4. /8 FEBRUARIE 2023 - TEATRU/FILM

 EMANOIL PETRUȚ

Biografie

Emanoil Petruț (n. 8 februarie 1932, Mărășești; d. 8 august 1983) a fost un actor român de teatru și film.

A fost căsătorit cu Catinca Ralea, personalitate culturală remarcabilă, fata academicianului Mihai Ralea. Copilăria și studiile generale în orașul natal, studii liceale la Focșani, unde interpretează “roluri de compoziție” pe scena teatrului “Pastia”. După un asemenea spectacol, susținut la matineu, George Vraca l-a sfătuit să se facă actor. În 1948 este trimis, pe cheltuiala orașului Mărășești, la Facultatea de Teatru din Iași, după primul an transferându-se la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie din București, pe care îl absolvă în 1953. Debutează în film în 1951 (În sat la noi , r. Jean Georgescu) și în teatru în 1952 (cu trei roluri în Nepoții gornistului, pentru care primește Premiul de Stat). Între 1953 și 1957 joacă pe scena Teatrului “ Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național, unde se și angajează. În cei 18 ani de activitate scenică pe scena TNB, interpretează peste 100 de roluri, cele mai multe principale: Arbore din Apus de soare de B. Șt. Delavrancea, Nehludov din Învierea de Lev Tolstoi, Torvald din Nora de Ibsen, Răzvan din Răzvan și Vidra de B. P.Hașdeu etc. În film, realizează cu precădere partituri istorice, pe care le interpretează cu distincție și intuiția exactă a psihologiei personajului. În 1964 primește Premiul Festivalulului Cinematografic de la Mamaia pentru filmul Tudor (r. Lucian Bratu)^[1] iar în 1971, premiul ACIN pentru filmul Frații (r.Gică Gheorghe, Mircea Moldovan).

Cu un timbru inconfundabil de un mare dramatism a ajuns să fie vocea lui Decebal sau a lui Mihai Viteazul în filme istorice de mare succes semnate de Sergiu Nicolaescu.

Filmografie

·         Brigada lui Ionuț (1954)

·         Alarmă în munți (1955)

·         Secretul cifrului (1959)

·         Porto-Franco (1961)

·         Tudor (1962)

·         Merii sălbatici (1964)

·         Amintiri din copilărie (1965)

·         Sărutul (1965)

·         Runda 6 (1965)

·         Amprenta (1967)

·         Dacii (1967) - dublaj de voce

·         Răzbunarea haiducilor (1968)

·         Răpirea fecioarelor (1968)

·         Tinerețe fără bătrânețe (1968)

·         Lupta pentru Roma I (1968) - coproducție RFG/România/Italia

·         Lupta pentru Roma II (1969) - coproducție RFG/România/Italia

·         Mihai Viteazul (1971) - dublaj de voce

·         Frații (1970)

·         Decolarea (1971)

·         Parașutiștii (1972)

·         Cu mîinile curate (1972)

·         Ciprian Porumbescu (1973)

·         Aventurile lui Babușcă (1973)

·         Cantemir (1973)

·         Frații Jderi (1974)

·         Agentul Straniu (1974)

·         De bună voie și nesilit de nimeni (1974)

·         Trei scrisori secrete (1974)

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)

·         Patima (1975)

·         Evadarea (1975)

·         Alarmă în deltă (1975)

·         Alexandra și infernul (1975)

·         Oaspeți de seară (1976)

·         Războiul independenței (1977)

·         Aurel Vlaicu (1977)

·         Severino (1978)

·         Pentru patrie (1978)

·         Revanșa (1978)

·         Vlad Țepeș (1979)

·         Clipa (1979)

·         Ultima frontieră a morții (1979)

·         Lumina palidă a durerii (1980)

·         Burebista (1980)

·         Iancu Jianu, zapciul (1980)

·         Iancu Jianu, haiducul (1981)

·         Liniștea din adîncuri (1982)

·         Întunericul alb (1982)

·         Femeia din Ursa Mare (1982)

·         Cucerirea Angliei (1982)

·         Întoarcerea Vlașinilor (1983)

·         Racheta albă (1984) - serial TV

Printre partenerii de filme îi găsim pe Geo Barton, Simona Bondoc, George Vraca, Alexandru Giugaru, Ștefan Ciubotărașu, Toma Caragiu, Olga Tudorache, George Calboreanu, Ștefan Mihăilescu-Brăila , Liviu Ciulei , Monica Ghiuță, Cornel Coman, Mircea Albulescu, Silviu Stănculescu, Ion Marinescu, Ileana Popovici, Marga Barbu, Amza Pellea, Florin Piersic, Vlad Rădescu, Sebastian Papaiani, George Constantin etc.

Emanoil Petruț

8 februarie 1932 - S-a născut Emanoil Petruț, actor.

CRISTINA STAMATE

Cristina Stamate
Date personale
Născută	8 februarie 1946  București, România
Decedată	27 noiembrie 2017 (71 de ani)[1]  București, România
Cauza decesului	accident vascular cerebral
Căsătorită cu	Dan Ivănescu[*]
Cetățenie	România
Ocupație	actriță actriță de film
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Cristina Stamate (n. 8 februarie 1946, București, România – d. 27 noiembrie 2017,^[1] București, România) a fost actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Filmografie
• 3Teatru
• 4Note
• 5Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Este fiica actorului Cristian Stamate și a Cătălinei (n. Rusu), S-a căsătorit la vârsta de 20 de ani în 1966 cu actorul Dan Ivănescu, fiind căsătorită cu acesta timp de 11 ani, până la decesul lui în 4 martie 1977. Și după căsătorindu-se în 1979 cu Zanfir Pop, fiind căsătorită cu acesta 20 ani, până la decesul lui în 30 decembrie 1999 și după cu Ticu Dumitrescu până în 2014.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Grăbește-te încet (1982)
• Secretul lui Bachus (1984)

TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Teatrul de Revistă Constantin Tănase

• Arca lui Nae și Vasile
• Bufonii regelui
• Dai un ban, dar face
• Idolul femeilor
• Nimic despre papagali
• Poftă bună lui Tănase
• Revista revistelor
• Te aștept diseară pe Lipscani
• Ura... și la gară
• Vara nu-i ca iarna

Teatrul Național de Televiziune

• Evantaiul

Teatrul Național Radiofonic

• Scene din viața lumii mari
• Stăpânul tăcerii

CRISTINA STAMATE - Cuplet extraordinar (In memoriam)

Cuplete muzicale cu Nicu Constantin si Cristina Stamate

RADU VÂLCAN

Radu Vâlcan
Date personale
Născut	8 februarie 1977 (44 de ani) București
Căsătorit cu	Adela Popescu 2015 - prezent
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Activitate
Alma mater	Academia de Studii Economice din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Radu Vâlcan (n. 8 februarie 1977, București) este un actor și prezentator de televiziune român. A terminat Facultatea de marketing la Academia de Studii Economice din București. În adolescență își dorea să înființeze o trupă rock. În viață a fost călăuzit de bunica lui, care este cea mai importantă persoană din viață sa, fiind cea care l-a crescut.

CUPRINS

• 1Viață personală
• 2Carieră
• 3Activitate în film și televiziune
• 4Note

VIAȚĂ PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În 2010, Adela Popescu și Radu s-au întâlnit pe platourile de filmare unde se filma telenovela Iubire și Onoare. După cinci ani de când se cunoscuseră, Adela și Radu au hotărât să să se căsătorească. În 2015 s-au căsătorit,^[1] iar în 2016 li s-a născut primul copil.^[2] În prezent, au împreună 3 copii.

CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Din august 2009, Radu Vâlcan și-a început cariera în televiziune la Acasă TV, ca prezentator al emisiunii „Povestiri adevărate” și a învățat foarte multe de la întreaga echipă, oferindu--se posibilitatea să evolueze personal și profesional.

Înainte de a lucra la Acasă TV, a prezentat știrile sportive la Prima TV și emisiunea „Impact”. Din cauza televiziunii nu a mai avut timp de modelling, pe care l-a lăsat deoparte pentru o perioadă de timp, și nu s-a mai dus la prezentări de modă, făcând doar câteva spoturi pentru reclame.

În televiziune a ajuns datorită unei provocări pe care a acceptat-o, ceea ce i s-a părut interesant, iar mai târziu a început să îi placă. Ulterior, a renunțat la postul de prezentator de la Acasă TV, pentru a se dedica actoriei, jucând în telenovela „Iubire și Onoare”. Atunci a și intrat în atenția publicului, iar în același an a participat la emisiunea „Dansez pentru tine” de la Pro TV, unde a câștigat un premiu de popularitate în urma voturilor primite din partea publicului. Tot în 2009, Radu Vâlcan a fost desemnat „Cea mai sexy vedetă tv” în cadrul premiilor TV Mania. 

ACTIVITATE ÎN FILM ȘI TELEVIZIUNE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Anul	Titlul	Rolul	Notițe
2009	Povestiri Adevarate	Prezentator
2011	Pariu cu Viața	Tudor
2011	Iubire și Onoare	Amir bin Hussein el-Jisr	rotagonist 2 sezoane
2013	O nouă viață	Tudor
2015 2016	„Temptation Island-Insula iubirii	Prezentator
2016	#Selfie 69	Bărbat București 1

• 2017- My Little Pony Filmul- Regele Storm (dialog română) ^[3]

Amenajare interioară Smart Luxury - Acasă la Adela Popescu și Radu Vâlcan, Delta Studio Design

DRAGOȘ TUREA

• 
• 
• 

Dragoș Turea s-a născut la 8 februarie 1980 în Chișinău, RSSM. Își face studiile la Facultatea de Comunicare Audiovizuală a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, România. În 2006 obține licența în Arta Cinematografică, Regie Film și TV la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, Moldova.

Dragoș Turea își începe cariera ca regizor și producător de televiziune, fiind realizatorul mai multor emisiuni de divertisment locale. În 2007 lansează documentarul Vasile Mămăligă (scurtmetraj), film premiat de Uniunea Cineaștilor din Moldova. În 2009 Dragoș Turea devine fondatorul studioului „Parmis Film Studio” și începe producția următorului său proiect de autor, documentarul de lungmetraj Grădina Sovietică, iar după 10 ani de investigații îl lansează în premiera mondială la Sarajevo Film Festival 2019.

Dragoș Turea: „Documentarul „Grădina sovietică” ar putea sta la baza unui film de ficțiune”

IORGU CARAGIALE

Sari la navigareSari la căutare

Iorgu Caragiale
Date personale
Născut	1826 Constantinopol, Imperiul Otoman(Turcia)
Decedat	1894 București, Regatul Vechi al României (România)
Cetățenie	România
Ocupație	actor, dramaturg
Modifică date / text

Iorgu Caragiale (n. 1826, Constantinopol – d. 1894, București) a fost un actor și dramaturg român. Iorgu Caragiale este fiul lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Gheorghe Caragea în suita sa. Ca și ceilalți doi frați ai lui - Luca Șt. Caragiale și Costache Caragiale - s-a născut la Constantinopol în Imperiul Otoman.

Papura Voda (1994) - Iorgu Caragiali

JEAN PETROVICI

Jean Petrovici (n. 19 iunie 1924, Roman - d. 8 februarie 2005, București) a fost un regizor de filme documentare român.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Pui de șoim (1953)
• Chemare (1957)
• O vizită prietenească (1958)
• Cartierul nostru (1959)
• Un om obișnuit (1960)
• Carnet de practică (1961)
• Oameni bogați (1962)
• Pretutindeni muncesc oameni (1963)
• Școala de la Meri (1964)
• Pasiuni (1965)
• Zilele Sighișoarei (1965)
• Scoica (1966)
• Ziua recoltei (1966)
• Tradiții (1967)
• Digul (1968)
• Muguri (1969)
• Atenție, fragil! (1969)
• Chimia în slujba agriculturii (1969)
• Cravata roșie (1969)
• Acoperișul (1970)
• Scurtcircuit (1970)
• Visele copilăriei (1971)
• A XXVII–a aniversare (1971)
• Vizita președintelui Consiliului de Stat al României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Finlanda (1971)
• Vizita președintelui Consiliului de Stat al României, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în Maroc (1971)
• Băile Felix (1972)
• Adunarea populară din 1 Mai (1972)
• Creșterea vacilor în I.A.S. (1972)
• Porumbeii și fanfara (1973)
• Vizita de lucru a tovarășului Nicolae Ceausescu în județele Vaslui și Iași (1973)
• Vizita oficiala a tovarășului Nicolae Ceaușescu în unele țări ale Americii Latine. Republica Cuba (1973)
• Vizita oficiala a tovarășului Nicolae Ceaușescu în unele țări ale Americii Latine. Oaspeți de onoare ai Republicii Costa Rica (1973)
• 23 august 1973 (1973)
• Universul lor (1974)
• După 16 ani (1974)
• Orizont XXX Bacău (1975)
• Efectele biologice ale curentului electric (1975)
• Avanpremieră (1976)
• Chimia româneasca la TIBCO ’75 (1976)
• Mihai Eminescu (1976)
• Nivea – semicentenar (1976)
• Partener comercial de prestigiu, chimia (1976)
• Platformele de foraj marin (8 filme) (1976-1982)
• Docul uscat (1977)
• O industrie a frumuseții (1977)
• Fabricat în România – „Gloria” – Platforma de foraj marin (1978)
• La închiderea ediției (1978)
• Nivea 50 – La închiderea ediției (1978)
• Petronauții (1978)
• Premieră în largul Mării Negre (1978)
• Treptele pietrei (1978)
• Colaborare și cooperare reciproc avantajoase (1979)
• Drumul pietrei (1979)
• Imprudențe mici, consecințe mari (1979)
• Industria chimică româneasca – prezent și perspectivă (1979)
• Industrialexport la salonul chimiei (1979)
• ICECHIM XXX (Album festiv) (1980)
• O nouă premieră industrială (1980)
• Prim plan – Cercetarea științifică în dezvoltarea industriei chimice (1980)
• Trei starturi (1980)
• Vasilache și Mărioara (1981)
• Geneza (1982)
• Constantin Lucaci (1985)
• Virtuozitate (1987)
• Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari (1988)
• Flăcările din adâncuri (1989)
• Un vis prometeic (1989)

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Un exemplu de urmat (Leipzig, 1960)
• Pretutindeni muncesc oameni (Mamaia, 1964)
• Pasiuni (Mamaia, 1966)
• Tradiții (Tarbes, 1973)
• La echinocțiul de toamnă (ACIN 1984)
• Constantin Lucaci (Padova, 1986)
• Virtuozitate (ACIN 1987)
• Flacăra din adâncuri (ACIN 1989)

 MIOARA BUESCU

Mioara Buescu

Țară

 România

Număr

Mioara

Numărul familiei

Buescu

Naștere

București, România (1926)

Moarte

București, România (2006)

designer de teatru roman. Între 1951 și 1986, Mioara Buescu a proiectat peste șaptezeci de spectacole produse de Teatrul de Păpuși Țăndarică (azi, Teatrul de animație Țăndărică ). Printre acestea se numără: Elefănțelul curios (1963) de Nina Cassian, regia Ștefan Lenkisch , în care obiectele care compun decorul joacă un contrapunct ironic la personajul principal; Cele trei neveste ale lui Don Cristobal de Valentin Silvestru după Federico García Lorca , regia Margareta Niculescu , pentru care Buescu a creat un decor transformabil; Cabarettissimo(1969), regizat de Margareta Niculescu și Ștefan Lenkisch, în care Buescu a experimentat noi forme de păpuși și manipularea păpușilor ; Don Quijote (1979), regia Ștefan Lenkisch, cu marionete expresioniste; iar pentru producții inovatoare aleIrinei Niculescu, Frumoasele Pasiuni Electrice (Pasiuni electrice, 1980), Petrouchka (Petrușka) și Renard (1982), Buescu a proiectat marionete cu tije foarte mici.

A creat proiecte de teatru pentru regizoarea Irina Niculescu în Belgia, Canada, Polonia, Norvegia și Elveția, unde talentul ei a fost foarte apreciat. De asemenea, a conceput spectacole produse în Egipt, Germania și Danemarca.

Munca Mioarei Buescu ca scenograf a fost spectaculoasa si bogat inventiva. În opera ei era umor și era evocată o distanță ironică care era invariabil foarte tandră. În modelele ei de păpuși, ea a creat portrete de neuitat care exprimau o umanitate profundă.