marți, 4 aprilie 2023

  7. /5 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT


HERBERT VON KARAJAN

Herbert von Karajan
20210331225648!Herbert von Karajan 1963 retusche.jpg
Date personale
Nume la naștereHeribert Ritter von Karajan Modificați la Wikidata
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
SalzburgAustro-Ungaria Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
AnifSalzburgAustria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSalzburg Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardicModificați la Wikidata
PărințiErnst von Karajan[*]
Martha von Karajan[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriWolfgang von Karajan[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuElmy Holgerloef[*] (din )
Anita von Karajan[*] (din )
Eliette von Karajan[*] (din ) Modificați la Wikidata
CopiiIsabel Karajan[*]
Arabel Karajan[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria[6] Modificați la Wikidata
Ocupațiedirijor
director muzical[*]
regizor de teatru
regizor de film Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[7] Modificați la Wikidata
StudiiUniversität Mozarteum Salzburg[*], Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Case de discuriDeutsche Grammophon[*]  Modificați la Wikidata
Premiicetățean de onoare al orașului Berlin[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Royal Philharmonic Society Gold Medal[*]
Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de mare ofițer[*]
Medalia pentru Științe și Arte[*]
Ernst von Siemens Musikpreis[*][2]
Hans von Bülow Medaille[*]  Modificați la Wikidata
Discografie
Listă completăHerbert von Karajan discography[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Signature of Herbert von Karajan.svg
Prezență online
site web oficial
pagină Facebook
Internet Movie Database

Herbert von Karajan, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria Ritter fiind rangul nobiliar de cavaler (n. ,[1][3][4][5] SalzburgAustro-Ungaria – d. ,[1][3][4][5] AnifSalzburgAustria) a fost un dirijor austriac.

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ernst şi Marta, părinţii lui Herbert von Karajan
Salzburg - Casa în care s-a născut dirijorul Herbert von Karajan

Herbert von Karajan s-a născut la Salzburg, în Imperiul Austro-Ungar la 5 aprilie 1908, într-o familie înstărită, ca fiu al lui Ernst și al Martei von Karajan.[8] Familia von Karajan provenea dintr-o familie aromână (Gheorghe Ion Caraion), după unele surse,[9] sau greacă (Gheorghios Ianis Karaianis), după altele[10], din orașul KozaniRumelia, atunci provincie otomană (actualmente în Macedonia de vest, care aparține Greciei[11]. În 1767 el și fratele său s-au mutat la Viena sau, poate, la Chemnitz, în Saxonia, unde au fost printre fondatorii industriei textile a Saxoniei. Ambii frați au fost înnobilați la 1 iunie 1792 de Frederic August, pe atunci principe elector al Saxonei, cu dreptul adăugării prepoziției „von” numele de familie: „von Karajan”. Unul din ascendenții lui Herbert von Karajan a fost germanistul vienez Theodor von Karajan.

Herbert von Karajan dirijază la Madrid Abgebildete Personen, 1 august 1940
Herbert von Karajan la pupitrul Operei de Stat din Berlin, 1941

Prin desființarea oficială a aristocrației în 1919 în Austria, familia von Karajan și-a pierdut de asemenea dreptul de a folosi particula nobiliară „von”. Dirijorul a pretins autorităților austriece să i se acorde dreptul de a refolosi particula „von”, altminteri va refuza să mai susțină concerte în Austria. Autoritățile i-au acceptat derogarea de la lege, ca „nume artistic”.[12][13][14]

Mama, Martha Kosmač, era de origine slovenă, din satul Mojstrana, ducatul Carniola (Krain), Austro-Ungaria, actualmente Slovenia.[15]

Karajan a început studiul pianului la 4 ani, a studiat la Conservatorul „Mozarteum” din Salzburg (1916-1926) și a continuat studiile la Academia de Muzică din Viena până în 1929. În anul 1928 a debutat ca dirijor șef al orchestrei din UlmGermania, unde a activat până în 1934. În 1929 a dirijat opera Salomea la Festspielhaus din Salzburg. În 1935 a fost numit la prestigioasa orchestră din Aachen, devenind cel mai tânăr dirijor al Germaniei.

În 1933 von Karajan a aderat ca membru al Partidului Nazist[16], ceea ce i-a facilitat cariera spectaculoasă. S-a susținut că dirijorul a făcut acest pas din arivism și nu din convingere politică, având în vedere că în 1942 s-a căsătorit, în pofida legilor rasiste în vigoare, cu Anita Gütermann, de origine evreiască. Cert este că el a completat formularul de adeziune la Partidul Nazist la 8 aprilie 1933 la Salzburg, cu cinci ani înainte de Anschluss. A primit carnetul de membru cu nr. 3 430 914, iar concertele și le începea mereu cu imnul partidului nazist, „Horst-Wessel-Lied”.

Herbert von Karajan la pupitrul orchestrei Odeonul din Atena, în Teatrul Antic Herodian, 1 iunie 1939.

În 1937 a fost numit dirijor la opera de stat din Viena, iar în 1938 a dirijat „Fidelio” la opera de stat din Berlin, unde a rămas timp de 35 de ani. La 20 aprilie 1939, entuziasmat de interpretarea tânărului dirijor, Hitler i-a acordat titlul creat ad-hoc „dirijor național” (în germană „Staatskapellmeister“).[17]

A revenit ca director artistic al operei de stat din Viena (1957 - 1964) și al Festivalului de la Salzburg (1956 - 1960). Din 1948 a colaborat și cu teatrul La Scala din Milano. Renumele internațional și l-a dobândit cu înregistrările făcute cu Filarmonica din Berlin [18]

Împreună cu regizorul francez Henri-Georges Clouzot, Karajan a produs filme ale concertelor și operelor dirijate. A vizitat Statele Unite împreună cu Orchestra Philharmonia din Londra, iar în toamna lui 1955 a dirijat Orchestra Philharmonia în 24 de concerte.

Ca dirijor la orchestrele filarmonice din SalzburgVienaBerlinLondra, Karajan a devenit o valoare incontestabilă a patrimoniului cultural-artistic universal. A fost director al orchestrei filarmonice din Viena, director și dirijor al orchestrei filarmonice din Berlin. A înregistrat sute de discuri, colaborând și cu mulți din marii soliști ai lumii: Anne-Sophie Mutter (favorita sa), Evgheni KissinLazar BermanElisabeth SchwarzkopfLuciano PavarottiVladimir HorowitzSviatoslav RichterNigel Kennedy ș.a. Alți mari muzicieni, ca Isaac Stern și Ițhac Perlman, i-au refuzat colaborarea din cauza trecutului său nazist.

Piaţa Herbert von KarajanSalzburg

ONORURI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Grande ufficiale OMRI BAR.svg

Marele Ordin de Merit al Republicii Italiene (în italiană Grande ufficiale Ordine al Merito della Repubblica Italiana), 17 mai 1960.[19].









KURT DONALD COBAIN


Sari la navigareSari la căutare

Kurt Cobain
Nirvana around 1992.jpg
Kurt Cobain și Krist Novoselic live la MTV Video Music Awards 1992
Date personale
Nume la naștereKurt Donald Cobain
Născut
Decedat
 (27 de ani)
Cauza decesuluisinucidere ( shot to the head[*][1]Modificați la Wikidata
Părinți
Căsătorit cuCourtney Love (1992–1994, decesul său)
CopiiFrances Bean Cobain[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
OcupațieMuziciancantautor, artist
Activitate
Alte numeKurdt Kobain
StudiiAberdeen High School[*]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalGrungealternative rock
Tipul de vocetenor  Modificați la Wikidata
Instrument(e)Vocalchitară
Ani de activitate19821994
Case de discuriSub PopDGC/Geffen
Colaborare cuNirvanaFecal Matter
Semnătură
Firma de Kurt Cobain.svg
Prezență online
Identificator titlu IMDb

Kurt Donald Cobain (n. 20 februarie 1967 - d. 5 aprilie 1994) a fost un cântărețchitarist și compozitor în formația de muzică rock Nirvana, originară din Seattle. Cobain s-a născut în AberdeenWashington și a avut parte de o copilărie dificilă, la care a făcut referire în unele cântece și interviuri. Cunoscut pentru versurile sale abrazive și tulburătoare, precum și pentru registrul vocii, Cobain este considerat unul din cei mai influenți cântăreți rock din toate timpurile.

Cobain a format în 1986 trupa „Nirvana”, împreună cu Krist Novoselic. În primii doi ani trupa a devenit cunoscută printre amatorii de grunge din Seattle. În 1991 lansarea videoclipului pentru piesa „Smells Like Teen Spirit” de pe albumul „Nevermind” a marcat schimbarea preferințelor în rândul fanilor muzicii rock „mainstream”, care în anii '80 preferaseră stiluri precum glam metal, arena rock, sau dance-pop, către grunge și rockul alternativ în general. Mass-media a transformat acel cântec în „anthem-of-a-generation[3] („imn al unei generații”) și pe Cobain în „purtătorul de cuvânt” al Generației X, contrar voinței sale. Printre cântecele compuse de Cobain se numără „Come as You Are”, „Lithium”, „In Bloom”, „Heart-Shaped Box”, „All Apologies”, și „About a Girl”.

În ultimii ani de viață Cobain s-a luptat cu dependența de droguri și a făcut cu greu față presiunii mass-media, el declarând la un moment dat: „Faimos era ultimul lucru la care voiam să ajung”. Pe 8 aprilie 1994 Cobain a fost găsit mort în casa lui din Seattle. Moartea lui a fost declarată sinucidere, dar acest subiect este încă unul controversat.

BIOGRAFIE

Începuturi

Cobain s-a născut pe 20 februarie 1967 în Grays Harbor Community Hospital din Aberdeen, Washington, ca fiul lui Donald și Wendy Cobain și și-a petrecut primele șase luni de viață în Hoquiam, Washington, până când familia sa s-a mutat în Aberdeen[4]. Și-a dovedit interesul pentru muzică încă din primii ani de viață. Conform mătușii sale Mari, „He was singing from the time he was two. He would sing Beatles songs like 'Hey Jude.' He had a lot of charisma from a very young age” („Începuse să cânte de când avea doi ani. Îi plăcea să cânte melodii de la Beatles precum «Hey Jude». Avea o carismă deosebită de la o vârstă foarte fragedă.”)[5].

Viața lui Kurt Cobain s-a schimbat într-un mod dramatic atunci când, în 1975, pe când avea șapte ani, părinții săi au divorțat, un eveniment citat mai apoi ca unul de impact profund asupra vieții sale. Mama lui a observat o schimbare majoră în personalitatea sa, Kurt devenind mai retras[6]. Într-un interviu din 1993, Cobain a declarat : „Îmi amintesc că, dintr-un motiv sau altul, mă simțeam rușinat. Mi-era rușine de părinții mei. Nu mai puteam să dau ochii cu unii dintre prietenii mei de la școală, deoarece îmi doream cu disperare clasica, știi tu, familia tipică. Mamă, tată. Îmi doream acea securitate, așa că mi-am detestat părinții timp de câțiva ani din cauza asta.”[7] În primul an de după divorț, Kurt Cobain a trăit cu mama sa, iar după aceea s-a mutat în Montesano, Washington pentru a trăi cu tatăl său. După doar câțiva ani, însă, spiritul său juvenil de rebeliune l-a adus în situația de a fi aruncat de la un membru al familiei sau prieten, la altul.[8]

Adolescența lui Cobain a fost dificilă. La școală era puțin interesat de orele de sport. La insistențele tatălui său s-a înscris în echipa de wrestling a liceului. Deși se descurca la el, ura acel sport. Mai târziu, tatăl său l-a înscris înt-o ligă locală de baseball, unde Cobain juca intenționat prost, pentru a fi eliminat[9]. În schimb, lui Cobain îi plăceau cursurile de artă. Obișnuia să deseneze în timpul orelor, inclusiv fetuși și anatomie umană. Cobain era prieten cu un coleg homosexual, și pentru asta era uneori agresat de elevi homofobi. Acea prietenie i-a făcut pe unii să creadă că și Cobain era homosexual. Într-un jurnal personal, el a scris fraza „I am not gay, although I wish I were, just to piss off homophobes” („Nu sunt gay, deși mi-aș dori să fiu, doar ca să-i enervez pe homofobi”.)[10]. Într-un interviu din februarie 1993 a declarat că obișnuia să scrie cu vopsea „God is Gay” pe camioanele de prin Aberdeen. Cobain de asemenea a pretins că în 1985 a fost arestat deoarece a scris pe o bancă „HOMO SEX RULES”[11]. Cu toate acestea, arhivele poliției arată că a fost arestat pentru că a scris fraza „Ain't got no how watchamacallit”, cu fiecare „t” scris de patru ori mai mare decât restul literelor[12]. Ca și adolescent cu viață de familie haotică, crescând într-un orășel din Washington, Cobain și-a găsit eliberarea în scena punk din Pacificul de Nord-Vest, ducându-se la concerte punk-rock din Seattle. Cobain s-a împrietenit pentru toată viața cu membrii trupei „The Melvins”, și ei tot din Montesano, a căror muzică va influența stilul trupei Nirvana.

În mijlocul clasei a zecea Cobain a ajuns să trăiască din nou cu mama sa în Aberdeen. La două săptămâni înainte de terminarea cursurilor, Cobain a abandonat liceul deoarece și-a dat seama că nu are îndeajuns de multe credite pentru a absolvi. Mama sa i-a dat un ultimatum : să-și găsească o slujbă sau să plece. După aproximativ o săptămână, Cobain și-a găsit hainele și alte posesiuni împachetate în cutii[13]. Obligat să plece, Cobain a stat deseori acasă la prieteni, și uneori se strecura în pivnița mamei sale[14]. A început să-și găsească servicii temporare și a strâns destui bani pentru a închiria, alături de un prieten, un apartament în iunie 1985; dar după câteva luni Cobain n-a mai putut plăti chiria[15]. Avea să afirme că s-a văzut obligat să trăiască sub podul de pe râul Wishkah, o experiență care a stat la baza cântecului „Something in the Way”, de pe albumul „Nevermind[14]. Cu toate acestea, în 2001 Krist Novoselic a declarat „He hung out there, but you couldn't live on those muddy banks, with the tides coming up and down. That was his own revisionism.” („El dădea pe acolo, dar nu puteai trăi pe acele maluri noroioase, cu toate mareele. Acela a fost revizionismul său”.)[16].

În 1986 Cobain s-a mutat în prima casă în care a trăit singur și și-a plătit chiria muncind într-o stațiune de pe coastă, la vreo 20 de mile de Aberdeen[17]. În același timp călătorea frecvent în Olympia, Washington pentru a urmări spectacolele rock[18]. În timpul uneia dintre călătorii și-a început relația cu Tracy Marander. După despărțirea din 1990, și-a început relația cu baterista Tobi Vail de la Bikini Kill.

NIRVANA

Kurt Cobain în 1991

Când a împlinit paisprezece ani, unchiul lui Kurt i-a oferit posibilitatea de a alege între o chitară și o bicicletă; Kurt a ales chitara. A început să exerseze câteva coveruri, inclusiv Back in Black de la AC/DC sau My Best Friend's Girl de la The Cars, și în curând a început să lucreze la propriile compoziții.[8]

În liceu Cobain nu a găsit multă lume care să-i împărtășească pasiunea. Până la urmă l-a întâlnit pe Krist Novoselic, și el un împătimit al muzicii punk, care stătea aproape de podul Young Street. Mama lui Novoselic era propietarul unui salon de coafat, și cei doi exersau câteodată în camera de la etaj. Câțiva ani mai târziu, Cobain a încercat să-l convingă pe Novoselic să formeze o trupă împreună, împrumutându-i un demo al fostei trupe a lui Cobain, Fecal Matter. După luni de încercări, Novoselic a acceptat până la urmă propunerea lui Cobain, punând bazele viitoarei trupe Nirvana.[19]

De-a lungul primilor ani în care au cântat împreună, Novoselic și Cobain au schimbat des bateristul. Până la urmă, cei doi l-au ales pe Chad Channing, cu care Nirvana a înregistrat albumul Bleach, lansat de Sub Pop Records în 1989. Cobain, cu toate acestea, a ajuns să fie nesatisfăcut de stilul lui Channing, așa că trupa a găsit un înlocuitor, în persoana lui Dave Grohl. Împreună cu Grohl, formația a avut parte de cel mai mare succes al ei, albumul lansat în 1991, în premieră de o casă de discuri importantă, Nevermind.

Cobain s-a străduit să concilieze succesul enorm al trupei Nirvana cu originile de underground ale muzicii sale. S-a simțit de asemenea persecutat de mass-media, comparându-se cu Frances Farmer, și fiind indignat de cei care se considerau fani ai trupei, dar nu înțelegeau cu adevărat mesajul cântecelor (de altfel cântecul In Bloom de pe albumul Nevermind face referire la asta). Un incident care l-a tulburat pe Cobain a fost știrea că doi bărbați au violat o femeie, în timp ce cântau Polly de la Nirvana, un cântec despre drama violurilor. Cobain a condamnat episodul cu ocazia lansării în Statele Unite a albumului Incesticide : „Anul trecut, o fată a fost violată de două risipe de spermă și ouă, în timp ce fredonau versurile cântecului nostru «Polly». Îmi vine greu să continui știind că avem astfel de plancton în rândul ascultătorilor noștri. Îmi pare rău să fiu atât de nepoliticamente corect, dar așa simt eu”.

Mariaj

Courtney Love l-a văzut pentru prima oară pe Cobain cântând în 1989, la un spectacol din PortlandOregon; cei doi au discutat puțin după spectacol și Love s-a îndrăgostit de el.[20] Conform jurnalistului Everett True, perechea a făcut cunoștință în mod formal la un concert al trupei L7/Butthole Surfers din Los Angeles, în mai 1991.[21] În săptămânile care au urmat, după ce a aflat de la Grohl că ea și Cobain se îndrăgostiseră reciproc, Love a început să-l urmărească pe Cobain. După câteva săptămâni de incertitudine a relației, în toamna lui 1991, cei doi au rămas împreună, ajutați și de consumul de droguri.[22]

Pe 24 februarie 1992 Cobain s-a însurat în Hawaii cu Courtney Love, însărcinată cu copilul său. Pe 18 august s-a născut fiica lor, Frances Bean Cobain, a cărui al doilea nume i-a fost dat după Frances McKee din trupa The Vaselines.

Courtney Love nu a fost placută de fanii Nirvana deoarece aceștia considerau că se folosește de soțul ei pentru popularitate (se vehiculează că albumul Hole – Live Through This a fost compus chiar de Cobain). Acesta a fost totodată un motiv pentru critici de a-l compara pe Cobain mai departe cu idolul său John Lennon, relația celor doi fiind foarte des comparată cu relația lui Lennon cu Yoko Ono.

Crima

Pe 8 aprilie 1994 Kurt Cobain a fost găsit împușcat în cap în casa din Lake Washington de către un electrician.

Circumstanțele dubioase ale morții lui Kurt Cobain au pornit o întreagă dispută în jurul morții sale, ce continuă și în ziua de azi: de-o parte sunt cei care au căzut de acord cu verdictul poliției – cel de sinucidere, iar de altă parte sunt cei care consideră că moartea sa a fost cauzată de o crimă.

Cobain scria des în jurnal, lăsând 22 de caiete după moarte. În noiembrie 2002 o selecție din acestea a fost publicată.

După opt ani de la moartea sa, ultima înregistrare în studio a trupei Nirvana a fost scoasă pe piață – piesa You know you’re right, care a ajuns pe locul 1 în toată lumea, aducând o nouă generație de fani trupei.



AGNETHA ASE FALTSKOG (blonda de la ABBA)

  • 1950Agnetha Åse Fältskog (pronunție suedezăPronunție audio /aŋˈneː.ˈta ˈfɛlt.ˈskuːɡ/; n. ,[1][2] JönköpingSuedia[3]) este o cântăreață suedeză. Ea a atins prima dată succesul în Suedia după lansarea primului ei album, Agnetha Fältskog, în 1968, și a avut recunoaștere internațională ca membru al grupului pop ABBA care a vândut până astăzi peste 400 milioane albume în toată lumea, ocupând astfel locul 4 în lume din punct de vedere al albumelor vândute în toate timpurile și locul al doilea în lume în privința albumelor vândute de grupuri muzicale. Agnetha (cunoscută ca Anna în câteva țări) Fältskog a fost prima din cele două fiice ale unui șef de magazin pe nume Knut Ingvar Fältskog (1922—1995) și al soției acestuia, Birgit Margareta Johansson (1923—1994). Ingvar Fältskog a arătat mult interes pentru muzică și showbusiness, întrucât Birgit Fältskog a fost o femeie foarte calmă și devotată copiilor și familiei. Fältskog le-a invocat pe Connie Francis, Marianne Faithfull, Aretha Franklin și Lesley Gore drept cele mai mari influențe ale sale în domeniul muzical.
    Agnetha Fältskog și-a scris primul cântec la vârsta de 6 ani, intitulat "Två små troll" ("Doi troli micuți"). În 1958, ea a început să ia lecții de pian, și de asemenea să cânte într-un cor local al bisericii. La începutul anilor 1960, ea a format un trio numit The Cambers, cu prietenele ei Lena Johansson și Elisabeth Strub. Ele au cântat la evenimente locale minore, dar în curând formația s-a dizolvat din cauza lipsei contractelor. La vârsta de 15 ani, Agnetha a decis să părăsească școala și să își dezvolte o carieră. Fältskog a lucrat ca telefonistă pentru o firmă de automobile și în aceeași perioadă cânta cu o formație locală condusă de Bernt Enghardt. Formația muzicală a devenit atât de populară încât ea a trebuit să aleagă între cariera de telefonistă și cariera muzicală. A continuat să cânte cu formația lui Bernt Enghardt încă doi ani. În același timp, Fältskog s-a despărțit de prietenul ei Björn Lilja; acest eveniment a inspirat-o să scrie o melodie care în curând a adus-o în vizorul mass media, "Jag var så kär". În acel timp, Karl Gerhard Lundkvist, o rudă a unui membru al formației, s-a retras din cariera rock pe care o avea și a debutat ca producător la Cupol Records. I-au trimis lui Enghardt o înregistrare demonstrativă a formației, dar Lundkvist s-a arătat interesat numai de Fältskog și cântecul ei. Ea se temea, deoarece el nu era interesat de formație și formația nu avea să fie inclusă în înregistrări. Oricum, ea a decis să accepte oferta, și a semnat un contract de înregistrare cu CBS Records.
    Single-ul ul ei de debut, "Jag var så kär", scris de ea însăși, a fost lansat prin intermediul Cupol Records în 1967 și a ajuns în topurile suedeze pe 28 ianuarie 1968 și s-a vândut în peste 80.000 copii. 
  • Fältskog l-a întâlnit pentru prima dată pe Björn Ulvaeus, membru al grupului Hootenanny Singers, în anul 1968[4]. Relația ei cu Ulvaeus, și prietenia cu Anni-Frid Lyngstad și Benny Andersson, alături de care Ulvaeus compusese deja melodii, au dus în cele din urmă la formarea grupului ABBA. Fältskog și Ulvaeus s-au căsătorit în data de 6 iulie 1971, în satul Verum, cu Andersson cântând la orgă în timpul ceremoniei[5] Primul lor copil, Linda Elin Ulvaeus, s-a născut în 23 februarie 1973, iar fiul lor Peter Christian Ulvaeus în 4 decembrie 1977[4] Cuplul a hotărât să se despartă la finalul anului 1978, iar Fältskog s-a mutat din locuința comună în seara de Crăciun, în 25 decembrie 1978. În ianuarie 1979, cei doi au depus actele pentru divorț, finalizat în iunie 1980. Fältskog și Ulvaeus au fost de acord ca mariajul lor eșuat să nu le afecteze responsabilitățile în cadrul grupului ABBA.[6] Eșecul mariajului lor l-a inspirat pe Ulvaeus să scrie "The Winner Takes It All", unul din cele mai mari succese ale grupului ABBA.[5]
    Fältskog în concertul de deschidere al turneului european al grupului ABBA (Oslo, 28 ianuarie 1977.)
    În 1975, în perioada în care colega ei de trupă Anni-Frid Lyngstad înregistra, în suedeză, albumul Frida ensam, ajuns pe locul I în clasamente, Agnetha a înregistrat și produs albumul solo Elva kvinnor i ett hus. Ambele albume au fost înregistrate între sesiunile de înregistrări și promovarea albumelor ABBA Waterloo și ABBA (albumul). Albumul lui Fältskog a stat 53 de săptămâni în clasamentele suedeze, mai mult decât oricare dintre albumele ABBA, deși cel mai sus a ajuns doar pe poziția a unsprezecea. Conținea alte trei piese care au intrat în topurile suedeze: versiunea proprie, în limba suedeză, a piesei ABBA "SOS" (ajunsă pe locul 4 în clasamente); "Tack För En Underbar Vanlig Dag" și "Doktorn!". Cu excepția melodiei "SOS", toate celelalte cântece erau compuse de Fältskog, pe versurile lui Bosse Carlgren. Munca la album a debutat încă din 1972, când Fältskog a început să scrie cântecele, dar a fost întârziată de participarea la proiectul ABBA și de perioada de sarcină. În 1974 Fältskog și Carlgren au căzut de acord asupra unui concept pentru album; trebuia să fie alcătuit din 12 cântece, interpretate de 12 personaje feminine diferite, locuind în aceeași clădire de apartamente. Totuși, până la urmă, doar 11 cântece au ajuns pe album, iar conceptul nu a fost dus până la capăt.
    Agnetha în 1979
    Între anii 1968 și 1980, Fältskog a avut 18 prezențe în topurile radio din Suedia, începând cu single-ul ei de debut "Jag Var Så Kär" în ianuarie 1968 (ajuns până pe locul I) și terminând cu "När Du Tar Mig I Din Famn" ("Când mă iei în brațe") de pe compilația Tio år med Agnetha, în ianuarie 1980 (ajuns și el pe prima poziție). Cele 18 piese, majoritatea compuse chiar de Fältskog, au rămas în total 139 de săptămâni în topuri, cel mai mare hit fiind piesa din 1970 "Om tårar vore guld" (locul I timp de 15 săptămâni). Fältskog a înregistrat, în limba suedeză, și albumul de Crăciun Nu tändas tusen juleljus, împreună cu fiica sa Linda, album ajuns până pe locul 6 în clasamentul vânzărilor în Suedia, în decembrie 1981. Tot legat de clasamente, Fältskog a avut cea mai de succes carieră solo dintre membrii trupei ABBA, atât înainte, cât și în timpul carierei internaționale a formației.[7][8]
    Fältskog a participat la Melodifestivalen din nou, însă doar ca și compozitoare. În 1981 ea a scris balada "Men Natten Är Vår" ("Noaptea ne aparține"), pe versurile lui Ingela Forsman, dar în loc să interpreteze cântecul în concurs ea însăși, l-a încredințat noului talent Kicki Moberg. Piesa a ocupat locul 9 din 10 piese participante. Înregistrarea cu Moberg a rămas până în prezent singura versiune oficială a cântecului. Single-ul, produs de Studiourile Polar, cu aceiași muzicieni care au participat la înregistrările ABBA, a fost completat cu versiunea în limba suedeză a cântecului "I'm Still Alive", numit în suedeză "Här Är Mitt Liv" ("Asta e viața mea"), versiunea în limba engleză (pe versurile fostului soț, Björn Ulvaeus) o interpretase în timpul turneului mondial al grupului ABBA din 1979.[9]
    Fältskog a avut părți solo în următoarele cântece ABBA: "Disillusion" (muzica scrisă de ea, versurile de Björn), "I Am Just a Girl", "Hasta Mañana", "Dance (While the Music Still Goes On)", "SOS", "I've Been Waiting for You", "When I Kissed the Teacher", "My Love, My Life", "Take a Chance on Me", "The Name of the Game", "Move On", "Thank You for the Music", "Chiquitita" ,"Lovelight", "As Good as New", "Kisses of Fire", "Dream World", Gimme! Gimme! Gimme! (A Man After Midnight)", "The Way Old Friends Do", "The Winner Takes It All", "Happy New Year", "Lay All Your Love on Me", "Head Over Heels", "One of Us", "Soldiers", "Slipping Through My Fingers", "Just Like That", "I Am the City", "Under Attack" and "The Day Before You Came", iar vocea ei se aude foarte clar în majoritatea pieselor ABBA. 
    Deși nu s-a făcut nici un anunț oficial, ABBA s-a destrămat spre sfârșitul anului 1982. Tot atunci, Fältskog interpreta în duet cu cântărețul suedez Tomas Ledin (fost și backing vocalist pentru ABBA), cântecul numit "Never Again", care a ajuns în Top 5 în clasamentele din Suedia, NorvegiaBelgia și America de Sud. Cântecul a avut și o variantă în spaniolă intitulată "Ya Nunca Más". În vara aceluiași an, Fältskog a avut un rol principal în filmul suedez Raskenstam.
    În mai 1983, Fältskog a scos primul album solo din perioada post-ABBA, Wrap Your Arms Around Me. Albumul a avut un succes modest în America de Nord și Australia, ajungând pe primele locuri ale clasamentelor doar în Europa: locul 1 în Suedia, Norvegia, Finlanda, Belgia și Danemarca (unde a fost cel mai bine vândut album al anului) și locul 18 în Marea Britanie.[10] Albumul s-a vândut în 1,2 milioane exemplare în primul an.[11] Două singleluri de pe acest album au devenit hituri în Europa: "The Heat Is On" a devenit Nr. 1 în Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda, Belgia și Olanda, dar de abia a pătruns în topul britanic[12].[13] În America de Nord, cântecul "Can't Shake Loose", lansat ca single principal, a atins poziția 29 în Billboard Hot 100[14] și locul 23 în topul canadian.
    Următorul album de studio al lui Fältskog, Eyes of a Woman, produs de Eric Stewart de la 10cc, a fost lansat în martie 1985. "Ea se mulțumește să înfrumusețeze operele altor muritori, mai puțin cunoscuți, cu vocea ei imaculată, dulceagă" scria Barry McIlheney în revista Melody Maker. Albumul s-a vândut bine în unele părți ale Europei, ajungând până pe locul 2 în Suedia și în Top 20 în Norvegia și Belgia, dar a rămas în Top 40 al albumelor în Marea Britanie doar o săptămână.[15] Albumul s-a vândut în total în 800000 exemplare. Singlelul principal, "I Won't Let You Go", s-a bucurat doar de un succes moderat în Europa și în Scandinavia: locul 6 în Suedia, 18 în Olanda și 24 în RFG. Singlelul a fost un eșec comercial în Marea Britanie (locul 84).[13]
    În 1986, Fältskog a înregistrat un alt duet, "The Way You Are", împreună cu cântărețul suedez Ola Håkansson, ajungând pe locul 1 în Suedia și Norvegia. La începutul anului 1987, Fältskog a înregistrat albumul "Kom följ med I vår karusell" (Vino cu mine în carusel), împreună cu fiul ei Christian. Albumul conținea cântece pentru copii, în limba suedeză. Pentru aceste album, Agnetha a înregistrat melodii alături de fiul ei și un cor de copii. A înregistrat câteva cântece și solo. Producția aducea un aer proaspăt, de modernitate. Singlelul 'På Söndag' a fost frecvent difuzat la radio și a ajuns și în Top 10 în Suedia, lucru unic pentru un cântec creat pentru copii.
    În vara anului 1987, Fältskog a călătorit în MalibuCalifornia, pentru a înregistra cel de-al patrulea album solo (după ABBA), I Stand Alone, produs de Peter Cetera (ex-Chicago]]) și Bruce Gaitsch, care colaboraseră și la albumul Madonnei La Isla Bonita. Lansat în luna noiembrie a aceluiași an, I Stand Alone a avut puțin succes în Europa, cu excepția Suediei, unde a rămas 8 săptămâni pe locul I și a devenit cel mai bine vândut album al anului 1988.[16] Mai mult de 200000 de copii au fost vândute în Scandinavia. Potrivit celor spuse de Hans Englund, șeful suedez al casei de discuri WEA, pe plan mondial s-au vândut mai mult de 500000 de exemplare.[17] Rezultatele în afara Scandinaviei au fost mai puțin impresionante, albumul ajungând în Top 30 în Olanda, Top 50 în RFG și pe locul 72 în Marea Britanie.[13][18]
    Singlelul de pe acest album, "I Wasn't the One (Who Said Goodbye)", în care Fältskog cânta în duet cu Peter Cetera, a fost lansat mai întâi în America de Nord și a devenit al doilea ei single solo ajuns în Billboard Hot 100, ajungând până pe locul 93.[14] Două cântece au fost înregistrate și în spaniolă, pentru piața latino-americană: "La Ultima Véz" ("Ultima oară") și "Yo No Fui Quién Dijo Adiós" ("Nu eu am spus adio)". Fältskog a refuzat să îl promoveze în showuri TV importante din fosta RFG, dar a făcut o călătorie de promovare la Londra, în februarie 1988, apărând la Terry Wogan Show
    După lansarea albumului I stand alone, Fältskog s-a retras complet din viața publică și din studiourile de înregistrări.
    În 1990, Fältskog s-a căsătorit cu chirurgul suedez Tomas Sonnenfeld. Au divorțat în 1993.[19] A mai avut o relație de „prietenie” de doi ani (neconfirmată), cu olandezul Gert van der Graaf, la sfârșitul anilor '90. După ce Fältskog a hotărât să încheie relația, el a hărțuit-o, ca urmare tribunalul a emis pe numele lui van der Graaf un ordin de restricție. A fost arestat în 2003 și i s-a interzis intrarea în Suedia. În 2005 ordinul de deportare din Suedia a expirat și, după câteva luni, van der Graaf a fost observat din nou lângă proprietatea lui Fältskog din Ekerö.[20].
    În 1996, autobiografia ei, Som jag är, a fost publicată în limba suedeză (iar anul următor și în engleză, sub titlul As I Am), urmată de câteva CD-uri compilație ale înregistrărilor sale în suedeză și engleză, inclusiv unul intitulat My Love, My Life pentru care chiar Agnetha a ales melodiile. Autobiografia a fost bine primită de fani, însă recenziile criticilor au fost proaste. O versiune actualizată a apărut în 1998, în editura Virgin, vândută în circa 50000 de exemplare. 
    După lansarea albumului I stand alone, Fältskog s-a retras complet din viața publică și din studiourile de înregistrări.
    În 1990, Fältskog s-a căsătorit cu chirurgul suedez Tomas Sonnenfeld. Au divorțat în 1993.[19] A mai avut o relație de „prietenie” de doi ani (neconfirmată), cu olandezul Gert van der Graaf, la sfârșitul anilor '90. După ce Fältskog a hotărât să încheie relația, el a hărțuit-o, ca urmare tribunalul a emis pe numele lui van der Graaf un ordin de restricție. A fost arestat în 2003 și i s-a interzis intrarea în Suedia. În 2005 ordinul de deportare din Suedia a expirat și, după câteva luni, van der Graaf a fost observat din nou lângă proprietatea lui Fältskog din Ekerö.[20].
    În 1996, autobiografia ei, Som jag är, a fost publicată în limba suedeză (iar anul următor și în engleză, sub titlul As I Am), urmată de câteva CD-uri compilație ale înregistrărilor sale în suedeză și engleză, inclusiv unul intitulat My Love, My Life pentru care chiar Agnetha a ales melodiile. Autobiografia a fost bine primită de fani, însă recenziile criticilor au fost proaste. O versiune actualizată a apărut în 1998, în editura Virgin, vândută în circa 50000 de exemplare.
    Fältskog în 2008
    În aprilie 2004, Fältskog a scos un nou single, "If I Thought You'd Ever Change Your Mind" (un cover al unui cântec înregistrat de Cilla Black). A ajuns pe locul 2 în Suedia, 11 în Marea Britanie, în Top 20 în Olanda și Danemarca.[21][22] O săptămână mai târziu a fost lansat albumul My Colouring Book, o colecție de coveruri după piese de succes din anii '60. Albumul a ajuns pe primul loc în clasamentele din Suedia, a intrat în Top 5 în Finlanda și în Danemarca, a ajuns până pe poziția a 6-a în Germania și locul 12 în Regatul Unit[23][24] Cântecul ce dă titlul albumului, "My Colouring Book", este un cover după o piesă a lui Dusty SpringfieldThe Observer sugera că "trecerea timpului nu a alterat vocea ei perfectă."[25]
    În recenzia albumului în ziarul The Guardian, Caroline Sullivan scria: "Agnetha Fältskog are o vulnerabilitate care o face să intre în pielea oricărui personaj. Poate că trișează puțin neincluzând pe acest album nici un material original, dar dacă cineva poate să ajungă la inima publicului cu piesa "Sealed with a Kiss", ea este aceea. Sentimentalitatea exacerbată, ni le evocă pe Cilla Black și Sandie Shaw, cu minijupurile lor ceremonioase, și nu spun asta peiorativ."[26] Albumul a atras atenția mass-mediei din Europa, dar Fältskog a refuzat cu obstinență să fie impicată în promovarea albumului (incluzând și aparițiile personale) limitându-și expunerea publică la câteva scurte interviuri în presă, câteva materiale video și o emisiune de televiziune în limba suedeză. Chiar și așa, albumul s-a vândut pe plan mondial în 500000 exemplare, dintre care 50000 doar în Marea Britanie. Albumul a ocupat locul 10 în topul celor mai bine vândute albume în anul 2004, în Suedia.
    Un al doilea single de pe acest album, "When You Walk in the Room", a ajuns pe locul 11 in Suedia și pe locul 34 în topul britanic (cea mai înaltă poziție pentru un single al ei în U.K. în anii '80).[27] Piesa care trebuia să fie al treilea single "Sometimes When I'm Dreaming", în varianta originală înregistrată de Art Garfunkel, nu a mai fost lansată. Producătorul Jorgen Elofson a spus, în ajunul lansării lui 'A' (albumul Agnethei din 2013), că albumul My Colouring Book se vânduse până atunci, pe plan mondial, în aproape un milion de exemplare.
    La scurt timp după lansarea acestui album, pentru semifinala concursului Eurovision Song Contest, de la Istanbul, la 30 de ani după ce ABBA câștigase ediția organizată la Brighton (1974), Fältskog a avut o scurtă apariție într-un material video realizat pentru pauza concursului și intitulat "Our Last Video."[28] Fiecare dintre cei patru membri ai grupului a avut scurte apariții, alături de alte vedete cum ar fi Cher și Rik Mayall. S-a spus că a fost prima dată când cei patru au lucrat împreună după despărțirea grupului. De fapt, în timp ce Björn și Benny au filmat împreună niște roluri mai extinse, Frida și Agnetha au fost filmate separat pentru o apariție foarte scurtă, iar apoi materialul video a fost editat pentru ca ele să apară împreună.[29]
    În 2004, Fältskog a fost nominalizată la categoria Cel mai bun artist nordic la Nordic Music Awards, iar de Crăciun, în același an, a dat un amplu interviu (primul după mulți ani) televiziunii suedeze.[30] Cam în același timp, Sony Music a lansat pe piață un set de 6 CDuri, cuprinzând o mare parte din cariera solo, mai ales din perioada pre-ABBA și cele cinci albume solo originale: 1968, 1969, 1970, 1971 și 1975.
    În ianuarie 2007, Fältskog a apărut la ultima reprezentație a musicalului Mamma Mia!, în Stockholm (așa cum o făcuse și la premiera din 2005). Împreună cu fostul soț și coleg de trupă, Björn Ulvaeus, ea a apărut pe scenă și la petrecerea de după spectacol, ținută la Grand Hotel din Stockholm.
    În octombrie 2008, un nou album compilație, My Very Best, a fost lansat pe piață în Suedia. Dublul CD conținea atât melodii în suedeză (CD-ul 1) cât și în engleză (CD-ul 2), din întreaga ei carieră solo, între 1967 și 2004. A intrat cu succes în topul suedez al albumelor, pe locul 4 și a primit Discul de aur în prima săptămână de la lansare.[31]
    În 4 iulie 2008, Fältskog s-a alăturat foștilor colegi Anni-Frid Lyngstad, Björn Ulvaeus și Benny Andersson la premiera suedeză a versiunii cinematografice a musicalului Mamma Mia, ținută la Rival Theatre, în MariatorgetStockholm. Fältskog a sosit împreună cu Lyngstad și vedeta de cinema Meryl Streep, cele trei dansând în fața a mii de fani, înainte de a se alătura celorlalte vedete din film și lui Andersson și Ulvaeus, în balconul hotelului, pentru prima fotografie făcută împreună de toți cei patru membri ABBA după 22 de ani.[32]
    În ianuarie 2009, Fältskog a apărut pe scenă alături de Lyngstad la Premiile Rockbjörnen, în Suedia, pentru a primi un premiu pentru întreaga activitate în cadrul grupului ABBA, dând și un scurt interviu.
    În februarie 2010, ABBA World, o expoziție de mari dimensiuni, care a costat milioane de lire sterline, a fost deschisă la Earls Court în Londra, incluzând și un lung interviu cu Fältskog, filmat în Suedia, în vara anului care trecuse. Pentru lansarea expoziției în Melbourne, ea a înregistrat un film de deschidere amuzant, împreună cu fostul coleg de la ABBA, Benny Andersson; filmarea a vut loc în Stockholm în iunie 2010.[33]
    Agnetha Fältskog, Stockholm, 2013
    În octombrie 2010, Fältskog a participat la premiera musicalului Mamma Mia!, în Danemarca, alături de fostul soț Ulvaeus.[34] În decembrie același an, Agnetha a oferit un lung interviu revistei 'M' din Suedia. Acest interviu a inclus și o nouă sesiune oficială de fotografii, prima de la 'My Colouring Book' în 2004/5.
    În mai 2013, Fältskog a scos un nou album intitulat "A", produs de Jörgen Elofsson și Peter Nordahl. În Marea Britanie, primul single "When You Really Loved Someone", fusese lansat pe piață în data de 11 martie, materialul video fiind lansat în aceeași zi. În Germania, primul single a fost "The One Who Loves You Now" și a putut fi descărcat tot începând din data de 11 martie 2013. Albumul include un duet cu Gary Barlow de la Take That, numit "I Should've Followed You Home". În iunie 2013, oficiali de la Universal Records, Olanda, au dezvăluit că 600000 de exemplare din albumul 'A' au fost vândute în primele două luni de la lansarea acestuia pe piață. Albumul a ajuns în Top 10 in Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania, Elveția, Olanda, Regatul Unit, Belgia, Austria, Noua Zeelandă și Australia și în Top 20 in Finlanda și Irlanda. Primul single de pe albumul "A", lansat în SUA, în 28 mai 2013, a fost Dance Your Pain Away.[35] Lansarea singlelului "Dance Your Pain Away" pe plan internațional a avut loc în data de 15 iulie 2013.[36]
    În 17 mai 2013, lui Fältskog i-a fost conferit Premiul memorial Kai Gullmar 2013, la petrecerea ocazionată de lansarea albumului "A" la Stockholm.[37]
    În 12 noiembrie 2013 Fältskog a cântat live, pe scenă, la BBC, pentru prima dată după 25 de ani, la concertul Children in Need Rocks 2013; a cântat în duet alături de Gary Barlow, organizatorul evenimentului.[38]
    Agnetha Fältskog a câștigat și trofeul Best Female Album – la a 6-a ediție a Premiilor Scandipop, în 2014 – și a fost nominalizată pentru Premiile germane ECHO 2014, la categoria Artist Rock/Pop Internațional. În 2015 albumul "A" încă reușește să impresioneze în topuri de fiecare dată când programul de la BBC este reluat. Numărul de albume vândute depășește acum cifra de un milion. 
    Agnetha Fältskog
    Agnetha Fältskog 2013-07-22 002.jpg
    Agnetha Fältskog în 2013
    Date personale
    Nume la naștereAgneta Åse Fältskog
    Născută (69 de ani)
    JönköpingSuedia
    CopiiLinda Ulvaeus[*] Modificați la Wikidata
    CetățenieFlag of Sweden.svg Suedia Modificați la Wikidata
    EtnieSuedezi Modificați la Wikidata
    OcupațieCântăreață, compozitoare, producător muzical
    Activitate
    Gen muzicalPopșlagărdiscofolkmuzică ușoarărock
    Tipul de vocesoprană  Modificați la Wikidata
    Instrument(e)Voce, orgă, pian
    Ani de activitate1967–1988, 2004–prezent
    Case de discuri
    Colaborare cuBjorn UlvaeusABBAGary Barlow






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...