1. /8 IANUARIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri

Evenimente

·         794 - Primul raid viking din istorie. A furore Normannorum libera nos, Domine (De furia normanzilor pazeste-ne, Doamne) a devenit o sintagma celebra in Evul Mediu, intr-o Europa cutremurata de spaima in fata pericolului venit din nord. Razboinicii vikingi au constituit, incepand cu secolul VIII, una dintre cele mai grave amenintari la adresa statelor occidentale, pe care sa se cristalizeze. Primul raid viking a avut loc, sunt de acord majoritatea istoricilor, la 8 ianuarie 794 (desi unii dau data de 8 iunie 793), cand furia oamenilor Nordului s-a abatut asupra manastirii Lindisfarne din comitatul englez Wessex, condus pe atunci de regele Beorhtric. Iata cum descrie cronicarul Simon din Durham acest dramatic eveniment: „Si au venit la biserica din Lindisfarne, distrugand totul in cale, pangarind sfantul locas, sfaramand altarul si jefuind odoarele sacre. Unii dintre frati (calugari – n.n.) au fost trecuti prin sabie, altii izgoniti, dezbracati si acoperiti cu insulte, altii s-au inecat in mare”. Invatatul anglo-saxon Alcuin, care servea la curtea lui Carol cel Mare de la Aachen, punea invaziile vikinge pe seama pedepsei divine, facand referire la Biblie – „Si atunci Domnul mi-a spus ca dinspre nord un mare rau se va isca, abatandu-se asupra tuturor locuitorilor pamantului” – Ieremia 1:14. Dupa ce primul raid a fost incununat de succes, in cursul urmatorilor ani vikingii vor lua cu asalt in nenumarate randuri coastele insulelor britanice. Dar ei nu se vor opri aici, invadand o mare parte a Europei Occidentale din Orkney pana la Paris si ajungand chiar in Sicilia si la Roma, ca si la Bizant, unde vor constitui, timp de veacuri intregi, temuta garda varengiana, aflata in slujba imparatilor bizantini.

·       1198 - Papa Inocențiu al III-lea își începe pontificatul.

Papa Inocenţiu al III-lea – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Papa Inocențiu al III-lea (Giovanni Lotario, conte de Segni, n. 1160 sau 1161, Gavignano – d. 16 iunie sau iulie 1216) Papa al Romei în perioada 8 ianuarie 1198 până la moartea sa, la 16 iunie sau iulie 1216. Pontificatul lui Inocențiu al III-lea, a reprezentat culmea puterii papale. Nici un alt papă, până la el și după el, nu a reușit să cârmuiască întregul Apus si sa-si subordoneze regii catolici europeni, dar faptul că i-a folosit pe unii suverani împotriva celorlalți, a creat un precedent periculos.

·     1297 - Monaco a devenit stat independent, după ce Francisco Grimaldi a cucerit Stânca Monaco. Francesco Grimaldi, descendent al unui guelf din Genova, partizan al Papei, ambasador la curtea lui Frederic I Barbarossa si la cea a emirului Marocului, a debarcat pe tarmul stancos al actualului Principat de Monaco. Francesco (François) Grimaldi supranumit “vicleanul”, este stramosul genovez al actualei familii domnitoare care a luat in stapanire Monaco printr-un siretlic.

La 8 ianuarie 1297 Francesco Grimaldi, deghizat in calugar franciscan, cere gazduire pentru o noapte in interiorul cetatii. Noaptea a deschis portile fortaretei pentru mica sa armata care astepta afara. În anul 1997 au fost serbati in Monaco, sapte sute de ani de dinastie Grimaldi. Familia Grimaldi este una dintre cele mai vechi dinastii din lume. Astazi Principatul Monaco este un “paradis fiscal”, in care impozitul pe venit a fost desfiintat printr-un decret emis in 1969.

·      1392 - A avut loc prima menţiune documentară a “stolnicului” şi “păharnicului” în Muntenia.

Stolnic rus – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 8 ianuarie 1392 are loc prima menţiune documentară a “stolnicului ” în Muntenia. În Moldova el apare atestat pentru prima oară la 18 noiembrie 1393. Stolnic (din slavonă stolu, „masă”) este un rang boieresc folosit în evul mediu în țările române (Țara Românească și Moldova), Polonia, Lituania (Uniunea statală polono-lituaniană) și Rusia țaristă (stolnik, Стольник), reprezentând dregătorul de curte care se îngrijea de masa domnului.

În împrejurări mai deosebite sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia, spre a se dovedi că nu erau otrăvite. Subalternii acestuia în țările române, vtoristolnici și tretistolnici, serveau pe domn la mesele obișnuite, iar stolniceii, unii la curte, alții prin sate, strângeau dijmă din peștele prins în Dunăre și în bălți. Subalternii stolnicului alcătuiau o categorie militară.

Tot în această dată are loc şi prima menţiune a “paharnicului ” în Muntenia. În Moldova el se menţionează pentru prima oară la 16 septembrie 1408. Paharnic era un titlu purtat, în evul mediu, de boierul de la curtea domnilor români din Țara Românească și din Moldova, care avea în grijă băutura domnului, iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn, gustând băutura înaintea acestuia, pentru a se convinge că nu este otrăvită.

* 1778 - Navigatorul englez James Cook a descoperit insulele Hawaii

Kalaniʻōpuʻu, King of Hawaiʻi, brings presents to Captain Cook – foto preluat de pe en.wikipedia.org

La data de 8 ianuarie 1778, căpitanul James Cook (1728 – 1779), exploratorul britanic renumit pentru expediția sa în care a descoperit Pasajul de Nord-Vest dintre Asia și Alaska, a acostat lângă Insulele Hawaii. El a numit arhipelagul Sandwich în onoarea lui John Montagu, al patrulea conte de Sandwich, prim lord al Amiralitatii britanice in acea vreme. Această descoperire a căpitanului James Cook a deschis porțile Insulelor Hawaii pentru exploratorii europeni și americani și pentru coloniști.

8 ianuarie 1790 – George Washington a ținut primul discurs privind starea uniunii (în imagine) în New York City, capitala provizorie a Statelor Unite.

* 1849: Are loc masacrul de la Aiud, în care revoluționarii români au ucis peste 600 de civili maghiari. 

Aiud: Placă în memoria victimelor masacrului de la 8 ianuarie 1849

·         1864: Este deschisă școala preparandală din Iași, sub conducerea lui Titu Maiorescu. Printre cursanții înscriși în anul întâi se află și Ion Creangă. Titu Liviu Maiorescu (n. 15 februarie 1840, Craiova – d. 18 iunie 1917, București) a fost un academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician și scriitor român mason, prim-ministru al României între 1912 și 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române, personalitate remarcabilă a României sfârșitului secolului al XIX-lea și începutului secolului XX. Maiorescu este autorul celebrei teorii sociologice a formelor fără fond, baza junimismului politic și „piatra de fundament” pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.

·   1889 - Herman Hollerith a patentat prima mașină de calculat.

Herman Hollerith în 1888 – foto: ro.wikipedia.org

Herman Hollerith (n. 29 februarie 1860, Buffalo, New York – d. 17 noiembrie 1929, Washington, D.C.) a fost un statistician american și inventator care a dezvoltat un tabulator mecanic bazat pe cartele perforate pentru a cataloga rapid statistici din milioane de bucăți de date. El a fost fondatorul Tabulating Machine Company, care mai târziu a fuzionat cu alte două companii pentru a deveni IBM.

A inventat în 1886 un dispozitiv folosit la recensământul populației din Statele Unite din 1890, dispozitiv care funcționa cu cartele perforate. Hollerith este considerat ca fiind părintele calcului automat modern. În 1889, Herman Hollerith patentează prima mașină de calculat.

·      1892 - In zilele de 8-9 ianuarie s-a desfasurat la Sibiu, Transilvania, Conferinţa extraordinară a Partidului Naţional Român, care alcătuieşte un memorandum către împăratul austriac Franz Joseph, cuprinzînd revendicările românilor din monarhia austro-ungară. Conferinţa l-a ales preşedinte al partidului pe dr.Ioan Raţiu.

Semnatarii Memorandului Transilvaniei (28 mai 1892)
Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Memorandumul a reprezentat o petiţie semnată de liderii românilor din Transilvania şi adresată în 1892 împăratului austro-ungar Franz Joseph. Acesta prezenta consecinţele instaurării dualismului austro-ungar şi cuprindea principalele revendicări ale românilor transilvăneni, printre care se număra recunoaşterea drepturilor politice şi confesionale.

Totodată, memorandumul se dorea a fi un semn de protest faţă politica de maghiarizare practicată de autorităţi împotriva românilor din Ardeal şi faţă de persecuţiile la care erau supuşi aceştia, cuprinzând o analiză bine documentată a situaţiei economice, politice, sociale şi culturale a românilor transilvăneni de la formarea dualismului austro-ungar în februarie 1867.

A fost al treilea moment major de manifestare al ardelenilor faţă de tendinţele evidente de deznaţionalizare promovate de autorităţile maghiare, după Supplex Libellus Valachorum (1791) şi Pronunciamentul de la Blaj din mai 1868.

Memorandumul a marcat apogeul luptei de emancipare a românilor din Transilvania din sec al XIX-lea, aducând problema românească în conştiinţa europeană.

·         1912: În Africa de Sud a fost constituit Cogresul Național African (ANC)

·    1919 - Comitetul Central Săsesc a recunoscut, la Mediaş, actul UNIRII Transilvaniei cu Romania, de la 1 decembrie 1918.

 

Manifestul Adunării saşilor întrunită la Mediaş de aderare la hotărârile de la Alba Iulia mentiona că: „Prin unirea cu România a Transilvaniei şi a ţinuturilor ungurene locuite de Români s-a creat un teritor compact, unitatea căruia se întemeiază pe relaţiunile lui etnice. În vederea acestor fapte şi în convingerea că aici s-a îndeplinit un proces de istorie universală, poporul săsec din Transilvania, aşezându-se pe tărâmul dreptului de autodeterminare a popoarelor, decide alipirea sa la Regatul României şi trimite poporului român salutul său frăţesc împreună cu urări cordiale la îndeplinirea idealelor sale naţionale.

Poporul săsesc din Transilvania ţine prin aceasta seamă nu numai de evoluţia istoriei universale, ci şi de dreptul natural al poporului român la formarea statului său naţional unitar şi exprimă aşteptarea plină de încredere, că poporul şi statul român, căruia poporul săsesc îi pune la dispoziţie tradiţionala sa hărnicie, va fi condus faţă de el totdeauna de sentimente nobile şi echitabile.

(…) În conştiinţa deplină a importanţei acestei hotărâri poporul săsec se consideră de azi înainte ca membru al statului român, iar fiii şi fiicele sale ca cetăţeni ai acestui stat. Roagă pe Dumnezeu, ca pasul acesta plin de răspunderi, pe care s-a simţit obligat a-l face, să-l îndrepte spre bine şi să-l însoţească cu binecuvântarea sa.”

·         1926: Abdul-Aziz ibn Saud devine regele Hedjazului, redenumind țara Arabia Saudită.

Abd al-Aziz Ibn Saud - foto: ro.wikipedia.org

·         1933: Se constituie la Deva, in România,“organizaţia democratica a ţărănimii muncitoare – Frontul Plugarilor”, sub conducerea dr.Petru Groza. În septembrie 1935 Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România ( MADOSZ), iar la 6 decembrie 1935, la Tebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența PCR, pe atunci în ilegalitate) și si cu Partidul Socialist . Membri marcanți ai organizației au fost, alături de Petru Groza: Romulus Zaroni si Octav Livezeanu. La 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului National Democrat (F.N.D.), împreună cu PCR și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în Romania alături de PCR numit mai tarziu Partidul Muncitores Roman). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul asa-zisului Bloc al Partidelor Democrate, care a sfârșit prin a se autodizolva în 1953.

·         1944: Are loc Procesul de la Verona, în care au fost judecaţi pentru tradare,18 membri ai Marelui Consiliu Fascist Italian (o parte dintre acestia , printre care Galeazzo Ciano,ginerele lui Mussolini, au fost executaţi, la 12 ianuarie).

·         1956: Cinci misionari crestini americani sunt uciși de către tribul Huaorani din Ecuador, la scurt timp după primul contact cu aceștia.

·     1958 - Americanul Bobby Fischer a câştigat primul lui campionat naţional de şah, la vârsta de 14 ani.

Bobby Fischer la 13 ani – foto: ro.wikipedia.org

Robert (Bobby) James Fischer (n. 9 martie 1943, Chicago, Illinois, SUA – d. 17 ianuarie 2008, Reykjavík, Islanda) a fost un jucător de șah american, al unsprezecelea campion mondial (1972-1975)

·   1959 - Generalul Charles de Gaulle a devenit primul preşedinte al celei de a cincea Republici Franceze.

Charles de Gaulle – foto: ro.wikipedia.org

Charles de Gaulle (n. 22 noiembrie 1890, d. 9 noiembrie 1970) a fost un general și un politician francez. În 1940 a devenit șef al guvernului francez din exil la Londra, iar în 1945 a fost ales prim-ministru de către Parlamentul francez. În 1958 a fost ales președinte al Franței, post pe care l-a păstrat și după alegerile din 1965. Pe 28 aprilie 1969 de Gaulle a demisionat din funcția de președintele al Statului.

·         1960: Pentru prima dată din 1816, în Catedrala Notre–Dame din Paris are loc o nuntă princiară, prințesa Francoise de Bourbon–Parma se cunună cu prințul Eduard von Lobkowitz

·         1961: Referendum la care poporul francez a răspuns printr-un "Da" masiv la problema privind autodeterminarea Algeriei

·         1971: Primul festival internațional al filmului de la Belgrad (FEST), sub deviza "Această minunată lume nouă".

·         1990: Tribunalul Municipiului Bucureşti autorizează funcţionarea primului partid politic din România post-comunistă, PNŢ-CD, continuator al partidului istoric interzis în 1947. Corneliu Coposu este cel care îl organizează în chiar noaptea de 22-23.12.1989, lansînd un “Apel către ţară”. Corneliu (Cornel) Coposu (n. 20 mai 1914, Bobota, Sălaj – d. 11 noiembrie 1995, București) a fost un politician român, liderul opoziției din România postcomunistă. Absolvent de drept și ziarist, om de încredere al liderului național-țărănist Iuliu Maniu, Coposu a fost membru al Partidului Național Țărănesc până la interzicerea acestuia în 1947, iar ulterior a fost deținut politic în condiții foarte aspre timp de 17 ani, în faza stalinistă a regimului comunist din România. După Revoluția din 1989 a reîntemeiat oficial PNȚ sub numele de Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost președinte al PNȚCD-ului între 1990 și 1995. În această calitate, a fondat Convenția Democrată Română, al cărei prim președinte a fost. A fost ales senator în Parlamentul României în 1992

·         1990 - Decret al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) privind înfiinţarea Agenţiei Române de Presă, ROMPRES, în subordinea CFSN, prin reorganizarea Agerpres, care se desfiinţează.

·         1992: Stabilirea de relații diplomatice între România și Federația Rusă.

·         2004:  Queen Mary 2, cea mai mare navă de pasageri construită vreodată, este botezată de regina Elizabeth a II-a cu numele bunicii sale.

* 2020 - Un avion Boeing 737-NG al companiei Ukraine International Airlines, având la bord cel puţin 170 de pasageri, s-a prăbuşit miercuri la scurt timp după decolarea de pe aeroportul Imam Khomeini din Teheran.

Trei zile mai tarziu, Iranul a recunoscut că a doborât ‘dintr-o eroare’ avionul Boeing 737 al companiei Ukrainian Airlines prăbuşit la 8 ianuarie 2020, lângă Teheran, prezentând scuze, dar arătând în acelaşi timp spre responsabilitatea ‘aventurismului american‘ în această tragedie, transmite AFP.

Nașteri

·         1556: Uesugi Kagekatsu, samurai (m. 1623)
* 1589: Ivan (Dživo) Franov Gundulić, cunoscut și ca Gianfrancesco Gondolasau Mačica, (n. 8 ianuarie 1589 - d. 8 decembrie 1638) a fost un poet și dramaturg din Raguza.

Este considerat unul dintre principalii exponenți ai barocului din literatura sud-slavică. Lirica sa, cu caracter cerebral, prevalează asupra fanteziei, de la simple adaptări de drame și melodrame, până la reflecții asupra destinului uman.

·         1601: Baltasar Gracián, scriitor spaniol (m. 1658)

·         1632: Samuel Pufendorf, jurist german (m. 1694)
* 1640: Elisabeta Dorothea de Saxa-Gotha-Altenburg (8 ianuarie 1640 – 24 august 1709), a fost prințesă germană și membră a Casei de Wettin din ramura ernestină de Saxa-Gotha-Altenburg. Prin căsătorie a devenit soția Landgrafului de Hesse-Darmstadt și Regentă din 1678 până în 1688. 
Elisabeta Dorothea a fost fiica cea mare a lui Ernest I, Duce de Saxa-Gotha și a soției acestuia, Prințesa Elisabeta Sofia de Saxa-Altenburg, singura fiică a lui Johann Philip, Duce de Saxa-Altenburg.^[1] La șase ani după căsătoria părinților ei, tatăl ei a moștenit Ducatul de Saxa-Altenburg și și-a asumat noile arme și titluri. 

La 5 decembrie 1666, la Castelul Friedenstein din Gotha, la aproape 27 de ani Elisabeta Dorothea s-a căsătorit cu Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt. Mirele era văduv cu șase copii și prieten apropiat al fratelui ei Prințul Frederic. Cuplul a avut opt copii: două fiice și șase fii, dintre care unul a murit în copilărie iar altul a fost ucis în bătălie cu zece luni înantea morții Elisabetei Dorothea.^[2] Landgraful Ludovic al VI-lea a murit la 24 aprilie 1678 și a fost succedat de fiul său cel mare din prima căsătorie, Ludovic al VII-lea, care a domnit numai 18 săptămâni și 4 zile înainte să moară de dizenterie la 31 august 1678, la Gotha.

Ca și tatăl său, Ludovic al VII-lea a desemnat-o pe mama sa vitregă ca regentă de Hesse-Darmstadt. Curtea imperială (Reichskammergericht) a cerut ca ea să domnească împreună cu un grup de consilieri condus de Weiprecht de Gemmingen, însă energica Elisabeta i-a împiedicat să depună jurămintele; ea i-a retrogradat la funcția de sfătuitori. Darmstadt a înflorit sub conducerea ei.

După ce fiul ei a atins vârsta majoratului în 1688, ea s-a retras la Butzbach. Ea a oferit ajutor în guvernare fiului ei dar acesta a refuzat. A murit la Butzbach în 1709, la 69 de ani.

Elisabeta Dorothea de Saxa-Gotha-Altenburg
Date personale
Născută	8 ianuarie 1640 Coburg
Decedată	24 august 1709 (69 de ani) Butzbach
Înmormântată	Stadtkirche Darmstadt[*]
Părinți	Ernest I, Duce de Saxa-Gotha Elisabeta Sofia de Saxa-Altenburg
Frați și surori	Dorothea Maria of Saxe-Gotha-Altenburg[*] Christian, Duke of Saxe-Eisenberg[*] Bernhard I Johann Ernst, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg Ernest Heinrich Albrecht, Duce de Saxa-Coburg
Căsătorită cu	Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt
Copii	Ernest Louis, Landgraf de Hesse-Darmstadt Prințul Georg Sofia Louise, Prințesă de Oettingen-Oettingen Filip Johann Heinrich Elisabeta Dorothea de Hesse-Homburg Frederic
Ocupație	Regent
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Regent

* 1721: Johann Frederic, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (8 ianuarie 1721 – 10 iulie 1767) a fost Prinț suveran de Schwarzburg-Rudolstadt din 1744 până la moartea sa.

Johann Frederic von Schwarzburg-Rudolstadt a fost singurul fiu din trei copii ai Prințului Frederic Anton de Schwarzburg-Rudolstadt și ai primei lui soții, Prințesa Sophia Wilhelmina de Saxa-Coburg-Saalfeld.

Johann Frederic a învîțat foarte bine limba franceză. Între 1738 și 1742, el a făcut un Mare Tur. A participat la lecturi de teologie la Universitatea din Strasbourg și la lecturi de matematiză și fizică la Universitatea din Utrecht. În timpul Marelui Tur a intrat în contact cu ideile Iluminismului. Mai târziu el a încercat să împace aceste idei cu credința.

Bernardine de Saxa-Weimar-Eisenach, soția Prințului Johann Frederic

În 1742, Johann Frederic și-a reprezentat tatăl la încoronarea împăratului Carol al VII-lea. Ceremonia s-a ținut la Catedrala din Frankfurt, a durat câteva ore și l-a impresionat puternic pe tânărul Johann Frederic.

În 1744, la vârsta de 23 de ani, el a moștenit principatul de Schwarzburg-Rudolstadt. A continuat construcția de la Heidecksburg, proiectul început de tatăl său. Tatăl a construit exteriorul castelului, fiul s-a ocupat de decorațiunile interioare. A comandat tavane cu fresce și ornamente pentru uși. În 1750, sala de bal a fost finalizată de Gottfried Heinrich Krohne. Este considerat un prim exemplu de design interior rococo din Germania.^[1]

Colecția princiară de partituri s-a pierdut în incendiul din 1735. Johann Frederic a început o nouă colecție care s-o înlocuiască. Georg Gebel a compus cel puțin năuă librete de operă și în jur de o sută de simfonii, partite și concerte. În 1746, Johann Frederic l-a recompensat cu titlul de Concertmeister iar în 1750 cu cel de Kapellmeister.

În 1746 el a fondat un seminar teologic și a sprijinit înființarea unei biblioteci publice extinse. El a adăugat biblioteca sa privată la colecția existentă și din 1751 el a permis publicului larg să-l acceseze o dată pe săptămână. A extins considerabil colecția "Biblioteca princiară publică Rudolstadt", fondată în 1748, prin cumpărarea de literatură științifică și a numeroase cărți valoroase, incunabule și manuscrise orientale. Colecția este împărțită în prezent între Historischen Bibliothek der Stadt Rudolstadt și Heidecksburg Schlossbibliothek.^[2][3][4]

La 20 ianuarie 1764, gimnaziul local a sărbătorit centenarul. Cu această ocazie, Johann Frederic a denumit oficial clădirea Gymnasium Friedericianum și a adăugat poziții dedicate matematicii și fizicii.^[5]

Johann Frederic a murit la 10 iulie 1767. Cum nu a avut moștenitori pe linie masculină, a fost succedat de unchiul său, Ludwig Günther al II-lea. În 1763, fiul cel mare al lui Ludwig Günther al II-lea, s-a căsătorit cu fiica cea mare a lui Johann Frederic, Frederike.

Johann Frederic s-a căsătorit la 19 noiembrie 1744, la Eisenach, cu Prințesa Bernardina Christina Sophia de Saxa-Weimar-Eisenach (1724–1757). Ei au avut următorii copii:

• Prințesa Frederike de Schwarzburg-Rudolstadt (1745–1778); s-a căsătorit în 1763 cu Frederic Karl, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (1736-1793)
• Fiică (1746-1746)
• Fiu (1747-1747)
• Prințesa Sophie Ernestine de Schwarzburg-Rudolstadt (1749–1754)
• Prințesa Wilhelmina de Schwarzburg-Rudolstadt (1751–1780); s-a căsătorit în 1766 cu Ludwig, Prinț de Nassau-Saarbrücken (1745-1794).
• Prințesa Henrietta Charlotte de Schwarzburg-Rudolstadt (1752–1756)

* 1707: Ludovic al Franței, Duce de Bretania, Delfin al Franței (8 ianuarie1707 – 8 martie 1712) a fost al doilea fiu al lui Ludovic, Duce de Burgundia și a soției lui, Prințesa Marie Adélaïde de Savoia.

Ca nepot al Marelui Delfin deținea titlul de Fils de France.

După decesul bunicului său în 1711 și a tatălui său în 1712 în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, el a devenit moștenitor al Franței și deci Delfin pentru o perioadă de trei săptămâni în 1712 până la moartea sa. În cele din urmă, fratele său mai mic a devenit Delfin și rege sub numele de Ludovic al XV-lea în 1715.

Ludovic s-a născut la Versailles având ca părinți Ducele și Ducesa de Burgundia; la naștere a fost numit Duce de Bretania și prima persoană care a deținut acest titlu pentru aproape 200 de ani. În momentul nașterii a fost al treilea în linia de succesiune la tronul Franței după bunicul și tatăl său.

Bunicul patern, Ludovic, Delfin al Franței și Prinț de Viana, a murit la 14 aprilie 1711 la vârsta de 49 de ani. Tatăl lui Ludovic a devenit noul Delfin iar Ludovic al doilea în linia de succesiune.

Părinții săi s-au îmbolnăvit la începutul anului 1712. Mama sa a murit prima, la 12 februarie la Versailles. Tatăl său a murit la 18 februarie la Castelul Marly. După acest moment, Ludovic a devenit Delfin și moștenitor al străbunicului său, Ludovic al XIV-lea al Franței. Totuși, el a murit înaintea bătrânului rege, la mai puțin de o lună după părinții săi. Se presupune că a murit de rujeolă.

Ludovic a fost înmormântat la biserica St Denis. Fratele său mai mic, Ducele de Anjou, a devenit Delfin în locul său și i-a succedat străbunicului său sub numele de Ludovic al XV-lea.

Ludovic
Delfin al Franței; Duce de Bretania
Date personale
Nume la naștere	Louis de France
Născut	8 ianuarie 1707 Palatul Versailles, Franța
Decedat	8 martie 1712 (5 ani) Palatul Versailles, Franța
Înmormântat	Biserica Saint Denis, Franța
Cauza decesului	cauze naturale[*] (rujeolă)
Părinți	Ludovic, Delfin al Franței (1682-1712) Marie-Adélaïde de Savoia
Frați și surori	Ludovic al XV-lea al Franței Q5984517[*]
Cetățenie	Franța
Religie	Biserica Catolică
Apartenență nobiliară
Titluri	Delfin al Franței
Familie nobiliară	Casa de Bourbon

* 1721: Johann Frederic, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (8 ianuarie 1721 – 10 iulie 1767) a fost Prinț suveran de Schwarzburg-Rudolstadt din 1744 până la moartea sa.

Johann Frederic von Schwarzburg-Rudolstadt a fost singurul fiu din trei copii ai Prințului Frederic Anton de Schwarzburg-Rudolstadt și ai primei lui soții, Prințesa Sophia Wilhelmina de Saxa-Coburg-Saalfeld.

Johann Frederic a învățat foarte bine limba franceză. Între 1738 și 1742, el a făcut un Mare Tur. A participat la lecturi de teologie la Universitatea din Strasbourg și la lecturi de matematiză și fizică la Universitatea din Utrecht. În timpul Marelui Tur a intrat în contact cu ideile Iluminismului. Mai târziu el a încercat să împace aceste idei cu credința.

Bernardine de Saxa-Weimar-Eisenach, soția Prințului Johann Frederic

În 1742, Johann Frederic și-a reprezentat tatăl la încoronarea împăratului Carol al VII-lea. Ceremonia s-a ținut la Catedrala din Frankfurt, a durat câteva ore și l-a impresionat puternic pe tânărul Johann Frederic.

În 1744, la vârsta de 23 de ani, el a moștenit principatul de Schwarzburg-Rudolstadt. A continuat construcția de la Heidecksburg, proiectul început de tatăl său. Tatăl a construit exteriorul castelului, fiul s-a ocupat de decorațiunile interioare. A comandat tavane cu fresce și ornamente pentru uși. În 1750, sala de bal a fost finalizată de Gottfried Heinrich Krohne. Este considerat un prim exemplu de design interior rococo din Germania.^[1]

Colecția princiară de partituri s-a pierdut în incendiul din 1735. Johann Frederic a început o nouă colecție care s-o înlocuiască. Georg Gebel a compus cel puțin năuă librete de operă și în jur de o sută de simfonii, partite și concerte. În 1746, Johann Frederic l-a recompensat cu titlul de Concertmeister iar în 1750 cu cel de Kapellmeister.

În 1746 el a fondat un seminar teologic și a sprijinit înființarea unei biblioteci publice extinse. El a adăugat biblioteca sa privată la colecția existentă și din 1751 el a permis publicului larg să-l acceseze o dată pe săptămână. A extins considerabil colecția "Biblioteca princiară publică Rudolstadt", fondată în 1748, prin cumpărarea de literatură științifică și a numeroase cărți valoroase, incunabule și manuscrise orientale. Colecția este împărțită în prezent între Historischen Bibliothek der Stadt Rudolstadt și Heidecksburg Schlossbibliothek.^[2][3][4]

La 20 ianuarie 1764, gimnaziul local a sărbătorit centenarul. Cu această ocazie, Johann Frederic a denumit oficial clădirea Gymnasium Friedericianum și a adăugat poziții dedicate matematicii și fizicii.^[5]

Johann Frederic a murit la 10 iulie 1767. Cum nu a avut moștenitori pe linie masculină, a fost succedat de unchiul său, Ludwig Günther al II-lea. În 1763, fiul cel mare al lui Ludwig Günther al II-lea, s-a căsătorit cu fiica cea mare a lui Johann Frederic, Frederike.

Johann Frederic s-a căsătorit la 19 noiembrie 1744, la Eisenach, cu Prințesa Bernardina Christina Sophia de Saxa-Weimar-Eisenach (1724–1757). Ei au avut următorii copii:

• Prințesa Frederike de Schwarzburg-Rudolstadt (1745–1778); s-a căsătorit în 1763 cu Frederic Karl, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (1736-1793)
• Fiică (1746-1746)
• Fiu (1747-1747)
• Prințesa Sophie Ernestine de Schwarzburg-Rudolstadt (1749–1754)
• Prințesa Wilhelmina de Schwarzburg-Rudolstadt (1751–1780); s-a căsătorit în 1766 cu Ludwig, Prinț de Nassau-Saarbrücken (1745-1794).
• Prințesa Henrietta Charlotte de Schwarzburg-Rudolstadt (1752–1756)

Johann Frederic
Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt
Johann Friedrich von Schwarzburg-Rudolstadt, pictură de Johann Ernst Heinsius.
Soție	Bernardina Christina Sophia de Saxa-Weimar-Eisenach
Familie nobilă	Casa de Schwarzburg
Tată	Frederic Anton, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt
Mamă	Sophia Wilhelmina de Saxa-Coburg-Saalfeld
Naștere	8 ianuarie 1721 Rudolstadt
Deces	10 iulie 1767 (46 de ani) Rudolstadt

·         1735: John Carroll, primul arhiepiscop catolic american (m. 1815)

·         1763: Edmond Charles Genêt, ambasador francez în Statele Unite (m. 1834)

·         1786: Nicholas Biddle, Președinte al Băncii Secunde a Statelor Unite (m. 1844)

·         1792: Lowell Mason, compozitor american (m. 1872)

·         1805: John Bigler, guvernator al California (m. 1871)

·         1805: Orson Hyde, lider religios american (m. 1878)

·         1817: Sir Theophilus Shepstone, om politic sud-african (m. 1893)

·         1821: James Longstreet, general al Confederației americane (m. 1904)

·         1823: Alfred Russel Wallace, OM, FRS (n. 8 ianuarie 1823 – d. 7 noiembrie1913) a fost un antropolog, biolog, biogeograf, evoluționist și exploratorenglez. Wallace este cel mai bine cunoscut pentru prezentarea independentă a unei teorii a selecției naturale, ceea ce l-a făcut pe Charles Darwin să publice propria sa teorie evoluționistă.

·         1824: Francisco González Bocanegra, poet mexican (m. 1861)

·         1824: Wilkie Collins, romancier britanic (m. 1889)

·         1836: Lawrence Alma-Tadema, artist olandez (m. 1912)

·      1867 - S-a născut Emily Greene Balch, scriitor și pacifist american, deținător al Premiului Nobel (d. 1961)

Emily Greene Balch – foto: ro.wikipedia.org

Emily Greene Balch (n. 8 ianuarie 1867, Jamaica Plain, SUA – d. 9 ianuarie 1961, Cambridge, Massachusetts) a fost sociolog american și activistă pentru pace, laureată a Premiului Nobel pentru Pace în anul 1946, împreună cu John R. Mott. Emily Greene Balch a studiat la Bryn Mawr College, iar apoi, din 1896, a predat la Wellesley College.

A înființat un azil la Boston și a făcut parte din comisiile de stat pentru relații de muncă ( 1908 – 1909 ) și pentru imigrație (1913 – 1914). În anul 1918, și-a pierdut postul la catedră, pentru că s-a opus intrării Statelor Unite în Primul Război Mondial. În 1919, împreună cu Jane Addams, a contribuit la înființarea Ligii Internaționale a Femeilor pentru Pace și Libertate.

·         1870: Miguel Primo de Rivera, dictator al Spaniei (m. 1930)

·         1871: James Craig, 1st Viscount Craigavon, primul prim-ministru al Irlandei de Nord (m. 1940)

·    1873 - S-a născut Iuliu Maniu, preşedinte al Partidului Naţional Român, apoi al Partidului Naţional Ţărănesc, prim-ministru în mai multe rînduri, opozant al regimului comunist.  (d. 1953)

Iuliu Maniu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet.

A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. După un proces înscenat, acuzat de complot împotriva statului, Iuliu Maniu este condamnat in 1947 şi întemniţat la Sighet unde, la 80 de ani, moare în inchisoare in ziua de 5.02.1953.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

Iuliu Maniu – foto: facebook.com

„Sunt supărat pe omul care spune: «Nu mă interesează politica, nu mă doare capul, îmi văd de treaba mea, de profesiunea mea, politica nu mă interesează şi facă cine ce vrea». Pe acela care vorbeşte aşa sunt foarte supărat, pentru că atitudinea aceasta înseamnă cinism şi indiferantism faţă de viitorul neamului românesc. Noi, cetăţenii acestei ţări, suntem cu toţii datori să ne ocupăm de problemele politice ale neamului şi ţării româneşti. Suntem datori să căutam cu toţii calea cea mai bună pentru înaintarea fericită a ţării româneşti şi aceasta înseamnă politica. Suntem obligaţi să arătăm ce ne dictează convingerea noastră şi nu avem dreptul să spunem că nu ne interesează ce cale trebuie să apuce neamul românesc, pentru fericirea lui.”

„Avem întâi nevoie de oameni de caracer şi oneşti, şi numai pe urmă de oameni pricepuţi în conducerea treburilor publice. Între un hoţ fără caracter, dar priceput, şi un om cinstit, dar mai puţin priceput, eu am preferat toată viaţa pe acesta din urmă. Astfel de oameni sunt mai de nădejde decât secăturile obraznice cărora nu le sticlesc ochii decât după afaceri (…). Cum am putea noi astăzi, în calitatea noastră de conducători, să dăm cu piciorul acestor caractere şi să aşezăm peste ei pe toţi pungaşii care i-am dat afară? Eu, cât voi fi la conducerea partidului, nu voi admite niciodată o astfel de blestemăţie”
Iuliu Maniu

* 1873: Elena de Muntenegru (8 ianuarie 1873 – 28 noiembrie 1952), a fost fiica regelui Nicolae I Petrović-Njegoš de Muntenegru și a soției lui, Milena Vukotić. De la naștere a purtat titlul de Prințesa Jelena Petrović-Njegoš de Muntenegru. Ca urmare a căsătoriei Jelenei cu regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei la 24 octombrie 1896 s-a convertit la catolicism și a devenit regină a Italiei când soțul ei a accedat la tron în 1900.

Și-a influențat soțul să facă lobby în fața prim-ministrului Italiei, Benito Mussolini pentru crearea unui regat independent al Muntenegrului în 1941. În 1943 ea a obținut eliberarea din închisoarea germană a nepotului ei, Prințul Mihai de Muntenegru și a soției lui, Geneviève. Prințul Mihai a fost luat prizonier după ce a refuzat să devină rege sub protecția Italiei.

Regele Victor Emmanuel al III-lea al Italiei și regina Elena au avut 5 copii:

1. Yolanda Margherita Milena Elisabetta Romana Maria (1901-1986), căsătorită cu Giorgio Carlo Calvi, Cobte de Bergolo;
2. Mafalda Maria Elisabetta Anna Romana (1902–44), căsătorită cu Prințul Filip de Hesse; ea a murit în lagărul de concentrare de la Buchenwald;
3. Umberto Nicola Tommaso Giovanni Maria, mai târziu Umberto II, rege al Italiei (1904–1983) s-a căsătorit cu Prințesa Marie José a Belgiei (după abolirea monarhiei s-au despărțit)
4. Giovanna Elisabetta Antonia Romana Maria (1907–2000), căsătorită cu Boris al III-lea al Bulgariei și mama lui Simeon, rege și mai târziu prim-ministru al Bulgariei.
5. Maria Francesca Anna Romana (1914–2001), căsătorită cu Prințul Luigi de Bourbon-Parma.

Elena de Muntenegru
Regină a Italiei și a Albaniei; Împărăteasă a Etiopiei
Date personale
Născută	8 ianuarie 1873 Cetinje, Muntenegru
Decedată	28 noiembrie 1952 (79 de ani) Montpellier, Franța
Înmormântată	Sanctuary of Vicoforte[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tromboembolism pulmonar[*])
Părinți	Nikola I al Muntenegrului Milena Vukotić[*]
Frați și surori	Zorka, prințesă a Serbiei Prințesa Milica de Muntenegru Anastasia de Muntenegru Prințesa Ana de Muntenegru Prințesa Xenia de Muntenegru Prince Peter of Montenegro[*] Danilo, prințul moștenitor al Muntenegrului Prince Mirko of Montenegro[*]
Căsătorită cu	Victor Emanuel al III-lea al Italiei
Copii	Yolanda, Contesă de Bergolo Mafalda, Landgravine de Hesse Umberto II Giovanna, regină a Bulgariei Maria Francesca, Prințesă de Burbon-Parma
Cetățenie	Muntenegru
Religie	Biserica Catolică Biserica Ortodoxă Sârbă
Ocupație	infirmieră[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț
Familie nobiliară	Casa de Savoia Casa de Petrović-Njegoš
Domnie
Domnie	29 iulie 1900 – 9 mai 1946 Prințesa Yolanda     Prințesa Mafalda     Umberto al II-lea al Italiei     Prințesa Giovanna     Prințesa Maria Francesca de Savoia 17 iulie 1917

* 1874: Prințesa Elisabeta de Bavaria (germană Elisabeth Marie Auguste Prinzessin von Bayern) (8 ianuarie 1874 – 4 martie 1957) a fost membră a casei regale bavareze de Wittelsbach. A fost cunoscută drept Prințesă de Bavaria până în 1918.

Elisabeta s-a născut la Munchen, Bavaria, ca primul copil al Prințului Leopold al Bavariei și al soției acestuia, Arhiducesa Gisela a Austriei(fiica împăratului Franz Joseph I al Austriei și a împărătesei Elisabeta a Austriei). A avut o soră mai mică, Prințesa Auguste Maria de Bavaria, și doi frați mai mici, Prințul Georg de Bavaria și Prințul Konrad de Bavaria.

S-a căsătorit la 2 noiembrie 1893, la Genova, Italia, cu Otto Ludwig Philipp von Seefried auf Buttenheim (1870 -1951). Elisabeta și Otto au fugit și s-au căsătorit în secret pentru că știau că nu vor obține niciodată permisiunea de a se căsători. Nu numai că Otto avea un rang mult mai mic decât cel al Elisabetei dar el era și protestant. În scrisoarea prin care și-a anunțat socrii de căsătorie, Otto a declarat că atât el cât și Elisabeta au fost atât de determinați să nu fie despărțiți încât au avut de ales între o căsătorie secretă și sinucidere.^[1]

Tatăl Elisabetei, și mai ales bunicul ei, Prințul Regent Luitpold, s-au înfuriat când li s-a prezentat acest fapt împlinit. A fost nevoie de ani de zile pentru ca relația Elisabeti cu tatăl ei să se îmbunătățească; împăcarea lor s-a datorat în mare parte eforturilor mamei ei Gisela și a bunicului matern, împăratul Franz Joseph.

Franz Joseph a prezentat noul cuplu curții într-un palat în apropiere de Viena. L-a numit pe Otto locotenent al regimentului de infanterie de la Troppau/Moravia și i-a dăruit rangul de conte în 1904. La momentul fugii secrete, Franz Joseph i-a scris soției sale că deși nu a fost fericit de căsătorie, a simțit că Elisabeta a demonstrat curaj și tărie de caracter.^[1]

Mariajul s-a dovedit a fi unul fericit și cuplul a avut cinci copii; primul copil, Gisela, a murit în copilărie. În 1908 contele Seefried auf Buttenheim a moștenit palatul Siebar în Gresten, care a rămas reședința familiei până în prezent.^[2]

Elisabeta Maria a murit la vârsta de 83 de ani, în 1957, și a fost înmormântată la cimitirul din Gresten.

Prințesa Elisabeta Maria și contele Otto au avut cinci copii:

• Contesa Gisela von Seefried auf Buttenheim (n. ianuarie 1895, Troppau; d. 1895, Troppau)
• Contesa Elisabeth von Seefried auf Buttenheim (n. 10 iunie 1897; d. 4 august 1975)
• Contesa Auguste von Seefried auf Buttenheim (n. 20 iunie 1899; d. 21 ianuarie 1978); s-a căsătorit în 1919 cu Prințul Adalbert de Bavaria (1886-1970)
• Contesa Marie Valerie von Seefried auf Buttenheim (n. 20 august 1901; d. 23 martie 1972)
• Contele Franz-Joseph von Seefried auf Buttenheim (n. 29 iulie 1904, Rozsahegy; d. 15 mai 1969, Madrid); s-a căsătorit la 9 august 1941 cu Gabrielle von Schnitzler (n. 1918), fiica Dr. Georg von Schnitzler și Lilly von Mallinckrodt. Franz-Joseph și Gabrielle au patru copii.

Prințesa Elisabeta
Prințesa Elisabeta de Bavaria Contesă Otto de Seefried și Buttenheim
Prințesa Elisabeta de Bavaria, (1874 - 1957), cunoscută ca Prințedă de Bavaria până în 1918
Date personale
Nume la naștere	Elisabeth Marie Auguste
Născută	8 ianuarie 1874 München, Bavaria
Decedată	4 martie 1957 (83 de ani) Castelul Stiebar, Gresten, Austria
Părinți	Prințul Leopold al Bavariei Arhiducesa Gisela a Austriei
Frați și surori	Prințesa Auguste Maria de Bavaria Prințul Konrad de Bavaria Prințul Georg de Bavaria
Căsătorită cu	Contele Otto de Seefried și Buttenheim
Copii	Contesa Gisele Contesa Elisabeta Auguste, Prințesă Adalbert de Bavaria Contesa Valerie Contele Franz Joseph
Cetățenie	Germania
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Wittelsbach

·         1881: Henrik Shipstead, senator american din Minnesota (m. 1960)

·         1882: David Brown Milne, pictor, tipograf și scriitor canadian (m. 1953)

·         1883: Patrick J. Hurley, Ministru de Război american (m. 1963)
* 1884: Kornel Makuszyński (n. 8 ianuarie 1884, Strîi, Galiția, Imperiul Austriac— d. 31 iulie 1953, Zakopane, Polonia) a fost un prozator, poet, jurnalist, critic de teatru, publicist și membru al Academiei Polone de Literatură.

S-a născut pe 8 ianuarie 1884 în Stryj, fiind unicul fiu al lui Edward Makuszyński și al Juliei din Ogonowski. Tatăl său a fost colonel în armata austriacă și funcționar al cancelariei din Brzozowa, lângă Krosno. Kornel Makuszyński a rămas orfan de tată când avea 10 ani. Pentru doi ani, rămâne în Stryj, unde termină prima clasă de gimnaziu, câștigându-și existența din ședințe de meditații.

După această etapă a vieții sale, Kornel Makuszyński se mută în Przemyśl, unde locuiește la rudele sale și termină cea de-a doua clasă de gimnaziu. Între anii 1898 și 1903 învață la Școala Generală nr. IV „Jan Długosz”, din Lwów.^[5] La vârsta de 14 ani, începe să scrie poezii. Primul care i-a recenzat lucrările a fost Leopold Staff, într-o cofetărie de pe strada Skarbowski. Primele sale poezii au fost publicate în Lwów, în ziarul „Cuvântul Polonez”, pe când avea 16 ani. Începând cu anul 1904, devine membru al redacției acestui ziar și critic de teatru.

Studiază filologie polonă și romanică la Universitatea „Jan Kazimierz” din Lwów. De asemenea, călătorește prin Italia, în compania lui Staff, Kasprowicz și Orkan. Între anii 1908 și 1910 își continuă studiile de filologie romanică în Paris, la Sorbona.

În 1910, în Lwów, o întâlnește pe Emilia Bażeńska, studentă la Universitatea din Lwów, care îl invită la Burbiszki, proprietate a fratelui său, Michał Bażeński. La un an după logodnă, în 1910, Emilia și Kornel se căsătoresc în Varșovia.^[6]. Cu numeroasele sale rude, rămase în Stryj, Makuszyński nu păstrează contactul. ^[7]

Între anii 1913-1914, locuiește la Burbiszki. Îndrăgostit de arhitectura specifică orașului Zakopane, își aduce chiar și o căbănuță din Munții Tatra, pe care o așează în parcul conacului. Încă aflându-se la Burbiszki, începe Primul Război Mondial, în timpul căruia este arestat și trimis în lagărele din Rusia, împreună cu soția sa. În septembrie 1914, soții Makuszyński pleacă spre Kostroma.

Mormântul lui Kornel Makuszyński

Mulțumită stăruințelor cumnatului lui Kornel Makuszyński, Michał Bażeński, dar și a ajutorului din partea actorilor Stanisława Wysocka și Juliusz Osterwa, soții au fost eliberați în anul 1915, permițându-li-se să locuiască în Kiev, unde scriitorul devine director al Uniunii Scriitorilor și Jurnaliștilor Polonezi, conducând în același timp și Teatrul Polonez.

În anul 1918, soții Makuszyński se întorc în Polonia și locuiesc în Varșovia. Petreceau câteva luni pe an în Zakopane. Între anii 1922-1925, soții Makuszyński locuiesc în Burbiszki, pentru că Emilia avea în apropiere o fermă, care era administrată, iar mai târziu cumpărată, de către fratele său Michał.

Soția lui Makuszyński, Emilia, moare de tuberculoză în anul 1926. Este înmormântată în Cimitirul Powązki din Varșovia, lângă mormântul lui Władysław Stanisław Reymont, prietenul său.

Pe 30 august 1927, Makuszyński se recăsătorește cu cântăreața de operă Janina Gluzińska, fiică a profesorului universitar Antoni Gluziński. În anul 1929, devine cetățean de onoare al orașului Zakopane. Se implică în articolele de presă ale insurecționiștilor. Supraviețuiește ocupației germane din Varșovia.

A murit în 1953, pe 31 iulie și a fost înmormântat în cimitirul Peksowe Brzysko din Zakopane, oraș în A urmat studiile la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov (1901 - 1909), Institutele teologice din Arad, Sibiu și Caransebeș (1909 - 1912) și la Universitatea din București - Facultatea de Litere și Filosofie (1912-1914), învățător în Geomal (1914 - 1916). Meteș a fost apoi învățător și preot paroh în Boholt, Hunedoara (1916 - 1922), director al Arhivelor Statului din Cluj(1922 - 1947), organizând această instituție.

A fost deputat în primul Parlament al României întregite, mai târziu subsecretar de stat în Ministerul lnstrucțiuni și membru corespondent al Academiei Române (1919). În timpul regimului comunist, a fost deținut mai mulți ani în închisoarea de la Sighet. A publicat Iucrări despre istoria Bisericii românești din Ardeal și studii de istorie socială și locală.care se găsește și muzeul deschis în După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu. sa.

·         1885: John Curtin, al patrusprezecelea prim ministru al Australiei (m. 1945)

·         1885: A. J. Muste, activist al drepturilor civile și pacifist născut olandez (m. 1967)
* 1886: Ștefan Meteș (n. 27 decembrie 1886/8 ianuarie 1887, Geomal, Alba - d. 30 iunie 1977, Cluj-Napoca) a fost un preot și istoric român, membru corespondent al Academiei Române.

·         1888: Matthew Moore, actor irlandez (m. 1960)

·         1891: S-a născut Walther Bothe, fizician german. A studiat radiaţiile cosmice şi structura nucleară. Premiul Nobel pentru fizică, în 1954, împreună cu Max Born; (m.08.02.1957).

·         1891: Bronislava Nijinska, coregraf rus (m. 1972)
* 1893: Ion (Ioan) Negrescu (n. 8 ianuarie 1893 în Holboca - d. 1977, Budeasa) a fost un politician român, primar al Chișinăului între 1928–1931.

·         1897: Dennis Wheatley, autor britanic (m. 1977)
* 1897: Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu - d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). Fiul său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog.
După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost ambasador al României la Belgrad și a fost criticat pentru unele concesii pe care le-ar fi făcut noului regim. Anul 1952 îl surprinde în afara Facultății, devine simplu cercetător la Institutul de Lingvistică, lucrând la Dicționarul limbii române moderne și la Dicționarul limbii poetice a lui Mihai Eminescu.

După 1955 este reintegrat în mediul academic universitar și se dedică redactării unor studii, micro-monografii despre Cervantes, Shakespeare, Camoens, Voltaire, Goethe, F.M. Dostoievski, Stendhal, Odobescu. Toate aceste studii vor fi ulterior în volumul Studii de literatură universală și comparată. Studiile de stilistică sunt reunite în alte două antologii Probleme de stil și artă literară și Problemele metaforei și alte studii de stilistică. În anii 1961 și respectiv 1963 apar Jurnalul, un pseudo jurnal de fapt conținând texte cu caracter publicistic, și Idei trăite, volume în care Tudor Vianu își creionează personalitatea de umanist și filolog complet, de om al Renașterii.

În 1964 moare la București pe data de 21 mai, din cauza unui infarct miocardic, exact în ziua când intra la tipar volumul Arghezi, poet al omului.

* 1898: Alexandru Săvulescu (n. 8 ianuarie 1898 – d. 11 decembrie 1961) a fost un fotbalist român și apoi antrenor de fotbal, care a antrenat echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 și la Campionatul Mondial de Fotbal din 1938.

·         1902: Carl Rogers, psiholog american (m. 1883)

·         1902:  S-a născut la Braila arhitectul Octav Doicescu, participant la realizarea unor ansambluir arhitectonice celebre precum Opera Română din Bucureşti, Fântâna Mioriţa  şi Institutul Politehnic din Bucureşti. Octav Doicescu (d. 10 mai 1981, București), a fost un academician român, arhitect, profesor universitar, membru titular (1974) al Academiei Române. A fost cetățean de onoare al orașului New York, 1939, titlu acordat lui Doicescu de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882 – 1947) ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair 1939. A  conceput Parcul Herăstrău din Bucuresti, si a proiectat  primele case în cartierul Jianu, numit astăzi „Primăverii”.

·         1904: Karl Brandt, criminal de război nazist (m. 1948)

·         1908: William Hartnell, actor britanic (m. 1975)
* 1908: Albert Wass conte de Czege și Szentegyed (n. 8 ianuarie 1908, Răscruci, Austro-Ungaria, astăzi în județul Cluj, România – d. 17 februarie 1998, Astor, Florida, SUA) a fost un scriitor maghiar din Transilvania. A fost fiul lui Endre Wass (1886–1975) și al baronesei Ilona Bánffy de Losonc (1883–1960). A fost un nobil maghiar, deținând titlul de Conte de Czege și Szentegyed, fiind totodată inginer forestier, scriitor și poet.

În perioada ocupării Transilvaniei de Nord din timpul celui de Al Doilea Război Mondial, ca urmare a dictatului de la Viena, prin scrierile sale a fost premiat de înalte instituții academice din Ungaria, fiind numit totodată membru al Academiei Ungare, pentru cunoștințele sale forestiere.^[2]

A decedat în urma sinuciderii, la 17 februarie, 1998 în Astor, Florida.

·         1909: Willy Millowitsch, actor german (m. 1999)

·         1909: Evelyn Wood, educatoare americană (m. 1995)

·      1910 - S-a născut celebra balerină rusă Galina Sergheievna Ulanova; (d. 21 martie 1998).

Galina Ulanova în 1968 – foto: ro.wikipedia.org

Galina Sergheevna Ulanova (în rusă Галина Сергеевна Уланова; n. 8 ianuarie 1910 S.V. 26 decembrie 1909, Sankt Petersburg — d. 21 martie 1998, Moscova) a fost o balerină rusă, considerată una din cele mai bune balerine din secolul al XX-lea. Galina Ulanova este Artist al Poporului al URSS (1951) Erou al Muncii Socialiste (1974, 1980), laureată a Premiului Lenin (1957) și a patru Premii Stalin de gradul I (1941, 1946, 1947, 1950)..

·         1912: José Vicente Ferrer de Otero y Cintrón^[2] (n. 8 ianuarie 1912 – d. 26 ianuarie 1992), cunoscut ca José Ferrer, a fost un actor și regizor de film și de teatru puerto-rican. A câștigat în 1950 Premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din Cyrano de Bergerac, pe care l-a donat Universității din Puerto Rico.

·         1923: Larry Storch, actor american

·         1923: Joseph Weizenbaum, om de știință în calculatoare născut german

·         1924: Ron Moody, actor englez

·         1926: Evelyn Lear, soprană americană

·         1928:  S-a născut regizorul Manole Marcus (“Zodia Fecioarei”, “Mitică Popescu”, “Marea sfidare”); (m.1994).

·         1931: Bill Graham, promotor german de muzică (m. 1991)
* 1932: Katharina Zerbes-Mărgineanu (n. 8 ianuarie 1932, București) este o cântăreață de operă și scriitoare de limba germană originară din România.

A copilărit în Râșnov. Până la naționalizare, părinții ei au avut un hotel la Predeal.

Școala generală a urmat-o la Râșnov, liceul la Brașov, a urmat apoi doi ani de seminar la Sighișoara, apoi institutul pedagogic din Timișoara. În 1951/52 a predat la Cristian, județul Brașov, apoi, până în 1956 la Râșnov.

Se reorientează profesional, devenind desenatoare tehnică în construcția de mașini la Brașov. În paralel, urmează Conservatorul, la secția canto.

În 1961 se angajează la teatrul de operă de la Brașov.

În 1969, mamă a doi copii și văduvă (soțul ei fiind o victimă a regimului ceaușist), Katharina Zerbes-Mărgineanu emigrează în Republica Federală Germania, unde cântă la operele din Germania și Austria (Ulm, Karlsruhe, Osnabrück, Würzburg, Graz). Cu toate că aceasta era singura ei sursă de venituri, a recunoscut mai târziu că, la cei 38 de ani ai săi, era cam târziu să înceapă o adevărată carieră artistică.

Adeptă a mișcării împotriva bombelor atomice, în 1984 pleacă în Noua Zeelandă, împreună cu prietenul său. Petrece aici opt ani, și învață limba engleză (una din cele 7 limbi pe care le cunoaște).

S-a întors în Germania, la Bad Wörishofen. După pensionare s-a decis să locuiască la Râșnov.

După ieșirea la pensie a început o nouă etapă în viața sa, cea de scriitoare.

În afară de romanul autobiografic a scris și povestiri, versuri, teatru.

În 1989 a scos și un CD cu cântece populare săsești, în dialectul săsesc, sub numele Käthe Zerbes, cu titlul Rosenauer: sointch saksesch och sälwstgemaucht Leyder.

Katharina Zerbes-Mărgineanu
Scriitoarea Katharina Zerbes-Mărgineanu
Date personale
Născută	8 ianuarie 1932 (87 de ani) București, România
Naționalitate	România, origine săsească
Cetățenie	Germania
Ocupație	cântăreață de operă, scriitoare de limba germană
Pseudonim	Käthe Zerbes
Studii	Institutul Pedagogic din Timișoara
Activitatea literară
Specie literară	roman autobiografic, povestiri, poezie, teatru
Opere semnificative	„Vom Morgenwind verweht”

·         1933: Charles Osgood, jurnalist și comentator american

·         1934: Jacques Anquetil, ciclist francez (m. 1987)

·         1934: Roy Kinnear, actor englez (m. 1988)

·         1934: Alexandra Ripley, scriitor american (m. 2004)

·         1935: S-a născut Elvis Presley, supranumit “regele rock-ului”; (m.16.08.1977). Elvis Aaron Presley (n. 8 ianuarie 1935, Tupelo, Mississippi – d. 16 august 1977, Memphis, Tennessee) a fost un cântăreț și actor american, cunoscut frecvent ca Regele Rock ‘n’ Roll-ului sau simplu, The King, cu toate ca a obținut și trei premii Grammy pentru muzică Gospel.Timp de 22 de ani, Regele Rock-and-Roll-ului s-a pus în slujba muzicii și a celor din jurul său. 31 de filme și 2 documentare, 64 de albume de studio sau live, 149 de single-uri și nenumărate concerte; acestea sunt doar câteva din cifrele ce pot caracteriza o carieră fantastică, din care puține realizări lipsesc. Poate doar un turneu în Europa, Asia sau Australia dar până la urmă și acestea au fost realizate: în 1997, cu ajutorul tehnologiei s-a pus în scena un concert extraordinar numit Elvis in Concert ’97 în Memphis la Mid-South Colloseum. Elvis a fost acompaniat de peste 30 dintre foștii săi colegi de turnee împreuna cu Orchestra Simfonica din Memphis. Ulterior, în 1999 a avut loc un turneu și în Europa.

În final, dar nu și în ultimul rând, se poate vorbi despre ceea ce este mai puțin cunoscut vis-a-vis de omul Elvis. Este știut faptul că acesta avea obiceiul de a dărui Cadillac-uri, bani și bijuterii, de multe ori sub impulsul momentului. Ceea ce este mai puțin știut este faptul că pe lângă concertele de caritate pe care le dădea periodic, mai avea obiceiul de a-i întreține pe cei din jurul lui: prieteni, familie, chiar și oameni străini, plătindu-le facturile și datoriile, spitalizările, cumpărându-le case sau întreținându-le familiile. Mulți ani de zile acesta a dăruit mai mult de o mie de dolari pe an fiecăruia dintre chitariștii ce locuiau în Memphis, iar activitatea caritabilă a acestuia continuă și în zilele noastre prin intermediul Elvis Presley Charitable Foundation.

·         1937: S-a născut in  Tiger Bay, Cardiff, Tara Galilor, intr-o familie mixta anglo-nigerina, Shirley Bassey, una dintre cele mai populare cantarete din Marea Britanie în ultima jumătate a secolului 20. Este cunoscuta in intreaga lume  pentru interpretarea  unor cantece  din filmele cu  James Bond ( Goldfinger (1964), Diamonds Are Forever (1971) şi Moonraker (1979).

·         1938: Bob Eubanks, gazdă americană de show concurs
* 1939: William Andrews Clark, Sr. (n. 8 ianuarie 1839 – 2 martie 1925) a fost un politician, senator al Senatului Statelor Unite ale Americii, bancher și antreprenor american acționând în minerit, finanțe și căi ferate. A fost tatăl lui William Andrews Clark, Jr..
* 1939: Manuel de Solà-Morales i Rubió (n. Vitoria-Gasteiz, 8 ianuarie 1939, d. Barcelona, 27 februarie 2012) a fost un arhitect spaniol de origine catalană cu o impresionantă carieră internațională, interesat în special de domeniul planificării urbane.
* 1940: Nicolae Dunca (n. 8 ianuarie 1940) este un fost senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Sălaj pe listele partidului FSN. Nicolae Dunca a demisionat din Senat pe data de 4 mai 1992. În cadrul activității sale parlamentare, Nicolae Dunca a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Canada, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

·         1941: Graham Chapman, comedian britanic (m. 1989)

·         1942: Yvette Mimieux, actriță americană

·         1942: S-a născut matematicianul şi fizicianul britanic Stephen William Hawking, profesor la Universitatea Cambridge, unde este titularul catedrei de matematică („Universul într-o coajă de nucă”). Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deținută cândva de Isaac Newton.

·         1944 - S-a născut Dan Ştefănică, compozitor, instrumentist, orchestrator şi dirijor.

* 1944: Alexander Van der Bellen (n. 18 ianuarie 1944,^[1] Viena, Germania Nazistă^[1]) este un politician și economist austriac, din 2017 președinte al Austriei. Între 1997 și 2008 a fost președinte al grupului parlamentar și purtător de cuvânt federal al Partidului Verzilor din Austria.^[4]

Van der Bellen sprijină politici economice ecologiste, social-liberale și pro-europene.

·         1944: Terry Brooks, scriitor american

·         1946: Robert Alan (Robby) Krieger (n. 8 ianuarie 1946) este un chitarist și compozitor american de muzică rock and roll. A fost chitaristul trupei The Doors, și a scris unele dintre cele mai cunoscute melodii ale trupei cum ar fi "Light My Fire", "Love Me Two Times", "Touch Me" și "Love Her Madly"

·         1947: David Bowie (nume real David Robert Jones; n. 8 ianuarie1947,^{[2][3][1][4][5][6][7][8][9][10]} Brixton, Regatul Unit^{[11][3][12][13][1]} – d. 10 ianuarie 2016,^{[3][14][1][5][7][8][9][10]} Manhattan, SUA), a fost un cântăreț, compozitor, producător și inginer de sunet englez, câștigător a două premii Grammy^[20][21].

Activ pe parcursul a cinci decenii de rock 'n' roll, frecvent reinventându-și muzica, Bowie este considerat de majoritatea comentatorilor muzicali ^[22]drept un influent inovator, în special datorită lucrărilor sale din anii '70. Bowie s-a inspirat dintr-o vastă paletă de subiecte din artă, filozofie și literatură.

Bowie a fost, de asemenea, un actor de film și teatru, regizor și artist vizual de videoclipuri muzicale.

A murit pe data de 10 ianuarie 2016, la doar două zile după ce împlinise 69 de ani, în urma unei lupte de 18 luni cu cancerul.

·         1951: Kenny Anthony, Prim Ministru al Saint Lucia
*  1952: Ion Fercu (n. 8 ianuarie 1952, satul Valea lui Ion, comuna Blăgești, județul Bacău) este un profesor, scriitor, jurnalist și publicist român.
A absolvit școala primară în Păscăreni – Valea lui Ion, școala gimnazială la Blăgești și Liceul Pedagogic de învățători din Bacău. A optat pentru Facultatea de Filosofie, Universitatea ,,Al. I. Cuza” Iași, pe care a absolvit-o în 1977. Părinții, Dumitru și Elisabeta, au fost agricultori/muncitori. Tatăl, opozant al colectivizării, a fost arestat de Securitate și încarcerat. Este căsătorit, are doi fii, doi nepoți. Nu este înregimentat politic.

·         1954: Lucian Vasiliu (n. 8 ianuarie 1954, comuna Puiești, raionul Bârlad, regiunea Iași, actualmente județul Vaslui) este un scriitor român contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Activitate: 

• 1973. Debut în revista Convorbiri literare nr. 16 (40), 30 august, publicat de poetul Ioanid Romanescu
• 1974-1980. Bibliotecar la Biblioteca Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi“ din Iași
• În perioada octombrie 1974–februarie 1976 „execută” stagiul militar, în ținutul Ineu-Arad
• 1980, 1 decembrie. Este angajat, prin transfer de la Biblioteca Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi”, la secția literatură a Complexului muzeal „Moldova”. Inițial, va fi muzeograf la Casa cu turn din dealul/ colina Copou, la... Expoziția permanentă „Mihail Sadoveanu”, apoi la casa junimistului „Vasile Pogor”... Un timp va asigura îndrumare muzeală și la Bojdeuca lui Ion Creangă, din „mahalaua celestă Țicău” (Mihai Ursachi), cel mai vechi muzeu memorial literar din România, fondat în anul 1918!
• 1983. Se căsătorește cu Iolanda-Carmen Dospinescu, studentă la Litere
• În 1984 se naște fiica Maria-Luiza; în anul 1999, fiul Cezar-Ștefan
• Anchetat de serviciile Securității, mustrat inclusiv pentru prietenia cu ambasadorul Elveției în România. Amenințat cu pierdea serviciului de muzeograf. Atenționat în mod repetat și în anii următori. Mesaje de „influențare pozitivă”. Încercare eșuată de racolare... Documente recente, publicate și în presă (a se vedea, de pildă, Ioana Diaconescu - „Un alt dosar Artă-cultură, în „Convorbiri literare”, nr.3(267), martie 2018), certifică... insurgența autorului, precum și existența unui „dispărut” DOSAR DE URMĂRIRE INFORMATIVĂ (ars, distrus, cum susțin unele voci... imprevizibile/ incerte/ imunde!?).
• 1990. Este ales, prin vot secret, în competiție cu 7 colege/ colegi, director al COMPLEXULUI MUZEISTIC IAȘI, care gestiona circa 22 de unități muzeale, cu patrimoniu cultural imens, inclusiv în județ, de la Civilizația/ muzeul Cucuteni la Muzeul Unirii de pe strada Alexandru Lăpușneanu, de la Castelul de la Ruginoasa al lui Alexandru Ioan Cuza la casa memorială... „Ilie Pintilie”, neantizată după Căderea Zidului Berlinului. Toate aceste edificii patrimoniale se aflau cu sediul coordonator în magnificul Palat Regal, al Culturii, din Iași...
• Inițiază reapariția revistei „Dacia literară" (la 150 de ani de la interzicerea ei, de către autoritățile rusești, antiunioniste).
• Din toamnă, va coordona Muzeul Literaturii Române din Iași, cu sediul la Casele „Vasile Pogor ” - tatăl, comis al Moldovei, fiul - junimist, primar, traducător. Instituție nouă, finalizată prin autonomizarea secției de literatură (care cuprindea, în anul 1990, 10 muzee și case memoriale), cu acordul și sub auspiciile Ministerului Culturii (ministru, Andrei Pleșu).
• Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1990), primit împreună cu alți tineri scriitori, în entuziasmul începutului de an. Dosarele rămăseseră blocate din anii 1994-5, ca necorespunzătoare ideologic.
• Începând cu anul 2004 este și membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (Chișinău, România de Est), în perioada președinției criticului și istoricului literar, acad. Mihai Cimpoi
• Inițiază fondarea Societății Culturale „Junimea 90“
• 1990-1992. Este membru al Alianței Civice, filiala Iași (cu Mihai Ursachi, președinte, cu Liviu Antonesei etc.)
• 1992. Bursă de management cultural în Belgia, recomandat de Andrei Pleșu, ministrul culturii
• 1992. Cofondator al editurii „Canova”, împreună cu criticul literar Val Condurache și cu dramaturgul Aurel Andrei
• Inițiază Festivalul național de poezie CONACHI, de la Tecuci, împreună cu Mariana Enache (director, Casa de Cultură a Municipiului), cu primarul Gheorghe Lazăr, cu poetul Dionisie Duma, cu jurnalistul Viorel Burlacu, cu profesorul, eseistul Ionel Necula...
• 1993. Inițiază primul Târg/ forum/ al cărților la Iași, în Parcul Copou, la Muzeul „Mihai Eminescu”, fiind inspirat, stimulat de Salonul cărților de la Bruxelles (păstrând... proporțiile). Prima ediție s-a numit SALONUL IEȘEAN/ LATIN AL CĂRȚII, onorată, susținută de poeții Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, de primarul Constantin Simirad, de Georges Diener - directorul Centrului Cultural Francez, de Ioan Holban, de Florin Cântic... Următoarele ediții vor deveni târgurile LIBREX, transferate, amiabil, în anii 2000, de la Muzeul Literaturii Române Iași (director, Lucian Vasiliu) către firma/ instituția de specialitate SEDCOM LIBRIS S.A. (manager, Radu PETRU)
• 1994. Devine membru al P.E.N. Romanian Center (recomandat de Ana Blandiana)
• Este anchetat, urmare solicitării senatorului de Constanța, Gheorghe Dumitrașcu, ca răspuns la o anonimă pornită din Iașii muzeali... Este cercetat, consistent, „tenace”, la nivel administrativ-muzeal-patrimonial, de o comisie a Ministerului Culturii, pentru... „genocid al culturii române”! În final, este absolvit de toate insinuările, intoxicările, insultele unor comilitoni culturali retroactivi, anonimi, resovietiza(n)ți... De atunci începe și o campanie subtilă de discreditare, pe fond de acuzații, fără probe, că ar fi fost informator!
• 1995. Ales în Comitetul de conducere al Asociației Scriitorilor din Iași, în mai multe rânduri, precum și în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor. Va fi în echipă cu spirite civice relevante, precum Laurențiu Ulici, George Bălăiță, Gabriel Dimisianu, Eugen Negrici, Eugen Uricaru, Nicolae Prelipceanu...
• 1996. Inițiază suplimentele revistei „Dacia literară”. Prima apariție este antologia tinerilor autori, „Junimea, azi”, juni scriitori exprimați în spațiul cenaclurilor literare și al concursurilor de creație din atelierele muzeale...
• 2002 - 2004. Președinte al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor.
• 2004. Ordinul național „Meritul Cultural", al Președinției Române, în grad de ofițer, categoria A, literatură
• 2007. Coordonează, cu prioritate managerială, în acești 17 ani (1990 - 2007), ample lucrări de restaurare la casele de patrimoniu cultural de pe malul Siretului (casa „Vasile Alecsandri”), de pe malul Prutului (muzeul familiilor Negruzzi), anexa casei primarului scriitor Nicolae Gane... Lucrări consistente de restituire precum subteranele - monumente istorice de la sediul Junimii maioresciene, amenajarea casei de oaspeți (fostul hambar al familiei Adela Kogălniceanu; finalizarea Galeriilor Pod Pogor-fiul; reformularea anexei administrative; strămutarea creștină, cu toate avizele legale, a cimitirului din parcul de la muzeul „Vasile Pogor”, tatăl și fiul...). Consolidări, reparații curente, cu un buget de avarie deseori, la toate cele 12 muzee și case memoriale literare, situate în urbea și județul Iași.
• Renunță la ipostaza de director al instituțiilor muzeale, pe care le-a slujit, în vremuri tulburi (fără legislație, fără fonduri coerente, cu auspicii/ tutele administrative mereu în schimbare), pe fondul acceptării României în structurile Uniunii Europene, precum și a finalizărilor lucrărilor ample de restaurare de la casele Vasile Pogor, tatăl și fiul
• Se dedică cercetării de arhivă. Redactor-șef al revistei „Dacia literară", publicație de restituiri, reconstituiri, serie nouă pe care o pornise, în anul 1990, sub auspiciile Uniunii Scriitorilor, împreună cu Val Condurache (1950-2007) și Daniel Dimitriu (1945-2017), reputați critici literari, indicibili prieteni.
• 2014. Director / manager, prin concurs, al Editurii „Junimea"
• 2015. Fondează și coordonează revista „Scriptor", proiect susținut de Primăria și Consiliul Local Iași, pe fond de CENTENAR național, unionist, 1917/19 - 2017/19, precum și în prag de... SEMICENTENAR al editurii JUNIMEA (1968/69-2018/19). JUNIMEA va tipări primele cărți începând cu anul 1970.

* 1959: Ovidiu Coriolan Pecican (n. 8 ianuarie 1959, Arad) este un scriitor, istoric și publicist român. Este absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1985). Doctorat în istorie (1998). În prezent, este profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, precum și cercetător la Institutul de Antropologie Culturală din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 2008 a fost numit ambasador național al Anului European al Dialogului Intercultural. Coautor (împreună cu Sorin Mitu, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău) al manualelor de istorie pentru clasa a XI-a și a XII-a, apărute la Editura Sigma în 1999, aprobate de Ministerul Educației Naționale, dintre care primul interzis ulterior în școlile din România. Este, de asemenea, realizator de emisiuni TV ("Clujul trăit", "Agartha Club", "Sarea-n bucate"). Debut absolut în „Flacăra roșie” din Arad (1978). Debut editorial în 1985 în antologiile Gustul livezii, O planetă numită anticipația și Romanul românesc în interviuri. Prezent în culegeri de povestiri SF.

Este unul dintre membrii grupului Provincia, care îi include pe intelectualii ardeleni români și maghiari care militează pentru regionalizarea României

·         1959: Paul Hester, toboșar australian (m. 2005)

·         1966: Andrew Wood, muzician american (m. 1990)

·         1967: Michelle Forbes, actriță americană
* 1967: Robert Sylvester Kelly (n. 8 ianuarie 1967),^[1] cunoscut sub numele de scenă R. Kelly, este un cântăreț și compozitor american, rapper ocazional și producător.
* 1969: Marius-Gheorghe Surgent (n. 8 ianuarie 1969) este un deputat român, ales în 2016.
* 1971: Pascal Zuberbühler (n. 8 ianuarie 1971) este un fost fotbalist elvețian care activa pe poziția de portar.

·         1972: Giuseppe Favalli (n. 8 ianuarie, 1972 în Orzinuovi, Brescia) este un jucător de fotbal italian retras din activitate.
* 1972: Paul Clement (n. 8 ianuarie 1972) este un antrenor englez de fotbal. În prezent el activează la clubul spaniol din La Liga, Real Madrid, ca antrenor secund al lui Zinédine Zidane. Clement a mai lucrat cu Ancelotti în trecut, la Real Madrid ,Chelsea și Paris Saint-Germain. El a mai antrenat Fulham, Blackburn Rovers și selecționata de fotbal a Irlandei under-21.Acum s-a reunit iar cu Carlo Ancelotti la Bayern Munchen, cel mai bun club din Germania si unul dintre cele mai de succes din lume.

·         1973: Mark Knight, creator de jocuri video englez, designer de sunet și cântăreț la vioară electrică
* 1974: Cristian Petru Bodea (n. 8 ianuarie 1974) este un senator român, ales în 2012.
* 1975: Sergiu Coropceanu (n. 8 ianuarie 1975, Ustia) este un politician moldovean, în prezent secretar general al Partidului Social Democrat din Republica Moldova^[2].
* 1975: Eduard Mușuc (n. 25 septembrie 1975, Bălți) este un om politic moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Comuniștilor între anii 2009–2014.

·         1977: Amber Benson, actriță americană

·         1979: Adrian Mutu (n. 8 ianuarie 1979, Călinești, județul Argeș, România) este un fost fotbalist român, supranumit Briliantul,^[2] care a jucat pe postul de atacant sau extremă stânga.^[3] Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României, cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Gheorghe Hagi.

* 1979: Stipe Pletikosa (n. 8 ianuarie 1979, Split, Iugoslavia) este un fotbalistcroat care evoluează pe postul de portar.
* 1980: Lee Jung-soo (născut 8 ianurie 1980) este un jucător de fotbal sud-coreean, care joacă pentru clubul japonez Kashima Antlers în J-League.
* 1981: Genevieve Cortese (Genevieve Nicole Padalecki; n. 8 ianuarie 1981, San Francisco, SUA) este o actriță americană. Este cunoscută datorită rolului Kris Furillo din Wildfire și rolului Ruby din Supernatural. La 27 februarie 2010 s-a căsătorit cu partenerul său din serialul Supernatural, actorul american Jared Padalecki. La 10 octombrie 2011 perechea a anunțat că sunt în așteptarea primului lor copil. Genevieve a născut un băiat la 19 martie 2012 în Seattle, pe care l-au numit Thomas Colton Padalecki.
* 1982: Mircea Teodor Oltean (n. 8 ianuarie 1982) este un jucător de fotbal româncare în sezonul 2007-2008 a evoluat la clubul U Cluj. În prezent evoluează la FCM Târgu Mureș.
* 1982: Cláudio Mejolaro (n. 8 ianuarie 1982, Porto Alegre, Brazilia) este un jucător de fobal brazilian, legitimat la Vitoria Setubal. În sezonul 2008-2009 a evoluat în Liga I, la Rapid București, fiind împrumutat de către clubul F.C. Porto.
* 1984: Kim Jong-un (coreeană: 김정은), n. 8 ianuarie 1984^[2][3] în Coreea de Nord) este liderul suprem al Coreei de Nord.

Este al treilea copil al lui Kim Jong-il și al soției sale Ko Young-hee^[4]. A fost numit de către instituțiile politice din Coreea de Nord drept noul conducător al revoluției.^[5] Din septembrie 2010 este general cu patru stele.^[6]

Conform unor surse ar fi urmat, sub numele de Chol-pak sau Pak-chol, o școală privată cu limba de predare engleză din Elveția, la Gümligenlângă Berna între 1993 și 1998.^[7][8][9] Foștii colegi l-au descris ca fiind un elev timid, sârguincios, cu note foarte bune, care se înțelegea bine cu ceilalți elevi, iubitor de baschet.^[10] Un student mai în vârstă, despre care se crede că ar fi fost bodyguardul lui, avea grijă de el.^[11]

Ulterior se pare că a urmat școala publică „Liebefeld Steinhölzli” din Köniz, de lângă Berna, fiind înregistrat sub numele de Pak-un sau Un-pak între 1998 și 2000 ca fiu al unui angajat al ambasadei Coreei de Nord.^[12][13] Ambasadorul Coreei de Nord în Elveția, Ri Tcheul, avea relații strânse cu el și îi era mentor.^[14] Conform unor surse a locuit în Elveția deja din 1991 sau 1992.^[15]

Laboratorul de Antropologie Anatomică al Universității din Lyon, Franța, a comparat o poză a lui Pak-un, făcută la Liebefeld Steinhölzli în 1999, cu una a lui Kim Jong-un făcută în 2012, ajungând la concluzia că cei doi sunt cu o probabilitate de 95% una și aceeași persoană.^[16][17]

Conform unor surse, elevul de la școala internațională din Gümligen nu ar fi fost Kim Jong-un, ci fratele său mai mare Kim Jong-chol.^[18]

Are două diplome universitare: una de la Universitatea Kim Ir-seng (specialitate: fizică), probabil între 2002 și 2007,^[19] și una de la Academia Militară Kim Ir-seng

La data de 25 iulie 2012 mass-media nord-coreană de stat a anunțat pentru prima dată că Kim Jong-un este căsătorit cu Ri Sol-ju (리설주).^[25][26] Ri îl însoțise pe Kim Jong-un la evenimente publice înainte de această dată.^[26] Cei doi s-au căsătorit în 2009, iar Ri a născut în 2010.^[25]

Kim Jong-un are o soră mai mică, Kim Yo-jong, care are 28 de ani. Uneori îl însoțește la evenimente publice.

* 1985: Ademar Aparecido Xavier Júnior (n. 8 ianuarie 1985, Arapongas, Paraná), cunoscut ca Ademar Xavier, Xavier Ademar sau simplu Ademar, este un fotbalist brazilian care în prezent evoluează la clubul FC Tiraspol în Divizia Națională, pe postul de mijlocaș.

·         1985: Rachael Lampa, cântăreț american
* 1986: Crina Semciuc, actriță română

·         1986: Jaclyn Linetsky, actriță canadiană (m. 2003)
* 1986: Maria Ozawa (în japoneză 小澤 マリア; n. 8 ianuarie 1986, Hokkaidō) este o fostă actriță porno japoneză (AV-idol), acum actriță și fotomodel.
* 1986: Peng Shuai (n. 8 ianuarie 1986,^[1] Xiangtan[*], China) este o jucătoare profesionistă de tenis din China.
* 1986: David Josué Jiménez Silva (n. 8 ianuarie 1986, Arguineguin, Gran Canaria, Las Palmas, Spania) este un fotbalist spaniol care joacă pe post de mijlocaș ofensiv la echipa engleză Manchester City.

Jucător versatil, Silva poate juca pe oricare latură a liniei de mijloc, sau ca playmaker. El este adesea comparat cu Pablo Aimar, jucător pe care l-a înlocuit la Valencia.

* 1988: Adrián López Álvarez (n. 8 ianuarie 1988), cunoscut simplu ca Adrián, este un fotbalist spaniol care evoluează la clubul spaniol Villarreal împrumutat de la Porto pe postul de atacant.
* 1988: Daniel Chávez Castillo (n. 8 ianuarie 1988, Callao) este un fotbalist peruan, care evoluează în prezent în Liga I la clubul FC Oțelul Galați
* 1989: Costin Gheorghe (n. 8 ianuarie 1989 în București) este un fotbalist român care în prezent joacă la Academica Clinceni pe postul de mijlocaș. A mai jucat la Sportul Studențesc. Sora sa, Elena Gheorghe, este o cântăreață cunoscută în România care și-a reprezentat țara la Concursul Muzical Eurovision 2009.^[1]

Pe 5 septembrie 2009 Costin Gheorghe a marcat un gol de la distanță în Liga a II-a în meciul împoriva echipei FC Snagov.^[2] A mai marcat un alt gol de la distanță, în meciul de Cupa României cu Dinamo II București, câștigat de Sportul cu 5-0.^[3] A mai jucat la Gaz Metan Mediaș

* Jakob Jantscher (n. 8 ianuarie 1989, Graz, Austria) este un fotbalist austriac, care în prezent joacă la FC Luzern în Superliga Elvețiană pe postul de fundaș stânga.

* 1991: Stefan Savić (n. 8 ianuarie 1991) este un fotbalist muntenegrean care evoluează la Atlético Madrid în La Liga, pe postul de fundaș central.

* 1992: Raluca Elena Dăscălete (n. 8 ianuarie 1992, în Râmnicu Vâlcea) este o handbalistă română care joacă pentru clubul CSM Unirea Slobozia pe postul de inter stânga. În 2009, Dăscălete a debutat și în selecționata de junioare a României
* 1992: Jorge Resurrección Merodio (n. 8 ianuarie 1992), cunoscut ca Koke, este un fotbalist spaniol care evoluează în La Liga la clubul Atlético Madrid și la echipa națională de fotbal a Spaniei pe postul de mijlocaș.
* 1997: Jack Thomas Andraka (n. 8 ianuarie 1997) este un inventator și om de știință american, ale cărui cercetări au ca obiectiv lupta împotriva cancerului.

La numai 16 ani susține că a descoperit o modalitate de detectare a cancerului pancreatic, ovarian sau la plămâni, aflate într-o formă incipientă, când sunt greu de detectat cu metode clasice. Majoritatea oamenilor de știință nu au crezut în valoarea descoperirii sale, printre puținii care l-au susținut fiind doctorul Anirban Maitra, profesor de oncologie la Universitatea Johns Hopkins.

Descoperirea sa a primit marele premiu la Intel International Science and Engineering Fair și a fost recompensată cu 75.000 de dolari sub forma unei burse de studii.

* 2000: Noah Lindsey Cyrus (n. 8 ianuarie 2000, Nashville, Tennessee) este o actriță americană, fiica lui Billy Ray Cyrus și Leticiei Cyrus. A primit primul său rol la vârsta de 3 ani, interpretând-o pe Gracie Hebert timp de șase episoade în showul de televiziune Doc. A mai avut de asemenea apariții în două dintre episoadele canalului Disney, The Emperor's New School.

Ea a apărut ca dansator de fond în filmul din 2009, Hannah Montana: The Movie. A mai jucat roluri mici în șase episoade din Seriile originale ale canalului Disney, Hannah Montana. Cyrus a mai jucat în câteva reclame televizate și a apărut în videoclipul pentru piesa Face of God, a tatălui său Billy Ray Cyrus. Când era întrebată în interviuri, spunea că este inspirată de cariera de cântăreță și de actriță a surorii sale mai mari, Miley Cyrus.

Noah Cyrus este cel mai tânăr copil al cântărețului de muzică country Billy Ray Cyrus și al soției sale, Leticia Cyrus. Aceasta mai are cinci frați mai în vârstă, Christopher Cody, Braison Chance, Trace, Miley și Brandi Cyrus.

* 2011: Prințesa Josephine Sophia Ivalo Mathilda a Danemarcei^[1], Contesă de Monpezat (n. 8 ianuarie 2011), este membru al familiei regale daneze. Este al patrulea copil al Prințului Moștenitor Frederik al Danemarcei și a soției lui, Mary, Prințesă a Danemarcei. Este al șaptelea nepot al reginei Margareta a II-a a Danemarcei. Are un frate geamăn, Prințul Vincent al Danemarcei.

Prințesa este a cincea în linia de succesiune la tronul din Danemarca, după tatăl său, fratele mai mare Prințul Christian, sora mai mare Prințesa Isabella și fratele geamăn Prințul Vincent.
Prințesa s-a născut la Rigshospitalet din Copenhaga la ora locală 10:56, la 26 de minute după fratele său geamăn. La naștere a cântărit 2,55 kg și a măsurat 46 de cm.

Josephine și fratele ei au fost botezați la 14 aprilie 2011 la capela bisericii Holmen. Prințesa a primit numele de Josephine Sophia Ivalo Mathilda. Nașii ei au fost: Prințesa Marie a Danemarcei, Prințul Carlo, Duce de Castro, mătușa maternă Patricia Bailey, contele Bendt Wedell, Birgitte Handwerk și prietena mamei sale, Josephine Rechner.^[5]

A fost numită:

• Josephine, un popular nume danez^[6] (adesea scris Josefine), nume pe care îl împarte cu nașa ei Josephine Rechner și cu strămoașa ei, Josephine de Leuchtenberg.
• Sophia, din greacă însemnând "înțelepciune";^[7] de obicei scris Sofie în daneză^[8]
• Ivalo, un nume groenlandez însemnând "tendon, filet, mușchi".^[9]
• Mathilda, un vechi nume însemnând "puternic în luptă"

Jump to navigationJump to search

Prințesa Josephine
Prințesa Josephine a Danemarcei
Date personale
Nume la naștere	Josephine Sophia Ivalo Mathilda
Născută	8 ianuarie 2011 (8 ani) Rigshospitalet, Copenhaga, Danemarca
Părinți	Frederik al Danemarcei[1] Mary Donaldson[1]
Frați și surori	Prințesa Isabella a Danemarcei Prințul Christian al Danemarcei Prințul Vincent al Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Church of Denmark[*]
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Monpezat

* 2011: Prințul Vincent Frederik Minik Alexander al Danemarcei^[1], Conte de Monpezat (n. 8 ianuarie 2011), este un membru al familiei regale daneze. Este al treilea copil al al Prințului Moștenitor Frederik al Danemarcei și al soției lui, Mary, Prințesă a Danemarcei. Este al șaselea nepot al reginei Margareta a II-a a Danemarcei. Are o soră geamănă, Prințesa Josephine a Danemarcei.

Prințul este al patrulea în ordinea succesiunii la tronul din Danemarca, după tatăl său, fratele mai mare (Prințul Christian) și sora mai mare (Prințesa Isabella).

Vincent și sora lui au fost botezați la 14 aprilie 2011. Prințul a primit numele de Vincent Frederik Minik Alexander. Nașii săi au fost unchiul patern, John Stuart Donaldson, Felipe, Prinț de Asturia, Gustav, Prinț Ereditar de Sayn-Wittgenstein-Berleburg, contele Michael Ahlefeldt-Laurvig-Bille, baroneasa Helle Reedtz-Thott și Caroline Heering.^[6]

A fost numit:

• Vincent, un nume francez frecvent întâlnit, în cinstea originilor franceze ale bunicului său; înseamnă „învingător”^[7]
• Frederik, după tatăl său și urmând tradiția prinților danezi de a purta fie numele de Frederik, fie cel de Christian printre prenumele lor
• Minik, un nume groenlandez frecvent întâlnit la ambele sexe; înseamnă „ulei vâscos folosit la etanșarea bărcilor de piele”^[8]
• Alexander, un nume frecvent întâlnit în Danemarca, de origine latină, derivat din grecescul Alexandros, care înseamnă „apărător al oamenilor”.^[7] De asemenea este un nume frecvent în familiile regale.

Prințul Vincent
Prințul Vincent al Danemarcei
Date personale
Nume la naștere	Vincent Frederik Minik Alexander
Născut	8 ianuarie 2011 (8 ani) Rigshospitalet, Copenhaga, Danemarca
Părinți	Frederik al Danemarcei[1] Mary Donaldson[1]
Frați și surori	Prințul Christian al Danemarcei Prințesa Isabella a Danemarcei Prințesa Josephine a Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Church of Denmark[*]
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Monpezat