5. /2 DECEMBRIE 2022 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

DINU LIPATTI

Dinu Lipatti
Date personale
Născut	19 martie 1917[1][2][3][4]  București, România
Decedat	2 decembrie 1950 (33 de ani)[1][2][3][5]  Geneva, Geneva, Elveția
Înmormântat	Friedhof von Chêne-Bourg[*][6]
Cauza decesului	cauze naturale (limfom Hodgkin)
Cetățenie	România
Ocupație	pianist compozitor
Activitate
Studii	École normale de musique de Paris, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Gen muzical	muzică clasică
Instrument(e)	pian
Case de discuri	EMI
Modifică date / text

Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie/1 aprilie 1917, București – d. 2 decembrie 1950, Geneva), a fost un pianist, compozitor și pedagog român. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române (1997).^[7] Este considerat a fi cel mai important pianist român.^[8][9]

Biografia și cariera[modificare | modificare sursă]

Crescut într-o familie cu tradiție muzicală - tatăl său, Theodor, diplomat de carieră,^[10] era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, născută Racoviceanu (1887-1973), o excelentă pianistă, iar naș la botez i-a fost George Enescu - i s-au recunoscut și cultivat din fragedă copilărie înclinațiile muzicale. La rugămintea lui Theodor Lipatti, în 1922 Josef Paschill a notat într-un caiet primele compoziții ale fiului acestuia, Dinu Lipatti, exact cum le executa la pian, fără greș, micul autor de cinci ani. Caietul, care cuprinde 8 compoziții: 1. Le Printemps (Primăvara), 2. Chanson pour Grand Mère (Cântec pentru mama-mare), 3. Dorelina, 4. Triste séparation (Trista despărțire), 5. Marșul ștrengarilor, 6. Regrete, 7. Dulce amintire, 8. À ma bonne Surcea (Bonei mele, Surcea). Caietul se păstrează la Cabinetul de muzică al Bibliotecii Academiei Române.^[11]

A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educație artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.

Între timp este admis la Conservatorul din București, pentru ca în 1934 să participe la concursul internațional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortot să părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-și continue sub conducerea sa studiile de pian la Ecole Nationale de Musique, unde ia și lecții de compoziție cu Paul Dukas și Nadia Boulanger și de artă dirijorală cu Charles Munch.

În 1936 își începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte în Germania și Italia, reputația sa continuând să crească cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la București unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniindu-l pe George Enescu.

În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soție, Madeleine Cantacuzino (Dannhauer?) (1908-1983), de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu și decide să se stabilească cu Madeleine în Elveția, unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Își continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sau Alceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.

În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranțe în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, și cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească. La 16 septembrie 1950, deși slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public la Besançon (Franța). În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așază la pian și interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă.^[12]

"Stăteam pe treptele scării pentru că nu mai erau locuri libere. Încă de la primele sunete m-am ridicat de pe modestul meu loc și mi-am spus: <<Nu ai mai auzit așa ceva niciodată până acum!>> Nu mi-a scăpat nici o notă; știu că e o formulare convențională, dar de data aceasta e adevărat. Îmi amintesc tot: medicul care stătea pe scenă, pregătit să intervină în orice moment, paharul cu apă de pe pian, toate detaliile ce contribuie la o capodoperă. Boala dădea o altă semnificație evenimentului. La final, Lipatti lăsa impresia că e venit dintr-o altă lume. O lume în care orice e posibil. În acea seară, în sală nu a existat nici un auditor care să poată rămâne indiferent." (Jacques Kreisler, unul dintre fondatorii Festivalului de la Besançon. Avea 34 de ani când a asistat la recitalul marelui pianist român)^[13]

Mormintele lui Dinu Lipatti, în centru, flancat la stânga de soția sa, Madeleine și, la dreapta, de mama sa, Anna - la cimitirul din Chêne-Bourg, cantonul Geneva, Elveția

Boala de care suferea, limfogranulomatoză malignă (boala lui Hodgkin), l-a măcinat rapid,^[10] iar după două luni și jumătate, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viață la Geneva în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu".^{[necesită citare]} La vestea morții sale, marele pianist german Wilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseților pe care ni le-a dăruit și o profundă întristare".^{[necesită citare]}

Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecțiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană și înaltă desăvârșire stilistică, de finețe și noblețe spirituală, de poezie și grație. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecția "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină",^{[necesită citare]} cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări- înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecțiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest și exigent cu sine însuși - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil).^{[necesită citare]}

Compozițiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară și violoncel Op. 1 (1933), Șătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934), Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.

Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” din București de asemenea îi poartă numele.

În luna septembrie 2017, Primarul General Gabriela Firea și Consiliul General al Municipiului București aprobă înființarea centrului cultural Casa Artelor „Dinu Lipatti”, în semn de omagiu pentru artistul de geniu Dinu Lipatti, ținând cont că în anul 2017 s-au împlinit 100 de ani de la nașterea acestuia. Noul centru își are sediul chiar în casa în care artistul a trăit și a creat, pe Bulevardul Lascăr Catargiu, la nr. 12. Aceasta a fost închiriată de Primăria Municipiului București și este introdusă în circuitul cultural al Capitalei. Ideea proiectului Casa Artelor „Dinu Lipatti” aparține regizoarei Alice Barb, director fondator al acestei instituții. Noul centru cultural va avea ca scop organizarea de festivaluri, concerte și manifestări cultural-educative, publicarea unor lucrări de specialitate, partituri sau alte materiale care au legătură cu viața și activitatea lui Dinu Lipatti.

Compoziții[modificare | modificare sursă]

Catalogul compozițiilor lui Dinu Lipatti

WoO. – B. 1. Din compozițiile micului Dinu Lipatti (mai 1922)

                             1. Le prentemps (Andante)

                             2. Chanson pour grand-mère (Molto Andante)

                             3. Dorelina (Moderato)

                             4. Triste séparation (Andante)

                             5. Marșul ștrengarilor (Tempo vesel de marș)

                             6. Regrete (Allegretto e staccato)

                             7. Dulce amintire (Andante)

                             8. A ma bonne Surcea (Allegretto)

WoO. – B. 2. Sonata pentru pian solo (2 ianuarie 1932)

                             I. Allegro moderato

                             II. Andante – Allegro

                             III. Allegro

Op.1 – B. 3. Sonatina pentru vioară și pian (20 septembrie 1933)

                             I. Allegro moderato

                             II. Andantino

                             III. Allegro maestoso

WoO. – B. 4. Fuga A 4 (Fugă la patru voci) pentru pian (4 februarie 1934)

                             Allegro maestoso

Op.2. – B. 5. Șătrarii (Tziganes), suită simfonică (1934)

                             I. Allegro maestoso – „Vin șătrarii” (L‘arrivée des tziganes)

                             II. Andantino – „Idilă la Floreasca” (Idylle à Floreasca)

                             III. Allegro – „Chef cu lăutarii” (Ivesse sau Le festin)

WoO. – B. 6. Cvintet de coarde – neterminat

                             I. Andante

                             II. Allegro scherzando – neterminat

WoO. – B. 7. Allegro pentru clarinet și fagot (23 decembrie 1936)

WoO. – B. 8. Cadențe pentru Concertul în re minor pentru pian și orchestra K.V. 466 de W.A. Mozart (1936)

Op.3 – B. 9. Concertino în stil classic pentru pian și orchestră de camera (1936)

                             I. Allegro maestoso

                             II. Adagio molto

                             III. Allegretto

                             IV. Allegro molto

WoO. – B. 10. Fantezie pentru vioară, violoncel și pian (1936)

                             I. Allegro energico

                             II. Andante

                             III. Presto

                             IV. Allegretto

                             V. Grave „D.C. al Fine”

WoO. – B. 11. Suita în stil classic pentru orchestra de coarde (1936)

WoO. – B. 12. Toccata pentru orchestră de camera (1936) – neterminată

                             I. Preludiu (Allegro)

                             II. Intermezzo (Andante)

                             III. Fuga (Allegro) – neterminată

WoO. – B. 13. Sonata romantică pentru pian  în Re Major (aprilie 1937) – neterminată

                             I. Allegro Appassionato

WoO. – B. 14. Nocturna pentru pian (noiembrie 1937)

                             Moderato (Thème moldave)                            

WoO. – B. 15. Motet pentru cor (soprano, tenor, bas) și orchestră mare (1937?) – neterminat

Op. 5 – B. 16. Simfonia concertantă pentru două piane și orchestră de coarde (11 aprilie 1938)

                             I. Molto maestoso ( 27 martie 1938)

                             II. Molto adagio (2 aprilie 1938)

                             III. Allegro con spirito (3-11 aprilie 1938)

WoO. – B. 17. Cvintet de suflători ( 18 septembrie 1938) – neterminat

                             I. Grave – Allegretto grazioso – neterminat

WoO. – B. 18. Cadențe pentru Concertul in Mi bemol Major pentru două piane și orchestra, K.V. 365 de W. A. Mozart (19 octombrie 1938)

                             I. Allegro (neterminat)

                             II. Allegro

WoO. – B.19. Suita pentru două piane (2 noiembrie 1938)

                             I. Allegro (neterminat)

                             II. Allegro

Op. 6. – B.20. Trei nocturne franceze pentru pian (1939)

                             Nocturna în fa diez minor (25 aprilie 1939)

                             Andante ma non troppo

WoO. – B. 21. Introducere și Allegro pentru flaut solo, „commande rapide!” (11 iunie 1939)

                             I. Rubato

                             II. Con brio

WoO. – B. 22. Concert pentru orgă și pian (18 august 1939)

                             I. Allegretto

                             II. Andante cantabile

                             III. Allegro grazioso

                             IV. Risoluto – Andante – Tempo primo

WoO. – B. 23. Premiere improvisation „sur comande” pentru vioară, violoncel și pian ( 1939)

WoO. – B. 24. Șase sonate de Domenico Scarlatti „arrangement pour quintette à vent par Dinu Lipatti” ( flaut, oboi, clarinet, corn, fagot), (1939)

                             I. Allegro marciale, sol minor

                             II. Andante, do minor

                             III. Allegro ma non tanto, Do Major

                             IV. Allegretto, Sol Major

                             V. Allegro moderato, si minor

                             VI. Allegro molto, Sol Major

WoO. – B. 25. Les soirées du Parc Jianu, „petite suite humoristique en huit tableaux et un prologue, pour baryton et piano” ( 30 mai 1940) – neterminată

                             I. Introduction – Maestoso

                             II. Chanson de cœur blei - Vivo

Op. 8 – B. 26. Fantezia pentru pian solo (31 mai 1940)

                             a. I. Andante malinconico – Vivace

                                 II. Molto tranquillo – Presto – Molto tranquillo

                                 III. Presto

                             b. IV. Allegretto cantabile

                                 V. Allegro – Maestoso

WoO. – B. 27. Navarra de Isaac Albeniz, „version personelle D. Lipatti” (iunie 1940)

Op. 10. – B. 28. Sonatina pentru pian pentru mâna stângă (august 1941)

                             I. Allegro

                             II. Andante espressivo

                             III. Allegro

Op. 4. – B. 29. Trei schițe simfonice (1937 – 1941)

Op. 7 – B. 30. Concetino în stil francez pentru pian și orchestră (1939 – 1941)

Op. 10’ – B.31. Preludio, chorale e fuga in modo antico per tutti arche (1941?)

WoO. – B. 32. Dansuri românești pentru două piane (17 iulie 1943)

                             I. Vif

                             II. Andantino

                             III. Allegro vivace

WoO. – B. 33 Allegro pentru vioară solo, transcripție după Allegro pentru flaut solo – WoO. – B21 ( august 1943)

WoO. – B. 34. Trei sonate de Domenico Scarlatti, aranjament pentru trio de suflători de D. Lipatti (oboi, clarinet, fagot), (noiembrie 1943)

                             I. Andantino cantabile, si minor

                             II. Allegro, Do Major

                             III. Presto, Fa Major (în original Allegro molto, Sol Major)

WoO. – B. 35. Mică suită pentru pian (iulie 1944) – neterminată

                             Preludiu (Allegro )

WoO. – B. 36. Coral pentru corzi (7 septembrie 1944)

                             Andante

WoO. – B. 37. Cadențe pentru Concertul în Re Major pentru pian și orchestră, Hob. XVII/11, de J. Haydn (1944)

WoO. – B. 38. Cadențe pentru Concertul în Si bemol Major pentru pian și orchestră, K.V. 595 de W. A. Mozart (1944)

WoO. – B. 39.  Simfonie („Esquisse” pentru pian, cu indicații de orchestrație) (1940 – 1944) – neterminată

                             I. Andante malinconico - neterminat

WoO. – B. 40. Cadențe pentru Concertul în Do Major pentru pian și orchestra, K.V. 467, de W.A. Mozart (22 ianuarie 1945)

Op. 9 – B. 41 Cinci lieduri (Cinq Chansons) pe versuri de Paul Verlaine, pentru tenor și pian (14 iulie 1941 – 20 martie 1945)

                             1. A une femme

                             2. Green

                             3-4. Deux Ariettes oubliée:

I. Il plure dans mon cœur

II. Le piano que baise une main frêle

                             5. Sérénade

WoO. – B. 42. Patru melodii pentru voce și pian (20-23 iunie 1945)

                             1. Sensation (versuri de Arthur Rimbaud)

                             2. L’Amoureuse (versuri de Paul Eluard)

                             3. Capitale de la douleur (versuri de Paul Eluard)

                             4. Les pas (versuri de Paul Valéry)

WoO. – B. 43. Dansuri românești (a doua versiune) pentru pian și orchestră (5 august 1945)

                             I. Vif

                             II. Andantino

                             III. Allegro vivace

WoO. – B. 44. Aubade pentru cvartet de suflători (flaut, oboi, clarinet, fagot), (21 aprilie 1949)

                             I. Prélude (Lento – Vivo – Lento)

                             II. Danse (Allegretto grazioso)

                             III. Nocturne (Andante espressivo)

                             IV. Scherzo (Presto)

WoO. – B. 45. Simfonia de cameră (1949) – neterminată

WoO. – B. 46. La marche d’Henri, „petite blague por piano à quatre mains” (20 martie 1950)

                             Allegro giocoso

WoO. – B. 47. Pastorala in Fa Major pentru orgă BWV 590 de J. S. Bach, transcripție pentru pian de D. Lipatti (București, 1942, 13 august 1950)

Prima versiune                                                                              Versiunea definitivă

I. Andante quasi Allegretto                                                         I. Andantino tranquillo

II. Moderato                                                                                  II. Allegretto grazioso

III. Malinconico                                                                             III. Andante cantabile

IV. Vivamente                                                                                IV. Allegro deciso

WoO. – B. 48. Două studii după Bach, transcripția pentru pian a două arii pentru sopran din Cantata BWV 208 („Was mir bahgt, ist nur die muntre Jagd”), de J. S. Bach (1950).

                             I. Allegro („Weil die wollenreichen Herden”)

                             II. Andantino („Schafe können sicher weiden”)

WoO. – B. 49. Continuo, basul cifrat al primelor două părți ale Trio – sonatei din Ofranda muzicală BWV 1079 de J. S. Bach, realizat de D. Lipatti (1950) – neterminat (continuat de Nadia Boulanger)

                             I. Largo

                             II. Allegro

^[14]

Înregistrări principale[modificare | modificare sursă]

Majoritatea înregistrărilor lui Lipatti au fost realizate sub bagheta de producător a lui Walter Legge, toate pe discuri de gramofon. Ulterior, casa de discuri EMI le-a transpus pe CD.

• 1937
  • Johannes Brahms, Valsuri, op. 39 n° 1, 2, 5, 6, 10, 14 și 15 (cu Nadia Boulanger)
• 1943
  • George Enescu, Sonate pentru pian nr. 3, op. 25
• 1947
  • Johann Sebastian Bach, Concertul pentru pian nr. 1, BWV 1052, cu Orchestra Concertgebouw, Amsterdam, dir. Eduard van Beinum.
  • Frédéric Chopin, Nocturne en ré bémol majeur, op. 27 n° 2
  • Frédéric Chopin, Sonate pour piano nr. 3, op. 58.
  • Franz Liszt, Années de pèlerinage-Sonetto del Petrarca n° 104
  • Franz Liszt, Concertul pentru pian nr. 1, Orchestre de la Suisse Romande, dir. Ernest Ansermet.
  • Edvard Grieg, Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 16 Philharmonia Orchestra, dir. Alceo Galliera)
  • Domenico Scarlatti, Sonata în mi major, Kk 380
  • Domenico Scarlatti, Sonata în re minor, Kk 9, « Pastorala »
• 1948
  • Béla Bartók, Concertul pentru pian nr. 3, Sz 119, Orchester des Südwestdeutschen Rundfunks, dir. Paul Sacher
  • Frédéric Chopin, Barcarola în fa diez major, op. 60
  • Maurice Ravel, Alborada del gracioso
  • Robert Schumann, Concertul pentru pian și orchestră în la minor, op. 54 Philharmonia Orchestra, dir. Herbert von Karajan.
• 1950
  • Johann Sebastian Bach, Partita n° 1 în si bemol major, BWV 825
  • Frédéric Chopin, 14 valsuri
  • Frédéric Chopin, Mazurca în do diez minor, op. 50 nr. 3
  • Frédéric Chopin, Concertul pentru pian și orchestră nr. 1 în mi minor, op. 11 Orchestre de la Tonhalle de Zurich, dir. Otto Ackermann
  • Wolfgang Amadeus Mozart, Concertul pentru pian și orchestră nr. 21 în do major, K. 467 Orchestra Festivalului de la Lucerna, dir. Herbert von Karajan.
  • Wolfgang Amadeus Mozart, Sonata în la minor, K. 310.
  • Johann Sebastian Bach, Partita nr. 1 în si bemol major, BWV 825
  • Wolfgang Amadeus Mozart, Sonata în la minor, K. 310.
  • Franz Schubert, două Impromptiuri, D899 nr. 2 și 3.
  • Frédéric Chopin, 13 valsuri.
• Ultimul recital, l-a dat la Festivalul de muzică de la Besançon la 16 septembrie 1950

Dinu Lipatti - BACH - greatest pianist of all time

CORNEL FUGARU

Cornel Fugaru
Date personale
Nume la naștere	Corneliu Ion Fugaru
Născut	2 decembrie 1940  București, România București, România
Decedat	13 iulie 2011 (70 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	Compozitor, Cântăreț
Activitate
Instrument(e)	voce, compozitor și instrumentist
Colaborare cu	Mirela Fugaru
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Cornel Fugaru (n. 2 decembrie 1940, București – d. 13 iulie 2011, București) a fost un compozitor de muzică ușoară, solist vocal și instrumentist român, lider al formației Sincron.

Cornel Fugaru a participat la numeroase turnee în străinătate, a făcut parte din jurii naționale de concursuri de muzică ușoară, a susținut numeroase concerte și recitaluri la televiziune, a apărut ca interpret în filme (Opt minute de vis, 1966, regia Mihai Constantinescu; Opt exerciții de 625 de linii, 1967, film serial; Împușcături pe portativ, 1967, regia Cezar Grigoriu, film în care a jucat alături de Margareta Pâslaru) și a compus muzică de film pentru pelicule precum Brezaia, Cici, Cei 4 M, Oacă și Boacă etc.^[1]

Printre cele mai cunoscute piese compuse de el se numără „Dau viața mea pentru o iubire” - Monica Anghel, „Nu sunt sclavul tău”, „Eu nu mai sunt cel de ieri” - Aurelian Temișan, „Planeta albastră” - Margareta Pâslaru și Vlad Fugaru..^[1] Dar una din melodiile pentru care Cornel Fugaru a rămas în inima ascultătorilor din România și de aiurea este, fără îndoială, „A venit toamna”.

Cornel Fugaru a colaborat foarte mult cu soția sa, Mirela Fugaru.^[1]

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

• Fata morgana (1981)
• Liceenii Rock'n'Roll (1991)

Remember Cornel Fugaru

LEO IORGA

Leo Iorga
Date personale
Născut	2 decembrie 1964  Arad, România
Decedat	2 noiembrie 2019 (54 de ani)[1]  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu[2]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer pulmonar[1])
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț
Locul desfășurării activității	București
Activitate
Gen muzical	rock
Instrument(e)	chitară voce[*]
Case de discuri	Roton Cat Music
Prezență online
pagină Facebook canal YouTube
Modifică date / text

Leonard Iorga (n. 2 decembrie 1964, Arad, România – d. 2 noiembrie 2019,^[1] București, România) Leo Iorga a fost un muzician român, vocalist al formațiilor Pacific, Cargo, Compact, Schimbul 3, Pacifica, PACT by Leo Iorga & Adi Ordean și Compact B.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Formații în care a activat
• 3Lupta cu boala
• 4Referințe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Începe să cânte la 14 ani ca toboșar în trupa liceului "Ioan Slavici". Până în 1985 colaborează cu grupul "Pacific". În 1988 activează ca vocalist în formația Cargo lansând hiturile "Brigadierii", "Povestiri din gară" și "Erata". Din toamna anului 1988 până în 1996 e vocalistul formației Compact în componența: Leo Iorga, Adrian Ordean, Vlady Cnejevici, Teo Peter, Emil Laghia și Leluț Vasilescu, formație catalogată de Florian Pittiș și de mulți alții drept "formula de aur a Compactului".

Cu Leo Iorga ca vocalist, trupa Compact cântă la festivalul "Mitt Ein Ander" de la Berlin în anul 1989. Au trei turnee în Republica Moldova (1988, 1990, 1992). În 1990 participă la turneul "British Rock for Romania" alături de trupele Crazy Head , Jesus Jones și Skin Games. În 1992 participă la festivalul "Rock '92", alături de două nume celebrități ale rock-ului mondial: Uriah Heep și Ian Gillan Band, iar în 1993 susține două concerte (în Brașov și Sofia) alături de legendara trupă Nazareth. În 1994, cântă la "Skip Rock Festival" alături de celebrul grup Jethro Tull. În 1993, 1994 și 1995 iau parte la turneul Marlboro Music alături de Holograf, Iris și Direcția 5.

Din 1997 până în 2001 a cântat alături de Adrian Ordean, George Patranoiu, Mario Ticlea, Bobi Stoica, Anca Neacșu, Irina Nicolae, Paul Pampon Neacșu, Cătălin "Bibanu" Dalvarea și Andi Savastre în formația Schimbul 3.

Din 2003 până în 2019, a activat alături de formația Pacifica.

FORMAȚII ÎN CARE A ACTIVAT[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• PACIFIC - cca 1982
• CARGO - 1988
• COMPACT - 1988 - 1996
• SCHIMBUL 3 - 1997-2001
• PACIFICA - 2003-2019
• PACT - by Leo Iorga & Adi Ordean - 2013-2016
• COMPACT B - 2017-2019

PACT a fost un proiect muzical format de Leo Iorga și Adi Ordean. Acesta s-a bucurat de o componență de legendă în istoria pop-rock-ului românesc: Leo Iorga – vocal, Adrian Ordean – chitară, Marian Mihăilescu – chitară bass, Răzvan Gorcinsky – tobe și Alex Ardelean – chitară.

Începând cu anul 2017, după 22 de ani, se alătură ca invitat al legendarei trupe COMPACT B, într-o componență de excepție: Costi Cămărășan (fondatorul formației Compact) - chitară, Leluț Vasilescu - tobe, Adrian Ordean - chitară, Adrian ''Coco'' Tincă - chitară bass și Adrian Kiseleff - clape.

LUPTA CU BOALA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

La începutul anului 2011, Leo Iorga a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, după ce și-a agravat starea de sănătate, fumând uneori chiar și patru pachete de țigări pe zi. El s-a operat în februarie 2011 pentru extirparea tumorii de la plămâni.^[3]

Pe 9 mai 2014, artistul a suferit o operație pe creier, în urma depistării unei metastaze

LEO IORGA - 1964 - 2019, Ultimul concert la Arenele Romane (20 septembrie 2019) - "DUPA ANI SI ANI"

In memoriam Leo Iorga (@Arhiva TVR)

ZINAIDA JULEA

Zinaida Julea
Date personale
Născută	2 decembrie 1951 (70 de ani)  Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova
Cetățenie	Republica Moldova
Ocupație	interpretă de folclor[*]
Activitate
Gen muzical	muzică populară
Instrument(e)	voce[*]
Premii	Ordinul Republicii
Modifică date / text

Zinaida Julea (n. 2 decembrie 1951, Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia Eugeniei și a lui Arion Julea din satul Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova.

Dragostea pentru muzică i-a fost transmisă de părinți, care aveau de asemenea voci foarte bune. Mama interpretei a cântat în corul bisericesc.

Studiile le-a efectuat la Școala medie de muzică „Ștefan Neaga" (1973-1977) cu Vladimir Achimov (dirijat coral) și la Institutul de Arte (1988-1993) din Chișinău cu Vasile Stratulat (regie manifestări culturale).^[1]

La vârsta de 17 ani, în 1968, Zinaida Julea este invitată de către maestrul Serghei Lunchevici în calitate de solistă în Orchestra de muzică populară „Fluieraș” a Filarmonicii din Chișinău, unde a activat pînă în 1991.^[1] Cu această formație a efectuat mai multe turnee peste hotare, cutreierând aproape toate continentele. Timp de cîțiva ani, este angajată a Orchestrei de muzica populară „Mugurel”, dirijată de Ion Dascal. Apoi evoluează în cadrul mai multor spectacole cu Orchestra de muzică populară „Lăutarii”, sub bagheta maestrului Nicolae Botgros. În prezent Zinaida Julea este solistă a Orchestrei Municipale condusă de frații Vasile și Vitalie Advahov.^[2]

În 1976 îi este conferit titlul de Artist emerit, iar în 1985 - cel de Artistă a Poporului. În 1993, i se conferă medalia „Meritul civic” și în 1997 - Ordinul Republicii.^[1]

La „Fluieraș”, vedeta l-a cunoscut pe clarinetistul Simion Brînzilă, cel care ulterior avea să-i devină soț și cu care are împreună o fiică, pe Zinuța. Din păcate, Simion Brînzilă moare când fiica interpretei împlinește un an și opt luni. Zinaida Julea nu se recăsătorește, iar prietenii familiei, Petrică și Dorina Sârbu, o ajută pe îndrăgita cântăreață. Fiica vedetei de muzică populară Zinaida Julea, a ales și ea muzica drept mod de a se realiza în viață.

Interpreta a cântat în ansamblu cu mari artiști precum Nicolae Sulac, Serghei Lunchevici, V. Copacinschi, I. Dascal, T. Ciobanu, Gh. Esanu, A. Botosanu, P. Zaharia, S. Branzila etc.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Albumul „Pentru inima oricui”[modificare | modificare sursă]

• De vorbă cu fiica
• Să răsune ulița
• Ce folos de tinerețea mea
• Așa-i mamă cu copii
• Bună ziua lume
• M-am jurat
• Duminica la o nuntă
• Zile triste, zile grele
• Draga mea prietenă
• Hora din bătrîni
• Boala-i boală
• Vino lăutarule la masăƒ

Albumul „Pe Ulița Satului”[modificare | modificare sursă]

• Astă horă-mi place mult
• Mîndră ți-am luat basma
• Arde luminița încet
• Cît e lumea și pămîntul
• Hora moldovenilor
• Radu mamei
• Toată vara n-am lucrat
• Să trăiască neamul meu
• Foaie verde mărgărit
• Vecina bărbatul își teme
• Flori de peliniță, flori de busuioc
• Drum la deal și drum la vale
• Pe sub poale de pădure
• Zice mama cîte-o data
• Mă gîndesc din cînd în cînd
• Stau pe gînduri și mă-ntreb
• Duminică dimineață
• Car frumos cu patru boi
• Marie, Marie

Albumul "Lume Nu Mă Judeca"[modificare | modificare sursă]

• Intro (voce Andrei Porubin)
• Lume nu mă judeca
• Moldovenii cînd s-adună
• Dă Doamne la om noroc
• Inima
• Astăzi este ziua mea
• Foaie verde-a bobului
• Am pornit frumoasă nuntă
• Astă noapte am visat
• Cîntă căutare
• Să petrecem boierește
• Sîrba de demult
• Ce bărbat mai am eu Doamne
• S-audă toată Moldova
• Viața încă-i dulce și frumoasă
• De nuntă (orchestral)

EDI PETROȘEL

Este bateristul trupei HOLOGRAF

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

Top 20 Most Beautiful Saxophone Melodies🎷 Best relaxing Saxophone Songs Ever🎷Saxophone Music

2. 

Maravillosa Seleccion para Confortar alma - Violines De Oro Melodias De Ensueño