5. /21 MAI 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

FLORICA MUSICESCU

Florica Musicescu
Date personale
Născută	21 mai 1887  Iași, România
Decedată	19 martie 1969 (81 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	pianistă profesoară de muzică[*] profesoară universitară[*]
Activitate
Instrument(e)	pian
Modifică date / text

Florica Musicescu (n. 21 mai 1887, Iași – d. 19 martie 1969, București) a fost o renumită pianistă română și profesoară de pian, considerată unul din fondatorii școlii române de pian. Este fiica compozitorului și muzicologului Gavriil Musicescu.

A predat pianul câteva decenii la Academia Regală de Muzică din București, devenită, după al II-lea Război Mondial, Conservatorul de Muzică din București. Mulți pianiști celebri ai secolului XX s-au format sub îndrumarea sa: Dinu Lipatti, Corneliu Gheorghiu^[1], Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe, Mîndru Katz, Tamás Vesmás, Shulamith Shapira, Maria Fotino.

Fiica muzicologului Gavriil Musicescu, organizatorul Corului Mitropolitan din Iaşi. A studiat pianul, mai întâi cu Margareta Sion şi Aspasia Sion-Burada, apoi, la Leipzig, cu Robert Teichmüller. A început să predea la Academia Regală de Muzică din Bucureşti din 1921, în ciuda faptului că nu avea nici o diplomă de studii. „Domnişoara Musicescu” este considerată unul dintre fondatorii şcolii pianistice din România, iar numărul elevilor ei a căror faimă a depăşit graniţele României este considerabil: Dinu Lipatti, Radu Lupu, Dan Grigore, Madeleine Cantacuzino, Paul Dan, Sorin Enăchescu, Mihai Brediceanu, Svetla Protich, Marietta Orlov, Myriam Marbe sau Shulamith Shapira ş.a.

Cu desăvârşitul ei har pedagogic şi cu fermitatea care îi adusese porecla „Doamna de fier”, Florica Musicescu a ştiut să modeleze un talent rar, dublat de modestie, o mare dragoste de muncă, dorinţa de perfecţiune şi o mână care, la 12 ani, putea acoperi un interval de 12 clape. Şi-a format o doctrină proprie, bazată pe principiile şcolii lui Rudolf Maria Breithaupt, aşa-numita metodă a „braţului care conduce”, impusă pentru prima dată în România de Constanţa Erbiceanu, metoda cântatului la pian cu un aparat mare „ca şi când am cânta cu un singur deget mare, din încheietura umărului şi până în vârfurile degetelor”, după cum afirma ea. După crearea Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti, a participat la aproape toate examenele şi şedinţele catedrei de pian, impunându-şi întotdeauna punctul de vedere.

CONSTANTIN BOBESCU

 

Trei schițe simfonice (Orchestra Simfonică Radio, dirijor - compozitorul)

Dedicat muzicii, pe care a servit-o ca reputat violonist, dirijor și compozitor, Constantin Bobescu (21 mai 1899 - 26 mai 1992) și-a început formarea muzicală în sânul familiei, la Iași, ghidat de cei doi frați ai săi, Aurel și Jean Bobescu. Devotamentul față de vioară i-a fost inspirat de Eduard Caudella, cel care l-a inițiat de la o vârstă fragedă în tainele acestui instrument, Constantin Bobescu debutând la doar 7 ani, acompaniat la pian de Enrico Mezzetti. După absolvirea Conservatorului Cornetti din Craiova, a căutat drumul spre perfecționare la Schola Cantorum din Paris, având drept îndrumători importante personalitǎți precum, Vincent d'Indy (compoziție și orchestrație), Nestor Lejeune (vioară) și Paul Le Flem (armonie, contrapunct). Reîntoarcerea în țară l-a adus pe muzician în postura de pedagog, dar și de șef de orchestrǎ, din anul 1935 devenind prim-dirijor al Orchestrei Radio din București.

Deși cariera sa a fost îndreptată cu precădere spre latura interpretativă, compozitorul Constantin Bobescu s-a manifestat în numeroase feluri, paginile lăsate drept moștenire nefiind deloc puține. Atașat de tradiția romanticǎ și cu o orientare spre specificul autohton, Constantin Bobescu a rămas ferm în fața tendințelor avangardiste ale vremii, stilul său purtând atât influențe ale muzicii franceze de secol trecut, cât și ale celei inspiratǎ din folclorul românesc. Accesibilă și colorată timbral, creația sa acoperă o largă extindere din punctul de vedere al genurilor abordate. De la muzică corală, la cea de scenă și film, muzica semnatǎ de Constantin Bobescu este puternic legată de rădăcinile sale românești prin stil, dar și prin subiecte.

În genul muzicii vocal-simfonice C. Bobescu a scris: El Zorab (1916) - baladă pentru soliști, cor și orchestră, Zobail (1926) - baladă pentru voce și orchestră, Trei Doamne și toți trei (1936) - baladă pentru bas și orchestră - toate acestea pe versuri de George Coșbuc; Ziua cea de-apoi (1935) - poem pentru soliști, cor și orchestră pe text de C. Bobescu; Mânzul năzdrăvan (1949), Poveste din pădure (1953) sunt povești muzicale destinate corului de copii și orchestrǎ; Regina Ostrogoților (1957) - poem dramatic pentru cor, soliști și orchestră și Drum spre fericire (1978) - poem coregrafic simfonic pentru solişti, cor şi orchestră.

Muzică simfonică: Fatma (1924), Suită pentru orchestră de coarde (1935), Trei schițe simfonice (Hașiș, Lunaticul și Paiața) (1936), Noapte sfântă (1940), Rapsodia romană nr.1 în Do Major (1948) și Rapsodia romană nr. 2 în Sol Major (1950), Joc moldovenesc (1950), Joc din Vlaşca (1953), Eroii Jiului (1959), etc. Multe dintre lucrările sale au fost cântate în primǎ audiție de orchestrele Radiodifuziunii din București avându-l pe compozitor la pupitrul dirijoral sau la vioarǎ, cum este cazul propriului Concert pentru vioarǎ și orchestrǎ (1958).

Constantin Bobescu a fost atras de genurile muzicii de camerǎ, ca și de operǎ: Zobail - 1929, Trandafirii roșii - 1934, Ioan Botezǎtorul - 1939. A realizat multe prelucrǎri pentru a fi interpretate în stagiunile orchestrelor radio: Rapsodia română de Ciprian Porumbescu (1953) - transcripție pentru orchestră, Humoresca de A. Dvořák (1968) - transcripţie pentru vioară şi orchestră, Dans spaniol de Manuel de Falia (1968) - transcripţie pentru vioară şi orchestră și Valurile Dunării de Iosif Ivanovici (1977).

CONSTANTIN ARVINTE

Sari la navigareSari la căutare

Constantin Arvinte
Date personale
Născut	21 mai 1926 Comuna Voinești, județul Iași, Regatul României
Decedat	1 mai 2021 (94 de ani)
Cetățenie	România  Regatul României
Etnie	Român
Ocupație	Compozitor, dirijor, folclorist
Modifică date / text

Constantin Arvinte (n. 21 mai 1926, comuna Voinești, județul Iași, Regatul României - d. 1 mai 2021) a fost un compozitor, dirijor și folclorist român.

STUDII

Între anii 1933-1937 face cursul primar în comuna natală, după care urmează între 1937-1945, Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași, unde își dezvoltă aptitudinile muzicale cu profesorii: Constantin Baciu - teorie și solfegiu, muzică vocală și corală și Rudolf Podlowski- vioară, flaut, trompetă, orchestră și fanfară.

Între anii 1945-1949 urmează: Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „George Enescu” din Iași, unde îi are ca profesori pe: Constantin Georgescu - armonie, contrapunct și fugă; Constantin Constantinescu - teorie și solfegiu; Antonin Ciolan și Emanuel Elenescu - dirijat: cor și orchestră; Achim Stoia - folclor; George Pascu - istoria muzicii, estetică și forme muzicale; Robert Steckelman - instrumentație și orchestrație; Jenny Itzicovici - pian și Elena Urma - canto.

Imediat, urmează în 1950 Școala militară de muzică-dirijor de fanfară, iar între anii 1954-1957 face studii de perfecționare în domeniul compoziției cu: Zeno Vancea - polifonie modală și Constantin Bugeanu - forme muzicale, instrumentație și orchestrație și Dimitrie Cuclin - compoziție și estetică muzicală. În 1973-1974 frecventează ultimul an la Universitatea de Muzică București, studiind cu profesorul Iosif Csire și își susține examenul de diplomă cu teza: Folclorul muzical românesc în creația cultă (corală) și în spectacolul scenic (ansambluri profesioniste de folclor) - conducător științific Lazăr Octavian Cosma.

EXPERIENȚĂ PROFESIONALĂ

• 1946-1949: dirijor al corului mixt al Căminului Cultural „Învățător C. Vasilescu” din comuna Voinești, județul Iași;
• 1949-1950: corist și dirijor de cor Ia Ansamblul MAI din București;
• 1957-1960: secretar muzical, folclorist orchestrator la Ansamblul „Ciocârlia” al MAI (orchestra populară);
• 1960-1965: inspector în cadrul Direcției Muzicii din Ministerul Culturii;
• 1965-1968: secretar muzical la Ansamblul „Ciocârlia”;
• 1976-1979: folclorist în cadrul Institutului de Etnografie și Folclor, București;
• 1979-1984: a revenit ca dirijor al formației artistice „Ciocârlia”.

De-a lungul cariereii sale s-a bucurat de sprijin profesional din partea unor prestigioși maeștri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Viorel Doboș, Victor Giuleanu, Florin Comișel, Dinu Stelian, Victor Predescu și a colaborat cu muzicieni, dirijori, maeștri coregrafi și folcloriști, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budișteanu, George Vancu, Iacob Ciortea, Eugen Gal, Floria Capsali, Gheorghe Popescu-Județ, Gheorghe Baciu, Iacob Lascu, Tamara Cap, Emilia Comișel și alții.

COMPOZIȚII

Muzică de scenă pentru ansambluri artistice

• La bâlci (1956), fantezie muzical-coregrafică;
• Obiceiuri de iarnă din Moldova (1960), fantezie coregrafică;
• Dansul fetelor din Căpâlna (1961);
• Fantezie coregrafică dobrogeană (1961);
• Sâmbra oșenească (1962), suită de dansuri populare;
• Artizanat moldovenesc (1963), fantezie coregrafică;
• Drăgaica (1964), tablou coregrafic;
• De la Dorna până-n Vrancea (1967), spectacol muzical-coregrafic;
• Rapsodia oltenească (1967);
• Haiducii lui Bujor (1968), teatru folcloric moldovenesc, libretul de Constantin Cârjan;
• Sărbătoarea liliacului (1968), suită coregrafică de jocuri populare oltenești;
• Florile Bihorului (1969), suită coregrafică de dansuri populare ardelenești;
• Trei mândruțe, româncuțe (1969), rapsodie coregrafică;
• Ciuleandra (1969), scenă coregrafică;
• Pe aripile rapsodiei (1970), spectacol de cântece și dansuri;
• Legendă și dor (1971), spectacol muzical-coregrafic;
• Pe plaiurile Mioriței (1972), spectacol muzical-coregraf ic;
• Pe acest pământ (1975), muzică de scenă, libretul de Isidor Râpă și Iosif Capoceanu;
• Primăvara pe Mara (1978), tablou coregrafic;
• La popasul dorului (1979), spectacol muzical-coregrafic;
• Triptic coregrafic românesc (1983), spectacol muzical-coregrafic;
• Cântă ciocârlie (1986), spectacol muzical-coregrafic;
• Nunta Zamfirei (1986), poem coregrafic.

Muzică vocal-simfonică

• Balada lui Pintea Viteazul (1961), pentru solist, cor mixt și orchestră, versuri populare;
• Cantata patriei (1964), pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Florin Raba;
• Poem maramureșean (1965), pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri de Valentin Munteanu;
• Te cântăm, străvechi pământ (1969), poem-cantată pentru soliști, cor mixt și orchestră, primă audiție, București, 31 iulie 1969, Ansamblul „Ciocârlia”, Constantin Arvinte;
• Slavă, partidului lumină (1971), cantată, versuri de Mircea Block, primă audiție, Craiova, 9 mai 1971, Filarmonică, Theodor Costin;
• Balada unui popor viteaz (1978), pentru bariton, recitator, grup coral și orchestră, versuri de Angel Cârstea;
• Balada omagială (1980), pentru soliști, grup coral și orchestră, versuri de Angel Cârstea;
• Baladă despre Tudor Vladimirescu (1981), pentru soliști, grup coral și orchestră, versuri de Ioan Meițoiu;
• Soarele libertății (1984), pentru tenor (mezzosoprană) și orchestră, versuri de Crișan Constantinescu;
• E toată țara-n sărbătoare (1985), pentru altistă și orchestră, versuri de Nicolae Dragoș.

Muzică simfonică

• Simfonieta pentru orchestră de coarde (1960);
• Suită simfonică (1961);
• Joc din Oaș (1964), dans simfonic;
• Doină și joc în stil românesc (1971), pentru 12 viori;
• Cântări străbune (1978), preludiu simfonic, primă audiție, Brăila, 1978, Orchestra „Lyra”, Nicu Teodorescu;
• Fantezie concertantă românească (1983), pentru cvintet instrumental și orchestra primă audiție, Nijmegen (Olanda), 24 februarie 1984, Orchestra simfonică, Jan Cober;
• Corăghiasca din Hârlău (1985), dans simfonic;
• Coloana infinită (1985), piesă pentru orchestră simfonică;
• Suita sătmăreană (1986) pentru oboi și orchestră de coarde.

Muzică pentru fanfară

• Plaiuri românești (1981);
• Sârba în căruță (1981), prelucrare.

Muzică de cameră

• Triptic românesc (1984), pentru sextet instrumental;
• Cântări străbune (1985), suită pe teme de colinde pentru cvartet de coarde;
• Melancolie (1986), pentru cvartet de coarde.

Muzică corală

• Sub flamura partidului (1959), cor mixt, versuri de Ion Socol, București, 1960;
• Partid viteaz (1960), cor mixt, versuri de Ion Socol, în Tomegdalok (Massenlieder), București, 1962;
• Veghez (1961), pentru 3 voci egale, versuri de Nicolae Dumbravă, în De ziua ta, republică, București, 1962;
• Poem coral pentru mineri (1962), pentru cor mixt, versuri de Florin Raba;
• Hăulita oltenească (1966), pentru cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
• Cununa spicelor (1966), pentru cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
• Republică, izvor de frumuseți (1966), pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu;
• În cetatea Sucevei (1968), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Mircea Block;
• Ia-mi tăicuță, papucei (1968), pentru soprană, cor mixt și pian (orchestră populară), versuri populare;
• Triptic maramureșean (1969), pentru cor mixt și percuție, versuri populare;
• Odă eroilor țării (1972), poem coral pentru cor mixt a cappella;
• În ceas de foc al marilor victorii (1973), poem coral pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Dolângă și Mihail Cosma;
• Suntem tineri militari (1974), pentru cor bărbătesc și pian (orchestră), versuri de Ion Socol;
• Țării șarje de oțel (1974), pentru cor mixt a cappella, versuri de Nicolae Nasta în Cântecul, prietenul nostru, București, 1984;
• Spune inimioară (1975), pentru soprană și cor mixt;
• Diptic maramureșean nr. 1 (1976), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare, în Cântece pentru pionieri și școlari, București, 1976;
• Diptic maramureșean nr. 2 (1976), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare;
• Republică înnoitoare țară (1976), pentru cor mixt, versuri de Nicolae Nasta;
• La Mărășești (1976), pentru cor mixt și pian, versuri de Ioan Meițoiu, în Flamura neatârnării, București, 1977;
• Balada gornistului de la Plevna (1977), pentru bariton și pian (orchestră), versuri de Ioan Meițoiu;
• Ciuta (1978), pentru 3 voci feminine, versuri populare;
• În frumoasa Românie (1978), poem pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu; București, 1978;
• Balada unui popor viteaz (1978), pentru solist, grup vocal și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea;
• Frumoasă ești liberă, țară (1979), pentru cor mixt, versuri de Ioan Meițoiu, București, 1979;
• Odă în metru antic (1979), pentru cor mixt, versuri de Mihai Eminescu;
• Țara (1979), madrigal pentru cor mixt, versuri de Sergiu Adam, București, 1979;
• Pe uitate cărărui (1980), pentru cor de femei, versuri de Sergiu Adam, București, 1979;
• Hăulita oltenească (1980), prelucrare de folclor pentru cor de fete, versuri populare;
• Dragu-mi-i veselia (1981), prelucrare de folclor pentru cor mixt, versuri populare;
• Țara își făurește visul (1983), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea, București, 1983;
• La izvor de poartă albă (1983), pentru cor de femei, versuri de Ion Cozmei;
• Când te cheamă țara (1984), pentru bariton, cor bărbătesc și pian (orchestră), versuri de Mircea Block, București, 1984;
• Congresul Comuniștilor Români (1984), pentru cor mixt și pian (orchestră), versuri de Angel Cârstea, București, 1985;
• Drum înalt (1985), pentru cor mixt a cappella, versuri de Teofil Bălaj;
• Coborât-o, coborâtu’ (1985), prelucrare de folclor pentru cor bărbătesc, versuri populare;
• Diptic buzoian (1986), prelucrare de folclor pentru cor de fete, vioară și pian, versuri populare;
• Revedere (1986) madrigal pe versuri de Mihai Eminescu.

Culegeri de folclor

• Jocuri populare românești, București, 1959 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
• Jocuri populare, din regiunea București, București, 1961 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
• Jocuri populare din regiunea Argeș, București, 1963 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
• Maramureș, viață nouă, Baia Mare, 1965 (în colaborare cu Isidor Râpă);
• Jocuri populare din regiunea Dobrogea, Constanța, 1967 (în colaborare cu Gh. Popescu-Județ);
• Ceteră, lemnul de dor. Melodii instrumentale, Baia Mare, 1968 (în colaborare cu Isidor Râpă);
• Câtu-i Maramureșu’, Baia Mare, 1971 (în colaborare cu Isidor Râpă).

PREMII DE CREAȚIE ȘI DISTINCȚII

Prin Decretul nr. 1122 din 19 decembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, artistului Constantin Arvinte i s-a acordat Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite și îndelungată activitate artistică”.^[1]

• 1976 - Premiul II (ex-aequo) la Concursul Internațional de Cânt Coral Tours, Franța;
• 1996 - Premiul pentru întreaga activitate artistică a interpreților acordat de Fundația „Mihail Jora”;
• 1997 - Mențiune excepțională pentru creație corală, Festivalul de creație și interpretare religioasă;
• 1998 - Premiul UCMR pentru creație corală miniaturală (Pre tine te lăudăm);
• 2001 - Diploma de excelență, Fundația Culturală „Ethnos”;
• 2004 - Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer acordat de președintele României.^[2]

THEODOR GRIGORIU

Theodor Grigoriu
Date personale
Născut	25 iulie 1926[1]  Galați, România
Decedat	21 mai 2014 (87 de ani)[2][3]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor muzicolog[*]
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Theodor Grigoriu (n. 25 iulie 1926,^[1] Galați, România – d. 21 mai 2014,^[2][3] București, România) a fost un compozitor și muzicolog român.

BIOGRAFIE

Theodor Grigoriu s-a născut la Galați, ca fiu al lui Vasile și al Rariței. A urmat Conservatorul de Muzică București (1932-1936), cursul de aspirantură la Conservatorul "P.I. Ceaikovski" din Moscova (1955-1956). La șapte ani este admis la Conservatorul Regal de Muzică din București și ia lecții cu George Enacovici și cu Cecilia Nitzulescu-Lupu, care apoi îl predă sub dreapta îndrumare a studentului său, Constantin Botez, pentru a-l forma și îndruma îndeaproape. Cunoscut concertist și excelent pedagog, Botez îi va da lecții particulare gratuite până la vârsta de zece ani. Îi recomandă să se înscrie la Conservatorul "Pro Arte", recent înființat de violoncelistul George Cocea și aflat sub patronajul Reginei Maria. Personalitate artistică formată sub îndrumarea lui Mihail Jora la București, în perioada 1949-1954 și a lui Aram Haciaturian la Conservatorul P.I. Ceaikovscki de la Moscova, în perioada 1954-1955, având și studii de arhitectură, Theodor Grigoriu dovedește prin lucrările sale o mare exigență în desăvârșirea lor. Maestru recunoscut al muzicii românești, cunoscut și în mediile muzicale internaționale: Franța, SUA, Suedia, Germania, China, Rusia, etc, Theodor Grigoriu este un compozitor ce continuă gândirea muzicală a marelui George Enescu.

OPERĂ

Muzică simfonică

• Cvartetul nr.1 – pentru coarde (1943)
• Trio „Muntele magic”(vioară, violoncel, pian) (1944)
• Trei miniaturi pentru pian (1944)
• Trei cântece de păstor – voce și pian (v.Dinu Atanasiu/alias Ion Zăgan)-1950
• Cinci poeme „Cântece de toamnă” – voce și pian (v.Veronica Porumbacu)-(1952-1962)
• Simfonia cantabile (1950, rev.1966)
• „Pe Argeș în sus” pentru cvartet de coarde/ versiune orchestrală ”Suita carpatină” (1953/ 1980)
• Variațiuni simfonice pe un cântec de Anton Pann (1954-1955)
• Dans tătar – pentru orchestră (1954)
• Suita teatrală în stil clasic – pentru orchestră (1956)
• Concert pentru dublă orchestră de cameră și oboi (1957)
• Vis cosmic – poem orchestral (1959)
• Omagiu lui Enescu – pentru orchestră de viori (32/ 16 /8) - (1960)
• Odă orașului meu (Galați) – cantată pentru cor și orchestră (1963)
• Elegia Pontica – voce (bas/bariton), cor femei, ansmblu instrumental (v.Ovidiu)-(1968)
• Melodie infinită (Marilor umbre de la Bayreuth) – orchestră de coarde(1969)
• Tristia – in memoriam Ionel Perlea (1974)
• Canti per Europa – oratoriu pentru cor și orchestră (1978)
• Pastorale și idile transilvane – momente simfonice (1984-1986)
• Vocalizele mării – simfonie corală / variantă vocal-instrumentală (1984/1992)
• Columna modală – ciclu pentru pian (2 caiete x 6 cupluri)-(1985)
• Partita a sonar nr.1 – pentru flaut/flauți (1987, vers.finală 2013)
• Partita a sonar nr.2 – pentru oboi (variantă a Concertului pentru oboi)
• Partita a sonar nr.3 – pentru clarinet (2010)
• Poeți și abisul timpului – voce și pian (1993)
• Cvartetul nr.2 „În căutarea ecoului” – pentru coarde (1993)
• Cele patru anotimpuri – 4 concerte pentru vioară și orchestră (1988)
• 9 Haikai – Dincolo de tăcere, Iisus – voce și pian (v. Șerban Codrin)-(1999)
• 11 Haikai – Dincolo de tăcere, duhul câmpiei – voce și pian (v. Ș.Codrin)-(1999)
• 7 Haikai – Dincolo de tăcere, drum cu păsări – voce și pian (v. Ș.Codrin)-(2001)
• Concert pentru vioară și orchestră „Trinity” (1994)        /  Trilogia
• Sonata pentru vioară solo „în marea trecere” (1999)       /      „Bizanț după
• Sonata pentru vioară și pian „Eterna întoarcere” (2004)  /                   Bizanț”
• Polifonii bucolice virgiliene   (Ob.,Cl., Fg., Pian electric, Perc., V-lă, C-llo)-(1999)
• Recviem pentru o poetă (Iulia Hașdeu) – soprană și orchestră (1997)
• 33 de Psalmi – pentru cor mixt (2001)
• O simfonice liturgică (cor și orchestră) (2002)
• Ovidiu la Tomis (cor și orchestră cu recitator)- (2003, ver.fonală 2009)
• Scrisoare către păsări (Sf. Francisc din Assisi) – voce și pian (2004)
• Ofrandă clipelor eterne (pe teme a două lieduri de Schubert) – pentru violoncel și orchestră de coarde + pian + corn (2007)
• Mormântul lui Orfeu – pentru orchestră (2007)
• 7 Variațiuni – poeme pe teme de Mihail Jora (pentru pian) –(2008)
• Iconarul – poemul unui zugrav de biserici (voce și pian) –(2011)
• Simfonia „Trei temple” (neterminată) – (2012-2014)

ORCHESTRAȚII

• Șapte cântece pe versuri de Clement Marot de Enescu (1964)
• Chopin orchestral (1999)
• Muzică op.10 de Ionel Perlea (1999)
• Il Dio Verdi (Cvartetul de Verdi) – (2001)
• Concert in memoriam Paul Dukas (Cvartetul nr.2 de Stan Golestan) -(2001)
• Piesă polifonică (Fugi la 4 voci de Enescu, cu 5 scurte cadenze de Th.Grigoriu) –(2002)
• Impresii din copilărie de Enescu (vioară și orchestră de cameră)-(2005)

Muzică de film

A scris muzica la peste 30 de filme romanesti printre care

• 1957 – Erupția (r. Liviu Ciulei)
• 1959 – Valurile Dunării (r. Liviu Ciulei); film distins cu Premiul I la Karlovy Vary (1961)
• 1960 – Setea – 2 serii (r. Mircea Drăgan); film distins cu Premiul al II-lea la Moscova (1961)
• - Soldați fără uniformă (r. Francisc Munteanu)
• 1962 – Codin (r. Henri Colpi); prima co-producție franco-română distins cu Premiul pentru cea mai bună adaptare cinematografică a unui roman după Panait Istrati în 1963
•  - Lupeni ’29 – 2 serii (r. Mircea Drăgan)
•  1965 – Neamul Șoimăreștilor (r. Mircea Drăgan), distins cu Premiul „Pelicanul Alb” pentru muzica de film – Mamaia 1965
• - Pădurea spânzuraților – 2 serii (r.Liviu Ciulei); premiul pentru cea mai bună regie în 1965
• 1966 - Golgota (r. Mircea Drăgan)
• 1967 – Dacii (r. Sergiu Nicolaescu)
• 1968 – Columna (r. Mircea Drăgan)
• 1970 – Castelul condamnaților (r. Mihai Iacob)
• 1971 – Pentru că se iubesc (r. Mihai Iacob)
• 1972 – Explozia (r. Mircea Drăgan)
• 1974 - Frații Jderi (r. Mircea Drăgan)
• 1975 – Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (r. Mircea Drăgan)
• 1977 – Aurel Vlaicu (r. Mircea Drăgan)
• 1980 – Burebista (r. Gheorghe Vitanidis)
• 1982 – Plecarea Vlașinilor (r. MIrcea Drăgan)
• 1983 – Întoarcerea Vlașinilor (r. Mircea Drăgan)
• 1984 – Vlașinii (r. Mircea Drăgan)

Muzicologie, Studii, Eseuri

• Muzica și Nimbul Poeziei, Ed. Muzicală, București 1986
• Vă rog, reveniți, dragi maeștri, Ed. Didactică și Muzicală, București, 2012
• Autobiografie, Editura Muzicală, București, 2007

PREMII ȘI DISTINCȚII

• Premiul de Compoziție "George Enescu" -1943
• Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (UCMR) -1953, 1969, 1974, 1985, 2000, 2008
• Marele Premiu UCMR - 1999
• Premiu de Compoziție al Academiei Române - 1974
• Premiul și Medalia de Aur ale Acdemiei Franceze "Art-Sciences-Lettres" - 1990

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[4]

AFILIERI

• Membru al Academiei Franceze "Art-Sciences-Lettres"
• Membru al SACEM-Paris
• Membru al UCMR si UCMR&ADA
• Membru al SNR/SIMC

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

Fascination! (The Percy Faith Orchestra) Romantic HD Beautiful Easy Listening Mood Music Video!

2. 

Fascination! (The Percy Faith Orchestra) Romantic HD Beautiful Easy Listening Mood Music Video!

3. Moon River! (Henry Mancini Orchestra) Romantic HD Beautiful 1961 Academy Award Movie Music Video!

4. Romantique D'amour 💕Les Plus Belles Chansons D'amour Françaises 🎈La Meilleure Chanson D'amour