9. /6 AUGUST 2022 - SFATURI UTILE

Sănătate cu alimente: Neplăcerile verii

Mirosul corporal

- Transpiraţia excesivă din zilele caniculare de vară poate deveni, prin mirosul pe care îl degajă, un calvar public şi personal -

Cercetătorii de la "University of California" din Berkeley au descoperit că mirosul trans­­piraţiei masculine are o acţiune fizio­logică asupra femeilor. Ei au efectuat două experi­mente, în cadrul cărora 48 de tinere heterosexuale, studente ale universităţii respective, au fost puse de douăzeci de ori să miroasă androstadienon, un produs de degradare a testosteronului, prezent în transpiraţia bărbaţilor. Comparativ cu participantele din grupul de control, care fuseseră testate cu un alt miros, cele dintâi au relatat că se sim­ţiseră mai bine dispuse şi mai excitate se­xual. Producătorii de cosmetice intro­duc frec­vent această substanţă în loţiu­nile de bărbierit, ca şi în parfumurile bărbăteşti. Privite în lumina acestor in­formaţii, par destul de amuzante tabieturile dom­nilor care se pregătesc să-şi seducă parte­nera: ei fac mai întâi un duş, care le şterge de pe piele orice urmă a miro­sului lor natural ademenitor, pentru ca apoi să folosească din abundenţă un spray ce conţine tocmai fero­monul în cauză, adică exact an­drosta­die­nonul.
Pe de altă parte, trebuie spus că există şi numeroase femei care percep ca total dezagreabil mirosul corporal al băr­baţilor. Specialiştii de la Rockefeller University din New York şi cei de la Duke University din North Carolina au confruntat 400 de persoane cu o multi­tudine de nuanţe olfactive, dintre care n-a lipsit nici cea a transpiraţiei bărbăteşti. Evaluând probele ce le fuseseră prezentate, unii dintre subiecţi au descris mirosul de transpiraţie ca dulceag şi asemănător cu vanilia, în timp ce alţii l-au găsit de-a dreptul deran­jant. Cum este posibil ca unul şi acelaşi miros să pro­ducă senzaţii atât de diferite, să fie plăcut pentru cineva, iar altuia să-i aducă aminte de miasmele unui vestiar neaerisit? Răspunsul e uşor de dat: zestrea genetică explică pe deplin aceste deosebiri. Există o determinare genetică a modului cum noi percepem androstadienonul, şi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că oamenii nu sunt identici, nu se încadrează într-un tipar unic. "Media" de care auzim adesea vor­bin­du-se nu reprezintă altceva decât o abstracţie, o teorie şi atât, deşi medicina alopată îşi tratează toţi pacienţii ca şi cum ei ar corespunde unor norme fixe.
Mirosul corporal ia naştere printr-un proces foarte simplu. Producţia glandelor sudoripare variază în funcţie de o serie de factori: temperatura corpului, sta­rea afectivă, alimentaţia, medicamentele adminis­tra­te în acel moment. Lichidul secretat de ele este inodor, până când vine în contact cu bacteriile aflate pe piele. Din acest motiv, spălatul va rămâne întot­dea­una cea mai bună metodă de combatere a miro­sului corporal. Însă, deoarece după aproximativ şase ore de la spălat, bacteriile încep să se înmulţească din nou, cele mai multe persoane au nevoie şi de ajutorul unui deodorant. Este de înţeles faptul că doriţi să evi­taţi riscul ca mirosul degajat de corpul dvs. să devină o problemă pentru cei din jur. Totuşi, înainte de a vă procura din comerţ un spray ori un deodorant cu bilă, ar trebui să încercaţi şi mijloacele naturale pe care vi le propunem mai jos.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva mirosului corporal

* Oţetul

Oţetul se numără printre cele mai vechi leacuri din istoria omenirii. Hipocrate l-a folosit, cu 400 de ani înainte de Hristos, ca antibiotic şi tonic general. Bac­te­riile care descompun transpiraţia trăiesc într-un mediu alcalin. Fiind acid, oţetul are un efect de neu­tralizare, aşa încât pielea va deveni un loc neospitalier pentru bacterii. Umeziţi cu puţin oţet o pânză moale şi frecaţi bine cu ea pielea de la subsuori. Pentru a preveni eventualele usturimi, nu aplicaţi procedura după epilat sau atunci când, dintr-o cauză oarecare, zona axilară este iritată.

* Infuzia de muşeţel
Câteodată ajunge să beţi o cană de ceai. Muşeţelul are mai multe talente decât credeţi. Împiedică proliferarea bacteriilor şi, în acelaşi timp, vă linişteşte, ajută subsuorile să reziste la atacul microbian, dar, în acelaşi timp, îndeamnă creierul să se relaxeze, detaşân­du-se de stresul care se află, în fond, la originea transpi­raţiei ex­ce­sive. În cazul când ceaiul vi se pare o cale ocolită, iar dvs. pre­feraţi o abordare directă a pro­blemei, puneţi muşeţel într-un să­culeţ de pânză şi cufun­daţi-l în cadă, când faceţi baie. Sau ştergeţi-vă apăsat pe sub braţe cu pliculeţele de muşeţel deja întrebuinţate la prepararea infuziei. Aceasta este o metodă de împrospătare rapidă, oricând bineve­nită.
Efectul puternic antibacterian şi utilizarea complet lipsită de ris­curi îi asigură muşeţelului prima po­ziţie în top. Dar există şi alte plante cu acţiune dezodo­ri­zantă, ce pot fi întrebuinţate pentru infuzii sau băi, de pil­dă: cimbrul, dafi­nul, smirna, lemnul-dulce, oregano, rozmarinul, ghimbi­rul, nucşoara, menta sau roiniţa.

* Pătrunjelul
V-aţi întrebat vreodată de ce vomită câinele dvs. după ce a mâncat iarbă? Poate fiindcă iarba conţine clorofilă - un compus care absoarbe substanţele to­xice şi apoi le elimină din organism, prin vărsături sau prin transpiraţie. Datorită acestui fapt, clorofila poate fi considerată unul dintre cele mai eficiente deodorante cu administrare internă. La mijlocul celui de-al şaselea deceniu al secolului trecut, medicii o prescriau pacienţilor cu anus artificial sau cu răni infectate, în scopul atenuării mirosului neplăcut. Dar, înainte de a lua clorofila ca supliment nutriţional, vă sfătuim să faceţi o încercare cu frunzele şi tulpinile de pătrunjel proaspăt. Mâncaţi-le, pur şi simplu, sau condimentaţi-vă cu ele supele, salatele şi omletele. Dacă gustul uşor piperat al pătrunjelului nu vă este pe plac, aveţi de unde alege, căci toate legumele cu frunze verzi vă oferă clorofilă din belşug. Vom numi aici în primul rând spanacul, apoi varza creaţă, andivele şi lucerna. Alte surse excelente sunt broccoli şi fasolea verde.

* Spanacul

Frunzele colorate în verde închis ale spanacului sunt extrem de bogate în zinc. Corpul nos­tru necesită acest mineral pentru buna funcţionare a sistemului său imunitar. Toto­dată, deficitul de zinc intensifică mirosul corporal. Alăptarea, die­tele, diareea prelungită şi trans­piraţiile abundente pot secătui rezervele de zinc. Consumul de spanac va contribui la refacerea lor şi, astfel, puteţi spera să scăpaţi de mirosul pătrunzător al subsuorilor dvs. Dacă doriţi să recuperaţi cât mai repede acest nutrient indispensabil organismului, puteţi adăuga mâncărurilor de spanac încă două legume capabile să vă ofere cantităţi mari de zinc: fasolea uscată şi castraveţii. Aveţi alte preferinţe de gust? Aflaţi că vă mai stau la dispoziţie şi pătrunjelul, varza de Bruxelles, fasolea verde, andivele, sparanghelul şi prunele uscate. Carenţa de zinc nu este o problemă de neglijat, deci ar fi bine s-o discutaţi şi cu medicul dumneavoastră.

Alimente de consumat cu prudenţă

Fiindcă se ştie prea puţin despre modul cum eflu­viile olfactive ale corpului nostru sunt influenţate de digerarea anumitor alimente, un colectiv de cercetă­tori cehi a avut curiozitatea de a compara mirosul corporal al vegetarienilor cu acela al persoanelor care includ în meniul lor obişnuit şi carnea roşie. Au luat parte la experiment 17 bărbaţi, dintre care unii au renunţat complet la carne, timp de două săptămâni, iar ceilalţi nu. În ultimele patru zile, acestora din urmă li s-a servit carne de vită nu numai la prânz, ci şi la cină. După aceea, 30 de voluntare, suficient de cura­joase, au fost invitate să miroasă tricourile purtate de bărbaţi în cele 24 de ore de la finalul dietei. Verdictul a fost categoric: probele recoltate de la vege­tarieni aveau un miros mai puţin intens şi supărător decât transpiraţia con­suma­torilor de carne.
Dacă vă hrăniţi preponderent cu carne, iar mirosul dvs. corporal a început să semene cu acela al unui ţap, ar trebui să vă orientaţi hotărât spre legume şi să înlocuiţi carnea roşie cu cea albă. Siste­mul dvs. cardiovascular vă va fi cu si­guranţă recunoscător. La fel şi prietenii, ca să nu mai vorbim de familie.

Din cămara cu ierburi de leac

* Salvia este cunoscută pen­tru proprietatea ei de a reduce secreţiile corporale - şi în special transpiraţia. O loţiu­ne calmantă pentru zona axilară este foarte simplu de preparat. Puneţi 1 sau 2 picături de ulei eteric de salvie într-o lingură de ulei vegetal şi masaţi-vă subsuorile cu acest amestec.

VARICELE

- Dureroase şi inestetice, vara, varicele se dilată şi mai tare, transformând picioarele suferinzilor în cuibare de şerpi -

Dacă aveţi mai ales pe picioare vene dila­tate, cu aspect inestetic, poate vă conso­lează într-o oarecare măsură gândul că nu sunteţi singurii în această situaţie. Foarte mulţi oa­meni suferă de varice sau de versiunea lor de dimen­siuni reduse, vasele de sânge sparte, ce formează o reţea de culoare roşie sau violacee. Riscul de apariţie a varicelor este de patru ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Se presupune că factorii declanşatori ar fi hormonali: pubertatea, sarcina, premenopauza şi ad­mi­nistrarea pilulei contraceptive pot provoca aceas­tă boală. De asemenea, riscul va creşte, dacă profesia vă obligă să petreceţi mult timp stând în picioare sau dacă aveţi obiceiul să vă aşezaţi des în poziţia picior peste picior. Dar principalul factor de risc este moş­tenirea genetică - vene cu o fragilitate ereditară a pereţilor şi a valvelor.
Când predispoziţia genetică se întâlneşte cu unul dintre factorii declanşatori, varicele apar imediat. Şi iată în ce fel iau naştere. Arterele dvs. seamănă cu un sistem de conducte, prin care sângele încărcat cu oxi­gen este pompat de la inimă către extremităţi. De aco­lo, trebuie să vină înapoi, pentru a fi curăţat şi retri­mis în circuit. Din păcate, pe traseul de întoarcere el nu mai beneficiază de ajutorul unei pompe. De aceea, venele - vasele prin care sângele sărăcit de oxi­gen revine la inimă - sunt prevăzute cu un fel de supape ce au rolul de a împiedica fenomenul de re­flux. În momentul când valvele venoase nu mai funcţionează corect şi permit scurgeri în sens invers, fluxul sangvin încetează să se desfăşoare normal. Mai întâi apar staze, apoi venele se dilată, iar în final ies în relief, devenind umflate şi vineţii, se încovoaie sau for­mează sinuozităţi. Sângele şi lichidul care le stră­bat pereţii, ajungând în exterior, provoacă inflamarea ţesuturilor învecinate.
Acesta este un proces care se petrece în general la picioare, dar poate fi observat şi în alte părţi ale cor­pu­lui. De pildă, hemoroizii nu sunt altceva decât nişte varice situate în jurul anusului, iar dilataţiile venoase din zona testiculelor poartă denumirea de varicocel. Ambele forme sunt de regulă inofensive. În schimb, varicele esofagiene trebuie tratate cu mare atenţie, deoarece se pot rupe, declanşând o hemoragie incon­trolabilă, care pune serios în pericol viaţa pacientului.
Varicele de la picioare nu sunt numai inestetice, ci şi dureroase - mergând de la o durere surdă, pulsa­tilă, până la o senzaţie acută de arsură. Mai ales vara, la temperaturi ridicate, se simte presiune sau greutate în gambe, gleznele şi labele picioarelor se umflă sau apar mâncărimi pe piele, în vecinătatea varicelor.
Medicina modernă dispune de trei posibilităţi de tra­tament: utilizarea laserului, scleroterapia (injecta­rea unui agent sclerozant în vena afectată) sau opera­ţia.Vestea proastă: în unele cazuri, se întâmplă ca tratamentul să nu ducă la rezultatele dorite. Chiar dacă scleroterapia are succes, aceasta nu este întot­deauna de durată, iar în urma intervenţiei chirurgicale rămân cicatrici (în plus, ea nici nu poate împiedica formarea de noi varice).
Există însă şi o veste bună: câteodată, vă pot fi de ajutor schimbările introduse în alimentaţia dvs. De exemplu, dacă suplimentaţi aportul de fibre, veţi avea un scaun regulat şi astfel veţi mic­şora presiunea de pe venele picioarelor. Cele mai bune surse de fibre sunt leguminoasele, pe care le găsiţi în orice supermarket: fasolea uscată, mazărea, lintea, ca să numim doar o parte din ele. Preparaţi-vă din diverse legumi­noase o "supă pentru întreţinerea vene­lor" şi condi­mentaţi-o cu câteva dintre plantele efi­ciente în combaterea varicelor, ca busuiocul, ustu­ro­iul, ghimbirul, dafinul, oregano, roz­marinul, boiaua iute, curcuma, ceapa şi salvia. În acest fel, veţi ingera mai mult de o duzină de compuşi care blochează acţiunea enzimei COX-2 şi calmează durerile.

Alimente cu valoare terapeutică împotriva varicelor

Seminţele de hrişcă sunt valoroase îndeosebi prin conţinutul lor de rutin, un bioflavonoid care întăreşte pereţii capilarelor. Medicii germani au constatat că pot obţine o ameliorare a varicelor la femeile gravide, administrându-le hidroxietil-rutosid, o substanţă activă înrudită îndeaproape cu rutinul. Într-un articol publicat în anul 2003 sub titlul "From Medical Herbalism to Phytotherapy in Dermatology: Back to the Future" ("De la studiul plantelor medicinale la fitoterapie în domeniul dermatologiei: Înapoi în viitor"), dr. A.M.Dattner afirmă că bioflavonoidele din hrişcă reprezintă prima linie de apărare contra varicelor. El subliniază că preparatele pe bază de plante sunt "o alternativă terapeutică, o alegere sigură şi, în anumite cazuri, cea mai eficientă formă de tratament".
Specialiştii apreciază că doza zilnică de rutin necesară consolidării capilarelor se ridică la 20-100 miligrame, cantitate conţinută (şi chiar depăşită) în 1/2 cană de hrişcă. Preparaţi-vă eventual clătite din făină de hrişcă sau încercaţi caşaua, foarte îndrăgită de ucraineni: un terci de culoare maronie, compus din hrişcă fiar­tă, lapte şi miere. Există însă şi persoane care reac­ţionează alergic la hrişcă. Dacă vă apare o erupţie pe piele asemănătoare cu urticaria, ori dacă nasul dvs. se comportă ca şi cum aţi avea guturai sau, pur şi sim­plu, dacă gustul hriştii nu vă încântă, vă puteţi orien­ta spre alte alimente. Următoarea sursă exce­lentă de rutin este pătrunjelul. Mulţi îl lasă pe mar­ginea farfuriei, neştiind că frunzele şi tulpinile de un verde închis îi pot ajuta să-şi protejeze capilarele, prevenind spargerea lor. Vă îndemnăm insistent să nu dispreţuiţi pătrunjelul. Doar 30 de grame conţin deja 180 de miligrame de rutin.

** Afinele şi strugurii
Boabele dulci-acrişoare ale afinelor sunt o adevărată bombă de nutrienţi. Ele vă oferă în primul rând antociani, sub­stanţe vegetale secundare cu un puter­nic efect antioxidant, care întăresc capilarele şi reduc inflamaţia varice­lor. Toto­da­tă, fiind bogate în fibre, ajută la preve­nirea constipaţiei, una din prin­cipalele cauze ale hemoroizilor.
Un studiu din anii '80 arăta că admi­nistrarea zilnică a 150 de miligrame de proantocianidine oligomere îmbunătă­ţeşte funcţionarea venelor de la picioare, iar acest lu­cru devine vizibil chiar după prima doză. Este ne­voie, bineînţeles, de cercetări mai amănunţite, dar între timp n-ar strica să introduceţi în meniul dvs. câte o porţie de afine - şi nu numai, căci antocianii sunt prezenţi şi în struguri, coacăze negre, mure, ci­reşe, ca şi în fasolea neagră şi ceai. Iar dacă preferaţi o alternativă mai comodă, aveţi la dispoziţie supli­mentele nutriţionale cu extract concentrat de afine.

** Strugurii şi ciocolata
Aceste două alimente conţin multe bioflavonoide care, printre dife­ritele lor avantaje, îl numără şi pe acela de a vă apăra de pericolul varicelor, prin faptul că reduc permeabilitatea vase­lor de sânge, în special a ca­pilarelor.
Însă, în momentul când vă alegeţi desertul din raft, ar trebui să ţineţi seama de un amănunt important: cu cât este supusă unei procesări mai laborioase, cu atât cio­colata pierde o cantitate mai mare de fla­vo­noide. De aceea, luaţi mai bine o ciocolată amăruie decât una cu lapte şi, pe cât posibil, cumpăraţi una dintre cele al că­ror conţinut de cacao (un procent ri­dicat, de preferinţă) se află specificat pe ambalaj.

** Foile de dafin şi uleiul de măsline
Vă propunem să testaţi şi un leac tradiţional. Puneţi într-o tigăiţă de sos 3 foi de dafin şi 4 linguriţe de ulei de măsline şi încălziţi-le la foc mic. Apoi lăsaţi amestecul să se răcească, îndepărtaţi foile de dafin şi ungeţi-vă varicele cu acest ulei, folosind o bucată de pânză curată şi moale.

Din cămara cu ierburi de leac

* Castanul sălbatic este un arbore răspândit pe trei continente: America de Nord, Europa de Sud-Est şi Asia orien­tală. Fructele lui sunt necomestibile, însă repre­zintă unul dintre cele mai efi­ci­ente remedii naturale con­tra va­ricelor, după cum spune dr. Linda B. White, semnatara cărţii "The Herbal Drug­store" ("Farmacia plantelor").
Acţiunea castanelor sălbatice asupra dilataţiilor venoase a constituit obiectul a cinci studii efectuate de cercetătorii elveţieni. Ei au testat eficienţa unui produs numit Aesculaforce, al cărui ingredient de bază este un extract natural de castane. Autorii studiilor au constatat că preparatul poate ameliora într-adevăr inflamaţiile şi durerile, senzaţiile de mâncărime şi de picioare grele - într-un cuvânt, toate simptomele varicelor şi ale insufi­cienţei ve­noase cronice. Rezultatele obţinute conduc la con­clu­zia că extractul îi ajută pe suferinzi la fel de bine ca şi ciorapii medicinali compresivi - care nu sunt nici ieftini şi nici plăcuţi la purtat. Fitoterapia tra­diţională întrebuinţează de multă vreme fructele castanului ca leac pentru varice şi hemoroizi. Între timp, specialiştii au reuşit să izoleze cel mai puter­nic dintre principiile active conţinute în castanele sălbatice - escina - şi au dovedit că ea poate reduce permeabilitatea capilarelor, micşorând considerabil pierderile de lichid prin pereţii acestor vase fine.

Dacă doriţi să încercaţi un astfel de tratament, ar trebui să vă procuraţi un extract standar­dizat şi să respectaţi cu stricteţe instrucţiunile de utili­zare. Este necesar ca diabeticii să procedeze cu maximă pru­denţă, deoarece există posibilitatea să le scadă brusc nivelul glicemiei.
* Un alt remediu la care apelează frecvent fitoterapeuţii pentru a trata afecţiunile sistemului circulator este hamamelis. E vorba de un arbore din categoria foioaselor, originar din America, de la care se întrebuinţează în sco­puri curative scoarţa şi frun­zele. El este cunoscut mai ales ca leac pentru hemoroizi, însă ar putea fi de folos şi la varice. Înmuiaţi puţină vată sau un disc demachiant într-un extract de hamamelis şi tamponaţi-vă varicele de trei ori pe zi sau mai des. Această metodă cere însă răbdare. Nu vă puteţi aştepta să vedeţi rezultate mai devreme de două săptămâni.