3 NOIEMBRIE 2023 - ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI, MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT, ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri, Decese, Sărbători, GÂNDURI PESTE TIMP, TEATRU/FILM

Înainte de a prezenta rețetele pentru astăzi vă amintesc că mâine se face Pomenirea morților la noi, ortodocșii! Voi prezenta o rețetă de colivă chiar de astăzi pentru a avea timp să o pregătiți.

A.    GUSTĂRI

Roşii umplute cu mere şi hrean

·       4 roşii mari

·       2 – 3 mere

·       ½ rădăcină hrean

·       1 pumn de nuci măcinate

·       Zeamă de lămâie

·       Puţin zahăr

·       Sare

·       1 salată verde

Se taie un căpăcel la fiecare roşie, se scobeşte miezul şi se presară cu sare.

Se lasă câteva minute cu gura în jos să se scurgă.

Se taie merele subţiri, se amestecă cu hreanul ras pe răzătoarea mică, nucile măcinate şi se adaugă zeamă de lămâie şi puţin zahăr.

Se umplu roşiile şi se aşază pe un platou, garnisit cu foi de salată.

 

B: SALATE

Salată de păstârnac şi ţelină

Ingrediente necesare:

400 g pastarnac

200 g telina

100 g morcovi

250 g praz

1 lamaie

50 g ulei

sare

Mod de preparare:

Se curata prazul, se spala si se foloseste numai partea alba.

Aceasta se taie fasii subtiri.

Se curata apoi telina si pastarnacul si se spala.

Se rad pe razatoarea mare.

Se stropeste cu putin suc de lamaie morcovul curatat si ras.

Intr-un castron se amesteca toate legumele cu ulei, sare si suc de lamaie.

 

C: SOSURI

Sos de mărar

·       1 lingură ulei;

·       1 lingură făină;

·       1 ceapă;

·       2 – 3 legături mărar;

·       ½ linguriţă zahăr;

·       1 lingură oţet;

·       ½ lingură sare;

·       1 ceaşcă apă

Ceapa tăiată mărunt se căleşte puţin în ulei, se adaugă zahărul şi făina, amestecând cu grijă să nu se lipească.

Se stinge cu o ceaşcă de apă şi se lasă să fiarbă 10 minute.

Se adaugă mărarul tocat fin şi se mai fierbe câteva minute.

La sfârşit se adaugă sarea şi piperul.

 

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Cremă de ţelină

·       4 ţeline;

·       2 linguri ulei;

·       ½ lingură făină;

·       Sare;

·       Pătrunjel

Se curăţă ţelinele şi se dau pe răzătoarea mare.

Se pun într-o oală cu ulei şi se călesc până se înmoaie.

Se toarnă 3 ceşti de apă fierbinte şi se lasă să fiarbă.

Se sărează, se strecoară şi se păstrează zeama.

Se dă ţelina prin sită, se adaugă puţin câte puţin toată zeama în care a fiert.

Separat se face un rântaş din ½ lingură ulei, ½ lingură făină şi puţină apă.

Se amestecă cu supa de ţelină, se pune din nou la foc pentru a mai da un clocot.

Se adaugă pătrunjelul şi se serveşte cu crutoane.

Tot aşa se prepară crema de dovlecei, crema de praz, sau crema de gulii.

 

E: MÂNCĂRURI

Chiftele din fasole boabe cu garnitură de orez

·       2 ceşti fasole boabe;

·       1 ceaşcă pâine înmuiată;

·       2 cepe;

·       1 căpăţână usturoi;

·       1 morcov;

·       1 păstârnac;

·       Sare;

·        Piper;

·       Cimbru;

·       Foi de dafin;

·       Mărar;

·       Pătrunjel;

·       1 ceaşcă orez;

·       Ulei

Se fierbe fasolea după procedura cunoscută.

După ce se schimbă prima apă se pun zarzavaturile tocate, sarea şi 2 foi de dafin.

Când este fiartă bine fasolea, se separă boabele într-un castron.

Se adaugă pâinea înmuiată în zeama reţinută de la fiertul fasolei, condimentele, usturoiul pisat şi verdeaţa.

Se dau prin maşina de tocat.

Se fac mingiuţe, se dau prin făină şi se coc în ulei bine încins.

Din restul de zeamă rămasă de la fiertul fasolei se prepară un orez dintr-o ceaşcă de orez şi trei ceşti de zeamă.

Când orezul se înmoaie bine, se sărează, se pune mărar mult şi se serveşte rece, ca garnitură pentru chiftelele din fasole.

 

F: DULCIURI

Prăjitură „Ziua şi noaptea”

·       12 linguri ulei;

·       14 linguri zahăr;

·       14 linguri apă;

·       18 linguri făină;

·       2 linguriţe praf de copt;

·       1 vanilie;

·       2 – 3 linguri cacao;

·       1 cană nucă măcinată

Se amestecă bine ingredientele cu mixerul, se adaugă făină în care s-a amestecat praf de copt şi vanilie.

La sfârşit se adaugă nuca.

În tava unsă şi tapetată cu făină se toarnă jumătate din compoziţie.

Deasupra se toarnă cealaltă jumătate în care s-a adăugat cacao.

 

 

 

REȚETA DE COLIVĂ

Ingrediente:
500 g grau decorticat sau arpacas, 375 g zahar, aproximativ 250 g nuci curatate, vanilie, coaja rasa de lamaie (optional), o cana si jumatate pesmet din paine alba sau biscuiti daca nu o pregatim in zile de post, zahar pudra (ca sa se acopere coliva), 1 lingurita rasa cu sare, putina cacao si bomboane, pentru ornat coliva.

Instructiuni :
1. Eliminam toate corpurile straine din grau si il spalam in mai multe ape.
2. Punem graul intr-o oala mai mare, peste care turnam apa, ca sa acopere boabele de grau cam de un lat de palma si si-l fierbem cel putin o ora. Trebuie sa amestecam din cand in cand, ca sa nu se prinda.
3. Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura, sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.
4. Dupa 4-5 ore, adaugam zaharul si fierbem din nou, pana se leaga. Acum trebuie sa amestecam cu o lingura curata din lemn, ca sa nu se lipeasca de fundul vasului, dand gust neplacut colivei.
5. Dupa ce s-a legat, luam vasul de pe foc si il lasam descoperit, pana ce compozitia s-a racit si o tinem acoperita in frigider pana cand dorim sa finisam coliva.
6. Inlaturam coaja care s-a format, adaugam sarea, vanilia, coaja rasa de lamaie si nucile taiate fin cu cutitul, pisate sau rasnite dupa preferinta.
7. In continuare, amestecam usor toate ingredientele, pana se omogenizeaza.
8. Compozitia o aseazam pe un platou curat, ceva mai mare decat o coala de hartie si o modelam uniform pe platou, ca sa capete o forma frumoasa.
9. Deasupra cernem pesmetul, pe care il presam putin cu un carton ca sa fie mai dens si neted, apoi cernem un stat uniform de zahar pudra, gros de cel putin 1 mm (oricum sa acopere bine pesmetul), pe care il presam, ca si pe pesmet.
10. Pentru ornat, putem folosi un sablon facut din carton, care sa reprezinte o cruce, peste care cernem putina cacao. De asemenea, putem folosi diverse bomboane, ca: drajeuri, migdale trase in zahar si altele, dupa preferinta si inspiratia noastra.
11. Curatam bine marginile platoului de pesmetul si de zaharul cazut la cernut.
Coliva este bine s-o pregatim in ajunul zilei cand vrem s-o folosim.
Lumanarea pe care o infigem in coliva, trebuie sa aiba un disc de hartie, pentru a nu se scurge ceara pe coliva.

MARIA RĂDUCANU

Maria Răducanu Quartet - Cristina ("Spitalul amorului" 2020)

Maria Răducanu
Date personale
Nume la naștere	Maria Răducanu
Născută	3 noiembrie 1967 (53 de ani) Huși, Vaslui, Romania
Cetățenie	România
Ocupație	Cantautoare
Activitate
Ani de activitate	1984–present
Premii	Disney Legend (1992)
Prezență online
pagină Facebook Internet Movie Database
Modifică date / text

Maria Răducanu (n. 3 noiembrie 1967, Huși, județul Vaslui) este o cantautoare și cântăreață cu voce de tip soprană, cu o largă deschidere interpretativă, combinând jazz, etno-jazz, muzică veche europeană și fado cu muzică populară românească.^[1].

Cantautoarea are o predilecție de a interpreta cântece din repertoriul Mariei Tănase, cu care a fost comparată adesea, dar a fost de asemenea considerată a fi reprezentativă pentru „noul val românesc” de jazz.^[2]

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Activitate
• 3Discografie
• 4Referințe, note
• 5Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A studiat vioara și chitara și literatura franceză la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la Universitatea București.

ACTIVITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În 13 august 2011 Maria Răducanu împreună cu Pedro Negrescu a concertat pro bono la festivalul FânFest, Roșia Montană în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”^[3][4][5]

Maria se consideră „o bocitoare de rit bizantin,” conform prezentării făcute la începutul spectacolului din 3 aprilie 2013, care a avut la Tulcea.^[6]

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Ziori (Octombrie 2010), cu Marc Ribot (la chitară și bas) și Nicolai Adi Chiru (a doua chitară)

1. Trei măsline
2. Cântec de cunună
3. Am ibovnic la Mizil
4. În grădină la Ion
5. Ziori
6. Trei lumini
7. Până când nu te iubeam
8. Pe deal pe la Cornățel

• Pure Music (The End Film, 2008) cu Krister Jonsson (la chitară)
• Troika – Chansons Russes (Arbore Sonor, 2005) cu Maxim Belciug (la chitară)
• La Tarara – Chansons Espagnoles (Arbore Sonor, 2005) cu Maxim Belciug ( la chitară)
• Cântece din Rǎsǎrit / Chants du Levant (Institut Francais de Bucarest, 2005) cu Jan Roder (bas)
• Lumini (La Strada Music, 2004) cu Mircea Tiberian (la pian)
• Viața Lumii (2003) cu Mircea Tiberian Quartet
• Colinde (La Strada Music, 2002) cu Vlaicu Golcea (la dublu bas) și Sorin Romanescu (la chitară)
• Pe vale (La Strada Music, 2002) cu Vlaicu Golcea (la dublu bas) și Sorin Romanescu (la chitară) (nominalizare pentru cea mai bună creație jazz)

MARIA RADUCANU QUARTET, "Cristina", Mezzo Voce

SORE MIHALACHE

Sari la navigareSari la căutare

Sore
Date personale
Nume la naștere	Sorina Cătălina Mihalache
Născută	3 noiembrie 1989 (31 de ani)  București București, România
Copii	Erin
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață, compozitoare, actriță
Activitate
Alte nume	Sore, Sore Mihalache
Gen muzical	Pop, dance
Instrument(e)	voce[*]
Case de discuri	MediaPro Music, Hahaha Production
Interpretare cu	Crazy Win, Sistem, Lala Band, Felicia Donose, Smiley, Mihai Ristea, Dorian, Liviu Teodorescu, Bere Gratis, Seredinschi
Prezență online
Site web Internet Movie Database
Modifică date / text

Sorina Mihalache (născută Sorina Cătălina Mihalache, n. 3 noiembrie 1989, București), cunoscută ca Sore Mihalache^[1] alias Sore,^[2] este o actriță de televiziune, dansatoare și cântăreață română de muzică pop și pop-rock cu influențe de electro funk. Sorina a devenit cunoscută național și internațional odată cu distribuirea sa în serialul de televiziune Pariu cu viața, apoi prin hiturile cu care a cucerit Romania: Different, Dor să-ți fie dor, Beautiful life, Când vremea e rea, Noapte caldă, Dintr-o mie de femei sau Jumătate.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Pariu cu viața, O nouă viață și Lala band
• 3Discografie
  • 3.1Single-uri
• 4Referințe
• 5Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Sorina Cătălina Mihalache s-a născut pe 3 noiembrie 1989, în București. La vârsta de 10 ani, a imitat-o pe Natalia Oreiro la concursul „Ploaia steluțelor” și a câștigat locul trei, iar la 11 ani, făcea pentru prima dată, parte dintr-o trupă, Dolly, împreună cu alte trei fete, alături de care lansa melodiile „În Weekend”, „Hei, Tarzan Tarzan”, „Am capul în nori”, „Dragă Johnny”. Această trupă s-a destrămat în anul 2002.

La 17 ani a participat la emisiunea „Faimoșii” – My band, by Marius Moga and Cătălin Măruță, unde au remarcat-o producătorii de la Play & Win și au format trupa Crazy Win, împreună cu doi băieți. Primul lor single, “Beautiful Lover” (2009), a avut foarte mare succes. După destrămarea acestei trupe, a cântat într-un proiect de cover-uri interpretate live, împreună cu Cici de la Sistem.

În 2011, Sore a devenit artist MediaPro Music, unde lucrează cu Smiley & HaHaHa Production promovându-și atât single-ul „Love is music” cât și piesa „Stage of joy” alături de colegii săi din Lala Band.^{[3][1][4][5][6]}

Deține un brand de haine. În 2016 a devinit mama unei fetițe.^[7]

PARIU CU VIAȚA, O NOUĂ VIAȚĂ ȘI LALA BAND[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Din septembrie 2011, Sore Mihalache a interpretat personajul Sara Năstase din serialul muzical „Pariu cu viața” de la Pro TV. A avut o relație cu colegul ei din serial, Raphael Tudor, cu care a locuit^[8], iar din 2014 aceasta a interpretat pe Sara Năstase în noul serial O nouă viață.

În 2012 a lansat piesa muzicală „Different”, care a înregistrat peste 2 milioane de vizionări (varianta oficială),^[9] respectiv peste 4.862.000 de vizualizări (varianta neoficială).^[10] Piesa „Different” a ajuns să ocupe locul cinci în iTunes Dance Chart Japonia. În 2013 a lansat împreună cu Mihai Ristea piesa „Beautiful Life”, care, la fel ca și celelalte piese ale ei, a fost foarte difuzată de către toate posturile de radio din România. Atât „Different” cât și „Beautiful Life”, au intrat în Romania Airplay Top 100 timp de multe săptămâni, urcând și între primele 20 de poziții ale clasamentului.^{[3] [1][4][5][6]}

Sore Mihalache a susținut o serie de concerte împreună cu colegii ei din trupa Lala Band. Alte turnee susținute prin țară sunt „Like Life” și „Lala Happy X-mas”.

În anul 2013, Sore Mihalache va întreprinde un turneu național împreună cu colegii săi din LaLa band, numit „LaLa Love Tour”.^{[11] [12] [13]}

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Single-uri[modificare | modificare sursă]

An	Nume	Poziție	Casa de discuri
2011	"Love is music"	—	MediaPro Music
	"Different"	5[14]
2013	"Beautiful life" (feat. Mihai Ristea)	—
	"Boy, boy" (feat. Alex Velea)	—
	"Bad boy is back (feat. Dorian)"	—
2014	"Dor să-ți fie dor"	5[15]
	"Inima"	—
	"Persoana mea" (feat. Trada)	—
	"Noapte caldă" (feat. Bere Gratis)	3[16]
2015	"Magnet de frigider"	—
	"Umbrela mea de soare"	—
	"Latin love" (feat. Lil`Eddie)	—
	"I got my mind of you" (feat Electic Fence)	-
	Când vremea e rea	-
	Un minut	-
2016	"Adu-mi aminte să uit" (feat Liviu Teodorescu)	—
	"Îmi dai palpitații"	—
2017	”Ce mai vrei” (Sore feat. Feli)	-
2018	”Dintr-o mie de femei”	-
	”Sărută-mă și taci”	-
	”Toate fetele”	-
	”O să uit”	-
	”Praf de stele” (Sore feat. Seredinschi)	-
2019	”Jumătate” (Sore feat. Smiley)	-

SORE MIHALACHE NU SE GÂNDEȘTE ÎNCĂ SĂ FACĂ NUNTĂ

FILIP LAZĂR

 

Filip Lazăr
Date personale
Născut	6 mai 1894[1][2]  Craiova, România
Decedat	3 noiembrie 1936 (42 de ani)[1][2][3]  Paris, Franța
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor pianist
Activitate
Studii	Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*], Universitatea Națională de Muzică București
Instrument(e)	pian
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Filip Lazăr (n. 6 mai 1894,^[1][2] Craiova, România – d. 3 noiembrie 1936,^[1][2][3] Paris, Franța) a fost un compozitor și pianist român.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Muzică de teatru
• 3Muzică simfonica
• 4Muzică de cameră
• 5Muzică corală
• 6Muzică vocală
• 7Note
• 8Biografie
• 9Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

El provenea dintr-o familie în care arta muzicală ocupa un loc aparte – mama sa absolvise Conservatorul din București, ea fiind totodată și cea care îi dă primele lecții de pian. Afirmând înclinații muzicale deosebite, a fost dat la Conservatorul din București (1907 - 1912) să studieze cu Emilia Saegiu (pian), D. G. Kiriac (teorie- solfegiu), Alonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție). Înaintea începerii Primului Razboi Mondial, Filip Lazăr este trimis la Leipziger Konservatorium (1913- 1941) unde studiază cu Robert Teichmüller (pian) și Stephan Krehl (compoziție, armonie, contrapunt). Întrerupe însă studiile pentru a se înrola voluntar (1916- 1918). Membru fondator (1920) al Societății Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton, din care mai făceau parte și Darius Milhaud, Artur Honegger, Serghei Prokofiev etc. În cadrul acestei societăti Filip Lazăr leagă prietenii cu Maurice Ravel, Stravinski, Martinu. A intreprins turnee artistice in Franța Elveția, Austria și S.U.A. (în 1933 unde își cântă propriul Concert de pian sub bagheta lui Kusevitski) . A făcut parte din comitetul tehnic al Societății corale Cântarea României din București și din International Society of Contemporary Music. A fost distins cu Mențiune onorifică (1915), premiul II onorific (1919) și premiul I de compoziție George Enescu (1924), cu Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931).

MUZICĂ DE TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1918 - La bouteille de Panurge, balet, libretul de André Cœuroy
• 1928 - Les Images de Béatrice, op. 18, operă cântată dupa Familia Cenci de Percy Bysshe Shelley, libretul de André Cœuroy

MUZICĂ SIMFONICA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1919 - Preludiu pentru Orchestră
• 1921 - Suita Română în Re major pentru orchestră
• 1924 - Divertisment pe o temă banală pentru Orchestră
• 1925 - Suite valaque pentru orchestră mica/ Tziganes, scherzo pentru orchestră mare
• 1927 - Concerto Grosso pour orchestre, nr. 1 , op 17

• 1928 - Le Ring. Un round de 4 minutes, muzică pentru orchestră nr.2 (idem, reducție pentru două piane de autor, idem reducție pentru pian la patru mâini de L. Garbari)
• 1931 - Muzică pentru radio, uvertura pentru orchestră mica
• Concertul nr. 2. pentru pian și orchestră , op. 19.
• 1934 - Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, op. 23
• 1934 - Concertul nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente, op. 24
• Concerto da camera
• 1931 - Concerto Grosso nr. 2, neterminat

MUZICĂ DE CAMERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1915 - Sonata pentru pian in FA major
• 1919 - Sonata in mi minor pentru vioara și pian
• 1924 - Suita I pentru pian
• 1925 - Suita a IIa pentru pian
• 1925 - Două dansuri populare românești pentru pian
• 1925 - Bagatela pentru violoncel (constrabas) și pian / orchestră
• 1926 - Sonata a III a pentru pian
• 1927 - Bagatela pentru pian
• 1929 - Sonata pentru pian în La bemol, op. 15
• 1929 - Piéces minuscules pour les infants, op. 16
• 1934 - Trio pentru oboi, clarinet și fagot
• 1935 - Trio pentru vioara viola și violoncel
• 1936 - Mică suită pentru oboi, clarinet și fagot (extrasă din Piese minuscule pentru copii)
• Trio pentru harpe
• Cvintet pentru harpe

MUZICĂ CORALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1924 - Dor de crâng, cor mixt, versuri populare
• 1924 - Paparudele, cor mixt pentru 6 voci, versuri populare

MUZICĂ VOCALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1926 - Două cântece de dor și unul vesel, voce și pian, versuri populare (Cuprinde: Mi-a trimis bădița dor; Dorule pribeag; Vai, mandruțo!)
• 1927 - Trei pastorale, voce și pian, versuri de Șt. Octavian Iosif (Cuprinde: Singurel ca un haiduc; Boii stau la jug supuși; Dragă codule, te las! )
• Melodii pe poeme de Heinrich Heine, voce și pian
• 6 melodii pentru voce și pian/ orchestră

Filip Lazăr (1894-1936): Concerto grosso nr. 1 (1927)

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

The Beauty of Waltz Music 🎼 The Heartbeat of Dance Music | Best of Chopin, Strauss, Tchaikovsky,...

Evenimente

·         625 - Honoriu I a fost ales Papă.

Mosaic depicting Pope Honorius I, from the basilica of Sant’Agnese fuori le mura, Rome – foto: ro.wikipedia.org

Papa Honoriu I a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12 octombrie 638. Numele lui înseamnă “cel Onorific”. Se spune că în timpul pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea Ridicării Sfintei Cruci Pentru poziția lui permisivă față de monoteleți Conciliul de la Constantinopol l-a pedepsit la 40 de ani după decesul lui cu anatema. În cadrul ședinței din data de 28 martie 682 monoteletismul a fost condamnat ca o convingere eretică.  Anatema de atunci a fost un argument principal împotriva Dogmei Infaibilității papilor.

·         1444: Bătălia de la Linnich.

·      1462 - Henric al IV-lea de Castilia este proclamat principe de Cataluña.

Henric al IV-lea  – foto: ro.wikipedia.org

Henric al IV-lea (5 ianuarie 1425 – 11 decembrie 1474), poreclit și cel Impotent, a fost regele Castiliei din 1454 până în 1474. În timpul domniei lui, nobilii au crescut în putere și națiunea a devenit mai puțin centralizată.

·         1481: Regatul Navarei: Francisc de Foix este încoronat Rege.

·         1483: Giuliano della Rovere, viitorul papă Iuliu al II-lea, este nuumit episcop al Bolognei, (Italia).

·         1493: Cristofor Columb descopera insula Dominica, in Marea Caraibilor. Bastinasii numeau insula, Waitikubuli.

·         1536: Viceregatul de Perú: pentru Real Cédula se confirmă transferul capitalei de la Jauja în Lima, cunoscută cu numele de „Ciudad de los Reyes".

·         1591: Este ales Papa Inocențiu al IX-lea.

·         1591: Căpitanul portughez Juan Fernández de León fondează orașul Guanare, actualmente pe teritoriul Venezuielei.

·         1592: Mexic: Orașului San Luis Potosí, (SLP) i se acordă titlul de oraș.

·         1622: Barockschloss Bílence, după ce a căzut în dizgrație, a fost confiscat.

·         1624: Viceregatul Noii Spanii: Rodrigo Pacheco y Osorio, marchizul de Cerralvo, preia posesiunea ca cel de-al 15-lea vicerege.

·         1762: Este semnat după războiul de 7 ani, Tratatul de la Fontainebleau între Spania și Franța, prin care teritoriul nord- american Louisiana, trece sub stapanire spaniolă.

·         1780: Argentina: În Buenos Aires sunt imprimate primele documente în tipografia regală: „Real Imprenta de Niños Expósitos”.

·    1784 - Tăranii iobagi transilvăneni răsculaţi, conduşi de Crişan, atacă Ribiţa şi execută 42 de nobili. Întreg Zarandul este cuprins de răscoală la 5 noiembrie 1784.

Horea, Cloşca şi Crişan, conducatorii rascoalei din 1784 – foto: alba24.ro

·         1791: Bătălia de la Fort-Wayne, războinicii Miamis îl surprind în timpul luptei pe maiorul Arthur Saint-Clair, care din 1300 de oameni a pierdut 600 in timp ce dintre băștinași au murit numai 66. Aceasta este cea mai mare pierdere a americanilor în războaiele lor de supunere a „pieilor roșii”. 

This lithograph of Little Turtle is reputedly based upon a lost portrait by Gilbert Stuart, destroyed when the British burned Washington, D.C. in 1814 – foto: en.wikipedia.org

·         1792: Mexic: se deschid porțile Universității de la Guadalajara, în „Noua Galiție” (azi Estado de Jalisco).

·         1795: Franța: Se constituie „Directoratul”. Directoratul este regimul politic din Franța, însărcinat cu puterea executivă, între 26 octombrie 1795 (4 brumar, an IV) și 9 noiembrie 1799 (18 brumar, an VIII). Este urmașul Convenției Naționale. Organizat pe baza Constituției din 1795 (adoptată de Convenția thermidoriană), Directoratul (executiv alcătuit din cinci persoane) s-a confruntat cu multe dificultăți: inflație, situație financiară catastrofală, tensiuni sociale, acțiunile regaliștilor pentru reinstaurarea monarhiei și ale iacobinilor pentru a reveni la putere. Pe plan extern, folosind geniul militar al lui Napoleon, Franța obține importante victorii împotriva Austriei (în urma cărora a primit malul stâng al Rinului și Italia de Nord) și a purtat războaie cu Anglia (1798-1799). In perioada Directoratului, cei de la conducere au fost preocupați, în primul rând, de menținerea ordinii și au vizat mai puțin schimbările revoluționare, din acest considerent confruntându-se cu o serie de revolte care au fost înăbușite. Situația internă era dificilă deoarece principiile democratice erau greu de transpus în practică, sistemul nefiind consolidat încă. Deși era instituit principiul separării puterilor în stat și o serie de drepturi și libertăți și alegerile libere erau garantate, aceste practici democratice erau de multe ori încălcate. Tot în această perioadă au izbucnit mișcări monarhiste, determinate și de excluderea susținătorilor monarhiri din viața politică, dar ele au fost înfrânte de un grup de tineri ofițeri (printre care și Napoleon Bonaparte). 

Paul Barras (Paul François Jean Nicolas, vicomte de Barras: 30 June 1755 – 29 January 1829, the only Director to serve during the entire term of the Directory – foto: en.wikipedia.org

·         1800: A fost înființată Casa Albă, reședința președinților SUA, situată în Washington. Clădirea a fost construită după planurile arhitectului James Hoban, lucrările începând în anul 1792. Aflată la adresa oficială 1600 Pennsylvania Avenue NW în Washington, D.C., clădirea principală a fost construită în stil georgian, între 1792 şi 1800, din gresie vopsită în alb, fiind reşedinţa şefului executivului american pentru toţi preşedinţii începând cu John Adams. După ce Thomas Jefferson s-a mutat în Casa Albă, în 1801, împreună cu arhitectul Benjamin Henry Latrobe, au realizat planuri de extindere a clădirii pentru a crea facilităţi de stocare.

·       1810 - La teatrul „San Moise” din Venetia este prezentată opera „La Cambiale di matrimonio“ de Gioacchino Rossini .

Gioachino Rossini  – foto: ro.wikipedia.org

Gioachino Rossini - de fapt Giovacchino Antonio Rossini (n. 29 februarie 1792, Pesaro, Italia – d. 13 noiembrie 1868, Paris), compozitor de operă din Italia.

 

·         1820: Independența Ecuadorului.

·         1821: Independența statului Nicaragua.

·         1823: Președintele peruan José de la Riva-Agüero trimite viceregelui La Serna o pledoarie pentru înființarea regatului de Peru, independent de Spania, având totuși pe tron un principe spaniol.

·         1827: Premierea operei comice „Le Roi et le batelier“ de Fromental Halévy pe scena pariziană Opéra-Comique.

·    1834 - A fost fondat în Bucureşti Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi, astăzi Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa”.

Muzeul Naţional de Istorie Naturală în 1910 – foto: ro.wikipedia.org

Muzeul Naţional de Istorie Naturală “Grigore Antipa” este una dintre cele mai vechi instituţii de cercetare a biodiversităţii şi de educare şi culturalizare a publicului. Este în acelaşi timp şi una dintre cele mai cunoscute şi apreciate “baze de date” prin colecţiile Muzeului, unele dintre ele valori ale tezaurului mondial. Deşi îşi are începuturile în “Muzeul de Istorie Naturală şi Antichităţi” înfiinţat în 1834 de către Mihalache Ghica, adevărata sa menire şi strălucire şi-a căpătat-o în secolul trecut, sub coordonarea lui Grigore Antipa. Actuala clădire, care adăposteşte colecţiile muzeului, a fost inaugurată în prezenţa Regelui Carol I, la 24.05.1908.

·         1844: La Teatrul Argentina din Roma are loc debutul lui Giuseppe Verdi cu „I due Foscari”.

·         1848: Este revizuită Constituţia olandeză, limitandu-se competenţele monarhiei si intarindu-se competenţele Parlamentului şi ale guvernului.

·         1863: A apărut, la București, prima revistă umoristică editată de B.P. Hasdeu, “Aghiuță”; (până la 17 mai 1864, săptămânal).

·         1863: Americanul J.T. Alden a brevetat metoda de obținere a drojdiei.

·         1866: Chestiunea Romană: tratativele lui Giuseppe Garibaldi se duc pe lângă Napoleon al II-lea cu tentativa de a confisca teritoriile Statului Pontifical, teritorii sub autoritatea papei.

·         1868 - Ulysses Grant câştigă alegerile prezidenţiale din SUA

·   1883 - În Spania, arhitectul modernist, Antonio Gaudí, primeşte aprobarea de a continua construcţia catedralei barceloneze Sagrada Familia.

Sagrada Familia in 1905 – foto: en.wikipedia.org

Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finanțare sunt donațiile private și încasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple Expiatori de la Sagrada Família (în catalană).

Bazilica Sagrada Família – foto: ro.wikipedia.org

Proiectul original al bisericii Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast termen: „Clientul meu nu se grăbește”.

În prezent termenul estimat este anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub conducerea lui Domènech Sugranyes, până în 1936, când au fost întrerupte de Războiul Civil Spaniol. La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfințit biserica și a ridicat-o la rangul de Basilica minor.

·         1887: Este fondată „Asociația Academică din Coimbra”, cea mai veche asociație de studenți din Portugalia.

·         1890: Premiera Operei „Cneazul Igor“ de Alexander Porfirjewitsch Borodin în Marea Operă din Sankt Petersburg.

·         1891: In Republica Velha, Manoel Deodoro da Fonseca,  mareșal și om politic brazilian, primul preșendinte al acestei țări (1889 – 1891), declară starea de urgență. Republica Velha este denumita perioada  istoriei braziliene,  cuprinsa intre anii  1889 – 1930. Republica s-a încheiat în 1930 cu o lovitură de stat militară care a instalat un dictator. La data de 15 noiembrie 1889 mareşalul Deodoro da Fonseca l-a silit pe  împăratul Pedro al II-lea sa abdice, a declarat Brazilia  republică  şi a reorganizat guvernul. Din 1889 pana in 1930, guvernul a fost  la nivel declarativ  ales  democratic,  dar democraţia a fost incalcata prin fraudarea masiva a alegerilor. Această perioadă s-a încheiat cu o lovitură de stat militară care l-a plasat  pe Getulio Vargas, un civil, la  preşedinţia tarii; Vargas a condus dictatorial  până în 1945.

·         1898: Colombia: Manuel Antonio San Clemente preia președinția.

·         1900:  Premierea Operei „Povestea țarului Saltan“ (Orig.: „Saksa o zare Saltane“) de Rimski-Korsakov la opera Solodownikow din Moscova.

·         1903: Cu sprijin din partea SUA, Panama se desprinde de Columbia și își proclamă independența.

·         1905: Rusia: Țarul Nicolae al II-lea al Rusiei semnează decretul de amnistie pentru deținuții politici.

·      1906 - Savantul Alois Alzheimer prezintă la Congresul de medicină de la Tübingen datele fundamentale ale bolii care îi va purta numele.

Alois Alzheimer  – foto: en.wikipedia.org

Alois Alzheimer (n. 14 iunie 1864, Marktbreit am Main – d. 19 decembrie 1915, Breslau) a fost un psihiatru și neuropatolog german. A descris pentru prima dată o formă de demență degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca Boala Alzheimer.

·    1906:     La Berlin se încheie „Conferința Internațională de Telegrafie” care a hotărât schimbul de informații obligatoriu între stațiile conectate între ele.

·         1908: Statele Unite: alegeri prezidențiale, la care va învinge William Howard Taft.

·         1912: Mexic: revoluția împotriva lui Madero în Chihuahua.

·         1914: Primul Război Mondial: Marea Britanie anunță că toată Marea Nordului s-a transformat într-un câmp de luptă.

·         1916: Prin Ordin al Marelui Cartier General Român, Şcoala Militară de Schiori este transformată în Corpul Vânătorilor de Munte. 

* 1916 -  Primul Război Mondial - A început Bătălia de la Târgu Jiu (3/16 noiembrie – 4/17 noiembrie 1916) – Parte din Participarea României la Primul Război Mondial.

Bătălia de la Târgu Jiu (3/16 noiembrie – 4/17 noiembrie 1916) – Parte din Participarea României la Primul Război Mondial (Desfăşurarea acţiunilor militare) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Bătălia de la Târgu Jiu s-a desfășurat între între 3/16 noiembrie – 4/17 noiembrie 1916 și a avut ca rezultat învingerea forțelor române și forțarea Munților Carpați de către trupele Puterilor Centrale, în împrejurimile orașului Târgu Jiu, în ea fiind angajate forțele Armatei 1 române și forțele Armatei 9 germane. Bătălia s-a desfășurat imediat în continuarea celei de-A doua bătălii de pe Valea Jiului, încheiată cu victoria forțelor germane. Pierderea bătăliei a avut un impact strategic major asupra frontului românesc, permițând forțelor germane să debușeze în Câmpia Română, fapt care va duce în mai puțin de două luni la ocuparea întregului teritoriu al Munteniei șu Dobrogei.

·         1916: Catar devine un stat protejat de britanici.

·         1918:

·         Primul Război Mondial: Semnarea armistițiului între Imperiul Austro-Ungar și aliați, armistițiu care pune capăt războiului. Evenimentul a avut loc la „Villa Giusti”.

·         Ca urmare a Primului Război Mondial se dizolvă monarhiile dunărene.

·         Revolta marinarilor se extinde asupra muncitorilor din Kiel și marchează în Germania începutul Revoluției din Noiembrie.

·         Polonia își declară independența față de Rusia.

·         S-a pus in aplicare, printr-un decret-lege, principiul votului universal, direct, egal si obligatoriu.

·         1919: Istoricul Vasile Pârvan își inaugurează cursul de istorie la nou înființata Universitate a Daciei Superioare dinCluj cu prelegerea: „Datoria vieții noastre", în care a adus și un omagiu jertfei depuse de tinerii ostași români la înfăptuirea unității naționale a statului.

·         1920: Se înființează Școala Politehnică din Timișoara.

·         1928: Inventatorul Anastase Dagomir, creator al cabinei catapultate, inregistreaza, in Franta, cererea de brevet pentru inventia "Nouveau systeme de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aerienne". Anastase Dragomir (n. 1896 – d. 1966), a fost un inventator român din domeniul aviatiei,  este renumit pentru invenția unei versiuni timpurii a unui scaun ejectabil, de care a beneficiat împreună cu un alt inventator român,  tanase Dobrescu. Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată, un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parasute) dintr-o aeronavasau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile. Modelul conceput de Dragomir și Dobrescu a fost testat cu succes la data de 25 august 1929 pe aeroportul Paris – Orly  i Franta si  ulterior, în  octombrie 1929, pe Aeroportul Baneasa, langa Bucuresti. În anul următor, Dragomir și Dobrescu au obținut patentarea oficială a acelui „cockpit catapultabil” la Oficiul francez de invenții sub numărul 678.566 din 2 aprilie 1930, (dar cu prioritatea patentării datată anterior la 3 noiembrie 1928 , data depunerii cererii de brevetare – FRD678566 19281103), sub numele oficial de Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne (în limba romana: Nou sistem de montare al parașutelor la aparate de locomoție aeriană). In 1950 a obtinut si brevetul romanesc pentru “Celula parasutata”, care consta in folosirea unui spatar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus, pentru ca in 1959 sa inregistreze o alta cerere, care avea ca obiect construirea unui avion de transport echipat cu cabine catapultabile, pentru salvarea pasagerilor (brevet romanesc nr. 41424 din 1960). Ideea roamanului se va concretiza prin aparitia, la noile tipuri de avioane supersonice militare, a scaunul ejectabil.

·         1930: Brazilia: Getúlio Vargas este proclamat președinte în urma unei lovituri de stat.

·         1935:

·         Grecia: Cu întoarcerea regelui George al II-lea la tron se încheie perioada Republicii grecești.

·         Son Kee-chung din Coreea încheie maratonul cu timpul de 02:26:42 ore, stabilind astfel un nou record mondial.

·         1936: Statele Unite: Franklin Delano Roosevelt este reales președinte.

·         1940: se desfăşoară în Piaţa Obor din Bucureşti o manifestaţie antifascistă şi antirăzboinică.

·         1943: División Azul (Divizia Albastra) este repatriata in Spania de pe frontul sovietic. Numita si Divizia de infanterie nr. 250, a fost o unitate de voluntari spanioli care au luptat în armata germană pe frontul de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Divizia Albastră a luptat la Leningrad, unde au suferit pierderi grele, atât datorită frigului cât și luptelor grele la care a participat. Franco a trimis întăriri, care nu au inclus doar voluntari ci și soldați mobilizați. În total, aproximativ 45.000 de soldați spanioli au luptat prin rotație pe frontul de răsărit. Ei au fost decorați cu medalii și ordine spaniole și germane și a fost singura divizie care a fost decorată de Hitler. Franco a început negocieri în primăvara anului 1943 și a dat ordinul de retragere al Diviziei Albastre pe 10 octombrie același an. Unii dintre soldații spanioli au refuzat să părăsească frontul. Deși în rândul spaniolilor a circulat zvonul că în mod neoficial Franco este de acord cu rămânerea lor pe frontul antisovietic atâta vreme cât numărul lor rămâne sub 1.500, guvernul de la Madrid i-a amenințat pe 3 noiembrie pe cei care nu se supuneau ordinului de reîntoarcere în țară că, dacă rămân să lupte pe front, li se va retrage naționalitatea. (În fapt era vorba de pierderea cetățeniei, dar în acea perioadă nu de făce vreo deosebire între cetățenie și naționalitate). Până în cele din urmă, cei care au refuzat să se supună ordinului de reîntoarcere în patrie au fost în număr de aproape 3.000 de oameni. Spaniolii au fost admiși în alte unități spaniole, în principal în Waffen-SS. Un număr de voluntari au trecut ilegal graniță în Franța ocupată la Lourdes și au format o nouă unitate militară: Legiunea Albastră (Legión Azul). Pentru început, spaniolii au fost încadrați în Divizia a 121-a de infanterie, dar și această mică forță armată a primit ordinul de reîntoarcere în patrie în martie 1944 și au fost transportați în țară pe 21 martie. Cei care totuși nu au dorit nici acum să se reîntoarcă în Spania, au fost încadrați în unități germane. Plutoane de spanioli au fost încadrați în Divizia a 3-a Gebirgs și în Divizia a 357-a de infanterie. O subunitate a fost trimisă în Letonia. Două companii s-au alăturat Regimentului Brandemburghez și Diviziei a 121 în Iugoslavia pentru a lupta împotriva partizanilor lui Tito. Cam 50 de fasciști spanioli au luptat în Munții Pirinei împotriva Rezistenței franceze. Companuia a 101-a Spanische-Freiwilligen Kompanie der SS 101 (140 de soldați) a fost atașată Diviziei a 28-a de grenadieri voluntari Wallonien, au participat la luptele din Pomerania și din Berlin, până în ultimele zile ale războiului. Totalul spaniolilor membri ai Diviziei Albastre căzuți în luptele de pe frontul de răsărit este de 4.954, iar al celor răniți de 8.700. În afară de aceștia, 372 de spanioli membri ai Diviziei Albastre, Legiunii Albastre sau ai Spanische-Freiwilligen Kompanie der SS 101 a fost luați prizonieri de Armata Roșie. Dintre aceștia, 286 au fost ținuți prizonieri până în 1954, când s-au reîntors în patrie la bordul unui vapor sub pavilionul Crucii Roșii.

·         1944: Armata franceză aduce un omagiu postum lui Antoine de Saint-Exupéry.

·         1944: Al Doilea Război Mondial: doi comandanţi ai insurectiei naţionale slovace, generalii Ján Golian şi Rudolf Viest sunt capturati, torturati şi apoi executati de către forţele germane.

·     1946 - Împăratul Hirohito proclamă noua Constituţie a Japoniei. Noua Constitutie trece suveranitatea în mâna Parlamentului. Japonia a adoptat o Constituţie paşnică, în care poporul nipon declară că „renunţă pentru totdeauna la război ca drept suveran al naţiunii sau la folosirea forţei pentru soluţionarea diferendelor internaţionale”. A intrat în vigoare la 3 mai 1947.

·         1947: Se semnează Tratado de Río prin care se acordă asistență militară reciprocă între statele americane din sud.

·         1948: Autorităţile comuniste naţionalizează (de fapt, confiscă) instituţiile medico-sanitare şi cinematografele.

·    1950 - România a aderat la Convenția cu privire la prevenirea și reprimarea genocidului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1948 și intrată în vigoare la 12 ianuarie 1951.

Delegatia Romaniei la a XVa sesiune a Adunarii Generale ONU (1960)- foto: comunismulinromania.ro

România a aderat la convenţie la 2 noiembrie 1950 şi a ratificat-o prin Decretul nr. 547 din 29 iulie 1969, publicat în Buletinul Oficial nr. 83 din 30 iulie 1969. Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România a făcut următoarea declaraţie: ,,Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România declară că dispoziţiile articolelor 5 si 7 din Convenţie nu sunt în concordanţă cu principiul conform căruia tratatele internaţionale multilaterale ale căror obiect şi scop interesează comunitatea internaţională în ansamblul său trebuie să fie deschise participării universale”.

Art. 5. Părţile contractante se angajează să ia, in conformitate cu constituţiile respective, măsurile legislative necesare pentru asigurarea aplicării dispoziţiunilor prezentei Convenţii şi, mai ales, să prevadă sancţiuni penale eficace care să afecteze intr-adevăr persoanele vinovate de genocid sau de unul dintre actele enumerate la articolul 3.

Art. 7. Genocidul şi celelalte acte enumerate la articolul 3 nu vor fi considerate crime politice in privinţa extrădării. Părţile contractante se angajează, în acest caz, să acorde extrădarea conform legislaţiei lor si tratatelor in vigoare.

·         1954:

·         1954: Premiul Nobel pentru Fizică este acordat lui Max Born şi Walter Bothe.

·         Linus Pauling primește Premiul Nobel pentru chimie.

·         Începe trimiterea trupelor franceze în Algeria din cauza intensificării mișcărilor pentru independență din acea colonie.

·         Japonia: Premiera primei părți a filmului Godzilla

·         1956: A fost înființată Opera Română din Iași, spectacolul inaugural fiind Tosca de Giacomo Puccini.

·         1956: “Vrajitorul din Oz” a fost prezentat in premiera la televiziune, audienta fiind estimata la 45 de milioane de persoane.

·    1957 - Catelusa Laika a fost lansata in spatiu, fiind prima vietate terestra care a ajuns in Cosmos.

Laika – foto: en.wikipedia.org

Laika (rusă Лайка, literar însemnând Lătrătorul) a fost un câine din Uniunea Sovietică (n. 1954 — d. 3 noiembrie 1957) care a devenit primul animal lansat în spațiu și prima ființă decedată în afara Pământului. Laika a fost imbarcata in satelitul artificial sovietic Sputnik II, care a fost dotat cu aparate pentru monitorizarea functiilor vitale ale catelusei.

Cercetatorii, interesati sa afle efectele lipsei de gravitatie si efectelor radiatiilor solare asupra organismelor vii, au anuntat ca Laika a suportat cu bine lansarea in spatiu. Sputnik II, care cantarea 508 kilograme, era mai performant decat predecesorul sau care era inca pe orbita. Stirea ca un animal a fost trimis in Cosmos a starnit mania organizatiilor de aparare a drepturilor animalelor care au organizat actiuni de protest in fata ambasadelor URSS din marile orase ale lumii.

Autoritatile sovietice au fost extrem de zgarcite cu informatiile, insa au precizat ca experimentul a fost reusit si ca Laika a trait in capsula sa mai bine de patru zile. Abia dupa 40 de ani de speculatii, adevarul a fost aflat, rusii recunoscand ca Laika a supravietuit foarte putin timp misiunii.

·         1958:

·         Paris este inaugurat Palatul UNESCO.

·         Cuba: Andrés Rivero Agüero este ales președinte.

·         1959: Israel: Partidul Laburist din Israel (MAPAI) a lui Ben Gurion câștigă în alegerile legislative.

·         1961: Birmanul Sithu Thant este ales Secretar General al ONU.

·         1964:

·   1964 - Presedintele american Lyndon B. Johnson l-a invins pe contracandidatul sau republican Barry Goldwater Sr. in cursa pentru Casa Alba cu un procent record. Johnson a obtinut peste 60% din voturile americanilor, urmandu-l la presedentie pe John Kennedy care fusese asasinat.

Lyndon Baines Johnson

foto: ro.wikipedia.org

Lyndon Baines Johnson, cunoscut mai ales ca Lyndon B. Johnson, (n. 27 august 1908 – d. 22 ianuarie 1973), adesea numit pe inițialele sale, LBJ, cel de-al treizeci și șaptelea vicepreședinte și cel de-al treizeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii (1963 – 1969).

·         Bolivia: René Barrientos Ortuño preia puterea în urma unei lovituri de stat militare.

·         1966:

·         Guatemala: este instaurată starea de urgență pe întreg teritoriu.

·         Ciclonii în golful Bengalez provoacă peste 1.000 de victime.

·         1970: Salvador Allende este ales președinte al statului Chile.

·         1971 (3-5 noiembrie): A avut loc plenara CC al PCR la care Nicolae Ceauşescu a prezentat „Expunerea cu privire la programul PCR pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice, ridicarea nivelului general al cunoaşterii şi educaţia socialistă a maselor”; plenara a marcat o cotitură ideologică şi politică a partidului, în sensul că a pus capăt perioadei de relativă liberalizare ce urmase Congresului al IX-lea al PCR, a marcat începutul perioadei neostaliniste în politica internă, a declanşat o înăsprire a politicii în domeniul culturii şi faţă de intelectuali; plenara a constituit, totodată, semnalul consolidării puterii personale a lui Nicolae Ceauşescu şi al declanşării cultului personalităţii.

·         1972: Chile: Președintele Salvador Allende formează un guvern mixt civil-militar.

·         1973:

·         NASA lansează sonda spațială Mariner X cu destinația Mercur

·         Ministrul german al afacerilor externe, Walter Scheel, pune în timpul unei vizite la Moscova problema Berlinului.

·         1975:

·         Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii inaugurează conducta petrolieră subacvatică prin care a fost adus pentru prima dată petrol din Marea Nordului.

·         Generalul Khaled Mosharraf, conduce o lovitură de stat în Bangladesh.

·         1978:

·         Republica Dominicană își capătă independența față de Commonwealth.

·         URSS și Vietnam semnează un tratat de asistență și cooperare pe 25 de ani.

·         1979 - Masacrul din Greensboro. Masacrul din Greensboro este numele dat unui eveniment care a avut loc pe 3 noiembrie 1979, când membrii Partidului Muncitorilor Comuniști și alte grupuri au protestat în cadrul unui marș intitulat „Moarte Klanlui” în Greensboro, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. Maoiștii din PMC, care susțineau că membrii Klanului ar trebui „atacați și alungați din oraș”, au intrat într-un schimb de focuri cu membrii Ku Klux Klan și cu cei din Partidul Nazist American. Patru activiști din PMC și un alt individ au fost uciși, respectiv alți unsprezece protestatari și un membru din Klan au fost răniți. Partidul comuniștilor era cunoscut ca susținător al activismului pentru drepturile muncii în cadrul industriei textile din zonă în care majoritatea muncitorilor erau afro-americani.

·         1983:

·         Dizidenți palestinieni îl atacă, cu ajutor sirian și libian, pe Yaser Arafat pe câmpia /fâșia libanului.

·         La nord de Kabul (Afganistan), un convoi militar rusesc a fost atacat într-o ambuscadă în tunelul Salangl, cu o lungime de 2,7 km; și-au pierdut viața peste 2.000 de oameni.

·         1985: Tito Brandsma, carmelitan olandez, ucis în 1942 de către naziști, a fost beatificat de Biserica Catolică.

·         1986:

·         Statele Federale ale Microneziei au dobândit independența.

·         Mozambic: Joaquim Chissano este desemnat președinte, înlocuindu-l astfel pe răposatul Samora Machel.

·         Alianță de protectorat încheiat de Micronezia și de Marianas cu Statele Unite.

·         Statele Unite au fost acuzate ca au vandut armament Iranului in secret cu scopul eliberarii unor ostatici americani tinuti prizonieri in Liban de catre o grupare terorista pro iraniana. Informatia a fost publicata intr-un ziar libanez la scurta vreme dupa eliberarea prizonierilor provocand un scandal imens datorita acuzelor de incalcare a embargoului impus Iranului.

·         1988: Algeria: sunt aprobate prin referendum reformele propuse de președintele Chadli Benyedid.

·    1991 - La Chişinău, a avut loc un miting de protest organizat de Frontul Popular din Moldova, în cadrul căruia demonstranţii au cerut unirea Republicii Moldova cu România şi demisia preşedintelui Mircea Snegur, căruia i s-a reproşat receptivitatea faţă de apelurile lui Boris Elţîn de a strânge relaţiile cu Federaţia Rusă.

Chisinau – Piața Marii Adunări Naționale – 1989

Republica Moldova

PARLAMENTUL

HOTĂRÎRE Nr. 772

din 04.11.1991

cu privire la manifestarea neautorizată care a avut loc la Chişinău la 3 noiembrie 1991

Publicat : 04.11.1991 în B.Of. Nr. 000

În legătură cu faptul că la 3 noiembrie 1991 la Chişinău a avut loc o manifestare neautorizată în cadrul căreia a fost încălcată ordinea publică şi s-au scandat lozinci ce subminează demnitatea şi onoarea Preşedintelui Republicii Moldova, recunoscînd dreptul fiecărui cetăţean la libera exprimare în public a voinţei în cadrul legal existent, Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova Hotărăşte:

Se condamnă manifestarea neautorizată care a avut loc la 3 noiembrie 1991 la Chişinău şi se consideră inadmisibilă pentru un stat bazat pe drept orice manifestare publică în afara cadrului legal existent.

Preşedintele

Parlamentului Republicii Moldova Alexandru Moşanu

Chişinău,

4 noiembrie 1991.

Nr. 772 – XII.

articol preluat de pe: lex.justice.md

Mircea Sengur si Boris Eltin – Semnarea Convenţiei cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova (21 iulie 1992) – foto: flacaratv.md

·         1992:

·       1992 - Bill Clinton a devenit al 42-lea președinte al Statelor Unite.

Bill Clinton – foto: ro.wikipedia.org

William Jefferson “Bill” Clinton, cunoscut mai ales ca Bill Clinton, (născut William Jefferson Blythe III pe 19 august 1946), cel de-al patruzeci și doilea președinte al Statelor Unite ale Americii, servind ca șef al executivului Statelor Unite două mandate complete de 4 ani între 1993 și 2001.

·         Porto Rico: Pedro Roselló câștigă alegerile și este proclamat guvernator.

·         Carol Moseley-Braun este prima femeie de culoare aleasă in Senatul american.

·         A avut loc, la Bruxelles, a patra runda de negocieri intre CEE si Romania privind acordul de asociere.

·         1994:

·         Lansarea transportorului spațial american „Atlantis".

·         Pe piața informatică este oferit Red Hat Linux 1.0 .

·         1995: Taifunul "Angela", abătut asupra arhipelagului filipinez, s-a soldat cu 883 de morți și 188 de dispăruți.

·         1998:

·         La Strasbourg este inaugurata noua Curte Europeana a Drepturilor Omului, care devine unică şi permanentă.

·         Iridium, firma americană de telecomunicații, lansează pe piață primul serviciu de telefonie „via satelit”.

·         Victoria islamiștilor moderați în Turcia.

·         Formația britanică Oasis lansează albumul The Masterplan.

·         1999: Armenia: Aram Sarkissian devine șef al statului.

·         Judecătorul spaniol Baltasar Garzón judecă 98 de militari argentinieni pentru masacre pe timpul dictatoruluiPinochet.

·         2000: Stația Spațială Internațională începe să funcționeze.

·         2000: Raportorul Parlamentului European pentru Romania, baroneasa Emma Nicholson of Winterbourne, a declarat ca Uniunea Europeana asteapta ca guvernul instalat dupa alegeri sa realizeze, in primele 100 de zile, progrese clare si tangibile in procesul de reforma.

·         2005:

·         Portugalia: Ceremonia de decernare a premiilor MTV Europe Music Awards.

·         SUA: Ceremonia decernării premiilor Latin Grammy Awards (Los Angeles).

·         Rămășițile pământești ale lui Nicolai Copernic au fost descoperite într-o catedrală din Polonia.

·         2006: Formația de muzică Tres de Noviembre prezintă primul său disc în sala Zacarías din Barcelona.

·         2007: Preşedintele pakistanez, Pervez Musharraf, a decretat starea de urgenţă în ţară, ca urmare a deciziei Curţii Supreme de invalidare a candidaturii sale la alegerile prezidenţiale.

* 2013 - Manifestația „Pro Europa” de la Chișinău. Manifestația „Pro Europa” sau manifestația pro-europeană reprezintă un miting organizat de coaliția de guvernare din Republica Moldova, la Chișinău, în data de 3 noiembrie 2013. Ea a fost organizată de 3 partide ce formează coaliția de guvernare, Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat din Moldova și Partidul Liberal Reformator; și este cea mai amplă manifestație politică din Republica Moldova, de la Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, întrunind în jur de 100.000 de oameni, după cum au anunțat organizatorii. Inițial poliția a anunțat că au fost aproximativ 60.000 de oameni, însă ulterior printr-un comunicat oficial a declarat că au fost prezenți circa 117.000 de oameni.

* 2015 - Protestele din România din 2015

Miting în Piaţa Universităţii. 15.000 de persoane cer demisia lui Victor Ponta, Gabriel Oprea şi Cristian Popescu Piedone (Bucuresti, 3 noiembrie 2015) -

foto preluat de pe romaniacurata.ro

Protestele spontane de stradă din România, numite de către presă Revoluția Colectiv sau Revoluția CTRL ALT DEL, au debutat la începutul lunii noiembrie 2015 în București, în urma tragicului incendiu din clubul Colectiv, ca reacție la modul în care autoritățile acordă licențele și inspectează localurile publice, extinzându-se apoi la întreaga clasă politică, socotită drept principala vinovată pentru problemele sociale în care se află societatea românească din ultimele decenii.

Nașteri

·       39 - S-a născut poetul roman Lucan.

Bustul lui Lucan la Cordoba – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Marcus Annaeus Lucanus (n. 3 noiembrie 39 AD – d. 30 aprilie 65 d.Hr.), mai bine cunoscut ca Lucan, a fost un poet roman, născut în Corduba (azi Cordoba), în Hispania Baetica. În ciuda scurtei sale vieţi, el este privit ca una dintre figurile remarcabile din perioada clasică latină. Tinereţea sa şi viteza creaţiei îl deosebesc de alţi poeţi.

Lucanus s-a născut în Corduba (Cordoba din actuala Spanie) si in ciuda scurtei sale vieți, el este considerat ca fiind una dintre figurile marcante ale literaturii perioadei imperiale romane. A fost fiul lui Marcus Annaeus Mela și nepotul lui Seneca cel Batran , si a crescut sub tutela unchiului său, Seneca cel Tanar. Născut într-o familie bogată, a studiat retorica la Atena și probabil, filosofia stoica de la unchiul său.

A fost un apropiat al imparatului Nero, cu care a intrat la un moment dat in conflict care a degenerat intr-o dușmănie de moarte. Potrivit lui Tacitus, Nero a devenit invidios pe Lucan și a interzis să se publice poeziile sale. În conformitate cu Suetonius, Lucan și a răspuns prin a scrie poezii jignitoare despre Nero. Lucan s-a alăturat mai târziu conspirației lui Gaius Calpurnius Piso împotriva lui Nero, in anul 65 AD.

Complotul a fost descoperit si el a fost obligat să se sinucida prin deschiderea unei vene, la vârsta de 25 ani. Potrivit lui Tacitus, Lucan ” a sângerat până la moarte “. Lucrari care au supraviețuit: ”Farsalia” (Despre războiul civil), despre războiul dintre Iulius Caesar si Pompeius si ” Laus Pisonis” ( elogiu lui Piso ), care adesea îi sunt atribuite (dar unii consideră că sunt scrise de alții autori).

·   1500 - S-a născut Benvenuto Cellini, artist plastic si scriitor italian.

Benvenuto Cellini  – foto: ro.wikipedia.org

Benvenuto Cellini (n. 3 noiembrie 1500 în Florența – d. 13 februarie 1571 în Florența) a fost un giuvaiergiu, sculptor și un renumit reprezentant al manierismului italian. A influenţat pictura şi sculptura Şcolii de la Fontainebleau (monumentele Perseu, Nimfa de la Fontainebleu; bustul lui Cosimo I; lucrarea de orfevrărie Solniţa lui Francisc I; memorii: “Viaţa lui Benvenuto Cellini, povestită de el însuşi”);(d.13.02.1571).

·         1560: S-a nascut pictorul italian reprezentant al barocului din scoala bologneza de pictura, Annibale Carracci (m. 15 iulie 1609). 

Self-Portrait Annibale Carracci – foto: en.wikipedia.org/

·         1587: S-a nascut Samuel Scheidt, compozitor german.

·         1604: S-a nascut sultanul otoman Osman al II-lea. A urcat pe tronul Imperiului Otoman la varsta de 14 ani, domnind din 1618, până la moartea sa la 20 mai 1622.

·         1633: S-a nascut Bernardino Ramazzini, fizician italian. 

·         1718: John Montague, conte de Sandwich, cel ce a inventat sandwich-ul (d. 1792)

·         1801: S-a născut compozitorul italian Vincenzo Bellini (d.23 septembrie 1835). Cea mai cunoscută compozitie a sa este aria „Casta Diva”, din opera Norma. Alături de Gaetano Donizzetti si Gioacchino Rossini , Bellini a fost unul din compozitorii de frunte ai operei bel canto.

* 1802: Maximilian Karl, Prinț de Thurn și Taxis,^[1][2] (germană Maximilian Karl Fürst von Thurn und Taxis^[1][2]; 3 noiembrie 1802 – 10 noiembrie 1871) a fost al șaselea Prinț de Thurn și Taxis, șef al Casei de Thurn și Taxis de la 15 iulie 1827 până la moartea sa la 10 noiembrie 1871

Maximilian Karl a fost al patrulea copil al lui Karl Alexander, Prinț de Thurn și Taxis și a soției acestuia, Ducesa Therese de Mecklenburg-Strelitz, sora reginei Louise a Prusiei. La vârsta de nouă ani, Maximilian Karl a devenit locotenent secund în regimentul 4 de cavalerie al regelui. După patru ani de educație la Bildungsinstitut Hofwyl, un institut elvețian, a intrat în armata bavareză la 25 august 1822. După decesul tatălui său în 1827, Maximilian Karl a devenit șef al Casei de Thurn și Taxis, fiind sfătuit și sprijinit de mama sa.

La 24 august 1828, la Regensburg, Maximilian Karl s-a căsătorit cu baroneasa Wilhelmine de Dörnberg, fiica baronului Ernst de Dörnberg.^[1][2] Maximilian Karl and Wilhelmine had five children:^[1][2] Cuplul a avut următorii copii:

• Prințul Karl Wilhelm de Thurn și Taxis (14 aprilie 1829 – 21 iulie 1829)^[1][2]
• Prințesa Therese Mathilde de Thurn și Taxis (31 august 1830 – 10 septembrie 1883)^[1][2]
• Maximilian Anton Lamoral, Prinț Ereditar de Thurn și Taxis (28 septembrie 1831 – 26 iunie 1867)^[1][2]
• Prințul Egon de Thurn și Taxis (17 noiembrie 1832 – 8 februarie 1892)^[1][2]
• Prințul Theodor de Thurn și Taxis (9 februarie 1834 – 1 martie 1876)^[1][2]

Maximilian Karl și Mathilde Sophie cu familia lor cu ocazia aniversării nunții de argint la 24 ianuarie 1864.

În al șaptelea an de căsătorie, Wilhelmine a murit la vârsta de 32 de ani. Maximilian Karl a jelit moartea ei și a construit un mausoleu petru ea. La 24 ianuarie 1839, Maximilian Karl s-a recăsătorit cu prințesa Mathilde Sophie de Oettingen-Oettingen și Oettingen-Spielberg, fiica lui Johannes Aloysius III, Prinț de Oettingen-Oettingen și Oettingen-Spielberg și a prințesei Amalie Auguste de Wrede.^[1][2] Maximilian Karl și Mathilde Sophie au avut doisprezece copii:^[1][2]

• Prințul Otto de Thurn și Taxis (28 mai 1840 – 6 iulie 1876)^[1][2]
• Prințul Georg de Thurn și Taxis (11 iulie 1841 – 22 decembrie 1874)^[1][2]
• Prințul Paul de Thurn și Taxis (27 mai 1843 – 10 martie 1879)^[1][2]
• Prințesa Amalie de Thurn și Taxis (12 mai 1844 – 12 februarie 1867)^[1][2]
• Prințul Hugo de Thurn și Taxis (24 noiembrie 1845 – 15 mai 1873)^[1][2]
• Prințul Gustav de Thurn și Taxis (23 februarie 1848 – 9 iuie 1914)^[1][2]
• Prințul Wilhelm de Thurn și Taxis (20 februarie 1849 – 11 decembrie 1849)^[1][2]
• Prințul Adolf de Thurn și Taxis (26 mai 1850 – 3 ianuarie 1890)^[1][2]
• Prințul Franz de Thurn și Taxis (2 martie 1852 – 4 mai 1897)^[1][2]
• Prințul Nikolaus de Thurn și Taxis (2 august 1853 – 26 mai 1874)^[1][2]
• Prințul Alfred de Thurn și Taxis (11 iunie 1856 – 9 februarie 1886)^[1][2]
• Prințesa Marie Georgine de Thurn și Taxis (25 decembrie 1857 – 13 februarie 1909)^[1][2]

În 1843, Maximilian Karl și familia sa s-au mutat în noul castel princiar construit în Donaustauf. Castelul a fost complet distrus în timpul unui incendiu la 4 martie 1880.

Maximilian Karl

Prinț de Thurn și Taxis

Părinți Karl Alexander, Prinț de Thurn și Taxis Ducesa Therese de Mecklenburg-Strelitz  Frați și surori Princess Maria Sophia of Thurn and Taxis[*] Princess Maria Theresia of Thurn and Taxis[*] Amalie Adlerberg Q28942959[*]  Căsătorit cu Baroneasa Wilhelmine de Dörnberg Prințesa Mathilde Sophie de Oettingen-Oettingen și Oettingen-Spielberg Copii Prințul Karl Wilhelm Prințesa Therese Mathilde Maximilian Anton Lamoral, Prinț de Thurn și Taxis Prințul Egon Prințul Theodor Prințul Otto Prințul Georg Prințul Paul Prințesa Amalie Prințul Hugo Prințul Gustav Prințul Wilhelm Prințul Adolf Prințul Franz Prințul Nikolaus Prințul Alfred Prințesa Marie Georgine Șeful Casei de Thurn și Taxis Domnie 15 iulie 1827 – 10 noiembrie 1871 Predecesor Karl Alexander Succesor Maximilian Maria

·         1843: Mihail Romano, ofițer român Erou al Războiului de Independență (d. 1877).

·         1852: Împăratul Meiji (明治天皇 Meiji-tennō^?) (n. 3 noiembrie 1852, d. 30 iulie 1912) a fost al 122-lea Împărat al Japoniei, care a domnit între 3 februarie 1867- 30 iulie 1912.

Odată cu moartea sa, s-a instaurat o nouă tradiție de a da fostului împărat numele postum al erei în care a domnit, deci în cazul lui, Împăratul Meiji.

Împăratul Meiji, pe numele său Mutsuhito, a fost fiul Împăratului Kōmei și a unei dintre concubinele oficiale, Yoshiko Nakayama,^[1] devenind prinț moștenitor pe data de 11 iulie 1860, când a fost adoptat oficial de Împărăteasa Shōken.

Deoarece la încoronare avea doar 14 ani, Nariyuki Nijō a servit drept regent (sesshō). A fost căsătorit cu Masako (după căsătorie, Haruko) Ichijō, viitoarea Împărăteasă Shōken.

Mutsuhito s-a născut la 3 noiembrie 1852 într-o casă mică pe proprietatea bunicul din partea mamei, la nord de Gosho. La acel timp, nașterea era considerată a fi poluantă, așa că prinții imperiale nu se nășteau la Palat, ci, de obicei, într-o structură de multe ori temporară, aproape de casa tatălui femeii însărcinate. Mama băiatului, Nakayama Yoshiko, a fost concubina (gon no tenji) împăratului Kōmei și fiica importantului consilier Nakayama Tadayasu.^[2] Tânărul prinț a fost numit Sachinomiya, sau Prințul Sachi.^[3]

Tânărul prinț s-a născut într-un moment de schimbare pentru Japonia. Această schimbare a fost simbolizată în mod dramatic atunci când Matthew Perry și escadronul său au navigat în portul de la Edo (cunoscut din 1868 ca Tokyo), în luna iulie 1853. Perry a încercat să deschidă Japonia comerțului, și a avertizat japonezii cu consecințe militare, în cazul în care aceștia nu erau de acord.^[4] Japonia și-a închis porțile porturilor în anul 1638, intrând într-o perioadă de izolare aproape totală față de lumea din afară. Cererea a fost transmisă curții imperiale. Simțind că nu poate câștiga un război, guvernul japonez a permis comerțul și a renunțat la autoritatea tarifară.^[4]

O mare parte din copilăria împăratului este cunoscută doar prin intermediul relatărilor ulterioare; punctele de plecare ale biograful său, Donald Keene sunt de multe ori contradictorii. Un contemporan îl descrie pe tânărul prinț sănătos și puternic, oarecum ca un bătăuș și excepțional de talentat la sumo. Un altul afirmă că prințul a fost delicat și adesea bolnav. Unii biografi spun că a leșinat când a auzit pentru prima dată focuri de armă, în timp ce alții neagă această relatare.^[5]

La 16 august 1860, Sachinomiya a fost proclamat prinț de sânge și moștenitor al tronului, și a fost formal adoptat de împărăteasa Eishō. Câteva luni mai târziu, la 11 noiembrie, a fost proclamat prinț moștenitor și a primit numele de adult, Mutsuhito.^[6] Prințul și-a început educația la vârsta de șapte ani.^[7] S-a dovedit un student indiferent, și mai târziu în viață a scris poezii regretând că nu s-a aplecat mai mult asupra practicii scrisului.

De la începutul anilor 1860, shogunatul s-a aflat sub mai multe amenințări. Reprezentanții puterilor străine au căutat să-și sporească influența în Japonia. Un mare număr de tineri samurai, cunoscuți sub numele de Shishi sau "oameni de scop înalt" au început să se întâlnească și să vorbească împotriva shogunatului. În timp ce inițial ei au dorit moartea sau expulzarea tuturor străinilor, mai târziu Shishi s-a dovedit pragmatică și a început să pledeze pentru modernizarea țării.^[9] Bakufu au adoptat mai multe măsuri pentru a potoli setea mai multor grupuri și sperau să conducă între shishi și daimyo.^[10]

Kyoto a fost un centru major pentru Shishi, care a avut o influență asupra împăratului Kōmei. În 1863, ei l-au convins să emită "Ordinul de a expulza barbari". Ordinul a plasat shogunatul într-o poziție dificilă, deoarece se știa că nu au avut puterea să-l realizeze. Au fost efectuate câteva atacuri asupra străinilor sau pe navele lor, și forțele străine s-au răzbunat.

Conștientizarea de către prinț a turbulențelor politice este incertă.^[11] În acest timp, el a studiat poezia tanka, mai întâi cu tatăl său, apoi cu poeții curții.^[12] În timp ce prințul și-a continuat studiile clasice, în 1866 un nou shogun, Tokugawa Yoshinobu, și-a preluat mandatul, un reformator care a dorit să transforme Japonia într-un stat de tip occidental.

Yoshinobu, care s-a dovedit a fi ultimul shogun, s-a întâlnit cu rezistență în rândul bakufu. La mijlocul anului 1866, o armată bakufu a încercat să pedepsească rebelii din sudul Japoniei. Armata a fost învinsă.^[13]

Împăratul Kōmei s-a bucurat întotdeauna de o sănătate excelentă și avea numai 36 de ani în ianuarie 1867. Cu toate acestea, în ianuarie a căzut grav bolnav. Deși aparent a făcut unele recuperări, situația s-a înrăutățit brusc și a murit la 30 ianuarie. Mulți istorici cred că împăratul Kōmei a fost otrăvit. Diplomatul britanic Sir Ernest Satow a scris: "este imposibil să negăm că dispariția [împăratului Kōmei] de pe scena politică, lăsând ca succesor al său un băiat de cincisprezece ani sau șaisprezece [de fapt paisprezece], a fost cea mai oportună".

Tânărul împărat Meiji, 1872.

Prințul moștenitor a accedat la tron la 3 februarie 1867, printr-o scurtă ceremonie la Kyoto.^[15] Noul împărat și-a continuat educația clasică, care nu include chestiuni de politică. Între timp, shogunul Yoshinobu a luptat pentru a menține puterea.

El a cerut în mod repetat confirmarea împăratului pentru acțiunile sale, confirmare pe care a primit-o în cele din urmă, dar nu există nici un indiciu că tânărul împărat a fost el însuși implicat în decizii. Shishi și alți rebeli au continuat să modeleze viziunea lor pentru o nouă Japonie, și în timp ce ei îl venerau pe împărat, nu se gândeau să-l implice activ în procesul politic.^[16]

Lupta politică a atins punctul culminant la sfârșitul anului 1867. În noiembrie, s-a ajuns la un acord prin care Yoshinobu și-ar menține titlul și o parte din putere, dar puterea de legiferare ar fi investită într-un legislativ bicameral bazat pe modelul britanic. În luna următoare, acordul a căzut, rebelii au mărșăluit la Kyoto și au preluat controlului Palatului Imperial.^[17] La data de 4 ianuarie 1868 împăratul a citit un document înaintea curții proclamând "restaurarea" regulilor imperiale,^[18] și în luna următoare, documentele au fost trimise puterilor străine.^[17]

În a noua lună a anului următor, era a fost schimbată în epoca Meiji sau "guvernarea luminată", care mai târziu a fost folosită pentru numele postum al împăratului. Aceasta a marcat obiceiul ca începutul unei ere să coincidă cu domnia unui împărat, și numirea postumă a împăratului după epoca în care el a condus. După ce shogunul a renunțat la funcțiile sale, acesta nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate și mai târziu a fost primit la curtea imperială.

Curând după ascensiunea sa, oficialii împăratului i-au prezentat-o pe Ichijō Haruko ca pe o posibilă mireasă. Viitoarea împărăteasă era fiica unui funcționar imperial și era cu trei ani mai mare decât mirele, care trebuia să aștepte să se căsătorească până după gembuku (ceremonia de masculinitate). Cei doi s-au căsătorit la 11 ianuarie 1869.^[19] Deși a fost prima împărăteasă consort japoneză care a jucat un rol public, ea nu a avut copii. Totuși, împăratul Meiji a avut 15 copii cu cinci concubine oficiale. Numai cinci dintre acești copii au atins vârsta adultă.

Împăratul într-o sesiune formală la Dietă, 1890

La 19 septembrie 1868, împăratul a anunțat că numele orașului Edo a fost schimbat în Tokyo, sau "capitala de est". A fost încoronat oficial la Kyoto la 15 octombrie (o ceremonie care a fost amânată din anul precedent, ca urmare a tulburărilor).

La scurt timp după încoronare, împăratul a călătorit la Tokyo, vizitând-o pentru prima dată. El a sosit la sfârșitul lunii noiembrie și a început un sejur prelungit distribuind sake în rândul populației. Populația din Tokyo era dornică de o vizită imperială; se temeau că odată cu abolirea shogunatului orașul ar putea cădea în declin.^[20] Abia în 1889 împăratul a luat decizia de a muta capitala la Tokyo.^[21]

Sistemul prefectural a luat naștere în 1871, tranziția spre acesta începând din 1869, când patru lorzi locali (daimyo) au fost convinși să-și cedeze pământurile curții și au fost numiți în calitate de guvernatori, cu salarii considerabile. În 1871 împăratul a anunțat că domeniile au fost abolite în totalitatea și Japonia era organizată în 72 de prefecturi.

Noua administrație a eliminat treptat cele mai multe privilegii ale samurailor, inclusiv dreptul lor la un stipendiu de la guvern. Spre deosebire de daimyo, mulți samurai au suferit din punct de vedere financiar odată cu această modificare. Cele mai multe alte distincții bazate pe clasă au fost eliminate. Deși s-a format un parlament, nici acesta și nici împăratul nu dețineau o putere reală. Puterea a trecut de la Tokugawa în mâinile acelor daimyo și a samurailor care au condus restaurarea.

Odată cu introducerea banilor tipăriți a apărut problema inflației. Primul ministru Matsukata Masayoshi a introdus noua taxă pe pământ, a stabilit regulile pentru stabilizarea monezii naționale, a înființat Banca Japoniei în 1882, a adoptat standardele internaționale cu privire la aur și a privatizat primele instituții guvernamentale.

S-a introdus învățământul obligatoriu, pentru început în 1879 la 4 ani (16 luni), iar în 1907 durata învățământului obligatoriu a crescut la 6 ani.

După ce a decedat pe data de 30 iulie 1912 dimineața, împărăteasa și ceilalți membri ai familiei și-au luat rămas-bun de la el înainte de a fi pus în sicriu.

Toate funcțiile curții imperiale au fost suspendate timp de 5 zile, și timp de 2 săptămâni au avut loc rituale zilnice. Spre deosebire de ritualele ce au loc când un om de rând moare (cântatul de versuri religioase etc.), în cazul Împăratului Meiji, doamne de onoare de rang înalt au continuat să-l trateze de parcă ar fi fost în viață, servindu-i, de exemplu, trei mese pe zi. În ziua a 14-a, sicriul a fost transferat în sala mortuară (numită hinkyū sau mogarinomiya) unde a fost așezat pe un catafalc, pe ambele părți fiind plasate ramuri ale plantei sfinte sasaki, lămpi etc., iar în fața lui o sabie. În a 28-a zi, numele nou ce i-a fost dat (adică, Meiji) a fost anunțat de către noul împărat.

Înmormântarea a avut loc în a 45-a zi de după deces. În acea dimineață, noul împărat a vizitat sala mortuară pentru ultimă dată. Seara, sicriul a fost scos din palat și pus pe un dric tras de 5 boi, care a dus sicriul în cortegiu la sala funerară (numită sōjōden), care era în altă parte a orașului. Acolo s-a ținut o slujbă care a inclus rugăciuni, ofrande de mlădițe tamagushi și elogii din partea noului împărat, a prim-ministrului și a ministrului Curții Imperiale. Apoi sicriul a fost dus la trenul funerar, cu care a fost transportat încet întreaga zi următoare la Kyoto, unde a fost pus într-un palanchin arhaic cu care a fost dus la mausoleul unde a fost înhumat a doua zi

Copii

Nume	Naștere	Căsătorie		Copii
Împăratul Taishō	31 august 1879 decedat, 25 decembrie 1926	25 mai 1900	Împărăteasa Teimei	Împăratul Shōwa Prințul Chichibu Prințul Takamatsu Prințul Mikasa
Prințesa Tsune	30 septembrie 1888 decedat, 8 martie 1940	30 aprilie 1908	Prințul Tsunehisa Takeda	Prințul Tsuneyoshi Takeda Prințesa Ayako Takeda
Prințesa Kane	28 ianuarie 1890 decedat, 11 august 1974	29 aprilie 1909	Prințul Naruhisa Kitashirakawa	Prințul Nagahisa Kitashirakawa Prințesa Mineko Kitashirakawa Prințesa Sawako Kitashirakawa Prințesa Taeko Kitashirakawa
Prințesa Fumi	7 august 1891 decedat, 3 noiembrie 1933	6 mai 1909	Prințul Yasuhiko Asaka	Prințesa Kikuko Asaka Prințesa Takahiko Asaka Prințul Tadahito Asaka Prințesa Kiyoko Asaka
Prințesa Yasu	11 mai 1896 decedat, 5 martie 1978	18 mai 1915	Prințul Naruhiko Higashikuni	Prințul Morihiro Higashikuni Prințul Moromasa Higashikuni Prințul Akitsune Higashikuni Prințul Toshihiko Higashikuni

Împăratul Meiji 明治天皇

Părinți Împăratul Kōmei Nakayama Yoshiko[*]  Căsătorit cu Ichijō Masako Copii Yoshihito, Prinț Haru Masako, Prințesă Tsune Fusako, Prințesă Kane Nobuko, Prințesă Fumi Toshiko, Prințesă Yasu

·         1859 - S-a născut Jean Jaurès, figură reprezentativă a socialismului francez, fondatorul ziarului „l'Humanité” şi al Partidului Unit Socialist Francez (asasinat la 31.07.1914).

·         1874: S-a nascut Lucy Maud Montgomery, scriitoare de origine canadiana. 

* 1892: Maria Antonescu (n. 3 noiembrie 1892, Calafat – d. 18 octombrie 1964, București) a fost fiica căpitanului Teodor Niculescu și a Anghelinei (Angela) Niculescu.

A fost căsătorită cu ofițerul de poliție Gheorghe Cimbru cu care a avut un fiu bolnav de poliomielită. După decesul soțului a plecat la Paris unde l-a cunoscut pe omul de afaceri Guillaume Auguste Joseph Pierre Fueller, cu care s-a căsătorit la 9 iulie 1919 și de care a divorțat la 26 februarie 1926. La 29 august 1927, s-a căsătorit, pentru a treia oară, cu colonelul Ion Antonescu.^[1]

Șeful Serviciului Secret, Mihail Moruzov, i-a regizat un proces de bigamie^[2] derulat în perioada 1935-1938 în care l-a avut ca avocat pe Mihai Antonescu.

În 1941 a fost numită președintă a Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale.

În seara arestării lui Ion Antonescu Radu Lecca s-a prezentat la președinție și i-a propus Mariei Antonescu să se refugieze la Legația germană, dar l-a refuzat. După ora 22 a plecat la Snagov însoțită de Veturia Goga și secretara ei, Domnica Negulescu-Chiriceanu.^[3] La 2 septembrie, anunțându-se că trupele sovietice se apropie de București, la sugestia ofițerilor din cabinetul lui Ion Antonescu, au plecat cu automobilul spre Herculane, dar s-au oprit la Orșova din cauza luptelor dintre militarii români și germani.^[4] În aceste condiții, s-au îndreptat către Târgu Jiu unde au fost găzduite de Natalia Iunian, văduva lui Grigore Iunian.

Tot în această perioadă și tot în Gorj se aflau regele și regina-mamă refugiați la vila de la Dobrița a colonelului Petre Petrescu. Maria Antonescu a trimis reginei o scrisoare prin care-i cerea protecție și să o informeze de soarta mareșalului, dar aceasta i-a răspuns cu brutalitate să nu îndrăznească să se apropie de locul de refugiu

După o săptămână, prefectul județului, col. Theodor Graur^[6], i-a sugerat să părăsească orașul. Însoțită doar de Veturia Goga s-a îndreptat spre Negoiești unde, pe 14 septembrie 1944, în prezența prefectului, a fost arestată fără nicio explicație de doi ofițeri ruși din ordinul generalului Aurel Aldea.^[7] Înainte de arestare i-a încredințat Veturiei Goga suma de un milion lei pentru a-i transmite mamei Mariei Antonescu, dar a pretins că banii i-au fost furați de ruși în trenul cu care se întorcea la București.^[8]

A fost dusă la Târgu Jiu, apoi la Hațeg. A fost reținută 10 zile la Ștefănești, 2 zile la Dobrești și apoi adusă în București, unde a stat o săptămână în aleea Zoe (azi, str. Atena), două luni în str. Benito Mussolini (azi, str. Nicolae Iorga) și încă 4 luni în str. General Manu. În această perioadă a încercat să se sinucidă tăindu-și venele de la ambele mâini. A fost transportată de ruși la Spitalul Elias unde i s-au făcut transfuzii de sânge pentru a fi readusă la viață.

La 18 martie 1945^[9] este trimisă la Moscova și ținută închisă la Lubianka în arest la secret. În acest timp, regina mamă a dat dispoziție doctorului Eduard Mezincescu să ancheteze modul cum au fost gestionate fondurile Consiliului de Patronaj în scopul acționării în justiție a Mariei Antonescu. Consilierul de la Curtea de conturi desemnat în acest scop a găsit gestiunea în perfectă ordine și cu un surplus de 2000 lei. Acesta a trimis Lucreției Barbul o scrisoare de felicitare pentru cele constatate.^[10] Autoritățile sovietice și-au exprimat lipsa de interes față de ea, fiind anchetată o singură dată de un general.

Adusă în țară în aprilie 1946 cu al doilea lot Antonescu^[11], a locuit o perioadă la fratele ei, generalul Mărculescu. I s-a permis o singură dată să-și vadă soțul, pe 1 iunie 1946, înaintea execuției acestuia ^[12]. După executarea mareșalului i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina. După tratamente îndelungate a părăsit spitalul având domiciliu obligatoriu la mama ei.

A fost ținută în beciurile Ministerului de Interne, apoi la Malmaison unde i s-a permis să-și vadă mama, la Văcărești, la închisoarea din str. Uranus, la Jilava și, într-un final, la Mislea. În 1950 a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască - CE”, condusă de Radu Lecca.

Din 1955 i-a fost impus domiciliu forțat la Lățești, lângă Bordușani^[13]. În acest timp boala de inimă s-a agravat. A cerut permisiunea unui concediu medical pentru a fi internată într-un spital. La intervenția Lucreției Barbul, membră a grupului de direcție al Consiliului de Patronaj,^[14], mama lui Gheorghe Barbul, a fost trimisă la spitalul doctorului Theodor Burghele unde a beneficiat de tratament alimentar deosebit și a primit îngrijiri dintre cele mai atente. După ieșirea din spital a mai cerut o prelungire a concediului medical, dar nu i s-a aprobat și s-a întors în Bărăgan.

Starea de sănătate s-a agravat, dar nu a mai avut permisiunea de a părăsi domiciliul obligatoriu. La începutul anului 1964 a fost transportată în stare de comă la Spitalul Fetești. Din cauza condițiilor sanitare precare a fost expediată cu aprobarea Miliției Fetești la Spitalul ASCAR din București. După o săptămână este transportată la Spitalul Colțea unde profesorul Basil Theodorescu a încercat să o salveze după cel de-al treilea infarct pe care îl făcuse.

A decedat la 18 octombrie 1964.

Maria Antonescu

Mormântul Mariei Antonescu la cimitirul Bellu

·    1895 - S-a născut (15 noiembrie s.v.), Marea Ducesă rusa Olga Nicolaievna Romanova, fiica cea mare a ultimului imparat rus, Nicolae al II-lea , și a imparatesei Alexandra a Rusiei. A fost executata in noaptea de 16 spre 17 iulie 1918 , impreuna cu familia imperiala din ordinul lui Lenin. În anul 2000, Olga și familia ei au fost canonizati de Biserica Ortodoxa Rusa, dupa ce, în 1981 acestia au fost declarati de Biserica Ortodoxa Rusa din afara granitelor Rusiei martiri si sfinti.

Marea Ducesă Olga în 1910. – foto: ro.wikipedia.org

Marea Ducesă Olga Nikolaevna a Rusiei (Olga Nikolaevna Romanova) (15 noiembrie 1895 – 17 iulie 1918), cea mai mare fiică a ultimului autocrat al Rusiei, împăratul Nicolae al II-lea al Rusiei și a soției lui Alexandra Feodorovna (Alix de Hesse).

·         1901: S-a nascut Andre Malraux, scriitor si politician francez, ministru al culturii intre 1958-1969, autor al volumelor “Timpul dispretului”, “Cuceritorii”, “Metamorfoza zeilor” etc. André Malraux, nume schimbat din André Berger (n. 3 noiembrie 1901, Paris – d. 23 noiembrie 1976, Créteil), scriitor, ziarist și om politic francez. În tinerețe a dus o viață foarte aventuroasă, angajându-se și în agitațiile politice de diferite nuanțe. 

André Malraux - foto: ro.wikipedia.org

În anul 1905 părinții săi divorțează, André Malraux este crescut de mama și bunica lui, care avea un mic comerț în Bondy, cartier periferic al Parisului. Malraux se înscrie la Școala de Limbi orientale și frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani și lucrează într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, își completează cultura, frecventând și cursurile libere de la muzeul Guimet și școala de pe lângă muzeul Louvre. Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătorește cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie germană.

În 1923 pleacă în Indochina, la 23 decembrie 1923 este arestat la Phnom Penh, pentru că încercase să fure un basorelief prețios din ruinele unui templu cambodgian din Banteay Srei din ansamblul Angkor. Este condamnat la trei ani închisoare, și, abia în apel, pedeapsa i se reduce la un an "cu suspendare", așa că se poate reîntoarce în Franța. În 1925 revine la Saigon și înființează ziarul "L'Indochine", cu o scurtă durată de apariție. Din nou în Franța, scrie diverse eseuri și, în 1930, primul său roman, "La voie royale", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste.

Începând din anul 1933, devine militant antifascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forțelor republicane, organizând o escadrilă de aviație pe care o va comanda până în 1937. Totuși, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanțeze de ideile dogmatice ale comunismului. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial se înrolează într-o formație de blindate în lupta împotriva Germaniei naziste. În timpul retragerii este rănit și luat prizonier, reușește însă să evadeze din lagărul de la Sens, pentru a intra organizațiile de rezistență contra ocupanților germani, sub numele de „Colonelul Berger”.

Este arestat de autoritățile germane la Grannat, fiind găsit în prezența unui ofițer englez din serviciile de informație, și interogat în închisoarea din Toulouse. Când forțele germane părăsesc în 1944 orașul, Malraux era deja liber. Comandă brigada „Alsacia-Lorena” și participă la eliberarea teritoriului francez. Intervine în 1945 pentru a împiedica Partidul Comunist Francez să preia sub egida lui totalitatea organizațiilor din Rezistență. În același an se întâlnește cu generalul Charles de Gaulle, al cărui colaborator fidel și prieten va rămâne până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1947 deține mai multe posturi în guvern, între 1947 și 1949 ministru al propagandei și informațiilor, ministru de interne, apoi din 1958 până în 1969 ministru de stat și ministru pentru probleme culturale. Malraux a jucat un rol important în crearea mișcării „Rassemblement du Peuple Français” (R.P.F.), platforma politică a generalului de Gaulle. Malraux a fost un partizan al intervenției statului în fenomenele artistice și literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneității și originalității în viața culturală a Franței.

Opera literară:

• 1928: Les conquérants ("Cuceritorii");
• 1930: La voie royale, ("Calea regală");
• 1933: La condition humaine, ("Condiția umană") - Premiul Goncourt - cu subiect din revoluția chineză;
• 1935: Le temps du mépris ("Timpul disprețului");
• 1937: L'Espoir, ("Speranța") - inspirată din evenimentele războiului civil din Spania;
• 1943: Les noyers d'Altenbourg ("Nucii din Altenbourg"), fragment păstrat din La lutte avec l'ange ("Lupta cu îngerul"), parțial distrus;
• 1947: Le musée imaginaire ("Muzeul imaginar");
• 1948: La création artistique ("Creația artistică");
• 1950: La monnaie de l'absolu ("Moneda absolută");
• 1951: Les voix du silence, ("Vocile tăcerii");
• La métamorphose des dieux, în trei volume: 1957, 1974, 1976;
• 1967: Antimémoires, ("Antimemorii"), memorialistică;
• 1971: Les chênes qu'on abat;
• 1973: La Corde et les Souris;
• 1974: La tête d'obsidienne et Lazare;
• 1976: Lazare, surtitré Le Miroir des Limbes (eseu și povestire autobiografică);
• La psychologie de l'art ("Psihologia artei").

André Malraux

Frați și surori Emma Simon[*] Claude Malraux[*]  Căsătorit cu Clara Malraux[*] Madeleine Malraux[*] (1948–1966)  Copii Florence Malraux[*]  Minister of Culture (France)  În funcție 12 iulie 1968 – 20 iunie 1969 Precedat de André Malraux Succedat de Edmond Michelet[*] În funcție 7 aprilie 1967 – 10 iulie 1968 Precedat de André Malraux Succedat de André Malraux În funcție 8 ianuarie 1966 – 1 aprilie 1967 Precedat de André Malraux Succedat de André Malraux În funcție 7 decembrie 1962 – 8 ianuarie 1966 Precedat de André Malraux Succedat de André Malraux În funcție 15 aprilie 1962 – 28 noiembrie 1962 Precedat de André Malraux Succedat de André Malraux În funcție 22 iulie 1959 – 14 aprilie 1962 Precedat de André Malraux Succedat de André Malraux Ministru de stat  În funcție 8 ianuarie 1959 – 20 iunie 1969

·         1901: Leopold al III-lea (n. 3 noiembrie 1901 – d. 25 septembrie 1983) a fost rege al Belgiei din 1934 până în 1951, când a abdicat în favoarea fiului său Baudouin.

Prințul Leopold

Prințul Moștenitor Leopold a luptat ca soldat în timpul Primului Război Mondial împreună cu Regimentul al 12-lea belgian, în timp ce încă era un adolescent. După război, în 1919, s-a înscris primul la Colegiul Eton din Marea Britanie, apoi la Seminarul Sf. Antonie din Santa Barbara, California. S-a căsătorit cu Prințesa Astrid a Suediei în cadrul unei ceremonii civile în Stockholm la 4 noiembrie 1926, urmată de o ceremonie religioasă la Bruxelles la 10 noiembrie.

În timpul căsătoriei au avut 3 copii:

• Josephine-Charlotte, prințesă a Belgiei, născută la Palatul Regal din Bruxelles la 11 octombrie 1927, Mare Ducesă de Luxembourg. S-a căsătorit la 9 aprilie 1953 cu Prințul Jean, mai târziu Mare Duce de Luxembourg. A murit la Castelul Fischbach la 10 ianuarie 2005.
• Baudouin, Duce de Brabant, Conte de Hainaut, Prinț al Belgiei, care a devenit al 5-lea rege al Belgiei sub numele Baudouin I; s-a născut la Stuyvenberg la 7 septembrie 1930 și a murit la Motril, Spania la 31 iulie 1993.
• Albert al II-lea al Belgiei, Prinț de Liège, Prinț al Belgiei, născut la Stuyvenberg la 6 iunie 1934. A devenit al 6-lea rege al Belgiei sub numele Albert al II-lea.

La 29 august 1935, în timp ce regele și regina conduceau pe drumurile înguste din apropierea casei lor la Küssnacht am Rigi, Elveția, Leopold a pierdut controlul mașinii și a căzut în lacul celor Patru Cantoane omorând-o pe regina Astrid care era însărcinată cu cel de-al patrulea copil al cuplului.

Leopold s-a căsătorit cu Lilian Baels la 11 septembrie 1941 în secret, într-o ceremonie religioasă, fără validitate sub legea belgiană. Inițial, au intenționat să aștepte până la sfârșitul războiului pentru a se căsători civil însă noua Prințesă de Réthy a rămas însărcinată cu primul lor copil. Ceremonia civilă a avut loc la 6 decembrie 1941. Au avut trei copii:

• Alexandru, Prinț al Belgiei, născut la Bruxelles la 18 iulie 1942. În 1991, s-a căsătorit cu Lea Inga Dora Wohlman, o căsătorie care a fost dezvăluită șapte ani mai târziu. Ea a fost numită prințesă a Belgiei. Alexandru a murit la 20 noiembrie 2009.
• Marie-Christine, Prințesă a Belgiei, născută la Bruxelles la 6 februarie 1951. Prima ei căsătorie cu Paul Drucker în 1981, a durat 40 de zile (deși ei nu au divorțat oficial până în 1985); s-a recăsătorit cu Jean-Paul Gourges în 1989.
• Maria-Esmeralda, Prințesă a Belgiei, născută la Bruxelles la 30 septembrie 1956, jurnalistă, numele profesional este Esmeralda de Réthy. S-a căsătorit cu Salvador Moncada, farmacolog, în 1998. Împreună au un fiu și o fiică.

În 1944, Heinrich Himmler a ordonat ca Leopold să fie deportat în Germania. Prințesa Liliane l-a urmat împreună cu familia a doua zi, sub escorta SS. Naziștii au ținut familia la Hirschstein în Saxonia din iunie 1944 până în martie 1945, apoi la Strobl, Austria.

Guvernul britanic și cel american erau îngrijorate de revenirea regelui. Leopold al III-lea a fost prizonier al germanilor. Deși în martie 1945 se știa de viitoarea capitulare a Germaniei, nimeni nu știa locul unde a fost dus Leopold în Germania. Charles W. Sawyer, ambasadorul SUA în Belgia, a avertizat guvernul său că o întoarcere imediată a regelui în Belgia ar "crea dificultăți serioase". "Există diferențe profunde chiar și în familia regală iar situația este o dinamită pentru Belgia și poate pentru Europa."^[1] "Biroul Afacerilor Străine se teme că minoritatea vorbitoare de limba franceză ar cere autonomie sau anexarea la Franța."

Leopold în 1963

Leopold și însoțitorii săi au fost eliberați de un grup de cavalerie a Statelor Unite la începutul lunii mai 1945. Din cauza controverselor legate de comportamentul său în timpul războiului, Leopold al III-lea, soția și copiii săi nu s-au putut întoarce în Belgia și au petrecut următoarele șase zile în exil la Pregny-Chambésy în apropiere de Geneva, Elveția. Prin Legislatura din 1944 s-a stabilit o regență condusă de fratele lui Leopold, Prințul Carol.

În 1946, o comisie de anchetă l-a exonerat pe Leopold de trădare. Cu toate acestea, controversa legată de loialitatea lui a continuat și în 1950 s-a ținut un referendum despre viitorul lui. 57% din alegători au votat în favoarea întoarcerii sale.

La întoarcerea sa în Belgia în 1950, Leopold s-a întâlnit cu una dintre cele mai violente greve generale din istoria Belgiei. Trei protestatari au fost uciși când jandarmeria a deschis focul. Țara era la un pas de război civil; steagurile belgiene au fost înlocuite cu steaguri valone.^[2] La 1 august 1950 Leopold a decis să abdice în favoarea fiului său în vârstă de 20 de ani, Baudouin. Abdicarea a intrat în vigoare la 16 iulie 1951.

Leopold și soția sa au continuat să-l sfătuiască pe regele Baudouin până la căsătoria regelui în 1960.

După ce s-a retras, Leopold și-a urmat pasiunea sa pentru antropologie și entomologie și a călătorit în jurul lumii. A murit în 1983 la vârsta de 81 de ani la Woluwe-Saint-Lambert

Leopold al III-lea

Rege al Belgiei

Regele Leopold III fotografiat în 1934 Părinți Albert I al Belgiei Elisabeta de Bavaria  Frați și surori Prințul Carol Marie-José a Belgiei  Căsătorit cu Astrid a Suediei Lilian Baels Copii Josephine-Charlotte, Mare Ducesă de Luxembourg Baudouin I al Belgiei Albert al II-lea al Belgiei Prințul Alexandru Prințesa Marie-Christine Prințesa Maria-Esmeralda

·         1903: Walker Evans, fotograf american (d. 1975)

·         1907 - S-a născut Ştefan Bossun, prozator şi publicist (“Scrisori din satul meu”, “Fata din pădure”, “Zbor în amurg”).

·         1909: Marcel Anghelescu (n. 3 noiembrie 1909, Craiova - d. 22 februarie 1977, București) a fost un celebru actor român de teatru și film. A interpretat roluri de compoziție, cu predilecție comice (Pristanda din O scrisoare pierdută de Caragiale, Nebunul din Regele Lear de Shakespeare) pe scena Teatrului Național din București.

Actorul Marcel Anghelescu a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă ^[1] și apoi pe cel de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al RPR) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3] De asemenea, a fost laureat al Premiului de stat

Filmografie:

• Ziua cumpătării (1942)
• Escadrila albă - (1944) - Nello
• Răsună valea (1949)
• Arendașul Român (1952)
• Lanțul slăbiciunilor (1952)
• Vizită (1952)
• O scrisoare pierdută (1953) - Ghiță Pristanda
• Cu Marincea e ceva (1954)
• Popescu 10 în control (1955)
• Pe răspunderea mea (1956)
• Două lozuri (1957) - căpitanul Pandele
• O mică întâmplare (1957)
• Pasărea furtunii (1957)
• Ciulinii Bărăganului (1958)
• Avalanșa (1959)
• Băieții noștri (1959)
• Telegrame (1959)
• Bădăranii (1960) - jupân Maurizio
• O zi pierdută (1960)
• Darclée (1961)
• Omul de lângă tine (1961)
• Pe litoral mi-a rămas inima(1961)
• Post restant (1961)
• Cinci oameni la drum (1962)
• Celebrul 702 (1962)
• Lumina de iulie (1963)
• Partea ta de vină (1963)
• Pași spre lună (1963)
• Castelanii (1964) - Mădăraș
• Mofturi 1900 (1964)
• Steaua fără nume - Șeful de gară
• Corigența domnului profesor(1966)
• Aventuri la Marea Neagră (1972)
• Ceața (1973)
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Frații Jderi (1974) - hangiul Iohan Roșu
• Trei scrisori secrete (1974)
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475(1975) - George Amirutzes
• Mușchetarul român (1975)
• Tufa de Veneția (1977)
• Războiul independenței (1977)
• Severino (1978)

Marcel Anghelescu

·         1909: S-a născut in satul Socu, comuna Barbatesti, judetul Gorj, istoricul literar Ion Dumitru Lăudat.

·         1910: S-a nascut Richard Hurndall, actor britanic. 

* 1911: Petru Tocănel – citat și ca Petrus (latină) sau Pietro (italiană) Tocanel (n. 3 noiembrie 1911, Barticești, județul Roman (azi Județul Neamț) – d. 1 decembrie 1992, Roma) a fost un preot-călugăr franciscan conventual din România, asistent general al acestui ordin, profesor universitar de drept și de teologie la Vatican, avocat al Tribunalului colegial al Scaunului Apostolic Rota Romana, judecător prosinodal în cadrul Congregației pentru Doctrina Credinței, consultor și comisar deputat în Curia Romană, votant al Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice și cercetător în domeniul științelor juridice și al istoriei Bisericii Catolice.

Petru Tocănel

·         1918: Petru Buzgău, pictor și grafician român (d. 1999)

* 1921: Andrei Ostap (n. 3 noiembrie 1921, Chișinău - d. 5 ianuarie 1995, București) a fost un sculptor și pictor român - moldovean de origine poloneză, autor a sute de sculpturi cu o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României și Republicii Moldova, expuse în locuri din întreaga lume

Andrei Ostap s-a născut în orașul Chișinău, în familia Mariei și a lui Stanislav Ostap. Deoarece tatăl său era de origine poloneză, în perioada 1928-1934 copilul a urmat atât Școala primară poloneză, cât și, în paralel, pe cea română. În această perioadă, împreună cu sora sa Janina, a participat la activitățile artistice (spectacole de teatru, corală, dans) și la cele sportive organizate de Clubul Polonez.

În anii 1934-1938, Andrei Ostap a urmat Școala de Arte și Meserii, unde a învățat desen ornamental și desen tehnic. A absolvit apoi liceul, în anul 1941, și a obținut diploma de bacalaureat cu note maxime.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost elev la Școala Militară de la Râmnicu Vâlcea, specialitatea geniu, fiind repartizat apoi ca sergent genist la unitatea 3 CFR, alături de care a participat la luptele de pe frontul de apus, contribuind la eliberarea Cehoslovaciei și Austriei. A fost rănit în lupte și decorat.

Bustul lui Ion Luca Caragiale (1956), în Grădina Publică din Galați - Monument istoric cu cod LMI: GL-III-m-B-03131

După ce s-a întors de pe front, Andrei Ostap a vrut să se înscrie la Institutul de Arte Plastice din București, dar cum examenul de admitere se susținuse deja, a fost nevoit să se înscrie la Academia de Arte Plastice Guguianu, care era o școală particulară, unde i-a avut ca profesori pe Camil Ressu la desen și pe Corneliu Medrea la modelaj. După primul an de studii, a devenit audient și la Institutul de Stat. Ca student, locuia într-o mansardă unde făcea desene după marii maeștri. A absolvit cei trei ani de studii de la Academia Particulară Guguianu cu premiul întâi și a dat examen de admitere la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, fiind admis de o comisie specială direct în anul IV. Deoarece examenele teoretice nu i-au fost echivalate, a trebuit să le susțină din nou într-un singur an. A absolvit în anul 1951 cursurile de la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” cu premiul I și examenul de stat cu nota 10 (ca șef de promoție). În anul V de facultate a expus bustul lui Pușkin la Sala Dalles, obținând și un premiu.

În anul 1953, după ce a câștigat concursul organizat la Muzeul Theodor Aman cu tema „bustul lui Theodor Aman”, Andrei Ostap a obținut bursa Paciurea.

În 1955 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din București, după care a urmat o perioadă de activitate intensă. Ani la rând a făcut parte din comisia de îndrumare, desfășurând o bogată activitate culturală în cadrul Sindicatului Sanitar județean Brașov, ulterior devenind membru în comitetul de conducere al secției de sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din București.

A fost șef de colectiv la mai multe lucrări de artă monumentală, participând astfel la formarea de tineri artiști, pe care i-a instruit benevol, ajutându-i financiar pe cei mai săraci dintre ei.

A realizat documentări în minele de la Lupeni și Baia Mare, în diferite întreprinderi siderurgice de la Brașov, în gospodăriile agricole de la Hărman etc., pentru a înțelege specificul activității desfășurate acolo și a realiza sculpturi cât mai reușite. El a donat minerilor o treime din suma ce trebuia să i se achite pentru „Monumentul Ostașului Român”, dezvelit în 1960 în Câmpia Tineretului din Baia Mare, în scopul de a li se îmbunătăți condițiile de muncă.

Multe dintre lucrările sale au fost donate pentru cauze umanitare. Artistul Andrei Ostap a murit în 1995 după o grea suferință.

Nepotul-sau Richard Dessart, scrie eseuri în Belgia despre patrimoniul si istorie

Lucrări după 1945:

Portrete monumentale

• Gala Galaction
• Revoluționarul Cloșca
• Nicolae Bălcescu
• Selena
• Luciditate
• Ludwig Van Beethoven
• Adam Mickievicz
• Stanislaw Soliski (Varșovia)
• Frederick Chopin
• Suzana Ostap
• Nicolaus Kopernic
• D-na Sambas (Ambasador al Indoneziei)
• Tudor Vianu
• Oedipe
• Înțelepciunea
• Vlad Țepeș
• Tudorel Popa
• Eftimie Murgu
• Aldo Moro

Portrete

• Portret de Copil
• Muncitor (Brașov)
• Portretul soției
• Nicolae Bălcescu
• Profesor (Brașov)
• Artistul Gheorghe Petre
• Cap de copil
• Spiru Chintilă
• Camelian Dumitrescu
• Dr. Bologa
• Constantin Frunză
• Dinu Cătuleanu
• Henrik Malinowski (Varșovia)
• Țăran din Maramureș
• Portretul unei studente
• Gheorghe Trandafirescu
• Arhitectul Perceag
• Im Hac Sum (Coreea)
• Student la medicină (Ghana)
• Emil Bartolozi
• Autoportret
• Țărancă din regiunea Herman
• Arhitectul Mohor
• Adam Mickiewicz
• Jaroslaw Jwaszkiewicz (Polonia)
• Ion Focșa
• Sofroni
• Dr. Siligeanu
• Tudor Ciortea
• Dr. Cărpinișeanu

Compoziții

• Laminoriști
• Țăranca cu copil
• Cizelori
• Pacea
• Tandrețe
• Tors
• Țăranca cu flori
• După baie
• Smerenia
• Victoria
• Cioban
• Oțelari
• Răscoala 1907
• Familia
• 13 decembrie 1918
• Mineri
• Maternitate
• Sportivi 1
• Sportivi 2
• Atomul în slujba vieții
• Muzică
• Pescari
• Liniștea
• Țărancă cu vas pe cap
• Geneza
• Viață și Rod
• Înotătoare
• Belșugul
• Sărutul
• Formarea poporului român
• Mugurii vieții
• Timpul
• Solidaritate
• Acrobați
• Monadă
• Patinatorii

Lucrări publice de sculptură

• Monumentul Ostașului Român (Baia Mare)
• Sportivii (Grup statuar în bronz - Pitești)
• Solidaritate (Relief în aramă – Pitești)
• Sportivi (Relief în aramă – Pitești)
• Nicolae Bălcescu (Bust compozițional în piatră – Târgu-Mureș)
• Beethoven (Portret monumental – Teatrul din Târgu-Mureș)
• Chopin (Bust monumental în piatră – București)
• Boleslaw Bierut (Bust monumental în bronz - București)
• Șarja păcii (Relief – București)
• Culesul strugurilor (Relief de aramă - Panciu)
• Mihai Eminescu (Statuie în bronz – București)
• Timonier (Statuie în piatră – Constanța)
• Pescari (Statuie în piatră - Brăila)
• Frontonul Teatrului de la Galați și 14 Metope (Piatră artificială)
• Steme de ceramică și 150 m de ornamente arhitecturale de ceramică (Muzeul Șuțu-București)
• Belșugul (Compoziție în bronz – Muzeul din Botoșani)
• Ion Luca Caragiale (Bust monumental în piatră artificială – Galați)
• Nicolaus Kopernik (Observatorul Astronomic-București)
• Aldo Moro (Portret în bronz - București)
• Barbu Ștefănescu-Delavrancea (bronz- București)
• Steriadi (bronz - București)
• Gala Galaction (bronz - București)
• Anghel Saligny (bronz - București)
• George Enescu (bronz – București)
• Nicolaus Kopernik (Ambasada Polonă - București)

Proiecte de monument

• Nicolae Bălcescu
• Eliberare (concurs la Brașov - premiu)
• Apărătorii Patriei (concurs la București pentru Muzeul Armatei)
• Grivița 1933 (concurs la București - mențiune)
• George Enescu
• 13 decembrie 1918
• Ostașul Român (concurs la Cluj)
• Ostașul Român-vânător de munte (concurs la Sf. Gheorghe)
• Monumentul Armatei (concurs pentru Școala de Război - mențiune)
• Răscoala 1907
• Monumentul Independenței (concurs pentru Cluj)
• Istoria Poporului Român
• 1 Mai (concurs la Praga)
• Grivița 1933 (concurs pentru București)
• Independența
• Alexandru Pușkin (premiat)
• 130 de ani de la Revoluția din 1948
• Auschwitz (concurs în Polonia pentru Oswiecim)
• Victoria (concurs pentru Manzoleu)
• Înotătoare (concurs pentru București)
• Pescari (concurs pentru Brăila)
• Liniștea (concurs pentru Constanța)
• Grup statuar pentru Muzeul Armatei

Reliefuri

• Șarja Păcii (aramă - București)
• Colectiviști (aramă - București)
• Sportivi (aramă - Pitești)
• Înfrățirea (aramă - Pitești)
• Construcția Operei de Stat (București)
• Muzică (aramă)
• Avram Iancu 1
• Avram Iancu 2
• Culesul Strugurilor (aramă – Panciu)
• Doftana (aramă - Doftana)
• Orchestra (aramă)
• Pădureanca (aramă)
• Familia (aramă)
• Nud (aramă)
• Țărancă cu flori (aramă)

Busturi monumentale

• Vasile Roaită
• Țiolkovski
• Stanciu
• Chopin
• Caragiale
• Filimon Sîrbu
• Pictorița Schtork
• Aleksandr Pușkin
• Adam Mickiewicz
• Theodor Aman
• Ady Endre
• Țepeș Vodă
• Tudor Ciortea
• Nikos Beloianis

Busturi compoziționale

• Dr. Cărpinișeanu
• Viață și rod
• Filimon Sîrbu
• Nicolae Bălcescu
• Trandafirescu
• Crescătoare de păsări

Medalii

• Louis Seillan (aramă – Paris)
• Cuznețov (aramă – Brașov)
• Beethoven (aramă - Brașov)
• Kopernik (bronz)
• Richard Dessart (bronz - Namur/Belgia)

·    1921 - S-a nascut in Ehrenfield, SUA, intr-o familie cu origini lituaniene, actorul american, Charles Bronson, pe numele adevarat Charles Dennis Buchinski.

Charles Dennis Buchinsky – foto – biography.com

Charles Dennis Buchinsky (n. 3 noiembrie 1921; d. 30 august 2003), cunoscut sub numele Charles Bronson, a fost un actor american, celebru pentru rolurile sale de “dur”. A fost singurul din cei 15 frati ai sai care a reusit sa isi termine studiile. Si-a efectuat serviciul militar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar dupa ce ce a fost lasat la vatra si-a propus sa isi faca o cariera in cinematografie.

A inceput sa lucreze in companii de teatru mici, iar in 1951 a reusit sa isi faca debutul si pe marele ecran, cu roluri neinsemnate insa. Abia in 1958 a reusit sa se impuna la Hollywood, pentru ca doi ani mai tarziu sa cunosca faima cu filmul “Cei sapte magnifici” (“The Magnificent Seven”).

Desi a inceput sa primeasca oferte tot mai importante din partea producatorilor, Bronson s-a mutat in Europa sperand sa gaseasca oportunitati si mai bune si a aparut in filmul “Undeva, candva in Vest”, devenit clasic. S-a reintors in SUA si si-a continuat cariera in cinematografie, remarcandu-se in roluri de dur. A incetat din viata in urma unei pneumonii la varsta de 77 de ani.

 

·         1923: S-a nascut Dan Berindei, istoric, membru al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie a Academiei Romane. Dan Berindei (n. 3 noiembrie 1923, București) este un istoric român. Este licențiat în istorie și filosofie al Universității din București (1945), doctor în istorie (1969). Membru titular al Academiei Române (din 1992). Din 1996 este președintele Secției de Știinte Istorice și Arheologie al Academiei Române. Din 2006 este vicepreședinte al Academiei Române.

Dan Berindei este descendent al voievodului Constantin Brâncoveanu.^[2]

A studiat, pentru început, în particular, apoi a urmat Școala „Clemența”, urmată de Liceul „Spiru Haret”^[3], unde a absolvit clasele a VII-a și a VIII-a de liceu într-un singur an, depășindu-și contingentul cu un an. Colegii săi de liceu nu au fost lăsați să intre la facultate și au fost încorporați și trimiși pe front. Dan Berindei a putut intra la facultate. Apoi, în 1944, au fost încorporați toți studenții, cu excepția celor care intrau în anul IV. El intrând în anul IV a scăpat de trimiterea pe front.^[4]

În anul 1945 a absolvit secția de Istorie a Universității din București^[4] cu calificativul „magna cum laude“. În același an a publicat primul studiu „Revoluția din 1848 în Franța și tinerii români aflați la Paris“.^[5]

Din 1946 până în 1948 a fost cercetător științific la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice iar apoi, între 1948-1952, a fost cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Filosofie al Academiei Române.^[4]

După îndepărtarea sa abuzivă din cercetarea științifică (1952–1955), a fost rechemat la Institutul de Istorie „N. Iorga” (1955–mai 1990) din București, fiind succesiv: cercetător, cercetător principal, secretar științific, vicepreședinte al Consiliului științific. Din 1990 a fost profesor asociat la Facultatea de Istorie a Universității din București și profesor la Politehnica din București, unde a predat cursul de Istoria României în context universal și profesor la Universitatea „Hyperion” din București.^[3]

În anul 1969 și-a luat doctoratul în istorie cu teza intitulată „Orașul București, reședință și capitală a Țării Românești (1459–1862)”.^[3]

A publicat peste 500 lucrări științifice, din care peste 50 de cărți, în special referitor la istoria politică universală și românească a secolelor XVIII-XX, precum și istoria culturii, printre care volumele Revoluția română din l821 (1991), Societatea românească în vremea lui Carol I (1992), Diplomația românească modernă (1995), Revoluția română din 1848-1849 : Considerații și reflecții (1997), Românii și Europa în perioadele premodernă și modernă (1997) ș.a

Din 1990 este membru în biroul Asociației Internaționale de Istorie Contemporană a Europei. Din 1996 este membru titular străin al Academiei Poloneze de Științe și Litere și tot din 1996 este președinte al Comitetului Național al Istoricilor din România. Din 2004 este membru al Consiliului Științific al Institutului Revoluției Române.

În iunie 2013 Dan Berindei a declarat că are cea mai mare bibliotecă personală de istorie din țară, după cea a lui Iorga, formată din zeci de mii de volume valoroase, pe care le-a strâns în 76 de ani. A informat că va dona întregul fond de carte Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova

Dan Berindei a fost colaborator al Securității R.S.R. din 1962, figurând sub numele de cod „Băleanu”^[7][8]. A operat în legătură cu Unitatea Militară 0225 a DSS, furnizând 47 de note informative. Acestea se refereau atât la colegii săi de la Institutul de Istorie, cât și la români din exil sau la personal diplomatic.^[9] Ulterior deconspirării, numele său a fost confirmat pe lista celor 200 de personalități culturale colaboratori ai Securității dezvăluită în aprilie 2018 de cercetătorul Mădălin Hodor. ^[10]

A căpătat trista notorietate de a-și fi turnat propriul fiu, pe istoricul și publicistul francez de origine română Mihnea Berindei ^[7], ce devenise vicepreședinte al Ligii pentru Apararea Drepturilor Omului, organizație a exilului românesc. Tatăl și fiul nu și-au mai vorbit niciodată

Scrieri:

• Berindei, Dan (1989), „Urmașii lui Constantin Brâncoveanu și locul lor în societatea românească. Genealogie și istorie”, În Cernovodeanu, Paul și Constantiniu, Florin, Constantin Brâncoveanu, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, pp. 275–285
• Berindei, Dan (2009), Portrete istorice ale românilor. Domni, regi, eroi, cărturari, oameni politici, literați., București: Editura Compania, p. 344, ISBN 978-973-7841-68-1
• Orașul București, reședința și capitala a Țării Românești 1459-1862, 390p., Editura Pro Universitaria, 2013

Dan Berindei – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·         1924: S-a născut Paul Cornea, istoric literar, critic şi teoretician literar, profesor, autor al unor studii privind preromantismul românesc şi romantismul. 

·         1926: S-a născut Iulian Mihu, regizor, publicist: “Muzica e viaţa mea”, “Felix şi Otilia”, “Lumina palidă a durerii”; (d. 20 iunie 1999).

* 1927: Zbigniew Hubert Cybulski (n. 3 noiembrie 1927,^[ Kneaje, Polonia^[6] – d. 8 ianuarie 1967, Wrocław, Polonia) a fost un actor polonez de teatru și film. A activat în cinematografie din 1954.

Filmografie

• 1953-1954 O noapte de amintiri (Celuloza), regia Jerzy Kawalerowicz
• 1954 Generație (Pokolenie), regia Andrzej Wajda
• 1954 Kariera, regia Jan Koecher
• 1954 Sub steaua frigiană (Pod gwiazdą frygijską), r. Jerzy Kawalerowicz
• 1955 Trzy starty, regia Ewa și Czesław Petelscy, Stanisław Lenartowicz
• 1956 Koniec nocy, r. Paweł Komorowski și Julian Dziedzina
• 1956 Tajemnica dzikiego szybu, r. Wadim Berestowski
• 1957 Wraki, r. Ewa și Czesław Petelscy
• 1958 Ósmy dzień tygodnia, r. Aleksander Ford
• 1958 Cenușă și diamant (Popiół i diament), r. Andrzej Wajda
• 1958 Krzyż Walecznych, r. Kazimierz Kutz
• 1959 Trenul de noapte (Pociąg), r. Jerzy Kawalerowicz
• 1960 Do widzenia, do jutra, r. Janusz Morgenstern
• 1960 Inocenții fermecători (Niewinni czarodzieje), r, Andrzej Wajda
• 1961 Rozstanie, r. Wojciech Has
• 1961 Le thé à la menthe, r. Pierre Kafian
• 1962 Dragoste neîmplinită/Arta de a fi iubit (Jak być kochaną), r. Wojciech Has
• 1962 Păpușa (La Poupée), r. Jacques Baratier
• 1962 Dragostea la 20 de ani (L’amour à vingt ans), scheciul V, r. Andrzej Wajda
• 1963 Ich dzień powszedni, r. Aleksander Ścibor-Rylski
• 1963 Milczenie, r. Kazimierz Kutz
• 1963 Nu vor fi divorțuri (Rozwodów nie będzie), r. Jerzy Stefan Stawiński
• 1963 Ucigașul și fata (Zbrodniarz i panna), r. Janusz Nasfeter
• 1964 Att alska, r. Jörn Donner
• 1964 Giuseppe la Varșovia (Giuseppe w Warszawie), r. Stanisław Lenartowicz
• 1964 Pinguinul (Pingwin), r. Jerzy Stefan Stawiński
• 1964 Manuscrisul de la Saragossa (Rękopis znaleziony w Saragossie), r. Wojciech Has
• 1965 Jutro Meksyk, r. Aleksander Ścibor-Rylski
• 1965 Salto, r. Tadeusz Konwicki
• 1965 Sam pośród miasta, r. Halina Bielińska
• 1966 Mâine Mexicul (Jutro Meksyk), r. Aleksander Ścibor-Rylski
• 1966 Przedświąteczny wieczór, r. Jerzy Stefan Stawiński
• 1966 Szyfry, r. Wojciech Has
• 1967 Cu toată viteza înainte (Cała naprzód), regia Stanisław Lenartowicz
• 1967 Criminalul lasă urme (Morderca zostawia ślad), r. Aleksander Ścibor-Rylski
• 1967 Jowita, r. Janusz Morgenstern

Zbigniew Cybulski

* 1930: Tsutomu Seki (関 勉 Seki Tsutomu, n. 3 noiembrie 1930, Kochi, Japonia) este un astronom japonez și un descoperitor de planete minore și comete.

Tsutomu Seki este directorul Observatorului Geisei din Kōchi și responsabil cu Secția Comete a Asociației Astronomice Orientale. Între anii 1961 și 1970, a descoperit șase comete, inclusiv cometa C/1965 S1 (Ikeya-Seki), care a fost descoperită și de către Kaoru Ikeya.^[1]

De asemenea, a descoperit mulți asteroizi, cum ar fi 13553 Masaakikoyama și (5209) 1989 CW₁ , un asteroid Amor de pe Pământ și un troian Jupiter. Multe dintre descoperirile sale sunt numite după locuri celebre din Kōchi, cum ar fi Harimaya-bashi, Ryōma (după Sakamoto Ryōma), plaja Katsurahama și Kagami-gawa.

·         1931 - S–a născut actriţa şi regizoarea italiană Monica Vitti (Maria Luisa Ceciarelli) (“Aventura”, Deşertul roşu”, “Eclipsa”).

·         1933: S-a născut soprana Mariana Stoica; (m. 2009).

* 1933: Jeremy Brett (n. 3 noiembrie 1933, Berkswell Grange în Berkswell, Warwickshire, Anglia – d. 12 septembrie 1995, Londra), născut Peter Jeremy William Huggins, a fost un actor englez, devenit celebru pentru interpretarea lui Sherlock Holmes în patru seriale produse de Granada TV.

Peter Jeremy William Huggins s-a născut la Berkswell Grange în Berkswell la sfârșitul anului 1933.^[2] El era fiul lui Henry William Huggins, Lord Lieutenant de Warwickshire, și a lui Elizabeth Edith Cadbury Huggins, moștenitoare a familiei Cadbury de industriași din domeniul ciocolatei. Educat la Eton, el a pretins că a fost un "dezastru academic", atribuind dificultățile sale de învățare dislexiei. Cu toate acestea, a excelat la muzică și a făcut parte din corul colegiului. A devenit apoi student la teatru, dar tatăl său i-a cerut să-și schimbe numele pentru a păstra onoarea familie

Deși aparițiile lui Brett în filme au fost relativ puține, el l-a interpretat pe Freddie Eynsford-Hill în versiunea din 1964 a filmului My Fair Lady . El a fost auzit cântând în film, dar Brett a cântat în continuare, după cum s-a dovedit mai târziu când l-a jucat pe Danilo în Văduva veselă la televiziunea britanică în 1968.

Brett a fost propus pentru scurt timp de către Harry Saltzman și Albert R. Broccoli pentru rolul lui James Bond din În serviciul secret al Majestății Sale după ce Sean Connery a renunțat la seria cu James Bond în 1967 ^{[necesită citare]}, dar rolul a fost interpretat de australianul George Lazenby. O a doua audiție pentru rolul agentului 007 din filmul Pe cine nu lași să moară a fost, de asemenea, fără succes ^{[necesită citare]}, dar Roger Moore a obținut mult râvnitul rol.

În toate rolurile lui Jeremy Brett dicția sa a fost notabilă. Brett s-a născut cu un defect de vorbire, "rotacismul", care l-a împiedicat să pronunțe corect litera "R". Intervenția chirurgicală de corectare suferită pe când era adolescent, urmată de ani de practică, i-au oferit lui Brett o pronunție și o enunțare de invidiat. El a susținut mai târziu că și-a exersat zilnic discursurile, indiferent dacă lucra sau nu.^{[necesită citare]}

Ultima apariție în film a lui Jeremy Brett, postumă, a fost rolul de "Tatăl artistului" în Moll Flanders, un film de Hollywood din 1996 cu Robin Wright Penn în rolul principal. Filmul (a nu se confunda cu adaptarea ITV din 1996 cu Alex Kingston) a fost lansat la aproape un an după moartea lui Brett.

Brett a fost bisexual, având o intensă viață privată. La 24 mai 1958 s-a căsătorit cu actrița Anna Massey (fiica lui Raymond Massey), dar a divorțat la 22 noiembrie 1962 după ce ea a pretins că el a părăsit-o pentru un bărbat.^[14][15] Fiul lor, David Huggins, născut în 1959, este romancier, ilustrator și autor de benzi desenate.^[16] În 1976, Brett s-a căsătorit cu Joan Sullivan Wilson, care a murit de cancer în iulie 1985,^[17] la scurtă vreme după ce Brett a finalizat filmarea "morții" lui Holmes în "Ultima problemă". În paralel, Brett a avut o strânsă relație cu actorul Gary Bond.

După moartea Joanei Wilson, Brett a filmat cel de-al treilea serial al Granada TV, Întoarcerea lui Sherlock Holmes la sfârșitul anului 1985. Pe platoul de filmare s-a observat că maniile sale, schimbările excesive ale stării de spirit, s-au înrăutățit și în cele din urmă durerea și volumul de muncă au devenit prea mari; el a suferit o cădere nervoasă, a fost internat în spital și diagnosticat cu tulburări maniaco-depresive.

I-au fost prescrise tablete de litiu pentru a contracara mania sa depresivă. El știa că nu va putea fi vindecat; a trebuit să trăiască astfel, căutând semne de boală și apoi încercând să lupte cu ele.^[19] A vrut să se întoarcă la lucru, pentru a-l interpreta din nou pe Holmes. Primul episod care a fost realizat după agravarea bolii sale a fost o adaptare de două ore după Semnul celor patru. De atunci, diferența în interpretarea lui Brett a început să devină mai evidentă cu fiecare nou episod. Unul dintre efectele secundare ale tabletelor de litiu a fost retenția de fluide. Brett a început să arate și să acționeze în mod diferit. Drogurile l-au încetinit; el s-a îngrășat și a reținut apă în organism.^[20] Brett a avut și probleme cardiace. Inima lui era de două ori mai mare decât dimensiunea normală ^[21], avea dificultăți de respirație și avea nevoie de o mască de oxigen pe platourile de filmare. "Dar, dragilor, spectacolul trebuie să continue", a fost unicul său comentariu.^[22]

În ultimul deceniu al vieții sale, Brett a fost tratat în spital de mai multe ori pentru boala sa mentală, iar sănătatea și aspectul său s-au deteriorat vizibil în perioada când a filmat episoadele următoare din serialul Sherlock Holmes. În ultimii săi ani de viață, a discutat cu sinceritate despre boală, încurajându-i pe oameni să-i recunoască simptomele și să ceară ajutor.

Brett a murit la 12 septembrie 1995 la casa sa din Clapham, Londra, în urma unui insuficiențe cardiace. Valvele inimii au fost afectate de febra reumatică contractată pe când era copil.^[21]

Mel Gussow a scris în necrologul din New York Times că "Dl. Brett a fost privit ca o chintesență a lui Holmes: incredibil de analitic, cu o deghizare scandaloasă, cu cea mai neagră stare de spirit și neobosit în entuziasmul său de a rezolva cazurile cele mai complicate.

Filmografie

• Svengali (1954)
• Război și pace (1956) - Nikolai Rostov
• The Very Edge (1962)
• The Wild and the Willing (1962)
• Girl in the Headlines (1963)
• Act of Reprisal (1964)
• My Fair Lady (1964) - Freddy Eynsford-Hill
• Nicholas and Alexandra (1971)
• A Picture of Katherine Mansfield (1973) - John Middleton Murry
• The Picture of Dorian Gray (1976) - Basil Hallward
• The Medusa Touch (1978)
• Mad Dogs and Englishmen (1995)
• Moll Flanders (1996)

Jeremy Brett

Jeremy Brett în rolul lui Sherlock Holmes Căsătorit cu Anna Massey (c. 1958-1962, divorțat) Joan Wilson (c. 1976-1985, moartea ei) Număr de copii 1

* 1933: Života Panić (în sârbă Живота Панић) (n. 3 noiembrie 1933, la Gornja Crnisava, Regatul Iugoslaviei – d. 19 noiembrie 2003, la Belgrad, Serbia și Muntenegru) a fost ultimul ministru al Apărării și Șef de Stat Major în guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia.

·         1934: S-a nascut John Barry, compozitor englez.

·         1936: S-a născut la  Blaj, Romania, regizorul de film Mircea Moldovan, frate vitreg cu actorul Ovidiu Iuliu Moldovan. A invățat la Liceul teoretic Mihai Viteazul din Alba Iulia si in 1959 a absolvit Institutul de Arta Teatrală si Cinematografie din București, secția Actorie. A fost repartizat la Teatrul Național din Craiova unde a rămas până in 1962, apoi s-a mutat la Teatrul de Stat din Sibiu. In 1968 a absolvit secția Regie a IATC. A fost  preşedinte al CNA între anii 1996 şi 2000. Primul film regizat de Mircea Moldovan a fost Frații (1970), la Studiourile Buftea. Pentru filmul Vifornita (1973) i s-a decernat premiul pentru regie al Uniunii Cineastilor. In anul 2003 a devenit cetațean de onoare al orașului Blaj. A regizat spectacole la Teatrul de Stat din Turda, i s-a decernat premiul Festivalului de Teatru de la Oradea pentru un spectacol istoric. Din 1985 a lucrat la Studiourile Sahia, si din 1991 până in 1993 a fost director al instituției, apoi a îndeplinit funcția de director general la SOTI, a fost Consilier Parlamentar pentru probleme de învățământ, artă, cultura, mass-media. Din 1996 până in 2000 a fost Președinte al Consiliului Național al Audiovizualului (CNA). S-a pensionat in 2006.

Filmografie - regizor:

• Frații (1970)
• Vifornița (1973)
• Toamna bobocilor (1975)
• Pintea (1976)
• Blaj (1977) - documentar
• Iarna bobocilor (1977)
• La răscrucea marilor furtuni (1980)
• Munții în flăcări (1980)
• Convoiul (1981)
• Anul 1848 (1982) - serial TV
• Bocet vesel (1983)
• Mireasma ploilor târzii (1984)
• Primăvara bobocilor (1987)
• Totul se plătește (1987)
• Expediția (1988)
• Procesul (1990) - documentar de lung metraj
• Ziua cea mai lungă (1990) - documentar

·         1938 - S–a născut poetul Nicolae Dragoş (“Moartea calului troian”, “Scrisoare în sat”, “Zăpezi fără întoarcere”).

·         1938 - S–a născut, la Bucureşti, actorul Radu Panamarenco (“Năpasta”, “Aripi de zăpada”).

·         1938 - S-a născut regizorul italian Giuseppe Avati (“Cu inima în altă parte”, “Magnificat”).

* 1941: Ikuo Matsumoto (n. 3 noiembrie 1941) este un fost fotbalist japonez.

·         1942: S-a nascut scriitorul si politicianul roman Claudiu Iordache, eseist, poet şi prozator (“Iisus s-a născut la Timişoara”, “România pierdută”, “Polul de putere”).

* 1943: Alexandru Ecovoiu (n. 3 noiembrie 1943, Bucuresti) este un romancier român contemporan.

Deși a debutat în anii ’80, a intrat în atenția publicului și a criticii literare abia în 1995, o dată cu publicarea romanului Saludos (Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1996, Premiul Revistei Observator-München, 1998). Talentul și l-a confirmat prin publicarea romanului Stațiunea (Premiul Academiei Romane, 1997). În traducere în limba germană i-au apărut la München, în Editura Radu Bărbulescu, Saludos (ediția 1, 1998 și ediția a 2-a 2000) și culegerea de proze scurte Die drei Mozart-Kinder (Cei trei copii Mozart), 2002. La Editura Polirom au apărut Saludos (2004), Ordinea (2005), Stațiunea (2007), Cei trei copii Mozart (2008), După Sodoma (2012), Ambitus (2018).

Opera:

Romane

• Saludos, 1995, Editura EST, reeditată la Editura Gramar și Editura Polirom (ISBN 973-681-822-5) - premiul Uniunii Scriitorilor și Observator München
• Stațiunea, 1997, Editura EST - Premiul Academiei Române^[1]
• Sigma, 2002, Editura Cartea Românească - Premiul Asociației Scriitorilor din București;
• Ordinea, 2005, Editura Polirom ^[2], ISBN 973-681-977-9
• După Sodoma, 2012, Editura Polirom, ISBN 9789734627318 - premiul Cartea anului 2012
• Ambitus, 2018, Editura Polirom ISBN 978-973-46-7560-9 - nominalizarea la Premiul Cartea anului 2018

Proză și povestiri

Proză

• Fuga din Eden, Editura Albastros, 1984, București
• Călătoria, Editura Albatros, 1987, București

Povestiri

• Cei trei copii - Mozart, 2001, Editura Cognitum, reeditată în 2008 la Editura Polirom, ISBN 978-973-46-0878-2

* 1945: Gerd Müller (n. 3 noiembrie 1945, Nördlingen) a fost un fost jucător de fotbal german a evoluat la Bayern Munchen. Cu aceasta, el a cucerit 3 cupe europene (actuala UCL) consecutive.

·         1946: S-a nascut Tom Savini, producator de film. 

·         1948: S-a nascut Lulu, cantareata si actrita britanica. 

* 1948: Rainer Zobel (n. 3 noiembrie 1948, Wrestedt) este un antrenor de fotbal și fost fotbalist german.

·         1949: Ștefan Baban, politician român

·         1949: Valeriu Buzea, politician român

·         1949: S-a nascut Larry Holmes, boxer american.

·         1951: Gheorghe Barbu, politician român

·         1952: Roseanne Cherrie Barr (n. 3 noiembrie 1952) este o actriță americană, comediană, scriitoare, producatoare de televiziune, regizoare și candidatul din 2012 la președinție al Partidului Păcii și Libertății cu sediul în California.

Roseanne Barr

Barr în Maui la Hard Rock Cafe în ianuarie 2010 Căsătorită cu Bill Pentland (c. 1974–90) Tom Arnold (c. 1990–94) Ben Thomas (c. 1995–2002) Copii 5

·         1953: S-a nascut Kate Capshaw, actrita americana. 

·         1954: S-a nascut Adam Ant, cantaret englez. 

·         1963: Romeo Raicu, politician român

·         1963: S-a nascut Ian Wright, fotbalist englez. 

* 1964: Cristina Parodi (n. 3 noiembrie 1964, Alessandria, Italia) este jurnalistă, prezentatoare TV și scriitoare italiană.

După debutul pe micile rețele TelePiccolo și Telereporter și mai târziu Odeon TV, în 1990 a trecut la Mediaset, unde după doi ani de activitate pe canalul Canale 5, a creat TG5, datorită căruia a devenit una dintre fețele istoriei. Pe parcursul carierei sale, a condus timp de nouă sezoane programul de aprofundare jurnalistică de după-amiază, Verissimo și a prezentat unele emisiuni de divertisment, cum ar fi The Bachelor - L'uomo dei sogni. Mai apoi, a realizat emisiuni la La7, cum ar fi Cristina Parodi Live și Cover, și apoi a trecut la RAI , în 2013, unde a prezentat, printre altele, Atât de departe, atât de aproape. Din 2014, prezintă emisiunea de după-amiază, La vita in diretta. 

Pe 1 octombrie 1995 , în Carpeneto, provincia Alessandria, s-a căsătorit cu Giorgio Gori (actualul primar din Bergamo, directorul de atunci al Canale 5 și mai târziu, fondatorul producție de televiziune Casa Magnolia), cu care locuiește în Bergamo, împreună cu trei copii: Benedetta (născută la 24 iunie 1996), Alessandro (născut la 20 august 1997) și Angelica (născută pe 24 iulie 2001). Ea este sora Benedettei Parodi, prezentatoare de televiziune și scriitoare, și a lui Roberto Parodi, jurnalist și scriitor, specializat în turism de motociclete.

TV:

• Caccia al 13 (Odeon TV, 1988-1989) 
• Forza Italia (Odeon TV, 1989-1990) 
• Calciomania (Italia 1, 1989-1990) 
• Pressing (Italia 1, 1990) 
• TG5 (Canale 5, 1992-1996, 2005-2012) 
• Diana - Scacco al Re (Canale 5, 1995) 
• Verissimo - Tutti i colori della cronaca (Canale 5, 1996-2005) 
• Le storie di Verissimo (Canale 5, 1997) 
• Strano ma vero (Canale 5, 2000) 
• Natale in Vaticano (Canale 5, 1997-2004) 
• Stirpe Reale (Canale5, 1998 Rete 4, 2000) 
• Concerto per l'Unione Europea (Canale 5, 2001) 
• Serata per i diritti umani (Canale 5, 2002) 
• Donna sotto le stelle (Canale 5, 2000,2002) 
• Un Papa di nome Giovanni (Canale 5, 2003) 
• The Bachelor - L'uomo dei sogni (Canale 5, 2003) 
• Katia - 40 anni di musica (Canale 5, 2010) 
• Cristina Parodi Cover (La 7, 2012) 
• Cristina Parodi Live (La 7, 2012) 
• Festival di Sanremo 2013 (Rai 1, 2013) - proclamatrice
• Altrimenti ci arrabbiamo (Rai 1, 2013) - giurata 
• Così lontani così vicini (Rai 1, 2013-2014) 
• La vita in diretta (Rai 1, dal 2014) 
• Telethon (Rai 1, 2014) 
• Un mondo da amare (Rai 1, 2014)

Cristina Parodi

* 1967: Maria Răducanu (n. 3 noiembrie 1967, Huși, județul Vaslui) este o cantautoare și cântăreață cu voce de tip soprană, cu o largă deschidere interpretativă, combinând jazz, etno-jazz, muzică veche europeană și fado cu muzică populară românească.^[1].

Cantautoarea are o predilecție de a interpreta cântece din repertoriul Mariei Tănase, cu care a fost comparată adesea, dar a fost de asemenea considerată a fi reprezentativă pentru „noul val românesc” de jazz

A studiat vioara și chitara și literatura franceză la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași și la Universitatea București.

În 13 august 2011 Maria Răducanu împreună cu Pedro Negrescu a concertat pro bono la festivalul FânFest, Roșia Montană în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”^[3][4][5]

Maria se consideră „o bocitoare de rit bizantin,” conform prezentării făcute la începutul spectacolului din 3 aprilie 2013, care a avut la Tulcea

* 1969: Robert Miles (Roberto Concina; n. 3 noiembrie 1969, Fleurier[*], Cantonul Neuchâtel, Elveția – d. 9 mai 2017, Ibiza[*], Spania) a fost un compozitor, producător, muzician și DJ italian de muzică electronică și rock alternativ.

Robert Miles s-a născut în Fleurier, Elveția din imigranții italieni Antonietta Lauro and Albino Concina. A învățat să cânte la pian în tinerețea sa în Friuli, Italia, un orășel din Fagagna, unde familia s-a mutat când era copil, și a activat în domeniul muzicii începând cu anul 1984. În anii 1990 a lucrat ca DJ într-un club de noapte italian și la studiouri de radio italienie iar în 1990, și-a folosit banii strânși pentru a-și construi propriul studio de înregistrări și o stație radio pirat.

Robert Miles

* 1970: Pedro Proença Oliveira Alves Garcia (n. 3 noiembrie 1970, Lisabona) este un arbitru portughez de fotbal retras din activitate.

* 1971: Unai Emery Etxegoien (n. 3 noiembrie 1971) este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal spaniol care antrenează echipa engleză Arsenal.

* 1971: Dwight Eversley Yorke (n. 3 noiembrie, 1971, în Canaan, Tobago) este un fost fotbalist din Trinidad-Tobago. A jucat în carieră pentru Aston Villa, Manchester United, Blackburn Rovers F.C., Birmingham City, Sydney FC și Sunderland A.F.C..

* 1976: Guillermo Luis Franco Farquarson (n. 3 noimbrie 1976) este un fost fotbalist mexican de origine argentiniană. El a reprezentat Mexicul la două Campionate Mondiale de Fotbal, în 2006 și 2010.

·         1979: Emilian Dolha (n. 3 noiembrie 1979, Turda) este un portar român retras din activitate.

* 1979: Pablo César Aimar Giordano (n. 3 noiembrie 1979) este un fotbalist profesionist argentinian, în prezent liber de contract.

* 1981: Diego López Rodríguez (n. 3 noiembrie 1981) este un fotbalist profesionist spaniol, care în prezent evoluează la clubul spaniol Espanyol.

* 1981: Rodrigo Javier Millar Carvajal (n. 3 noiembrie 1981 în Arauco, Chile) este un fotbalist chilian, care joacă pentru Colo-Colo și pentru Echipa națională de fotbal a Chile.

·         1982: S-a nascut Evgheni Plusenko, patinator rus. 

* 1985: Anthony Icuagu (n. 3 noiembrie 1985), cunoscut mai bine sub numele de scenă Anthony, este un cântăreț, compozitor și regizor nigerian care s-a făcut remarcat în urma participării sale la emisiunea-concurs, Vocea României.

Născut în Nigeria din mamă româncă și tată nigerian.^[1] Anthony a venit în România pentru a urma o carieră muzicală. Acesta a studiat și medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie "Carol Davila" București. La vârsta de 26 de ani s-a decis să studieze Regia de Film și TV la Universitatea din București.^[2] Acesta a realizat peste 50 de clipuri video pentru diferiți artiști din România.

În anul 2011, Anthony a participat la primul sezon al emisiunii Vocea României, unde a fost elevul lui Smiley.^[3][4][5][6] După terminarea concursului de la Pro TV, acesta a regizat clipul trupei Taxi pentru piesa "Non-stop". Tot în 2011, Anthony a participat la Selecția Națională în vederea alegerii reprezentantului României la Concursul Muzical Eurovision 2011 alături de trupa Distinto și Ianna, cu melodia "Open Your Eyes". Aceștia s-au clasat pe locul 2, cu un total de 17 puncte.^[7]

În 2012, Anthony a lansat single-ul "I'll Be There", iar vedeoclipul piesei a fost regizat de către artist.^[8] Un an mai târziu, în 2013, cântărețul a lansat piesa "Dreamgirl"^[9]

În 2014, artistul a lansat piesa "Sunbright" alături de Giulia. Piesa a beneficiat și de un videoclip în regia lui Anthony^[10][11][12]

În 2015, Anthony a lansat trei piese: "Gravity", "Size doesn’t matter" și "I’m not here", fiecare piesă fiind însoțită de câte un videoclip^[13] Pentru cele trei piese, Anthony a colaborat cu Andrei Platon, Antonescu Ioan-Alexandru, Cretan Darius Vlad, Luca Ionela Luisa.^[14][15]

În 2016, artistul a lansat doua piese: "Africa", un omagiu adus continentului unde s-a născut.^[16] și "Orașul gri". Ambele s-au bucurat de mare succes în rândul fanilor.^[17] În luna noiembrie a acestui an, Anthony a lansat piesa "Mai stai"

* 1986: Mihăiță Alexandru Lazăr, mai cunoscut ca Mihai Lazăr (n. 3 noiembrie 1986, Iași) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca pilier la Grenoble.

* 1988: Béatrice Edwige (n. 3 noiembrie 1988, în Paris)^[2] este o handbalistă franceză care joacă pentru clubul Metz Handball^[3][4] și echipa națională a Franței^[5]. La origine, Edwige evoluează pe postul de pivot, însă ea este folosită de antrenori în special ca apărătoare centrală. Handbalista a făcut parte din echipele Franței care au câștigat medalia de argint la Jocurile Olimpice din 2016^[6], de la Rio de Janeiro, și medalia de aur la Campionatul Mondial din 2017^[1], desfășurat în Germania.

* 1988: Angus McLaren (n. 3 noiembrie 1988, Wonthaggi, Victoria, Australia) este un actor australian, cunoscut cel mai bine datorită rolului său în serialul Silversun și H₂O - Adaugă apă. A apărut de asemenea în serialele Neighbours, Something in the Air, Blue Heelers, Packed to the Rafters și All Saints.

Angus s-a născut pe data de 3 noiembrie 1988 în Wonthaggi, Victoria în Australia, fiind crescut la o fermă de lângă Leongatha, în estul orașului Melbourne.

În afară de cariera sa în actorie, Angus este și un sportiv pasionat, excelând la înot și în fotbalul australian. El este, printre altele, bateristul trupei australiene Ballet Imperial, semifinalistă în competiția Future Rock în 2005.

Angus McLaren joacă în serialul pentru copii și tineri H₂O - Adaugă apă, interpretându-l pe Lewis. Acesta este prietenul celor trei fete-sirene, Cleo (Phoebe Tonkin), Emma (Claire Holt) și Rikki (Cariba Heine).

La sfârșitul primului sezon, acesta are o relație cu Cleo (Phoebe Tonkin), dar o încheie la începutul celui de-al doilea, devenind iubitul lui Charlotte (Brittany Byrnes), La sfârșitul sezonului 2 ,el se împacă cu Cleo fiind iubiți pana in sezonul 3 cand trebuie sa plece

Angus McLaren

McLaren în aprilie 2009

* 1989: Sorina Mihalache (născută Sorina Cătălina Mihalache, n. 3 noiembrie 1989, București), cunoscută ca Sore Mihalache^[1] alias Sore,^[2] este o actriță de televiziune, dansatoare și cântăreață română de muzică pop și pop-rock cu influențe de electro funk. Sorina a devenit cunoscută național și internțional odată cu distribuirea sa în serialul de televiziune Pariu cu viața, apoi prin hiturile cu care a cucerit Romania: Different, Dor sa-ti fie dor, Beautiful life, Cand vremea e rea, Noapte calda, Dintr-o mie de femei sau Jumatate. Detine un brand de haine, e mama unei fetite de 3 ani si unul dintre cei mai de succes endorseri/influenceri din Romania, datorita stilului fresh, cool si young.

Sorina Cătălina Mihalache s-a născut pe 3 noiembrie 1989, în București. La vârsta de 10 ani, a imitat-o pe Natalia Oreiro la concursul „Ploaia steluțelor” și a câștigat locul trei, iar la 11 ani, făcea pentru prima dată, parte dintr-o trupă, Dolly, împreună cu alte trei fete, alături de care lansa melodiile „În Weekend”, „Hei, Tarzan Tarzan”, „Am capul în nori”, „Dragă Johnny”. Această trupă s-a destrămat în anul 2002.

La 17 ani a participat la emisiunea „Faimoșii” – My band, by Marius Moga and Cătălin Măruță, unde au remarcat-o producătorii de la Play & Win și au format trupa Crazy Win, împreună cu doi băieți. Primul lor single, “Beautiful Lover” (2009), a avut foarte mare succes. După destrămarea acestei trupe, a cântat într-un proiect de cover-uri interpretate live, împreună cu Cici de la Sistem.

În 2011, Sore a devenit artist MediaPro Music, unde lucrează cu Smiley & HaHaHa Production promovându-și atât single-ul „Love is music” cât și piesa „Stage of joy” alături de colegii săi din Lala Band

Din septembrie 2011, Sore Mihalache interpretează personajul Sara Năstase din serialul muzical „Pariu cu viața” de la Pro TV. A avut o relație cu colegul ei din serial, Raphael Tudor, cu care a locuit^[7], iar din 2014 aceasta interpretează pe Sara Năstase în noul serial O nouă viață.

În 2012 a lansat piesa muzicală „Different”, care a înregistrat peste 2 milioane de vizionări (varianta oficială).^[8], respectiv peste 4.862.000 de vizualizări (varianta neoficială) ^[9] Piesa „Different” a ajuns să ocupe locul cinci în iTunes Dance Chart Japonia. În 2013 a lansat împreună cu Mihai Ristea piesa „Beautiful Life”, care, la fel ca și celelalte piese ale ei, a fost foarte difuzată de către toate posturile de radio din România. Atât „Different” cât și „Beautiful Life”, au intrat în Romania Airplay Top 100 timp de multe săptămâni, urcând și între primele 20 de poziții ale clasamentului.^{[3] [1][4][5][6]}

Sore Mihalache a susținut o serie de concerte împreună cu colegii ei din trupa Lala Band. Alte turnee susținute prin țară sunt „Like Life” și „Lala Happy X-mas”.

În anul 2013, Sore Mihalache va întreprinde un turneu național împreună cu colegii săi din LaLa band, numit „LaLa Love Tour”

* 1989: Joyce Jonathan (n. 3 noiembrie 1989, Levallois-Perret) este o cântăreață, interpretă și compozitoare de muzică pop și folk de origine franceză.

Primul ei album, Sur mes gardes a câștigat discul de aur în mai 2010, la doar 5 luni după lansare. Câteva luni mai târziu acesta a câștigat discul de platină, iar pe 23 ianuarie 2011 a primit premiul revelației muzicii franceze.

Ea este cea mai mică fată din trei fiice. Mama ei este directoarea unei agenții de turism iar tatăl ei este arhitect. A făcut școala la Paris, iar din 2011 studiază psihologia. De la vârsta de 7 ani a început să studieze pianul, iar mai apoi a compus primele ei piese în secret, arătându-le doar surorilor mai mari. Ea a continuat studiul muzicii și s-a înscris la cursuri atât de pian cât și de canto, iar chitară a învățat singură, fiind influențată de artiști precum Teri Moïse și Tracy Chapman.

La vârsta de 16 ani, a postat pe MySpace trei dintre compozițiile sale. De asemenea l-a contactat pe co-fondatorul casei de discuri My Majoc Company pentru a-i asculta piesele.

În 2007, luna decembrie, la vârsta de 18 ani a fost făcută cunoscută lumii pe site-ul casei de discuri. Din 13 mai 2008 producătorii au investit 70.000 de euro pentru lansarea primului ei album, însă în scurt timp și-au recuperat investiția făcută.

Datorită vizualizărilor ei de pe Internet, Joyce Jonathan a lansat primul ei album în 2008. Ea a cerut ajutorul lui Louis Bertignac, chitaristul formației Telephone, care impresionat de talentul ei și de vocea ei a acceptat să o ajute la aranjarea partiturilor. A lucrat împreună cu el timp de un an în studioul acestuia.

Cele două piese ale sale, Je ne sais pas și Pas besoin toi sunt de pe primul ei album care a primit discul de aur, și au devenit cele mai descărcate piese de pe Internet.

În luna august 2010, piesa L'heure avait sonné a fost inclusă în episodul 4 din primul sezon al serialului Gossip Girl.

În 2011 a câștigat premiul pentru revelația anului 2011 din muzica franceză. De asemenea ea câștigat premiul, în același an, de la Uniunea Națională a Compozitorilor pentru piesa Je ne sais pas.

În 2012, a fost nominalizată la categoria "cea mai bună voce feminină a anului 2012 în cadrul premiilor NRJ Music Awards.

Pe data de 6 mai 2012 a apărut la Place de la Bastille pentru a celebra victoria lui François Hollande în cadrul alegerilor prezidențiale.

În luna iulie a părăsit My Major Company și a semnat cu Polydor.

În prezent este într-o relație cu fiul președintelui francez François Hollande, Thomas Hollande, mama lui fiind Ségolène Royal, socialistă franceză.

Joyce Jonathan

Joyce Jonathan în 2012 Joyce Jonathan la un concert din 2011 Joyce Jonathan în 2010

* 1989: Manuel Alfonso Andrade Oropeza (n. 3 noiembrie 1989, Lerdo City[*], Mexic) este un wrestler profesionist mexican care lucrează în prezent în WWE, luptând pentru marca SmackDown, sub numele Andrade "Cien" Almas, este de asemenea fost campion NXT. A luptat anterior pentru Consejo Mundial de Lucha Libre (CMLL) din 2007 până în 2015 sub numele de ring La Sombra (în limba spaniolă "The Shadow").

* 1991: Alexandru Vremea (n. 3 noiembrie 1991, în Ialoveni, Republica Moldova) este un fotbalist moldovean care evoluează la clubul Petrocub Hîncești în Divizia Națională, pe postul de mijlocaș.

·         1994: Sot Costel, designer

* 1995: Kendall Nicole Jenner (n. 3 noiembrie 1995,^[2] Los Angeles, SUA) este o actriță americană și personalitate TV. Original este cunoscută pentru apariția în „Keeping Up with the Kardashians”. Surorile sale sunt Kim Kardashian, Kourtney Kardashian, Khloé Kardashian și Kylie Jenner, părinții ei fiind Kris Jenner și Bruce (Caitlyn) Jenner. Este cunoscută și pentru faptul că este un model de succes la multe branduri highend cum ar fi Marc Jacobs , Chanel etc.

Kendall Jenner

Părinți Caitlyn Jenner[*] Kris Jenner  Frați și surori Kylie Jenner Brandon Jenner[*] Rob Kardashian Kim Kardashian Brody Jenner[*] Kourtney Kardashian Khloé Kardashian

Decese

·    361 - Împăratul roman Constantin al II-lea (Flavius Claudius Constantinus (n. 317), moare în Cilicia. A condus imperiul intre anii 337- 340 si a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare si al Faustei.

Flavius Claudius Constantinus

foto: ro.wikipedia.org

Flavius Claudius Constantinus (februarie 317 – 3 noiembrie 361), împărat roman (337-340). Mergând pe urmele tatălui său (împăratul Constantin cel Mare), Constanţiu al II-lea s-a implicat total în bunul mers al Bisericii, considerând chiar că autoritatea sa imperială îi permite să arbitreze în numeroasele controverse teologice ale acelei perioade ale creştinismului timpuriu. Totuşi, cel puţin formal, a ţinut cont de faptul că în materie de dogma, ultimul cuvânt trebuia să îl aibă Sinoadele. Astfel, în anul 341 a convocat un sinod la Antiohia, care a condamnat sacrificiile păgâne şi ritualurile magice.

Solidus of Constantine II – foto: en.wikipedia.org

În calitatea sa de împărat, Constanţiu a completat hotărârile sinodului cu un edict prin care astfel de sacrificii şi ritualuri păgâne erau interzice, sub pedeapsa cu moartea. Împăratului Constanţiu al II-lea i se poate reproşa faptul că a fost un simpatizant al arianismului , favorizându-i pe discipolii lui Arie. Astfel, sub influenţa sa, la Sinodul de la Antiohia din anul 341 s-a scos din Crez formularea “Cel de o fiinţă cu Tatăl”, iar adepții Crezului de la Niceea au fost persecutaţi.

S-a ajuns până acolo încât sǎ se declare cǎ Fiul era total diferit de Dumnezeu Tatǎl. La Sinodul de la Constantinopol din anul 360 s-a încercat un compromis, termenul “Cel de o fiinţă” fiind înlocuit cu “asemǎnǎtor”. Dupǎ moartea lui Constanţiu al II-lea, creștinii ortodocși, majoritari, și-au consolidat pozițiile în detrimentul ereticilor ariani.

·    644 - În Medina, Umar ibn al-Chattab, cel de-al doilea calif al musulmanilor, este ucis de o sclavă persană.

‘Umar - foto: en.wikipedia.org

‘Umar, pronunțat și Omar (579 sau 583 – 3 noiembrie 644), unul dintre cei mai puternici și influenți califi musulmani din istorie și s-a numărat printre companionii profetului islamic Muḥammad. L-a succedat pe Abu Bakr ( 632- 634), în calitatea de calif, fiind al doilea dintre cei patru Califi Bine-Călăuziți sau Ortodocși în august 634. Este cunoscut pentru natura sa dreaptă și pioasă, care i-a adus titlul de Al- Farūq, ( ‘ cel care distinge între bine și rău ‘)

Uneori este menționat ca ‘Umar I de către istoricii din islam, întrucât mai târziu, un alt calif, umayyad, ‘Umar II, a purtat același nume. Sub conducerea sa, califatul Bine-Călăuzit s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid și mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. Atacurile sale împotriva Imperiului Persan Sasanid au dus la cucerire Persiei în mai puțin de doi ani. Potrivit tradiției evreiești, ‘Umar a fost cel care a ridicat interdicția pusă de creștini pentru evrei și le-a permis acestora să intre în Ierusalim.

·      753 - A murit sfântul german Pirminius; (n. 753).

Late medieval figure of Saint Pirmin at Murbach Abbey – foto: en.wikipedia.org

Provenea din împrejurimile orașului Narbonne fiind probabil de origine vizigota, dintre aceia care au trebuit să fugă în Francia, după cucerirea Spaniei de către sarazini ( arabii musulmani) la începutul secolului al optulea. A câștigat respectul lui Charles Martel, eroul luptei anti- musulmane, desfasurand o intensa activitate misionara crestina si a fondat, de asemenea, un număr mare de manastiri.

·       1254 - A murit imparatul bizantin Ioan al III-lea Ducas Vatatzes l ; (n. 1192).

Ioan Duca al III-lea Vatațis – Portret dintr-un manuscris din sec. XV – foto: ro.orthodoxwiki.org

Ioan al III-lea Ducas Vatatzestzes a condus Imperiul Bizantin de Niceea între 1221-1254 si a început la mijlocul deceniului al patrulea al secolului XIII, o amplă campanie de izgonire a latinilor din Balcani. În anul 1235, el și-a consolidat pozițiile în Tracia, încheind o alianță cu țarul bulgar Ioan Asan II in primăvara anului 1235, la Gallipoli.

Ioan al III-lea Ducas Vatatzes s-a căsătorit prima dată în 1212 cu Irina Lascarina, fiica predecesorului său,Teodor I Lascaris. Ei au avut un singur fiu, viitorul împărat Theodor al II-Lea laskaris. Ulterior, Irina a avut un accident (căzând de pe cal) atât de grav, încât a fost în imposibilitate de a mai avea copii.

Ea s-a retras la o manastire, și a murit acolo în 1239. Ioan al III-lea Ducas s-a căsătorit a doua oară cu Constanța de Hohenstaufen, o fiică ilegitimă a împăratului german Frederic al II-lea , dar nu au avut copii. La o jumătate de secol după moartea sa, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes a fost canonizat ca sfant de Biserica Ortodoxa sub numele de Ioan cel Milostiv. Cucerind orașul, la începutul secolului XIV, turcii i-au nimicit rămășițele pământesti, însă și în prezent,este sărbătorită ziua sfântului Ioan Duca Vatațis, pe 4 noiembrie, după calendarul iulian.

·         1580: Jeronimo Zurita y Castro, istoric spaniol (n. 1512)

* 1584: Carlo Borromeo, latinizat Carolus Borromaeus, (n. 2 octombrie 1538,^[1] Arona, Piemont, Ducatul de Savoia – d. 3 noiembrie 1584^] Milano, Ducatul Milanului) a fost un arhiepiscop de Milano, cardinal, reprezentant important al Contrareformei, canonizat ca sfânt în anul 1610.

În timpul epidemiei de ciumă din 1576-1578 s-a implicat în pastorația bolnavilor, ceea ce i-a afectat propria stare de sănătate. A murit la vârsta de 46 de ani.

Este patronul Universității din Salzburg. În religiozitatea populară catolică este considerat apărător împotriva ciumei.

Este sărbătorit pe 4 noiembrie (calendarul romano-catolic).

Numeroase biserici, în special din nordul Italiei și din Austria, îi poartă numele. Mănăstirea Piaristă și Gimnaziul Piarist din Sighet i-au purtat numele.

Carlo Borromeo

Biserica Sf. Carol Borromeus din Cimitirul Central din Viena, cu cripta preşedinţilor Austriei (în prim plan)     Biserica Sf. Carol Borromeus din centrul Vienei, capodoperă a barocului austriac     Biserica San Carlo alle Mortelle din Napoli     Biserica Sf. Carol Borromeo din Ocna Mureş

·         1600: A murit Richard Hooker, teolog englez. Este considerat, împreună cu Thomas Cranmer şi Matthew Parker, co-fondator al gândirii teologice anglicane; (n.martie 1554). Accentul pus de Hooker pe rațiune si toleranta a influențat considerabil dezvoltarea anglicanismului precum și gândirea filosofului John Locke care îl citează deseori pe Hooker în lucrarea sa ” Al doilea tratat de guvernare civila” .

·         1643: John Bainbridge, astronom englez (n. 1582)

·         1643: Paul Guldin, astronom și matematician elvețian (n. 1577)

·         1711: John Ernest Grabe, teolog anglican (n. 1666)

* 1793: Olympe de Gouges (pronunție franceză:  /olɛ̃p də ɡuʒ/; n. 7 mai 1748, Montauban, Franța^[4] – d. 3 noiembrie 1793,Paris, Prima Republică Franceză), născută Marie Gouze, a fost o dramaturgă din Franța, activistă politică ale cărei scrieri feministe și aboliționiste au avut o deosebită influență.

Și-a început cariera de dramaturg la începutul anilor 1780. Pe măsură ce în Franța tensiunile politice se acutizau, de Gouges s-a implicat din ce în ce mai mult în politică. La 1788 ea devenise o susținătoare vocală a îmbunătățirii situației sclavilor din colonii. În același timp, a început să scrie pamflete politice. Astăzi ea este cunoscută ca o precursoare a feminismului, care cerea ca femeile franceze să primească aceleași drepturi ca și bărbații. În Declarația drepturilor femeii și cetățenei (1791), ea a contestat practica autorității masculine și noțiunea de inegalitate între femei și bărbați. A fost ghilotinată în timpul Terorii pentru atacurile ei la adresa regimului lui Maximilien Robespierre și pentru relațiile ei strânse cu Girondinii.

Olympe de Gouges

Căsătorită cu Louis Aubry Copii Pierre Aubry de Gouges[*]

·         1869: Andreas Kalvos, poet grec (n. 1792)

·         1882: A incetat din viata pictorul Ioan Andreescu. 

·         1900: A murit Eufrosina Popescu, renumita actriţă şi cântăreaţă româna. A  cântat, sub pseudonimul Marcolini, pe scenele unor teatre muzicale din Veneţia, Florenţa, Milano, Nisa, Paris; (n. 1821).

·         1914 - A murit poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (n.03.02.1887).

·         1917: Léon Bloy, scriitor francez (n. 1846)

·         1918: Alexandr Mihailovici Liapunov (n. 25 mai/6 iunie 1857, Iaroslavl, Imperiul Rus^[1] – d. 3 noiembrie 1918,^[2][3] Odesa, Republica Populară Ucraineană^[1]) a fost un matematician rus.

Liapunov a avut o mare contribuție la analiza stabilității sistemelor dinamice lineare sau nelineare.

Alexandr Liapunov

Alexandr Liapunov

·         1927: Karel Matěj Čapek-Chod, scriitor și jurnalist ceh (n. 1860)

·         1929: Olav Aukrust (n. 21 ianuarie 1883 - d. 3 noiembrie 1929) a fost un poet și profesor norvegian.

Este unchiul scriitorului și artistului plastic Kjell Aukrust.

Olav Aukrust

·         1933: Emile Roux, medic, bacteriolog francez (n. 1853)

·         1936: A murit (la Paris) compozitorul şi pianistul Filip Lazăr;(n. 1894).

·         1939: Charles Tournemire, compozitor francez (n. 1870)

* 1939: Albert Ballu (n. 1 iunie 1849, Paris - d. 1939)^[2] a fost un arhitect francez, fiul lui Théodore Ballu (1817-1885) arhitect-șef al Parisului. S-a retras din activitate în 1921

În 1868, la vârsta de 19 ani, a fost admis la Școala de Belle Arte (l'école des Beaux Arts), apoi și-a consolidat formarea profesională în studioul lui Auguste-Joseph Magne.

După încheierea studiilor, i se acordă mai multe premii de arhitectură, pentru proiectul Facultății de medicină și farmacie din Bordeaux și pentru proiectul palatului de Justiție din Charleroi.

Timp de 30 de ani a fost arhitect șef al Algeriei, unde a participat la săpăturile arheologice de la Tebessa și Timgad.

S-a ocupat de restaurarea multor clădiri laice și biserici din Franța

Este autorul proiectului pentru Palatul de Justiție din București.

Albert Ballu

·         1949: A decedat Solomon Guggenheim, industriaş american de origine elveţiană, fondatorul Muzeului de artă modernă din New York.( n.2 februarie 1861). Muzeul adăposteşte o bogată colecţie de artă contemporană (colecţia de artă Brâncuşi).

·         1953: Haralamb Vasiliu (n. 17 ianuarie 1880, satul Hoisești, comuna Dumești, județul Iași - d. 3 noiembrie 1953, Iași) a fost un agrochimist român, membru post-mortem al Academiei Române. A studiat influența cuprului asupra dezvoltării plantelor și a adus numeroase contribuții la metodele de analiză a solului.

STUDII

După ce a absolvit Liceul Internat din Iași, s-a înscris la secțiile de științe fizico-chimice și matematici ale Universității din Iași, pe care le-a absolvit în 1901 și 1902. Ca urmare a rezultatelor excepționale obținute la învățătură, i s-a acordat o bursă de specializare în Germania, unde a urmat cursurile Academiei Agricole din Hohenheim și apoi ale Universității din Breslau, cu specialitatea agrochimie. La Breslau (azi Wrocław, în Polonia) a susținut și doctoratul, în 1906, după care a revenit în țară.^[1]

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ

La 26 de ani a devenit profesor suplinitor de chimie agricolă, apoi profesor definitiv (1909) și profesor titular (1916) al Universității din Iași.^[1]

A început să facă demersuri pentru organizarea unei Facultăți de Agronomie în Moldova. În 1921 a obținut organizarea unui câmp experimental, unde studenții să efectueze practica agricolă, ulterior, la insistențele sale, a fost ceată o „Secție de științe agricole", pentru ca, în în 1933 să fie întemeiată Facultatea de Agronomie.^[1] Haralamb Vasiliu a fost primul decan al Facultății de Științe Agricole din Chișinău (1933-1936;1938-1940).^[2]

A devenit la 7 iunie 1942 membru titular al Academiei de Științe din România^[3] și a fost ales la 13 noiembrie 1990 membru post-mortem al Academiei Române.^[4]

DECORAȚII

• Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941)^[5]

OPERA

Rezultatele obținute în cercetările sale au fost publicate în peste 50 de lucrări științifice.

• Neue Untersuchungen über die Muttersubstanzen der im Tierkörper erzeugten Hippursäure, 39 p., Meneburg, Druck von F. Slollberg, 1906

Opera principală:

• Chimia agricolă, 1937

IN MEMORIAM

• În anul 2002, cu ocazia sărbătoririi a 90 de ani de învățământ agronomic la Iași, a fost emisă o medalie care are pe revers, în centru, trei medalioane cu efigiile a trei personalități: Haralamb Vasiliu, Agricola Cardaș și Neculai Zamfirescu.^[6]
• La Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, Aula Magna poartă numele „Haralamb Vasiliu”.^[7]
• În fața clădirii Grupului Școlar Agricol „Haralamb Vasiliu” din Podu Iloaiei este instalată o statuie a lui Haralamb Vasiliu.^[8]
• La Iași a fost înființată Fundația Universitară pentru Sprijinirea Producătorilor Agricoli „Haralamb Vasiliu”   

  Haralamb Vasiliu
  Haralamb Vasiliu
  Date personale
  Născut	17 ianuarie 1880 satul Hoisești, România
  Decedat	3 noiembrie 1953 (73 de ani) Iași, Republica Populară Română
  Naționalitate	română
  Cetățenie	România
  Ocupație	chimist
  Activitate
  Rezidență	România
  Domeniu	Agrochimie
  Instituție	Universitatea din Iași
  Organizații	Academia Română Academia de Științe din România
  Membru post-mortem al Academiei Române
  Membru al Academiei de Științe din România

·     1954 - S-a stins din viaţă pictorul Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869), unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne.

Henri Matisse

foto (20 mai 1933): ro.wikipedia.org

Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis – d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai artei secolului al XX-lea şi totodată unul dintre principalii iniţiatori ai artei moderne. Moştenitor al impresionismului şi neoimpresionismului, Matisse a impulsionat mişcarea fauvistă, caracterizată prin dorinţa de eliberare faţă de canoanele artei predecesorilor, prin culori tari şi îndrăzneţe, descătuşând “fiarele”, “sălbăticiunile” creatoare.

Matisse a fost fiul unui negustor de grâne şi a ajuns să-şi descopere talentul şi plăcerea de a picta în timp ce era ţintuit la pat de o boală. A renuntat la dorinţa iniţială de a deveni avocat şi a urmat cursurile de artă predate de pictorul simbolist Gustave Moreau. A avut numeroşi prieteni în lumea artei, printre care Albert Marquet şi românul Theodor Pallady.

A călătorit mult în străinătate unde a şi expus lucrări: München, Moscova, Londra, Berlin. Pentru noi, românii, cel mai frumos tablou al său rămâne “La Blouse Roumaine” (“Iia românească”), pictat în 1940 şi păstrat astăzi în Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

* 1956: Jean Metzinger (n. 24 iunie 1883, Nantes – d. 3 noiembrie 1956, Paris) a fost un pictor, teoretician, scriitor, critic de artă și poet francez. Lucrările sale dintre 1900 și 1904 par a purta influența neoimpresionismului unor Georges Seurat și Henri Edmond Cross. Între 1904 și 1907, a creat în stilurile divizionist și fauvist. Din 1908 a trecut la cubism, atât ca artist, cât și ca teoretician, devenind unul dintre gânditorii principali ai curentului. Jean Metzinger și Albert Gleizes au scris primul tratat major despre această direcție artistică, intitulat Du "Cubisme" (în română Despre cubism) în 1912. Metzinger a fost unul dintre membrii fondatori ai grupului artistic Section d'Or. Opere ale sale au fost prezentate de către regimul nazist în cadrul expoziției denigratoare Artă degenerată.

Jean Metzinger

·         1970: A murit la Bucuresti, dr.Ștefan Gh. Nicolau, fondatorul şcolii moderne române de dermato-venerologie, membru titular onorific al Academiei Române din 1948 si membru al Academiei de Științe Medicale din România; (n. 10 iunie 1874, Ploiești). A absolvit Facultatea de Medicină din București si s-a specializat la Paris. Intors in tara a fost profesor la Facultatea de Medicină din Cluj (1919-1920), apoi din București. În 1928 a fondat Societatea de Dermatologie și Sifilografie din România. Director al Centrului Dermato-venerologic (1953-1970). În 1919-1938 a condus Clinica de Dermatologie din Spitalul Colțea. A fost membru al societăților de dermatologie din Argentina, Bolivia, Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia, Spania, Turcia și Statele Unite.

·         1970: A murit in Denver, Colorado, SUA, regele Petru al II-lea  al Iugoslaviei.  Petru al II-lea, cunoscut și sub numele de Petru al II-lea Karađorđević , a fost ultimul rege al Iugoslaviei. A devenit rege la vârsta de 11 ani, după asasinarea tatălui său la Marsilia, pe 9 octombrie 1934. Mama sa, soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei (născută Marie de Hohenzollern-Sigmaringen la 6 ianuarie 1900, la Gotha – d. 22 iunie 1961, Londra), era cunoscută și ca Regina Marija. În familie era numită Mignon, spre a fi deosebită de mama sa, regina Maria a Romaniei, iar tatăl sau era principele moștenitor Ferdinand al României. Rămăşiţele sale pământeşti ale ultimului rege al Iugoslaviei, precum şi cele ale mamei sale, Maria, principesa de Romania şi ale soţiei acestuia, Alexandra, au fost  înhumate în mausoleul familiei regale din Oplenac (centrul Serbiei), în cadrul unei ceremonii cu onoruri de stat.

Educația sa a început la Palatul Regal. Apoi a urmat școala Sandroyd din Wiltshire, Anglia. La vârsta de 11 ani, Petru i-a succedat tatălui său la tronul Iugoslaviei în 1934, după asasinarea regelui Alexandru I la Marsilia, în timpul unei vizite de stat în Franța. Din cauza vârstei fragede a noului rege, s-a înființat o regență condusă de vărul tatălui său, Prințul Pavle Karađorđevici.

Deși regele Petru și consilierii săi s-au opus Germaniei naziste, regentul Prințul Pavle a declarat că Regatul Iugoslaviei ar adera la Pactul Tripartit la 25 martie 1941. La 27 martie, regele Petru, în vârstă de 17 ani, a fost proclamat major, și a participat la o lovitură de stat susținută de britanici care s-a opus Pactului Tripartit.

La Londra, în 1944, regele a decis să se căsătorească, în afara țării sale, cu Alexandra a Greciei (1921-1993), fiica regelui Alexandru I.

La 29 aprilie 1945, proiectul de revenire a regelui este zădărnicit de votul Adunării Constituante din Iugoslavia (ai cărui membri aparțin Partidului Comunist), deschizându-se astfel calea pentru instituirea regimului comunist Tito. Regele a refuzat să abdice.

La 4 martie 2007, Prințul Moștenitor Alexandru a anunțat planul ca rămășițele tatălui său să fie repatriate în Serbia. Planul a deranjat unii sârbo-americani. Petru al II-lea a ales mănăstirea ortodoxă Sf Sava ca loc de odihnă din cauza circumstanțelor care i-au afectat țara.^[1] După lungi discuții purtate cu guvernul sârb, mutare a fost confirmată în ianuarie 2013 iar locul de înmormânatare urmează să fie mausoleul familiei regale, în Oplenac.^[2]

La 22 ianuarie 2013, rămășițele lui Petru s-au întors la Belgrad. Ele vor sta la capela regală fin Dedinje înainte de reînhumarea care va avea loc în luna mai. Prezenți la ceremonia de reîntoarcere au fost primul ministru Ivica Dačić, fiul lui Petru, Alexandru, împreună cu familia sa și Patriarhul Irinej al Serbiei.^[3][4] Acesta din urmă a susținut în mod deschis restaurarea monarhiei sârbe

Petru al II-lea al Iugoslaviei

Părinți Alexandru I al Iugoslaviei Maria de România, Regina Iugoslaviei  Frați și surori Prințul Tomislav al Iugoslaviei Prințul Andrei de Iugoslavia  Căsătorit cu Alexandra a Iugoslaviei Copii Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei Rege al Iugoslaviei Domnie 9 octombrie 1934 – 29 noiembrie 1945 Predecesor Alexandru I Succesor monarhie abolită Șeful Casei de Karađorđević Domnie 9 octombrie 1934 - 3 noiembrie 1970 Predecesor Alexandru I Succesor Alexandru, Prinț Moștenitor al Iugoslaviei

* 1973. Florea Stănculescu (n. 1 aprilie 1887, Băilești, Dolj – d. 3 noiembrie 1973, București, România) a fost un arhitect, profesor, constructor și sistematizator român^[1].

În perioada interbelică a studiat și documentat arhitectura tradițională românească^[2], a înființat și condus ca director revista Căminul și mai târziu revista Construcții Rurale. Între 1935 și 1937 a fost director al revistei Arhitectura.

După război, a fost coordonator al colectivului de cercetare a arhitecturii populare și a inițiat seria de publicații monografice asupra arhitecturii populare din diverse regiuni ale țării.

·         1973 - A murit regizorul francez Marc Allégret. Succesul îndelungatei sale cariere se datorează preciziei şi competenţei sale de bun meşteşugar, precum şi capacităţii sale de a descoperi talente actoriceşti (Michčle Morgan ”, Daničle Delorme, Gérard Philipe, Jeanne Moreau, Simone Simon) (filme: “Frumoasa aventură“, “Ştrengăriţa”, “Chemarea primăverii”) (n.22.12.1900).

·         1983: Alfredo Antonini, compozitor american (n. 1901)

* 1983 - La nord de Kabul in Afganistan, un convoi militar rusesc a fost atacat într-o ambuscadă în tunelul Salangl, cu o lungime de 2,7 km; și-au pierdut viața peste 2.000 de oameni.

·         1984: Richard Hurndall, actor britanic (n. 1910)

·         1990: Mary Martin, actriță americană actress (n. 1913)

·         1992: Ion Dumeniuc (n. 5 mai 1936, Socii Noi — d. 3 noiembrie 1992, Chișinău) a fost un lingvist, profesor universitar, publicist și om de stat moldovean, primul Director al Departamentului pentru funcționarea limbilor al Republicii Moldova, luptător pentru revenirea la grafie latină și denumirea de limbă română.  

Ion Dumeniuc
Placă comemorativă în Chișinău
Date personale
Născut	5 mai 1936  Socii Noi, Fălești, Fălești, Moldova
Decedat	3 noiembrie 1992 (56 de ani)  Chișinău, Moldova
Cetățenie	Moldova
Ocupație	lingvist
Activitate
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
Premii	Ordinul Republicii Ordinul Gloria Muncii

·         1993: Leon Theremin, inventator rus (n. 1895)

* 1994: Rudolf Hermann Eisenmenger (n. 7 august 1902, Simeria, județul Hunedoara - d. 3 noiembrie 1994, Viena) a fost un artist plastic austriac, care a lucrat preponderent ca pictor de șevalet, dar și ca pictor muralist. Originar din Simeria, s-a mutat în tinerețe la Viena, unde a locuit (cu intermitențe) până la moarte.

Exemplu de pictură murală a lui Rudolf Hermann Eisenmenger, aflată în Viena, la adresa Wohnhausanlage Justgasse 6–14; denumirea picturii este Glückliche Menschen in neuen Häusern (în română, Oameni fericiți în case noi)

Pictorul și profesorul Eisenmenger făcea parte din germanii numiți [șvabii dunăreni din Transilvania. S-a născut în Simeria (numită și Piskitelep), care până în 1918 a fost parte a Austro-Ungariei, după care a revenit României Mari. Între 1918 și 1921 a avut cetățenie română, iar după emigrarea în Austria a avut cetățenie austriacă (din 1922) și apoi și cetățenie germană, după 1938.

În anul 1936 a câștigat o medalie de argint în competițiile artistice ale Jocurilor Olimpice din 1936 de la Berlin pentru lucrarea "Läufer vor dem Ziel" ("Alergători pe linia de sosire").

Rudolf Eisenmenger este, de asemenea, cunoscut pentru pictura murală „Întoarcerea acasă a Austriei”, care indică, în totală obediență față de propaganda nazistă (după celebra anexare a Austriei din 12 martie 1938, cunoscută în istorie ca Anschluß Österreichs sau doar Anschluß), glorioasa întoarcere a Austriei la Imperiu German al celui de-al Treilea Reich.

„Glorioasa” pictura murală este, în același timp, și o pictură monumentală, întrucât cele două părți ale sale au ambele șapte metri lățime. A fost expusă publicului german în 1941, la Muenchen, la Marea expoziție de artă germană (în germană, Große Deutsche Kunstausstellung sau GDK), care glorifica nazismul cum doar societățle totalitare o fac.

Mult mai târziu, în 1955, după o decizie extrem de controversată, aceluiași Eisenmenger i s-a conferit dreptul să împodobească masiva cortină a Wiener Statsoper cu o pictură monumentală.^[1]

Este înmormântat la cimitirul de Kalksburger Friedhof din Viena.

·         1995: John Orchard, actor britanic (n. 1928)

·         1996: Jean-Bédel Bokassa (n. 22 februarie 1921, Bobangi, Congo — d. 3 noiembrie 1996, Bangui, Republica Centrafricană), cunoscut ca Bokassa I al Africii Centrale și Saladin Ahmed Bokassa (în franceză Salah Eddine Ahmed Bokassa), a fost un militar de carieră, ofițer și președinte al Republicii Centrafricane, care mai târziu s-a autodeclarat împărat, titlu menținut până la 20 septembrie 1979, când a fost detronat.

Republica Africa Centrală și-a câștigat independența față de Franța la 13 august 1960. La 31 decembrie 1965, Bokassa, fost locotenent centrafrican din armata franceză, a organizat un puci, în urma căruia a cumulat funcțiile de președinte, prim-ministru și ministru al apărării.^[1]

În 1976, generalul Jean-Bédel Bokassa, admirator al lui Napoleon Bonaparte, s-a autoproclamat „împăratul Bokassa I” și a transformat Republica Centrafricană în „Imperiul Centrafrican”.

Multe abuzuri fuseseră denunțate de presa franceză încă din epoca președinției, dar costisitoarea și fastuoasa încoronare, într-o țară cu nivelul de viață foarte scăzut, și abuzurile mult mai mari care au urmat, mergând până la acuzațiile de canibalism împotriva lui Bokassa, au desconsiderat rapid noul regim. Bokassa a domnit prin teroare până în 1979, an în care a fost detronat în urma operațiunii Barracuda, organizate de Franța.

După detronare a plecat în exil în Libia, Coasta de Fildeș și Franța. A revenit în țară cu gândul de a organiza o nouă lovitură de stat "imperială", dar a fost arestat și condamnat la moarte prin spânzurare, în 1986, pedeapsa fiind ulterior comutată la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1996 și a murit în același an, în vârstă de 75 de ani, în urma unui atac de cord.^[2]

Jean-Bedel Bokassa a avut 18 neveste și 39 de copii legitimi. Printre soțiile sale s-a numărat și românca Gabriela Drâmbă, cu care a fost căsătorit între 1975 și 1977

Jean-Bédel Bokassa/Bokassa I

Jean-Bédel Bokassa în timpul vizitei sale în România din 1970

·         1998: Bob Kane (născut Robert Kahn; 24 octombrie 1915 - d. 3 noiembrie 1998) a fost un grafician pentru benzi desenate și scriitor, creditat alături de Bill Finger ca fiind creatorul lui Batman. A fost inclus în Muzeul Faimei al lui Jack Kirby pentru contribuția sa adusă în lumea benzilor desenate din Statele Unite în 1994 și în Holul Faimei al lui Will Eisner în 1996.

Bob Kane

·         1999: A decedat actorul scoţian Ian Bannen ; (n. 29.06.1928).

·         2001: Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei (greacă Πριγκίπισσα Σοφία της Ελλάδας και Δανίας; 26 iunie 1914 – 3 noiembrie 2001) a fost al patrulea copil și cea mai mică fiică a Prințului Andrei al Greciei și Danemarcei și a Prințesei Alice de Battenberg. A fost sora mai mare a Prințului Filip, Duce de Edinburgh, soțul reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit.

Prin tatăl ei a fost nepoata regelui George I al Greciei și a reginei Olga Constantinova a Rusiei. Prin regina Olga, Sofia a fost stră-strănepoata împăratului Nicolae I al Rusiei. Prin mama ei, a fost stră-strănepoata reginei Victoria a Regatului Unit și a Prințului Albert; mama ei a fost strănepoata Prințesei Alice a Regatului Unit, a doua fiică a reginei Victoria.

Sofia a fost sora Prințului Filip, Duce de Edinburgh. Ea a avut trei surori mai mari: Prințesa Margarita, Prințesa Theodora și Prințesa Cecilie.

Sofia s-a căsătorit cu Prințul Christoph de Hesse (1901–1943) la 15 decembrie 1930 la Kronberg, Berlin, Germani; ea avea 16 ani. Prințul Christoph era al cincilea fiu al Prințului Frederic Karl de Hesse și a Prințesei Margaret a Prusiei și strănepot al reginei Victoria și al Prințului Albert, prin fiica lor cea mare, Victoria, Prințesă Regală, soția lui Frederic al III-lea al Germaniei.

La 7 octombrie 1943 Prințul Christoph a murit într-un accident de avion în Munții Apenini în Italia. Corpul său a fost găsit două zile mai târziu. În Almanahul de la Gotha scrie că a murit ucis în misiune în timpul invaziei germane în Italia.

Ei au avut cinci copii:

• Prințesa Christina Margarethe de Hesse (n. 10 ianuarie 1933) căsătorită prima dată la 2 august 1956 la Kronberg im Taunus cu Prințul Andrei al Iugoslaviei și divorțată la Londra în 1962; au avut copii. Căsătorită a doua oară la Londra la 3 decembrie 1962 cu Robert Floris van Eyck, un poet și artist englez, fratele arhitectului Aldo van Eyck și fiul poetului, criticului, eseistului și filosofului Pieter Nicolaas van Eyck și divorțată în 1986; au avut copii.
• Prințesa Dorothea Charlotte Karin de Hesse (n. 24 iulie 1934), căsătorită civil la Schliersee, Bavaria, la 31 martie 1959 și religios la Munchen la 1 aprilie 1959 cu Friedrich, Prinț zu Windisch-Grätz (1917–2002); au avut copii.
• Prințul Karl Adolf Andreas de Hesse (n. 26 martie 1937), căsătorit civil la Haga la 26 martie 1966 și religios la 18 aprilie 1966 cu Yvonne, Gräfin Szapáry von Muraszombath, Széchysziget und Szapár (n. 1944); au doi copii: Prințul Christoph de Hesse (n. 1969) și Prințesa Irina Verena de Hesse (n. 1971).
• Prințul Rainer Christoph Friedrich de Hesse (n. 18 noiembrie 1939), necăsătorit și fără copii.
• Prințesa Clarissa Alice de Hesse (n. 6 februarie 1944), căsătorită la Paris la 20 iulie 1971 cu Claude Jean Derrien (n. 1948) și divorțată în 1976; nu au avut copii. Ea a avut o fiică, Johanna Sophia von Hessen (n. 1980) cu un tată necunoscut.

Sofia s-a recăsătorit cu Prințul George William de Hanovra la 23 aprilie 1946 la Salem, Baden-Württemberg, Germania. George era al doilea fiu al lui Ernest Augustus, Duce de Brunswick și a soției sale, Prințesa Victoria Luise a Prusiei, singura fiică a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei și a împărătesei Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein.

Împreună au avut trei copii:

• Prințul Welf Ernst de Hanovra (5 ianuarie 1947 - 10 ianuary 1981), căsătorit la 23 mai 1969 cu Wibke van Gunsteren. A avut o fiică, Tania Saskia Viktoria-Luise Prinzessin von Hannover (n. 1970).
• Prințul Georg de Hanovra (n. 9 decembrie 1949), căsătorit la 15 septembrie 1973 cu Victoria Anne Bee. Are două fiice: Vera Alice Prinzessin von Hannover (n. 1976) și Nora Sophie Prinzessin von Hannover (n. 1979)
• Prințesa Friederike de Hanovra (n. 15 octombrie 1954), căsătorită la 17 august 1979 cu Jerry William Cyr. Are doi copii: Julia Emma Cyr (n. 1982) și Jean-Paul Welf Cyr (n. 1985)

Prințesa Sofia a Greciei și Danemarcei

Prințesă Christoph de Hesse Prințesă George William de Hanovra

Părinți Prințul Andrei al Greciei și Danemarcei Prințesa Alice de Battenberg  Frați și surori Filip, Duce de Edinburgh Prințesa Cecilie a Greciei și Danemarcei Prințesa Margarita a Greciei și Danemarcei Prințesa Theodora a Greciei și Danemarcei  Căsătorită cu Prințul Christoph de Hesse (1930–1943) Prințul George William de Hanovra (1946–2001) Copii Prințesa Christine de Hesse Prințesa Dorothea de Hesse Prințul Karl de Hesse Prințul Rainer de Hesse Prințesa Clarissa de Hesse Prințul Welf Ernst de Hanovra Prințul Georg de Hanovra Prințesa Friederike de Hanovra

·         2002: Anthony James Donegan MBE (n. 29 aprilie 1931,Glasgow, Regatul Unit – d. 3 noiembrie 2002, Peterborough, Regatul Unit), cunoscut mai ales ca Lonnie Donegan, a fost un cântăreț, compozitor și muzician excelând în genul muzical numit skiffle, un muzician extrem de influent asupra tuturor muzicienilor britanici ai anilor 1960, și despre care se spunea că era în vremea sa [The] King of Skiffle (Regele skiffle-ului). 

Născut în Scoția și crescut în Anglia, de la vârsta de un an, Donegan este listat în British Hit Singles & Albums ca cel mai cunoscut, apreciat, influent și plin de succes artist muzical britanic înaintea cvartetului celor patru The Big Fabs, The Beatles.

Printre vârfurile recunoașterii carierei sale muzicale, Donegan a avut 31 Top 30 recoduri single cu statut de hit, 24 fiind successive, iar trei ocupând locul întâi, doar în Regatul Unit. Lonnie Donegan a fost, de asemenea, primul artist muzical britanic cu două hit-uri muzicale din US Top 10.^[5]

Lonnie Donegan a fost recompensat cu un premiu Ivor Novello pentru realizările muzicale de o viață, în 1997, iar în 2000 a fost recompensat cu un titlu cavaleresc, MBE

Lonnie Donegan, care a avut numele la naștere de Anthony James Donegan, s-a născut în Bridgeton, Glasgow, Scoția, pe 29 aprilie 1931, ca fiu al unei mame irlandeze și al unui tată scoțian, violonist profesionist, angajat al Orchestrei Naționale a Scoției. În 1933, familia s-a mutat în East Ham, în East London.^[10] În anii 1939-1942, Donegan și familia au fost evacuați la Cheshire pentu a scăpa de The Blitz-ul al celui de-doilea ăzboi mondial, iar ulterior Lonnie a urmat colegiul în Altrincham.

Donegan a fost căsătorit de trei ori. A avut două fete (Fiona și Corrina) de la prima sa soției, Maureen Tyler, de care a divorțat în 1962, o fiică și un fiu (Juanita și Anthony) de la a doua soție, Jill Westlake, de care a divorțat în 1971, și trei fii (Peter, David și Andrew) de la cea de-a treia soție, Sharon, cu care s-a căsătorit în 1977.^[11]) Peter Donegan este, de asemenea, cântăreț și muzician.

Donegan a decedat pe 3 noiembrie 2002, la vârsta de 71 de ani, după ce suferise un atac de cord, în timpul unui turneu, în Market Deeping, în comitatul Lincolnshire, la circa jumătatea turneului,^[12] și doar cu puțin înainte de a fi gata de a interpreta într-un concert memorial pentru George Harrison împreună cu The Rolling Stones. Donegan avusese probleme cardiace încă din anii 1970, suferind mai multe atacuri cardiace, pe care le-a depășit, refăcându-se de fiecare dată.

·         2002: Jonathan Harris, actor american actor (n. 1914)

·         2003: Rasul Gamzatov, poet rus (n. 1923)

·         2005: A decedat compozitorul Adrian Raţiu; (n. 1928).

·         2006: Paul Mauriat, muzician francez (n. 1925)

·         2006: Marie Rudisill, scriitor american (n. 1911)

·         2009 - A murit Francisco Ayala, unul dintre scriitorii, eseiştii şi intelectualii celebri din Spania; a fost propus de mai multe ori la premiul Nobel pentru literatură de Societatea spaniolă a autorilor şi editorilor (n. 1906)

·         2009 - A murit Claude Lévi-Strauss, considerat "părintele" antropologiei moderne, cunoscut pentru autobiografia sa intelectuală "Tropice triste/ Tristes Tropiques" - 1955 (n. 1908)

·         2010: Viktor Stepanovici Cernomîrdin (în rusă Виктор Степанович Черномырдин; n. 9 aprilie 1938 – d. 3 noiembrie 2010^[1]) a fost un inginer și om politic rus, care a îndeplinit funcțiile de prim-ministru al Federației Ruse (14 decembrie 1992 - 23 martie 1998), prim-ministru interimar (23 august - 11 septembrie 1998) și viceprim-ministru al Rusiei (mai-decembrie 1992).

Victor Cernomîrdin, fost ministru al Industrie gazelor al Uniunii Sovietice și a creat compania Gazprom. El numea economia Rusiei "Gospodărie națională". Uniunea Sovietică s-a destrămat, dar ramura de gaz a industriei sovietice nu. Ca urmare a liberalizării prețurilor, întreprinderile rusești au fost vândute pe nimic și au dat faliment, dar întreprinderile din industria gazului au rămas în proprietatea statului, servind binelui comun.

Înainte de a începe aplicarea reformelor, Cernomîrdin și-a trimis subalternii în Occident, în Germania și în Italia din dorința de a fi în pas cu evoluția tehnologiei și pentru a crea un sistem care să nu poată fi distrus. În 1989, Cernomîrdin susține ideea transformării Ministerului Industriei Gazelor într-un concern de stat. Acest aspect a fost dezbătut în prezidiul Consiliului de Miniștri al URSS, consiliu care nu mai avea de trăit decât doi ani. URSS și-a încetat existența în decembrie 1991, ca și toate ministerele sale, dar Gazprom continuă să existe și azi.

Viktor Cernomîrdin Виктор Черномырдин

·         2015: Csaba Fenyvesi (n. 14 aprilie 1943, Budapesta – d. 3 noiembrie 2015) a fost un scrimer ungur specializat pe spadă, laureat cu trei medalii olimpice de aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968 și la cele din 1972. A fost și de trei ori campion mondial pe echipe.

Din 1986 până în 1993 a fost șeful secției de scrimă la Vasutas Sport Club din Budapesta.^[1] Din 1989 până în 1993 a făcut parte din Comitetul executiv al Federației Maghiare de Scrimă.^[1]

Absolvent al Universității de Medicină din Budapesta în 1968, a început o carieră medicală la Spitalul MÁV.^[2] În 1974 a devenit chirurg oncolog. A fost cercetător invitat la Institutul Oncologic din Virginia (SUA).

• 2015: Ahmad Tschalabi, om politic irakian
• 2019: Sorin Frunzăverde, politician român (n. 1960)

Sărbători

·   România - Ziua Vânătorilor de Munte

Actul de constituire a fost Ordinul M.C.G.R. nr. 294 din 3/16 noiembrie 1916, potrivit căruia Şcoala Militară de Schiori – Bucureşti era transformată în Corpul Vânatorilor de Munte (comandat atunci de cpt. Virgil Bădulescu), precizându-se ca “… vânatorii de munte sunt destinati mai cu seama misiunii de recunoaştere, de siguranţă şi legatură şi sunt chemaţi a funcţiona şi ca unitate tactică, în special în trecătorile Carpaţilor“.

·         Panama - Ziua Națională. Aniversarea proclamării independenței (1903)

·         Dominica - Ziua Națională. Aniversarea proclamării independenței (1978)

·         Calendar religios 3 noiembrie - Calendar crestin ortodox: Sfintii Sfințiți Mucenici Achepsima, Aitala si Iosif preotul; Așezarea moaștelor Sf M Mc Gheorghe în Lida  

Sfinții Mucenici Achepsima, Iosif și Aitala. Prăznuirea lor de către Biserica Ortodoxă Română se face la data de 3 noiembrie – foto: doxologia.ro

ANDRE MALRAUX

André Malraux
Date personale
Născut	3 noiembrie 1901[1][2][3][4]  Paris, Franța
Decedat	23 noiembrie 1976 (75 de ani)[1][2][3][4]  Créteil, Île-de-France, Franța
Înmormântat	Panthéon
Cauza decesului	cauze naturale (cancer)
Frați și surori	Emma Simon[*] Claude Malraux[*] Roland Malraux[*]
Căsătorit cu	Clara Malraux[*] Madeleine Malraux[*] (1948–1966)
Copii	Florence Malraux[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	politician regizor de film scenarist monteur[*] istoric de artă romancier[*] scriitor jurnalist critic de artă
ministre de la Culture[*]
În funcție 12 iulie 1968 – 20 iunie 1969
Guvern	gouvernement Maurice Couve de Murville[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	Edmond Michelet[*]
În funcție 7 aprilie 1967 – 10 iulie 1968
Guvern	Gouvernement Georges Pompidou IV[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	André Malraux
În funcție 8 ianuarie 1966 – 1 aprilie 1967
Guvern	Gouvernement Georges Pompidou III[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	André Malraux
În funcție 7 decembrie 1962 – 8 ianuarie 1966
Guvern	Gouvernement Georges Pompidou II[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	André Malraux
În funcție 15 aprilie 1962 – 28 noiembrie 1962
Guvern	Gouvernement Georges Pompidou I[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	André Malraux
În funcție 22 iulie 1959 – 14 aprilie 1962
Guvern	Gouvernement Michel Debré[*]
Precedat de	André Malraux
Succedat de	André Malraux
Ministru de stat
În funcție 8 ianuarie 1959 – 20 iunie 1969
Premii	Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] croix de guerre 1939-1945[*] Premiul Jawaharlal Nehru[*] (1972) Companion al Eliberării[*] Ordinul pentru Serviciu Distins[*] médaille de la Résistance[*] Ordinul Steaua Polară în grad de mare cruce[*] Marea Cruce a Ordinului de Merit al Republicii Federale Germania[*] prix Interallié[*] ...mai multe...
Partid politic	Rassemblement du peuple français[*]
Alma mater	Institut national des langues et civilisations orientales[*] lycée Turgot[*] lycée Condorcet[*]
Semnătură
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Literatură franceză

După categorie

Istoria literaturii franceze

Medievală Secolul XVI - Secolul XVII Secolul XVIII - Secolul XIX Secolul XX - Contemporană

Scriitori francezi

Listă cronologică Scriitori după categorie Romancieri - Dramaturgi Poeți - Eseiști Scriitori de povestiri scurte Scriitori de literatură SF Scriitori de literatură fantastică

Portal Franța

Portal Literatură

André Malraux (pronunție franceză:  audio; n. 3 noiembrie 1901,^[1][2][3][4] Paris, Franța – d. 23 noiembrie 1976,^[1][2][3][4] Créteil, Île-de-France, Franța; născut André Berger) a fost un scriitor, ziarist și om politic francez. În tinerețe a dus o viață foarte aventuroasă, angajându-se și în agitațiile politice de diferite nuanțe.

CUPRINS

• 1Biografie timpurie
• 2Biografie târzie
• 3Opera literară
• 4Traduceri în limba română
• 5Referințe, note
• 6Bibliografie
• 7Legături externe

BIOGRAFIE TIMPURIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În anul 1905 părinții săi divorțează, André Malraux este crescut de mama și bunica lui, care avea un mic comerț în Bondy, cartier periferic al Parisului. Malraux se înscrie la Școala de Limbi orientale și frecventează cercurile artistice ale capitalei, abandonează însă studiile la vârsta de 17 ani și lucrează într-o librărie pentru o editură. Printr-o lectură bogată, își completează cultura, frecventând și cursurile libere de la muzeul Guimet și școala de pe lângă muzeul Louvre. Primele sale cronici literare sau artistice apar începând cu anul 1921, an în care se căsătorește cu Clara Goldschmidt, provenind dintr-o bogată familie germană.

În 1923 pleacă în Indochina, la 23 decembrie 1923 este arestat la Phnom Penh, pentru că încercase să fure un basorelief prețios din ruinele unui templu cambodgian din Banteay Srei din ansamblul Angkor. Este condamnat la trei ani închisoare, și, abia în apel, pedeapsa i se reduce la un an "cu suspendare", așa că se poate reîntoarce în Franța. În 1925 revine la Saigon și înființează ziarul "L'Indochine", cu o scurtă durată de apariție. Din nou în Franța, scrie diverse eseuri și, în 1930, primul său roman, "La voie royale", în care relatează evenimentele la care a luat parte în Indochina. În anii 1926-1927 întreprinde călătorii în Laos și în China, unde participă activ la operațiile grupurilor comuniste.

BIOGRAFIE TÂRZIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Începând din anul 1933, devine militant antifascist, participă la Războiul civil din Spania de partea forțelor republicane, organizând o escadrilă de aviație pe care o va comanda până în 1937. Totuși, după o participare în 1940 la congresul scriitorilor sovietici de la Moscova, începe să se distanțeze de ideile dogmatice ale comunismului. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial se înrolează într-o formație de blindate în lupta împotriva Germaniei naziste. În timpul retragerii este rănit și luat prizonier, reușește însă să evadeze din lagărul de la Sens, pentru a intra organizațiile de rezistență contra ocupanților germani, sub numele de „Colonelul Berger”.

Este arestat de autoritățile germane la Grannat, fiind găsit în prezența unui ofițer englez din serviciile de informație, și interogat în închisoarea din Toulouse. Când forțele germane părăsesc în 1944 orașul, Malraux era deja liber. Comandă brigada „Alsacia-Lorena” și participă la eliberarea teritoriului francez. Intervine în 1945 pentru a împiedica Partidul Comunist Francez să preia sub egida lui totalitatea organizațiilor din Rezistență. În același an se întâlnește cu generalul Charles de Gaulle, al cărui colaborator fidel și prieten va rămâne până la sfârșitul vieții. Începând din anul 1947 deține mai multe posturi în guvern, între 1947 și 1949 ministru al propagandei și informațiilor, ministru de interne, apoi din 1958 până în 1969 ministru de stat și ministru pentru probleme culturale. Malraux a jucat un rol important în crearea mișcării „Rassemblement du Peuple Français” (R.P.F.), platforma politică a generalului de Gaulle. Malraux a fost un partizan al intervenției statului în fenomenele artistice și literare, folosind mijloace bugetare pentru producerea operelor culturale, fapt care a dus la o limitare a spontaneității și originalității în viața culturală a Franței.

OPERA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1928: Les conquérants ("Cuceritorii");
• 1930: La voie royale, ("Calea regală");
• 1933: La condition humaine, ("Condiția umană") - Premiul Goncourt - cu subiect din revoluția chineză;
• 1935: Le temps du mépris ("Timpul disprețului");
• 1937: L'Espoir, ("Speranța") - inspirată din evenimentele războiului civil din Spania;
• 1943: Les noyers d'Altenbourg ("Nucii din Altenbourg"), fragment păstrat din La lutte avec l'ange ("Lupta cu îngerul"), parțial distrus;
• 1947: Le musée imaginaire ("Muzeul imaginar");
• 1948: La création artistique ("Creația artistică");
• 1950: La monnaie de l'absolu ("Moneda absolută");
• 1951: Les voix du silence, ("Vocile tăcerii");
• La métamorphose des dieux, în trei volume: 1957, 1974, 1976;
• 1967: Antimémoires, ("Antimemorii"), memorialistică;
• 1971: Les chênes qu'on abat;
• 1973: La Corde et les Souris;
• 1974: La tête d'obsidienne et Lazare;
• 1976: Lazare, surtitré Le Miroir des Limbes (eseu și povestire autobiografică);
• La psychologie de l'art ("Psihologia artei").

TRADUCERI ÎN LIMBA ROMÂNĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Speranța (L’Espoir), în românește de Ion Mihăileanu, Editura pentru literatură universală, București, 1968
• Condiția umană (La condition humaine), traducere și studiu introductiv de Ion Mihăileanu, Editura pentru literatură, Biblioteca pentru toți, București, 1965
• Calea Regală (La Voie Royale), traducere de Miron Radu Paraschivescu, Editura Cartea Românească, București, 1971
• Cuceritorii (Les conquérants), traducere, prefață și tabel cronologic de Ion Mihăileanu, Biblioteca pentru toți, Editura Minerva, București, 1978
• Antimemorii * Oglinda limburilor (Antimémoires * Le Miroir des Limbes), traducere de Ileana Cantuniari, RAO, București, 1994
• Antimemorii ** Frînghia și șoarecii (Antimémoires **La Corde et les Souris), traducere de Irina Eliade, Olga Mărculescu, Modest Morariu, RAO, București, 1994
• Oglinda de la hotarul ceții, Lazăr (Lazare, supraîntitulat Le Miroir des Limbes), traducere și note de Irina Eliade, Editura „VIVALDI”, 1992.
• Omul precar și literatura (L'homme précaire et la littérature), traducere, prefață și note de Modest Morariu, colecția Eseuri, Editura Univers, București, 1980.

Andre Malraux - Citate:

IEMBRIE 2022 - TEATRU/FILM

MIRCEA MOLDOVAN “Ziua cea mai lungă”, “Procesul”, “Pintea ”).

Poze Mircea Moldovan

Biografie Mircea Moldovan

Mircea-Sorin Moldovan^[1] (n. 3 noiembrie 1936, Blaj, județul Alba) este un regizor de film român apreciat pentru comediile și filmele istorice realizate. După 1989 a fost vreme de 10 ani membru al Consiliului Național al Audiovizualului, pentru ca între 1996 și 2000 să devină chiar președintele acestui for.

Filmografie (regizor)

·         Frații (1970)

·         Vifornița (1973)

·         Toamna bobocilor (1975)

·         Pintea (1976)

·         Blaj (1977) - documentar

·         Iarna bobocilor (1977)

·         La răscrucea marilor furtuni (1980)

·         Munții în flăcări (1980)

·         Convoiul (1981)

·         Anul 1848 (1982) - serial TV

·         Bocet vesel (1983)

·         Mireasma ploilor târzii (1984)

·         Primăvara bobocilor (1987)

·         Totul se plătește (1987)

·         Expediția (1988)

·         Procesul (1990) - documentar de lung metraj

·         Ziua cea mai lungă (1990) - documentar

IULIAN MIHU

Poze Iulian Mihu

Biografie Iulian Mihu

S-a născut la 3 noiembrie 1926, în București.

Primele două filme semnate de Iulian Mihu au fost scurtmetraje: „La mere" (1953) - regizat împreună cu colegul său Manole Marcus și „Jocurile copilăriei" (1955). Primul lungmetraj, "Viața nu iartă" (1957), era ecranizarea unui roman scris de Alexandru Sahia.

Filme regizate de Iulian Mihu

·         Dublu extaz (1998)

·         Băiatul cu o singură bretea (1991)

·         Muzica e viața mea (1988)

·         Anotimpul iubirii (1986)

·         Surorile (1984)

·         Comoara (1982)

·         Lumina palidă a durerii (1981)

·         Femeia la volan (1979)

·         Marele singuratic (1976)

·         Alexandra și infernul (1975)

·         Nu filmam sa ne amuzam (1975)

·         Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973)

·         Felix și Otilia (1972)

·         Neînfricații (Serial TV) / Neînfricații (1969)

·         Procesul alb (1965)

·         Poveste sentimentala (1961)

·         Viața nu iartă (1957)

·         Jocurile copilariei (1955)

·         La mere (1953)

MARCEL ANGHELESCU

Sari la navigareSari la căutare

Marcel Anghelescu
Marcel Anghelescu
Date personale
Născut	3 noiembrie 1909  Craiova, România
Decedat	22 februarie 1977 (67 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[*] actor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Marcel Anghelescu (n. 3 noiembrie 1909, Craiova – d. 22 februarie 1977, București) a fost un celebru actor român de teatru și film. A interpretat roluri de compoziție, cu predilecție comice (Pristanda din O scrisoare pierdută de Caragiale, Nebunul din Regele Lear de Shakespeare) pe scena Teatrului Național din București.

Actorul Marcel Anghelescu a primit titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă ^[1] și apoi pe cel de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă (prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al RPR) „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3] De asemenea, a fost laureat al Premiului de stat.^[4]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Ziua cumpătării (1942)
• Escadrila albă - (1944) - Nello
• Răsună valea (1949)
• Arendașul român (film din 1952)(1952)
• Lanțul slăbiciunilor (1952)
• Vizită (1952)
• O scrisoare pierdută (1954) - Ghiță Pristanda
• Cu Marincea e ceva (1954)
• Popescu 10 în control (1955)
• Pe răspunderea mea (1956)
• Două lozuri (1957) - căpitanul Pandele
• O mică întâmplare (1957)
• Pasărea furtunii (1957)
• Ciulinii Bărăganului (1958)
• Avalanșa (1959)
• Băieții noștri (1959)
• Telegrame (1960) - Popic
• Bădăranii (1960) - jupân Maurizio
• O zi pierdută (1960)
• Darclée (1961)
• Omul de lângă tine (1961)
• Pe litoral mi-a rămas inima (1961)
• Post restant (1961)
• Cinci oameni la drum (1962)
• Celebrul 702 (1962)
• Lumina de iulie (1963)
• Partea ta de vină (1963)
• Pași spre lună (1963)
• Castelanii (1964) - Mădăraș
• Mofturi 1900 (1965)
• Steaua fără nume - Șeful de gară
• Corigența domnului profesor (1966)
• Aventuri la Marea Neagră (1972)
• Ceața (1973)
• Dimitrie Cantemir (1973)
• Trei scrisori secrete (1974)
• Frații Jderi (1974) - hangiul Iohan Roșu
• Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - George Amirutzes
• Mușchetarul român (1975)
• Tufă de Veneția (1977)
• Războiul independenței (1977)
• Severino (1978)

Cornel Vulpe, Marcel Anghelescu - Mandatul poștal

I.L.Caragiale - CFR - Costache Antoniu, Marcel Anghelescu, Radu Beligan

EUFROSINA POPESCU - MARCOLINI

Eufrosina Popescu
Date personale
Născută	20 octombrie 1821
Decedată	3 noiembrie 1900 (79 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Modifică date / text

Eufrosina Popescu (n. 20 octombrie 1821, București – d. 3 noiembrie 1900) a fost o actriță română.

Absolventă a școlii de muzică și a „Societății filarmonice”, a activat atât în teatrul dramatic, cât și în cel liric. A cultivat o artă interpretativă realistă.

A creat roluri din dramaturgia românească (Vasile Alecsandri, piesele lui V.A. Urechia, Gheorghe Sion, Alexandru Macedonski), dar și din piese aparținând repertoriului universal: Hyacintha („Vicleniile lui Scapin” de Molière), Rosina („Nunta lui Figaro” de Pierre Caron de Beaumarchais), Regina („Don Carlos” de Schiller) etc.

Cântăreață de renume european, cunoscută sub numele de Marcolini, a înregistrat succese în diverse orașe cu tradiții muzicale, ca Veneția, Florența, Milano, Nisa.

După 1859, stabilită în țară, Euforsina Popescu a făcut parte din diferite asociații actoricești.

Preambul

Eufrosina Vlasto s-a născut pe 20 octombrie 1821 (an revoluţionar), la Bucureşti, în casa boierului Vlasto şi a soţiei sale, Maria. Dovedind de timpuriu aplecarea pentru cântec, dans şi recitare, în 1834, “Frosa” Vlasto devine elevă a Şcolii de muzică vocală, declamaţie şi literatură a Filarmonicii din Bucureşti, prima de acest gen din Ţara Românească. La 16 ani, “Frusinica” se mărită cu polcovnicul Theodor Popescu, aghiotant al voievodului Alexandru Ghica, dardupă numai câţiva ani de căsnicie rămâne văduvă. Îndepărtându-se pentru o scurtă perioadă de teatru, Doamna Colonel Popescu îşi va continua studiile muzicale la Viena şi Paris. Adoptând numele de Marcolini (după cel al primului soţ al mamei, Mărculescu), obţine succes după succes pe scenele lirice din Italia şi Franţa. După aproape două decenii de carieră muzicală, care au făcut-o cunoscută în Europa, artista revine în ţară, pentru a se dedica artei dramatice. Şi timp de alte trei decenii, Eufrosina Popescu va fi cea mai apreciată actriţă din teatrul românesc, înainte de consacrarea Aristizzei Romanescu. Odată cu noul secol, pe 3 noiembrie 1900, Eufrosina Vlasto Marcolini Popescu va părăsi definitiv scena vieţii, pentru a ne ramâne în memorie drept una din cele mai proeminente figuri feminine ale teatrului nostru.

Primii elevi ai Şcolii Filarmonice

Pe 15 ianuarie 1834 încep cursurile Şcolii Filarmonice la Bucureşti.  Printre primii douăzeci de elevi, care, trecând peste “prejudeţele” clasei boiereşti[1], se vor pregăti pentru o carieră teatrală, se numără şi Eufrosina Vlasto. Împreună cu alte patru colege, doamnele Caliopi şi Lang, domnişoarele Raliţa Mihăileanu şi Elenca, aceasta îşi desăvârşeşte educaţia şi cunoştinţele de limbi străine în pensioanele Duport şi Vaillant. Se spune că Eufrosina Popescu vorbea franceza, germana, engleza, spaniola, italiana şi poloneza… Primele noţiuni de artă dramatică le primeşte de la Costache Aristia, iar pregătirea muzicală îi este asigurată de profesorii Bongianini şi Conti.

Înaltă, frumoasă la chip, bine făcută la trup, cu ochi vioi şi vorbitori, cu gura mică, şăgalnică şi plăcut zâmbitoare, cu vocea melodioasă ca un cântec, sprintenă, veselă, graţioasă şi mai cu seamă pătrunsă de farmecul ce răspândea în jurul său pretutindenea, era uşor să izbutească pe scenă şi să cucerească dragostea celor care o priveau şi o ascultau.  De aceea i se şi făceau necontenite observări în criticile de pe atunci că […] “se arăta pe scenă ca o d-şoară plină de cochetărie: o rochie de mătăsarie, cordoane şi catarămi ce întuneca ochii mahalalelor, coafura grămădită şi întindicheată (?), în locul unor rochii curate şi bine făcute, unui şorţ elegant şi al unei cosiţe pline de nevinovăţie” […] Copil zburdalnic, alintat şi capricios! Aceasta n-o împiedica să placă de cum se ivea pe scenă şi să pironească asupra-i ochii celor mai puţin pretenţioşi şi scrupuloşi decât criticii săi.[2]

În spectacolele Şcolii Filarmonice, Eufrosina Vlasto a jucat roluri de amoreză, subretă, ingenuă şi chiar travesti în piesa lui Alexandre Duval, “Juneţea lui Carol al II-lea”. De asemenea, a fost prima noastră interpretă a rolurilor Hyacinta din “Vicleniile lui Scapin” şi Lucinda din “Amorul doctor” de Molière. Iar când deschidea gura să cânte, toate [stângăciile de interpretare inerente începutului, toate greşelile de costumaţie] erau iertate, toate se uitau, numai gingaşa ei făptură, splendoarea vocii şi măiestria cântecului rămânând vii şi atrăgătoare pentru cei de faţă.[3] 

Primele spectacole lirice în limba romană

La un an de la înfiinţare, Şcoala Filarmonică îşi măreşte numărul de profesori de muzică prin venirea lui Ioan Andrei Wachmann, a cărui “scola publică de musică vocală şi instrumentală pentru tinerimea de amândouă sexurile, şi fără plată” continua să fiinţeze şi după desfiinţarea Filarmonicii. Pe 11 decembrie 1835, elevii lui Wachmann debutează cu succes în vodevilul “Triumful amorului”, printre interpreţi remarcându-se Frosa Vlasto. Acest spectacol–examen, “spre a arăta soţilor şi publicului glasurile tuturor şcolarilor şi maniera fieşcecăruia, a fost întâia reprezentaţiune românească lirică pe scena noastră”.[4]

În iunie 1836, elevii şcolii susţin un spectacol cu opera lui Rossini, “Semiramida”, cântată pentru prima dată în limba română. În rolurile principale: Caliopi, Raliţa Mihăilescu, Frosa Vlasto Popescu, Ion Curie, Nicu Andronescu, Constantin Mihăileanu. Aceste spectacole – primele reprezentaţii de teatru liric în limba română – au pus, practic, bazele Operei Naţionale.

Prima artistă din România pe scenele internaţionale

Întâmplarea a făcut ca o mare cântăreaţă a vremii, Josefina Ronzi, aflată în trecere prin Bucureşti, s-o audă cântând pe Frosa Vlasto Popescu la o serată dintr-un salon boieresc. Întrevăzându-i perspectivele, aceasta o sfătuieşte pe tânăra româncă să îşi cultive vocea peste hotare. Ca urmare, Eufrosina Popescu îşi va continua studiile muzicale la Viena şi Paris. Dacă încercarea de a debuta pe scena Operei din Paris nu are succes, în 1847, după doi ani de şedere în capitala Franţei, pleacă in Italia, unde îşi desăvârşeşte studiile, îşi perfecţionează vocea şi îşi schimbă numele în Marcolini.  

De la Milano la Torino, de la Torino la Veneţia, în “Teatro Fenice”, apoi în “La Pergola” din Florenţa, la Verona, la Pisa, la Palermo, Bari, Neapole, oriunde era o sărbătoare la Curţile suveranilor, în palatele principilor şi mai marilor lumii italiene de pe atunci, vocea ei răsuna tot mai fermecătoare, gingăşia ei tot mai răpitoare, uimi şi încântă minţile şi inimile tuturor […] Florile, giuvaierurile, aurul şi… inimile cădeau la picioarele ei ca o binefăcătoare ploaie, din care ea răsărea tot mai plăcută, mai iubită, mai preţioasă cântăreaţă şi femeie! Rossini a fost un moment nebun după dânsa… În timpul Imperiului, se întoarce în Franţa, în mai multe rânduri cântă la Nisa, unde Meyerbeer îi trimitea scrisori pline de admiraţiune şi de duioşie…[5]

Talentul său muzical era dublat de un dezvoltat simţ scenic, căci nu se mulţumea doar să cânte, ci îşi interpreta rolurile, dându-le un plus de dramatism, de autenticitate. Mai mult, la Veneţia, Eufrosina Marcolini dădea tonul şi în materie de modă, nu o dată determinând-o pe Contesa Orsini, recunoscută drept arbitru al eleganţei feminine în oraş, să se informeze asupra toaletelor si coafurilor “divei” înaintea unor evenimente artistice…[6]

Prima actriţă română cu stil de joc realist

În 1859 (anul unirii Principatelor Române), diva revine în ţară, unde rămâne credincioasă scenei româneşti pentru urmatoarele trei decenii. Vestita Marcolini, dispărând, ne-a lăsat pe şi mai vestita Frosa Popescu, care va rămâne un model neîntrecut de simţământ al scenei, de joc natural, de dicţiune corectă, de nobilă înfăţişare, pururea distinsă şi fără de seamăn la noi artistă.[7]

În perioada 1859 – 1889, actriţa a participat efectiv la viaţa teatrului românesc, fie pe scena Teatrului cel Mare din Bucureşti, fie la Iaşi, fie în trupele actorilor Matei Millo sau Mihail Pascaly, interpretând roluri din dramaturgia universala (Alzira în piesa lui Voltaire, Rozina în “Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, Regina în “Don Carlos” de Schiller, Lucreţia Borgia în piesa lui Victor Hugo, Ducesa de Marlborough în “Paharul cu apă” de Scribe), precum şi din dramaturgia românească, în piesele lui Vasile Alecsandri, V.A. Urechia, George Sion, Alexandru Macedonski. De altfel, unul din cele mai mai succese ale carierei teatrale l-a repurtat cu rolul Catherina din tragedia “3 Decembrie” de Macedonski, autorul trimiţându-i o scrisoare publicată în “Independance roumaine” (11 septembrie 1881): Doamnă, […] aţi creat o capodoperă. Ştiţi că piesa am scris-o pentru dumneavoastră, de aceea vă rog să acceptaţi să vă dedic această tragedie. Vă revine de drept. Prin trecutul dumneavoastră artistic aţi ilustrat, în ţară ca şi în străinătate, numele de român, iar în interpretarea ultimului dumneavoastră rol aţi ţinut întreaga sală, compusă din tot ce este inteligent, palpitând sub influenţa celor mai mari emoţii. Toată lumea, doamnă, a plâns în sală; au plâns bătrânii, au plâns femeile, tineretul a plâns şi el […] Ce era piesa mea fără marea artistă care i-a dăruit suflul vieţii?[8]

La jumătatea secolului al XIX-lea, interpretarea actoricească încă îşi căuta drumul în România. Pe de o parte: vechiul stil declamatoriu, pasiunile duse la paroxism sau exagerările romantice ale lui Mihail Pascaly, pe de alta: noua orientare realistă promovată de Matei Millo. Actriţă intuitivă, dar şi cunoscând viaţa teatrală europeană, Eufrosina Popescu alege a doua cale, practicând un joc rezervat, de un patetism măsurat, daca era vorba de un rol tragic. Trăsătura dominantă a jocului său era ceea ce am numi astăzi tendinţa spre interiorizare […] Era adepta unei arte lucide, supuse exigenţei şi supravegherii permanente, […] afectul era lăsat pe plan secundar, rolul principal avându-l raţiunea, controlul mijloacelor de exprimare.[9]

Ori noutatea era cu atât mai mare, cu cât era vorba despre o femeie, prima actriţă care urma calea realistă deschisă de Millo, într-o epocă în care nivelul artei interpretative atins de actriţele noastre era mai scazut decât cel la care se înălţaseră actorii.[10] Căci, până la ea, în teatrul nostru, reginele şi ducesele, amantele şi cochetele – glăsuiau în nobilele sfere după acelaşi diapazon ca morăriţele, ca mahalagioaicele, ca slujnicele din sferele cele mai aproape de pământ…[11]

De fapt, întrega sa carieră ar putea fi rezumată prin “specializarea” pe care o deţinea Eufrosina Popescu în cadrul Companiei Pascaly, în anul 1876: grand premier role en tout genre…

Primii societari români…

În 1877 (an de război), se înfiinţează Societatea Dramatică, organizaţie profesională superioară, creată după modelul Comediei Franceze. Actorii erau împărţiţi în societari, gagişti şi elevi. În prima treaptă au fost admişi pentru început doar opt societari, patru femei şi patru bărbaţi, toţi cu parte întreagă: Eufrosina Popescu, Matei Millo, Constantin Dimitriade, Maria Flechtenmacher, Maria Vasilescu, Ana Popescu, Ioan Christescu, Ştefan Iulian. Eufrosina Popescu a făcut parte atât din comisia reprezentanţilor, cât şi din cea bugetară a societarilor.

… dar şi primul protest juridic al unei societare

Pe data de 8 octombrie 1889, Eufrosina Popescu este pensionată forţat, pe baza hotărârii Comitetului teatral condus de Grigore Cantacuzino. Motivul: depăşirea limitei de vârstă. Odată cu ea şi pentru acelaşi motiv, a mai fost pensionat şi Matei Millo… Eufrosina Popescu, însă, răspunde printr-o violentă scrisoare, pe care o trimite şi presei. Actriţa nici măcar nu i se adresează cu obişnuitul “domnule director”, ci, în semn de sfidare, îi scrie “domnule Cantacuzino”, apoi continuă: “Sunt sigură ca vizitiului dv., dacă v-ar fi servit 30 de ani, nu i-aţi fi făcut o pensie mai mică de 162 lei. Protestez, deoarece Legea teatrului nu vă dă dreptul să faceţi ceea ce aţi făcut; […] înlăturaţi, fără a o preveni, pe o societară care şi-a jertfit 30 de ani pentru a sluji publicul. Vom vedea…”[12].

Urmare: o amendă de 200 lei asupra cotei-parte de societară pe luna octombrie, pentru această scrisoare “ireverenţioasă”. Dar Eufrosina Popescu nu se lasă intimidată şi dă în judecată Direcţia Teatrelor, cerând anularea hotărârii de pensionare. După cinci luni de proces, apeluri şi recursuri, actriţei i se dă câştig de cauză. Acest succes a bucurat-o însă prea puţină vreme. Ceea ce nu-i reuşise prin folosirea abuzivă a autorităţii directoriale, Grigore Cantacuzino a obţinut prin “schimbarea” legiuirii […] Direcţia hotărăşte “a trece la pensie pe societarii: d-na Eufrosina Popescu pentru vârsta înaintată şi d-l Ştefan Iulian pentru cauză de boală incurabilă, ca nemaiputând aduce ambii niciun serviciu teatrului” […] De data aceasta, actriţa nu mai are nicio posibilitate să protesteze şi părăseşte definitiv teatrul, bătrână şi învinsă, retrăgându-se într-o viaţă mai mult decât modestă. După spusele nepotului ei, are două pensii: una de 493 lei, de la soţ, alături de care trăise numai câţiva ani de căsnicie, şi alta de 162 lei, de la Teatrul Naţional, căruia îi jertfise o viaţă întreagă.[13]

În loc de concluzii

Eufrosina Vlasto Marcolini Popescu a avut, aşadar, o carieră sub semnul premierei: a făcut parte din primii elevi ai Şcolii Filarmonice, apoi din primii societari români, a jucat în primele spectacole lirice în limba romîna şi, tot în premieră, roluri vestite din dramaturgia universală şi autohtonă, a fost prima artistă din România pe scenele internaţionale, dar şi prima noastră actriţă cu stil de joc realist. În fine, o altă premieră: în calitate de societară, a dat în judecată Direcţia Teatrelor, cerând anularea hotărârii de pensionare forţată…

Eufrosina Popescu a refuzat improvizaţia în orice domeniu. Era modestă, sobră, condamna grandomania, fiind adepta nobleţei spirituale. Nu şi-a dorit doliu la poartă, nici paradă la înmormântare. A cerut să fie dusă la cimitir seara, cât mai discret cu putinţă. Mormântul ei, aflat la Cimitirul Bellu, este simplu, aşa cum l-a dorit artista…

Inceputurile teatrului romanesc - Eufrosina Popescu! #shorts