4. /15 IUNIE 2023 - TEATRU/FILM

ION MARIN SADOVEANU

Ion Marin Sadoveanu
Date personale
Născut	15 iunie 1893[2][3]
Decedat	2 februarie 1964 (70 de ani)[2][3]
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Activitate
Limbi	limba română[1]
Modifică date / text

Ion Marin Sadoveanu (pseudonimul literar al lui Iancu-Leonte Marinescu) (n. 15 iunie 1893, București – d. 2 februarie 1964) a fost un scriitor, dramaturg și romancier român.

DATE BIOGRAFICE

Școala primară o face la Constanța, unde tatăl său era medic primar. A urmat gimnaziul „Mircea cel Bătrân” pe care l-a absolvit în 1908; urmează apoi secția modernă de la Liceul „Sf. Sava” din București (1908-1912). A făcut studii de filosofie la București și la Paris. După primul război mondial este șef de cabinet la Ministerul de Interne, apoi până în 1920 se află la Paris. Din 1926 este inspector al teatrelor, apoi inspector general, iar din 1933 director general al teatrelor și operelor. Destituit, devine redactor la „Timpul” (1941-1942), dramaturg al Teatrului Național până în 1944; în 1950 a fost redactor la „Universul”; director al Teatrului Național din 1956; membru al Comisiei Naționale UNESCO din 1958.

OPERA

Debutează cu un poem în „Revista celor șase” (1912); debutul în volum se produce în 1926 cu Dramă și teatru. După câteva încercări în genul dramatic: Metamorfoze (dramă în versuri, 1927), Anno domini (1927) și Molima (1930), considerate de autor drept experiențe de debutant, scriitorul a abordat romanul.

Sfârșit de veac în București (1944) continuă, în formulă balzaciană, cronica arivismului burghez, începută de Nicolae Filimon și reconstituie cu precizie și culoare ultimele decenii al secolului al XIX-lea. Romanul excelează mai ales prin prezența lui Iancu Urmatecu, personaj de o deosebită complexitate, în care inteligența și sentimentalismul, cinismul și lipsa de scrupule coexistă verosimil. Ion Sîntu (1957), conceput ca un „Bildungs-roman” (roman al formării personalității), întregește fresca socială cu primii ani ai secolului al XX-lea. Romanul început în 1944 conține numeroase implicații autobiografice, atent mascate prin obiectivitatea epicului tradițional. El îl continuă pe cel precedent, urmărind destinele lui Matei și Ion Sîntu, tentativele de evadare dintr-o lume pe care o găsesc anacronică – lumea lui Iancu Urmatecu – în care sensul lucrurilor îl dau evenimente cum sunt: Răscoala din 1907, începutul Primului Război Mondial. Taurul mării (1962) evocă viața din vechiul oraș dobrogean Histria.

Ion Marin Sadoveanu a profesat cu competență cronica dramatică și a publicat studii despre teatru: De la mimus la baroc (1933), Drama și teatrul religios în Evul mediu (1942) urma să facă parte dintr-o Istorie a dramei și teatrului pe care n-a terminat-o ș.a. A tradus din Heinrich von Kleist, Stendhal, Shakespeare, Ibsen, Goethe, Heine ș.a. A publicat un volum de poezii Cântece de rob (1930), cu o poezie metafizică și religioasă în maniera lui Paul Claudel. A mai publicat povestiri, eseuri, memorialistică, note de călătorie, povestiri science-fiction: Sistemul celor 24 de sori^[4] (CPSSF #115 / 01/09/1959) și Akho și Tao: O poveste din vremea ghețarilor înalți (1963).^[5] S-a distins și ca un excelent conferențiar.

DISTINCȚII

În anul 1963 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a-II-a.^[6]

ELIZA PETRĂCHESCU

Eliza Petrăchescu
Date personale
Născută	15 iunie 1911  Vaslui, Vaslui, România
Decedată	4 martie 1977 (65 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Eliza Petrăchescu (n. 15 iunie 1911, Vaslui, Vaslui, România – d. 4 martie 1977, București, România) a fost o actriță română de teatru și film, victimă a cutremurului din 4 martie 1977.

BIOGRAFIE

A absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Iași, a fost eleva preferată a actritei Agatha Bârsescu. Din 1929 până în 1941 a jucat în peste 40 de roluri pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.^[1]

În 1941 i-a fost recomandată lui Liviu Rebreanu de regizorul Ion Sava, ajuns de la Iași la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. S-a transferat in capitală și s-a afirmat ca tragediană.^[1]

Pe marele ecran a debutat în 1964, în Pădurea spânzuraților și a jucat în ultimul film în anul 1976, când a apărut în rolul Profira din Tănase Scatiu.^[1]

A murit la cutremurul din 1977.

FILMOGRAFIE

• Amintiri din copilărie (1965)
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
• Felix și Otilia (1972)
• Frații Jderi (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
• Ilustrate cu flori de cîmp (1975)
• Tănase Scatiu (1976)
• Duhul aurului (1974)
• Nunta de piatră (1972)
• Ultima noapte a copilăriei (1966)
• Codin (1963)
• Bijuterii de familie (1957)

"Pădurea îndrăgostiților" - 1946, rolul Silvia

SAVEL STIOPUL

Savel Stiopul
Date personale
Născut	15 iunie 1926[1]
Decedat	28 septembrie 2007 (81 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	actor regizor de film
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Savel Știopul, uneori Savel Stiopul, (Savel Leontin Știopul,^[2] n. 15 iunie 1926, Cluj – d. 28 septembrie 2007, București) a fost un regizor, actor și scenarist român.

BIOGRAFIE

Născut într-o familie mixtă (tata român, mama armeancă)^[3], viitorul regizor urmează cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică (absolvent 1951).

Bogată activitate publicistică și de cultură cinematografică („Despre natura cinematografului și alte eseuri” (2000), „Incursiune în istoria filmului românesc” (2001), „Sărmanul Cain” (2006)) ^[4],^[5].

Alături de activitatea regizorală, a avut și apariții episodice în filme de ficțiune.

Savel Știopul a decedat în 2007 la 81 de ani. A fost înmormântat la Cimitirul Armenesc din București.^[6]

FILMOGRAFIE

Regizor

• Femeile luptă pentru pace (1950)
• Bogății ascunse (1953)
• Primăvara (1954)
• București, oraș înflorit (1955)
• Cu fața spre public (1956)
• Amintirea unei artiste (1957)
• The School of Work (1959)
• Flăcăul și focul (1960)
• Aproape de soare (1960) - debut în lungmetrajul de ficțiune
• Anotimpuri (1963)
• Ultima noapte a copilăriei (1966)
• Cu acul și ața (1966)
• Timpul care-ți aparține (1969)
• Aventuri la Marea Neagră (1972)
• Agentul Straniu (1974)
• Ultimele zile ale verii (1976)
• Falansterul (1979)
• Mușchetarii în vacanță (1984)
• Proprietarii de stele (2001)

Scenarist

• Proprietarii de stele (2001)

Actor

• Aventuri la Marea Neagră (1972)
• Agentul straniu (1974)
• Ultimele zile ale verii (1976)
• Falansterul (1979)
• Rug și flacără (1980)
• Lumina palidă a durerii (1980)
• Comoara (1982)
• Secretul lui Bachus (1984)
• Stare de fapt (1995)
• Train de vie (1998) .... Sage 4

•