice op.100 (1988); pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- Omagiu lui Brâncoveanu op.101 (1988); pentru cor mixt, versuri de Dori Popovici
- 3 Poeme pe versuri de Victor Bârlădeanu op.103 (1989); pentru cor de femei
- Ctitoriile voastre op.104 (1989); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- 3 Motete op.106 (1990); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- 2 Motete op.107 (1990); pentru cor de femei, soprană și alto, versuri de Doru Popovici
- 3 Madrigale Enesciene op.108 (1990); pentru cor mixt cu solo de soprană, versuri de Doru Popovici
- 3 Madrigale în stil bizantin op.109 (1990); pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- Sfântă Iugoslavia op.110 (1991); motet pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- 3 Nuanțe rustice op.111 (1991); pentru cor de femei, versuri de Doru Popovici
- Rugăciune op.112 (1991); motet pentru cor de femei, text liturgic adaptat
- Două corale op.113 (1991)
- Trei corale op.114 (1991); versuri de Doru Popovici
- Omagiu lui Verdi op.115 (1992); madrigal pentru cor mixt cu solo de soprană, versuri de Doru Popovici
- Învierea Domnului op.116 (1992); motet pentru cor mixt, text liturgic
- Ca-n vis op.117 (1982); madrigal pentru cor de femei, versuri de Doru Popovici
- Omagiu sufletului german op.118 (1982); motet pentru cor mixt, soprană și două violoncele; versuri de Doru Popovici
- Vecernie op.119 (1992); motet pentru cor de femei, text liturgic
- 3 Madrigale mioritice op.121 (1992); pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- 3 Madrigale mioritice op.122 (1992); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- 3 Madrigale triste op.123 (1993); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- 3 Madrigale ale resemnării op.124 (1993); pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- Răstignire op.126 (1994); madigal pentru cor mixt cu solo de bas, versuri de Claudia Duminică
- 2 Madrigale op.127 (1994); pentru cor de femei
- 3 Poeme apolinice op.130 (1994); pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- 3 Poeme tragice op.132 (1995); pentru cor mixt, versuri de Dinu Ianculescu
- 2 Elegii op.133 (1995)
- Nu l-au cunoscut op.134 (1995); motet pentru cor bărbătesc, versuri de Nicolae Iorga
- Dragoste purificatoare op.135 (1995); motet pentru cor bărbătesc, versuri de Doru Popovici
- Există o singură cale... op.138 (1996); motet pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- Rugăciune pentru Caraion op.139 (1996); motet pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- Maria Magdalena op.141 (1997); motet pentru cor mixt a cappella, versuri de Doru Popovici
- Călători-vom op.142 (1997); motet pentru cor bărbătesc și soprană, versuri de Ana Maria Sireteanu
- Rugăminte op.143 (1997); motet pentru cor de femei, versuri de Ana Maria Sireteanu
- Psalm op.144 (1997); monodie pentru voci de alto, versuri de Doru Popovici
- A fi fericit op.156 (2004); motet pentru cor mixt, versuri de Doru Popovici
- A-ți iubi țara op.159 (2004); madrigal pentru cor de femei, versuri de Doru Popovici
Muzică vocală[modificare | modificare sursă]
- Trei cântece de pribegie op.1, nr.1 (1950); pentru voce și pian, versuri de Petöfi Sandor și Octavian Goga
- Trei cântece de toamnă op.2, nr.1 (1951); pentru voce și pian, versuri de Șt.O. Iosif, George Topârceanu, George Bacovia
- Suita bacoviană op.2, nr.2 (1952); pentru voce și pian, versuri de George Bacovia
- Trei cântece pe versuri de Mihai Eminescu op.2, nr.3 (1953); pentru voce și pian
- Trei cântece pe versuri de Octavian Goga op.2, nr.4 (1953); pentru voce și pian
- Trei cântece pe versuri de Șt.O. Iosif op.4, nr.3, pentru voce și pian
- Două poeme pe versuri de Lucian Blaga op.5, nr.2 (1954); pentru voce și pian
- Poemele Evei op.8, nr.3 (1955); pentru voce și pian, versuri de Lucian Blaga
- Două cântece pe versuri de Tudor Arghezi op.11, nr.1 (1957); pentru voce și pian
- Două cântece pe versuri de Tudor Arghezi op.12 (1957); pentru voce și pian
- Patru cântece antirăzboinice op.14 (1959); pentru voce și pian, versuri de Nicolae Labiș
- Trei cântece pe versuri de Lucian Blaga op.16 (1959); pentru voce și pian
- Meditație lirică op.53 (1977); pentru voce și pian, versuri de Valeriu Bucuroiu
- Creanga de aur (1977); pentru voce și pian, versuri de Dan Mutașcu
- În numele neatârnării... (1977); pentru voce și pian, versuri de Dan Mutașcu
- Un soare nou (1977); pentru voce și pian, versuri de Valeriu Bucuroiu
- Patria muncește (1977); pentru voce și pian, versuri de Eugen Barbu
- Odă muzicii (1990); pentru voce înaltă și pian, versuri de Costin Monea
- Omagiu lui Verdi op.115 (1992); madrigal pentru soprană, violoncel și pian; versuri de Doru Popovici
- Ca-n vis op.117 (1992); madrigal pentru soprană, violoncel și pian; versuri de Doru Popovici
- Omagiu sufletului german op.118 (1992); motet pentru soprană, 2 violoncele și pian; versuri de Doru Popovici
- Imn pentru Sfânta Fecioară Maria op.125 (1994); pentru soprană, vioară, violoncel și pian; text liturgic
- In memoriam Caraion op.140 (1996); poem pentru soprană și 2 violoncele; versuri de Doru Popovici
- Petrule...fiul meu drag... op.146 (1999); poem pentru mezzosoprană, oboi, fagot și pian; versuri de Doru Popovici
- Cantata bizantină op.148 (2000); pentru voce înaltă, flaut, oboi, fagot și pian; versuri de Corneliu Vadim Tudor
- 3 Lieduri în stil bizantin op.149 (2001); versuri de Doru Popovici
- Rugăciune pentru divina armonie op.150 (2001); pentru cor mixt cu solo de alto și soprană; versuri de Doru Popovici
- In memoriam Lena Cosma op.151 (2002); poem pentru voce (sopran sau tenor) și pian; versuri de Doru Popovici
- Glasul op.152 (2002); pentru voce înaltă și pian; versuri de Victor Bârlădeanu
- O iubire imposibilă (2002); pentru voce înaltă și pian; versuri de Doru Popovici
- Doamne, cât de mult te iubesc op.157 (2004); poem pentru soprană și 4 violoncele; versuri de Doru Popovici
- Trăim o existență stranie op.158 (2004); poem pentru soprană și 4 violoncele; versuri de Doru Popovici și Petru Zeno Popovici
Orchestrații[modificare | modificare sursă]
- Orfeu și Euridice de Monteverdi
• Listă de creații preluată din “Lexiconul de muzicieni din România”, vol.VIII, autor Viorel Cosma (Editura Muzicală, București 2005)
Doru Popovici (1932-2019): Pastoral from Oltenia (1982)
Doru Popovici (1932-2019): Elegy for cello and piano (1953)
TEODOR T. BURADA
| Teodor Burada | |||
 Etnograful Teodor Burada | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 3 octombrie 1839 Iași, Principatul Moldovei | ||
| Decedat | 17 februarie 1923, (83 de ani) Iași, Regatul României | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie | România | ||
| Ocupație | folclorist, etnograf, muzicolog, avocat | ||
| Activitate | |||
| Educație | Facultatea de Drept din Paris | ||
| Cunoscut pentru | Descoperirea culturii Cucuteni | ||
| |||
| Modifică date / text | |||
Teodor T. Burada (n. ,[1] Iași, Moldova – d. ,[1] Iași, România) a fost un folclorist, etnograf și muzicolog[2] român, membru corespondent al Academiei Române.[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Teodor T. Burada s-a născut în anul 1839 la Iași. A fost fiul lui Teodor R. Burada (1800-1866), Mare Vornic în Moldova, primul profesor român de pian și chitară și al Mariei I. Burada (n. Isăchescu; 1812-1885), prima femeie traducătoare de teatru în limba română.[4] Bunicul dinspre tată, Radu Burada a fost preot în zona Măgurei.[5]
Primele clase le-a urmat în casa părinților; printre primii săi profesori fiind V.A. Urechia și Grigore Cobălcescu, autorul primei monografii paleontologice românești. A urmat crusuri la Academia Mihăileană și la Facultatea de Drept (1860-1861) a Universității din Iași, apoi, pleacă la Paris unde urmează în continuare Dreptul și Conservatorul din Paris (1861-1865)[6].
În țară, ocupă funcții în magistratură la Roman (1866), Iași (1867), Galați (1868, aici fiind președinte de tribunal) și Focșani. În 1877 devine profesor la Conservatorul din Iași. Primele cercetări au fost muzicale și folclorice.
În anul 1884, el a descoperit fragmente de ceramică și figurine de teracotă în apropierea satului Cucuteni din județul Iași, fapt care a dus la descoperirea culturii Cucuteni, o cultură neolitică importantă a Europei între 5000 Î.Hr. și 2750 Î.Hr.[7]
S-a stins din viață la Iași în 1923, fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea”.
Lucrări (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Bocetele populare la români, 1879
- Bocetele din Bucovina, 1879
- Bocete populare, Moldova-Dobrogea, 1879
- Datinile poporului român la înmormântări, 1882
- Cântece de miriologhi «bocete» adunate din Macedonia, 1883
- Datinile la nunți ale populului armânescu dintru Macedonia, 1889
- Obiceiuri, la nașterea copiilor poporului din Macedonia, 1892
- Pomul Crăciunului, 1898
- Datini la poporul român Colinda cu buhaiul, 1898
- Priveghiul la morți, 1901
- Conăcăria și iertăciunea la nunțile românilor din Basarabia, 1915
- Istoria teatrului în Moldova, 1915, 1922
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu