1. /30 NOIEMBRIE 2022 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente; Nașteri

Prieteni!

Suntem un popor ortodox în majoritate și aceasta se datorează Sfântului Apostol Andrei, care a venit pe pământul Dobrogei și a propovăduit Sfânta Evanghelie – de aceea Biserica noastră ortodoxă este o biserică apostolică!

Astăzi este ziua de naștere a Bisericii Ortodoxe Române!

LA MULȚI ANI pentru Andreea și Andrei!

Evenimente

·         1224: Regele Andrei al II-lea al Ungariei întărește privilegiul dat de înaintașul său Geza al II-lea populației săsești din Transilvania. Acest act, azi pierdut, este cunoscut sub numele de Andreanum. Regiunea colonizată de aceștia, cuprinsă între Orăștie și Baraolt, inclusiv ținutul locuit de secui, se organizează ca un teritoriu autonom cu numeroase privilegii, în schimbul unor obligații financiare și militare față de coroană.

·         1718: Regele Carol al XII-lea al Suediei moare în tipul asediului fortăreței Fredriksten din Norvegia.

·         1767: Mila lui Alexandru Ghica Voievod pentru Manastirea Stavropoleos. Io Alexandru Ghica Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn. Bunatatile si lucrurile ceale placute lui Dumnezeu nu numai sunt pururea statatoare si adevarate si de toti oamenii laudate ci si de cei ce sa invrednicesc a lua de la Dumnezeu puteare si stapinire, au datorie sa le intareasca si sa le intemeiaze si ceale ce intru slava lui Dumnezeu sa radica si sa inalta si sa le caute si sa le pazeasca. Pentru ca precum Dumnezeu le-au cinstit pre dinsii cu obladuirea si cu putearea asa si eu sunt datori cu fapta si cu cuvintul sa inalte slava lui Dumnezeu si sfintele lui lacasuri sa le cinsteasca. Si veniturile cistigurilor ceale ce se dau si sa fac spre marea cuviinta a bisearicilor pazindu-le cu carti domnesti sa le adevereze si sa le intareasca, ca cu aceastea fiind pazite, sa-si aiba sfintele besearici cuviincioasa podoaba pe deplin si cei ce sa nevoiesc de dau si afirosesc veacinica pomenire.
Hangiul si bacanul si circiumarul inca sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ce ar esi pe tirg .Si drept aceeaia, dar, de vreame ce sfintia sa raposatul parintele Stavropoleos kir Ioanichie aflindu-sa cu lacuinta aici, din rivna dumnezeiasca fiind pornit cu multa evlavie au inaltat din temelie sfinta besearica aici in orasul domniei meale in Bucuresti, intru slava veacinicului Dumnezeu si intru cinstea si lauda sfintilor, marilor voievozi Mihail si Gavriil si intru pomenirea acelui dintru sfinti parintelui nostru Athanasie cel Mare arhiepiscopul Alexandriei pre carea din osteneala sfintiei sale o au infrumusetat pre dinlauntru si pre din afara cu toate cuviincioasele podoabe si o au ocolit imprejur cu han si cu alte zidiri, precum sa veade. Dar ca un om strain ce au fost sfintia sa, n-au avut sa o inzestreaze cu de ceale pamintesti iconomii si socotind domnia sa raposatul stramosul domniiei meale Nicolae Alezandru voievod pentru parintii ce sa vor afla lacuitori dupa vremi la aceasta sfinta besearica ca sa-si aiba odihna si chiverniseala vietii pe deplin, au binevoit de au inzestrat-o cu ceale din domnestile mile prin hrisovul domniei sale, adeca sa ia in toti anii de la camara cite taleri 50 la zioa praznicului sfintilor ingeri si sa scuteasca de dijmarit stupi 300 i rimatori 300 si de pogonarit pogoane 20 si de vinarici cit vin va face intr-aceaste vii si de oierit oi 250 si de vacarit vite 30 si toate odaile din hanul ce iaste imprejurul besearicii de fumarit si bacania din han de fumarit, de schimbul banilor si de toate altele ce ar esi peste an pe alte bacanii si pivnita iarasi de fumarit, de camanarit, de vama, de vin domnesc si hangiul si bacanul si circiumarul, inca sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ce ar esi pe tirg si pe tara, de nimic sa nu supere .
Asijderea si zeace liude sa fie scutiti de toate dajdiile si orinduialele vistieriei ca sa fie de poslusania sfintei manastiri pastori, stupari, ciobani, vacari si viiari si sa aiba a lua si vinariciu din dealul Boldestilor i al Malaiestilor din sud Saar cu parparul, si dupa aceea au innoit si au intarit aceaste mili raposatul intru fericire mosul domniei meale Grigorie Ghica voievod, in domnia dintii ot leat ……… si domnia sa Constantin Nicolae voievod……… si domnia sa Mihai voda Racovita si domnia sa unchiul domniei meale Matei Ghica voievod si domnia sa Constantin voda Cehan asijderea si maria sa raposatul intru fericire parintele domniei meale Scarlat Ghica voievod din domnia dintii a mariei sale ot leat 7267 (1758-59) precum am vazut si hrisovul domniei sale. Intru aceeaia si pre noi invrednicindu-ne Domnul Dumnezeu cu domnia acestii pravoslavnice Tari Rominesti in parintescul , mosescul si stramosescu nostru scaun cind aflindu-sa iconom acestii sfinte besearici sfintia sa parintele Grigorie ieromonah si aducindu-ne de am vazut mai ales hrisovul mariei sale raposatului parintelui nostru de intarirea acestor mile, n-am trecut cu vederea cearerea sfintiei sale ci si domnia mea aseamenea innoind si intarind aceaste mile printr-acest cinstit hrisov adomniei meale ca sa-si aiba sfinta besearica aceasta toate milele ce sa cuprind mai sus pe deplin, dindu-sa si radicindu-sa da la vistierie si de la camara cu pecetluirile domniei meale.Asijderea sa aiba a lua si vinariciul din dealurile ce s-au numit mai sus din zece veadre o vadra, numai fiindca vinariciul de la o vreame `ncoace s-au obicinuit de sa plateaste cite 4 bani de vadra sa aiba a sa trimite om al manastirii sa umble impreuna cu vinariciarii domnesti sa scrie tot vinariciul in numitul deal si sa faca doaua catastise si tot asemenea unul ca si altul iscalite fiind amindoaua si de vinariciarii domnesti si de vinariciarii manastiresti si asa impreuna stringind banii vinariciului ce-i platesc dajnicii de vadra cite bani 4 si poclonul de nume din acesti bani sa ia vinariciarii domnesti pe seama camarii cite doi bani de vadra si poclonul de nume, iar ceilalti doi bani de vadra sa-i ia vinariciarii manastiresti si cu parparul dupa obiceaiul precum au luat si mai nainte si iau si alte manastiri, ca sa fie acestii sfinte manastiri de ajutor si de intarire iar domniei meale si raposatilor parintilor, mosilor si stramosilor domniei meale veacinica pomernire. Rugind dar si pe alti intru Hristos frati domni pre carele va alege Domnul Dumnezeu dupa vremi a fi domn tarii acestia, sa intareasca aceaste mile si cu hrisovul domniilor sale ca si ale domniilor sale mile si aseziminturi ce vor face sa fie de altii in urma in seama tinute si la Dumnezeu bine primite. Intarind domnia mea hrisovul acesta cu insasi credinta domniei meale Io Alexandru Ghica voievod si cu credinta prea iubitului domniei meale fiu Grigorie voievoda si marturii punem domnia mea pe toti cinstitii si credinciosii boiarii cei mari ai divanului domniei meale, pan Ianachie Hrisoculeu vel ban, pan Dumitrasco Racovita vel dvornic de Tara de Sus, pan Nicolae Dudescul vel vornic de Tara de Jos, pan Dimitrachi Ghica vel spatar, pan Pirvu Cantacuzino vel logofat, pan Badea Stirbei vel vistier, pan Ianachie vel postelnic, pan Ianachie Vacarescu vel cliucer, pan Nicolae Stirbei vel paharnic, pan Ianachie Muruzi vel comis, pan Iordachie Caragea vel stolnic, pan Alexandru Greceanu vel sardar, ispravnecu, pan Pirvu Cantacuzino vel logofat. S-au scris hrisovul acesta in anul dintii al domniei meale aici in scaunul orasului Bucuresti, in luna noiembrie 30 dni zile leat 7276 (1767) de popa Florea dascal slovenesc ot Sfintu Gheorghe Vechi. Io Alexandru Ghica voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Rominesti.

·         1786: Marele Ducat al Toscanei, sub Pietro Leopoldo I, devine primul stat modern care abolește pedeapsa capitală.

·         1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu piesa „Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache Caragiale; (18 / 30 noiembrie).

·         1840: Se înfiinţează la Sibiu, in Transilvania, prima asociaţie a meşteşugarilor (Uniunea meseriaşilor), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841), Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avand drept scop sprijinirea meşteşugarilor pentru a se adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale; (18 / 30 noiembrie).

·         1853: Razboiul Crimeei. Marina imperiala rusa comandata de  Pavel Nakhimov distruge flota otomană condusa de  Osman Pașa la Sinope, un port maritim din nordul Turciei.

·         1858: Americanul John Landis Mason a patentat borcanul cu ghivent, cunoscut sub numele de "Borcanul Mason".

·         1872: A avut loc primul meci internațional de fotbal la Hamilton Crescent, Glasgow, între Scoția și Anglia.

·         1928: Compozitorul Mihail Jora a  inaugurat şi dirijat, la numai o lună de la înfiinţarea postului naţional de radio din România (1 noiembrie), prima stagiune radio „live” pentru concerte simfonice din ţara noastră. Primul concert a fost susţinut de Orchestra Radio şi a avut în program exclusiv Mozart şi Haydn. Astăzi sala de concerte a Societăţii Române de Radiodifuziune îi poartă numele.

·         1929: Manifestul către țară al Partidului Național-Țărănesc, în care se regăsesc problemele fundamentale ale vieții economice și social politice și căile de soluționare a acestora.

·         1936: La Londra, Palatul de Cristal este distrus într-un incendiu.

·         1939: Începutul războiului ruso-finlandez.

·         1947: Manifestații ale populației evreiești din București și din alte orașe din România, care salută hotărârea ONU din 29 noiembrie, privind crearea unui stat evreiesc în Palestina.

·         1966: Barbados și-a dobândit independența față de Marea Britanie.

·         1973: Adunarea Generala ONU adoptă Convenția Internațională asupra eliminării și reprimării crimei de apartheid.

·         1979: Trupa rock Pink Floyd lansează opera rock The Wall.

·         1990 - Înfiinţarea Comandamentului Trupelor de Paraşutişti – structură specializată din Forţele Aeriene cu atribuţii de prognoză, concepţie, planificare, organizare, comandă şi control al întregii activităţi din Trupele de Paraşutişti.

·         1990: Demolarea Zidului Berlinului este finalizată oficial. Șase porțiuni mici rămân ca un memorial.

·         1992 - România a aderat la Convenţia Europeană privind statutul copiilor născuţi în afara căsătoriei.

·         1994 - La reuniunea NATO, miniştrii de Externe ai celor 16 ţări membre ale Alianţei au anunţat oficial decizia NATO de a accepta ca ţările est-europene să poată deveni membre ale acestui organism.

·         1995: Bill Clinton a fost primul președinte american care a vizitat Irlanda de Nord.

·         1995 - Köhln. Este înmânat, pentru prima oară, Premiul internaţional pentru jurnalism „Madame de Stael”, instituit de postul de radio Deutschland şi de Institutul Goethe.

·         1998 - Conducerea societăţii "Aerofina" a dezminţit informaţiile conform cărora ar fi negociat cu Irakul livrarea unor sisteme de orientare a rachetelor.

·         2000 - Croaţia aderă la Organizaţia Mondială a comerţului, devenind cel de–al 140–lea membru al acestei instituţii.

·         2001 - Preşedintele României i-a decorat pe membrii conducerii postului de radio Europa Liberă şi pe cei ai departamentului de limbă română ai postului, pentru contribuţia la promovarea libertăţii şi democraţiei.

·         2001 - Prima inimă artificială total autonomă, implantată la 2.07.2001 americanului Robert Tools, a încetat să mai bată; inima artificială a fost fabricată de compania Abiomed Inc. din Danvers (Massachusetts) şi a fost botezată AbioCor.

·         2002 - Experţii ONU au reluat inspecţiile în Irak.

·         2005 - SUA găzduiesc în premieră reuniunea miniştrilor Apărării din Europa de Sud-Est.

·         2007: Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat decretul care suspendă participarea Rusiei la Tratatul privind Forţele Convenţionale în Europa (CFE). Tratatul cu privire la Forţele Armate Convenţionale în Europa a fost semnat în 1990, între cele 16 ţări membre ale Organizaţiei  Tratatului Atlanticului de Nord şi cele şase state membre ale Pactului de la Varşovia. Prin acest tratat  se stabileau plafoanele pentru numărul de soldaţi, tancuri, artilerie şi alte active militare non-nucleare care puteau fi staţionate în Europa. Rusia a continuat să participe la întâlnirile consultative dintre semnatari,   decizand ca  începând cu 11 martie 2015 să oprească participarea sa la reuniunile grupului consultativ si sa  încheie complet acţiunile sale în cadrul] Tratatului cu privire la Armele Convenţionale în Europa, asa cum a anunţat în 2007. Anunţul din martie 2015 a venit la numai câteva zile după ce Preşedinele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a cerut crearea unei singure armate care să reprezinte întrea Uniune Europeană, aduncând în atenţie ca principal motiv agresiunea continuă a Rusiei în Ucraina. „O armată europeană comună ar transmite un mesaj clar Rusiei că suntem serioşi cu privire la apărarea valorilor europene”, spunea Juncker.

·         2008: Au avut loc primele alegeri parlamentare uninominale din România. În premieră, la aceste alegeri s-a renunţat la votul pe liste, reprezentanţii politici ai cetăţenilor fiind aleşi printr-un sistem mixt, în care candidaturile şi votul au fost uninominale, iar acordarea mandatelor s-a făcut proporţional.

Nașteri

·         538: S-a nascut  Grigore de Tours (născut Georgius Florentius), fost episcop deTours, istoric si hagiograf galo-roman. Lucrarea sa „Zece cărți ale istoriei„(înlatină Decem libri historiarum), mai bine cunoscuta sub numele de Historia Francorum(„Istoria francilor„), care constituie unul din cele mai importante izvoare pentru studierea perioadei  de tranzitie de la Antichitatea târzie la Evul Mediu timpuriu.  Lucrările sale sunt principala sursă pentru istoria merovingiană si el fiind  de asemeneacunoscut pentru scrierile sale privitoare la  minunile sfinților si  în special pentru cele patrucărți despre miracolele sfantului Martin de Tours. A decedat la 17   noiembrie 594, la Tours.

·         1427: S-a nascut Cazimir al IV-lea Jagello, Mare Duce al Lituaniei din 1440 şi Rege al Poloniei din 1447, până la moartea sa; (d. 7 iunie 1492). Cazimir a fost fiul cel mic al Regelui Vladislav al II-lea Iagello, fratele mai mic a lui Vladislav al III-lea Iagello si  sotul Elisabetei de Austria, cu care a avut treisprezece copii,  unsprezece dintre ei  supravietuind  pana la maturitate. Patru dintre fiii sai au fost incoronati  regi. Cazimir al IV-lea Jagello a infrant  Cavalerii Teutoni în Războiul de treisprezece ani  si a recuperat Pomerania, dinastia Jagielloniana devenind una dintre cei mai importante casele regale din Europa. A fost un adversar puternic al aristocrației, și a actionat  pentru consolidarea  Parlamentului și Senatului.
Polonia a redus distanța care o separa de Europa de Vest și a devenit un factor important în relațiile internaționale.

·         1466: Andrea Doria, amiral genovez (d. 1560)

·         1508: Andrea Palladio, arhitect renascentist italian (d. 1580)

·         1554: Philip Sidney, poet englez (d. 1586)

·         1667 s-a născut Jonathan Swift, scriitor celebru în domeniul satirei: "Călătoriile lui Gulliver" (m. 19 octombrie 1745).

·         1670 - S-a născut filosoful irlandez John Toland (m.11.03.1722).

·         1699: Christian al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1746)

·         1719: Prințesa Augusta de Saxa-Gotha, Prințesă de Wales (d. 1772)

·         1756: Ernst Chladni, fizician și muzician german (d. 1827)
* 1784: Moise Nicoară (n. 30 noiembrie 1784, Giula, Regatul Ungariei, Imperiul Habsburgic, d. 10 octombrie 1861, București, Principatele Române) a fost un jurist, profesor, traducător, scriitor și un patriot român, luptător pentru drepturile românilor din Banat și Crișana. S-a născut la Giula în Regatul Ungariei, în familia nobilului român, Petru Nicoară, mamă fiindu-i Maria Șerban. Printre copiii familiei Nicoară s-au mai numărat trei fete și doi băieți. Titlul nobiliar a fost acordat familiei de către împăratul Ferdinand al II-lea ștrămoșului lui Moise, Ștefan Nicoară (Nyikora), în anul 1627. 

Nereușind să-și urmeze visul în diplomație, în anul 1808 acceptă un post de funcționar la cancelaria comitatului Bichiș, dar la scurt timp renunță și se reîntoarce, în același an, în orașul natal.

În anul următor se înrolează voluntar în armata imperiului, aflată în război cu Napoleon Bonaparte. I se acordă gradul de locotenent de cavalerie și i s-a încredințat misiunea de a forma legiunea voluntarilor români din comitatele Arad, Bichiș, Bihor și Cenad^[2].

După Pacea de la Schönbrunn încearcă să intre în armata imperială regulată, dar nereușind, călătorește la Oradea, Cluj, Turda, Brașov, iar mai apoi trece Carpații și se stabilește la București, unde începând cu anul 1813 devine profesor de limba latină și limba germană la școala lui Caragea Vodă.

În timpul ciumei, la 14 februarie 1814, a fost vizitat la Mănăstirea Mărgineni, unde erau cazați profesorii, de către Nicolae Văcărescu, iar împreună au plecat să-l viziteze pe Iancu Văcărescu, la Târgoviște. Reîntors la București este destituit din funcție, astfel pleacă într-o călătorie la Constantinopol, iar mai apoi la Viena, unde încearcă din nou să se înroleze în armata austriacă, dar este respins.

În anul 1815 se întoarce la Giula și începe să se implice în lupta pentru episcop român la Arad:

„Lupta purtată de Moise Nicoarã pentru episcop român nu trebuie interpretată în mod îngust, limitat – ca luptă de natură bisericească, un moment din istoria bisericii românești ortodoxe. Moise Nicoarã a luptat pentru episcop român la Arad deoarece în vremea aceea acest ierarh bisericesc era singura autoritate recunoscută de oficialitățile statului habsburgic. Numai el, în vremurile acelea, ar fi putut să ceară și să obțină unele drepturi naționale.^[3]”

În această perioadă Moise Nicoarã a accentuat colaborarea cu profesorii Preparandiei din Arad, consolidând caracterul laic al mișcării. În această luptă a fost sprijinit, printre alții, de Petru Maior, Aron Budai și Gheorghe Lazăr.

În urma morții episcopului sârb din Arad, Pavel Avacumovici, o delegație formată din șase membri s-au dus la Viena să-i înmâneze împăratului austriac o petiție prin care cereau numirea unui episcop ortodox român la Arad. Odată cu scurgerea timpului, după încercări repetate de a ajunge în fața împăratului, numărul deputaților din delegație a scăzut, până când Moise Nicoară a rămas singur să susțină cererea formulată în petiție^[4].

În această perioadă Nicoară s-a întreținut financiar din donații individuale sau provenite de la parohiile românești din Banat și Crișana, dar începând cu anul 1817, autoritățiile austriece au interzis parohiilor românești să îl mai sprijine financiar și au început discreditarea sa, zvonind că acesta cheltuie banii din donații în scopuri personale.

După moartea lui Dimitrie Țichindeal, rămas singur în această luptă, se întoarce la Giula în anul 1818, dar fiind și aici ocolit de cunoscuți și persecutat, îi trimite împăratului un memoriu prin care solicită aprobarea de a părăsi țara, în anul 1819.

În octombrie 1819 este arestat la Arad și a fost închis la Arad și Giula până în 1821 și declarat nebun^[4]. În anul 1820, încep mișcările țărănești în zona Aradului, iar Moise Nicoară este bănuit a avea un amestec. Paul Almássy descrie lupta de emancipare națională a românilor drept o acțiune insurecțională a lui Moise Nicoară și-l caracteriza astfel:

„Acest Moise Nicoară face parte dintre acei oameni care pe lîngă tot caracterul său bun este stăpînit de un zel fanatic de a elibera poporul valahic luptînd împotriva asupritorilor, ușor poate să se întîmple ca prin noi tulburări să îndrăznească să treacã dincolo de limite, mai ales că aceasta se întîmplă cu toată puterea.^[5]”

În mai 1824 este arestat din nou și este eliberat în octombrie, în urma unei cerereri adresate împăratului de către tatăl său și de către preotul din Șiclău, Teodor Șerban.

La 25 martie 1825, îmbrăcat în piei de oaie a intrat în cabinetul imperial, dar i s-a refuzat intrarea în această ținută. Oferindu-i-se haine, Moise Nicoarã le refuză spunând:

„Eu n-am venit aici ca să cer grație, iertarea sau pomana de la împăratul nostru ci să plec din statele sale, unde fiecare colț este pentru mine imaginea infernului și a celei mai crude nedreptăți. Mizeria mea rănește privirea sa dar el nu trebuie să roșească văzându-mă în aceste straie în care m-a adus nedreptatea lipsită de umanitate, eu nu roșesc de asta. Spuneți-i cã lozinca sa scrisă pe porțile Vienei (Justitia, regnorum fundamentum) este cea mai insultătoare ironie fãcută justiției.”

La 29 aprilie 1825 a primit pașaportul.^[5]

La 15 august 1825 prezintă la Arad, în fața unei comisii formată din 80 de delegați, documentele activității sale în lupta pentru un episcop român, iar la 8 septembrie îi lasă manuscrisele lui Grigore Călinescu și părăsește monarhia pentru totdeauna, mergând în Țara Românească, prin Orșova.

Datorită luptei lui Moise Nicoară în anul 1822 s-a înființat la Arad școala de teologie românească, iar în anul 1829 este numit primul episcop ortodox român, Nestor Ioanovici.

Sosit la București, la 19 octombrie 1825 îi trimite un memoriu principelui Grigore Ghica, prin care solicită reorganizarea catedrei de limba latină în școlile cele mari din București, dar este refuzat. În anul următor, încearcă același lucru în Moldova, dar este refuzat de domnitorul Ioan Sturdza.

Nereușind să se impună în țarile românești, ia calea Constantinopolului, unde îi solicită sultanului să intre în armată, dar este refuzat.

În anul 1833 se întoarce în Țara Românească și este numit revizor al școlilor, sub numele de Nicorescu.^[6] În 1835 își pierde postul.

În anul 1838, la Iași, la data de 2 decembrie finalizează traducerea memorandului politic al românilor din Transilvania, de la 1791, Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae.

„Dacă în ipostatul de răspînditor al culturii naționale Moise Nicoară rămîne în urma lui Gheorghe Lazăr, în schimb ca susținător convins al cauzei românești în fața lumei, el ne apare ca un inovator de drumuri. Era convingerea lui că fără de sprijinul și bunăvoința marilor puteri soarta poporului român, cu greu se va putea schimba. De aci năzuința lui de-a intra în diplomație, de aci seria nesfârșită de memorii prezentate cu diferite prilejuri oamenilor mari ai acelor timpuri în care pledeazã cu toată însuflețirea pentru cauza sfîntă a Românilor de pretutindeni.^[7]”

În anul 1839 călătorește la Chișinău și la Odesa, unde-l cunoaște pe Alexandru Sturdza, care îl ajută financiar, iar la 26 mai 1840 pleacă, din nou, la Constantinopol, unde stă până în anul 1850. În tot acest timp a continuat activitatea de informare a străinătății despre situația românilor, cauzele naționale ale românilor, cultura și literatura română.^[8]

În anul 1850 se întoarce la București, trăindu-și ultimii ani ai vieții orb, fiind nevoit să trăiascã din mila necunoscuților.

A decedat la 10 octombrie 1861. Locul unde a fost înmormântat nu se cunoaște cu exactitate, dar se presupune a fi cimitirul mănăstirii Mihai Vodã sau cimitirul bisericii Mavrogheni.

Moise Nicoară

·         1796: S-a nascut   compozitorul  german Carl Loewe; (d.20 aprilie 1869). Johann Carl Gottfried Loewe  a fost de asemenea cântăreț tenor și dirijor. În timpul vieții, liedurile sale i-au creat renumele unui  „Schubert al Germaniei de nord”. Este mai puțin cunoscut astăzi, dar baladele și cântece sale, in număr  de peste 400, inca mai  sunt interpretate ocazional.

·         1811: S-a născut (la Mişiurineţ/Ternopol, azi în Ucraina) Alexandru Hasdeu (Hâjdeu), cărturar şi scriitor; militant pentru cauza românilor basarabeni; membru fondator al Societăţii Academice Române din 1866, tatăl scriitorului Bogdan Petriceicu Hasdeu;  (m. 1872).

·         1813: Charles-Valentin Alkan, muzician și compozitor francez (d. 1888)

·         1817: S-a nascut Theodor Mommsen, scriitor german, laureat cu premiul Nobel; (d.1 noiembrie 1903). Christian Matthias Theodor Mommsen fost un savant, istoric, jurist, ziarist, om politic, arheolog și scriitor, considerat  unul dintre cei mai  importanti clasiciști din secolului al 19-lea. Lucrarile sale privitoare la istoria romană au  încă de o importanță fundamentală pentru cercetarea contemporana. El a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1902fiind considerat de juriu „cel mai mare maestru viearta scrisului istoric, cu referire specială la monumentala sa lucrare, O istorie aRomei.” A fost, de asemenea, un proeminent politician german, în calitate de membru alparlamentelor prusace și germane. Lucrarile sale de drept roman au avut un impact semnificativ asupra Codului civil german.

·         1825: William-Adolphe Bouguereau, pictor francez (d. 1905)

·         1835 - S–a născut scriitorul american Mark Twain – pseudonim pentru Samuel Langhorne Clemens – (romanele “Aventurile lui Tom Sawyer”, “Prinţ şi cerşetor”) (m.21.04.1910).

·         1844: S-a născut matematicianul Constantin Climescu, membru fondator şi principalul susţinător al revistei „Recreaţii ştiinţifice” (1883); membru corespondent al Academiei Române din 1892; (m. 1926).

·         1858: Jagadish Chandra Bose, fizician indian, botanist (d. 1937)

·         1860: S-a născut Vasile G. Morţun, autor dramatic, prozator şi publicist; om politic: a fost primul deputat socialist în Parlamentul României în 1888. A trecut, în 1899, la liberali (deputat, senator şi ministru în mai multe rânduri); (m. 1919).

·         1869: Gustaf Dalén, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1937)

·         1870: Prințesa Henriette a Belgiei (d. 1948)

·         1874: S-a născut Paul Zarifopol, eseist, critic literar şi publicist; (m. 1934).

·         1874: Winston Churchill, politician britanic, prim-ministru, scriitor, laureat al Premiului Nobel (d. 1965)

·         1874: Lucy Maud Montgomery, scriitoare canadiană (d. 1942)
* 1881: Andrei Glavina a fost un învățat istroromân. Era originar din satul Șușnievița.

Profesorul ieșean Theodor Burada, aflat în Istria pentru a le studia limba, îl îndeamnă pe tânărul Andrei Glavina să vină în România, unde i se oferise o bursă. După studii la Iași și la Blaj, Glavina se întoarce acasă, reunește toate satele de istroromâni de la sud de Monte Maggiore într-o singura comună, Valdarsa (Șușnevița), și înființează în 1921 prima (și, din păcate, ultima) școală cu predare în limba maternă. Din păcate, soarta este nemiloasă cu dânsul. Slăbit de eforturile pentru înființarea noii comune și deschiderea școlii românești și mai cu seamă de șicanele ale societății slave "Sfinții Ciril și Metodiu" - care în 1887, 1888 și 1904 s-a opus deschiderii de școli românești, petiționate de locuitori, la Sușnievița și Jeiăn, impunând școala slavă -, bolnav de tuberculoză, Andrei Glavina se stinge din viață în februarie 1925, la numai 43 de ani. Astfel, școala românească de la Sușnievița (Valdarsa), care a funcționat doar patru ani, își încetează existența, din cauza lipsei unui învățător român.

Este autorul primelor lucrări în dialectul istroromânilor, pledând pentru păstrarea identității etnice și recunoașterea acesteia. Lui i se datorează numeroasele mărturii cu privire la situația acestei ramuri apusene a românismului și la procesul de deznaționalizare la care era supusa. A compus de asemenea Imnul Istroromânilor. Andrei Glavina a fost supranumit apostolul istroromânilor. A publicat în 1905 Calendarul românilor din Istria, în care a adăugat diverse proverbe și zicale istroromâne.

În Italia există actualmente Asociația culturală "Andrei Glavina".

Imnul Istro-românilor

Roma, Roma i mama noastră

noi Romani rămânem

Romania i sara noastră

tot un sang-avem

nu suntem siguri pe lume

si'nea avem frați

Italiani cu mare lume

mâna cu noi dați

ca să fim frate și frate

cum a dat Dumnezeu

să trăim până la moarte

eu și tu și tu și eu.

Andrei Glavina
Andrei Glavina
Date personale
Născut	30 noiembrie 1881  Șușnievița, Croația
Decedat	9 februarie 1925 (43 de ani)  Pula, Italia

·         1889: Edgar Douglas Adrian, fiziolog britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1977)
* 1895: Modest E. Isopescu (n. 30 noiembrie^[1] 1895, comuna Frătăuții Vechi, Bucovina, astăzi în județul Suceava – d. 17 octombrie 1948, Aiud)^[2] a fost un locotenent-colonel român de jandarmi, care a îndeplinit funcția de prefect al județului Golta din Transnistria. A fost condamnat la muncă silnică pe viață, fiind considerat criminal de război și a murit de cancer și abces al ficatului în Penitenciarul Aiud. Isopescu a fost ofițer activ de jandarmi. El a făcut parte din batalionul care a intrat în Chișinău după eliberarea orașului în iulie 1941. La 15 august 1941, batalionul de jandarmi din care făcea parte a fost trimis la Balta pentru a stabili acolo un prim post de jandarmi. La sfârșitul lunii septembrie, Isopescu era la Golta, raportându-i guvernatorului Gheorghe Alexianu că 1.000 evrei basarabeni și bucovineni, din primul convoi care a ajuns pe malul Bugului, au fost uciși de germani la Pervomaisk (pe malul estic al râului) cu ajutorul ucrainenilor înarmați. ^[3]

El a fost numit prefect al județului Golta din Transnistria, unde a organizat lagăre de concentrare pentru evrei și țigani.

În legătură cu ocuparea Odesei în 1941, după o încercare nereușită a trupelor românești de evacuare a evreilor din oraș înspre zona ucraineană administrată de germani, Isopescu, care era comandant regional, este acuzat că ar fi ordonat omorârea prin înfometare a 14.000 de evrei care erau închiși în grajdurile de porci de la Akmecetka.^[4]

A fost arestat în mai 1945 și judecat în procesul "criminalilor de război", alături de gen. Nicolae Macici, gen. Constantin Trestioreanu, Mihail Niculescu, Radu Ionescu, Eugen Bălăceanu, gen. Corneliu Calotescu (fost guvernator al Bucovinei), col. Stere Marinescu (fost șef de cabinet al guvernatorului Bucovinei), Gheorghe Zlătescu, Ion Georgescu (funcționar), Beniamin Finkelstein (informator evreu în lagărele din Transnistria), Sever Buradescu, Cristodor Popescu, Dumitru Cichir, Aristide Pădure (subprefect de Golta), Vasile Mănescu (pretorul raionului Domanevca din Transnistria), Avram Creștinu, Romulus Ambruș (comandantul jandarmeriei din județul Golta), slt. Florin Ghineraru (șef sector jandarmi în județul Balta din Transnistria), lt.col Ștefan Gavăț (jandarm), Alfred Wilentz, Serghie Cuveta, Dumitru Bulatu, Gh. Grigorescu, M. Dumitrescu, col. Nicolae Pătrășcoiu, Ștefan Solomon, Constantin Mihailiuc și Ion Haranga.

Colonelul Isopescu a fost condamnat la 22 mai 1945^[2] la muncă silnică pe viață. A murit în timpul detenției, la penitenciarul Aiud, în 1948.

·         1901: Infantele Alfonso, Duce de Calabria (d. 1964)

·         1906: S-a născut matematicianul Mendel Haimovici,  profesor (din 1945) la Catedra de Mecanică a Universităţii din Iaşi, unde a predat pentru prima oară cursuri de mecanică teoretică. In 1950 a organizat Institutul de Matematică din Iaşi al Academiei Române, pe care l-a condus până în 1973. A fost  membru titular al Academiei Române din 1963; (m. 1973).

·         1915: Henry Taube, chimist american, laureat al Premiului Nobel (d. 2005)

·         1915 - S-a născut Brownie McGee, bluesman american.

·         1918: S-a născut Dan Amedeo Lăzărescu, avocat, scriitor şi om politic liberal; (m. 2002). A fost închis de regimul comunist între anii 1957 şi 1964, iar  după 1990 s-a numărat printre iniţiatorii reînfiinţării PNL (vicepreşedinte al partidului în perioada 1990-1997. S-a retras din viaţa politică în anul 2000.

·         1919: S-a născut inginerul şi profesorul universitar Corneliu I. Penescu; a ţinut cel dintâi curs de automatică din România şi printre primele din lume; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1982, în Germania).

·         1924: S-a născut istoricul Nicolae Stoicescu, specialist în istoria Evului Mediu românesc, fost  ministru al cultelor (ianuarie-iunie 1990),  ambasador al României la Atena (august 1990 – noiembrie 1994) si membru de onoare al Academiei Române din 1993; (m. 1999).

·         1930 - S-a născut Andrei Bantaş, traducător, autor de manuale şi dicţionare de limbă engleză (m. 1997).

·         1930 - S–a născut Ioan–Eustaţiu Gregorian, pictor–scenograf; în anul 2001 i–a fost decernată distincţia „pentru merite deosebite în artă” cu grad de Cavaler, acordată de Preşedinţia României.

·         1932 - S-a născut Bob Moore, basist şi compozitor american.

·         1933 - S–a născut Galfalvi Zsolt, membru în Consiliul de Administraţie al TVR.

·         1935: Trevor Blokdyk, pilot sud-african de Formula 1 (d. 1995)

·         1936: Mitică Popescu (n. 2 decembrie 1936^[2]) este un actor român de teatru și film, în prezent la Teatrul Mic din București.^[2] Sub regimul comunist, a fost condamnat la 3 ani de închisoare pentru „nedenunțarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”.^[3] A primit Premiul pentru întreaga activitate la Gala Premiilor UNITER 2009.

S-a născut în București pe data de 2 decembrie 1936. A fost căsătorit cu actrița Leopoldina Bălănuță.^[5]

În prezent este gazda emisiunii de pe TVR 2 „D’ale lu’ Mitică”.^[6][7]

Actorul Mitică Popescu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

Piese de teatru:

Aceasta este o listă de personaje și de piese de teatru^[2] în care a jucat Mitică Popescu:

• Zeiss - Geamandura de Tudor Mușatescu (1970)
• Gareth O'Donnell - Philadelphia ești a mea de Brian Friel(1973)
• Vreți să jucați cu noi? de Alecu Popovici (1974)
• Logodnicul, Momâie - Matca de Marin Sorescu (1974)
• Andrei - Răspântia cea mare de V. I. Popa (1974)
• Sagredo - Galileo Galilei de Bertolt Brech (1975)
• Serviescu - Mânia posturilor de Vasile Alecsandri (1975)
• Doctorul John C.Bates - Dosarul Andersonville de Saul Levitt (1976)
• Hjalmar Ekdal, fotograf - Rața sălbatică de Henrik Ibsen(1976)
• Cititorul de contor de Paul Everac (1976)
• Ducele - Oamenii cavernelor de William Saroyan (1976)
• Stelică - Două ore de pace de D. R. Popescu (1977)
• Omul, continuați să puneți întrebări de Ada D'Albon(1977)
• XX - Emigranții de Slawomir Mrozek (1977)
• Gunoierul - Nebuna din Chaillot de Jean Giraudoux(1978)
• Lodovico Nota - Să îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello (1978)
• Sidney Hopcroft - Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn(1979)
• Bătrânul domn - Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu(1979)
• Funcționarul - O șansă pentru fiecare de Radu F. Alexandru (1979)
• Ioachim - Evul mediu întâmplător de Romulus Guga(1980)
• Koroviev- Maestrul și Margareta în Mihail Bulgakov (1980)
• Năiță Lucean - Niște țărani de Dinu Săraru (1981)
• Ticlete - Ca frunza dudului din rai de D. R. Popescu(1982)
• Regele Ignațiu - Ivona, principesa Burgundiei de Witold Gombrovicz (1983)
• Mitică Popescu de Camil Petrescu (1984)
• Fedea - O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre nordde Eduard Radzinski (1986)
• Actorii (1990)
• Messer Niccia - Mătrăguna de Niccolo Machiavelli (1991)
• Florent - Monștrii sacri de Jean Cocteau (1991)
• Jacques - Jacques și stăpânul său de Milan Kundera(1992)
• Piotr Nikolaevici Sorin - Pescărușul de A. P. Cehov (1993)
• Amiens - Cum vă place de William Shakespeare (1996)
• Domnul Hardcastle - Noaptea încurcăturilor de Oliver Goldsmith (1997)
• Victor Velasco - Desculți în parc de Neil Simon (1997)
• Bătrînul - Sonata fantomelor de August Strindberg (1999)
• Chrysalde - Școala femeilor de Moliere (1999)
• Pantalone - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni (1999)
• Deogracias - Cimitirul păsărilor de Antonio Gala (2000)
• Julien Rougier - Viitorul e maculatură de Vlad Zografi(2000)
• Morris - Alex și Morris de Michael Elkin (2000)
• Bătrânul - Colonia îngerilor de Ștefan Caraman (2000)

Radiofonic

• Manole - Trenurile mele de Tudor Mușatescu

FILMOGRAFIE

Aceasta este o listă de filme^[9] în care a jucat Mitică Popescu:

• Dincolo de nisipuri (1974) - Romniceanu
• Stejar – extremă urgență (1974) - valetul Peter
• Zidul (1974) - ilegalistul Manea
• Tănase Scatiu (1975) - Lefter
• Mere roșii (1976) - procuror
• Serenada pentru etajul XII (1976)
• Mania (1977)
• Statuia (1977)
• Tufă de Veneția (1977)
• Doctorul Poenaru (1978)
• Gustul și culoarea fericirii (1978)
• Avântul liftulețului (1979) - muncitor
• Vacanță tragică(1979)
• Clipa (1979)
• Vânătoarea de vulpi (1980) - țăranul Năiță Lucean
• Înghițitorul de săbii (1981)
• Întoarce-te și mai privește o dată (1981)
• Lumini și umbre: Partea I (1981)
• Non Stop (1981)
• Saltimbancii (1981)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Mitul lui Mitică (1982) - în rolul său
• Lumini și umbre: Partea II (1982)
• Un Saltimbanc la Polul Nord (1982)
• Fram (Serial TV) (1983)
• Hangița (1983) - Marchizul di Forlipopoli
• Imposibila iubire (1983)
• Fapt divers (1984)
• Emisia continuă (1984)
• Căsătorie cu repetiție (1985) - Mitică Popescu
• Glissando (1985)
• Promisiuni (1985)
• Sper sa ne mai vedem (1985)
• Trenul de aur (1986) - comisarul Munteanu
• Cântec în zori (1987) - Ciucea
• Moromeții (1987) - Cocoșilă
• Idolul și Ion-Anapoda(1988) - subdirectorul
• Secretul armei secrete (1988)
• Drumeț în calea lupilor (1988) - poștașul
• Danga langa (1988) - redactorul
• Un studio în căutarea unei vedete (1988)
• Trenul de aur (1989)
• Pasaj (1990)
• Asta seară se improvizează (1991)
• Miss Litoral (1991)
• Ce zi frumoasă! (1992)
• Rămânerea (1992)
• Rosenemil (1993)
• Codin și Chira Chiralina (1993)
• Cel mai iubit dintre pământeni (1993) - securist
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994)
• Pacatul (1995) - Pacatosul
• Simpozionul (1995)
• Șarpele (1996) (TV)
• Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie (1997)
• Răzbunarea femeii păianjen (1999) - sotul
• Mătrăguna (2002)
• Tandrețea lăcustelor (2002)
• Turnul din Pisa (2002) - personajul Colonelul
• Valsul lebedelor (2002)
• ...Sub clar de lună (2002)
• Dulcea saună a morții (2003) - personajul Mutul
• Lotus (2004) - personajul Manasia
• Sistemul nervos (2005)
• Păcală se întoarce (2006) - un țăran
• Ticăloșii (2007) - ospătar
• Umilință (2011) - Sandu

* 1936: Grișa Gherghei (n. 30 noiembrie 1936, Galați) este un scriitor român contemporan. A debutat în 1956, în paginile de cultură ale ziarului "Viața nouă" din orașul natal Galați. În 1960 devine membru fondator al revistei culturale "Pagini Dunărene" și începe să publice versuri în reviste literare centrale, precum "Luceafărul", "Contemporanul" sau "Viața studențească". Debutează în volum în 1968, în "Colecția Luceafărul" a Editurii pentru Literatură, cu "Nici o tangentă la inimă". În perioada 1995-1996, a fost colaborator al ziarului ZIUA și a editat Ziua Artelor. În 2005 primește premiul "Opera Omnia".

VOLUME PUBLICATE

• Nici o tangentă la inimă, Editura pentru Literatură, București, 1968 (copertă de Lazăr Agneta)
• Înmulțirea cu unu, Editura pentru Literatură, București, 1969
• Armuri, Editura Cartea Românească, București, 1970 (copertă de Aurelu Bulacu)
• Pragul de sus, Editura Eminescu, București, 1979
• Urma, Editura Eminescu, București, 1982
• Șirul indian, Editura Eminescu, București, 1991
• O cafea sub un cearcăn, Editura Eminescu, București, 1997 (antologie prefațată de Dan Cristea și cu ilustrații de Constantin Mihăilescu și copertă de Daniel Nicolescu)
• Culisele Raiului, Editura Asociația Scriitorilor din București, 2000
• Boemi sub dictatură, Editura Fundației PRO, București, 2002 (proză)
• Cartea somnului, Editura Azero, București, 2005 (copertă de Tudor Jebeleanu)
• Maxime cu zecimale, Editura SemnE, București, 2008

·         1937: Eduard Artemiev, compozitor rus

·         1937: Ridley Scott, regizor de film britanic, producător

·         1937: Iuliu Furo (n. 30 noiembrie 1937, Brașov) este un politician român, membru în Marea Adunare Națională în perioada 1980-1985^[1] [2] și în Camera Deputaților în legislaturile 1992-1996, 1996-2000 și 2004-2008 din partea Partidului România Mare. În tinerețe, Iuliu Furo a fost membru CC al UTC.^[3] În legislatura 1996-2000, Iuliu Furo a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Guineea și Republica Bulgaria. În legislatura 1992-1996, Iuliu Furo a înregistrat 103 luări de cuvânt.

·         1937 - S-a născut Paul Stookey, vocalist şi chitarist american (Peter, Paul & Mary).

·         1937 - S-a născut Jimmy Bowen, basist, vocalist, compozitor, producător şi manager american.

·         1937 - S-a născut Frank Ifield, cântăreţ britanic.

·         1940: S-a născut Ion Monea, unul dintre cei mai mari pugilişti din istoria boxului românesc, participant la trei ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice de Vară, 1960, 1964 şi 1968. La ediţia din 1960, găzduită de Roma, Ion Monea a cucerit pentru boxul românesc medalia de bronz la „75” de kilograme, iar opt ani mai târziu, în Mexic, cucerea „argintul” la „85” de kilograme; (m. 2011).

* 1943: Paul Eugen Banciu (n. 30 noiembrie 1943, Botoșani) este un romancier, editor de reviste literare, eseist, scenarist de film și ziarist român, respectiv fostul director al Bibliotecii județene Timiș. Absolvent al Facultății de artă a Universității din Timișoara și al Facultății de filozofie a Universității din Cluj, Paul Eugen Banciu este unul din scriitorii români contemporani cei mai prolifici, premiați și citiți.^[1] Șapte din romanele sale au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România,^[1] al cărui membru scriitorul este.

ROMANE ȘI PREMII 

• Casa Ursei Mari, roman, Cluj, Editura Dacia, 1978—Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România;
• Reciful, roman, Timișoara, Editura Facla, 1979;
• Sărbătorile, roman, București, Editura Albatros, 1981—Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara;
• Zigguratul, roman, București, Editura Cartea Românească, 1982—Premiul Uniunii Scriitorilor din România;
• Muflonul, volumul 1, roman, Timișoara, Editura Facla, 1986—Premiul Ministerului Culturii;
• Muflonul, volumul 2, roman, Timișoara, Editura Facla, 1988
• Casa de pânză, roman, Timișoara, Editura Excelsior, 1995—Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Timișoara;
• Demonul discret, roman, Timișoara, Editura Excelsior (ISBN 973-9015-52-2)
• Noaptea strigoilor, roman, Timișoara, Editura Amarcord, 1996 (ISBN 973-9244-07-6)
• Picătura de cucută, eseuri, Iași, 1997, Editura Institutul European ^[3]
• Remora, roman, Timișoara, Editura Augusta, 1998
• O călătorie cu aero-planul peste muntele erodat, roman, Timișoara, Editura Marineasa, 1999
• Proorocul, apărut la Editura Destin
• Somonul roșu, apărut în 2004
• Luna neagră, apărut în 2005

SCENARII DE FILM

• Femeia din Ursa Mare (1982),
• Vara târzie (1988),
• Casa de pânză (1995),
• Remora (1996)

·         1943: Terrence Malick, regizor de film american, scenarist, producător

·         1943 - S-a născut Leo Lyons, basist britanic (Ten Years After).

·         1944 - S-a născut Robert Grill, vocalist şi basist american (Grass Roots).

·         1945: S-a născut pianistul şi compozitorul Radu Lupu, stabilit din 1969 în Marea Britanie. S-a născut la Galați, în familia avocatului evreu Meyer Lupu și a profesoarei Ana Gabor. În 1966, în perioada studiilor din Rusia, concertează la Moscova și Leningrad, și participă la Concursul de pian "Van Cliburn" de la Fort Worth, Texas, unde câștigă premiul I. Își reia studiile la Moscova și, înainte de finalizarea acestora, va câștiga încă două prestigioase premii I: la Festivalul Internațional „George Enescu”, în 1967, și la Concursul internațional de pian de la Leeds, în Marea Britanie, în 1969. În noiembrie 1969 debutează pe scena londoneză, înregistrând un mare succes. Despre interpretarea sa a Sonatei pentru pian Op.10 No.3 de Beethoven, Joan Chissell de la ziarul The Times scriea:

“

[Radu Lupu] a adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experiență de viață, cu alternanțele sale de dezolare și mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire.

”

Cariera lui Radu Lupu continuă alături de cele mai prestigioase orchestre și cei mai mari dirijori ai lumii: în 1972 el cântă în SUA, la New York, cu Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, și cu Orchestra Simfonică din Chicago, sub bagheta lui Carlo Maria Giulini. Apoi face un turneu de doi ani prin America, cu Orchestra Filarmonică din New York. Ulterior întreprinde cu regularitate turnee în Europa și Statele Unite, dar și în Asia (în Israel și în China).

·         1945 - S-a născut Roger Glover, basist şi compozitor britanic (Deep Purple, Rainbow).
* 1952: Constantin Moisii (n. 30 noiembrie 1952) este un deputat român, ales în 2012 din partea grupului parlamentar Democrat și Popular.

În timpului mandatului a trecut la grupul parlamentar al Partidului Social Democrat.

·         1953 - S-a născut Shuggie Otis, muzician american, fiul lui Johnny Otis.

·         1955 - S-a născut Billy Idol (William Broad), cântăreţ şi compozitor britanic (Chelsea, Generation X).

·         1956 - S–a născut Paul Young, solist vocal pop britanic.

·         1957 - S-a născut Richard Barbieri, clăpar şi compozitor britanic (Japan).

·         1957 - S-a născut John Ashton, chitarist şi compozitor britanic (Psychedelic Furs).

·         1958 - S-a născut Stacey Q., cântăreaţă disco americană.

·         1958 - S-a născut David McClymont, basist şi compozitor britanic (Orange Juice).

·         1965: Ben Stiller, actor, regizor, producător american

·         1965: Prințul Akishino, al doilea fiu al împăratului Akihito

·         1965 - S-a născut Paul Wheeler, baterist australian (Icehouse).
* 1967: Cristian Tabără (n. 30 noiembrie 1967, Oradea)^[1] este un jurnalist și prezentator de televiziune român, în prezent director al departamentului de Film al TVR 1.^[2] A absolvit Liceul de Filologie-Istorie din Oradea în 1986^[3]. Ca jurnalist, a scris la Gazeta de Vest din Timișoara, a lucrat la Radio Sonvest Oradea și a fost reporterul Știrilor Pro TV. A realizat și prezentat emisunile "Parte de carte" și "Te vezi la Știrile Pro TV".^[4] În anii 2010 Cristian Tabără a intrat și în spațiul media din Republica Moldova. Între 2010 și 2012 a făcut parte din echipa organizatorică a proiectului Fabrica de Staruri, difuzat la postul Prime TV în Republica Moldova și la TVR în România. Din 2014 el este ”invitat permanent” la emisiunea ”Fabrika” de pe Publika TV, pe care o moderează împreună cu Alexei Lungu (inițial cu Rita Ursalovschi).^[5] În același timp, tot pe Publika TV, conduce o altă emisiune, „EuroDicționar”, un talk-show săptămânal despre Moldova pro-europeană, avantajele integrării europene și efectele acestui proces.

Cristian Tabără

Cristian Tabără la Cannes în 2010

* 1968: Gabriel Pantelimon (n. 30 noiembrie 1968, Constanța) este un fost scrimer olimpic român specializat pe spadă. Este acum directorul general al Xerox în România.

·         1968: Anca Boagiu, politician român, fost ministru

·         1968: Des'ree, cântăreaţă şi compozitoare britanică

Sari la navigareSari la căutare

Igor Grosu
Date personale
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a X-a
Deținător actual
Funcție asumată 9 martie 2019
Președinte	Igor Dodon
Prim-ministru	Pavel Filip Maia Sandu Ion Chicu
Viceministru al Educației al Republicii Moldova
În funcție 15 august 2012 – 12 august 2015
Președinte	Nicolae Timofti
Prim-ministru	Vlad Filat Iurie Leancă Chiril Gaburici Natalia Gherman (interimară) Valeriu Streleț
Succedat de	Ion Șișcanu
Modifică date / text

* 1972: Igor Grosu (n. 30 noiembrie 1972, Andrușul de Sus, raionul Cahul) este un politician moldovean și membru al Parlamentului Republicii Moldova din februarie 2019. Deține funcția de prim-vicepreședinte al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), iar din iulie 2019 este președintele fracțiunii PAS în Parlament.

BIOGRAFIE

Licențiat în istorie, Igor Grosu a fost mai mulți ani expert în cadrul unor proiecte, ca ulterior să devină viceministru al Educației în perioada în care instituția era condusă de Maia Sandu. În august 2015 premierul Valeriu Streleț îl eliberează din funcție, „în baza cererii de demisie”, iar câteva zile mai târziu îl numește consilier principal de stat al Prim-ministrului în domeniul științei, educației, ocrotirii sănătății și protecției sociale, funcție în care rezistă câteva luni, când este eliberat de premierul interimar Gheorghe Brega.

Ulterior, Grosu s-a alăturat fostei sale șefe de la Educație, Maia Sandu, fiind unul dintre fondatorii Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) și devenind secretarul general al noii formațiuni de pe arena politică a Republicii Moldova.

La scrutinul parlamentar din februarie 2019, Grosu a candidat din partea Blocului electoral ACUM pe circumscripția nr. 20 - Strășeni, format de PAS și Platforma Demnitate și Adevăr, dar a fost surclasat de democratul Pavel Filip, premierul în exercițiu la acel moment. Cu toate acestea, Grosu a reușit să acceadă în Parlament pe lista națională a blocului ACUM, în care a fost inclus pe poziția a patra.

Grosu se numără și printre fondatorii unor organizații neguvernamentale: Amnesty International Moldova, Centrul național de asistență și informare a ONG-urilor din Moldova “CONTACT”, Asociația Pro-Democrație, Consiliul Național al Tineretului din Moldova și Centrul de analiză și evaluare a reformelor.

·         1982: Elisha Cuthbert, actriţă canadiană

·         1983: Adrian Cristea (n. 30 noiembrie 1983, Iași, România) este un jucător român de fotbal retras din activitate. A făcut parte din echipa națională de fotbal a României.
* 1984: Laura Nicoletta Vasilescu (n. 30 noiembrie 1984, în Buzău)^[1] este o handbalistă română care joacă pe postul de intermediar stânga^[2] pentru echipa germană HSG Bad Wildungen din Bundesliga.

·         1984: Nigel de Jong, fotbalist olandez
* 1989: Victor Râmniceanu (n. 30 noiembrie 1989, București, RS România) este un fotbalist român care joacă pe postul de portar la FC Voluntari.

* 1991: Andreea Trăilă (n. 30 noiembrie 1991, București) este o handbalistă română care până în vara anului 2020 a jucat pentru clubul CS Rapid București pe postul de intermediar stânga.^[1] Andreea a început să joace handbal în 2003 la echipa Colegiul Tehnic Media din București.^[2] Prima echipă de senioare pentru care a evoluat a fost Rulmentul Brașov, a trecut apoi pe la CSM Bacău și Știința București iar din 2016 până în 2020 a jucat pentru Rapid București.^[2][3][4][5] A participat cu selecționata României la Universiada de vară din 2015, unde aceasta s-a clasat pe locul al șaselea.^[6][7][8][9] De asemenea, a participat cu selecționata României la Campionatul Mondial Universitar Spania 2016, unde aceasta a obținut medaliile de argint.