1. /17 IUNIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri
Flavius Claudius Iulianus (331 – 26 iunie 363), împărat roman între anii 361 – 363, ultimul împărat roman păgân. Fata de crestinism Iulian a afisat o orecare toleranta contrazisa insa de masurile pe care le-a luat. pentru suprimarea unor hotarari luate in vremea lui Constantin cel Mare: amenzi mari date comunitatilor crestine care distrusesera templele pagane, le-a interzis crestinilor exercitarea meseriei de profesor, excluderea crestinilor din functiile importante ale Statului. In timpul sau nu le mai era permis crestinilor sa savarsesca inmormantari in timpul zilei.
La inceputul anului 363 Iulian a permis evreilor reconstruirea templului din Ierusalim, initiativa esuata in urma unui cutremur de pamant. Consecintele acestui demers au fost grave pentru evrei, carora li s-a reprosat ulterior alianta cu un imparat anticrestin. Ostilitatea lui Iulian fata de crestini mai poate fi observata si din propria lucrare polemica intitulata Impotriva galileenilor. Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, in Samaria) unii episcopi au fost masacrati iar in Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362 in localitatea Durostorum (Silistra).
„Atacul de noapte” a fost o bătălie între o armată condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești (Valahia) și o armată condusă de sultanul Mehmed al II-lea al Imperiului Otoman, desfășurată pe drumul dintre Nicopole și cetatea de scaun a Țării Românești, Târgoviște, în noaptea de 17 iunie 1462. Campania a avut ca rezultat o victorie decisivă a românilor.
Conflictul a pornit inițial de la refuzul lui Vlad de a plăti tribut otomanilor și a escaladat după ce Vlad a invadat Bulgaria și a tras în țeapă peste 23.000 de turci și bulgari. Mehmed a ridicat o armată uriașă cu obiectivul de a cuceri Țara Românească și a o anexa la imperiul său. Cele două armate au avut mai multe ciocniri, cea mai semnificativă fiind atacul de noapte în care Țepeș a atacat tabăra turcească în timpul nopții pentru a încerca să-l ucidă pe sultan.
Deși atacul a cauzat pierderi mari turcilor, Mehmed a scăpat cu viață și și-a continuat marșul spre reședința de la Târgoviște, unde a dat peste alți 20.000 de turci și bulgari trași în țeapă. Sultanul și armata sa au fost total demoralizați și s-au retras din Țara Românească.
Sir Francis Drake, vice admiral (c. 1540 – 27 January 1596) a fost un corsar englez.
Statuia Libertății din New York, monument în portul „Liberty Island” din orașul New York.
Sicriul sau a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti. Singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi. Apropiații, puținii prieteni, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle.
Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei si a florilor de pe catafalcul lui Eminescu.
Sicriul, acoperit într-o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog. Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului.
G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți.
Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”.
După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu.
Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii.
În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului. Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”.
Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir: „…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”.
Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară…
cititi mai mult despre Mihai Eminesc, pe www.unitischimbam.ro
Sa lasam versul eminescian să redea o fărâmă din taina clipei:
„Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?
Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.”
A fost inițiată de Miliția Yìhétuán (Miliția Unită pentru Dreptate), cunoscută în occident sub denumirea de “Boxerii” și motivată de sentimente proto-naționaliste și de rezistența palpabilă împotriva imperialismului vestic și japonez și a creștinismului. Termenul de „boxer” se datorează faptului că membrii Miliției Yìhétuán practicau boxul și exercițiile calistenice, crezând că aceste practici îi vor face impenetrabili în fața gloanțelor. Marile puteri au intervenit și au înfrânt forțele chineze. Ostilitățile s-au încheiat cu un protocol semnat în 1901 prin care Chinei i se cerea să plătească daune unui număr de 11 state. Ulterior, Marea Britanie și SUA au returnat o mare parte din reparațiile pe care le primiseră.
Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara – d. 13 septembrie 1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.
Pe 12 iunie 1940, a fost emis ordinul pentru declanșarea blocadei militare totale a Estoniei de către Flota Mării Baltice. Pe 14 iunie 1940, a fost declanșată blocada militară sovietică asupra Estoniei, în timp ce atenția opiniei publice mondiale era îndreptată spre Parisul, care fusese ocupat de trupele germane doar cu o zi mai devreme. Două bombardiere sovietice au deschis focul cu mitralierele de la bord și au doborât avionului de pasageri “Kaleva“, care zbura pe ruta Tallinn – Helsinki și care avea la bord trei valize diplomatice ale legătiilor americane din Tallinn, Riga și Helsinki. Diplomatul guvernului american Henry W. Antheil, Jr. a fost ucis în atac. Pe 15 iunie, Uniunea Sovietică a invadat Lituania și trupele sovietice au atacat grănicerii letoni la Maslenki. Pe 16 iunie 1940, URSS au invadat Estonia și Letonia.
Viaceslav Molotov a acuzat statele baltice de conspirație împotriva Uniunii Sovietice și a emis un ultimatum tuturor statelor baltice pentru schimbarea guvernelor cu executive cu atitudini prietenoase față de URSS, a căror componență să fie aprobată de Moscova. Uniunea Sovietică a prezentat noi cereri, inclusiv acceptarea de către baltici a unor trupe sovietice suplimentare. Mai multe sute de mii de soldați sovietici au intrat în Estonia, Letonia și Lituania.
Aceste trupe adiționale sovietice depășeau numeric cu mult armatele celor trei state luate la un loc. Guvernele baltce au decis în aceste condiții de izolare internațională și în condițiile în care trupele din țară și cele de la granițe erau copleșitoare din punct de vedere numeric, să nu opună rezistență. Ocuparea militară soovietică a fost completată de „preluarea” puterii (în fapt, lovituri de stat) de guverne de orientare comunistă.
Cea mai mare parte a trupelor baltice s-au predat fără luptă, în conformitate cu ordinele primite de la guvernele lor, care au considerat că o rezistență militară ar fi inutilă și ar fi generat uriașe pierderi umane. Militarii baltici au fost dezarmați de cei ai Armatei Roșii. În Tallinn a fost semnalată rezistența unui batalion eston, care a fost înfrânt după câteva ore de luptă.
Triumful celor fara de putere din annus mirabilis 1989 nu ar fi fost posibil fara infrangerile tragice din iunie 1953, noiembrie 1956, august 1968, august 1977 (Valea Jiului), decembrie 1981. Asa s-a forjat o traditie a rezistentei colective anticomuniste, a miscarilor sociale independente, in interiorul unui sistem ce parea monolitic si vesnic.
Acum 60 de ani, pe 17 iunie, muncitorii santierelor de constructii de pe Stalin Allee, in inima Berlinului de Rasarit, deci a zonei sovietice de ocupatie, s-au revoltat impotriva unui regim care se pretindea a fi al lor. Propaganda comunista a sustinut, fara nicio proba, ca era vorba de o provocare urzita de “cercurile imperialiste si revansarde”. RIAS (Radioul din sectorul american) a fost demonizat drept adevaratul inspirator al insurectiei.
S-a deschis focul, politia est-germana, trupele regimului Pieck-Ulbricht si cele sovietice au conlucrat in sugrumarea unei revolte muncitoresti anti-totalitare. Era la putine luni de la moartea lui Stalin. Incepuse dezghetul. Insurectia proletara anticomunista din Berlinul de Est dovedea ca regimul era unul intemeiat pe minciuna, impostura si teroare. Renastea speranta, acel principiu celebrat de filosoful Ernst Bloch, al carui discipol, Wolfgang Harich, avea sa fie inchis pentru criticile la adresa sistemului birocratic-militarist, pe drept definit ca Panzerkommunismus.
Revoltei non-violente a muncitorilor, regimul totalitar, dictatura SED (Partidul Socialist Unit din Germania, adica partidul comunist) i-a raspuns cu gloante. Pana si poetul marxist Bertolt Brecht, specialist in perverse rationalizari dialectice, a condamnat (esopic) represiunea. Dupa decenii, Gunter Grass a scris o piesa intitulata Die Plebejer proben den Aufstand. Ein deutsches Trauerspiel. Este vorba despre Brecht si repetitia piesei lui Shakespeare Coriolanus chiar pe 17 iunie. Proletarii revoltati erau noii plebei.
cititi continuarea pe www.contributors.ro
Oltcit a fost o marcă de automobile produse în România, în perioada 1981 – 1995. Oltcit Craiova a apărut în urma unui parteneriat între autoritățile de stat (guvern) române și producătorul francez de automobile Citroën. Astfel, un an mai târziu (1977) la Craiova începe construcția unei fabrici moderne pentru construcția unui automobil de dimensiuni mici.
Eduard I al Angliei (17 iunie 1239 – 7 iulie 1307) A domnit între anii 1272- 1307 , suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272, după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte. Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu.Sub domnia sa, limba engleză, care, începând din perioada cuceririi, circula pe ascuns în rândurile meseriașilor,apare iar la lumină. Instituțiile lui Eduard I prefigurează Anglia modernă. Legile sale au exercitat o influență durabilă asupra structurii sociale a țării. Cu toată sincera sa pioșenie, Eduard va avea față de papa , încă de pe atunci, atitudinea unui șef de stat „național și insular”.
Când regele Carol al XI-lea murea de cancer la stomac la 42 de ani, fiul său în vârstă de 14 ani nu era nepregătit pentru domnie. Luat din grija femeilor de la șase ani, băiatul învățase să se distreze făcând sporturi dure, exerciții militare și teste de rezistență autoimpuse. Când împlinise 11 ani, îi murise mama; în același an împușcase primul urs. Curând a hotărât că nu era bărbătește să folosească arme de foc împotriva urșilor și s-a folosit doar de o furcă. În afară de un flirt, nu a căutat niciodată compania femeilor și nu s-a căsătorit niciodată. Obsesia lui Carol al XII-lea era victoria pe câmpul de luptă. Neobișnuit de inteligent, băiatul îl luase drept model pe Alexandru cel Mare, a cărui biografie a purtat-o cu el toată viața. Rațional, convins că justiția și adevărul trebuie respectate mai presus de orice, studia asiduu Biblia și, ca rege, a impus ca în armata lui luterană să se facă rugăciuni de două ori pe zi. Totuși, comportamentul său de adolescent zurbagiu a scandalizat Stockholmul. Deși s-a presupus că se va institui o regență până când tânărul rege va împlini 18 ani, curând s-a constatat că acesta era hotărât să conducă efectiv. Spre groaza suedezilor iubitori de libertate, s-a autoîncoronat public la vârsta de 15 ani. Pradă unor noi excese, Carol bea până nu mai putea sau tăia cu sabia capete de oi până când coridoarele palatului erau inundate de sânge. Cu apetitul alimentat de zvonurile despre netrebnicia regelui imberb, suveranii din Danemarca, Saxonia-Polonia și Rusia au conspirat spre a profita de situație. Toate cele trei țări au hotărât să invadeze Suedia în același timp și să împartă prada.
Marele război nordic a început în 1700 cu spectaculoasa victorie a regelui Carol al XII-lea al Suediei asupra țarului Petru cel Mare al Rusiei la Narva, oraș baltic de importanță strategică. Suedia, cunoscută ca Stăpâna Nordului datorită mâinii de fier cu care conducea Europa de Nord, părea destinată să devină și împărăteasa Estului, căci niciun obstacol nu mai stătea în calea disciplinatei, invincibilei sale armate în drumul către slab apărata Moscova. Și totuși, Carol al XII-lea, enigmaticul tânăr geniu militar care devenise erou celebru peste noapte, s-a oprit. Să fi abandonat cea mai importantă ocazie a carierei lui? Vreme de nouă ani, Carol a condus campanii epuizante împotriva unui inamic mai puțin important, lăsându-i timp lui Petru să-și facă o armată modernă și să creeze marina militară a Rusiei. Rezultatul a fost bătălia hotărâtoare de la Poltava din 28 iunie 1709, când armata suedezilor era înfrântă și mândrul lor rege silit să se refugieze umilit în teritoriile periferice ale Imperiului Otoman.
Carol al XII-lea | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Rege al Suediei | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Carol XII pictură de Michael Dahl (1714)
|
* 1787: Prințesa Charlotte de Saxa-Hildburghausen (17 iunie 1787 – 12 decembrie 1847) a fost fiica Ducelui Frederic de Saxa-Altenburg și a soției acestuia, Ducesa Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz.
- Friederike Charlotte Marie (9 ianuarie 1807 - 2 februarie 1873); s-a căsătorit cu Marele Duce Mihail Pavlovici al Rusiei
- Frederick Karl August (21 februarie 1808 – 9 mai 1870); s-a căsătorit cu verișoara sa Prințesa Catherine Frederica de Württemberg și a fost tatăl regelui Wilhelm al II-lea de Württemberg.
- Paul Friedrich (7 martie 1809 – 28 mai 1810)
- Pauline Friederike Marie (25 februarie 1810 – 7 iulie 1856); s-a căsătorit cu William, Duce de Nassau; a fost mama Sofiei de Nassau, soția regelui Oscar al II-lea al Suediei. Prin Pauline, Paul este strămoșul actualelor familii regale din Belgia, Danemarca, Olanda, Luxemburg, Norvegia și Suedia.
- August (24 ianuarie 1813 – 12 ianuarie 1885); s-a căsătorit morganatic cu Marie Bethge
Charlotte de Saxa-Hildburghausen | |||||||||||||||||||||||||||
Prințesă Paul de Württemberg | |||||||||||||||||||||||||||
|
Charles Gounod (n. 17 iunie 1818, Paris – d. 18 octombrie 1893) a fost un compozitor francez, devenit celebru datorită operei sale Faust. Dintre lucrările sale vocale se mai remarcă si geniala sa compoziție ”Ave maria“, o melodie suprapusă primului Preludiu din “Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach.
* 1818: Prințesa Sophia Frederika Mathilde de Württemberg (germanăSophia Frederika Mathilde Prinzessin von Württemberg; 17 iunie 1818 – 3 iunie 1877) a fost regină a Țărilor de Jos, ca prima soție a regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos.
Sophie de Württemberg | |
Regină a Țărilor de Jos Mare Ducesă de Luxembourg Ducesă de Limburg | |
Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
* 1847: Petru Verussi (n. 17 iunie 1847, Mărunțișu, în prezent în județul Dâmbovița - 29 ianuarie 1886, București) a fost un pictor și publicist român, profesor la Școala de arte frumoase din Iași, membru al Societății Junimea și deputat liberal (1885-1886).
„De o sănătate șubredă, potricălit de reumatisme, sprijinit pe niște picioare subțiri și șovăitoare, care abiè îi purtau greutatea trupului, el totuși parcă sfida propriile lui infirmități făcînd din noapte zi și din zi noapte. Era un fel de stîlp de cafenele încunjurat de tot ce-i pierde-vară în oraș și ținea recordul între fumători, băutori și povestitori de anecdote. Cu pălăria pe ceafă, într-o atmosferă s-o tai cu cuțitul, cu halba de bere dinainte, el era nota veselă în cercul lui de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul cînd răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași să se aleagă deputat în Colegiul al IV acum desființat.(…)”— Nicolae Gane, Din „Junimea” [2]
- L’Histoire d’une Société, începută în 1904 și terminată în 1959, conține 16 volume cu titluri simbolice :
- Les Nouveaux venus (Charpentier, 1908)
- Les Survivants (Grasset, 1914)
- Si jeunesse savait... (Grasset, 1919)
- "La Conquête de la Vie" (Grasset, 1924)
- L’Enchantement du Feu (Grasset, 1926)
- Avec les yeux de l’Esprit (Grasset, colecția « Les Cahiers Verts », 1928)
- Au prix même du Bonheur (Grasset, 1930)
- Dans la foule horrible des hommes (Grasset, 1932)
- La Solitude et le Silence (Grasset, 1933)
- Les Signes dans le ciel (Grasset, colecția « Pour mon plaisir », 1935)
- O Peuple infortuné (Grasset, 1936)
- Le Jour de gloire (Mercure de France, 1939)
- Sous le char de Kâli (Laffont, 1947)
- La Moisson des Morts (Milieu du Monde, 1957)
- L’Aveugle devant son miroir (Milieu du Monde, 1958)
- Le Seul Amour (Milieu du Monde, 1959)
- La Conquête de la Vie (Chamuel, 1899)
- Claude, illustré par Yvonne Préveraud de Sonneville (Laffont, 1947)
Ştefania Mărăcineanu (n. 17 iunie 1882, fiind declarată pe 18 iunie 1882, Bucureşti – d. 15 august 1944, deşi în documentele Cimitirului Bellu apare pe 18 martie 1947) a fost o chimistă şi fiziciană română de renume internaţional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială şi procedeul de declanşare artificială a ploii.
* 1882: Adolphus Frederic al VI-lea, Mare Duce de Mecklenburg (17 iunie1882 – 23 februarie 1918) a fost ultimul suveran al statului Mecklenburg-Strelitz.
Adolphus Frederic al VI-lea | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
Prințul Wilhelm | |||||||||||||||||||||||||||||||
Duce de Södermanland | |||||||||||||||||||||||||||||||
|
Heinz Wilhelm Guderian (n. 17 iunie 1888 – d. 14 mai 1954) a fost un general și teoretician militar al armatei germane a Germaniei Naziste în timpul celui de-al doilea război mondial, specialist în tancuri.
Maurits Cornelis Escher | |
Martin Bormann (17 June 1900 – 2 May 1945) a fost un lider nazist german. Înaintea morții lui Hitler, Bormann a fost desemnat succesor al acestuia la conducerea Partidului Muncitoresc German Național-Socialist. Dispărut în noaptea dintre 1 și 2 mai 1945, Bormann a fost condamnat în contumacie la moarte prin spînzurare, tribunalul de la Nürnberg găsindu-l vinovat de faptele descrise în capetele de acuzare nr. 3 crime de război și nr. 4 crime împotriva umanității. Scheletul său a fost descoperit, identificat, datat ca fiind mort în mai 1945 în Berlin prin autootrăvire. Rămășițele sale pământești au fost arse și împrăștiate în Marea Baltică.
* 1921: Reghina Esina (n. , Chișinău, Regatul României – d. 2002) a fost o solistă de operă și pedagogă moldoveancă.
- Stela în Vântul liber(d);
- Liubașa în Valsul de Sevastopol(d);
- Irina în Nuntă la Malinovka(d);
- Mărioara în Fericirea Mărioarei;
- Katerina în Roza vânturilor;
- Olesea în Trembita(d);
- Panocika în Noapte de mai(d);
- Irina în Fiul clovnului;
- Florica în Grozovan;
- Tatiana în Evgheni Oneghin;
- Marfa în Mireasa țarului(d) etc.
Sergiu Rădăuțanu (n. 17 iunie 1926 – d. 6 martie 1998) a fost fizician moldovean, om de știință, specialist în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare, organizator și primul rector al Universității Tehnice din Chișinău. S-a născut în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţanu. Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii la Sorbona. În 1955 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău. Din 1959 este numit şef al Laboratorului de Materiale Semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
În 26 ianuarie 1959 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg) ”, iar în 17 iunie 1966 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Leningrad În anul 1964 organizează prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitînd funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973).
De numele lui Sergiu Radăuţanu e legata descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare. A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice. A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, , inclusiv 30 de monografii, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii. A organizat în R.S.S.M. Conferinţa Internaţională “Compuşii ternari şi multipli” (Chişinău, septembrie 1990);
A fost membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, Membru de Onoare al Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică ”K.E.Ţiolkovski”. A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii “D.Cantemir” si preşedinte al Fundaţiei “D. Gusti”.
Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996). Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema “Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest”. A participat activ la elaborarea programelor de colaborare ştiinţifică şi tehnică dintre România şi Republica Moldova în calitate de membru al Comitetului Guvernamental Interministrerial. A fost conducător de doctorat la mai bine de 60 teze de doctor şi 9 teze de doctor habilitat.
A fost membru al unor consilii de redacţie la elaborarea unor lucrari importante ca: ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească”- în 6 volume (Chişinău, 1976); „Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc” (Chişinău,1989); „Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie” în 2 volume (Chişinău, 1985); „Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)”, (Chişinău, 1983), al „Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică)” şi a revistei internaţionale „Solar Energy Materials and Solar Cells”. La 6 martie 1998, a incetat subit din viata la Sankt-Petersburg, in Rusia.
* 1927: Hero Lupescu (n. 17 iunie 1927, Roman - d. 4 octombrie 2007, București) a fost un regizor de operă român.S-a născut în orașul Roman într-o familie evreiască. Tatăl său, Avram Wolfsohn, a fost un cunoscut cantor la Sinagoga Mare din București.
Hero Lupescu a terminat cursurile Facultății de Regie din cadrul Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” din Moscova (1951-1954). A susținut examenul de diplomă la Opera Română din Timișoara, cu spectacolul Evgheni Oneghin de Ceaikovski (1954).
- "Tosca" de Puccini (1956)
- "Faust" de Gounod (1958)
- "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski (1958)
- "Cavalleria rusticana" de Mascagni (1960)
- "Boris Godunov" de Musorgski (1961)
- "Logodnă la mânăstire" de Prokofiev (1963)
- "Motanul încălțat" de C. Trăilescu (1964)
- "Cosi fan tutte" de Mozart (1965)
- "Don Giovanni" de Mozart (1966)
- "Gianni Schicchi" de Puccini (1967)
- "Povestirile lui Hoffmann" de Offenbach (1968)
- "Mireasa vândută" de Smetana (1970)
- "Cneazul Igor" de Borodin (1971)
- "Albert Herring" de Britten (1973)
- "Bălcescu" de C. Trăilescu (1974)
- "Dreptul la dragoste" de T. Bratu (1975)
- "Luna" de Orff (1975)
- "Andrea Chénier" de Giordano (1976)
- "Bastien și Bastienne" de Mozart (1976)
- "Dragoste și jertfă" de C. Trăilescu (1977)
- "Conu Leonida față cu reacțiunea" de Matei Socor (1978)
- "Evgheni Oneghin" de Ceaikovski (1981)
- "Nunta lui Figaro" de Mozart (1984)
- "Povestirile lui Hoffmann" de Offenbach (1986)
- "Nabucco" de Verdi (1987)
- "Samson și Dalila" de Saint-Saëns(1992)
- "Ora spaniolă" de Ravel.
András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj — d. 30 septembrie 2006, Budapesta a fost un scriitor maghiar și demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947. A fost redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi. După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A murit la Budapesta și a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.
* 1929: Tigran Petrosian (în limba armeană Տիգրան Պետրոսյան, în limba rusăТигран Вартанович Петросян) (n. 17 iunie 1929; d. 13 august 1984) a fost un mare maestru internațional sovietic de șah și campion mondial (1963-1969). A fost supranumit "Iron Tigran" datorită stilului său de joc, caracterizat printr-o defensivă impenetrabilă, el punând siguranța pe primul loc.Sabin Bălașa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni județul interbelic Olt – d. 1 aprilie 2008, București) a fost un pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român. In cariera sa a castigat numeroase premii si a devenit membru in mai multe academii de arta. Inspirat de arta populara, pictorul si-a creat un stil propriu in care apar personaje fantastice, dar si din istoria tarii.
In afara lucrarilor care ii infatiseaza pe Decebal, Stefan cel Mare ori Eminescu, acesta i-a portretizat si pe Elena si Nicoale Ceausescu, fapt care i-a atras o serie de critici dupa caderea regimului comunist. De altfel, Sabin Balasa a actionat in judecata chiar publicatia „Le Monde” dupa ce aceasta a publicat reproduceri dupa cateva lucrari infatisand cuplul Ceausescu. In final, ziarul a fost nevoit sa ii prezinte scuze. Artistul a fost recunoscut pentru picturile sale murale. A murit la 1 aprilie 2008.
Ken Loach | |
În 1962 a debutat cinematografic în filmul „Doi băieți ca pâinea caldă“. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1964, la clasa profesoarei Beate Fredanov, și a fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. În 1965, a fost angajat la Teatrul Bulandra. Este profesor la Universitatea Hyperion din București
Filmografie:
- Q.E.D., (2014, regia Andrei Gruzsniczki), în rolul Martin Scăunașu,
- De ce eu? (2015, regia Tudor Giurgiu), rolul
- Păcală se întoarce (2006)
- Cu un pas înainte (2007)
- Ministerul comediei (1999)
- Stâlpii societății (1988, regia Dan Necșulea)
- Uimitoarele aventuri ale mușchetarilor (1987, regia Victor Antonescu)
- Călătoriile lui Pin-Pin (1986, regia Luminița Cazacu)
- Pe malul stîng al Dunării albastre (1983)
- Dueliștii (1983)
- Al treilea salt mortal (1980)
- Cîntec pentru fiul meu (1980)
- Vodevilul (1980)
- Iarna bobocilor (1977)
- Tufă de Veneția (1977)
- Speranța nu moare în zori (1976, regia Nae Cosmescu)
- Premiera (1976)
- Cadavrul viu (1975, regia Cornel Popa)
- Pescărușul (1974, regia Petre Sava Băleanu)
- Tăticul (1974) (film de televiziune)
- Dragostea începe vineri (1972)
- Săgeata căpitanului Ion (1972)
- Cavalerul tristei figuri (1971, regia Petre Bokor)
- Facerea lumii (1971)
- Secția corecțională (1970)
- Răutăciosul adolescent (1969)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Un film cu o fată fermecătoare (1966, regia Lucian Bratu)
- Doi băieți ca pâinea caldă (1962)
- Trenurile mele de Tudor Mușatescu, ca Raită
- Mioara de Camil Petrescu
* 1942: Mohamed El Baradei, scris și ElBaradei (arabă: محمد مصطفى البرادعي Muḥammad Muṣṭafā al-Barādaʿī; n. 17 iunie 1942 la Cairo, Egipt) este un politician egiptean, fost director general al Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 2005 și fost vicepreședinte al Egiptului între 14 iulie - 14 august 2013.
Mohamed El Baradei محمد البرادعي | |
Newton Leroy Gingrich | |
* 1945: Edouard Louis Joseph, baron Merckx (Pronunție în olandeză: /ˈmɛrks/; Pronunție în franceză: /mɛʁk(s)/; născut la 17 iunie 1945), cunoscut mai bine ca Eddy Merckx, este un fost ciclist Belgian, care este considerat drept cel mai de succes om din istoria ciclismului competitiv. Victoriile sale includ un numar de neegalat de unsprezece Grand Tours (cinci Tururi ale Franței, cinci Tururi din Italia, și un Tur al Spaniei), toate cele cinci Monumente, trei Campionate Mondiale,recordul orei, fiecare mare cursă de o zi, alta decât Paris–Tours, și alte victorii pe pista.
* 1947: Lucian Muscurel (n. 17 iunie 1947, București) este un actor și profesor de artă dramatică româno-suedez. A absolvit Institutul de teatru I.L. Caragiale din București (IATC) în anul 1971 la clasa profesorului Constantin Moruzan.[1]
* 1951: Emilia Plugaru, (n. 17 iunie 1951, Cetireni, Ungheni, Republica Moldova) este o scriitoare român-basarabeancă ce compune literatură pentru copii (poezii, povești, ghicitori, scenete de teatru).
* 1952: Mihai Coadă (n. 17 iunie 1952, Ploiești) este un fost actor de teatru și televiziune român, cunoscut pentru interpretarea rolului lui Nelu Curcă în sitcomul La bloc.
Mihai Coadă s-a născut în Ploiești la data de 17 iunie 1952. În 1983 a început studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pentru ca doi ani mai târziu să devină actor la Teatrul „Toma Caragiu” din orașul natal.[1] În 2002 a primit rolul principal în sitcomul La bloc, difuzat pe Pro TV, care a avut parte de succes. Conform declarațiilor sale, convingerile sale ortodoxe l-au determinat să fie reținut în privința rolurilor în comedii; după ce o mare parte din echipa serialului La bloc s-au mutat la alta televiziune, Coadă s-a opus schimbărilor aduse scenariului, în principal celor care implicau un cuplu de homosexuali
Filmografie:
- O vară cu Mara (1988)
- La bloc (2002—2007)
- Ho Ho Ho 2: O loterie de familie (2012)
- America, venim! (2014)
Mihai Coadă Date personale Născut (67 de ani)
PloieștiNaționalitate România Religie Creștin-ortodox Ocupație Actor Activitate Alma mater Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
* 1961: Denis Lavant (n. 17 iunie 1961, Neuilly-sur-Seine, Hauts-de-Seine, Franța) este un actor francez.
Denis Lavant | |
Greg Kinnear | |
Will Forte | |
* 1972: Cristina Maria Spătar (n. 17 iunie 1972, Onești) este o cântăreațăromână de muzică R&B și dance/pop. Este supranumită de mass-mediaromânească „regina muzicii R&B
Cristina Spătar | |
Volume publicate:
- Cu puțin timp înaintea coborârii extratereștrilor printre noi (roman), Editura OuTopos, Iași, 1999 (ediția a doua, revăzută și adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005)[1]
- Lumea văzută printr-o gaură de mărimea unei țigări marijuana (povestiri), Editura Fundației „Constantin Brâncuși”, Târgu-Jiu, 2000
- Circul nostru vă prezintă: [2] [3] [4] (roman), Editura Polirom, Iași, 2002 (ediția a doua, revăzută, Editura Polirom, Iași, 2007)
- 96-00. Povestiri (proză scurtă) E-book, Editura LiterNet București, 2002
- Audiență 0 (teatru) E-book, Editura LiterNet, București, 2003
- Atunci i-am ars două palme (proză scurtă), Editura Polirom, Iași, 2004
- Celelalte povești de dragoste, Editura Polirom, Iași, 2009 [5] [6] [7] [8][9][10]
- Matei Brunul, Editura Polirom, Iași, 2011 (romanul a obținut „Premiul pentru Proză” al revistei „Observator cultural”, „Premiul Național de Proză” al „Ziarului de Iași”, „Premiul Publicului” la Gala Industriei de Carte din România, Premiul cititorilor „Natalya Gorbanevskaya, la Gala Premiilor „Angelus”, Polonia [11], și a fost desemnat „Cartea anului 2011” de revista „Contrafort”).[12] [13] [14] [15][16].
- Unu+ unu (+ unu...): niște comedii, Editura Cartea Românească, București, 2014 [17].
- Cel care cheamă câinii, Editura Polirom, Iași, 2017
Scott Adkins | |
* 1980: Venus Ebony Starr Williams (n. 17 iunie 1980) este o jucătoare profesionistă de tenis din SUA, ocupanta poziției a cincea în clasamentul mondial. A fost lider al lumii în ierarhia WTA în trei rânduri. În cariera sa, a câștigat 20 de titluri de Grand Slam: 7 la simplu, 11 la dublu feminin, și două la dublu mixt. A câștigat și trei medalii olimpice, două la dublu feminin și una la simplu.[6] Este sora mai mare a jucătoarei de tenis Serena Williams.
* 1982: Alex Rodrigo Dias da Costa (n. 17 iunie 1982), cunoscut simplu ca Alex, este un fotbalist brazilian retras din activitate care a evoluat pe postul de fundaș central.
* 1984: Christopher J. "Chris" Weidman[7] (n. , Baldwin, Nassau County, New York, SUA) este un luptător american de arte martiale mixte. Weidman a fost campion la categoria mijlocie din UFC într-o ocazie
* 1984: Khloé Alexandra Kardashian (n. ,[1] Los Angeles, SUA) este o personalitate americană de televiziune și femeie de afaceri. Are un copil.
Khloé Kardashian | |
* 1986: Apoula Edel (n. 17 iunie 1986, Yaoundé, Camerun) este un fotbalistarmean, de origine cameruneză, care evoluează la echipa Paris Saint-Germain pe postul de portar.
* 1987: Kendrick Lamar Duckworth (n. , Compton, SUA[1]), cunoscut ca Kendrick Lamar, este un artist hip hop american din Compton, California. Lamar și-a început cariera în adolescență, sub pseudonimul K-Dot, lansând un mixtape care a captat atenția locală și a dus la semnarea cu casa independentă de discuri Top Dawg Entertainment (TDE). A devenit cunoscut unui public mai larg în 2010, după apariția mixtape-ului Overly Dedicated. În anul următor, Lamar a lansat primul său abum de studio, Section.80, care a inclus single-ul său de debut, „HiiiPoWeR”. Popularitatea lui pe internet devenise din ce în ce mai mare, și a dus la colaborarea cu artiști importanți ai scenei hip hop, precum The Game, Snoop Dogg, Busta Rhymes și Lil Wayne.
* 1990: Alan Elizbarovici Dzagoev (rusă Алан Елизбарович Дзагоев ; n. 17 iunie 1990) este un fotbalist rus de origine osetiană, care joacă pentru ȚSKA Moscova.
* 1990: Jordan Brian Henderson (n. 17 iunie 1990) este un fotbalist englez care joacă pentru Liverpool și echipa națională de fotbal a Angliei pe postul de mijlocaș.
* 1991: Rustam Grigorovici Țînea (n. 17 iunie 1991, Odesa, URSS) este un fotbalist aflat sub contract cu Sheriff.
* 1992: Ante Sarić (n. 17 iunie 1992, Zadar) este un fotbalist croat care evoluează pentru echipa croată NK Metalleghe-BSI pe postul de fundaș.
* 1992: Sun Yiwen (în chineză: 孙一文 Sūn Yīwén; n. 17 iunie 1992) este o scrimeră chineză specializată pe spadă.
* 1995: Clément Lenglet (n. ,[1] Beauvais, Franța) este un fotbalist francez care joacă ca fundaș central pentru clubul spaniol FC Barcelona.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu