vineri, 2 decembrie 2022

 8. /3 DECEMBRIE 2022 - POEZIE


MARA NICOARĂ


Mara Nicoara

Mara Nicoară este născută la 3 decembrie 1948 în comuna Cozma, (judeţul Mureş) în familia Eugeniei Nicoară (născută Rus), muncitoare, şi a lui Vasile Nicoară, ofiţer. Studii liceale la liceul „Al. Papiu-Ilarian" din Târgu Mureş (1964-1968), apoi absolventă în 1974 a Universităţii din Bucureşti, (Facultatea de Limba şi Literatura Română, secţia română-franceză). Primele versuri sînt publicate în revista Luceafărul, apoi debutează cu primul său volum "Cuvintele frumoase flori" în 1972. Urmează "Biciul albastru" (1974), "Inorogul alb" (1976), "Mai mult pasăre decît înger" (1978), "Boala crinilor" (1980), "Obiectele verii" (1980), "Existenţa poetului" (1982), "Vara pierdută" (1989) şi antologia personală "Mai mult pasăre decît înger" (2002). Colaborează pînă în 1990 cu reviste literare ca Luceafărul, Vatra, România literară, Contemporanul şi multe altele, publicînd poeme, dar şi articole de cronică literară, reportaje şi interviuri, avînd de asemenea apariţii la radio şi televiziune. Între 1980 şi 1989 este ziaristă la revista Contemporanul, de asemenea referent extern al Editurii Cartea Românească. Din anul 1990 conduce Editura Miron, editînd sute de titluri din literatura universală.


Ars poetica

Să nu aud secunde cum pindesc
Fosnind plaminii de lupi suri
Sa nu aud de vreme cum albesc
In garderoba hainele la cusaturi
Neauzit sa iti prelingi
Pisoi cuminti cu pasii in mers
De teama ca-nfiori peretii
Cuvintelor nu da un sens invers
Si aerul sa nu-ndraznesti sa-l superi
Cu gest altfel ca de statuie
Intoarce-ti pasarile-n gene
Ca singele-mi albit il suie
Si nici in vis sa nu deschizi
Spre-aiurea vreo bolnava usa
Caci pleoapa cerului intoarsa
Va cerne in oglinzi cenusa.
soseaua cu plopi
Inalti sint plopii acestia oprind zapezile
Cazind in valuri din cer, de pe cimp venind
Dar eu intru sub pleoape si trag bine zavorul 
Calatorim cu viteza prin lume
Si credem ca e bine si ne miram
Cind umbra dreapta a unei pasari
Ne leaga privirea de-o stea
Pe frunte
Lumina imbatrinita asaza miini vestede 
Inaintam, inaintam pe uda si cenusie
Frunza plopului care nu stim unde duce.
patrie
Tu esti in singele meu cum este timpul in pietre.
Desigur, primavara padurea isi desface aripile   si se ridica,
Desigur, intotdeauna zapada pe munti e albastra
de umbra stelelor,
Desigur, de atitea vise pornind in zbor orasele sint mai aproape de luna,
Desigur, parul fecioarei palide e mereu tinar in lanurile de porumb,
Dar, patria mea, pentru ca tu in singele meu esti, cum timpul este in pietre
Primeste in fata portilor tale cintecul meu Vesnic arzind cu flacara inalta.



COSTACHE IOANID

Costache Ioanid
Costache Ioanid.jpg
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet
textier[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata

Costache Ioanid (n. 3 decembrie 1912, Comăndărești, Bucovina de Nord – d. 26 noiembrie 1987[1]) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, atât în România cât și în străinătate.[2]

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe melodii, fiind astfel cântate în bisericile, în special neoprotestante, din întreaga Românie și de peste hotare.

Date biografice[modificare | modificare sursă]

  • 1912 Decembrie, 3 - se naște Costache Ioanid, al patrulea fiu al lui Titus și al Ecaterinei, la Comăndărești, în Bucovina de Nord.
  • 1923 - Începe să studieze la Liceul Internat din Iași.
  • 1929 - 1934. Studiază la Academia de Artă Dramatică pe care o absolvă cu notă maximă. Deschide prima expoziție de sculptură caricaturală. Lucrează în lut pictat, în culori de ulei, sticlă, ceară, hârtie, lemn.
  • Între 1934 și 1952 deschide șapte expoziții de acest gen la Iași, și mai apoi la București.
  • 1938 - se mută în capitală. Realizează “Balet nepolitic”, celebru în epocă. La una din reprezentații participă MS regele Carol al II-lea.
  • 1939 - se căsătorește cu Elena Ștefănescu din Iași.
  • 1940 - Citind Biblia pe o bancă, în parc, este observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care îl invită la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand. Începe studiul aprofundat al Bibliei și scrie primele poezii creștine.
  • 1941 - 1944. Este încadrat cartograf la Marele Stat Major.
  • 1958 - 1961. Își câștigă existența din picturi. Frecventează serviciile divine ale Bisericii Penticostale din Calea Moșilor. Scrierile sale circulă ilegal prin toată țara. Refuză să scrie în slujba propagandei comuniste.
  • 1961 - 1966. Lucrează ca desenator tehnic la IPROMET.
  • 1963 - Se află sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului.
  • 1966 - Frecventează Biserica Lutherană. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții.
  • 1981 - Moartea soției sale, Elena.
  • 1981 - Emigrează în SUA. Îi apare primul volum de versuri, “Taine”.
  • 1987 - Noiembrie, de ziua Recunoștinței (Thanksgiving) trece la odihnă.

POEZII:

A bătut la usa ta - Costache Ioanid

A bătut la uşa ta
cineva...
şi n-a răspuns nimenea.
În tăcerea negrei nopţi
stă un om şi plânge...
Faţa Lui e numai răni,
pieptul numai sânge.

- Cine eşti, străin pribeag?
Cine eşti?
De-a cui jale pribegeşti?
Pentru cine Te-au brăzdat
bice fără număr?
Ce povară Ţi-a lăsat
rana de pe umăr?

- Eu sunt robul ce slujesc
tuturor...
Un om al durerilor...
Nimeni plată nu Mi-a dat...
Numai spini şi ură.
Numai roşii trandafiri
pieptul Mi-l umplură.

Eu sunt Pâinea ce S-a frânt
lumii-ntregi.
Şi sunt vinul noii legi!
N-am venit să-ţi plâng în drum
răni usturătoare...
Plâng pe cei ce pierd acum
ultima chemare.

A bătut la uşa ta
cineva...
Şi n-a deschis nimenea.
Poate niciodată
mâna Lui la uşa ta
n-are să mai bată!



Bătrâneţe, şcoală-naltă... - Costache Ioanid

Bătrâneţe, şcoală-naltă
de-povară şi de scrum...
Cale aspră şi ciudată,
pe-unde n-am fost niciodată,
niciodată pân'acum...

Bătrâneţe, traistă spartă
de-unde toate cad şi toate pier...
cade orice faptă moartă,
cade slava cea deşartă
şi rămâne cea din Cer!

Bătrâneţe, daltă bună,
care taie cu folos,
taie fala ce se-adună,
taie firea cea străbună
din Mireasa Lui Cristos!

Bătrâneţe, tren de seară...
fără bani, fără bilet...
U-u-u!... ce iute zboară
Şi te duci din gară-n gară
către tainicul magnet...

Dar la urmă... Domnul ştie!...
Colo-n slavă, la hotar...
vom sări de bucurie
şi cu Domnul în vecie
vom fi tineri, tineri iar!...

AMIN



Steaua vie - Costache Ioanid

În acea slăvită noapte,
se uita mirată luna.
- Ia uitaţi-vă, surate,
cum se poate?
murmură mereu străbuna.
O steluţă pe sub nori!
Ce fiori!
O steluţa fără nume
şi fără orbită-n lume!
Zboară-ncet şi se opreşte,
omeneşte,
parc-ar vrea un om să-ndrume.
- Cum? Să zboare şi să stea?
a răspuns atunci o stea.
- Cum? O stea fără orbită?
a spus alta mai uimită.
- Da. Căci nu e nici planetă,
nici cometă
nici vreun pui din căi lactee,
nici vreun colţ de meteor.
- Atunci ce e?
- E un dor!...
a şoptit o rază-n zbor.
E un înger, e un duh
care trece prin văzduh
către PRUNCUL SALVATOR.

Şi-a privit întregul cer
cum steluţa, sol suprem,
s-a oprit ca o făclie
peste satul Betleem.

Şi-a zburat apoi făclia
dispărând în Dumnezeu!

AMIN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...