MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU  15 DECEMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri, Decese, Sărbători, RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE PENTRU POSTUL NAȘTERII DOMNULUI, GÂNDURI PESTE TIMP, TEATRU/FILM, MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT,  POEZIE, SFATURI UTILE

ISTORIE PE ZILE

Evenimente

·         533: Generalul  bizantin Belisarius  infrange oastea vandalilor  comandata de regele Gelimer, in bătălia de la Ticameron. Razboaiele Imperiului Roman de Rasarit (numit mai tarziu Imperiul  Bizantin) cu vandalii s-au desfasurat in anii 533-534 si s-a incheiat prin anexarea  regatului vandalilor de catre romani.  Acesta a fost primul dintre războaiele purtate de imparatul  Iustinian I lui pentru recucerirea teritoriilor  pierdute ale  Imperiului Roman de Apus.

·    687 - Sf. Sergiu I a fost ales Papă.

Papa Sergiu I - foto: en.wikipedia.org

Papa Sergiu I (n. 650, la Palermo; + 8 septembrie 701) a fost un papă al Romei. A ajuns în această funcție probabil pe data de 15 decembrie 687. După decesul papei Conon doi candidați, arhidiaconul Paschali și arhipreotul Teodor al II-lea s-au certat pentru episcopatul Romei, insă poporul roman ca și clerul simplu l-au ales pe Sergiu.

Papa Sergiu a intrat în conflict cu împăratul Bizantului Iustinian al II-lea , cand a refuzat să semneze actele Conciliului „Quinisext”. Din chestiunile de conflict au făcut parte și mult discutata egalitate protocolară a Patriarhului de la Constantinopol cu Papa de la Roma, precum și interzicerea de a se ține post în zilele de sâmbătă și înfățișarea lui iisus ca Agnus Dei.

Incercarile împăratului Iustinian al II-lea de a-l aresta pe papă și de a-l transporta la Constantinopol, au eșuat datorită rezistenței milițiilor cetățenilor din Roma și a exarhului de la Ravenna. Papa Sergiu a întreprins multe călătorii, sfințind mai multe biserici noi, a îmbogățit slujba liturghiei, adăugând de pildă cântarea Agnus Dei la aceasta. Biserica Catolică îl sărbătorește pe 8 septembrie.

·         1467: Doua coloane de ostasi moldoveni ataca frontal si din flancul drept Cetatea  Baia, aparata de oastea maghiara condusa de  regele Mathias, dupa ce mai intai ii dadusera foc. In noaptea de  14 spre 15 decembrie 1467, armata moldoveană (circa 12.000 de oşteni), comandată de Ştefan cel Mare, dă foc oraşului Baia, fosta capitală a Ţării Moldovei, şi ii atacă pe invadatorii unguri. Campania ungară la est de Carpaţi a fost organizată cu scopul de a-l înlocui pe Ştefan cel Mare de pe tron şi pentru readucerea Moldovei în sfera de influenţă ungară. Regele ungar Matei Corvin, atacă cu un efectiv de 25.000 oameni, armată mai bine echipată decît cea a lui Ştefan, precum şi dotată cu artilerie, inclusiv de asediu. Pînă la Bătălia de la Baia, Şefan cel Mare a adoptat o strategie defensivă permiţînd ungurilor să înainteze. Ştefan-Vodă a atacat Baia dîndu-i în prealabil foc, avînd loc lupte crîncene stradale nocturne (o strategie nouă pentru acea perioadă) soldate cu mari pierderi omeneşti de ambele părţi (după sursele ungare Ştefan a pierdut mai mult de jumătate din efectivul armatei).Totuşi trebuie menţionat că o parte din armată lui Ştefan cel Mare nu a atacat, precum era convenit – trădare care l-ar fi putut costa pe domnitor victoria şi chiar viaţa. Defecţiunea era expresia nemulţumirii unei părţi a marii boierimi faţă de politica lui Ştefan. După bătălie, Ştefan cel Mare a omorît 24 mari boieri trădători printre care şi pe vornicul Crasneş, alţi 40 boieri de rang inferior fiind traşi în ţeapă. Regele Mathias, a fost ranit in spate, langa coloana, de o sageata cu trei varfuri si la picior de o lance. Încheiată cu mari pierderi umane  pentru unguri, Bătălia de la Baia a constituit ultima mare tentativă a coroanei ungare de a reinstitui prin forţa armelor suzeranitatea sa asupra Ţării Moldovei. Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490.

·         1840: Rămășițele pământești ale lui Napoleon I, au fost aduse în Franța de pe Insula Sfânta Elena, locul în care a murit, și depuse în Domul Invalizilor din Paris. Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica – d. 5 mai 1821, în insula Sfânta Elena), cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.

·         1860:  Împăratul Austriei, Franz Joseph I, hotărăște alipirea Banatului la Ungaria fără a ține seama de cererea românilor bănățeni de a se înființa în Banat un "Căpitănat român"

·         1862: A apărut  la Bucureşti (iniţial de două-trei ori pe săptămână, iar de la 1/13.VIII.1863, cotidian), gazeta politică şi literară „Buciumul” (care continuă gazeta cu acelaşi nume apărută la Paris în 1857), sub redacţia lui Cezar Bolliac; gazeta sprijină reformele promovate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza; criticând, de pe poziţii liberal-moderate, atât pe conservatori, cât şi pe „roşii” (liberalii), devine, în cele din urmă, oficiosul Opoziţiei (îşi încetează apariţia la 5/17decembrie 1864).

·         1868: Concertul inaugural al "Societății Filarmonice Române", sub bagheta lui Eduard Wachmann, primul director al orchestrei. În program au fost lucrări de Mozart, Haydn, Beethoven, Mendelssohn Bartholdy. „Filarmonica Română” a fost înfiinţată la 29.aprilie/11 mai 1868, la Bucureşti, prin strădaniile medicului şi omului politic Constantin Esarcu şi ale profesorului Eduard Wachmann, care a fost şi primul dirijor şi director al Filarmonicii (1868-1906).

* 1876 - A luat ființă Cercul Militar al ofițerilor din garnizoana București, actualul Cerc Militar Național; Construcția Palatul Cercului Militar Național, sediu de astăzi al instituției, a început în anul 1911 și s-a încheiat în 1923.

Cercul Militar Naţional – foto: cmn.ro

Cercul Militar Naţional este una dintre cele mai vechi instituţii militare româneşti, având practic vârsta independenţei ţării. Şi asta pentru că la 15 decembrie 1876, în ajunul războiului pentru independenţă din 1877-1878, în plină criză orientală, care avea să aducă schimbări majore în configuraţia sud-estului European, adunarea generală a ofiţerilor din Bucureşti, cea mai mare din ţară, a hotărât adoptarea statutelor ceea ce semnifică actul de naştere al Cercului Militar Naţional.

·         1885: Apare, la București, revista modernistă "Analele literare", editată de Mircea C. Demetrescu (până 1888)

·         1887: Apare primul număr al publicației lunare "Revista Nouă", condusă de Bogdan Petriceicu Hasdeu. Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hîjdeu, (n. 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, actualmente în Ucraina – d. 25 august 1907, Câmpina) scriitor și filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric și om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalități ale culturii române din toate timpurile.

·       1914 - In timpul Primului Razboi Mondial, armata sarba alunga trupele austro-ungare invadatoare din Belgrad.Capitala Serbiei, Belgrad, fusese cucerita de armata austro- ungara comandata de generalul Oskar Potiorek pe 30 noiembrie. Pe 15 decembrie orasul a fost recâștigat de trupele sârbe conduse de mareșalul Radomir Putnik, dar după o luptă îndelungată, în care a fost distrusă o mare parte a orașului, între 6 si 9 octombrie 1915 Belgradul a căzut din nou sub ocupația trupelor germane și austro-ungare comandate de mareșalul August von Mackensen, fiind eliberat de trupele sârbe și franceze pe 5 noiembrie 1918.

·         1914: O explozie de gaz la mina Mitsubishi Hōjō din Kyushu, Japonia, a ucis 687 de oameni.

·         1917: Primul Razboi Mondial – Se incheie un armistiţiu  între noul guvern bolşevic rus şi Puterile Centrale

·         1919: La Bălţi, in România Mare, apare revista bilunară “Uniunea literară“.

·         1938: Memorandumul românilor din Transilvania (Ardeal, Banat, Crișana, Satu Mare, Maramureș), semnat de Iuliu Maniu, Mihai Popovici și încă 48 de fruntași ai PNȚ, este prezentat regelui Carol al II–lea. În document se cerea "o schimbare de regim radicală" și respectarea principiilor democratice conform hotărârilor de la Alba Iulia din 1918

·         1938 - Prin Decret Regal al lui Carol al II-lea s-a înfiinţat Frontul Renaşterii Naţionale ca unică organizaţie politică permisă

·         1939: Debutul poetului Geo Dumitrescu în revista "Cadran" (nr. 4) cu poezia "Cântec", sub pseudonimul Vladimir Ierunca

·         1939: La Atlanta a avut loc premiera filmului "Pe aripile vântului", în regia lui Victor Fleming, avându–i ca protagoniști pe Vivien Leigh și Clark Gable. 

·         1944: Reapare la Bucureşti, zilnic, ultima serie a revistei „Bilete de papagal”, director Tudor Arghezi (16 dec. 1944 – 12 feb. 1945).

Bilete de papagal a fost un ziar scos în 2 februarie 1928 de Tudor Arghezi, deschis, în special, tuturor scriitorilor consacrați, dar și tinerelor talente. Ziarul era de foarte mici dimensiuni, fiind publicat în 4 pagini cu dimensiunile de 32×12 cm. Primele numere ale Biletelor de papagal au fost tipărite în tipografia instalată în curtea casei lui Tudor Arghezi, pe locul căreia se află în prezent Casa memorială Tudor Arghezi.

(…) Sâmbătă 16 decembrie 1944, Tudor Arghezi a scos ultima serie (a patra) a publicației Bilete de papagal în format de ziar, din care au apărut 48 de numere, până joi 15 februarie 1945. În revistă au debutat o serie de poeți și scriitori, ca Virgil Teodorescu (1928), Aurel Baranga, Constantin Nisipeanu (1928), Virgil Gheorghiu, Geo Bogza, Ion Biberi, Cella Delavrancea, Laurențiu Fulga (1937), Maria Banuș (1928), Emil Botta (1929),

·         1945: Generalul Douglas MacArthur emite în calitate de comandant suprem al Forțelor Aliate în Pacific un ordin prin care shintoismul nu mai este religie de stat în Japonia. Douglas MacArthur (n. 26 ianuarie 1880 – d. 5 aprilie 1964 ), general american și mareșal al Armatei Filipineze, care a avut o carieră lungă, începând cu campania SUA în Mexic și terminându-se în Războiul din Coreea.

Generalul MacArthur cu vestita sa pipă.
Manila, 2 august 1945 – foto: ro.wikipedia.org

·         1948: Este înființată Opera Maghiară de Stat din Cluj

·         1950: Marea Adunare Naţională (Parlamentul) Republicii Populare Române  adopta Legea planului cincinal de dezvoltare a economiei naţionale pentru anii 1951-1955 (primul din seria planurilor cincinale ale perioadei 1951-1989).

·         1961: In Tel Aviv, Israel, a fost condamnat la moarte pentru crime de razboi ofiterul nazist Adolf Eichmann, responsabil de producerea holocaustului. Eichmann, care s-a alaturat SS-ului in noiembrie 1932, a fost insarcinat de catre Adolf Hitler sa se ocupe de politicile de exterminare. De altfel, dupa anexarea Austriei la Germania in 1938, ofiterul nazist a fost insarcinat sa “curete” orasul Viena de evrei, iar un an mai tarziu a avut o misiune similara in Praga. El a avansat ideea holocaustului ca “solutie finala la problema evreiasca” in luna ianuarie a anului 1942, la o intalnire cu Hermann Goering. La scurt timp, ofiterul nazist a inceput sa se ocupe de identificarea si transportarea miilor de evrei de pe teritoriul Europei in lagarele de exterminare. Imediat dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Eichmann a fost capturat de catre trupele americane, insa a reusit sa fuga din inchisoare in 1946. El a ajuns in Orientul Mijlociu, iar de acolo s-a deplasat in Argentina, tara in care mai multi criminali de razboi nazisti si-au gasit refugiul datorita legilor privitoare la extradarea persoanelor date in urmarire. In 1957, un procuror german a aflat locul in care se afla Eichmann iar dupa trei ani agentii secreti ai Mossad-ului l-au localizat intr-o suburbie a orasului Buenos Aires. Acesta se ascundea sub numele de Ricardo Klement. Pe 11 mai, agenti ai Mossad l-au capturat pe Eichmann, iar pe 20 mai acesta a fost scos din tara in secret pentru ca operatiunea nu era autorizata de catre autoritatile argentiniene. Procesul ofiterului nazist a inceput pe 11 aprilie 1961, iar sentinta a fost data pe 15 decembrie. Pe 31 mai 1962 Eichamann a fost spanzurat langa Tel Aviv, dupa care a fost incinerat si cenusa sa a fost aruncata in mare.

Otto Adolf Eichmann (n. 19 martie 1906, Solingen, Imperiul German – d. 31 mai 1962, închisoarea din Ramla, Israel) – foto – en.wikipedia.org

·         1964: Oficialitățile canadiene au arborat pentru prima dată actualul lor steag, reprezentând o frunză roșie de arțar

·       1965 - Navetele spațiale americane Gemini 6 și Gemini 7 au realizat prima întâlnire în spațiu.

The crew of Gemini 6A took this photo of Gemini 7 when they were about 7 meters apart - foto: en.wikipedia.org

În 4 decembrie 1965, misiunea spaţială a SUA cu echipaj uman Geminii 7 era lansată în spaţiu pentru a studia efectul călătoriilor spaţiale lungi asupra organismului uman. Pe orbita terestră, Geminii 7 s-a întâlnit cu misunea spaţială Geminii 6A, realizând prima manevră de rendez-vous spaţial între două nave cu echipaj uman. Se pregătea zborul către Lună.

(…) În 4 decembrie 1965 la ora 19:30:03 UTC, Gemini 7 era lansată pentru a deveni nava ţintă de întâlnire, iar 11 zile mai târziu, când a fost lansată şi Gemini 6, cele două nave au zburat în formaţie timp de cinci ore.

Zborul Gemini 7 a durat 14 zile, iar cele 330 de ore petrecute în spaţiu a fost un test de rezistenţă pentru cei doi piloţi înghesuiţi în spaţiul îngust al cabinei, dar nu a avut efecte dăunatoare pe termen lung asupra celor doi astronauţi.

Gemini 12 a fost ultimul zbor din programul care a demonstrat că întâlnirile orbitale şi andocarile devenisera o rutina şi că oamenii puteau să iasă în spaţiul extraterestru, să lucreze şi să rămăna sănătoşi în spaţiu timp de săptămâni.

·     1970 - Naveta spațială rusească Venera–7 a efectuat prima aterizare a unei sonde pe planeta Venus.

cititi mai mult pe en.wikipedia.org

Descent vehicle of the Venera 7 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

·         1973: Asociaţia Americană de Psihiatrie elimina homosexualitatea din lista oficială a tulburărilor psihice.

·        1989 - La Timişoara au izbucnit primele manifestaţii anti-regim. Protestele au luat amploare şi, în termen de câteva zile, îmbracă forma unei revolte de masă. Forţele de ordine au intervenit brutal, deschizând focul asupra demonstranţilor.

Timişoreni în faţa casei lui László Tőkés în seara zilei de 16 decembrie 1989 – foto preluat de pe timpul.md

La Timişoara, în Piaţa Maria, enoriaşi ai Bisericii Reformate protestează împotriva deciziei de evacuare din locuinţă şi parohie a pastorului László Tökés. Spre miezul nopţii, manifestanţii care protestau au fost împrăştiaţi de organele de Securitate. (www.rador.ro)

·         1990 - S-a constituit Convenţia Naţională pentru Instaurarea Democraţiei la care au aderat: Partidul Ecologist Roman, PNL, PNŢCD, PSDR, UDMR. Programul prevedea instaurarea unei societăţi profund democratice.

·         1994: Este lansat Netscape Navigator 1.0

·         1995: Madrid: La Conferința Uniunii Europene, șefii de stat și de guvern au convenit asupra noii monede europene. Aceasta a fost denumită "EURO" și a înlocuit moneda națională din Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Spania,Portugalia, Austria, Irlanda, Finlanda, Grecia la 1 ianuarie 2002

·         1997: Este semnat Tratatul de la Bangkok prin care sud-estul Asiei devine o zona libera de arme nucleare.

·         1999: Germania acceptă să plătească 10 milioane de mărci drept compensații persoanelor care au fost supuse la muncă forțată în timpul nazismului

·         2000: A fost închisă definitiv centrala atomoelectrică rusă de la Cernobîl – Ukraina. In ziua de 26 aprilie 1986, ora 01:23:58 am, la Centrala atomo-electrica de la Cernobâl, aflata la 200 km de Kiev, in Ucraina sovietica, a   avut loc cel mai grav accident nuclear din istoria omenirii, atunci  cand unul din cele patru reactoare ale centralei a explodat. Vartejuri de foc si praf s-au ridicat la inaltimea de aproape doi kilometri in atmosfera, cu o puterea egala cu o suta de explozii atomice de la Hiroshima si Nagasaki luate impreuna, iar din reactorul afectat au fost aruncate pana la 1 miliard curie de energie radioactiva si aproximativ 156 tone de produse suprimate. Norul radioactiv de la centrala a ajuns pana in Marea Britanie si Suedia. Se afirma ca efectele nu vor disparea nici in 300 de ani. Conducerea sovietica nu a recunoscut in primele zile dimensiunea si gravitatea accidentului si nu a ordonat evacuarea populatiei  decat mai tarziu.

·        2001 - A fost redeschis, pentru public, Turnul din Pisa, închis în 1990 pentru consolidare.

Turnul înclinat din Pisa - foto – ro.wikipedia.org

Turnul înclinat din Pisa (în italiană Torre pendente di Pisa) este cea mai faimoasă clădire înclinată din lume și punctul de reper al orașului Pisa din Italia. Turnul a fost planificat ca o campanilă pentru Domul din Pisa.

După doisprezece ani de la punerea pietrei de temelie, la 9 august 1173, când construcția ajunsese la etajul al treilea, datorită proastei calități a solului, constituit din noroi argilos și nisip, turnul începea să se încline în direcția sud-est.

Timp de o sută de ani construcția a fost stopată. Următoarele patru etaje au fost construite oblic, pentru a compensa partea înclinată. După aceea, construcția a trebuit să fie întreruptă din nou, până în 1372, când turnul-clopotniță a fost finalizat.

Datorită importanței sale pentru industria turismului din Pisa, guvernul italian s-a implicat serios în ultima consolidare care a început în anul 1990. În decembrie 2001 turnul a fost declarat stabil și sigur pentru 300 de ani și a fost redeschis accesului publicului.

·         2002: Pentru prima dată, România a fost nominalizată în cadrul galei Premiilor MTV Europa (Barcelona) prin introducerea secțiunii "Cel mai bun artist român"; câștigătoare a fost trupa "Animal X"Animal X a fost o trupă românească de muzică pop/dance, înființată în anul 1999. A fost prima trupă din țară care a fost premiată la MTV Europe Music Awards. Trupa a lansat 8 albume de studio și nenumărate hit-uri printre care: N-am crezut, Iubirea Mea, Pentru Ea, Fara Tine, Să pot ierta, Mai mult ca oricand, Baieți derbedei, Balada, Nisip purtat de vânt.

·         2003 - Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a hotărît, prin hotărîre judecătorescă definitivă, reconstituirea sau înlocuirea dosarului referitor la judecarea şi executarea soţilor Elena şi Nicoae Ceauşescu, în decembrie 1989. Preşedintele instanţei militare, general magistrat Ion Panaitescu, a dispus declanşarea procedurii pentru recuperarea actelor din dosarul privind executarea cuplului Ceauşescu.

·      2004 - Biroul Electoral Central a transmis Curţii Constituţionale, pentru validare, rezultatele centralizate în urma turului doi de scrutin pentru alegerea preşedintelui României, care îl stabileau ca învingător pe Traian Băsescu, candidatul Alianţei D.A. PNL-PD.

Traian Băsescu (n. 4 noiembrie 1951, Basarabi, România) este un politician român, fost președinte al României între 2004 și 2014. Anterior, din iunie 2000 până în decembrie 2004, a fost primar general al municipiului București, ales din partea PD – cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – (Traian Băsescu, în 2004) – foto preluat de pe adevarul.ro

Alegerile prezidențiale din România s-au desfășurat peparcursul a două scrutinuri. Primul scrutin a avut loc pe 28 noiembrie 2004. Al doilea tur de scrutin s-a desfășurat pe 12 decembrie, iar învingător a ieșit Traian Băsescu cu 51,23% din totalul voturilor exprimate, devansându-l pe contracandidatul său, Adrian Năstase (48,77%).

·         2008 - In urma alegerilor legislative din 2008, liderul PDL Emil Boc, a fost desemnat pentru postul de prim-ministru al guvernului României de preşedintele Traian Băsescu, în locul lui Theodor Stolojan, care a renunţat la această funcţie. A fost validat prin votul Parlamentului la 22 decembrie 2008.

Guvernul Emil Boc (22 decembrie 2008 – 23 decembrie 2009) cu prilejul învestiturii – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La data de 10 decembrie 2008, Theodor Stolojan este nominalizat de președintele Traian Băsescu în funcția de prim ministru desemnat , acesta din urmă demarând negocierile pentru formarea unei coaliții parlamentare pentru susținerea guvernului. Sprijinul parlamentar este obținut formal în data de 14 decembrie 2008 când PD-L și alianța PSD+PC ajung la un acord de guvernare intitulat “Parteneriat Pentru România“. O zi mai târziu, după semnarea acordului, Theodor Stolojan își anunță demisia.

Pe 15 decembrie 2008, prim ministru desemnat devine Emil Boc, pe baza acordului deja semnat între PD-L si PSD+PC. La data de 18 decembrie 2008, premierul desemnat Emil Boc anunță componența noului cabinet. Noul guvern primește votul de învestitură din partea Parlamentului în data de 22 decembrie 2008.

Funcționarea guvernului Boc a fost defectuoasă de la început, distensiunile dintre membrii guvernului accentuându-se odată cu apropierea campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2009. La 1 octombrie 2009 alianța PSD+PC părăsește guvernul Boc, miniștrii săi demisionând din guvern.

Nașteri

·       37 - S-a născut Nero (Claudius Drusus Germanicus Caesar), împărat roman între anii 54-68 d.Hr.

Bustul lui Nero de la Musei Capitolini, Roma – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Nero Claudius Caesar Augustus Germanicus (n. 15 decembrie 37 – d. 9 iunie 68), al cincilea împărat roman al dinastiei iulio-claudiene. Nero a rămas în istorie pentru cruzimea de care a dat dovadă si este banuit ca ar fi provocat, în anul 64, vestitul incendiu al Romei de care i-a făcut răspunzători pe creştini împotriva cărora a declanşat prima persecuţie din istoria Romei.

Era bănuit ca si-ar fi violat mama. Nero face parte din acei împărați care au fost foarte aspru judecați în literatura antică. Doar în Grecia au existat voci preocupate de o imagine diferită; astfel, pentru Pausanias, Nero era un exemplu pentru justețea afirmației lui Platon, conform căreia marea nedreptate “nu pornește de la oameni obișnuiți, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o educație greșită”. S-a sinucis in ziua de 9 iunie 68.

·         130: S-a nascut la Roma, imparatul Lucius Ceionius Commodus Verus Armeniacus ( d. 169), cunoscut simplu ca Lucius Verus. A domnit împreună cu Marcus Aurelius între anii 161 si 169 cand murit de ciumă, în timpul războiului cu marcomanii pe Dunare.

Lucius Ceionius Commodus Verus Armeniacus - foto: ro.wikipedia.org

* 1485: Catherine Aragon (n. 15 decembrie 1485, Aragon, Spania - d. 7 ianuarie 1536, Kimbolton, Cambridgeshire, Anglia) a fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilla. A fost căsătorită succesiv cu 2 fii ai regelui Henric al VII-lea al Angliei: mai întâi cu Arthur, prinț de Wales, decedat la foarte scurt timp după căsătorie, apoi cu Henric, care îi va succede la tron tatălui său. A fost mama reginei Maria I a Angliei, cunoscută ca Mary cea sângeroasă.

La vârsta de numai 3 ani, părinții au aranjat căsătoria ei cu fiul lui Henric al VII-lea al Angliei (Henry VII), Arthur, în vârstă de numai 2 ani. Cei doi s-au căsătorit pe 14 noiembrie 1501 la Catedrala Sfântul Paul (Old St. Paul's Cathedral) din Londra. După numai șase luni, aflându-se la Ludlow Castle, cei doi soți se îmbolnăvesc grav. Arthur moare pe 2 aprilie 1502, dar Catherine de Aragon supraviețuiește, pentru a rămâne văduvă înainte de a împlini 16 ani.

Pentru a nu fi nevoit să înapoieze zestrea adusă de Catherine, la 14 luni de la moartea soțului ei, Henric al VII-lea al Angliei îi aranjează logodna cu celălalt fiu al său, Henric, duce de York, viitorul rege Henric al VIII-lea, prea tânăr pentru a se putea căsători la acea dată. Dar moartea Isabellei de Castilia, mama Catherinei, schimbă perspectiva regelui asupra acestei logodne. În 1505, Henric al VII-lea nu mai era în relații bune cu Spania. El amână ostentativ căsătoria tânărului Henric sub pretextul că acesta nu are vârsta potrivită (era cu cinci ani mai tânăr decât Catherine). Între 1505-1509, Catherine de Aragon trăiește aproape ca o prizonieră la Durham House, în Londra.

După moartea tatălui său laba, în 1509, una din primele acțiuni ale proaspătului rege Henric al VIII-lea a fost să se căsătorească cu Catherine de Aragon. Pentru căsătoria lor a fost necesară o dispensă papală, Henric fiind frate cu primul ei soț. Pentru a obține această dispensă, Catherine a trebuit să declare că mariajul ei cu Arthur nu fusese consumat. Cei doi s-au căsătorit pe 11 iunie 1509, la șapte ani după moartea prințului Arthur, printr-o ceremonie privată la Greenwich Church. Ceremonia de încoronare a celor doi soți ca rege și regină a Angliei a avut loc pe 24 iunie 1509, la Catedrala Westminster.

Cuplului regal i s-au născut șase copii. Din nefericire, nici unul din cei cinci băieți născuți din căsătoria lor nu a supraviețuit suficient după naștere. Patru s-au născut morți. Al doilea născut, Henric, duce de Cornwall, venit pe lume la 1 ianuarie 1511, nu a trăit decât 52 de zile. În 1516 Catherine a dat naștere penultimului ei copil, o fiică, botezată Mary, singurul copil supraviețuitor al cuplului regal, care va deveni ulterior regină a Angliei și Irlandei.

Mormântul Catherinei de Aragon, la Catedrala Peterborough

Frustrat de faptul că nu avea un urmaș masculin la tron, într-o vreme în care nu mai existase precedentul ca o femeie să acceadă la domnie, și îndrăgostit de Anne Boleyn, una din domnișoarele de onoare din suita reginei, în 1527 Henric a solicitat papei Clement al VII-lea anularea căsătoriei cu Catherine. Dezbaterile au durat câțiva ani. Exasperat că nu a primit un răspuns favorabil din partea Papei, Henric îl sfidează, asumându-și supremația asupra chestiunilor religioase în 1531,sub titlul de Conducător suprem al Bisericii și clerului din Anglia și rupând relațiile diplomatice cu Roma. În 1532 o repudiază pe Catherine, după 23 de ani de căsătorie. Această repudiere, cunoscută ca divorțul regal (într-o epocă în care nu exista noțiunea de divorț), marchează ieșirea clerului catolic din Anglia de sub autoritatea papală și nașterea Bisericii Anglicane. Anularea căsătoriei, refuzată de Clement al VII-lea în 1530, a fost pronunțată în 1533 de Thomas Cranmer, fost capelan al familiei Boleyn și noul arhiepiscop de Canterbury. La câteva zile după pronunțarea divorțului, Henric al VIII-lea s-a căsătorit cu Ann Boleyn.

După divorț, Catherine de Aragon a fost exilată de la Curte la castelul Kimbolton, în comitatul Cambridgeshire, unde a murit pe 7 ianuarie 1536. A fost înmormântată la Catedrala Peterborough, ca prințesă văduvă de Wales (Dowager Princess of Wales) - singurul titlu recunoscut de rege după divorț, ca văduvă a fratelui său - și nu ca Regină a Angliei.

Catherine de Aragon

·         1567: S-a nascut   compozitorul scriitorul  și poetul german Johann  Christoph Demantius (d.20 aprilie 1643). A fost  contemporan  cu Monteverdi, și a reprezentat o fază de tranziție în muzică luterana germana de la stilul polifonic renascentist, la începutul celui baroc.
* 1588: Adolf Frederick I (15 decembrie 1588 – 27 februarie 1658) a fost Duce suveran de Mecklenburg-Schwerin din 1592 până în 1628 și din nou din 1631 până în 1658. Între 1634 și 1648 Adolf Frederick a fost de asemenea Prinț-Episcop de Schwerin.

A fost fiul Ducelui Johann al VII-lea de Mecklenburg-Schwerin și al Sofiei de Schleswig-Holstein-Gottorp, fiica Ducelui Adolf de Holstein-Gottorp și a Christinei de Hesse.

Adolf Frederick avea 4 ani la moartea tatălui său. El și fratele său Johann Albert al II0lea au domnit sub regența Ducelui Ulrich III de Mecklenburg-Güstrow și Karl I de Mecklenburg (unchii tatălui său). Cei doi frați au preluat guvernarea asupra Mecklenburg-Schwerin la începutul lui aprilie 1608, și după decesul lui Karl la 22 iulie 1610 au preluat și guvernarea asupra Mecklenburg-Güstrow.

În 1621 ducatul de Mecklenburg a fost oficial divizat între cei doi frați, Adolf Frederick domnind în Mecklenburg-Schwerin și Johann Albert domnind în Mecklenburg-Güstrow.

Adolf Frederick I a avut 19 copii.

S-a căsătorit pentru prima dată la 4 septembrie 1622 cu Anna Maria de Ostfriesland, fiica contelui Enno al III-lea de Ostfriesland și a Annei de Holstein-Gottorp. Ei au avut următorii copii:

• Christian Ludwig I (11 decembrie 1623, Schwerin – 21 iunie 1692, Den Haag), Duce de Mecklenburg-Schwerin.
• Sophie Agnes (11 ianuarie 1625, Schwerin – 26 decembrie 1694, Rühn), stareță de Rühn (1654).
• Karl (8 martie 1626, Schwerin – 20 august 1670, Mirow), Duce de Mecklenburg-Mirow.
• Anna Maria (1 iulie 1627, Schwerin – 11 decembrie 1669, Halle a.d.Saale), căsătorită în 1647 cu August, Duce de Saxa-Weissenfels.
• Johann Georg (5 mai 1629, Lichtenburg – 9 iulie 1675, Mirow), Duce de Mecklenburg-Mirow.
• Hedwig (11 august 1630, Lübeck – 17 mai 1631, Lübz).
• Gustav Rudolph (26 februarie 1632, Schwerin – 14 mai 1670, Tempzin).
• Juliane (8 noiembrie 1633, Schwerin – 3 februarie 1634, Schwerin).

Adolf Frederick s-a căsătorit a doua oară în 1635 cu Marie Katharina (1616–1665), fiica Ducelui Julius Ernest de Brunswick-Dannenberg. Ei au avut următorii copii:

• Juliane Sibylla (16 februarie 1636, Schwerin – 2 octombrie 1701, Rühn), stareță de Rühn (9 martie 1695).
• Frederick I (13 februarie 1638, Schwerin – 28 aprilie 1688, Schloss Grabow), Duce de Mecklenburg-Grabow.
• Christina (august 1639, Schwerin – 30 iunie 1693, Gandersheim), stareță de Gandersheim (1681).
• Bernhard Sigismund (21 ianuarie 1641, Schwerin – 15 noiembrie 1641, Schwerin).
• Augusta (24 septembrie 1643, Schwerin – 5 mai 1644, Schwerin).
• Maria Elisabeth (24 martie 1646, Schwerin – 27 aprilie 1713, Gandersheim), stareță de Rühn (1705), stareță de Gandersheim (1712).
• Anna Sophia (24 noiembrie 1647, Schwerin – 13 august 1723, Juliusburg), căsătorită în 1677 cu Julius Siegmund, Duce de Württemberg-Juliusburg.
• Adolph Ernest (22 noiembrie 1650, Schwerin – 13 ianuarie 1651, Schwerin).
• Philipp Louis (30 mai 1652, Schwerin – 20 octombrie 1655, Schwerin).
• Henry William (6 iunie 1653, Schwerin – 2 decembrie 1653, Schwerin).
• Adolf Frederick II (19 octombrie 1658 – 12 mai 1708), Duce de Mecklenburg-Strelitz.

Adolf Frederick I
Duce de Mecklenburg
Adolf Frederick I
Căsătorit(ă)	Anna Maria de Ostfriesland Marie Katharina de Brunswick-Dannenberg
Familie nobilă	Casa de Mecklenburg
Tată	Johann al VII-lea de Mecklenburg-Schwerin
Mamă	Sophia de Schleswig-Holstein-Gottorp
Naștere	15 decembrie 1588 Schwerin
Deces	27 februarie 1658 (69 de ani) Schwerin

·         1667: Ernest Louis, Landgraf de Hesse-Darmstadt (d. 1739)

·        1802 - S-a nascut Janos Bolyai, matematician maghiar nascut in localitatea Cluj-Napoca. Si-a urmat tatal pe plan profesional, Farkas Bolyai – de asemenea un reputat matematician, in ciuda faptului ca in tinerete a lucrat ca inginer militar.

János Bolyai - foto: ro.wikipedia.org

János Bolyai (n. 15 decembrie 1802, Cluj, Comitatul Cluj – d. 27 ianuarie 1860, Târgu Mureș, Scaunul Mureșului), matematician maghiar din Transilvania, fiul matematicianului Farkas Bolyai. A scris lucrări fundamentale în geometria neeuclidiană. A surprins prin faptul ca inca dinainte de a merge la scoala facea calcule matematice complicate.

Dupa ce a absolvit Academia Tehnica Militara din Viena a fost detasat la garnizoana din Timisoara ca ofiter-tehnic si a inceput sa se ocupe tot mai mult timp cu studiul matematicii. Spre sfarsitul anului 1823 a reusit sa descopere formula geometriei neeuclidiene pe care el a caracterizat-o intr-o scrisoare adresata tatalui drept o “lume noua”, creata “din nimic”.

In alt capat al lumii, un alt matematician, rusul Nikolai Lobacevski, a definit si el o teorie similara, astfel incat aceasta a intrat in istorie cu numele de Geometria Lobacevski-Bolyai. Studiul tanarului matematician maghiar a fost publicat, ca anexa, intr-o carte scrisa de tatal sau si a fost extrem de apreciata. Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca si-a luat numele si dupa el. Matematicianul s-a stins din viata pe 27 ianuarie 1860, in Tirgu Mures.

·         1832: Gustave Eiffel, inginer și arhitect francez (Turnul Eiffel) (d. 1923)

Alexandre Gustave Eiffel - foto: ro.wikipedia.org

* 1840: Grigore Mithridate Buiucliu (n. 15 decembrie 1840, Iași - 13 decembrie1912, București) a fost un jurist și om politic român de origine armeană.

Grigore Buiucliu s-a născut la Iași în familia lui Iacob Buiucliu (1809-1881) și a Mariei Tossun (1817-1907), de origine armeană, alături de alți șase băieți și trei fete.^[1][2] La fel ca și frații săi Christe, Theodor (1837 - 1897), mai târziu pictor, Ioan (agronom), Abgar, zis Murzuc (n. 1849), Vahan și Artaxerxes (inginer), Grigore a urmat studiile medii lângă Paris, la Colegiul armean Moorat din Sèvres, școală condusă de călugării mechitariști.^[2][3][4]

Studiile universitare de drept le începe la Paris însă le termină la Universitatea din Iași unde obține licența.^[5] La Paris a studiat și vioara cu Edouard Lalo.^[6]

Începe să practice avocatura ca stagiar pe lângă avocatul ieșean G. Ciumara. În 1869 este numit procuror pe lângă Tribunalul Iași; la scurt timp, devine procuror de secție pe lângă Curtea de Apel din Iași și procuror general al Curții de Apel din Iași între anii 1874-1876.^[5]

În 1876 revine la avocatură și activează în politică fiind ales deputat (1888) și senator (1892) din partea județului Fălciu. În 1894 renunță la politică și este numit membru al Înaltei Curți de Casație din București, instanță în care activează până la pensionare, în 1908.^[5]

Membru al Junimii din 1866,^[2] a tradus diverse lucrări din limba armeană. Interesat de istoria și cultura armeană, și-a constituit o bibliotecă importantă cu lucrări în diferite limbi, bibliotecă pe care, nefiind căsătorit și neavând urmași direcți, o lasă prin testament Academiei Române, ca dealtfel și majoritatea averii sale, evaluată la aproximativ 1 milion de lei.^[5][7][8] Din veniturile aduse de această moștenire a fost constituit „Fondul Grigore Buiucliu”, o parte contribuind la crearea unei burse pentru studiul limbilor orientale.^[6][9]

La Iași Grigore Buiucliu a locuit pe Ulița Veche nr. 43 (astăzi strada Costache Negri), lângă hanul lui Misir; după moartea sa, ulița Capela Armeană, care era situată în apropiere, a fost redenumită „strada Grigore Buiucliu”.^[10] Casa și strada au dispărut odată cu sistematizarea zonei Halei Centrale.

Grigore Mithridate Buiucliu
Grigore Mithridate Buiucliu (fotografie din 1894)
Date personale
Născut	15 decembrie 1840 Iași
Decedat	13 decembrie 1912 București
Frați și surori	Theodor Buiucliu Abgar Buiucliu

·         1852: S-a nascut Antoine Henri Becquerel, fizician francez, laureat al Premiului Nobel în anu l 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană; (d. 25 august 1908). Antoine Henri Becquerel (n. 15 decembrie 1852, Paris — d. 25 august 1908, Le Croisic, Loire-Atlantique), fizician francez, laureat al Premiului Nobel în domeniul fizicii, în anul 1903, ca urmare a descoperirii fenomenului de radioactivitate spontană.

Antoine Henri Becquerel, pe scurt Henri Becquerel, s-a născut la 15 decembrie 1852, la Paris. Tatăl său, Alexandre-Edmond Becquerel, și bunicul său, Antoine Cesar Becquerel, erau fizicieni, profesori la Muséum national d'histoire naturelle de Paris^[12]. Antoine Henri Becquerel s-a născut în aceste clădiri în care familia sa lucra și locuia, și în care se născuse și tatăl său.

Henri Becquerel și-a făcut studiile la Liceul Louis-le-Grand din Paris, unde l-a avut, între alți profesori pe matematicianul Jean Gaston Darboux. În 1872 a intrat la École Polytechnique (în română: Școala Politehnică), apoi, în 1874 pregătirea pentru a se îndrepta spre Poduri și Șosele.

În anul 1874 s-a căsătorit cu Lucie Jamin, fiica lui Jules Jamin, unul dintre profesorii săi de la Școala Politehnică. Din această căsătorie a rezultat un fiu, Jean Becquerel, născut în 1878.

În anul 1891 preia funcția de profesor de fizică la Muzeul Național de Istorie Naturală.

În jurul anului 1896, Becquerel, ocupându-se cu studiul acțiunii luminii asupra unor substanțe, precum și fosforescența sărurilor de uraniu, a împachetat un fragment de rocă ce conținea uraniu (o sare de uraniu), într-o hârtie neagră și a închis-o într-un dulap în care se aflau și câteva plăci fotografice. După un timp, developând plăcile, a observat că pe acestea se imprimase foarte exact conturul pietrei respective.

După mai multe experimente, a tras concluzia că este vorba de un fenomen nou, care a primit numele de radioactivitate naturală și care constă în proprietatea unor substanțe, ca uraniu, radiu, poloniu, de a emite, fără vreo cauză exterioară, radiații. Proprietăți asemănătoare, s-au observat și la razele Röntgen și razele catodice descoperite cu puțin timp înainte.

În anul 1900 demonstrează cu ajutorul experiențelor că razele β pot fi deviate într-un câmp magnetic.

Bequerel face o serie de experiențe importante în domeniul spectroscopiei, fosforescenței și fenomenelor de absorbție a luminii.

Antoine Henri Becquerel
Antoine Henri Becquerel
Date personale
Nume la naștere	Antoine Henri Becquerel
Născut	15 decembrie 1852[5][6][7][8][9][10]  Paris, Franța[11]
Decedat	25 august 1908 (55 de ani)[5][7][8][9][10]  Le Croisic, Franța
Înmormântat	manoir de Pen Castel[*]
Părinți	Alexandre-Edmond Becquerel
Copii	Jean Becquerel

·         1857: S-a nascut Julius Popper, inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască. (d. 5 iunie 1893, Buenos Aires).  Julius Popper (n. 15 decembrie 1857, București – d. 5 iunie 1893, Buenos Aires), inginer, cartograf și explorator român de etnie evreiască. Pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit „Conchistadorul român al Patagoniei”

·         1859: S-a nascut Lejzer Ludwik Zamenhof, supranumit ”Doktoro Esperanto”, medic şi lingvist polonez. Ludovic Lazar Zamenhof (Ludovic Lazarus, Ludwik Lejzer, Ludwik Łazarz) (Białystok n. 15 decembrie 1859 – Varșovia d. 14 aprilie 1917), polonez de origine evreiasca nascut în Rusia țaristă, a fost oftalmolog, filolog. Este recunoscut drept creatorul limbii esperanto,o limbă artificială, bazată pe o gramatică schematizată şi pe un vocabular împrumutat din cele mai răspîndite limbi europene, inventată cu scopul de a deveni limbă internaţională. În 1887, a publicat (în limba rusă), sub numele de Doktoro Esperanto, volumul ”Limba internaţională. Prefaţă şi manual complet”;(d.14.04.1917).

Ludovic Lazar Zamenhof - foto: ro.wikipedia.org

Ludovic Lazar Zamenhof (Ludovic Lazarus, Ludwik Lejzer, Ludwik Łazarz) (Białystok n. 15 decembrie 1859 – Varșovia d. 14 aprilie 1917), polonez de origine evreiasca nascut în Rusia țaristă, a fost oftalmolog, filolog. Este recunoscut drept creatorul limbii esperanto,o limbă artificială, bazată pe o gramatică schematizată şi pe un vocabular împrumutat din cele mai răspîndite limbi europene, inventată cu scopul de a deveni limbă internaţională. În 1887, a publicat (în limba rusă), sub numele de Doktoro Esperanto, volumul ”Limba internaţională. Prefaţă şi manual complet”;(d.14.04.1917).

·         1860: Niels Ryberg Finsen, medic danez, laureat al Premiului Nobel (d. 1904)

·         1883 - S-a născut Gavriil Galinescu, compozitor, dirijor şi muzicolog (m. 10 iulie 1960)

·         1887: S-a nascut  Adolf de Herz, dramaturg, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români; (d.9.03.1936). Ca scriitor, a abordat mai toate genurile literare: poezii, piese teatru, gazetărie, cronici dramatice, librete de operetă, texte de revistă, traduceri. A editat cotidianul teatral Scena. Între 1930 – 1935 s-a aflat la conducerea Teatrului Naţional din Craiova. Depune eforturi pentru clădirea unui nou teatru.

·         1887: S-a născut Cella Delavrancea, distins om de cultură, pianistă, prozatoare, fiica scriitorului Barbu Stefanescu Delavrancea (scrieri “O vară ciudată”, “Dintr-un secol de viaţă”); (m. 9 august 1991). Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887 – d. 9 august 1991) pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui „Bebs” Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu.

Cella Delavrancea - foto – vforvintage.ro

·         1887: Constantin Cândea, profesor universitar doctor inginer în chimie, rectorul Universității „Politehnica” Timișoara (d. 1971)

* 1903: Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis^[1] (germană Elisabeth Helene, Prinzessin von Thurn und Taxis; n. 15 decembrie 1903 – d. 22 octombrie 1976) a fost Prințesă de Thurn și Taxis prin naștere și Prințesă și Ducesă de Saxonia prin căsătoria cu Friedrich Christian, Margraf de Meissen. Elisabeta a fost al șaselea copil^[1] al Prințului Albert de Thurn și Taxis și a soției acestuia, Arhiducesa Margareta Clementina de Austria

Elisabeta s-a căsătorit cu Friedrich Christian, Margraf de Meissen, al doilea fiu al ultimului rege al Saxoniei, Frederick Augustus al III-lea, și a soției acestuia, Arhiducesa Louise de Austria,^[1] la 16 iunie 1923 la Regensburg. Cuplul a avut cinci copii:

• Maria Emanuel, Margraf de Meissen (n. 1926)
• Prințesa Maria Josepha de Saxonia (n. 1928)
• Prințesa Anna de Saxonia (n. 1929)
• Prințul Albert de Saxonia (n. 1934)
• Prințesa Matilda de Saxonia (n. 1936)

Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis
Date personale
Nume la naștere	Elisabeth Helene Maria Valerie Franziska Maximiliane Antonie
Născută	15 decembrie 1903 Regensburg, Regatul Bavaria
Decedată	22 octombrie 1976 (72 de ani) Munchen, Bavaria, RFG
Înmormântată	Tirol
Părinți	Albert de Thurn și Taxis Arhiducesa Margareta Clementina de Austria
Frați și surori	Franz Joseph, Prinț de Thurn și Taxis Prince Ludwig Philipp of Thurn and Taxis[*] Prince Raphael Rainer of Thurn and Taxis[*] Karl August, Prinț de Thurn și Taxis Prince Max Emanuel of Thurn and Taxis[*]
Căsătorită cu	Friedrich Christian, Margraf de Meissen
Copii	Maria Emanuel, Margraf de Meissen Prințesa Maria Josepha Prințesa Ana Prințul Albert Prințesa Matilda

·         1914: S-a născut Gheorghe Dumitrescu, compozitor, dramaturg, reprezentant al “realismului socialist” in muzica; (opere: “Răscoala”, “Tudor Vladimirescu”, muzică simfonică, vocală); (m. 20 februarie 1996).

S-a născut pe data de 15 decembrie 1914, în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935–1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București – între anii 1940 – 1946, Gheorghe Dumitrescu a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între 1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din București, între anii 1951-1979. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scânteia, Contemporanul și România liberă; a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni radiofonice și de televiziune și a cules, notat și prelucrat folclor. A întreprins călătorii de documentare în U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, R.F.G., Bulgaria, Italia, Ungaria, Franța, Polonia și R.D.G. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. Este tatăl pianistului și compozitorului Tudor Dumitrescu. S-a stins din viață la București, pe data de 20 februarie 1996.

Muzician cu talent literar, autor al textelor oratoriilor și al libretelor operelor sale, Gheorghe Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate.Creația sa cuprinde:

Muzică de teatru

• 1941: Hamlet;
• 1942: Antigona;
• 1943: Eumenidele; Macbeth;
• 1945: Școala femeilor;
• 1947: Nunta din Perugia;
• 1953: Ion Vodă cel Cumplit;
• 1954: Pârjolul;

Balete – oratoriu

• 1947: Miorița;

Balete-operă

• 1979: Luceafărul;

Muzica de operă

• 1955: Ion Vodă cel Cumplit, op.37;
• 1957: Decebal;
• 1959: Răscoala;
• 1961: Fata cu garoafe;
• 1969-1970: Meșterul Manole;
• 1973: Geniu pustiu;
• 1974: Vlad Țepeș;
• 1977-1978: Orfeu;
• 1982: Marea iubire;
• 1983: Ivan Turbincă;
• 1985: Prometheu;
• 1987: Voievodul Gelu;
• 1986: Mihai Viteazul;
• 1986: Avram Iancu;
• 1991: Osiris;
• 1992: Făt-Frumos.

Operete

• 1949: Tarsița și Roșiorul;

Opere-oratoriu

• 1988: Mesia – Jertfa supremă;

Muzică de film

• 1960: Aproape de soare;
• 1962: Tudor.

Muzică vocal-simfonică

Cantate

• 1948:Recruții; Poem dramatic;
• 1949: Cantata muncii;
• 1959-1952: Tudor Vladimirescu;
• 1953: Menumorut;
• 1954: Patriei libere;
• 1960: Cantata solemnă;
• 1962: Radu Anghel;
• 1965: Cantată festivă, op.70;
• 1966: Cantată solemnă; Omagiu patriei;
• 1967: Slăvită fii, maică;
• 1968: Cantata festivă, op. 90;
• 1969: Movila lui Burcel;
• 1970: Cantata victoriei; Liturghia solemnă a Sfântului Ioan Gură de Aur;
• 1975: 23 August; Lumină, luptă, libertate;
• 1986: Destinului și gândului stăpân;

Poeme vocal- somfonice

• 1968: Stăpânul;
• 1969: Zburătorul de larg;

Oratorii

• 1962: Grivița noastră;
• 1964: Zorile de aur;
• 1966: Din lumea cu dor în cea fără dor;
• 1967: Pământ desrobit;
• 1976: Soarele neatârnării;
• 1981: Marea trecere;
• 1984: Memeno mori;
• 1991: Scara vieții;
• 1994: Recviem.

Muzică simfonică

Poeme

• 1940: Poem psaltic; Poem rustic;
• 1941: Poem trist; Poem vesel; Poemul amurgului; Patru fresce bizantine(?)

Suite:

• 1942: Suita nr. 1 – „Pitorească”;
• 1943: Suita nr. 2;
• 1944: Suita nr. 3 – a „Primăverii”;
• 1965: Suita nr. 4 – „Câmpenească”;

Simfonii

• 1945: Simfonia nr.1;;
• 1962: Simfonia nr. 2 – „Republica”;
• 1965: Simfonia nr.3;;
• 1968: Simfonia nr. 4;;
• 1983: Simfonia nr. 5 - „a Clopotelor”;
• 1990: Simfonia nr.6; Simfonia nr.7; Simfonia nr.8; Simfonia nr.9; Simfonia nr.10 – „Sacră – Sfânta Treime”;
• 1993: Simfonia nr.11 – „a durerii și a speranței”.

Muzică vocală pentru voce și pian

• 1939: Șase madrigale;
• 1938-1941: Trei cântece de leagăn;
• 1941: Cinci poeme pe versuri de Lucian Blaga;
• 1948: Sub plopi în șir; Odă;
• 1956: Șase lieduri pe versuri de George Bacovia pentru voce și pian;

Balade

• 1956: Miorița;
• 1957: Trei cântece pe versuri de Tudor Arghezi;
• 1958: Cântec pe versuri de Octavian Goga;

Muzică corală

• 1939: Țiganii pentru cor mixt și pian;
• 1941: Șase coruri de dor, op.13 pentru cor mixt;
• 1942: Patru coruri, op.16 pentru cor bărbătesc; Șapte coruri, op.19 pentru cor bărbătesc;
• 1943: Nouă cântece oltenești, op.21 pentru cor mixt/bărbătesc; Cinci coruri de alean, op.24 pentru cor mixt/bărbătesc;
• 1945: Patru coruri, op.26 pentru cor mixt
• 1946: Patru coruri, op.28 pentru cor mixt/bărbătesc;
• 1955: Coruri;
• 1958: Opt coruri de vitejie, op.47 pentru cor bărbătesc;
• 1960: Trei coruri eroice op.52 pentru cor mixt/bărbătesc
• 1961: Patru coruri de victorie op.54 pentru voci bărbătești; Șase coruri pentru patrie op.58 pentru voci mixte; Patru coruri despre țară, op.56 pentru cor mixt;
• 1962: Patru imnuri corale, op.61 pentru cor mixt;
• 1963: Coruri;
• 1964: Patru coruri patriotice, op.68 pentru cor mixt;
• 1965: Patru coruri de bucurie, op.74 pentru cor mixt; Patru coruri, op.76 pentru cor mixt;
• 1966: Cinci coruri patriotice, op.81 pentru cor mixt,
• 1967: Cinci cântece de belșug pentru cor mixt; Cinci coruri patriotice, op.86 pentru cor mixt;
• 1968: Trei cântece de luptă, op.87 pentru cor mixt; Patru coruri, op.89 pentru cor mixt; Două coruri, op.81 pentru cor bărbătesc; Șase coruri patriotice, op.93 pentru cor bărbătesc; Cinci coruri patriotice, op.95 pentru cor mixt;
• 1969: Trei coruri patriotice, op.97 pentru cor mixt; Patru coruri op.99 pentru cor mixt; Patru coruri patriotice,op.101 pentru cor mixt; Cinci coruri eroice, op.102 pentru cor mixt;
• 1970: Patru coruri op.105 pentru cor bărbătesc/mixt; Șase cântece pentru Conducătorul țării, op.108 pt cor mixt și pian/orchestră;
• 1971: Șapte coruri de aniversare, op.109 pentru cor mixt și pian/orchestră;
• 1972: Două coruri bărbătești, op.111, cu acompaniament de pian/orchestră; Cinci coruri, op.113 pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1973: Șase coruri de muncă, op.114 pentru voci mixte; Patru coruri eroice, op.115 pentru cor bărbătesc; Patru coruri pentru țară, op.117 pentru cor mixt;
• 1974: Trei coruri, op.119 pentru voci mixte;
• 1975: Cinci coruri, op.121 pentru voci mixte;
• 1977: Șase coruri pentru Independență, op.131 pentru cor mixt; Cinci coruri pentru Conducătorul țării, op.132 pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1978: Patru coruri de slavă, op.134 pentru voci bărbătești/mixte; Cinci coruri de Eliberare op.135 pentru voci mixte; Patru coruri patriotice, op.136 pentru voci mixte; 25 Madrigale pe versuri de Mihai Eminescu pentru cor mixt;
• 1979: Șapte coruri pentru tineret, op.138 pentru cor mixt;
• 1981: Patru coruri, op.142 pt voci mixte;
• 1983: Cinci coruri patriotice, op.147 pentru voci mixte; Cinci coruri pentru patrie, op.148 pentru voci mixte; Șase coruri pe versuri de Ioan Merițoiu, op.149 pentru voci mixte; Patru coruri munctorești, op.151 pentru voci mixte și pian;
• 1984: Patru coruri patriotice, op.153 pentru voci mixte și pian/orchestră; Patru coruri de sărbătoare, op.156 pentru voci mixte;

Cicluri de coruri mixte

• 1982: Triptic coral, op.144; Pe Argeș în sus pentru voci mixte;
• 1984: Omagiu lui Horea, op.154 pentru voci mixte și pian;

Poeme corale

• 1962: Visul pandurilor lui Tudor pentru voci mixte;

Suite corale

• 1958: Cântecele pământului pentru cor mixt;
• 1960: Serbarea secerișului; Suită sătească pentru soliști, cor mixt și pian;
• 1962: Spre orizonturi de lumină;
• 1976: Columna infinitului pentru cor mixt;
• 1977: August două zeci și trei pentru cor mixt, soliști și pian;

Cantate

• 1951: Zimbrul Maramureșului pentru cor bărbătesc;
• 1957: Pe-un picior de plai pentru cor mixt și pian ;
• 1958: La hidrocentrală-n Argeș pentru cor mixt și pian;
• 1961: Visul lui Bălcescu pentru cor mixt și pian;
• 1963: Comorile străbunilor daci pentru cor mixt; Moreni `33 pentru cor mixt;
• 1965 -- Hidrocentrala de pe Lotru piesă pentru cor mixt și pian;
• 1966: Ruinele Târgoviștei pentru cor mixt și pian;
• 1967: Asaltul de la Grivița pentru cor mixt și pian; Bălcescu murind pentru cor și pian;
• 1969: Cantată pentru Uzinele 23 August pentru cor mixt și pian; Iancu de Hunedoara pentru cor mixt (?);
• 1970: Liturghia solemnă pentru soliști și cor mixt;
• 1973: Colind pentru Anul Nou pentru cor mixt;
• 1975: Posada pentru cor mixt; Legământul lui Burebista pentru cor mixt;
• 1976: Sarmizecetusa pentru cor mixt;
• 1979: Buridava pentru cor mixt și pian;
• 1982: Negru Vodă și tătarii pentru soliști, cor mixt și pian;

Balade

• 1952: Meșterul Manole pentru soliști și cor bărbătesc;
• 1961: Balada soarelui pentru cor mixt și pian;
• 1964: Iancu Jianu pentru cor mixt și pian;
• 1965: Balada Lotrului pentru cor mixt și pian;

Tablouri coral-coregrafice

• 1965: Târgul de la Tismana pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1971: Balada Oltului pentru cor mixt și pian;
• 1975: Baladă la Târgoviște pentru cor mixt; Balada Sătmarului pentru cor mixt și pian;

Muzică concertantă

• 1947: Concert pentru violoncel și orchestră;

Muzică de cameră

Pentru instrumente solo:

• 1938: Sonata I pentru pian;
• 1939: Preludiu și Fugă pentru pian; Balada pentru vioară solo;
• 1941: Sonata a II-a pentru pian;

Sonate

• 1939: Sonata pentru violoncel și pian;
• 1940: Sonata pentu vioară și pian;

Cvintete

• 1940: Cvintet de coarde cu pian;

·         1914 - S-a născut la Cernăuți, Ion Bostan, unul dintre cei mai importanţi regizori români de film documentar ("Aur de Voroneţ", "Impresii din Deltă") (m. 29 mai 1992)
Filmografie:

• Un minut (1949)
• Pentru industrializare, pentru socialism (1949)
• Pagini din lupta partidului (1950)
• Canalul Dunăre Marea Neagră, o construcție a păcii (1951)
• Calea belșugului (1952)
• Baia Mare (1953)
• Centenarul Nicolae Bălcescu (1953)
• Pentru pace și prietenie (1954)
• Pictorul Nicolae Grigorescu (1955)
• Ciocârlia (1955)
• Doina Oltului (1956)
• Dansuri românești (1956)
• Obiceiul primei hore (1956)
• Theodor Aman(1956)
• Cetatea Histria(1956)
• Uciderea pruncilor (1957)
• Bucureștii de altădată (1958)
• Livenii lui Enescu (1958)
• Jad, cuarț, agată (1959)
• Din trecutul pământului (1959)
• Lacul cu nuferi (1959)
• Mărturii despre Enescu (1959)
• Adevărul despre Adam (1960)
• Calea spre belșug și fericire (1961)
• Printre pelicani (1962)
• Voroneț (1962)
• Urme pe zăpadă (1962)
• Lacuri glaciare (1962)
• Lumea din bezna (1963)
• Delta necunoscută (1963)
• Sub aripa vulturului (1963)
• Dracul cu scripcă (1964)
• Callatis (1964)
• Prietenul meu, Max (1965)
• Pârvu Mutu Zugravul (1965)
• Marea Sarmatică - Marea Neagră (1966)
• Oaspeți de iarnă (1967)
• Mărășești 1917-1967 (1967)
• Stârcul pasăre reptilă (1967)
• Histria, Heracleea și lebedele (1968)
• Pe urmele unui film dispărut (1968)
• Dialog El Greco-Bach (1969)
• Omul din Lună (1969)
• Puii în primejdie (1969)
• Sturionii se pescuiesc pe furtună (1969)
• Arta epocii de piatră (1969)
• Cerul Alunișului (1970)
• Formarea și evoluția paleo-geografică a pământului românesc (1970)
• Singur printre pelicani (1970)
• Geneza unei lumi (1970)
• Pelicanii (1971)
• Oameni și locuri (1971)
• Sturionii și scrumbiile migratoare (1971)
• Păsări din cele patru puncte cardinale (1971)
• Pești și pescari (1971)
• Întâlnirea cu cerul (1972)
• Și medicii au început să filmeze (1972)
• Stelele cu coada - cometele (1972)
• Delta Dunării (1972)
• Pădurea scufundată (1972)
• Și pe aici au trăit mamuții (1973)
• Pietre din cer (1973)
• Pescăruși cu aripi curate (1973)
• Dracula - legendă și adevăr (1973)
• Satul cu lebede (1974)
• Vestigii (1974)
• Neagoe Basarab (1974)
• Marele zbor (1975)
• Arhipelaguri de stele (1975)
• Robinson de bună voie (1975)
• Spre alte planete (1976)
• Se întorc berzele (1976)
• Cerul străbunilor (1976)
• În lumea rațelor sălbatice (1977)
• Stelele - nașterea, viața și moartea lor (1977)
• Rinul își caută drumul spre mare (1978)
• Sfera lui Pitagora (1978)
• Și totuși se misca (1978)
• Impresii din Deltă (1978)
• La pescuit printre pelicani și nuferi (1978)
• Luna azi (1979)
• Marele Univers (1979)
• Puterea instinctului (1979)
• Petrodava (1980)
• Pagini de tracologie (1980)
• Și păsările se pot înțelege (1980)
• Mesaje spre univers (1981)
• Dinozaurii (1981)
• Ciclul Delta Dunarii - sanctuar al naturii... Delta insolită
  • Steaua noastra, Soarele (1980)
  • Morunul urias (1981 )
  • Sulina, vechea poartă a Dunării (1981)
  • Aur, argint și istorie (1982)
  • Migrația păsărilor (1982)
  • Pescarușii lui Hitchcock (1982)
  • O îndeletnicire milenară pescuitul (1983)
  • În jungla verde de sub apă (1983)
  • Insule plutitoare (1983)
  • Pretutindeni freamăt de aripi (1983)
  • Stejari și liane (1983)
  • Se întorc pelicanii (1985)
  • Balena de piatră (Insula Popina) (1985)
  • Când înfloresc nuferii (1985)
• Cometa Halley revine (1984)
• Originea sistemului solar (1985)
• Treceau în zbor cormoranii (1986)
• Sub cupola planetariului (1986)
• Cum s-a format universul (1986)
• Penajul colorat - o podoabă (1987)
• Când se adună păsările (1987)
• Planeta Terra pe traiectoria ei galactică (1987)
• Glasuri în desișuri (1988)
• Acolo unde zboară uliul și șoimul (1988)
• Grija pentru pui (1988)
• Misterul cometelor (1988)
• Amprentele vieții (1989)
• În pragul cosmosului (1989)
• Păsări ocrotite (1989)
• Soarele azi (1989)
• Ciclul „Splendoarea frescelor sfinte”
  • Țara de Sus 1990 - 1991
  • Voroneț 1990 - 1991
  • Humor 1990 - 1991
  • Arbore 1990 - 1991
  • Moldovița 1990 - 1991
  • Sucevița 1990 - 1991
  • La răscruce de ceruri (1992)

* 1916: Prințul Karl Franz al Prusiei (15 decembrie 1916 – 23 ianuarie 1975) a fost singurul copil al Prințului Joachim al Prusiei și a soției sale, Prințesa Marie-Auguste de Anhalt.^[1][2] Tatăl său a fost fiul cel mic al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Pe linie paternă a fost stră-strănepot al reginei Victoria. 

Karl Franz copil cu mama sa, Prințesa Marie-Auguste de Anhalt.

Prințul Karl Franz s-a născut la 15 decembrie 1916 la Potsdam. A fost singurul copil al Prințului Joachim al Prusiei și a soției sale, Prințesa Marie-Auguste de Anhalt. Karl Franz a fost al patrulea nepot al împăratului Wilhelm al II-lea născut de la începerea Primului Război Mondial; el a fost, prin urmare, foarte tânăr la căderea Hohenzollernilor.^[2] Bunicul său a abdicat în 1918 iar tatăl său s-a sinucis în 1920.^[1] La momentul abdicării bunicului său, Prințul Karl Franz era al 12-lea în linia de succesiune la tronul german și prusac.

După sinuciderea tatălui său, Karl Franz a fost luat în custodia unchiului patern, Prințul Eitel Friedrich al Prusiei.^[3] Ca șef legal al Casei de Hohenzollern, el a pretins acest drept, deoarece împăratul Wilhelm a emis un edict prin care a introdus competențele Hohenzollern în mâinile lui Eitel.^[3] Acest lucru a fost declarat mai târziu ilegal și mama lui a primit custodia deplină a fiului ei în 1921.^[4] Ea a primit acest drept, în ciuda faptului că ea a fugit de la soțul ei și că au existat numeroși funcționari care au depus mărturie împotriva ei.^[3] De asemenea, apărarea lui Eitel a declarat că Marie-Auguste nu era o persoană potrivită pentru tutela lui Karl Franz.^[4]. Marie-Auguste s-a dus în instanță unde a pledat motivând că este cu inima zdrobită, lucru care poate a ajutat la câștigarea cazului.^[4]

În 1922, Marie-Auguste l-a dat în judecată pe fostul împărat Wilhelm pentru sprijinul financiar pe care îl promisese la căsătoria ei cu Joachim.^[5] Avocatul lui Wilhelm a susținut că în interiorul Casei de Hohenzollern legile nu mai sunt valabile, și, prin urmare, nu există nici o obligație pentru a o susține.^[5]

În 1926, mama lui s-a recăsătorit cu Johannes-Michael Freiherr von Loën.^[6] Ei au divorțat în 1935.

În Al Doilea Război Mondial, Karl Franz a servit ca locotenent într-o divizie de mașini blindate, iar la un moment dat a fost staționat pe frontul polonez.^[7] A fost decorat cu Crucea de Fier.

La 5 octombrie 1940, Karl Franz s-a căsătorit cu Prințesa Henriette Hermine Wanda Ida Luise de Schönaich-Carolath.^[8] Ea era fiica Prințesei Hermine Reuss de Greiz, care era a doua soție a bunicului lui Karl Franz, împăratul Wilhelm al II-lea din 1922 (Henriette era fiica vitregă a fostului kaiser Wilhelm).^[9] Ceremonia a avut loc la reședința privată a lui Wilhelm^[9] și a fost efectuată de primarul din Doorn.^[8]

Ei au avut trei copii:

• Prințul Franz Wilhelm Viktor Christoph Stephan al Prusiei (n. 3 septembrie 1943); s-a căsătorit cu pretendenta la tronul Rusiei, Maria Vladimirovna a Rusiei. Copilul lor este George Mihailovici al Rusiei, Prinț al Prusiei, născut la 13 martie 1981 în Spania.
• Prințul Friedrich Christian Ludwig al Prusiei (3 septembrie 1943 – 26 septembrie 1943)
• Prințul Franz Friedrich Christian al Prusiei (n. 17 octombrie 1944).

Au divorțat la 5 septembrie 1946.

Karl Franz s-a căsătorit a doua oară, morganatic, la 9 noiembrie 1946, cu Luise Dora Hartmann (5 septembrie 1909 – 23 aprilie 1961). Cuplul nu a avut copii și au divorțat în 1959.

Prințul Karl s-a căsătorit ultima dată la 20 iulie 1959 la Lima, Peru, cu Doña Eva Maria Herrera y Valdeavellano (10 iunie 1922 Lima, Peru – 6 martie 1987 Lima, Peru). Ei au fost căsătoriți până la decesul prințului Karl și au avut două fiice:

• Alexandra Maria Augusta Juana Consuelo Prinzessin von Preussen (n. 29 aprilie 1960 Lima, Peru). S-a căsătorit cu Alberto Reboa în octombrie 1995 la Lima, Peru. Au doi copii:
  • Alberto Reboa von Preussen (n.1994)
  • Alexandra Reboa von Preussen (n.1995)
• Désirée Anastasia Maria Benedicta Prinzessin von Preussen (n. 13 iulie 1961 Lima, Peru). S-a căsătorit cu Juan Carlos Gamarra y Skeels la 25 mai 1983 la Lima, Peru. Au doi copii:
• Juan Francisco Gamarra von Preussen (n.1987)
• Ines Gamarra von Preussen (n.1989).

Sari la navigareSari la căutare

Adrian Vicol
Date personale
Nume la naștere	Weisz Iosif
Născut	15 decembrie 1923, Târgu Mureș, județul Mureș
Decedat	2013, București
Ocupație	folclorist, etnomuzicolog
Activitate
Gen muzical	folclor, muzică populară
Modifică date / text

* 1923: Adrian Vicol (n. 15 decembrie 1923, Târgu Mureș, județul Mureș – d. 2013, București), pe numele real Iosif H. Weisz, a fost un cercetător științific, folclorist și etnomuzicolog român, de origine evreiască.

BIOGRAFIE

S-a născut la data de 15 decembrie, în orașul Târgu Mureș, județul Mureș.^[1]

Își începe studiile muzicale Conservatorul LYRA din București, între 1945-1948, cu Victor Iușceanu (teorie-solfegiu), continuându-le apoi la Conservatorul din Bu­cu­rești, între 1948-1953, cu profesorii Vasile Popovici (teorie-solfegiu), Paul Constantinescu și Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu și Leon Klepper (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Zeno Vancea și Adriana Sachelarie (is­to­ria mu­zicii), Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Emilia Comișel (folclor), Dumitru D. Botez (dirijat coral), Theo­dor Rogalski (orchestrație), Alexandru Lepădatu (percuție).^[1][2]

În 1949 se angajează ca cercetător științific la Institutul de Folclor din București.^[2] Din 1968 devine cercetător științific principal până în 1983, când se pensionează.

Moare în anul 2013, la București.^[3]

REALIZĂRI

A publicat studii, articole, recenzii, cronici muzicale în diverse publicații periodice din țară și din străinătate: „Revista de folclor”, „Muzica”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Îndrumătorul cultural”, „Clubul”, „Scînteia tineretului”, „DEMOS” (Berlin), „Revue Roumaine de Linguistique”, „Revista Radioteleviziunii” etc.^[4]

A participat la mai multe campanii de cercetări de teren, efectuând culegeri de folclor în zonele Arad, Muscel, Argeș, Năsăud, Hunedoara, Roman, Valea Bistriței, Bicaz, Gorj, precum și în Albania (1959). A cules muzică sinagogală de la evreii din Muntenia, Moldova, Banat și Transilvania, precum și folclor idiș.^[4]

A publicat traduceri de studii de folclor din limba maghiară în limba română. De asemenea, în cadrul Institutului de Folclor a transcris peste 3000 de cântece populare (cu precădere din Muscel – 500 de piese).^[4]

A susținut numeroase emisiuni radiofonice și comunicări științifice.^[2]

DISTINCȚII

A fost distins cu Premiul „Ciprian Porumbescu” al Academiei Române (2005)^[5] pentru lucrarea „Recitativul epic al baladei românești” (2004).

LUCRĂRI

Volume

• Recitativul epic al baladei românești. Tipologie muzicală, București, Editura Arvin Press, 2004, 534 p. ISBN 973-796-660-0
• Cântecul propriu-zis din Muscel, Colecția Națională de Folclor, București, Editura Muzicală (în colaborare cu Paula Carp)
  Volumul 1, 2007, 531 p. ISBN 978-973-420-472-4
  Volumul 2, 2008, 411 p. ISBN 978-973-420-497-7

Studii și articole

Revista Muzica

• „Puncte de plecare pentru îmbunătățirea activității formațiilor instrumentale de amatori” în Muzica, VI, nr. 10, București, 1956

Revista de Folclor / Revista de Etnografie și Folclor

• „Contribuții la studiul ritmului în cîntecele populare din Muscel” în RF, tomul III, nr. 3, București, 1958
• „Folclorul muzical în emisiunile posturilor noastre de radio” în RF, tomul III, nr. 4, București, 1958
• „Unele realizări ale folcloristicii românești în cei 15 ani ed la eliberare” în RF, tomul IV, nr. 1-2, București, 1959 (în colaborare cu C. Bărbulescu și A. Bucșan)
• „Materiale sovietice în dezbaterea colectivului științific al Institutului RF, tomul V, nr. 1-2, București, 1960
• „Cîteva variante ale «Doinei Hașului» (Doftana)” în RF, tomul VI, nr. 1-2, București, 1961
• „Consfătuirea cu dirijorii și soliștii de muzică populară românească” în RF, tomul VII, nr. 1-2, București, 1962
• „Pentru un înalt nivel artistic al concertelor orchestrei Barbu Lăutaru” în RF, tomul VII, nr. 1-2, București, 1962 (în colaborare cu L. Alexandrescu-Mazilu)
• „Un constructor muscelean de fluiere” în REF, tomul IX, nr. 3, București, 1964
• „Contribuții la studiul structurii arhitectonice a melodiilor cu refren” în REF, tomul XI, nr. 4, București, 1966
• „D. G. Kiriac – precursorul cercetării științitice a folclorului muzical românesc” în REF, tomul XI, nr. 5-6, București, 1966
• „Rolul interpretării în determinarea sistemelor ritmice (Raportul de reciprocitate între sistem, structură și interpretare)” în REF, tomul XIII, nr. 1, București, 1968
• „Premise teoretice la o tipologie muzicală a colindelor românești” în REF, tomul XV, nr. 1, București, 1970
• „Contribuții la cercetarea monografică a țambalului” în REF, tomul XV, nr. 5, București, 1970
• „Aspecte ale relațiilor text-melodie în cîntecele epice românești” în REF, tomul XVII, nr. 2, București, 1972
• „Despre valorificarea moștenirii științifice a lui Constantin Brăiloiu” în REF, tomul XVII, nr. 4, București, 1972 (în colaborare cu Stanca Fotino)
• „Institutul de Etnografie și Folclor la cea de a 30-a aniversare a Eliberării” în REF, tomul XIX, nr. 4, București, 1974
• „Recitativul parlato în cîntecele epice românești” în REF, tomul XXI, nr. 1, București, 1976
• „Constanță și variabilitate în structura arhitectonică a melodiilor epice” în REF, tomul XXIV, nr. 1, București, 1979

Anuarul Institutului de Cercetări Etnologice și Dialectologice

• „Preliminarii al prelucrarea matematică a melodiilor epice” în Anuarul I.C.E.D., seria A, nr. 1, București, 1979
• „Actualitatea metodelor moderne în cercetarea instrumentelor populare” în Anuarul I.C.E.D., seria A, nr. 3, București, 1981^[6]

Revue Roumaine de Linguistique

• „Automatic analysis of melodic structures in the romanian folk songs” în Revue Roumaine de Linguistique, tomul XXIX, București, 1982, idem în Cahiers de linguistique théorique et appliquée, tomul XXI, nr 1-6, București, 1984 (în colaborare cu Alexandru Popovici)

·         1926: S-a nascut  Mircea Olteanu, unul dintre primii chirurgi oftalmologi din lume care a operat sub anestezie generală nou născuţi sub două săptămâni; lui i se datorează înfiinţarea, în România, a unui centru de transplant de cornee, în care s–au realizat peste 3 500 de astfel de operaţii.

·         1926 - S-a născut Rose Maddox, cântăreaţă country americană.

·         1928 - S-a născut Jerry Wallace, cântăreţ pop-country american.

·         1928: Friedensreich Hundertwasser, pictor austriac (d. 2000)

·         1933 - S-a născut Jesse Belvin, cântăreţ, pianist şi compozitor american.

·         1937: Dionisie Vitcu (n. 15 decembrie 1937, comuna Ibănești, județulinterbelic Botoșani) este un actor român, care a fost ales ca deputat de Iași în legislatura 1992-1996, pe listele partidului FDSN.

Dionisie Vitcu s-a născut la data de 15 decembrie 1937 în comuna Ibănești (județul Botoșani). A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963).

A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa “Noaptea e un sfetnic bun“ de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968, Dionisie Vitcu este actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași până în anul 1992.

Rolul său cel mai cunoscut este cel al logofătului Ioan din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, film în care a jucat alături de mari nume ale filmului românesc ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.

Începând din anul 1990 este cadru didactic la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ “Magna cum laude”, cu teza de doctorat: “G. Ciprian – Dramaturg și romancier între “mister” și “absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte. Este membru C.N.E.A.A - comisia Ahitectură - Arte.

În legislatura 1992-1996 a fost deputat PDSR de județul Iași în Parlamentul României. În această calitate, a făcut parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă al Camerei Deputaților.

Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.

Dionisie Vitcu este căsătorit și are un copil.

Dionisie Vitcu scrie poezie din anii de liceu. El a debutat după 1990, în revista „Timpul”, cu poezia “Mai este …”. A colaborat la revistele: “Dacia Literară”, “Convorbiri Literare”, “Poezia”, “Cronica”, “Candela Moldovei”, “Lumină lină”(SUA) etc. În anul 2000, debutează editorial la Ed. Junimea din Iași cu "Cartea lui Guliță".

Cărți

• Cartea lui Guliță (Ed. Junimea, 2000)
• Cu traista-n băț printre parlamentari (Ed. Danaster, 2001)
• Actorul (Ed. Junimea, 2002)
• Cartea Ancuței (Ed. Pamfilius, 2002)
• Din călimara unui actor (Ed. Universitas XXI, Iași, 2004)
• Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat (Ed. ”Alfa” Iași, 2004)
• Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (Ed. Princeps Edit, Iași, 2006)

Filmografie

• A fost prietenul meu (1962), regia: Andrei Blaier
• Apoi s-a născut legenda (1968), regia: Andrei Blaier
• Serenada pentru etajul XII (1976), regia: Carol Corfanta
• Doctorul Poenaru (1978)
• Totul pentru fotbal (1978), regia: Andrei Blaier
• Vis de ianuarie (1978), regia: Nicolae Oprițescu
• Mai presus de orice (1978), regia: Nicolae Mărgineanu
• Mijlocaș la deschidere (1979), regia: Dinu Tănase
• Bună seara, Irina (1980), regia: Tudor Mărăscu
• Am o idee (1981), regia: Alecu Croitoru
• Întoarce-te și mai privește o dată (1981), regia: Dinu Tănase
• Cucoana Chirița (1986), regia: Mircea Drăgan - Logofatul Ioan
• Pădurea de fagi (1987)
• Un bulgăre de humă (1988), regia: Nicolae Mărgineanu
• Undeva în Est (1990), regia: Nicolae Mărgineanu
• Și totul a fost nimic (2005), regia: Cristina Nichituș
• După dealuri (2012), regia: Cristian Mungiu

Dionisie Vitcu

·         1939 - S–a născut Smaranda Jelescu, realizatoare de emisiuni TV, poetă şi prozatoare.

* 1939: Dinu Gavrilescu (n. 15 decembrie 1939) este un om politic român, fost ministru.

·         1939 - S-a născut Cindy Birdsong, vocalistă americană (The Supremes).

·         1942 - S-a născut Dave Clark, baterist şi compozitor britanic (Dave Clark Five).

·         1945 - S–a născut Cornel Nistorescu, prozator, publicist

·         1946 - S-a născut Harry Ray, vocalist american (Moments, Ray, Goodman & Brown).

·    1947 - S-a născut George Mihail Pruteanu, lingvist, om de televiziune, jurnalist, critic literar, traducător şi politician (m. 27 martie 2008).

George Pruteanu – foto preluat de pe cancan.ro

George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, Bucureşti – d. 27 martie 2008, Bucureşti) a fost un politician şi filolog român. (…) Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca “Legea Pruteanu“, care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conțină și traducerea în română.

Legea a fost promulgată de președintele Ion Iliescu și adoptată de parlament în 2004 într-o variantă modificată, care nu conține sancțiunile prevăzute în proiectul inițial (Legea 500/2004). Pruteanu a criticat industria mediatică de divertisment din România, în special referitor la programele de calitate scăzută și la manele, pe care el le-a numit “un gunoi”.
cititi mai mult pe ro.wikipedia.org

 

Mihail Hărdău
Date personale
Născut	15 decembrie 1947 (72 de ani)  Ocna Mureș, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician profesor universitar[*] inginer
Senator al României
Deținător actual
Funcție asumată 2016
Circumscripția	Cluj
În funcție 2012 – 2016
Circumscripția	Cluj
În funcție 19 decembrie 2008 – 2012
Circumscripția	Cluj
Ministru al educației
În funcție 10 noiembrie 2005 – 5 aprilie 2007
Precedat de	Mircea Miclea
Succedat de	Cristian Adomniței
Prefect al județului Cluj
În funcție 8 ianuarie 2005 – noiembrie 2005
Partid politic	PNL (din 2015) PDL (până în 2015)
Alma mater	Universitatea Tehnică Cluj-Napoca
Modifică date / text

* 1947: Mihail Hărdău (n. 15 decembrie 1947, Ocna Mureș, România) este inginer, politician (senator și prefect), respectiv profesor universitar de rezistența materialelor român.

A fost al doilea din cei doi miniștri ai educației și cercetării (celălalt fiind Mircea Miclea) în primul din cele două guverne Tăriceanu (10 noiembrie 2005 - 5 aprilie 2007)).

BIOGRAFIE

Primii ani, educație

Mihail Hărdău s-a născut la data de 15 decembrie 1947 în orașul Ocna Mureș, aflat pe atunci în județul Alba (interbelic). După absolvirea în anul 1965 a Liceului Teoretic din Ocna Mureș, a urmat cursurile Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj, obținând diploma de inginer.

Activitate profesională

După absolvirea facultății, a lucrat ca inginer la I.M.A.I.A. Sibiu (august 1972-septembrie 1978), apoi, în septembrie 1978, a devenit cadru universitar la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din Cluj. În anul 1990 a obținut titlul științific de Doctor inginer în specializarea Tehnologia construcțiilor de mașini (TCM) cu teza "Contribuții privind profilarea rotoarelor cu doi lobi de la suflantele pentru transport pneumatic". În prezent, Mihail Hărdău deține gradul de didactic de profesor universitar la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN) (din 1995).

A urmat stagii de perfecționare la universități din alte țări: Universitatea din Annecy, INSA Toulouse, Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea din Wuppertal (Germania). A realizat un nou laborator destinat disciplinei "Metoda Elementului Finit".

Mihail Hărdău este membru al Consiliului Profesoral al Facultății de Mecanică din cadrul UTCN și membru al Senatului UTCN. De asemenea, a deținut funcțiile de șef al Catedrei de Rezistența materialelor din cadrul UTCN; redactor la Buletinul Științific al Universității Tehnice, secția Materiale, Construcții de mașini; expert evaluator al Consiliului Național al Cercetării Științifice din Invățământul Superior etc. Predă disciplinele de Rezistența materialelor și Metoda Elementului Finit (MEF).

Activitate politică, funcții publice

Înscris ca membru în Partidul democrat în anul 1996, Mihail Hărdău a deținut funcțiile de vicepreședinte al Biroului Permanent Județean Cluj (1997-2001); președinte al Biroului Permanent Local Cluj-Napoca (2001); precum și de responsabil zonal în cadrul Biroului Permanent Județean al P.D.

Între anii 2000-2004 a fost consilier județean al CJ Cluj, membru al Delegației permanente, președinte al comisiei de specialitate - Asistență socială, tineret și sport. Ca urmare a alegerilor locale din anul 2004, este reales drept consilier județean, președinte al comisiei de specialitate nr.3 - Comisia de amenajarea teritoriului, urbanism și investiții (23 iunie 2004 - 8 ianuarie 2005). A fost și președinte al Autorității Teritoriale de Ordine Publică (2004). În data de 8 ianuarie 2005, a fost numit în funcția de prefect al județului Cluj.

Ministru al educației și cercetării

La data de 10 noiembrie 2005, Mihail Hărdău a fost numit în funcția de ministru al educației și cercetării în primul din cele două guverne Tăriceanu.

A fost înlocuit din funcție la data de 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea guvernului prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare. În bilanțul prezentat ofată cu încheierea mandatului, el a prezentat ca realizări faptul că, în timpul mandatului său, învățământul a avut cei mai mulți bani (fiind alocați suplimentar pentru educație 1,1 miliarde de euro). Au fost achiziționate 679 de microbuze școlare.^[1]

ACTIVITATE ȘTIINȚIFICĂ

Mihail Hărdău este autorul a 12 cărți didactice, a 101 articole științifice (la 77 dintre ele fiind autor unic sau principal) și a 19 lucrări științifice prezentate la conferințe internaționale. A elaborat studii analitice și experimentale prin tensometrie electrică rezistivă, prin fotoelasticimetrie și determinări numerice prin Metoda Eelementului Finit (MEF). De asemenea, el este membru al Asociației Române de Tensometrie (ARTENS).

A participat la un număr mare de simpozioane de metode experimentale în mecanica solidului de la Baden-Viena, în Austria (1994), la Sopron - Ungaria (1995), la Teplice - Slovacia (1996), la Porec - Croația (1997), la Praga (2000), la Steyr - Austria (2001) respectiv la Gyor - Ungaria (2003), la Congresul de mecanică de la Strasbourg în Franța (1995) și la Congresul de mecanică aplicată de la Ostinek în Polonia (1996).

De asemenea, a publicat lucrări la Trieste în Italia (1992), la Düsseldorf în Germania (1992) respectiv în Journal of Mechanical Design, MD-03-1112, USA, (2003). Mihail Hărdău este căsătorit.

·         1948: S-a născut soprana Gabriela Cegolea. A  debutat cu rolul Floria din  Tosca pe scena Teatrului Regal din Copenhaga în 1976, iar din 1982, devine solistă a Teatrului „La Scala” din Milano; membră a Consiliului Naţional pentru Cercetări Fonetice, Departamentul lingvistică, al Universităţii din Padova (Italia); membră a Asociaţiei italiene de acustică. Este câştigătoare a şase concursuri internaţionale de canto („Cristine Nilson” şi „Jussi Biorling” la Stockholm; Lonigo, Peschiera del Garda şi Parma оn Italia) şi fondatoare a Şcolii de canto „Vox mentis”.

·         1949: S-a nascut  actorul american  Don Johnson.

·         1950 - S–a născut Cristian Ioan, regizor, director al Teatrului Naţional din Târgu Mureş.

·         1951 - S–a născut Andrei Corbea Hoisie, istoric, germanist.

·       1951 - S-a nascut Ioan Luchian Mihalea, fondatorul grupurilor „Song”, „Minisong” (d. 1993).

 

·         1955: Paul Simonon, basist englez (The Clash)
* 1971: Octavian Grama (n. 15 decembrie 1971, Soroca) este un medic, politician și funcționar public din Republica Moldova, care din 4 septembrie 2015 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a (2014-2018) din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM).^[1] Din noiembrie 2009 până în februarie 2011 și apoi din aprilie 2012 până în august 2015 Octavian Grama a fost Viceministru al Sănătății. Anterior a mai fost consilier raional în raionul Dondușeni(iunie 2011–ianuarie 2013) și consilier orășenesc în orășelul Codru (iunie 2007–iunie 2011).^[2]

Din 2007 până în prezent este vicepreședinte PLDM, responsabil de sănătate, voluntariat, formare continuă și promovare.^[2]

La alegerile parlamentare din noiembrie 2014 din Republica MoldovaOctavian Grama a candidat de pe locul 29 din lista candidaților PLDM^[3]și inițial nu a reușit să acceadă în parlament, însă după învestirea cabinetului de miniștri condus de Valeriu Streleț și renunțarea acestuia la funcția de deputat în favoarea celei de premier, în septembrie 2015 Grama l-a înlocuit pe acesta în parlament.^[4][5]

Octavian Grama a fost participant la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității și independenței Republicii Moldova (1991-1992). A fost distins cu medalia „Crucea comemorativă”.^[2]

Este căsătorit și are un copil.^[6]

·         1972: Cristian Boureanu, politician roman

·         1973: s-a nascut Constantin Popescu, scenarist, regizor şi producător la casa de producţie cinematografică „FILMEX”. În anul 2002 a debutat la editura Cartea Românească cu romanul „Mesteci şi respiri mai uşor…” (Premiul de debut „Radu G. Ţeposu” şi cel al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, precum şi premiul Prometheus al Fundaţiei Anonimul).

* 1978: Florin Gheorghe (n. 15 decembrie 1978) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Democrat Liberal.

Pe 3 februarie 2014 a trecut în deputați neafiliați, apoi s-a mutat în grupul parlamentar al Partidului Social Democrat (pe data de 9 septembrie 2014).

* 1978: Dorel Stoica este un fotbalist român, ce evoluează în prezent la Viitorul Șimian.^[1] Între 2005 și 2009 în sezonul 2010-2011 și a evoluat la FC Universitatea Craiova, fiind și căpitanul acestei echipe în prima perioadă.

Este un fost component al echipei naționale a României pentru care a debutat în meciul România - Luxemburg 3-0. Stoica a ajuns la U Craiova odată cu revenirea echipei în Liga 1. El a fost transferat la U.Craiova alături de alți colegi de la FC Caracal.

Pe 28 decembrie 2009 și-a reziliat contractul cu U.Craiova, iar la începutul lunii iunie 2010 a semnat o înțelegere pentru 2 sezoane cu Steaua București.

Pe 31 august 2010 a părăsit Steaua și s-a întors alături de Victor Pițurcă la FC Universitatea Craiova. În 2013 semnează cu Gaz Metan Serverin.^[2] Între 2015 și 2017 evoluează la FC Dunărea Cetate din liga a IV a, județul Dolj.

* 1984: Eugen Sturza (n. 15 decembrie 1984, Republica Moldova) este un politician din Republica Moldova. Prin jurământul depus la 24 octombrie 2017, a devenit cel mai tânăr membru din Guvernul Pavel Filip, în vârstă de 33 de ani, desemnat în funcția de Ministru al Apărării al Republicii Moldova.^[1]

* 1988: Andreea Georgiana Andrei (n. 15 decembrie 1988) este o scrimeră română specializată pe floretă. A fost laureată cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din 2005 și la Campionatul European din 2006, și laureată cu bronz pe echipe la Campionatul European din 2005.

A început scrima la CS Olimpia în anul 1996, apoi s-a transferat la CS Dinamo București în 2008. A absolvit în 2010 la UNEFS București.

* 1993: Alina Eremia (n. 15 decembrie 1993, Buftea, România) este o actriță și cântăreață română, membră a formației Lala Band, cunoscută pentru evoluția din serialul Pariu cu viața, difuzat pe postul de televiziune Pro TV și pentru telenovela muzicală românească O nouă viață, difuzată pe postul Acasă TV.

Alina Eremia s-a născut la 15 decembrie 1993 în Buftea . Părinții ei sunt Daniela și Nicușor Eremia. Are un frate mai mic, Mircea^[1]. A fost elevă a Colegiului Național George Coșbuc, profil uman, secția filologie, bilingv engleză^[2]. A promovat examenul de bacalureat cu media 8.96, obținând punctajul maxim la sociologie^[3]. În 2013 a fost admisă la UNATC, cu media 9.55^[4].

A debutat în muzică la vârsta de 5 ani, după ce părinții i-au remarcat talentul. Primul concurs la care a participat a fost "Abracadabra", unde a obținut premiul 3^[5]. Au urmat multe altele, printre cele mai importante numărându-se locul 5 la Eurovision Junior în 2005 cu melodia Țurai

În 2008, la vârsta de 15 ani, Alina a început colaborarea cu Disney Channel, dând viață melodiilor din Pocahontas și Pocahontas 2. În 2010 și-a împrumutat vocea lui Belle din Frumoasa și Bestia, Frumoasa și Bestia: Un Crăciun Încântător și Frumoasa și Bestia: Lumea magică a lui Belle.În februarie 2011, urmând sfatul mamei sale a participat la un casting organizat de MediaPro Pictures, în urma căruia a fost distribuită în rolul Ioanei Anghel (Pariu cu viața)^[7].

În urma castingului amintit mai sus a intrat și în trupa Lala Band, alături de care a atins performanțe greu de egalat. 5 albume de studio, discul de aur pentru „Cel mai bine vândut album al anului 2012” , 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani veniți la concerte pentru a-și vedea idolii.

Cariera solo și-a început-o cu melodia „With or without you”, o colaborare cu Mister Z^[8]. Contrar așteptărilor, piesa nu a prins la public, urmând ca Alina să cunoască succesul separat de trupa care a consacrat-o în aprilie 2013.„Tu ești vara mea”, compusă de Adrian Sînă , a fost difuzată toată vara non-stop pe radiourile importante românești, refrenul ei fiind fredonat de mii de tineri. Videoclipul a fost filmat la "Gura Portiței", iar în mai puțin de două săptămâni a strâns un milion de vizualizări pe Youtube. Au urmat „În dreapta ta” cu Vescan și „Cum se face”, single-uri ce s-au bucurat de un succes care depășește cu mult „Tu ești vara mea”. Ambele reprezintă rodul colaborării cu "Scandalos Music/ MusicExpertCompany" și i-au adus notorietatea pe piața muzicală autohtonă. Alina Eremia a mai înregistrat melodiile „Cum se face” și „Când luminile se sting” în anul 2014, iar în 2015 „Played You”, pe data de 20 aprilie. Toate melodiile au fost lansate prin casa de discuri MediaPro Music.

Odată cu lansarea single-ului „Out of my mind” în colaborare cu americanul Novaspace,Alina Eremia a anunțat lansarea primului său album, intitulat „360”. ^[9].

În 2019, Eremia a început colaborarea cu casa de discuri Global Records

Alina Eremia
Date personale
Nume la naștere	Alina Eremia
Născută	15 decembrie 1993 (25 de ani)  Buftea, România Buftea, România
Părinți	Daniela Eremia (mamă) Nicușor Eremia (tată)
Frați și surori	Mircea Eremia

• 1997: Océane Sercien-Ugolin, handbalistă franceză

Decese

·         1025: A murit  imparatul bizantin Vasile al II-lea, supranumit Bulgaroctonul (omoratorul de bulgari); (n. 958). A consolidat cuceririle predecesorilor săi în Siria si s-a  confruntat cu statul bulgar condus de Samuil în lupte care au durat mai multe decenii, 991–1014. În 1014 înfrânge pe bulgari în regiunea Struma. După bătălie orbește 14.000 de prizonieri bulgari, lasand unui bulgar din 100 un singur ochi, pentru a-i conduce pe ceilalți înapoi la tarul lor, Samuil.  Având nevoie de ajutor, Vasile al II-lea a apelat la marele cneaz de Kiev, Vladimir, conducător puternic, dar păgân, caruia i-a oferit să i-o dea de soție pe sora sa Anna, dacă prințul vareg se va converti la creștinism. Vladimir si-a dorit o căsătoria cu o prințesa bizantină astfel ca a fost botezat, s-a căsătorit cu Anna, iar creștinismul a devenit religia oficială a statului rus kievean, Biserica Rusă kieveana  punându-se sub autoritatea Patriarhiei din Constantinopol. Vladimir a trimis împăratului bizantin 6000 de soldați, aceștia constituind  un corp permanent de luptatori numit Garda Varegă.

Vasile al II-lea al Bizanțului - foto: ro.wikipedia.org

·         1072: A murit  sultanul turc  Alp Arslan; (n. 1029). Alp Arslan (n. 1029 – d. 15 decembrie 1072, Oxus, Turkmenistan) a fost al treilea sultan (din 27 aprilie 1064) al dinastiei Seljuq și stră-nepotul lui Seljuq, fondatorul dinastiei ce-i poartă numele. El a preluat numele de Muhammad bin Da’ud Chaghri atunci când a adoptat Islamul. Pentru priceperea sa militară, vitejia personală și abilitățile în luptă a obținut numele de familie Alp Arslan, care înseamnă Leu Războinic în turcă. Alp Arslan a condus turcii selgiucizi în victoria contra Imperiului Bizantin din 1071

Alp Arslan – foto: ro.wikipedia.org

Sari la navigareSari la căutare

Johannes Vermeer
Johannes Vermeer
Date personale
Nume la naștere	Johannes Vermeer
Născut	31 octombrie 1632[2][3][4][5][6]  Delft, Țările de Jos[7]
Decedat	15 decembrie 1675 (43 de ani)[2][3][5][6]  Delft, Țările de Jos[8]
Înmormântat	Oude Kerk[*]
Cetățenie	Provinciile Unite
Religie	catolicism
Ocupație	pictor colecționar de artă[*]
Activitate
Domeniu artistic	pictură
Pregătire	Leonaert Bramer[*]
Mișcare artistică	Dutch Golden Age painting[*], pictură barocă[*]
Opere importante	Diana and Her Companions[*], Geograful, The Procuress[*], The Milkmaid[*][1], Christ in the House of Martha and Mary[*], Astronomul, A Girl Asleep[*], Fata cu turban
Influențat de	Carel Fabritius[*], Gabriël Metsu[*], Dirck van Baburen[*], Leonaert Bramer[*]
Semnătură
Modifică date / text

Jan Vermeer: Alegoria picturii sau în atelier, 1673

* 1675: Johannes Vermeer, cunoscut mai ales ca Jan Vermeer van Delft (n. 31 octombrie 1632, Delft, Țările de Jos^[7] – d. 15 decembrie 1675, Delft, Țările de Jos^[8]) a fost un pictor olandez, unul din cei mai cunoscuți reprezentanți ai stilului baroc. În timp, reputația lui Vermeer a crescut tot mai mult, astăzi el fiind considerat unul dintre cei mai mari pictori olandezi ai vârstei de aur^[9], fiind cunoscut mai cu seamă ca un maestru al folosirii luminii în lucrările sale. Întrega sa operă, considerată autentică, cuprinde 37 de tablouri. Cele mai multe reprezintă scene de fiecare zi sau alegorii.

BIOGRAFIE

Se cunosc puține amănunte din viața sa sau despre înfățișarea sa, Vermeer nu a pictat nici un autoportret. Fără a se ști exact data nașterii, este fapt documentat că a fost botezat pe 31 octombrie 1632 în Nieuwe Kerk ("Biserica Nouă") din Delft. După ce frecventează cursurile academiei conduse de pictorul catolic Rietwijk și atelierul lui Leonaert Bramer, Vermeer este primit pe 29 decembrie 1653 în breasla pictorilor Sint-Lukasgilde. O influență asupra stilului lui Vermeer a exercitat-o cu siguranță și Pieter de Hoch, el însuși autor al unor fine tablouri cu scene din viața zilnică.

Jan Vermeer: Diana şi nimfele, 1655-56

Vermeer se întoarce la Delft și în primăvara anului 1659 se căsătorește cu Catharina Bolnes, o tânără provenind dintr-o familie catolică, după ce pictorul - care era protestant - trece la catolicism. În repetate rânduri, în anii 1662, 1663, 1669 și 1670 va fi staroste al breslei pictorilor din Delft. Va fi o prezență obișnuită în cercurile sculptorilor, negustorilor, pictorilor de faianță, editorilor-tipografi și țesătorilor.

Vermeer picta puțin - în medie două tablouri pe an - rezultă însă că era bine plătit, pentru a putea face față necesităților familiei sale, care în 1675 (anul morții pictorului) număra 11 copii. Ține mult la independența sa, fapt care-i conferă o deplină libertate artistică, dar - cu timpul - și inevitabile greutăți materiale. Cei mai cunoscuți clienți ai lui erau brutarul Hendrick van Buyten și tipograful Jacob Dissius, acesta din urmă fiind în posesia a 19 tablouri. Vermeer lucra și ca expert în verificarea autenticității unor tablouri, devenind consilierul colecționarilor de artă.

În ultimii ani ai vieții, situația lui financiară se înrăutățește, fiind obligat să facă multe împrumuturi și să vândă din tablourile sale cu un preț sub valoarea lor reală. O lovitură cruntă pentru artist este războiul, invazia armatelor regelui Franței, Ludovic al XIV-lea, atrăgând după sine declinul economiei olandeze.

În anul 1675, Vermeer se îmbolnăvește brusc și moare în decurs de câteva zile. Pe 15 decembrie 1675 este înmormântat în cripta familiei din Oude Kerk ("Biserica Veche") din Delft.

OPERA

Primele sale tablouri — în comparație cu operele de mai târziu — au un format mai mare și reprezintă scene religioase sau istorice. Vermeer pictează și două tablouri cu vederi din orașul său natal: Vedere din Delft (1660) și Străduța (1657-1658).

O altă categorie o reprezintă tablourile pe teme așa zise moralizatoare: Proxeneta (1656) și Fată dormind (1657), probabil după consumul unei cantități exagerate de vin.

Jan Vermeer: Fată cu cercel de perlă, 1665

Cele mai multe tablouri cu fete tinere sau femei mature au un caracter narativ, în relație cu instrumente muzicale sau obiecte casnice. Unele dintre ele au caracterul unui portret, cum ar fi Femeie citind o scrisoare la fereastră (1657) sau Fata cu un cercel de perlă (1665), unul din cele mai cunoscute și mai populare tablouri ale lui Vermeer. Forța de expresie a acestei picturi, armonia culorilor, lumina magică corelată cu o anumită subtilitate caracteristică sculpturilor, chipul radiant al modelului cu privire întrebătoare dovedesc măiestria absolută a pictorului.

La Vermeer lumina cade mai totdeauna dinspre stȃnga spre dreapta.

Pe lângă tablourile sale realiste, Vermeer pictează și două tablouri alegorice, în care personifică teme abstracte prin simboluri: Alegoria credinței (1671) și Alegoria picturii (sau În atelier, 1673). În „Alegoria picturii” este reprezentat un atelier, pe masă se află o carte — simbol al înțelepciunii — și o mască — ca simbol al sculpturii. Personajul principal este un pictor în timpul lucrului, văzut din spate, păstrându-și astfel anonimitatea. Ca model servește o femeie tânără, într-o rochie albă, cu o coroană de frunze pe cap, reprezentând probabil muza Clio, protectoarea istoriei.

Jan Vermeer a fost la timpul său un precursor al principiilor compozițiilor configurative. Structura geometrică a tablourilor joacă un rol important. Folosirea efectelor de lumină dau impresia unor scene în aer liber, nefolosind niciodată tonuri închise în redarea umbrelor. Mult timp ignorat, Vermeer se bucură astăzi de mare popularitate, expoziția retrospectivă din Haga (1995-1996) având 460.000 de vizitatori în 14 săptămâni.

PICTURI DE VERMEER

Listă de picturi

Lucrări de Jan Vermeer van Delft

Denumire	datare	felul picturii	dimensiuni	proprietar
Iisus la Marta și Maria	1654–1655	ulei pe pânză	160 × 142 cm	National Gallery of Scotland, Edinburgh
Diana înconjurată de nimfe	1655–1656	ulei pe pânză	98,5 × 105 cm	Mauritshuis, Haga
Proxeneta	1656	ulei pe pânză	143 × 130 cm	Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden
Fată citind o scrisoare la o fereastră	1657	ulei pe pânză	83 × 64,5 cm	Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden
O fată adormită	1657			Metropolitan Museum of Art, New York
Străduță din Delft	1657-1658			Rijksmuseum, Amsterdam
Ofițer cu o fată râzând	c. 1657	ulei pe pânză	50,5 × 46 cm	Frick Collection, New York
Lăptăreasa	c. 1658	ulei pe pânză	45,5 × 41 cm	Rijksmuseum, Amsterdam
Paharul de vin	1658-1660	ulei pe pânză	39,4 × 44,5 cm	Gemäldegalerie, Berlin
Fată cu un pahar de vin	c. 1659	ulei pe pânză		Herzog Anton-Ulrich-Museum, Braunschweig
Vedere din Delft	1659-1660	ulei pe pânză	98,5 × 117,5 cm	Mauritshuis, Haga
Gentilom cu femeie la cembalo	1660-1661	ulei pe pânză	39,4 × 44,5 cm	Frick Collection, New York
Femeie în albastru citind o scrisoare	1663-1664	ulei pe pânză	46,6 × 39,1 cm	Rijksmuseum, Amsterdam
Lecția de muzică întreruptă	1662/5	ulei pe pânză	73,3 × 64,5 cm	Queen's Gallery, Londra
Cântăreață la mandolină	c. 1663	ulei pe pânză	51,4 × 45,7 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Femeie cu un colier de perle	1662-1664	ulei pe pânză	55 × 45 cm	Gemäldegalerie, Berlin
Femeie cu un urcior	1660-1662	ulei pe pânză	45,7 × 40,6 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Femeie cu o balanță	1662-1663	ulei pe pânză	42,5 × 38 cm	National Gallery of Art, Washington
Femeie scriind o scrisoare	1665-1666	ulei pe pânză	45 × 40 cm	National Gallery of Art, Washington
Fata cu turban (sau Fata cu cercel de perlă)	c. 1665	ulei pe pânză	46,5 × 40 cm	Mauritshuis, Haga
Concert în trei	1665-1666	ulei pe pânză	69 × 63 cm	furată în noaptea de 18 martie 1990 de la Isabella Stewart Gardner Museum, Boston[10]
Portretul unei tinere femei	1666-1667	ulei pe pânză	44,5 × 40 cm	Metropolitan Museum of Art, New York
Alegoria picturii (sau În atelier)	1666–1667			Kunsthistorisches Museum, Viena
O doamnă cu femeia de serviciu	1667–1668			Frick Collection, New York
Fată cu pălărie roșie	1668			National Gallery of Art, Washington
Astronomul	1668			Musée du Louvre, Paris
Geograful	1668–1669			Städelsches Kunstinstitut, Frankfurt am Main
Dantelăreasa	1669–1670			Musée du Louvre, Paris
Scrisoare de dragoste	1669–1670			Rijksmuseum, Amsterdam
Doamnă scriind o scrisoare în prezența femeii de serviciu	1670	ulei pe pânză	71,1 × 58,4 cm	National Gallery of Ireland, Dublin
Alegoria credinței	1671–1674			Metropolitan Museum of Art, New York
Cântăreață la chitară	1672			Iveagh Bequest Kenwood House, Londra
Femeie stând lângă cembalo	1673–1675			National Gallery, Londra
Femeie șezând la cembalo	1673–1675			National Gallery, Londra
Tânără femeie șezând la cembalo	1670			Wynn Las Vegas, Las Vegas
Lucrări disputate:
Sfânta Prassada	c. 1655	ulei pe pânză	102 × 83 cm	colecție particulară
Fată cu flaut	1670–1670	ulei pe panou	20 × 17,8 cm	National Gallery of Art, Washington
Portretul unei femei	1655–1660

Galerie

• 

  Isus la Marta şi Maria (1654–1655)

 
• 

  Proxeneta (1656)

 
• 

  Tânără femeie dormind (1656–1657)

 
• 

  Ofiţer cu o fată râzând (1657–1659)

 
• 

  Fată citind o scrisoare la fereastra deschisă (1657–1659)

 
• 

  Străduţa în Delft (1657–1661)

 
• 

  Lăptăreasa (c. 1658)

 
• 

  Paharul de vin (1658–1661)

 
• 

  Fată cu un pahar de vin (1659–1660)

 
• 

  Vedere din Delft (1660–1661)

 
• 

  Lecţia de muzică întreruptă (1660–1661)

 
• 

  Lecţia de muzică (1662)

 
• 

  Femeie la fereastră (1662–1663)

 
• 

  Mondrian : New York City 1942 + Vermeer : Young woman with a water pitcher]]

 
• 

  Dantelăreasa (1664)

 
• 

  Femeie cu un colier de perle (1664)

 
• 

  Femeie în albastru citind o scrisoare (după 1664)

 
• 

  Femeie ţinând o balanţă (1665)

 
• 

  Fata cu turban sau Fata cu cercel de perlă (1665)

 
• 

  Fată cu flaut (1665–1670)

 
• 

  Atelierul ( sau Alegoria picturii, 1666–1667)

 
• 

  Doamnă cu femeia de serviciu ţinând o scrisoare (166

 
• 

  Geograful (1669)

 
• 

  Cântăreaţa la chitară (1669–1672)

 
• 

  Scrisoarea de dragoste (1670)

 
• 

  Doamnă scriind o scrisoare în prezenţa femeii de serviciu (1670)

 
• 

  Femeie stând lângă un cembalo (1670–1673)

 
• 

  Femeie şezând la un cembalo (1672)

”Astronomul” de Vermeer (Muzeul Luvru)

Destinul tabloului „Astronomul“

Acesta a fost tabloul preferat al lui Adolf Hitler, care a dorit neapărat să-l expună în muzeul proiectat în Linz (Austria). Din anul 1888 tabloul aparținuse familiei Rotschild. În anul 1940 familia Rotschild a fost constrânsă să-l cedeze germanilor, primind în schimb dreptul de achiziționare a unui tablou de Frans Hals și a două tablouri de Goya. Tabloul a fost restituit în 1945 familiei Rotschild, care l-a donat definitiv în anul 1982 muzeului Luvru din Paris.

Haner, Georg
Georg Haner
Date personale
Născut	28 aprilie 1672 Sighișoara
Decedat	15 decembrie 1740 Biertan
Copii	Georg Jeremias Haner[*]
Religie	luteranism
Ocupație	teolog, istoric al bisericii
Modifică date / text

Georg Haner (n. 28 aprilie 1672, Sighișoara, Imperiul Austriac, d. 15 decembrie 1740, Biertan, Imperiul Austriac) a fost un teolog și istoric al bisericii sas.

După ce a urmat Gimnaziul din Sighișoara, a studiat începând cu 1691 la Universitatea din Wittenberg. După un an a obținut diploma de „magistru” al Facultății de Filosofie. La Wittenberg a scris prima carte, o istorie a bisericii luterane transilvănene.

În ianuarie 1695 a fost numit rector al gimnaziului din orașul natal, iar în 1698 a preluat postul de pastor al aceluiași oraș. În 1701 a fost numit preot la Apold, în 1706 la Saschiz, în 1708 la Cincu, în 1713 la Mediaș, iar în 1736 la Biertan și episcop al Bisericii Luterane Săsești din Transilvania. A fost opozant al pietismului.

OPERE (SELECȚIE)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Historia ecclesarum Transsilvanicarum, inde a premis populorum originibus ad haec usque tempora et fide dignissimis manuscriptis IV libris delineata auctore M. Georgio Haner. Francofurti & Lipsiae apud Joh. Christoph. Fölginer. Anno 1694, 4. Bd.
• Notabene majus pastoris Saxo-Transilvani et Augustanae confessioni invariatae ore et corde addicti in tres partes divisum 3 Bde.
• Subjectum Philosophiae moralis speciale, seu Orationis affectus et actiones morales. Praeside Abrah. Henr. Deutschmann. Vittebergae, 1691.
• Pentecostalis Pnevmatologia paradisiaca h. e. Mysteria pentecostalia de Spiritus S. beneficiis divinitus in Paradiso Gen. Cap. I., II., III. revelata. Praes. Joh. Deutschmann 1692. d. 22. Julii. Vittebergae.
• Lustratio Hebraeorum ad explicanda commata Psalm. LI. 9. Hebr. IX. 13., 14. Praes. Theod. Dassov. 1692, 21. Decemb. Vittebergae.
• Dissertatio philologica de Literarum hebraicarum origine et auJentia. Respondente Paulo Brellft… d. 24. Decemb. 1692. Vittebergae.
• Dissertatio Historico Philologica de Punctorum Hebraeorum cum Literis coavitate et Qeopneosia. Resp. Ioanne Helgey… d. 28. Oct. 1693.
• Historia Ecclesiarum Transylvanicarum, inde a primis Populorum Originibus ad haec usque tempora, ex variis iisque antiquissimis et probatissimis Archyvis et fide dignissimis Manuscriptis IV. Libris delineata. Francofurti et Lipsiae, 1694.
• Acroasium Theologicarum Disputatio prima, Ex Theologia de Theologia in genere, sub moderamine S. S. Trinitatis, Praeside M. Georgio Haner… publice disputabit Andreas Gerger. Balastelk… Anno 1696, die 26. Novembr. Cibinii.
• Acroasium Theologicarum Disputatio Secunda, De Theologiae objecto sive de Religione; sub moderamine S. S. Trinitatis, Praeside M. G. H… publice disputabit Thomas Bulchesch … anno 1697. Cibinii.
• Acroasium Theologicarum ex D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catheticis, Discentibus Gymnasii Schaesburgensis ostensarum Disputatio prima, post binas praeliminares, de Scriptura Sacra, quam sub moderamine S. S. Trinitatis Praeside M. G. H… publice disquisitioni submittet. Respondens Georgius Seraphinus… anno 1697. Coronae.
• Acroasium Theologicarum ex B. D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catecheticis, Discentibus in Gymnasio Schaesburgensi, ostensarum Disputatio II post binas praeliminares, de Deo Uni-Trino, quam sub moderamine Dei Uni-Trini Praeside M. G. H… publice defendet Andreas Helwig… Coronae.
• Acroasium Theologicarum ex B. D. Cunradi Dieterici Institutionibus Catecheticis, discentibus in Gymnasio Schaesburgensi ostensarum Disputatio Tertia super Articulo: De Scriptura Sacra. Praes. M. G. Haner… Coronae, 1698.

* 1849: Ferdinand Karl Viktor (20 iulie 1821 – 15 decembrie 1849) a fost Arhiduce de Austria-Este și Prinț de Modena.

Născut la Modena, a fost al doilea fiu al lui Francisc al IV-lea de Modena și a soției acestuia, Maria Beatrice de Savoia. Bunica paternă a fost moștenitoare a Ducatului de Modena deoarece tatăl ei, Ercole al III-lea d'Este, nu avusese fii.

Ferdinand s-a căsătorit la 4 decembrie 1846 la Palatul Schönbrunn din Viena cu Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria, fiica Arhiducelui Josef Anton de Austria și a celei de-a treia soții, Ducesa Maria Dorothea de Württemberg.

Elisabeth și Ferdinand au avut un singur copil, o fiică, Maria Theresa de Austria-Este (1849–1919), care a devenit ultima regină a Bavariei.

Ferdinand, care era Feldmarschalleutnant, a murit la Brno la numai câteva luni după ce a împlinit vârsta de 28 de ani, de tifos. Văduva lui s-a recăsătorit cu Arhiducele Karl Ferdinand de Austria.

Arhiducele Ferdinand Karl Viktor
Arhiduce de Austria-Este Prinț de Modena
Date personale
Născut	20 iulie 1821 Modena
Decedat	15 decembrie 1849 (28 de ani) Brno
Înmormântat	San Vincenzo, Modena[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tifos)
Părinți	Francisc al IV-lea, Duce de Modena Maria Beatrice de Savoia
Frați și surori	Francisc al V-lea, Duce de Modena Arhiducesa Maria Beatrix de Austria-Este Arhiducesa Maria Theresa de Austria-Este
Căsătorit cu	Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria
Copii	Maria Theresia, regină a Bavariei
Cetățenie	Austria
Ocupație	om politic
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Este

* 1874: Iosif Szabo (uneori Sabo, n. martie 1803, Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar – d. 15 decembrie 1874, Iași) a fost un botanist, farmacist și medic, membru de onoare al Academiei Române.

Originar din Transilvania și de naționalitate germană, Iosif Szabo a urmat studiile de medicină la Iena unde a obținut doctoratul în 1852. Se instalează în Moldova în același an și obține dreptul de practică medicală devenind, în 1853, asistent la Secția medicală a Spitalului Sfântul Spiridon.^[1]

În 1863 a fost transferat la ospiciul pentru săraci, bătrâni și infirmi de la Galata, devenind directorul ospiciului.^[2]

A fost interesat de botanică, elaborând în 1841 lucrarea Descrierea florei Moldovei sub raportul științific, tehnic, economic, al medicinei legale și populare cu însemnarea localității și a naturii tărâmului priincios, în care descrie peste 2.000 de specii de plante din Moldova. Lucrarea, care din nefericire a rămas doar în manuscris, s-a pierdut ulterior, păstrându-se doar ierbarul la Muzeul de Istorie Naturală din Iași. În 1856, împreună cu Nicolae Istrati și Anastasie Fătu, a pus bazele Grădinii Botanice din Iași. Iosif Szabo, împreună cu Jacob Czihak, a redactat Heil und Nahrungsmittel Farbstoff, Nutz und Hausgerathe welche die Ost-Romanen Moldauer und Wallachen aus dem Pflanzenreiche Gewinnen, prima lucrare de farmacologie din literatura română.

Iosif Szabo a fost un activ popularizator al științei, participând, alături de doctorul Constantin Vârnav, la editarea revistei Povățuitorul sănătății și al economiei, considerată prima revistă de popularizare din România, precursoare a primei publicații medicale românești.

Iosif Szabo a fost ales membru de onoare al Societății Academice în ședința din 30 august 1872, alături de alți doi ieșeni, tată și fiu: naturalistul și medicul Jacob Czihak (Cihac) și filologul Alexandru Cihac.

Iosif Szabo
Date personale
Născut	martie 1803 Marosbogát, Transilvania, Imperiul Austro-Ungar
Decedat	15 decembrie 1874 Iași
Naționalitate	Germană, română
Ocupație	medic
Activitate
Domeniu	Medicină
Societăți	Societatea de Medici și Naturaliști din Iași

·         1885: Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha (n. 29 octombrie 1816 – d. 15 decembrie 1885) a fost regele consort al Mariei a II-a a Portugaliei, de la căsătoria lor în 1836, până la moartea ei în 1853. Pentru a respecta legea portugheză, numai după nașterea copilului lor în 1837 a fost numit Ferdinand al II-lea al Portugaliei. A fost regentul fiului său Petru al V-lea din 1853 până în 1855. La naștere a fost un prinț german, aparținând Casei de Saxa-Coburg-Gotha.

Ferdinand de Saxa-Coburg-Gotha

Născut Ferdinand August Franz Anton, a fost fiu al Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și a soției acestuia, Maria Antonia Koháry. Prințul Ferdinand a crescut în câteva locuri: domeniile familiei situate astăzi în Slovacia, curțile imperiale din Austria și Germania. A fost nepot de frate al regelui Leopold I al Belgiei și verișor primar cu: Leopold al II-lea al Belgiei, Charlotte a Belgiei, regina Victoria a Regatului Unit, Albert, Prinț Consort, Alexandru de Württemberg.

Conform legislației portugheze, soțul unei regine care domnește ar putea primi titlul de rege după nașterea unui copil din acea căsătorie (acesta a fost motivul pentru care primul soț al reginei, Auguste, Duce de Leuchtenberg, nu a deținut niciodată titlul de rege). După nașterea viitorului rege Pedro al V-lea al Portugaliei, Ferdinand a fost proclamat regele Dom Fernando al II-lea.

Deși Maria a II-a era cea care deținea puterea, cuplul regal a format o echipă bună și împreună au rezolvat mai multe probleme în timpul domniei Mariei a II-a. Regele a jucat un rol foarte important în istoria politică portugheză, domnind el însuși în timpul sarcinilor soției sale.

În cele din urmă, Maria a II-a a murit ca urmare a nașterii celui de-al unsprezecelea copil al lor. Domnia lui Fernando al II-lea s-a încheiat dar și-a asumat regența Portugaliei în perioada 1853-1855 în timpul minoratului fiului său, regele Pedro al V-lea.

În 1869 el a respins oferta de a-și asuma tronul Spaniei. Mai târziu, Fernando al II-lea s-a căsătorit cu cântăreața de operă Elisa Hensler, contesă de Edla.

Fernando al II-lea a fost un om inteligent, modern și cu idei liberale. A fost adeptul picturilor în acuarelă, a gravurilor și a ceramicii. A fost președintele Academiei Regale de Științe și Arte, Lord Protector al Universității din Coimbra și Marele Maestru al Rosicrucienilor.

În 1838 a construit în apropiere de Sintra, Palatul Național Pena, o fantezie sălbatică arhitectură într-un stil eclectic plin de simbolism, care ar putea fi comparat cu Castelul Neuschwanstein al regelui Ludwig al II-lea al Bavariei. Și-a petrecut ultimii ani în acest castel împreună cu cea de-a doua soție, primind marii artiști ai vremii.

Ferdinand și cea de-a doua soție, Elisa Hensler

Fernando al II-lea s-a căsătorit cu Maria a II-a, regină a Portugaliei, fiica regelui Dom Pedro al IV-lea (și, de asemenea, împăratul Dom Pedro I al Braziliei). Mai târziu, după decesul Mariei, el s-a căsătorit la Lisabona, la 10 iunie 1869, cu actrița Elisa Hensler^[1] (1836-1929), numită Gräfin von Edla, cu care nu a avut copii.^[2]

Ferdinand și Maria au avut 11 copii:

• Pedro al V-lea al Portugaliei (16 septembrie 1837 - 11 noiembrie 1861); a succedat mamei sale ca Pedro al V-lea, rege al Portugaliei.
• Luís I al Portugaliei (31 octombrie 1838 - 19 octombrie 1889); i-a succedat fratelui său ca rege al Portugaliei.
• Infanta Maria (4 octombrie 1840 - 4 octombrie 1840)
• Infantele João (16 martie 1842 - 27 decembrie 1861); a fost Duce de Beja; a murit de holeră în 1861.
• Infanta Maria Ana (21 august 1843 - 5 februarie 1884); căsătorită cu regele George de Saxonia, mama regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și bunica lui Carol I al Austriei, ultimul împărat al Austriei.
• Infanta Antónia (17 februarie 1845 - 27 decembrie 1913); căsătorită cu Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și mama regelui Ferdinand I al României.
• Infantele Fernando (23 iulie 1846 - 6 noiembrie 1861); a murit de holeră în 1861.
• Infantele Augusto (4 noiembrie 1847 - 26 septembrie 1889); a fost Duce Coimbra
• Infante Leopoldo (7 mai 1849 - 7 mai 1849)
• Infanta Maria da Glória (3 februarie 1851 - 3 februarie 1851)
• Infantele Eugénio (15 noiembrie 1853 - 15 noiembrie 1853)

Prin fiul său Luís a fost bunicul regelui Carlos I al Portugaliei și străbunicul regelui Manuel al II-lea al Portugaliei.
Prin fiica sa Maria Ana a fost bunicul regelui Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei și străbunicul regelui Carol I al Austriei, ultimul împărat al Austriei.
Prin fiica sa Antónia a fost bunicul regelui Ferdinand I al României, străbunicul regelui Carol al II-lea al României și stră-străbunicul regelui Mihai al României.

Ferdinand al II-lea
Date personale
Născut	29 octombrie 1816 Viena
Decedat	15 decembrie 1885 (69 de ani) Lisabona
Înmormântat	Monastery of São Vicente de Fora[*]
Părinți	Prințul Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha Maria Antonia Koháry
Frați și surori	Prințesa Victoria de Saxa-Coburg-Kohary Prințul August de Saxa-Coburg și Gotha Prințul Leopold de Saxa-Coburg-Kohary
Căsătorit cu	Maria a II-a Elisa Hensler (morganatic)
Copii	Pedro al V-lea al Portugaliei Luís I al Portugaliei Infantele João, Duce de Beja Infanta Maria Ana Infanta Antónia, Prințesă de Hohenzollern-Sigmaringen Infantele Augusto, Duce de Coimbra
Cetățenie	Germania  Portugalia
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	monarh
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Rege al Portugaliei
Domnie	16 septembrie 1837 – 15 noiembrie 1853
Predecesor	Maria a II-a
Succesor	Pedro al V-lea

* 1888: Prințul Alexandru Ludwig Georg Friedrich Emil de Hesse (15 iulie 1823 – 15 decembrie 1888) a fost al treilea fiu și al patrulea copil al lui Ludovic al II-lea, Mare Duce de Hesse și a Wilhelmine de Baden.

Deși Alexandru este cel mai bine cunoscut pentru scandalul cauzat de căsătoria lui, paternitatea lui, de asemenea, a fost obiectul unui scandal. S-a zvonit că tatăl lui și al surorii sale Maria a fost de fapt August Ludwig, Freiherr von Senarclens de Grancy, șambelanul mamei lor. Mama lui, deși consort al Marelui Ducat, a trăit despărțită de soțul ei, de care în cele din urmă a divorțat, dar acesta nu a repudiat paternitatea oricăruia dintre cei patru copii născuți în timpul căsătoriei.

Atunci când țareviciul Alexandru al Rusiei și-a ales-o ca soție pe tânăra soră a Prințului Alexandru, Maria, care avea 16 ani, părinții lui au consimțit la căsătorie. Din cauza tinereții ei, Prințul Alexandru a escortat-o pe sora lui în Rusia pentru nunta ei, rămânând la curtea rusă; a intrat în cercul cumnatului său.

Cariera lui promițătoare a fost compromisă de iubirea lui Alexandru pentru contesa Julia Hauke, doamnă de onoare a surorii sale. Contesa era o orfană germano-poloneză și fiica unui fost ministru de război al țarului. La vremea aceea, țarul Nicolae I îl considera pe Alexandru un posibil soț pentru nepoata sa. Când a auzit de povestea de dragoste a lui Alexandru, el a interzis cuplului să se căsătorească.

Alexandru a plecat în Anglia însă s-a întors în Rusia și a fugit cu Julia de la St. Petersburg. Cei doi s-au căsătorit la Breslau în 1851.

Fratele mai mare al lui Alexandru, Ludovic al III-lea, Mare Duce de Hesse, i-a permis să se repatrieze la Hesse împreună cu soția lui deși el nu a recunoscut căsătoria lor drept una dinastică. I-a acordat ei titlul nou și ereditar de contesă de Battenberg (Battenberg era un orășel și un castel aflat în ruină la nordul ducatului).

Alexandru și Julia

Deși Prințul Alexandru și-a păstrat drepturile sale dinastice, soția sa morganatică a trăit o viață liniștită. Au locuit în principal la castelul Heiligenberg în sudul ducatului. În 1858 Marele Duce Louis al III-lea a ridicat-o în rang pe cumnata sa de la "contesă" la "prințesă" (Prinzessin) von Battenberg.

Alexandru de Hesse și Julia de Battenberg au avut cinci copii:

• Prințesa Maria de Battenberg 1852 - 1923
• Prințul Louis de Battenberg 1854 - 1921
• Prințul Alexandru de Battenberg, 1857–1893
• Prințul Henric de Battenberg 1858 - 1896
• Prințul Francis Joseph de Battenberg 1861 - 1924

Prințul Alexandru de Hesse a murit de cancer în 1888; Prințesa Julia de Battenberg care s-a convertit la romano-catolicism a murit la Schloss Heiligenberg în 1895 la vârsta de 70 de ani.

Au trăit să vadă patru din cei cinci copii făcând căsătorii dinastice. Fiul cel mare, Louis, s-a căsătorit cu Prințesa Victoria de Hesse (a doua fiică a reginei Victoria). Printre copii lor s-au inclus Louise Mountbatten care a devenit regină a Suediei prin căsătoria ei cu Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei și Prințesa Alice de Battenberg care a devenit mama lui Filip, Duce de Edinburgh (soțul reginei Elisabeta a II-a)

Al doilea fiu, Alexandru, a devenit Prinț al Bulgariei. El a obținut consimțământul lui Frederic al III-lea al Germaniei de a se căsători cu Prințesa Victoria a Prusiei; uniunea s-a bucurat și de aprobarea bunicii Victoriei, regina Victoria a Marii Britanii. Dar Alexandru a fost detronat iar Prințul Bismarck s-a opus căsătoriei din motive politice. Alexandru s-a căsătorit morganatic cu Johanna Loisinger.

Al treilea fiu, Henric, s-a căsătorit cu fiica cea mică a reginei Victoria, Beatrice. Singura lor fiică, Prințesa Ena a devenit regină a Spaniei prin căsătoria cu regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Nepotul lor Juan Carlos I a fost rege al Spaniei.

Prințul Alexandru
Prinț de Hesse și Rin
Date personale
Nume la naștere	Alexander Ludwig Georg Friedrich Emil von Hessen und bei Rhein
Născut	15 iulie 1823 Darmstadt, Hesse
Decedat	15 decembrie 1888 (65 de ani) Seeheim, Hesse
Înmormântat	Rosenhohe, Darmstadt
Părinți	Ludovic al II-lea, Mare Duce de Hesse Wilhelmine de Baden
Frați și surori	Maria de Hessa Ludovic al III-lea, Mare Duce de Hesse Prințul Karl de Hesse și de Rin
Căsătorit cu	Contesa Julia Hauke
Copii	Maria, Prințesă de Erbach-Schönberg Louis Mountbatten, Marchiz de Milford Haven Alexandru, Prinț al Bulgariei Prințul Henry Prințul Francis Joseph

* 1899: Constantin Jiquidi (n. 22 mai 1865, Iași - d. 15 decembrie 1899, București) a fost un desenator și caricaturist român, tatăl graficianului Aurel Jiquidi (1896 - 1962).

Părinții săi, Panait Jiquidi și Ecaterina, născută Cartu-Romano, țineau la Iași un hotel-restaurant modest, denumit „Au Château des Fleurs”.^[1]

Constantin Jiquidi a debutat la vârsta de 17 ani cu Tipuri din Iași, apoi a colaborat la revista umoristică ieșeană „Bobârnacul”, fiind recunoscut ca un mare talent. Consacrarea definitivă s-a produs odată cu apariția, tot la Iași, a primului volum al albumului Caricaturi (1889).^[1]

În 1889 s-a stabilit definitiv în București^[1], unde a fost pentru o scurtă perioadă unul dintre cei mai apreciați desenatori ai capitalei, până la decesul său la numai 34 de ani, cauzat de ftizie.^[2]

A colaborat cu I.L.Caragiale, ca grafician, la Moftul român.^[3]

A fost probabil primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista „Amicul Copiilor”, în 1893.

Constantin Jiquidi
Autoportret
Date personale
Născut	22 mai 1865 Iași, România
Decedat	15 decembrie 1899, (34 de ani) București, România
Cauza decesului	ftizie
Părinți	Panait Jiquidi Ecaterina (n. Cartu-Romano)
Frați și surori	Elena, Eufrosina
Copii	Aurel Jiquidi Florica Jiquidi Aglae Jiquidi
Naționalitate	România
Ocupație	desenator, caricaturist
Activitate
Cauza decesului	ftizie
Cunoscut pentru	Primul desenator care a publicat benzi desenate în România, în revista „Amicul Copiilor” din anul 1893 Constantin Jiquidi - De el însuși     Caragiale la părăsirea ziarului Epoca

* 1907: Carola, Prințesă de Vasa (Karoline Frederikke Franziska Stephanie Amalia Cecilia; 5 august 1833 – 15 decembrie 1907) a fost prințesă a Suediei prin naștere și regină a Saxoniei prin căsătoria cu Albert I al Saxoniei. A fost ultima regină a Saxoniei.

Carola de Vasa
Date personale
Nume la naștere	Karoline Friederike Franziska Stephanie Amalie Cecilie
Născută	5 august 1833 Palatul Schönbrunn, Viena
Decedată	15 decembrie 1905 (72 de ani) Dresda
Înmormântată	Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Părinți	Gustav, Prinț de Vasa Prințesa Louise Amelie de Baden
Căsătorită cu	Albert I al Saxoniei
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă regină consoartă[*]
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp Casa de Wettin
Regină a Saxoniei
Domnie	29 octombrie 1873 – 19 iunie 1902
Predecesor	Amalie Auguste de Bavaria
Succesor	Monarhie abolită în 1918

* 1944: Alton Glenn Miller (n. 1 martie 1904 – d. 15 decembrie 1944) a fost un muzician american de muzică jazz. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără „In the Mood”, „Moonlight Serenade”, „Pennsylvania 6-5000”, „Chattanooga Choo Choo”, „A String of Pearls”, „At Last”, „(I've Got a Gal In) Kalamazoo”, „American Patrol”, „Tuxedo Junction”, „Elmer's Tune” și „Little Brown Jug”.

Glenn Miller
Date personale
Nume la naștere	Alton Glenn Miller
Născut	1 martie 1904 Clarinda, Iowa, Statele Unite
Decedat	15 decembrie 1944 (40 de ani) Canalul Mânecii, Regatul Unit[2][3]
Înmormântat	Grove Street Cemetery[*]
Cauza decesului	accident (accident aviatic)
Cetățenie	SUA
Ocupație	Bandleader, Muzician, Aranjator, Compozitor
Activitate
Studii	Universitatea din Colorado Boulder[*], University of Colorado[*]
Gen muzical	Swing music, big band
Instrument(e)	Trombon
Ani de activitate	1923–1944
Colaborare cu	Glenn Miller Orchestra, Beryl Davis
Premii	Bronze Star Medal[*][1] Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*]

·         1958: A încetat din viaţă fizicianul atomist Wolfgang Pauli, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în anul 1945; (n. 25 aprilie 1900). Wolfgang Ernst Pauli (n. 25 aprilie, 1900 — d. 15 decembrie, 1958), fizician austriac care s-a remarcat prin teoria spinului, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1945.

Wolfgang Ernst Pauli - foto: ro.wikipedia.org

Walt Disney
Date personale
Nume la naștere	Walter Elias Disney
Născut	5 decembrie 1901 Chicago, Ilinois, SUA
Decedat	15 decembrie 1966 (65 de ani) Los Angeles, California, Statele Unite
Înmormântat	Forest Lawn Memorial Park[*]
Cauza decesului	cauze naturale[1] (circulatory collapse[*][1])
Părinți	Elias Disney[*] Flora Call Disney[*]
Frați și surori	Roy O. Disney[1]
Căsătorit cu	Lillian Disney
Copii	2 fiice (Diane și Sharon)
Cetățenie	SUA
Religie	congregational church[*]
Ocupație	producător de film, regizor, scenarist, co-fondator al studioului The Walt Disney Company
Activitate
Domiciliu	Kansas City[1][2] Los Angeles[1] Marceline[*][2] Chicago[3]
Alma mater	School of the Art Institute of Chicago[*] Kansas City Art Institute[*][1]
Influențat de	Aesop's Film Fables[*][4]
Partid politic	Partidul Republican
Premii	Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Ofițer[*] Medalia Prezidențială pentru Libertate[*] Grand Decoration of Honour for Services to the Republic of Austria[*] Grammy Trustees Award[*] (1989) Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj () Academy Award for Best Short Subject, Two-reel[*] ()[1] Academy Award for Best Short Subject, Two-reel[*] ()[1] Academy Award for Best Short Subject, Two-reel[*] () Academy Award for Best Short Subject, Two-reel[*] () Academy Award for Best Short Subject, Two-reel[*] () Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1932)[5] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1934)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1935)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1936)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1937)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1938)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1939)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1940)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1942)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1943)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1954)[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj de animație (1969)[1] Academy Award for Best Documentary (Short Subject)[*] ()[1] Academy Award for Best Documentary (Short Subject)[*] () Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar ()[1] Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar ()[1] Preda Luca[*] (17 martie 1956) Medalia de Aur a Congresului[*] California Hall of Fame[*] (2006) National Inventors Hall of Fame[*] Winsor McCay Award[*] (1975)[1] Premiul Emmy Honorary César[*] Audubon Medal[*] (1955) Premiul Memorial Irving G. Thalberg[5] Premiul Oscar pentru întreaga carieră (1932)[5]
Semnătură
Prezență online
Site web Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

* 1966: Walter Elias Disney (n. 5 decembrie 1901 - d. 15 decembrie 1966) a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american, câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său este unul comun în orice casă americană și este cunoscut chiar și în rândul copiilor.

A fost fiul Florei și al lui Elias Disney (canadian de origine) și a avut trei frați și o soră. Fiind co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Walt Disney Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume. Compania fraților Disney, cunoscută sub numele său generic de The Walt Disney Company, are venituri anuale de peste 30 de miliarde de dolari.

Walt Disney este cunoscut mai ales ca și producător de film, precum și ca un inovator al animației și al parcurilor tematice. A fost nominalizat la 61 de premii Oscar și la sapte premii Emmy, deținând recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar.

Disney și echipa sa a creat unele din cele mai celebre filme din lume și unele din cele mai cunoscute personaje, inclusiv cel pe care majoritatea îl consideră alter-ego-ul său, Mickey Mouse.

Walt Disney a murit de cancer pulmonar la 15 decembrie 1966, cu cinci ani înaintea deschiderii megaproiectului Disneyland, Walt Disney World din Florida. A fost un fumător "înrăit", unul dintre așa numiții "chain smokers", de unde a generat și boala sa necruțătoare.

1901 - 1928: ÎNCEPUTURILE

Copilăria

Tatăl său, Elias Disney, s-a mutat în Statele Unite după ce familia sa a eșuat cu ferma în Canada. În aprilie 1906, familia lui Walt s-a mutat în Marceline, Missouri, unde fratele său deținea o proprietate. Acolo ei au cumpărat o casă și o fermă cu o suprafață de 45 de acri (18,2 hectare). În timp ce se afla în Marceline, Walt și-a dezvoltat dragostea sa pentru desen. Un vecin de-al lor l-a plătit pe Walt să îi facă niște desene ale calului său. De asemenea, tot în Marceline, Walt și-a dezvoltat pasiunea pentru trenuri.

Familia Disney a rămas în Marceline timp de patru ani după care s-au mutat în Kansas City în 1910.

Plicul de afaceri al lui Walt Disney avea un autoportret, c. 1921

Chicago[modificare | modificare sursă]

Newman Laugh-O-Gram (1921)

În toamna anului 1917, Walt a început să studieze la liceul McKingsley High School, făcând în paralel cursuri de seral la Institutul de Artă din Chicago. Disney era desenatorul ziarului școlii. Desenele sale erau foarte patriotice, majoritatea fiind axate pe Primul Război Mondial. Disney a abandonat liceul la vârsta de 16 ani pentru a intra în armată dar aceasta nu l-a primit pentru că era prea tânăr.

În schimb, Walt și un prieten de-al său au decis să intre în Crucea Roșie. Pentru a se putea angaja, trebuiau sa aibă minim 17 ani dar, în ciuda opoziției tatălui său, mama sa a elaborat un nou certificat de naștere în care scria că Walt era născut în 1900 și nu în 1901. Crucea Roșie l-a trimis în Franța timp de un an unde a lucrat ca șofer de ambulanță, pe care a desenat câteva personaje.

Apoi s-a mutat în Kansas City pentru a-și începe cariera artistică. Fratele său Roy lucra la o bancă și a reușit să îl angajeze printr-un prieten la Pesmen-Rubin Art Studio. Aici, Disney făcea reclame pentru ziare, reviste și cinematografe. Tot aici a cunoscut un animator, Ubbe Iwerks (1901-1971). Ei doi își respectau munca așa de mult încât relația dintre ei s-a îmbunătățit foarte repede și au hotărât să își înceapă o afacere proprie.

Disney și Iwerks au fondat o companie numită Iwerks-Disney Commercial Artists în ianuarie 1920. Din păcate, puțini clienți au vrut să se angajeze la cuplul neexperimentat. Iwerks a plecat o vreme să câștige niște bani la Kansas City Film Ad Company. Disney s-a retras și el după ce compania a fost cumpărată.

Hollywood

Când Disney a sosit la Los Angeles, avea 40 de dolari în buzunar și un desen neterminat în servietă. Surprinzător, la început a vrut să abandoneze animația, gândindu-se că nu va putea concura cu studiourile din New York. Disney a spus că prima sa ambiție a fost să devină regizor de film. A fost să se angajeze la toate studiourile din oraș dar toate l-au respins.

Din cauza eșecurilor cu filmele artistice, Disney s-a întors în animație. Primul său studio de animație din Hollywood era în garajul unchiului său. Disney a trimis un desen neterminat distribuitorului din New York, Margaret Winkler, care i-a răspuns imediat. A vrut să-l angajeze pe Disney pentru mai multe filme artistice combinate cu animație.

Disney l-a căutat pe fratele său Roy, care făcea un tratament de tuberculoză într-un spital de veterani din Los Angeles. Disney l-a rugat pe fratele său sa îl ajute deoarece nu se putea descurca financiar fără el. Roy a fost de acord și a părăsit spitalul împreună cu fratele său. De atunci nu s-a mai întors și niciodată nu s-a vindecat de tuberculoză.

În 1925, Disney a angajat o tânără femeie, Lillian Bounds, pentru departamentul de imprimare cu cerneală și colorat. A fost admirată imediat de Walt iar câteva luni mai târziu lucra ca și secretară.

1928 - 1942: EPOCA DE AUR A ANIMAȚIEI

Disney în 1935

Eroii lui Disney au constituit „epoca de aur” a desenului animat, începând cu Mickey Mouse, creat în 1928, cu vocea lui Walt Disney.^[6]

Mickey Mouse

După o serie de eșecuri, Disney trebuia să creeze o nouă "stea". Majoritatea biografiilor spun că ideea lui Disney pentru Mickey Mouse i-a venit în timpul întoarcerii din New York. Este o discuție în jurul creatorului lui Mickey, ori Disney ori Iwerks. Șoarecele a fost inițial numit "Mortimer", dar a fost mai târziu botezat "Mickey Mouse" deoarece noua soție a lui Disney, Lillian, considera numele "Mortimer" ca fiind nepotrivit.

Primul scurt-metraj al lui Mickey a fost Plane Crazy în 1928 care a fost, ca majoritatea filmelor de la acea vreme, un film mut. După ce nu a găsit un distribuitor pentru Plane Crazy și pentru continuarea sa, The Gallopin' Gaucho, Disney a creat un scurt-metraj Mickey Mouse cu sunet, Steamboat Willie. Acesta a avut succes și au fost distribuite cu sunet și cele două scurt-metraje precedente. Însuși Disney și-a împrumutat vocea lui Mickey Mouse și Minnie Mouse iar Mickey a purtat vocea lui Disney până în 1946.

Silly Symphonies

Primele seriale ale lui Mickey Mouse au fost în 1929, începând cu un serial muzical numit Silly Symphonies. Primul episod era numit The Skeleton Dance și a fost în intregime desenat și animat de Iwerks, care a fost responsabil cu desenul la majoritatea animațiilor Disney produse între 1928 și 1929. Cu toate că serialul a avut succes, Disney nu a putut să distribuie serialul și atunci a trebuit să semneze un nou contract cu Columbia Pictures.

Iwerks era sătul de atâta muncă, mai ales datorită faptului ca el lucra mai mult decât Disney, așa că l-a părăsit și și-a deschis propriul studio. Disney căuta cu disperare pe cineva care să ia locul lui Iwerks, ceea ce era foarte greu, deoarece nu se găsea cineva la fel de bun și rapid ca Iwerks, care putea să deseneze 700 de cadre pe zi.

Între timp, Iwerks și-a lansat serialul de succes Flip the Frog împreună cu primul serial de animație color, Fiddlesticks. De asemenea, Iwerks a creat alte două seriale de animație, Willie Whopper și Comicolor. Iwerks și-a închis studio-ul în 1936 pe pentru a lucra la alte proiecte de animație. Va relua relația cu Disney în 1940, lucrând la departamentul de cercetare al studioului său.

Cu noroc, Disney a reușit să găsească câțiva oameni care să îl înlocuiască pe Iwerks. În jurul anului 1932, Mickey Mouse a devenit un personaj destul de celebru.

Primul premiu Oscar

În 1932, Disney a primit un premiu special din partea Academiei de Film pentru crearea lui Mickey Mouse, ale cărui seriale au devenit color în 1935 și au început să apară alte personaje celebre ale lui Disney, printre care Donald Duck, Goofy și Pluto.

1968, Marcă poștală din S.U.A.

Albă ca Zăpada și cei șapte pitici

Cu toate că studioul său a produs cele mai celebre seriale de animație ale vremii, rezultatele nu erau pe placul lui Disney, care în 1934 avea planuri pentru a crea un lung-metraj de animație. Dupa ce restul industriei cinematografice a aflat despre planurile lui Disney despre un lung metraj cu Albă ca Zăpada, au numit proiectul "nebunia lui Disney", deoarece erau convinși că proiectul va distruge studioul lui Disney. Atât Lillian cât și Roy au incercat să îl convingă pe Disney să abandoneze proiectul, dar acesta avea planuri mari pentru viitor. A angajat profesorul universitar Don Graham pentru a instrui personalul de la studioul său.

Toate aceste cercetări și antrenamente au fost folosite pentru pregătirea personalului în așa fel incât rezultatele să fie pe placul lui Disney. Albă ca Zăpada și cei șapte pitici (Snow White and the Seven Dwarfs), așa cum era numit proiectul, era în producție din 1935 până la mijlocul anului 1937, când studioul a rămas fără bani. A reușit totuși să ia un împrumut de la Bank of America pentru a-și termina producția. Premiera filmului a avut loc la cinematograful Carthay Circle la data de 21 decembrie, 1937. Albă ca Zăpada, primul film de animație în limba engleză și filmat în Technicolor a fost lansat în februarie 1938, fiind distribuit de RKO Radio Pictures, cu care studioul tocmai a încheiat un contract. Filmul a devenit producția cu cel mai bun succes la încasări pe anul 1938, reușind să strângă peste 8 milioane de dolari (astăzi 98 de milioane). Succesul avut cu Albă ca Zăpada (pentru care Disney a câștigat Oscarul) i-a permis lui Disney să deschidă o nouă sucursală a studioului său în Burbank, care s-a deschis pe 24 decembrie, 1939. Personalul responsabil pentru lung-metraje, care tocmai a terminat Pinocchio, a continuat să lucreze pentru Fantasia și Bambi, în vreme ce personalul responsabil pentru scurt-metraje a lucrat pentru noi seriale cu Mickey, Goofy, Donald și Pluto.

Perioada războiului

Pinocchio și Fantasia au fost lansate în cinematografe în 1940 dar ambele au fost dezamăgiri financiare. Filmul Dumbo era plănuit ca un film care să aducă bani dar, în timpul producției, majoritatea animatorilor s-au revoltat datorită relației dintre Disney și echipa sa.

La puțin timp după ce Dumbo a fost lansat în cinematografe în octombrie 1941 și a început să aducă mulți bani, Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război Mondial. Armata americană a cerut studioului Disney să producă filme de instructaj pentru soldați, dar și scurt-metraje care să ridice moralul acestora, cum ar fi Der Fuehrer's Face și lung-metrajul Victory Through Air Power în 1943. Totuși, filmele militare nu au adus bani iar când filmul Bambi a fost lansat în aprilie 1942 nu s-a descurcat foarte bine.

Pe la sfârșitul aniilor '40 studioul și-a revenit în așa fel încât să continue cu producția la lung-metrajele Alice In Wonderland (Alice în Țara Minunilor) și Peter Pan, care au fost amânate în perioada războiului, și au început să lucreze pentru Cinderella (Cenușăreasa), care a devenit cel mai bun succes al studioului după Albă ca Zăpada și cei șapte pitici.

1955 - 1966: PARCURI TEMATICE ȘI DINCOLO

Planificare Disneyland

În timpul unei călătorii de afaceri în Chicago la sfârșitul anilor '40, Disney a desenat schițe ale ideilor sale pentru un parc de distracții în care copii și părinții pot să se distreze împreună. Acest plan trebuia inițial să fie vis-a-vis de studio. Ideile originale au crescut într-un concept mult mai mare care avea să devină Disneyland. Disney a petrecut cinci ani din viața sa planificând Disneyland și a creat o nouă subdiviziune a companiei sale, numită WED Enterprises, care avea sarcina să proiecteze parcul.

Extinderea în noi zone

După ce Walt Disney Productions a început lucrul la Disneyland, studioul a început să se extindă în alte zone ale divertismentului. În 1950, Treasure Island (Insula comorii) a devenit primul film 100% cu actori reali și a fost repede urmat de altele: 20.000 de leghe sub mări în 1954, The Shaggy Dog în 1959 și The Parent Trap (1961). Studioul a produs prima emisiune TV, One Hour in Wonderland (O oră în Țara Minunilor), în 1950. Disney a început să fie gazda unei emisiuni săptămanale la postul ABC, numit Disneyland, după parc, unde arăta clipuri din filmele Disney vechi, realiza tururi ale studioului și promova parcul Disneyland, în timp ce acesta era în construcție în Anaheim, California.

În timp ce studioul se implica în alte forme media, Disney nu mai acorda atâta atenție producțiilor animate, lăsând acestea în grija animatorilor. În timpul vieții lui Disney, departamentul de animație a mai produs filmele Lady and the Tramp (Doamna și vagabondul, 1955), Sleeping Beauty (Frumoasa din pădurea adormită, 1959), One Hundred and One Dalmatians (101 Dalmațienii, 1961) și The Sword in the Stone (Sabia din piatră, 1963). Producția la scurt-metrajele animate a continuat până în 1956 când departamentul pentru scurt-metraje s-a închis.

Pe 17 iulie, 1955, Disneyland, unul din primele parcuri tematice din lume, s-a deschis și a avut un succes imediat. Oameni din toată lumea veneau la Disneyland, care conținea atracții bazate pe producțiile Disney. După 1955, numele emisiunii s-a schimbat din Disneyland în Walt Disney Presents. Apoi în 1961, emisiunea s-a schimbat din alb-negru în color și a devenit Walt Disney's Wonderful World of Color".

Astăzi,studiorile Walt Disney au venituri anuale de 40 de miliarde de dolari. Cele mai noi succese sunt Toy Story 1,2 și 3,Mașini 2 și altele.

Succesele de la începutul anilor 1960

La începutul anilor 1960, imperiul Disney avea un succes enorm, iar Walt Disney Productions s-a remarcat ca fiind cea mai bună companie din lume generatoare de divertisment pentru familie. După decenii de încercări, Disney a reușit în final să obțină drepturile de ecranizare pentru romanul Mary Poppins a lui P.L. Travers. Filmul, lansat în 1964, a devenit cel mai mare succes al studioului în anii 1960. Tot în această perioadă, Walt Disney a început să planifice un parc tematic mult mai mare decât Disneyland, numit Disney World.

Moartea

Implicarea lui Walt în Disney World s-a încheiat în ultima parte a anului 1966; după mulți ani de fumat a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. A fost admis la Providence St. Joseph Medical Center, situat vis-a-vis de studio, unde starea sa de sănătate a început să se agraveze. Pe 2 noiembrie, 1966, în urma unor radiografii, medicii au descoperit că Disney avea o tumoră pe plămânul stâng. Cinci zile mai târziu, Disney a mers înapoi la spital pentru operație, dar tumora s-a extins atât de mult încât medicii au fost nevoiți să îi scoată întreg plămânul stâng. Doctorii i-au spus apoi lui Disney că mai avea între șase luni și un an de trăit. Dupa câteva sesiuni de chimioterapie, Disney a petrecut puțin timp cu soția sa în Palm Springs, California înainte de a se întoarce acasă. Pe 20 noiembrie 1966, Disney a suferit un colaps în casa sa dar a fost resuscitat de medici și întors înapoi la spital, unde a murit pe 15 decembrie, 1966 la ora 9:30, la zece zile după ce a împlinit 65 de ani. A fost incinerat pe 17 decembrie iar cenușa sa a fost depozitată la Forest Lawn Memorial Park din Glendale, California. Roy Disney a continuat proiectul Disney World, insistând să fie re-denumit în Walt Disney World, în onoarea fratelui său, care a fost în final deschis pe 1 octombrie, 1971.

·         1968: A murit Theofil Simenschy, filolog, eseist şi traducător (“Un dicţionar al înţelepciunii”, “La construction du verbe dans les langues indo-européennes”) ; (n.27.01.1892).

·         1969: A murit medicul Nicolae Nestorescu; în 1942 a înfiinţat primul centru de transfuzie şi sânge conservat din România; şi-a orientat activitatea spre producţia de seruri, vaccinuri şi alte preparate biologice; membru corespondent al Academiei Române din 1963;(n. 1901).

·         1986 - A încetat din viaţă Serge Lifar, dansator, coregraf, profesor şi teoretician al dansului. Lifar a fost rector la Institutul de coregrafie din Paris, profesor la Sorbona şi preşedinte al Consiliului internaţional de dans (n. 2 aprilie 1905)

·         1989: Knut Kolsrud, etnolog norvegian (n. 1916)
* 1994: Gheorghe Guțu (n. 15 aprilie 1906, Galați – d. 15 decembrie 1994, București) a fost un traducător și clasicist român, specialist în limba și literatura latină, conferențiar universitar. A redactat și a publicat, între altele, un cuprinzător dicționar latin-român, considerat^{[de cine?]} cel mai important dicționar de acest gen apărut în România. A tradus din mari clasici ai literaturii sau istoriografiei latine.
Gheorghe Guțu a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1928 cu magna cum laude. A fost profesor de limba latină la licee din Târgoviște, Cluj, Brașov (Liceul „Dr. Ioan Meșotă”)^[1] și București (din 1940 la Liceul „Titu Maiorescu”).^[2] Apoi a fost conferențiar la Seminarul pedagogic universitar „Titu Maiorescu” din București.

OPERA

• Lucius Annaeus Seneca. Viața, timpul și opera morală, Editura „Casa Școalelor”, 1944;
• Publius Vergilius Maro, Studiu literar. București, în 1970.

Dicționare

• Dicționar latin - român, Editura Științifică, București, 1966 (360 de pagini, format mediu); o ediție mai nouă a apărut la Editura Humanitas, în 2008.
• Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, în 1983 (1326 de pagini, format 24 cm x 17 cm). Ediția a doua, revăzută și adăugită, a apărut la Editura Humanitas, din București, în anul 2003 (1448 de pagini, 25 cm). ISBN 9732809337.

Manuale școlare

• Limba latină, Manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969.

Traduceri

• Seneca, Scrisori către Luciliu, ed. Științifică, București, 1967;
• Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae, ed. Academiei Române, București,1971;
• Cicero, Opere, ed. Univers, București, 1973 (trei volume);
• Quintilian, Arta oratorică, ed. Minerva, București, 1974;
• Juvenal, Satire, ed. Univers, București, 1986;
• Tacitus, Anale, ed. Humanitas, București, 1995.

·       2008 - A decedat economistul american de origine română Anghel Rugină; (n. 1913).

Anghel Rugină – foto preluat de pe www.ziarulnatiunea.ro

Anghel Rugină (n. 24 mai 1913, Vizurești, județul Galați – d. 15 decembrie 2008, Boston, Statele Unite ale Americii) a fost un economist american de origine română, ales membru de onoare al Academiei Române (în 1990)

(…) După Revoluția din decembrie 1989, Anghel Rugină a revenit în România și a propus un plan de refacere și stabilizare economică, monetară și financiară pentru a realiza un “miracol economic“, pe care el îl credea posibil.

El propunea instaurarea unui sistem de economie socială liberă, cu o monedă de argint convertibilă în relațiile cu străinătatea și convertibilă în diferite produse naționale pe piața internă, care reprezenta, în opinia sa, calea de ieșire din criză și de renaștere economică a României.

Anghel Rugină este autorul mai multor lucrări economice, dintre care menționăm următoarele:

• Geldtypen und Geldordnungen. Fundamente für eine echte allgemeine Geld- und Wirtschaftstheorie (Stuttgart, Germania, 1949);
• Capitalisme, Socialisme ou Liberalisme Social? Observations critique a Voccasion de la Conference Internationale des Sciences Economiques à Rome (1956);
• Programme de Stabilisation Economique, Financiare et Sociale pour la France (1959);
• An End to the Agony of the American Dollar? A Plan for Stable Equilibrium Conditions of the American Monetary System (1970);
• A Reorganization Plan of the International Monetary Fund (1973);
• A Plan for Monetary, Financial, Economic and Social Stabilization for Greece (1975);
• A Plan for Monetary, Financial and Economic Stabilization of Italy (1977);
• Principia Oeconomica: New and Old Foundations of Economic Analysis (1986);
• Principia Metodologica 1: A Bridge from Economics to all other Natural Sciences. Toward a Methodological Unification of all Sciences (1989).
• Un "Miracol economic" în România este încă posibil! (Ed. Porto Franco, Galați, 1992)
• Teoria și practica economică în epoca de tranziție și după (Ed. Fundației "România de Mâine", București, 1994)
• Memoriale 1, De ce nu s-au rezolvat cum trebuie problemele de stabilizare social-economică și financiară cu realizarea unui "Miracol Românesc" de la 1990 încoace? (Editura Performantica, Iași, 2007)

·         2010: Blake Edwards, regizor, producător de filme și scenarist american (n. 1922)

·         2011: Christopher Hitchens, scriitor englez (n. 1949)

·         2013: Joan Fontaine, actriță britanică (n. 1917)

·         2014:  Nicolae Manea (n. 11 martie 1954, București, Republica Populară Română – d. 15 decembrie 2014, București, România)^[2] a fost un jucător și antrenor de fotbal român. În cariera de jucător, a evoluat pe postul de atacant, legându-și numele de Rapid București unde a jucat timp de 19 sezoane. Cu echipa bucureșteană a câștigat în 1975 Cupa României.

În cariera de antrenor, a cucerit în 1998 Cupa României și în 1999campionatul, ambele trofee la Rapid, din postura de secund al lui Mircea Lucescu. A mai ocupat la Rapid posturile de secretar general (2007), director tehnic, administrator delegat sau director general adjunct al clubului (2008).

În octombrie 2009 a fost instalat în funcția de antrenor principal la Rapid^[3]pe care a condus-o până în martie 2010, când, odată cu venirea lui Ioan Andone pe banca tehnică, a preluat funcția de vicepreședinte. După un an în conducerea Rapidului, a semnat un contract ca antrenor cu Gloria Bistrița^[4], unde a stat 3 ani. În 2013, a semnat cu Corona Brașov^[5]. Atât la Gloria Bistrița, cât și la Corona Brașov, Manea a suferit înfrângeri în meciurile cu Concordia Chiajna.

La începutul anului 2014 a fost diagnosticat cu cancer hepatic, decedând pe data de 15 decembrie, în același an, la București, în același loc în care s-a născut.

Sărbători

În calendarul ortodox:

·         Sf. Sfintit Mc. Elefterie, episcopul Iliriei, Sf. Mucenită Antia; Sf Mc Suzana; Sf Cuv Pavel din Latro

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Mucenică Antia, mama sa – foto: basilica.ro

Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei, şi Sfânta Mucenică Antia, mama sa. Sfântul Mucenic Elefterie a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) şi era din Roma cea Veche. Biserica Ortodoxă ii prăznuiește în ziua de 15 decembrie.

* Ziua Cercului Militar Naţional

Cercul Militar Naţional - foto: cmn.ro

Cercul Militar Naţional este una dintre cele mai vechi instituţii militare româneşti, având practic vârsta independenţei ţării. Şi asta pentru că la 15 decembrie 1876, în ajunul războiului pentru independenţă din 1877-1878, în plină criză orientală, care avea să aducă schimbări majore în configuraţia sud-estului European, adunarea generală a ofiţerilor din Bucureşti, cea mai mare din ţară, a hotărât adoptarea statutelor ceea ce semnifică actul de naştere al Cercului Militar Naţional.

RELIGIE ORTODOXĂ

Sf. Sfintit Mc. Elefterie, episcopul Iliriei, 

Sf. Mucenită Antia; 

Sf Mc Suzana; 

Sf Cuv Pavel din Latro

Sf. Sfintit Mc. Elefterie, episcopul Iliriei

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

• • 

    Viața Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

    Viața Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie, Episcopul Iliriei

Și a venit îngerul Domnului și a dezlegat pe Sfântul Elefterie și, răpindu-l din mâinile celor ce-l munceau, l-a suit într-un munte, aproape de cetate, la loc pustiu unde sălășluiau fiarele sălbatice.

Când împărățea în Roma Elie Adrian, slujind cu sârguință idolilor, în acea vreme minunatul Elefterie s-a cunoscut ca o stea strălucită, a cărei patrie era marea cetate a Romei. Părinții lui erau de bun neam, străluciți și bogați, iar maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste și slavă pentru credința în Hristos, învățată fiind de Sfântul Apostol Pavel, care a botezat-o și numele ei era Antia. Dânsa, născând pe acest sfânt, i-a pus numele de Elefterie și l-a crescut bine întru bună credință.

Deci, ajungând el în vârstă, l-au dat lui Dumnezeu, prin mâinile arhiepiscopului Romei, Anichit, ca un dar cu adevărat vrednic lui Dumnezeu. Iar arhiepiscopul, văzând pe copil cu deprinderi bune, l-a pus în rânduiala clericilor și, în al cincisprezecelea an al vârstei lui, l-a făcut diacon, iar în al optsprezecelea an, l-a hirotonit preot și în al douăzecilea an al vieții lui, l-a ales episcop al Iliricului.

Dar să nu se mire cineva că l-a făcut episcop așa de tânăr, căci arhiepiscopul a văzut în acest tânăr mari fapte bune, fiind atât de înțelept și de cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credință, cu învățătura lui, pe cei ce se întâmplau a vorbi cu dânsul. Pentru ca să se pună făclia în sfeșnic și să nu se ascundă sub obroc – după cum zice Sfânta Evanghelie –, ca să lumineze multe suflete și să întoarcă pe cei întunecați către cinstirea de Dumnezeu, pentru aceasta l-a suit în scaunul episcopiei, știind că mulți se vor lumina printr-însul, precum s-a și făcut. Căci s-au întors mulți elini și s-au botezat, fiindcă dulceața și înțelepciunea cuvintelor lui îndemna pe toți ascultătorii să cunoască adevărul.

Diavolul care zavistuiește totdeauna mântuirea omului, turba asupra lui și scrâșnea cu dinții săi, necuratul. Însă, neputând să-l omoare pe dânsul, a invitat pe răucredinciosul împărat Adrian a se ridica asupra adevărului și a prigoni pe creștini. Dar mai întâi se silea a lua dintre creștini pe Elefterie, voind a pierde pe învățătorii cei mai aleși ai dreptei-credințe și a-i smulge ca pe niște spice mai alese din holda lui Hristos. Împăratul a trimis cu cumplită poruncă pe un voievod Felix, ca să aducă cu sila pe Elefterie la judecata împărătească. Acela, ajungând la Iliric, a nimerit în acea vreme când bunul păstor hrănea, în biserica Domnului, oile sale cele cuvântătoare cu pășunea duhovniceștilor cuvinte.

Deci, înconjurând biserica cu ostași, a intrat singur înăuntru, căutând cu sălbăticie și cu chipul arătând cruzimea celui ce-l trimisese. Dar, văzându-l pe Elefterie cu atâta bună podoabă și auzind dulcea limbă și preaînțeleapta învățătură, s-a minunat foarte mult că ieșea din gura sa un dulce izvor de învățătură, învățându-i pe cei ce-l ascultau bunăcredința. De aceea a stat și el și a ascultat cu luare-aminte cele ce se spuneau despre Hristos și despre puterea Lui. Apoi, schimbând iuțimea în blândețe, căci avea holda inimii lesnicioasă către primirea cuvântului lui Dumnezeu, din lup s-a făcut oaie și din prigonitor, ucenic, uitând cele dintâi; din tâlhar s-a făcut slugă bună și credincioasă lui Hristos, pe care-L prigonea.

Trecând cu vederea porunca cea împărătească, a căzut la picioarele sfântului și din acel ceas nu se depărta de învățătorul său, luminându-se cu cuvintele lui și întărindu-se în buna-credință. Astfel, Felix, schimbându-se din păgânătate în dreapta-credință, nu se mai gândea să se întoarcă la cel care-l trimisese; iar Sfântul Elefterie, dorind să rabde până la sânge pentru credința în Hristos, se sârgui să meargă împreună cu Felix la împărat. Acesta, nu ca un voievod ducea pe cel legat, ci ca pe un mielușel urmând păstorului. După ce au ajuns la o apă, Felix - ca și famenul Candachiei, care a primit botezul de la apostolul Filip - s-a botezat și el de dumnezeiescul Elefterie și s-a dezbrăcat de întunericul închinării idolești ca de o haină putredă.

Venind ei în Roma, Felix n-a fost cunoscut de credincioși cum că s-a unit cu Biserica lui Hristos și le-a povestit toate cele despre Elefterie. Iar acesta, fiind adus după porunca împăratului înaintea judecății, a stat fără frică și cu mărime de suflet.

Căutând spre el împăratul și văzându-l tânăr, frumos la față, cu ochii luminoși și împodobit cu toate darurile firești, a zis: „Pentru ce o! Elefterie, ai lăsat credința părintească și, socotind întru nimic cinstirea zeilor, cinstești un Dumnezeu nou, care nu numai că a murit, ci și cu o moarte preacumplită a murit”. Dar Elefterie nu voia să răspundă celui ce vorbea fără-de-minte, urmând lui Hristos, care tăcea în patima Să înaintea lui Pilat și chiar înaintea lui Irod nimic nu răspundea. Împăratul iarăși a zis: „Răspunde, pentru ce te-ai făcut așa fără-de-minte, amestecându-te cu credința creștinească? Pleacă-te mie și jertfește zeilor. Dacă te vei întoarce, cu mare cinste te voi cinsti; iar de nu, grele munci voi aduce asupra ta”.

Elefterie, chemând pe Domnul Care a zis: „Nu vă îngrijiți cum, sau ce veți grăi, că Eu vă voi da vouă înțelepciune, căreia nu vor putea să se împotrivească”, a răspuns: „Cum pot să slujesc unor zei nesimțitori ca aceștia și unor idoli fără suflet sau să mă unesc cu voi, care le slujiți lor. Eu vă și plâng pe voi, care vă închinați lor; căci Dumnezeul cel adevărat cinstindu-vă pe voi cu cuvântarea, voi v-ați făcut mai necuvântători și mai necinstiți decât lemnele și pietrele, încât pe acelea le socotiți a vă fi vouă zei, lăsând pe adevăratul Dumnezeu, care cu înțelepciune ne-a făcut pe toți și toată lumea a zidit-o. Pentru că cerul și pământul sunt zidirile Lui, iar noi suntem, dintr-acele lucruri care le-a creat, lucrul cel mai frumos și mai cinstit, măcar că ne rătăcim, umblând în neștiință ca într-o noapte și necunoscând ce este de folos și ce nu este, ridicăm război împotriva Dumnezeului nostru. Iar pe aceia care sunt cu adevărat vrăjmașii și potrivnicii noștri, adică diavolii, o! nebunie! îi socotiți a fi domni și zei și îi slăviți cu daruri și cu jertfe! Eu mă lipesc de Domnul meu și sunt unit pururea cu El și Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile și darurile tale pe care mi le făgăduiești, cum și muncile și caznele cele înfricoșate și cumplite cu care ne îngrozești, le socotesc că pe niște jucării și săgeți de copii; căci eu m-am lepădat de lume și m-am răstignit, ca învățătorul meu Pavel și moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă și veselie”.

Auzind împăratul, s-a umplut de mânie și a poruncit să aducă un pat de aramă și dedesubt să pună mulțime de jăratec; iar deasupra să-l întindă gol pe mucenic și să aprindă neîncetat cărbuni dedesubt, până când va muri. Fiind pregătit patul, s-a suit sfântul mucenic și s-a întins cu tot trupul. Poporul care se adunase ocăra pe împărat pentru acea tiranie, zicând: „Pentru ce piere rău, ca unul din făcătorii de rele, acest bărbat cinstit și slăvit, de bun neam și preaînțelept?”. Dar Dumnezeu din înălțime ușura durerile mucenicului care sta, parcă ar fi stropit de rouă și așezat pe trandafiri, pe acel pat. Îmblânzindu-se, împăratul a poruncit să-l ia de pe acel pat, parându-i că ar fi de acum mort. Dar acesta s-a sculat de pe pat viu și sănătos, nevătămat de foc, vesel și plin de bucurie, cântând: Înălța-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu și bine voi cuvânta numele Tău în veci; lăuda-voi pe Dumnezeul care veselește tinerețile mele; toate neamurile vor lăuda lucrurile Tale, Doamne, puterea și minunile Tale vor povesti.

Sfântul Elefterie, lăudând pe Dumnezeu, stătea cu îndrăzneală înaintea tiranului, zicând: „Caută, o! împărate, asupra mea, care socotești că sunt mistuit de foc și cunoaște pe Hristos cel propovăduit de mine, cunoaște și neputința zeilor tăi”. Împăratul, socotindu-se luat în râs și aducîndu-i-se acea ocară, se gândea cum să-l pedepsească mai cumplit. S-a adus din nou un grătar de fier încins în foc, iar deasupra turnau untdelemn încins; dar nici de astă dată n-a lăsat Dumnezeu pe mucenicul său, pentru că, fiind pus pe grătar, îndată s-a stins focul, grătarul s-a răcit și nu mai ardea untdelemnul pe el, iar mucenicul era nevătămat. Dar împăratul nu s-a liniștit, ci mai aprig s-a pornit asupra sfântului. Căci ca un orb numai această avea înaintea sa, ca, muncind pe sfântul, să facă spre plăcerea zeilor săi, care sunt diavoli ucigători de oameni.

A poruncit apoi să aducă o tigaie și s-o umple cu ceară, smoală și cu seu, s-o pună pe foc și să-l bage pe sfânt într-însa. Elefterie de-abia aștepta, dar împăratul l-a oprit, zicându-i: „Nu zăbovi, o! Elefterie, stând în pragul morții, ci, alege-ți cele ce-ți sunt de folos. Pentru că eu foarte mult mă îngrijesc de tine ca să nu pieri și te iubesc ca pe fiul meu și nu voiesc, pe zeii mei mă jur, să se dea singur la pierzare un bărbat așa de bun și de neam, dulce vorbitor și cu fața frumoasă și nu pentru altceva, decât numai pentru neplăcerea cea deșartă a grumazului său celui împietrit”.

Mucenicul însă îi răspundea cu bărbăție, îl defăima, numindu-l lup care pândește oile lui Hristos. Apoi a zis: „Orice vei face nu mă vei putea pleca de la dreapta credință”. Atunci, mâniindu-se Adrian, a poruncit să-l întindă în tigaie. Acestea făcându-se, iarăși dumnezeiasca pronie a făcut ceea ce a făcut întâi, adică focul l-a prefăcut în rouă și un vânt răcoros bătea peste acest bărbat. Adrian, neștiind ce să mai facă, văzând că tot ce face i se întoarce împotrivă, se minună, nedumerindu-se. Atunci era eparh al cetății Coremon, bărbat ales care era maestru și știa multe feluri de munci. Văzând pe împărat foarte tulburat că nu știe ce să-i mai facă mucenicului ca să-l îndoaie, a zis: „Eu, împărate, voiesc să te scot din grijă și osteneală pentru Elefterie și să-l fac ori să împlinească voia ta, ori să moară”.

Acestea zicând, a poruncit să facă un cuptor de aramă cu fiare ascuțite și să-l bage pe Elefterie într-însul. Eparhul știa credința în Hristos, învățat fiind de Felix, dar fiind prieten al împăratului, pentru slavă cea vremelnică, nu s-a lepădat de credința idolească. Pregătind el acea cumplită caznă pentru mucenic, sfântul și-a ridicat ochii săi sufletești și trupești și toată mintea și-a îndreptat-o spre Dumnezeu, umplându-se de o bucurie fără seamăn și zicând: „Mulțumescu-ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit de atâtea bunătăți; căci cu mâna Ta cea tare m-ai învrednicit a răbda toate, pentru numele Tău cel sfânt. Deci, acum caută din cer și vezi ce au făptuit asupra mea cei ce mă urăsc, izbăvește sufletul meu de înțepăturile lor și de bărbații sângelui mă păzește, ca un bun, ca să Te cunoască toți pe Tine unul Dumnezeu, până la toate marginile pământului”.

Apoi, rugându-se pentru cei ce-l munceau, ca și Sfântul Ștefan pentru cei ce-l ucideau cu pietre, a zis: „Atinge-te de inimile lor o! Stăpâne, cela ce ești bogat întru milă, iar numele Tău cel sfânt fă-L lor cunoscut și adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu și să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine ești cuvântat în veci. Amin”.

Rugându-se astfel mucenicul, Coremon, eparhul asculta cu luare-aminte cuvintele grăite de cel în rugăciune și îndată s-a aprins în el dreapta credință, cea mai dinainte primită și schimbându-l deodată, ca și cum n-ar fi fost acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de împărat a zis: „Pentru ce se dă Elefterie cel fără de vină spre niște munci ca acestea? Pentru care pricină se osândește spre o moarte cumplită ca aceasta?”.

Împăratul, mirându-se de cuvintele lui, s-a tulburat și căutând cu iuțime asupra lui, l-a întrebat de ce și-a schimbat gândul așa degrabă? Apoi îi zicea: „Eu pe tine te-am cinstit mai mult decât pe oricare alt boier al palatului meu, ți-am dat bogăție multă, te-am făcut eparh. Oare ești iubitor de argint și ai luat de la mama lui Elefterie aur și acela te-a schimbat deodată? Dar nu-ți ajung darurile mele, bogăția, slava, averea, cinstea cu care te-am făcut cunoscut în toată Roma? Iar de poftești ceva mai mult de la mine, iată, toate visteriile mele sunt deschise înaintea ta; ia cu amândouă mâinile precum îți place și nu te lăsa cumpărat de o femeie pe ascuns, pentru puțin aur”.

Coremon, umplându-se cu totul de Duhul Sfânt și cu rugăciunile cele mucenicești având mintea luminată, a strigat: „Cinstea ta să fie cu tine spre pierzare și aurul tău să-l ardă focul care te așteaptă în muncă; căci te-ai făcut orb de voia ta, față de adevăr și nu cunoști neputința zeilor tăi, care nu pot izbăvi de focul acesta pe nici unul din voi; iar Dumnezeul acela, pe care îl cinstește Elefterie, l-a făcut pe el mai tare decât focul și mai presus decât orice fel de munci”.

Cu acele cuvinte s-a pornit împăratul spre negrăită mânie, căci așa este obișnuit ca prieteniile mari să nască vrăjmășii mari. Deci a poruncit să arunce pe eparh în cuptorul acela pe care l-a pregătit mucenicului Elefterie și când s-a apropiat Coremon de cuptor și a văzut înfricoșata văpaie a strigat către Sfântul Elefterie: „Roagă-te pentru mine și mă înarmează și pe mine cu aceeași armă a lui Hristos, cu care ai înarmat pe voievodul Felix”. Și fiind înarmat de mucenic cu semnul Sfinte Cruci, s-a aruncat în cuptor și nevătămat s-a aflat acolo; iar după un ceas a ieșit sănătos, mulțumind și lăudând pe Domnul.

Adrian, ostenind cu muncile, a poruncit să-i taie capul lui Coremon; și astfel au luat sfârșit pătimirile sale și în puțină vreme a luat comoara cea veșnică și bucuria cea negrăită. După această a aruncat pe Sfântul Elefterie în acel cuptor, iar focul s-a stins îndată, fiarele s-au răcit și s-au rupt cele ascuțite ca și cum s-au sfiit de trupul mucenicului, mustrând orbirea cea sufletească a aceluia ce-l muncea și atrăgând pe cei ce stăteau împrejur, spre cunoștința lui Dumnezeu, Celui ce făcea acele minuni preaslăvite. Atunci au strigat cei ce erau împrejur: „Mare este Dumnezeul creștinilor, cel mărturisit de Elefterie”. Dar muncitorul rămase în nepricepere și a hotărât să-l bage în temniță și apoi a adunat pe slujitori să se sfătuiască cum să-l omoare pe Elefterie.

Sfântul mucenic Elefterie a fost chinuit cu foame în temniță multe zile; iar cel ce a trimis altădată hrană lui Daniil prin Avacum și lui Ilie prin corb, Acela n-a trecut cu vederea nici pe Elefterie, care se topea de foame, ci îl hrănea cu hrană îngerească. După această a poruncit tiranul să aducă niște cai sălbatici și să-l lege de ei, ca fiind târât de dânșii și rupându-se, să moară. Dar în zadar își pierdea vremea și se muncea, căci pe când el, neînțeleptul, nepriceputul, necuratul nu înceta cele rele a cugeta asupra sfântului, Domnul cel Atotputernic nu întârzia a trimite din înalt ajutor. Și a venit îngerul Domnului și a dezlegat pe Elefterie și, răpindu-l din mâinile celor ce-l munceau, l-a suit într-un munte, aproape de cetate, la loc pustiu unde sălășluiau fiarele sălbatice. Acolo sfântul mucenic, înălțând laude lui Dumnezeu, viețuia împreună cu fiarele, blânde ca niște oi, fără frică, pentru că leii și urșii îl înconjurau și se gudurau auzind glasul său și, că robii, urmau domnului său, slujindu-l și păzindu-l.

După câtăva vreme, au aflat de dânsul și vânătorii care umblau după vânat prin pustie și au spus împăratului Adrian, care a trimis ostași îndată că să-l prindă pe Elefterie. Mergând și năvălind asupra lui ostașii, au năvălit fiarele asupra lor și i-ar fi sfâșiat pe dânșii, de nu le-ar fi oprit sfântul și de nu le-ar fi trimis în pustie; iar el a purces cu ostașii spre împărat, bucurându-se de parcă ar fi mers la ospăț, vorbind cu dânșii pe drum despre Împărăția lui Dumnezeu și despre focul gheenei, care era pregătit închinătorilor de idoli, încât i-a făcut creștini și i-a botezat pe cei ce erau cu dânsul, fiind aproape cinci sute și au venit la împăratul Adrian, la Roma. Iar acesta l-a osândit spre mâncarea fiarelor - trimițând asupra sa o leoaică foarte sălbatecă și neîmblânzită, care mai întâi s-a pornit cu iuțeală asupra sfântului, dar pe urmă s-a domolit și și-a plecat botul la picioarele lui și i-a lins talpele, de parcă ar fi avut glas și a înțeles de sfânt, smerindu-se înaintea lui.

Nici aceste minuni nu le-a crezut tiranul împărat, ci a crezut că leoaica era parte femeiască, care nu are atâta putere și de aceea n-a vătămat pe sfânt. Deci a poruncit să aducă un leu de parte bărbătească, dar și acesta, văzând pe sfânt, s-a arătat mai blând ca leoaica; și acesta îi lingea și-i săruta picioarele, se juca și se gudura pe lângă el bucurându-se, arătând înțelegere și dragoste către sfânt. Cei din jur, care aveau ochii sufletești deschiși, văzând și aceste minuni, au strigat: „Mare este Dumnezeul creștinilor”.

Cei orbi ziceau că este vrăjitor și fermecător; pe aceștia i-a pedepsit Dumnezeu după dreptate, ca să se astupe - după cum zice dumnezeiescul părinte David - buzele cele viclene, care grăiesc asupra dreptului fărădelege și defăimare. Căci îndată ce au zis cuvintele cele de hulă, nevăzut rănindu-se, au murit.

Tiranul, nepricepând ce să mai facă, văzând pe sfânt că biruiește toate muncile, a poruncit să-i taie capul cu sabia; și aceasta făcându-se și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar maica sfântului, fericită Antia, care privea cu bucurie spre nevoința sfântului, cuprinzând trupul lui cel mort, îl săruta, veselindu-se cu duhul și mulțumind că sângele fiului său cel luat dintr-însa, s-a vărsat pentru Hristos; apoi a căzut moartă lângă el, ucisă fiind cu sabia de cei necredincioși. Iar credincioșii ce erau din Iliric și cei din Avlona, adică din episcopia mucenicului, luând sfintele lor trupuri și cu miresme ungându-le, le-au îngropat cu cinste, lăudând pe Dumnezeu, Căruia I Se cuvine slava în veci. Amin.

Sf. Mucenită Antia

Viața Sfintei Mucenițe Antia

• • 

    Viața Sfintei Mucenițe Antia

    Viața Sfintei Mucenițe Antia

Maica Sfântului Elefterie, fericita Antia, privea cu bucurie spre nevoința lui. Cuprinzând trupul lui cel mort, îl săruta, veselindu-se cu duhul și mulțumind că sângele fiului său cel luat dintr-însa, s-a vărsat pentru Hristos; apoi a căzut moartă lângă el, ucisă fiind cu sabia de cei necredincioși.

Când împărățea în Roma Elie Adrian, slujind cu sârguință idolilor, în acea vreme minunatul Elefterie s-a cunoscut ca o stea strălucită, a cărei patrie era marea cetate a Romei. Părinții lui erau de bun neam, străluciți și bogați, iar maica lui s-a învrednicit de mai mare cinste și slavă pentru credința în Hristos, învățată fiind de Sfântul Apostol Pavel, care a botezat-o și numele ei era Antia. Dânsa, născând pe acest sfânt, i-a pus numele de Elefterie și l-a crescut bine întru bună credință.

Deci, ajungând el în vârstă, l-au dat lui Dumnezeu, prin mâinile arhiepiscopului Romei, Anichit, ca un dar cu adevărat vrednic lui Dumnezeu. Iar arhiepiscopul, văzând pe copil cu deprinderi bune, l-a pus în rânduiala clericilor și, în al cincisprezecelea an al vârstei lui, l-a făcut diacon, iar în al optsprezecelea an, l-a hirotonit preot și în al douăzecilea an al vieții lui, l-a ales episcop al Iliricului.

Dar să nu se mire cineva că l-a făcut episcop așa de tânăr, căci arhiepiscopul a văzut în acest tânăr mari fapte bune, fiind atât de înțelept și de cuvântător, încât atrăgea către dreapta-credință, cu învățătura lui, pe cei ce se întâmplau a vorbi cu dânsul. Pentru ca să se pună făclia în sfeșnic și să nu se ascundă sub obroc - după cum zice Sfânta Evanghelie -, ca să lumineze multe suflete și să întoarcă pe cei întunecați către cinstirea de Dumnezeu, pentru aceasta l-a suit în scaunul episcopiei, știind că mulți se vor lumina printr-însul, precum s-a și făcut. Căci s-au întors mulți elini și s-au botezat, fiindcă dulceața și înțelepciunea cuvintelor lui îndemna pe toți ascultătorii să cunoască adevărul.

Diavolul care zavistuiește totdeauna mântuirea omului, turba asupra lui și scrâșnea cu dinții săi, necuratul. Însă, neputând să-l omoare pe dânsul, a invitat pe răucredinciosul împărat Adrian a se ridica asupra adevărului și a prigoni pe creștini. Dar mai întâi se silea a lua dintre creștini pe Elefterie, voind a pierde pe învățătorii cei mai aleși ai dreptei-credințe și a-i smulge ca pe niște spice mai alese din holda lui Hristos. Împăratul a trimis cu cumplită poruncă pe un voievod Felix, ca să aducă cu sila pe Elefterie la judecata împărătească. Acela, ajungând la Iliric, a nimerit în acea vreme când bunul păstor hrănea, în biserica Domnului, oile sale cele cuvântătoare cu pășunea duhovniceștilor cuvinte.

Deci, înconjurând biserica cu ostași, a intrat singur înăuntru, căutând cu sălbăticie și cu chipul arătând cruzimea celui ce-l trimisese. Dar, văzându-l pe Elefterie cu atâta bună podoabă și auzind dulcea limbă și preaînțeleapta învățătură, s-a minunat foarte mult că ieșea din gura sa un dulce izvor de învățătură, învățându-i pe cei ce-l ascultau bunăcredința. De aceea a stat și el și a ascultat cu luare-aminte cele ce se spuneau despre Hristos și despre puterea Lui. Apoi, schimbând iuțimea în blândețe, căci avea holda inimii lesnicioasă către primirea cuvântului lui Dumnezeu, din lup s-a făcut oaie și din prigonitor, ucenic, uitând cele dintâi; din tâlhar s-a făcut slugă bună și credincioasă lui Hristos, pe care-L prigonea.

Trecând cu vederea porunca cea împărătească, a căzut la picioarele sfântului și din acel ceas nu se depărta de învățătorul său, luminându-se cu cuvintele lui și întărindu-se în buna-credință. Astfel, Felix, schimbându-se din păgânătate în dreapta-credință, nu se mai gândea să se întoarcă la cel care-l trimisese; iar Sfântul Elefterie, dorind să rabde până la sânge pentru credința în Hristos, se sârgui să meargă împreună cu Felix la împărat. Acesta, nu ca un voievod ducea pe cel legat, ci ca pe un mielușel urmând păstorului. După ce au ajuns la o apă, Felix - ca și famenul Candachiei, care a primit botezul de la apostolul Filip - s-a botezat și el de dumnezeiescul Elefterie și s-a dezbrăcat de întunericul închinării idolești ca de o haină putredă.

Venind ei în Roma, Felix n-a fost cunoscut de credincioși cum că s-a unit cu Biserica lui Hristos și le-a povestit toate cele despre Elefterie. Iar acesta, fiind adus după porunca împăratului înaintea judecății, a stat fără frică și cu mărime de suflet.

Căutând spre el împăratul și văzându-l tânăr, frumos la față, cu ochii luminoși și împodobit cu toate darurile firești, a zis: "Pentru ce o! Elefterie, ai lăsat credința părintească și, socotind întru nimic cinstirea zeilor, cinstești un Dumnezeu nou, care nu numai că a murit, ci și cu o moarte preacumplită a murit". Dar Elefterie nu voia să răspundă celui ce vorbea fără-de-minte, urmând lui Hristos, care tăcea în patima Să înaintea lui Pilat și chiar înaintea lui Irod nimic nu răspundea. Împăratul iarăși a zis: "Răspunde, pentru ce te-ai făcut așa fără-de-minte, amestecându-te cu credința creștinească? Pleacă-te mie și jertfește zeilor. Dacă te vei întoarce, cu mare cinste te voi cinsti; iar de nu, grele munci voi aduce asupra ta".

Elefterie, chemând pe Domnul Care a zis: Nu vă îngrijiți cum, sau ce veți grăi, că Eu vă voi da vouă înțelepciune, căreia nu vor putea să se împotrivească, a răspuns: "Cum pot să slujesc unor zei nesimțitori ca aceștia și unor idoli fără suflet sau să mă unesc cu voi, care le slujiți lor. Eu vă și plâng pe voi, care vă închinați lor; căci Dumnezeul cel adevărat cinstindu-vă pe voi cu cuvântarea, voi v-ați făcut mai necuvântători și mai necinstiți decât lemnele și pietrele, încât pe acelea le socotiți a vă fi vouă zei, lăsând pe adevăratul Dumnezeu, care cu înțelepciune ne-a făcut pe toți și toată lumea a zidit-o. Pentru că cerul și pământul sunt zidirile Lui, iar noi suntem, dintr-acele lucruri care le-a creat, lucrul cel mai frumos și mai cinstit, măcar că ne rătăcim, umblând în neștiință ca într-o noapte și necunoscând ce este de folos și ce nu este, ridicăm război împotriva Dumnezeului nostru. Iar pe aceia care sunt cu adevărat vrăjmașii și potrivnicii noștri, adică diavolii, o! nebunie! îi socotiți a fi domni și zei și îi slăviți cu daruri și cu jertfe! Eu mă lipesc de Domnul meu și sunt unit pururea cu El și Stăpânului meu Hristos îi slujesc. Iar cinstirile și darurile tale pe care mi le făgăduiești, cum și muncile și caznele cele înfricoșate și cumplite cu care ne îngrozești, le socotesc că pe niște jucării și săgeți de copii; căci eu m-am lepădat de lume și m-am răstignit, ca învățătorul meu Pavel și moartea pentru Hristos o socotesc desfătare, slavă și veselie".

Auzind împăratul, s-a umplut de mânie și a poruncit să aducă un pat de aramă și dedesubt să pună mulțime de jăratec; iar deasupra să-l întindă gol pe mucenic și să aprindă neîncetat cărbuni dedesubt, până când va muri. Fiind pregătit patul, s-a suit sfântul mucenic și s-a întins cu tot trupul. Poporul care se adunase ocăra pe împărat pentru acea tiranie, zicând: "Pentru ce piere rău, ca unul din făcătorii de rele, acest bărbat cinstit și slăvit, de bun neam și preaînțelept?" Dar Dumnezeu din înălțime ușura durerile mucenicului care sta, parcă ar fi stropit de rouă și așezat pe trandafiri, pe acel pat. Îmblânzindu-se, împăratul a poruncit să-l ia de pe acel pat, parându-i că ar fi de acum mort. Dar acesta s-a sculat de pe pat viu și sănătos, nevătămat de foc, vesel și plin de bucurie, cântând: Înălța-Te-voi, Dumnezeul meu, Împăratul meu și bine voi cuvânta numele Tău în veci; lăuda-voi pe Dumnezeul care veselește tinerețile mele; toate neamurile vor lăuda lucrurile Tale, Doamne, puterea și minunile Tale vor povesti.

Sfântul Elefterie, lăudând pe Dumnezeu, stătea cu îndrăzneală înaintea tiranului, zicând: "Caută, o! împărate, asupra mea, care socotești că sunt mistuit de foc și cunoaște pe Hristos cel propovăduit de mine, cunoaște și neputința zeilor tăi". Împăratul, socotindu-se luat în râs și aducîndu-i-se acea ocară, se gândea cum să-l pedepsească mai cumplit. S-a adus din nou un grătar de fier încins în foc, iar deasupra turnau untdelemn încins; dar nici de astă dată n-a lăsat Dumnezeu pe mucenicul său, pentru că, fiind pus pe grătar, îndată s-a stins focul, grătarul s-a răcit și nu mai ardea untdelemnul pe el, iar mucenicul era nevătămat. Dar împăratul nu s-a liniștit, ci mai aprig s-a pornit asupra sfântului. Căci ca un orb numai această avea înaintea sa, ca, muncind pe sfântul, să facă spre plăcerea zeilor săi, care sunt diavoli ucigători de oameni.

A poruncit apoi să aducă o tigaie și s-o umple cu ceară, smoală și cu seu, s-o pună pe foc și să-l bage pe sfânt într-însa. Elefterie de-abia aștepta, dar împăratul l-a oprit, zicându-i: "Nu zăbovi, o! Elefterie, stând în pragul morții, ci, alege-ți cele ce-ți sunt de folos. Pentru că eu foarte mult mă îngrijesc de tine ca să nu pieri și te iubesc ca pe fiul meu și nu voiesc, pe zeii mei mă jur, să se dea singur la pierzare un bărbat așa de bun și de neam, dulce vorbitor și cu fața frumoasă și nu pentru altceva, decât numai pentru neplăcerea cea deșartă a grumazului său celui împietrit".

Mucenicul însă îi răspundea cu bărbăție, îl defăima, numindu-l lup care pândește oile lui Hristos. Apoi a zis: "Orice vei face nu mă vei putea pleca de la dreapta credință". Atunci, mâniindu-se Adrian, a poruncit să-l întindă în tigaie. Acestea făcându-se, iarăși dumnezeiasca pronie a făcut ceea ce a făcut întâi, adică focul l-a prefăcut în rouă și un vânt răcoros bătea peste acest bărbat. Adrian, neștiind ce să mai facă, văzând că tot ce face i se întoarce împotrivă, se minună, nedumerindu-se. Atunci era eparh al cetății Coremon, bărbat ales care era maestru și știa multe feluri de munci. Văzând pe împărat foarte tulburat că nu știe ce să-i mai facă mucenicului ca să-l îndoaie, a zis: "Eu, împărate, voiesc să te scot din grijă și osteneală pentru Elefterie și să-l fac ori să împlinească voia ta, ori să moară".

Acestea zicând, a poruncit să facă un cuptor de aramă cu fiare ascuțite și să-l bage pe Elefterie într-însul. Eparhul știa credința în Hristos, învățat fiind de Felix, dar fiind prieten al împăratului, pentru slavă cea vremelnică, nu s-a lepădat de credința idolească. Pregătind el acea cumplită caznă pentru mucenic, sfântul și-a ridicat ochii săi sufletești și trupești și toată mintea și-a îndreptat-o spre Dumnezeu, umplându-se de o bucurie fără seamăn și zicând: "Mulțumescu-ți Ție, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, că m-ai învrednicit de atâtea bunătăți; căci cu mâna Ta cea tare m-ai învrednicit a răbda toate, pentru numele Tău cel sfânt. Deci, acum caută din cer și vezi ce au făptuit asupra mea cei ce mă urăsc, izbăvește sufletul meu de înțepăturile lor și de bărbații sângelui mă păzește, ca un bun, ca să Te cunoască toți pe Tine unul Dumnezeu, până la toate marginile pământului".

Apoi, rugându-se pentru cei ce-l munceau, ca și Sfântul Ștefan pentru cei ce-l ucideau cu pietre, a zis: "Atinge-te de inimile lor o! Stăpâne, cela ce ești bogat întru milă, iar numele Tău cel sfânt fă-L lor cunoscut și adu-i către voia Ta cea sfântă, ca să Te cunoască pe Tine, unul adevăratul Dumnezeu și să lase închinăciunea idolească cea pierzătoare, că bine ești cuvântat în veci. Amin".

Rugându-se astfel mucenicul, Coremon, eparhul asculta cu luare-aminte cuvintele grăite de cel în rugăciune și îndată s-a aprins în el dreapta credință, cea mai dinainte primită și schimbându-l deodată, ca și cum n-ar fi fost acela care dorea moartea mucenicului, apropiindu-se de împărat a zis: "Pentru ce se dă Elefterie cel fără de vină spre niște munci ca acestea? Pentru care pricină se osândește spre o moarte cumplită ca aceasta?"

Împăratul, mirându-se de cuvintele lui, s-a tulburat și căutând cu iuțime asupra lui, l-a întrebat de ce și-a schimbat gândul așa degrabă? Apoi îi zicea: "Eu pe tine te-am cinstit mai mult decât pe oricare alt boier al palatului meu, ți-am dat bogăție multă, te-am făcut eparh. Oare ești iubitor de argint și ai luat de la mama lui Elefterie aur și acela te-a schimbat deodată? Dar nu-ți ajung darurile mele, bogăția, slava, averea, cinstea cu care te-am făcut cunoscut în toată Roma? Iar de poftești ceva mai mult de la mine, iată, toate visteriile mele sunt deschise înaintea ta; ia cu amândouă mâinile precum îți place și nu te lăsa cumpărat de o femeie pe ascuns, pentru puțin aur".

Coremon, umplându-se cu totul de Duhul Sfânt și cu rugăciunile cele mucenicești având mintea luminată, a strigat: "Cinstea ta să fie cu tine spre pierzare și aurul tău să-l ardă focul care te așteaptă în muncă; căci te-ai făcut orb de voia ta, față de adevăr și nu cunoști neputința zeilor tăi, care nu pot izbăvi de focul acesta pe nici unul din voi; iar Dumnezeul acela, pe care îl cinstește Elefterie, l-a făcut pe el mai tare decât focul și mai presus decât orice fel de munci".

Cu acele cuvinte s-a pornit împăratul spre negrăită mânie, căci așa este obișnuit ca prieteniile mari să nască vrăjmășii mari. Deci a poruncit să arunce pe eparh în cuptorul acela pe care l-a pregătit mucenicului Elefterie și când s-a apropiat Coremon de cuptor și a văzut înfricoșata văpaie a strigat către Sfântul Elefterie: "Roagă-te pentru mine și mă înarmează și pe mine cu aceeași armă a lui Hristos, cu care ai înarmat pe voievodul Felix". Și fiind înarmat de mucenic cu semnul Sfinte Cruci, s-a aruncat în cuptor și nevătămat s-a aflat acolo; iar după un ceas a ieșit sănătos, mulțumind și lăudând pe Domnul.

Adrian, ostenind cu muncile, a poruncit să-i taie capul lui Coremon; și astfel au luat sfârșit pătimirile sale și în puțină vreme a luat comoara cea veșnică și bucuria cea negrăită. După această a aruncat pe Sfântul Elefterie în acel cuptor, iar focul s-a stins îndată, fiarele s-au răcit și s-au rupt cele ascuțite ca și cum s-au sfiit de trupul mucenicului, mustrând orbirea cea sufletească a aceluia ce-l muncea și atrăgând pe cei ce stăteau împrejur, spre cunoștința lui Dumnezeu, Celui ce făcea acele minuni preaslăvite. Atunci au strigat cei ce erau împrejur: "Mare este Dumnezeul creștinilor, cel mărturisit de Elefterie". Dar muncitorul rămase în nepricepere și a hotărât să-l bage în temniță și apoi a adunat pe slujitori să se sfătuiască cum să-l omoare pe Elefterie.

Sfântul mucenic Elefterie a fost chinuit cu foame în temniță multe zile; iar cel ce a trimis altădată hrană lui Daniil prin Avacum și lui Ilie prin corb, Acela n-a trecut cu vederea nici pe Elefterie, care se topea de foame, ci îl hrănea cu hrană îngerească. După această a poruncit tiranul să aducă niște cai sălbatici și să-l lege de ei, ca fiind târât de dânșii și rupându-se, să moară. Dar în zadar își pierdea vremea și se muncea, căci pe când el, neînțeleptul, nepriceputul, necuratul nu înceta cele rele a cugeta asupra sfântului, Domnul cel Atotputernic nu întârzia a trimite din înalt ajutor. Și a venit îngerul Domnului și a dezlegat pe Elefterie și, răpindu-l din mâinile celor ce-l munceau, l-a suit într-un munte, aproape de cetate, la loc pustiu unde sălășluiau fiarele sălbatice. Acolo sfântul mucenic, înălțând laude lui Dumnezeu, viețuia împreună cu fiarele, blânde ca niște oi, fără frică, pentru că leii și urșii îl înconjurau și se gudurau auzind glasul său și, că robii, urmau domnului său, slujindu-l și păzindu-l.

După câtăva vreme, au aflat de dânsul și vânătorii care umblau după vânat prin pustie și au spus împăratului Adrian, care a trimis ostași îndată că să-l prindă pe Elefterie. Mergând și năvălind asupra lui ostașii, au năvălit fiarele asupra lor și i-ar fi sfâșiat pe dânșii, de nu le-ar fi oprit sfântul și de nu le-ar fi trimis în pustie; iar el a purces cu ostașii spre împărat, bucurându-se de parcă ar fi mers la ospăț, vorbind cu dânșii pe drum despre Împărăția lui Dumnezeu și despre focul gheenei, care era pregătit închinătorilor de idoli, încât i-a făcut creștini și i-a botezat pe cei ce erau cu dânsul, fiind aproape cinci sute și au venit la împăratul Adrian, la Roma. Iar acesta l-a osândit spre mâncarea fiarelor - trimițând asupra sa o leoaică foarte sălbatecă și neîmblânzită, care mai întâi s-a pornit cu iuțeală asupra sfântului, dar pe urmă s-a domolit și și-a plecat botul la picioarele lui și i-a lins talpele, de parcă ar fi avut glas și a înțeles de sfânt, smerindu-se înaintea lui.

Nici aceste minuni nu le-a crezut tiranul împărat, ci a crezut că leoaica era parte femeiască, care nu are atâta putere și de aceea n-a vătămat pe sfânt. Deci a poruncit să aducă un leu de parte bărbătească, dar și acesta, văzând pe sfânt, s-a arătat mai blând ca leoaica; și acesta îi lingea și-i săruta picioarele, se juca și se gudura pe lângă el bucurându-se, arătând înțelegere și dragoste către sfânt. Cei din jur, care aveau ochii sufletești deschiși, văzând și aceste minuni, au strigat: "Mare este Dumnezeul creștinilor".

Cei orbi ziceau că este vrăjitor și fermecător; pe aceștia i-a pedepsit Dumnezeu după dreptate, ca să se astupe - după cum zice dumnezeiescul părinte David - buzele cele viclene, care grăiesc asupra dreptului fărădelege și defăimare. Căci îndată ce au zis cuvintele cele de hulă, nevăzut rănindu-se, au murit.

Tiranul, nepricepând ce să mai facă, văzând pe sfânt că biruiește toate muncile, a poruncit să-i taie capul cu sabia; și aceasta făcându-se și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar maica sfântului, fericită Antia, care privea cu bucurie spre nevoința sfântului, cuprinzând trupul lui cel mort, îl săruta, veselindu-se cu duhul și mulțumind că sângele fiului său cel luat dintr-însa, s-a vărsat pentru Hristos; apoi a căzut moartă lângă el, ucisă fiind cu sabia de cei necredincioși. Iar credincioșii ce erau din Iliric și cei din Avlona, adică din episcopia mucenicului, luând sfintele lor trupuri și cu miresme ungându-le, le-au îngropat cu cinste, lăudând pe Dumnezeu, Căruia I Se cuvine slava în veci. Amin.

Sf Mc Suzana

Sfânta, slăvita muceniță fecioară Suzana Romana era fiica preotului Gabinus (Gavinus) și nepoata Sfântului episcop Gaius al Romei (283-296). A pătimit și a primit cununa muceniciei în vremea împăratului Dioclețian (284-305). Biserica săvârșește prăznuirea ei pe 11 august.

Cuprins

 [ascunde] 

• 1Viața și mucenicia
• 2Posteritatea
• 3Note
• 4Surse
• 5Legături externe

Viața și mucenicia

Sfânta Suzana fost crescută cu grijă în credința creștină, și încă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos. Familia sfintei era înrudită cu cea a împăratului Dioclețian (284-305), care a auzit povestindu-se despre frumusețea și viața ei virtuoasă. A hotărât să o dea de soție co-împăratului Maximian Hercule (286-305) și l-a trimis la preotul Gaviniu pe demnitarul Claudiu, apoi chiar pe fratele său, Maximus. Amândoi, dimpreună cu soția lui Claudiu, Prepedigna și cu fiii acesteia, Alexandru și Cythius, au primis botezul după o discuție cu evlavioasa familie a Suzanei. Auzind că toate aceste rude ale lui se convertiseră la creștinism, Dioclețian i-a trimis în exil la Ostia, în apropiere de Roma și la scurt timp după aceea a poruncit să fie arși de vii, iar cenușa lor a aruncat-o în mare.

Pe Sfânta Suzana a luat-o împăratul la palatul său și a încredințat-o împărătesei, ca să încerce să o convingă să se supună hotărârii împăratului și să îl ia drept soț pe Maximian, părăsind credința creștină. Dar împărăteasa, ea însăși fiind creștină în taină, a sprijinit-o pe Suzana în hotărârea ei de a rămâne fecioară, pentru Domnul. I-a explicat împăratului hotărârea fecioarei de a nu lua drept soț un păgân. Dioclețian i-a dat lui Maximian îngăduința de a o necinsti pe sfânta fecioară, dar un înger a apărat-o.

Au încercat totodată să o silească pe sfânta Suzana să aducă jertfă idolilor, însă, când aceasta le-a vestit că prefera să se aducă pe sine drept jertfă Domnului Hristos, magistratul însărcinat cu ancheta a poruncit să i se taie fecioarei capul, primind astfel mucenicia. Împărăteasa a luat în taină trupul muceniței. Iar locul în care s-a tăiat capul fecioarei a fost mai târziu sfințit de episcopul Gaius ca biserică, unde săvârșea sfintele slujbe. La scurt timp după moartea Suzanei, și tatăl fecioarei, preotul Gabinius, și episcopul Gaius au primit și ei moartea mucenicească, în anii 295-296.

Posteritatea

Într-o zi de 11 august din secolul al IV-lea sau al V-lea, o basilică îi este consacrată sfintei mucenice Suzana la Roma, lângă Termele lui Dioclețian, bazilică fondată de preotul Gaius^[1]. Martirologiul roman notează că în secolul al VI-lea prăznuirea sfintei era sărbătorită cu fast antic în această bazilică^[2].

Sf Cuv Pavel din Latro

Viața Sfântului Cuvios Pavel

• • 

    Viața Sfântului Cuvios Pavel

    Viața Sfântului Cuvios Pavel

Când s-a apropiat sfârșitul său, mai bine zis mutarea sa, căci Cuviosul Pavel a cunoscut și aceasta, a scris legi și canoane pentru petrecerea cea monahicească, apoi s-a pogorât din munte și, chemând pe frați, le-a dat lor.

Aproape de cetatea Pergamului, ce se află în Asia, este o eparhie ce se numește Elea. În această a răsărit sadul cel dumnezeiesc și vrednicul de minune. Avea încă și un alt frate după trup, mai mare, iar după faptă bună mai mic, cu numele Vasile. Tatăl lui se numea Antioh, care a fost căpitan în armata Constantinopolului. Fiind război aproape de Hiu, cu agarenii Critului, a fost ucis, iar femeia lui, cu numele Evdochia, a luat copiii săi și s-a dus în Frigia. Acolo s-a așezat într-un sat ce se numea Marocatul, din care era și dumnezeiescul Ioanichie cel Mare, cu care se și înrudeau. Și a dat pe copiii săi, adică pe Pavel și pe Vasile, în mănăstirea Sfântului Ștefan ca să învețe carte. După puțină vreme, mama lor a însurat pe Vasile, fără voia lui. Vasile, după ce a săvârșit nunta, lepădându-se de toate cele trupești, s-a dus în lavra sfântului, ce era în muntele Olimpului. Acolo, tăindu-și împreună cu părul toate grijile cele lumești, s-a făcut bun monah.

Din cauza supărării rudeniilor și a cunoscuților, s-a dus în părțile cele mai liniștite ale muntelui. Apoi a pus în gândul său să aducă și pe fratele său Pavel, pentru care preabunul Dumnezeu în trei rânduri i-a poruncit în vis să-l aducă și pe dânsul, ca să se nevoiască împreună. Căci, ca un cunoscător al celor ce vor să fie mai pe urmă, cunoștea mai înainte cele ce aveau să urmeze. Deci, s-a sârguit împreună cu un alt monah, pe care l-a trimis în trei rânduri în satul unde se afla Pavel, fratele lui, ca să-l aducă la dânsul. Mergând monahul acolo, l-a aflat pe Pavel luminat, îndemnat de Dumnezeu și dorind acum să vadă și pe fratele său; căci murise mamă-sa și rămăsese sărman. Monahul l-a adus la Vasile, fratele lui cel mai mare, care s-a bucurat foarte mult de dânsul.

Petrecând acolo puține zile, s-au dus amândoi la muntele Latru, unde era o mănăstire ce se numea Caria și avea ca egumen un om îmbunătățit cu numele Petru, care strălucea cu faptele cele bune, ca o stea luminoasă. Pe acesta cunoscându-l Vasile și știindu-i viața și sfințenia lui, a adus la el pe Pavel, fratele său și l-a dat lui, ca să-l povățuiască spre petrecerea cea plăcută lui Dumnezeu.

Deci, văzând Pavel pe Petru egumenul, a căzut cu fața la pământ înaintea lui, ca și cum ar fi fost lovit de un fulger în fața sa și a rămas încremenit, zăcând la pământ, iar minunatul Petru l-a ridicat și l-a întrebat ce a pătimit. Sfântul Pavel a răspuns că este păcătos și își cere iertare. Dar Petru a zis către dânsul: „Măcar de aș avea și eu păcate, numai câte ai tu”. Și cunoscând marele Petru, cu ochii sufletești, că tânărul îl va covârși în faptă cea bună și că se va face pretutindeni slăvit și vestit, l-a luat ca ascultător al său și l-a primit cu bucurie. Pentru că, precum ne-a spus însuși acela, când l-a văzut prima dată i s-a arătat un stâlp de foc și pentru aceasta a căzut la pământ.

Vasile s-a întors iarăși în Olimp, după ce a dat pe fratele său Pavel, sfântului mai sus pomenit. Apoi a petrecut în mănăstirea Sfântului Ilie, în care s-a făcut și egumen, unde viețuind bine și cu viață îmbunătățită, s-a odihnit întru Domnul.

Dumnezeiescul Pavel se străduia totdeauna să urmeze pe sfântul său bătrân întru toate faptele sale cele bune. Și avea starețul lui două rase de păr și purta numai câte una câteva zile, apoi se schimba și se îmbrăca cu cealaltă. Iar Pavel se îmbrăca cu aceea pe care o lepăda sfântul și o purta așa întinată și nespălată. Bătrânul îi arăta în față că nu i-a zis el să facă aceasta, însă nu-l oprea, ci mai mult se bucura, văzând la dânsul mai înainte bune vestiri și nădăjduind să vadă cu vremea minunate fapte, precum s-au și făcut cu dumnezeiescul ajutor.

În mănăstirea aceea a Cariei erau adunați mulți monahi, de care îngrijea cu sârguință marele Petru, ca un povățuitor și nu lăsa pe nici unul să petreacă în lenevie, ci voia să stea la slujbă toți cu sârguința. Odată, văzând pe Pavel că a adormit în biserică, l-a ocărit; iar acela, cerându-și iertare cu smerenie, a dobândit-o. Dar, văzându-l în altă noapte dormitând, i-a dat o palmă peste obraz și de atunci n-a mai adormit niciodată în timpul slujbei, fiindcă palma aceea s-a făcut vindecare lui Pavel, sîrguindu-se și el, după cum se vede.

Înțeleptul Pavel și-a ales altă pedepsire ca să-și împileze trupul și să și-l supună duhului. Aceasta se va părea celor nevoiași mai presus de credință; cu toate acestea, acei care au văzut, au mărturisit și pe aceia i-am crezut și noi, căci i-am cunoscut că erau iubitori de adevăr și îmbunătățiți și pentru aceasta am scris, spre pildă. Mai ales că și minunatul Gavriil, despre care vom vorbi mai jos, ne-a adeverit că a văzut cu ochii săi că a legat cu o funie două pietre mari și, atârnându-le în spate, înconjura toată noaptea prin mănăstire, până când lovea în toacă. Aceasta o făcea ca să biruiască somnul și pe sine, pentru a putea priveghea fără frică și încă să-și smerească trupul și să biruiască patimile ca un ostaș nebiruit. Aceste pietre le-au păzit monahii cei mai sârguitori mulți ani după adormirea cuviosului și le arătau închinătorilor celor cucernici, care veneau să se închine sfintelor moaște.

Însă nu numai această, ci și într-altele era foarte nevoitor. Atât de mult își muncea trupul împotriva somnului și se ostenea, încât când dormita din osteneala cea fără de măsură, nu dormea pe așternut sau pe o rogojină sau să se culce jos cândva. Ci, ori de un copac, ori de o piatră, sau de altceva se rezemă drept și așa ațipea puțin, numai cât să nu-și vatăme mintea din prea multă priveghere și nevoință. Niciodată n-a râs, nici cuvânt deșert n-a spus în toată viața sa. Și pe lângă celelalte osteneli ale lui l-a rânduit și bucătar, unde se străduia mult. Fierbea bucate cu mare grijă, ca să nu supere pe frați, iar când frigea ceva pe cărbuni, văzând focul cel vremelnic, își aducea aminte de cel veșnic și se uda cu lacrimi fierbinți ca un râu, socotindu-se pe sine ca pe un osândit și muncit.

Când ceilalți frați se culcau pe patul lor să se odihnească, el ieșea din mănăstire, se ducea la fântână și, rezemându-se de un castan, se ascundea sub el minunatul și se ruga. Copacul acela era des și mare și se păstrează până astăzi mărturisind nevoințele și dumnezeieștile isprăvi ale Sfântului Pavel. Căci acolo s-a făcut o minune, asemenea cu a lui Moise. Într-o noapte, rugându-se Pavel, s-a arătat tot copacul arzând de sus până jos și vedeau monahii pe cuvios că era și el tot foc, iar mantia care o purta se vedea toată numai foc. Degetele se arătau ca niște făclii când își înălța mâinile și se ruga.

După ce a încetat acea înfricoșată și minunată vedere, cuviosul plângea din toată inima și înseta a se izbăvi de viața aceasta vremelnică și stricăcioasă și a se duce la cea veșnică și nestricăcioasă. Căci, cu adevărat, foc nematerial ardea de tot inima lui, pentru dragostea lui Hristos și nu avea odihnă. Pentru aceasta de multe ori ruga pe egumen să-l ierte și să-l binecuvânteze a se duce la loc liniștit, ca să petreacă viața fără tulburare. Însă Cuviosul Petru nu-l lăsa, căci era încă tânăr și se temea să nu-l amăgească diavolul și să-l biruiască ca pe un nelucrător.

Deci, Pavel a îngăduit până ce a murit egumenul. Apoi s-a sfătuit cu un ucenic al său care se numea Dimitrie, pe care îl iubea nespus că pe fratele său, căruia i-a spus să-l ierte că el se duce la un loc liniștit. Acesta, auzind de despărțirea aceasta, s-a rugat să-l ia și pe el cu dânsul.

Văzând Pavel gândul cel bun al ucenicului, l-a luat cu el și, suindu-se în vârful muntelui aceluia al Latrului, s-au coborât apoi în partea dinspre miazăzi a lavrei, care se numește a Chelivarilor și, înconjurând toate chiliile, s-au făcut cunoscuți pustnicilor care locuiau în peșterile acelea. În acest loc au venit părinții de la Sinai, de la Răit, câți au scăpat de saracini și acolo s-au sălășluit în număr de trei sute.

După ce a ajuns în acea pustie, minunatul Pavel cu Dimitrie au înconjurat toate peșterile și, aflând una mai liniștită, ce îi zicea a Născătoarei de Dumnezeu, i-a plăcut lui Pavel și a zis să rămână aici. Celălalt a răspuns: „Cât pentru liniște locul este foarte potrivit, însă avem trebuință și de puțină hrană trupească și aici nu avem nimic din cele ce ne trebuie. Deci, să mergem în schitul Chelivarilor și, șezând cu un chiliot, să luăm cele de trebuință trupului din lavră sau de la alt sihastru”. Pavel, arătând copacii care se numeau prenari, răspunse: „Ghinda copăceilor acestora ne ajunge nouă”. Iar Dimitrie zise: „Acestea sunt atât de vătămătoare încât nici porcii nu le mănâncă de multe ori”. Cuviosul Pavel îi răspunse: „De vreme ce iubești, frate, să ai deplin voile trupului tău și nu-ți aduci aminte de dumnezeieștile cuvinte ale Evangheliei, care ne învață să nu ne îngrijim pentru hrană și îmbrăcămintea de mâine, eu rămân aici, iar tu du-te unde poftești”.

Pavel a rămas acolo, iar Dimitrie s-a dus în schitul Chelivara și s-a sălășluit deasupra lavrei, împreună cu un îmbunătățit, cu numele Matei, om mai înainte-văzător și sfânt; acesta, auzind prin Dimitrie că Pavel este în pustie, i-a trimis hrana cea de trebuință, pe care o primea fericitul ca din mâna lui Dumnezeu, mulțumind lui Dumnezeu care se îngrijește de dânsul, ca un bun și iubitor de oameni. Deci, a rămas bunul Dimitrie slujind lui Matei fără pregetare și ajutând și lui Pavel în cele de nevoie ale trupului.

Obișnuia Sfântul bătrân Matei, când scotea pâinea, să facă rugăciune mai întâi, ca astfel darul lui Dumnezeu să o înmulțească. Într-o zi a scos Dimitrie pâinea și a dus la masă ca să mănânce și, întrebându-l bătrânul dacă a făcut rugăciune și cruce peste dânsa înainte de a o lua, el a răspuns că a uitat. Pentru aceea s-a mâhnit bătrânul și a zis: „Pe semne că voiești să faci ca să se împuțineze pâinea și să ne ducem prin sate după hrană”. Acestea zicând, a întors pâinea înapoi și a făcut rugăciune. Așa făcea în fiecare zi și o! minunile Tale, Hristoase Împărate, mult dăruitorule! nu a lipsit din ceasul acela pâinea niciodată, ci scotea din coș cât trebuia și nu numai ei amândoi mâncau, ci trimiteau și Cuviosului Pavel și altora.

Deci, lăsând necazurile pe care de voia lui le răbda, privegherea, postul și metăniile, singurătatea și toate celelalte pătimiri, voiesc să povestesc ispitele pe care le-a pătimit și răbdat de la diavol, ca să fac cunoscut câtă pizmă și urâciune are demonul asupra omului. Căci nu numai cu năluciri supăra pe Cuviosul Pavel, ci și pe față, în vederea ochilor, cu multă îndrăzneală i se arăta și gălăgie făcea; apoi cu glas nedeslușit striga, scrânșnind cu dinții, îl înfricoșa, făcea cutremure și pietre mari surpa, azvârlea cu lemne și alte nenumărate rele îi făcea, ca să-l înfricoșeze și să fugă din pustia aceea, pentru că el îi necăjea mult pe diavoli cu șederea lui acolo.

Dar, el stătea cu vitejie, iar ispitele lor le socotea săgeți ale copiilor. Și au petrecut Pavel, Dimitrie și bătrânul în pustia aceea, opt luni.

Apoi a scris egumenul mănăstirii lor, poruncind lui Pavel și lui Dimitrie să se întoarcă la metania lor, iar de nu, să fie neiertați. Pentru aceea, fără voie s-au întors, dar mai întâi Pavel s-a dus la bătrânul său Dimitrie, ca la un îmbunătățit și i-a cerut binecuvântarea; iar acesta i-a proorocit câte fapte bune aveau să săvârșească amândoi. Apoi s-a dus la mănăstirea Caria.

După puține zile, dumnezeiescul Pavel, luându-și iertare, iarăși a plecat și s-a dus în muntele Latrului. Înconjurând toate peșterile ce se aflau în vârful muntelui, a aflat un monah cu numele Atanasie, care fusese proestos al unei mănăstiri patriarhicești și atunci se odihnea acolo în munte, în lavra Sotirson. Pe acesta l-a rugat ca să-i zidească acolo, aproape de lavră, un turn; dar Atanasie i-a arătat lui alt turn zidit de Dumnezeu, care era o piatră atât de înaltă, încât ajungea la nori vârful ei. Iar în vârful pietrei era o peșteră mică, nefăcută de mână, în care petrecuse mai înainte cu douăzeci de ani, un sfânt.

Deci în această peșteră s-a sălășluit minunatul Pavel, luându-și puțină hrană cu dânsul, pe care după ce a sfârșit-o a suferit mare strâmtorare, pentru că acolo locul era cu totul pustiu și cuviosul nu voia să mai coboare, lăsând toată purtarea de grijă la Domnul, Care, ca un bun și milostiv, i-a trimis ajutor în chipul acesta:

Un om oarecare, cu numele Gheorghe, păștea caprele și, pierzând două, care, după iconomia lui Dumnezeu se duseseră la turnul cuviosului de pășteau acolo. Stăpânul, pornind să le caute, a văzut pe cuvios. Întrebându-l cine este și de unde a venit acolo, cuviosul a spus adevărul și atunci Gheorghe îi aducea lui cele de trebuință pentru hrană și îmbrăcăminte, untdelemn și carte ca să-și citească pravilă să. Vara, când Gheorghe n-avea timp să meargă la cuvios să-i ducă cele de nevoie, Pavel a rămas cu totul fără purtare de grijă, petrecând multe zile nemâncat, încât putea să moară și, neputând să stea pe picioarele sale, zăcea jumătate mort, fără glas. Sculându-se cu multă trudă și osteneală a băut untdelemn și apă din candelă ca să capete puțină viață. Așa își muncea trupul său, de trei ori fericitul, ca să afle desfătare veșnică în rai.

Preabunul Dumnezeu a luminat pe Atanasie, cel mai sus pomenit, care i-a arătat lui turnul și și-a adus aminte de cuvios, aducându-i bucate. Atunci s-a înștiințat Dimitrie și mulți alții, care îi aduceau lui cele de trebuință, dar și acolo, în piatra aceea, îl supărau diavolii, că uneori i se arătau și voiau să-l arunce de acolo jos, iar alteori îi puneau foc să ardă sau aruncau cu săgeți. Dar cuviosul stătea fără frică, curajos ca un leu și nu se temea de măiestriile lor. Pentru aceea, prea vicleanul și răul s-a prefăcut într-un șarpe mare și înconjura pe dinăuntru toată peștera, fluierând. Apoi a mers înapoia cuviosului și s-a suit pe umerii lui și și-a întors capul spre gura acestuia, când se ruga. după aceea se uita în ochii cuviosului mult timp fără rușine și aceasta nu de zece ori sau o lună, ci trei ani la rând, făcându-i multă supărare, dar nici o vătămare, că Dumnezeu, ca un iubitor de oameni, îl păzea și nu putea urîtorul de oameni ca să-i facă rău, ci numai îl ispitea, ca plată mai multă să aibă.

Cuviosul Pavel dorea ca vreun preot să-i slujească Liturghia acolo în peșteră și să se împărtășească cu Sfintele Taine. Deci a rugat pe Atanasie de i-a făcut scară și a adus un preot, care slujind Sfânta Liturghie, l-a împărtășit cu Sfintele Taine, pe care le-a luat cu multă evlavie și umilință. Atunci s-a făcut un cutremur atât de înfricoșat, încât s-au cutremurat și cei ce erau de față, pentru că locul era foarte înalt și se clătina ca o ramură de copac. De aceea, temându-se că nu cumva prăpăstuindu-se să moară, s-au sărutat cu toții și s-au iertat plângând, dar numai aceia s-au temut care erau deasupra în turn, iar cei ce rămăseseră dedesubt ziceau că n-au văzut nimic.

Ascultați și altă minune: multă mâhnire avea cuviosul că nu avea apă și suferea osteneală neasemuită acela care o ridica la acea înălțime. De aceea, punându-și nădejdea în Dumnezeu, a ieșit din peșteră și, înconjurând turnul, privea spre pietre să vadă undeva de ar pica apă, dar n-a aflat. Văzând un loc oarecare ce i s-a părut îndemânatic pentru apă, a căzut la rugăciune, zicând acestea: „Doamne, Atotputernice, nimic nu este Ție cu neputință, căci faci câte voiești cu preasfânta Ta poruncă. Deci, precum ai poruncit de demult de a ieși apă din piatră și ai adunat pe poporul Tău în pustie, așa și acum, de este bine plăcut Împărăției Tale, poruncește să iasă apă din această piatră uscată, spre slava Ta”.

Acestea zicând, o! negrăită bunătatea Ta, Hristoase și nespusă puterea Ta! a izvorât apă dulce și s-au spăimântat toți și nu numai atunci dar și până în ziua de astăzi izvorăște apă minunată, iar la gust este foarte dulce și mirositoare; apoi lucru minunat este că nicicând nu se împuținează. Deși beau mulți dintr-însa, totdeauna este plin lacul acela, chiar de se ia acum apă dintr-însul, nu scade deloc, nici nu prisosește ca să cadă afară, să se verse, încât se face totdeauna minune. De atunci s-a făcut vestit cuviosul la toți; încă și îngerii s-au învrednicit să-l vadă pe cel ce ducea viață îngerească; vorbea și cânta împreună cu dânșii, când îi auzea lăudând pe Dumnezeu, după cum și în ceruri îl premăresc pe El. Diavolii de multe ori se închipuiau în îngeri luminați, voind să-l amăgească, însă el avea pe Dumnezeu, care îi arăta cele ascunse și nu-i asculta pe dânșii nicidecum.

Făcându-se renumit, cuviosul stălucea în turnul său ca un soare, iar cu minunata lui petrecere a atras pe mulți la sine ca magnetul, adunându-se din multe locuri; s-au sălășluit împrejurul turnului, unii zidindu-și colibe, alții își săpau peșteri și fiecare mergea cum putea să învețe de la dânsul. După aceea a zidit și o biserică în numele Sfântului Arhanghel Mihail, după porunca starețului, care i-a făcut două cete: unii să petreacă viață de obște, iar alții să fie liberi de sine, fiecare după cum își va alege. Apoi a poruncit să nu aibă cineva nici măcar un ac, fără de știrea egumenului și le-a descoperit toate rânduielile monahicești, cum să petreacă în slujba dimineții și în viața lor, în îmbrăcăminte și în toate celelalte care le cerea viața cea îmbunătățită și plăcută lui Dumnezeu. Apoi le-a dat toate cele de trebuință, să nu le lipsească nimic și să-i încerce gândul de a se întoarce înapoi; acestea le aduceau cei credincioși și milostivi. Iar cei care veneau să se liniștească, își aduceau averea lor cu ei și o dădeau proestosului, pentru chivernisirea fraților. Ba încă îi aduceau de multe ori și pâine.

Odată i-au adus puțină făină, pe care monahii au frământat-o fără să ceară binecuvântare, pentru că ei nu aveau pâine în ziua aceea și erau siliți să facă aceasta. Dar după ce au frământat-o, s-au suit degrabă și i-au spus bătrânului; însă acesta i-a canonisit foarte greu și frământătura le-a poruncit s-o arunce în râu, ca să nu mai îndrăznească cineva a face ceva fără binecuvântare. Pentru aceasta monahii s-au mâhnit foarte mult, căci nu aveau ce să mănânce. Iar bunul Dumnezeu ca să-i facă pe dânșii a cunoaște că socoteala cuviosului era plăcută Lui - iar nu fără înțelegere - a adus cineva a doua zi pâini multe, care le-au ajuns la toți cu îndestulare; atunci au cunoscut frații greșeala lor și și-au cerut iertare.

În acele zile era secetă mare în tot Miletul și nu se afla nicidecum apă. Pentru aceea s-au adunat patruzeci de bărbați din diferite locuri și au făcut rugăciune de obște către Domnul, să se milostivească spre zidirea Sa, pentru a le trimite apă ca să nu moară. Deci, s-au suit în muntele acela în care locuia Pavel și coborându-se, după ce au făcut rugăciune, au trecut înadins pe la peștera cuviosului și l-au rugat să facă și el rugăciune pentru ei. După rugăciune, văzând cuviosul pe acei bărbați osteniți de atâta cale și vrând să le facă puțină mângâiere, a întrebat pe ucenicul său dacă are timp să cinstească pe acești oameni, care erau osteniți de multă călătorie și însetați.

Iar acela a zis că este în tigvă puțin vin. Atunci sfântul a binecuvântat tigva și a poruncit să le dea câte un pahar plin, spre slava lui Dumnezeu și au băut toți. Întrebând de mai are vin, ucenicul a răspuns că mai are. Cuviosul i-a zis să le mai dea câte unul. Și au mai băut câte unul și a mai rămas să le dea și pe al treilea. Unul dintr-aceia, văzând minunea, a luat tigva în mâinile sale și a aflat-o - o! mare e puterea Ta Hristoase! - mai mult de jumătate și au povestit minunea aceea, nu numai în toată călătoria lor, ci și după ce au ajuns la casele lor.

După aceea, adunându-se mulți monahi, îi făceau supărare. Dar el iubind liniștea, după ce a petrecut acolo doisprezece ani, a fugit pe ascuns în părțile cele mai pustii ale muntelui și a rămas singur petrecându-și viața minunată, iar uneori cobora în lavră și învăța pe monahi să nu se lenevească de cele duhovnicești, ci să se îngrijească fără pregetare de faptele bune. Dar mai înainte de toate îi sfătuia să nu se socotească cineva că are o bunătate de sine, ci să se smerească totdeauna. Acestea și altele învățându-i pe dânșii, cuviosul se suia iarăși în munte. El avea în sine, pe lângă alte daruri, și înfrânarea cea cu multă osteneală și dureroasă, ca să-și biruiască trupul și să-l supună duhului. Deci, când poftea ceva din bucate și-i aducea ucenicul său, ca să nu se arate biruit de poftă, ori nu mânca nicidecum, ori punea apă într-însa și se făcea mâncare cu totul fără gust, ori lapte de ar fi fost, ori zeamă, ori altceva asemenea; și atunci o mânca așa, mulțumind lui Dumnezeu.

Cuviosul avea obicei a umbla de multe ori noaptea prin pustie și nu se temea nicidecum. Într-o noapte, plouând foarte tare, a intrat într-o peșteră și se rugă ca de obicei. Atunci a venit un pardos care s-a culcat aproape de dânsul. Cuviosul a azvârlit o piatră asupra lui și l-a gonit, iar el a ieșit fără tulburare și nu s-a mâniat să se pornească asupra lui, ci a fugit. Iar unii, întrebându-l cum de nu se teme umblând noaptea prin muntele așa de pustiu și de sălbatic, el a răspuns: „Până când mă păzește îngerul, păzitorul sufletului meu, nici de fulgerare, nici de fiare, nici de diavol nu mi-e frică. Iar după ce mă va lăsa pentru păcatele mele, atunci mă tem și de frunzele copacilor, care cad dintr-înșii”.

Având dorință să afle iarăși loc ca să nu aibă supărare, căci în locul acela se adunaseră mulți și-i tulburau liniștea, a fugit pe ascuns de toți, apoi, găsind o corabie, s-a suit într-însa și a ajuns în ostrovul Șamului. Suindu-se în muntele ce-i zicea Cherchin, a voit să intre în peștera în care a locuit Pitagora, acel mare filozof. Dar, de vreme ce era locul prăpăstios și foarte greu de urcat, a rămas într-un loc mai jos de peșteră și acolo se ruga Domnului. Cel mai mare al ostrovului, cu numele de Teofan, umbla la vânat prin locurile acelea și, apropiindu-se câinii de locul unde era ascuns cuviosul, l-au simțit și au început a lătra. Teofan, crezând că este vreo fiară sălbatică, a pus săgeata în arc și l-a întins acolo unde lătrau câinii. Dar dumnezeiescul dar a păzit pe cuvios că nu mergeau săgețile acolo unde Teofan le îndrepta; iar când a aruncat a patra oară, a căzut și arcul din mâinile lui, încât îi tremura inima.

Atunci a înțeles că lucrul ce se făcuse era cu voia lui Dumnezeu și, descălecând de pe cal, s-a apropiat de desișul acela și a văzut pe sfânt rugându-se. Pentru aceea, lepădând la pământ armele, s-a închinat cuviosului cu lacrimi, zicând: „Vai mie, ticălosul! Ce aveam să pătimesc, era să te ucid pe tine sfinte al lui Dumnezeu, căci n-ai zis nici un cuvânt ca să te cunoaștem, ci ai tăcut și te-ai primejduit”. Atunci l-a ridicat cuviosul și, felicitându-l pe el, l-a rugat ca să-i ajute să se suie în peștera lui Pitagora. Acesta, ducându-se acasă, a adus scară și s-a suit și, văzând că locul este după dorința sa, a rămas acolo liniștindu-se; și-i aducea hrană chiar acel boier și toate cele de trebuință.

După puțină vreme a străbătut și pe acolo vestea despre el, încât mulți oameni s-au adunat și s-au sălășluit împrejurul muntelui. Pentru aceea, iarăși s-a făcut lavră în Cerchin ca și mai înainte, unde au mai fost trei mănăstiri, pe care agarenii le-au pustiit și acum, prin Cuviosul Pavel, iar s-au înnoit. De aceea diavolul îi pizmuia și-i supăra cu multe feluri de năluciri și de ispite.

Odată, coborându-se din peșteră ca să cerceteze pe frații de jos, i s-a arătat scara plină de șerpi, de sus și până jos. Văzând-o, de multe ori cuviosul a cunoscut vicleșugul diavolului, al șarpelui celui dintâi care ura pe oameni și voia să împiedice folosul monahilor. Atunci a făcut cruce asupra scării și, cântând psalmul nouăzeci, a coborât fără frică, iar șerpii au pierit și niciodată nu s-au mai arătat.

Monahii care petreceau în Latru aveau mâhnire nemăsurată pentru lipsa cuviosului, căci i-a lăsat singuri și a fugit; iar ei îl căutau prin munți, prin peșteri, prin crăpăturile pietrelor, în orice loc. Apoi, înștiințându-se că se află în ostrovul Șamului, au trimis scrisori cu un ieromonah, anume Ioan, care, după ce a ajuns în Sam, umblând mult și ostenindu-se, s-a așezat pe o piatră să se odihnească. Atunci a ieșit o viperă din cuibul ei, care era în piatra aceea și l-a mușcat de un picior; apoi, strigând de durere și adunându-se mulți, l-au întrebat de unde este și ce a pătimit. Înțelegând pricina, unul dintr-înșii a alergat la Cerchin și, aflând pe sfânt în peșteră, i-a spus pricina. Iar cuviosul îndată punând puțină apă în vas și făcând semnul crucii, i-a zis lui: „Du-te degrabă, dă-i apa aceasta să o bea și se va face sănătos”. Și făcând întocmai omul acela, bolnavul cum a văzut apă, cel care era gata să moară de otrava șarpelui, s-a făcut sănătos. Apoi, sculându-se, a mers la cuvios și, dându-i scrisoarea cu lacrimi, i-a spus cita întristare și mâhnire a pricinuit fraților prin plecarea sa pe ascuns. După aceea atât de mult l-a rugat, încât, sculându-se, i-a urmat lui, căci nu avea nimic în peșteră să ducă cu sine, așa de lipsit și cu totul sărac era.

Deci, ajungând în muntele Latrului, petrecea viața mai îmbunătățită decât înainte. Apoi s-a învrednicit a avea vedenii minunate, privind bunătățile ce așteptau pe cei drepți, cum și muncile păcătoșilor pe care le povestea monahilor cu multe lacrimi, ca să se păzească și să nu pătimească și ei asemenea. De multe ori îl vedeau frații când avea vreo vedenie, stând cu totul nemișcat, căci nici nu vedea, nici nu auzea, ci sta ca un stâlp neînsuflețit. După multă vreme, trecând vedenia, vărsa multe lacrimi, aducându-și aminte de cele înfricoșate și văzute de dânsul și nu putea să se miște de frică. Întrebându-l frații să le spună ce a văzut, el a răspuns: „Nu este cu putință să vă povestească o limbă de tină, câte văd ochii minții celei netrupești. Numai această vă zic vouă: că muncile păcătoșilor sunt atât de cumplite, încât cea mai mică de acolo este mai grea și mai cumplită decât cea de aici vremelnică. Căci precum dă preabunul Dumnezeu mari faceri de bine și răsplătiri celor îmbunătățiți și le răsplătește cu înmiite și veșnice desfătări, pentru o puțină osteneală, pe care o rabdă pentru dragostea lui, așa și nemulțumitorilor păcătoși, cei ce defaimă legea Lui, le răsplătește ca un drept judecător, cu înfricoșate și veșnice munci, pentru răutățile ce le fac; pentru că fac voile lor cele trupești, ca niște dobitoace necuvântătoare, mai mult decât dumnezeieștile și mântuitoarele lui porunci”.

Cuvintele acestea le adeverea cu viețuirea sa cea aspră și minunată și cu înfricoșatele nevoințe, muncindu-și trupul aici vremelnic, ca să se izbăvească acolo de muncile cele grele și veșnice, pentru care s-a făcut pricină de mântuire a multora; căci auzind înfricoșatele povestiri ale lui și, văzând nevoințele lui cele înfricoșate, îl cinsteau și întru evlavie îl aveau. Deci a străbătut vestea cea bună despre dânsul mai în toată lumea și toți se minunau de dânsul și chiar împărații îi scriau scrisori. Așa Petru, împăratul româno-bulgar, i-a trimis scrisoare și daruri ca să se roage pentru sufletul lui Domnului. La fel și papa Romei a trimis înadins pe un monah ca să-i scrie viața și petrecerea lui. Împăratul Constantin a trimis lui scrisori ce se păstreză și astăzi în lavră.

Avea cuviosul și darul de la Dumnezeu că îi strălucea fața ca niște raze de soare, încât unii nu puteau să stea multă vreme să se uite la el, că li se întunecau ochii; aceasta nu se arăta la toți, ci numai la cei ce aveau credință și evlavie către dânsul. Avea fericitul și darul mai înaintei-vederi și orice ar fi proorocit se împlinea. Având odată preacredinciosul împărat Constantin oaste bine pregătită să dea război Critului, a trimis scrisoare cuviosului, întrebându-l ce sfârșit avea să aibă războiul; iar el a vestit să nu facă război cu Critul în anul acesta, că îi va pricinui mare pagubă. Acestea auzindu-le împăratul s-a mâhnit, căci adunase mult popor și mult aur cheltuise cu oastea; n-a ascultat pe sfânt și a trimis ostașii, care au fost biruiți de la Crit; i-a pricinuit multă căință că n-a crezut proorocirii sfântului. Multe a proorocit și mai înainte, încât îl aveau toți ca pe un sfânt prooroc.

Cuviosul avea obicei să facă praznic la duminica lui Toma și ospăta pe toți câți veneau în ziua aceea în lavră. Iar într-un an s-a întâmplat de nu avea nici făină, nici untdelemn, nici vin, nici legume, de aceea economul lavrei se mâhnea că nu avea nimic de mâncare și a trimis la cuviosul să întrebe ce să facă. Iar el mai întâi a mustrat necredința lor, apoi a poruncit să gătească biserica pentru praznic, că Domnul le va trimite de sus ajutor. Așa a zis gura cea sfântă și Domnul a întărit hotărârea robului Său. Căci a doua zi, sâmbăta, cum s-a luminat de ziuă, au venit din Meliț doi catâri încărcați cu pâine frumoasă, cu vin, cu brânză, cu ouă și cu altele, pe care le trimiseseră iubitori ai lui Hristos. După puțin timp au venit altele mai multe, de la episcopul Amazoniei și clericii au trimis alte bucate deosebite; și satele dimprejur și-au adus obolul; iar toate poverile acelea au sosit sâmbătă dimineața. Deci, gătind masă îndestulată, au mâncat toți și s-au săturat. Atunci a zis cuviosul către econom și către ceilalți frați: „Aceste bunătăți pe care le-a trimis Domnul nostru Iisus Hristos sunt mustrări ale necredinței voastre, căci vă îndoiați, iar dacă ați fi crezut în El, câte ne-ar fi trimis!”. Atunci ei au căzut la picioarele lui, cerându-i iertare.

Un boier al împăratului Constantin, protospătar, cu numele Mihail, era prieten al cuviosului foarte iubit. Pe acesta împăratul l-a osândit la moarte, căci a făcut război cu maurii și i-a ucis pe mulți fără voia lui și a fost pârât la împărat că i-a nedreptățit. Pentru aceea împăratul, ca să-i împace, a poruncit să taie capul spătarului. Văzându-se într-o primejdie că aceea, boierul a scris cuviosului să-l ajute în acel necaz. Iar cuviosul a poruncit părinților să slujească sfânta liturghie pentru prietenul său Mihail, iar el se ruga în turn; în al treilea ceas al zilei, după săvârșirea Sfintei Liturghii, s-a suit unul din ucenici în turn și a zis cuviosului: „În ceasul acesta Mihail a fost scos din temniță și iertat de împărat, pentru sfânta liturghie și pentru rugăciunea ce ați făcut-o pentru dânsul; iar acum vine către noi să ne mulțumească, ca un prieten recunoscător”. Și așa a fost precum a prorocit.

Într-o vreme oarecare, cuviosul a trimis în Bizanț pe doi frați pentru o trebuință ce avea; și când erau prin dreptul ostrovului ce se numește Calonimon s-a ridicat un vânt înfricoșător și mare furtună s-a stârnit, încât s-au rupt toate pânzele și celelalte părți ale caiacului s-au rupt, oamenii așteptându-și moartea, fiindcă se arătase înaintea lor o vâltoare înfricoșată, care sorbea marea și trăgea corabia după sine. Atunci cei doi frați, văzând acea mare primejdie, au zis: „Sfinte Pavele, ajută-ne nouă!”. Și, ca prin minune, a venit o putere dumnezeiască și a depărtat corabia de acea bulboană învâltorată și a așezat-o pe mal. Iar frații ziceau: „De te-ai fi rugat, Cuvioase Pavele pentru noi nu ajungeam într-o primejdie că aceasta”. Adormind, au văzut pe Cuviosul Pavel în vis, zicându-le: „Sculați-vă și nu vă temeți, mergeți în drumul vostru”. Și intrând în corabie s-au bucurat și au mers către Bizanț fără piedică. Asemenea s-a întâmplat și unui boier, anume Vaanis, care era cunoscut cuviosului și pe care l-a izbăvit dintr-o mare furtună.

După ce a petrecut destulă vreme în muntele Latru, după întoarcerea de la Cherchin, iarăși s-a îngreunat cu grijă fraților și a voit să se ducă în peștera lui Pitagora, aducându-și aminte de liniștea ce avea mai înainte acolo. Deci a luat doi frați și a fugit într-o noapte cu caiacul, iar când s-a apropiat de Sam și au văzut muntele Cherchin, în care era peștera unde locuise mai înainte, au suspinat de ceea ce au văzut - căci locul era cu totul pustiu și nu aveau nici un ajutor omenesc. Iar cuviosul i-a ocărit pentru puțina credință ce o aveau și, cunoscând mai înainte ce avea să vie, a zis către dânșii: „Văd un om care stă cu fața către Răsărit și se roagă; ajungând acum pe pământ, vi-l voi arăta”. Și cum au ieșit din caiac, i-a întâmpinat un om din acel ostrov, care a zis: „Bine ați venit părinți, de trei ori fericiți”. Iar ei l-au întrebat de unde este și cum i-a cunoscut? El a răspuns: „Sunt dintr-un sat al acestui ostrov și am văzut astă noapte pe cineva zicându-mi acestea: Du-te degrabă la malul mării să primești pe cuviosul Pavel și du-i și doi catâri! Deci, iată că v-am adus”. Acestea auzindu-le toți s-au mirat și înspăimântat de purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru fericitul Pavel. Și-au pus rasele pe dobitoacele acelea și s-au suit la peșteră; apoi au făcut Sfânta Liturghie, au mâncat și au mulțumit Domnului.

Liniștindu-se acolo multă vreme, și-a adus aminte iarăși de Latru și s-a întors acolo să mângâie pe fiii săi cei duhovnicești, ca să nu se mâhnească, rămânând iarăși în chilia sa, nevoindu-se ca și mai înainte.

Mergând odată unul din ucenicii lui cei mai de frunte ca să-l cerceteze cum se află, l-a văzut de departe stând pe o piatră și rugându-se, având sfintele sale mâini ridicate spre cer, iar picioarele îi erau ridicate de la pământ ca de un cot, iar alteori ca de doi, stând în văzduh și săruta ceva; ce săruta, nu vedea fratele. Și fiind întrebat de ucenic, a zis că vede icoana lui Hristos, tipărită în aer și, din multă dragoste ce avea către Dumnezeu, înfierbîntîndu-i-se inima, săruta chipul iubitului său, fiind aprins de focul dumnezeiesc și cu acest chip primea mângâiere.

Un oarecare nobil, cu numele Fotie, fiind om înțelept și cu bună știință, împăratul Constantin care-l iubea, l-a trimis la cuvios cu scrisoare. Iar Pavel, după ce a dat răspunsul către împărat, a rugat pe nobil să-i facă un bine, adică să pună lingă sfânta mahramă a chipului Domnului nostru Iisus Hristos, cel nefăcut de mână, care se afla la Constantinopol, altă mahramă la fel cu aceea; s-o apropie de dânsa și să o lase câtăva vreme lingă chipul lui Hristos, apoi s-o ia și s-o trimită acolo la peșteră. Nobilul a făcut după rugămintea cuviosului. Primind cuviosul mahrama aceea, i se închina cu evlavie, văzând într-însa zugrăvit chipul cinstit al lui Hristos, precum era și pe sfânta mahramă; dar altcineva nu vedea această, ci numai de trei ori fericitul. Altădată, vrând Fotie să meargă la fericit, împăratul i-a poruncit să ia bine seama la chipul feței lui, ca să-l înștiințeze, ce fel de față are, la stat și la alte semne; iar el, după ce a mers, s-a uitat de multe ori la fața cuviosului, dar nu putea să vadă bine, căci ieșeau raze din fața lui și nu-l lăsau să vadă, ci îi luau vederea și n-a putut să înțeleagă chipul.

Un ucenic al cuviosului, anume Simeon, îl vedea uneori vesel la față, iar alteori mâhnit și întristat și întrebându-l care-i pricina, i-a zis: „Când nu vine nimeni să mă împiedice în liniștea cea dorită, mă aflu plin de veselie și de bucurie, căci văd împrejurul meu o lumină dulce și veselitoare. Cu aceasta desfătându-mă, îmi uit toată desfătarea trupului și deșertăciunea lumească. Iar când se întâmpla de mă împiedică cineva de la această preadulce îndeletnicire și cugetare mângâietoare, cu niscaiva cuvinte străine și nefolositoare, îndată mă lasă pustiu acea frumoasă și prea dulce lumină și de aceea mă vezi posomorât, pentru că mă mâhnesc”. Atunci iarăși a întrebat fratele: „Ești încredințat, părinte, că acea lumină este dumnezeiască și nu din vreo putere diavolească?”. Iar el a răspuns: „Lumina cea diavolească este în chipul focului și afumă, ca acest foc simțit, și când o vede vreun om smerit și curat o urăște și se îngrețoșează de dânsa. Iar lumina cea bună este preadulce și înveselitoare, umple sufletul de bucurie și de liniște nemăsurată și-l face pe dânsul smerit și iubitor de oameni, gonindu-i toate gândurile rele, tot cugetul și învoirea necuvioasă”.

Cuviosul avea foarte multă evlavie către sfânta mărturisitoare a lui Hristos, Ecaterina, mai multă decât către alte sfinte și o prăznuia. Într-un an, după Sfânta Liturghie, șezând cu toții la masă, frații și străinii care au participat la sfânta liturghie, iar masa fiind pusă afară, a venit o ploaie mare și s-au sculat toți nemâncați, fugind de frica ploii, dar cuviosul le-a poruncit să șadă fără frică. Apoi rugându-se lui Dumnezeu o! minune! ploaia a stat până ce au mâncat, apoi după mulțumirea mesei atâta ploaie s-a revărsat pe pământ, încât toți s-au înspăimântat.

Altădată a mers un cerșetor în chip monahicesc, în muntele acela pentru milostenie, cu multă obrăznicie și i-a cerut argint, sau o haină, iar cuviosul, neavând nimic să-i dea, l-a scos afară. Pentru aceea el s-a coborât ocărind pe cuvios, căci nu i-a dat milostenie. Și, mergând în casa de străini unde era un monah cu numele de Vasile, prihănea pe cuvios, zicând că este nemilostiv și altele. Iar Vasile îl sfătuia, zicând: „Taci, nu grăi de rău pe dreptul, ca să nu te pedepsească Domnul”. Dar acesta nu-l asculta și zicea mai multe rele. Pentru aceea a pedepsit Dumnezeu după dreptate pe cel nedrept. Căci, căzând la pământ cu fața în sus, s-a umflat tot trupul lui și ardea ca un foc dinăuntru; atât se umfla pielea lui, încât era gata să crape ticălosul și, nesuferind durerile cele cumplite, striga: „Miluiți-mă, pentru Domnul”. Atunci Vasile i-a zis: „Într-alt fel nu vei afla ajutor, decât numai să chemi pe însuși cuviosul pe care l-ai ocărit. Deci, să te duci la el și să-ți mărturisești păcatul, cerându-ți iertare”. Și făcând așa, l-a primit nepomenitorul de rău, l-a sărutat ca pe un iubit al său și l-a iertat.

Ducându-se odată cuviosul la Efes să se închine Sfântului Ioan, cuvântătorul de Dumnezeu și tămâind un diacon după obicei și pe cei ce erau de față, când a tămâiat pe dumnezeiescul Pavel, acesta a zis: „Și episcopul să ne pomenească pe noi”. Iar diaconul a răspuns: „Eu episcop? Pentru care faptă bună a mea, eu netrebnicul?”. Cuviosul a zis: „Da, să nu te îndoiești nicidecum”. Și astfel, după puțină vreme, s-a făcut diaconul mitropolit al Patrelor.

Odată cuviosul a trimis un monah tânăr într-un sat pentru o treabă. Acela mergând și, întâmplându-se noapte, a rămas peste noapte într-o casă, în care era o fată frumoasă, care a îndrăgit pe monah ca pe unul ce era tânăr. Și peste noapte el dormind, s-a dus fata și s-a culcat lângă el, iar acela, deșteptându-se și, aflând-o lângă el, s-a smintit ca un om și s-a plecat cu gândul că să facă păcat; dar, când a îmbrățișat-o, a auzit glasul dulce al cuviosului zicându-i pe nume: „Ce voiești să faci, ticălosule? Scoală degrabă și vino la mănăstire”. Monahul, auzind acelea, s-a mâhnit foarte și izgonind pe femeie cu fierbințeala duhului, s-a sculat din pat și a fugit. Și ajungând la cuvios, și-a mărturisit păcatul; iar cuviosul l-a sfătuit să se păzească cu sârguință de aici înainte.

Astfel minunatul Pavel, nu numai fiind de față, ci și departe aflându-se, ajuta pe fiii săi. Iar când s-a apropiat sfârșitul său mai bine zis mutarea sa, căci cuviosul a cunoscut și aceasta, a scris legi și canoane pentru petrecerea cea monahicească, apoi s-a pogorât din munte și, chemând pe frați, le-a dat lor, ca și Moise tablele legii; după aceea, a poruncit unui frate să le citească fraților și el s-a suit iarăși în munte. În a cincea zi a lunii decembrie, s-a pogorât să bată toaca, ca să se adune frații și le-a zis: „Să știți că de acum nu mă voi mai sui în munte, ci să meargă doi frați acolo, să aducă evanghelia, după ce vor sluji Sfânta Liturghie”. Apoi s-a culcat pe pat și a venit o fierbințeală, iar el a început a învăța pe monahi să nu se lenevească în nevoințele cele monahicești, ca să afle odihnă veșnică.

Iar în ziua sfârșitului său, a adunat pe toți frații și a zis să aleagă egumen pe care vor voi. Ei au început a plânge, văzând că se vor lipsi de păstorul lor cel bun. Au zis să lase el pe cine trebuie și pe cine va voi, fiind luminat de dumnezeiescul dar. Iar cuviosul le-a zis: „Eu altui păstor nu vă dau decât numai în mâinile preacurate ale Stăpânului Hristos, ca El să vă păzească nevătămați, într-o unire și un gând. Aveți încă și întinatul meu trup nedespărțit și vă făgăduiesc că voi fi și duhovnicește cu voi și vă voi ajuta, până când nu veți cădea în vreun păcat mare, ca să vă duceți întru pierdere. Și cel ce va putea petrece în muntele acesta râpos și prea aspru până la sfârșitul lui, eu voi da răspuns pentru păcatele lui, în ceasul judecății”. Și acestea s-au arătat adevărate, precum le-a proorocit, prin minunea care a făcut după adormirea sfântului, unui monah cu numele Lazăr, după cum se arată în cartea lavrei.

Sfătuindu-i destul și prorocindu-le, și-a dat sfârșitul său în mâinile lui Dumnezeu în luna decembrie ziua a cincisprezecea, anul de la zidirea lumii șase mii patru sute șaizeci și patru (iar de la Hristos nouă sute cincizeci și șase). El era la statură mic, cu capul pleșuv, cu barba scurtă și lată, la față galben, însă minunată prin strălucire. Iar în ceasul când a adormit cuviosul, unii din cei ce erau de față au auzit în văzduh glasurile diavolilor, ca și cum i-ar fi bătut cineva, când se suia sfântul lui suflet în cer.

Un monah oarecare, cu numele Fotinos, care locuia în Bizanț, în seara aceea în care a adormit cuviosul, a văzut cum îl suiau îngerii și, punând tămâie pe cărbuni, striga acestea: „Pomenește-mă, cuvioase părinte, acolo unde te duci, înaintea lui Dumnezeu!”. Iar episcopul Monemvasiei, fiind acolo în chilia lui Fotinos, l-a întrebat: „Ce ai văzut?”. El a răspuns: „Sfinții îngeri duc la cer sufletul Cuviosului Pavel, cel din Latru”. Asemenea vedere a avut și alt monah cu numele de Cosma, care locuia afară din cetate, fiind egumen în mănăstirea Armamentariei; acela a văzut cu ochii minții sufletul cuviosului, fiind dus la cer de sfinții îngeri și a spus tuturor monahilor mănăstirii sale.

Apoi îngropând sfântul lui trup în nartica (tindă) bisericii, era acolo un monah, cu numele Efrem, care avea un diavol rău și nu-l știa nimeni mai înainte, dar atunci foarte rău l-a tulburat la așezarea în mormânt a cuviosului; apoi a ieșit, fiind silit de dumnezeiescul dar dat sfintelor moaște ale cuviosului. Și nu numai acestea, ci și alte minuni multe a săvârșit, printr-însul Atotputernicul Dumnezeu, dintre care vom mai spune puține, ca să cunoaștem câtă îndrăzneală avea el către Stăpânul Hristos și după moarte.

Egumenul lavrei, care a fost după cuviosul, vrând să zidească într-un loc cuviincios o biserică în numele cuviosului, ca să mute acolo sfintele lui moaște, îl împiedicau două pietre mari și, neputând zidarii a le sfărâma se mâhni egumenul. Într-o noapte, un monah îmbunătățit a văzut în vis pe cuviosul ținând o trestie în mâinile sale și închipuind cinstita Cruce pe pietrele acelea.

Sculându-se din somn, monahul a spus egumenului visul; și îndată a pus pe meșteri de au tăiat pietrele cu atâta ușurință, de parcă ar fi tăiat niște lemne și cu pietrele acelea a zidit cea mai mare parte a bisericii, pe care a săvârșit-o în ziua în care adormise cuviosul. Și vrând să facă mutarea moaștelor, ca să le așeze în biserica cea nouă, s-au adunat mulțime de creștini cucernici și iubitori de Hristos, chemându-i pe dânșii sfântul, în chip luminat. Iar când s-au apropiat de mormânt cu făclii și tămâie aprinsă, cum au deschis puțin, a ieșit o bună-mireasmă, încât nu numai biserica, ci și locul dimprejur s-a umplut. Iar când au descoperit mormântul desăvârșit, au văzut că era sfântul trup plin de mir cu bună mireasmă, ca un nard de mult preț, iar câți s-au apropiat de dânsul, a rămas în mâinile lor acea mireasmă multe zile și nu se împuțina cu spălarea.

Așa proslăvește Domnul pe cei ce-l proslăvesc pe El, împlinindu-i sfintele și mântuitoarele Lui porunci. Deci cântând, precum se cădea, cântări duhovnicești, au așezat cinstitele lui moaște în biserica nouă, săvârșind praznicul cuviosului cu bucurie și nemăsurată evlavie.

Un monah al aceleiași lavre avea durere mare la un genunchi și zăcea de trei luni nemișcat, neputând să umble și a văzut și el pe cuviosul în vis făcându-i semn cu mâna să se scoale și îndată s-a făcut sănătos; toți câți l-au văzut s-au minunat.

O femeie avea o bubă foarte mare în frunte, încât îi mâncase nu numai carnea, ci și oasele capului și de acum era să moară, dar luând untdelemn din candela cuviosului, s-a uns și îndată s-a vindecat.

Acestea și multe altele, care covârșesc ca număr, putere, vremea și mintea de a le istorisi, le-a săvârșit minunatul Pavel, la cei ce alergau cu credință neîndoită la el, întru slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, a unui Dumnezeu Căruia I se cuvine cinste și închinăciune în veci. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE PENTRU POSTUL NAȘTERII DOMNULUI

A: PLĂCINTE

Chiftele din ciuperci

·       500 g ciuperci din conservă;

·       1 ceapă potrivită rasă pe răzătoarea mică;

·       4 linguri făină;

·       1 linguriţă praf de copt;

·       Sare;

·       Piper;

·       Cimbru;

·       1 legătură mărar;

·       1 legătură pătrunjel fin tocate;

·       Ulei pentru prăjit

Se taie ciupercile mărunt şi se amestecă într-un castron cu toate celelalte ingrediente până se obţine o compoziţie omogenă.

În uleiul încins se pun cu linguriţa mingiuţe care se rumenesc pe ambele părţi.

Se pot sevi ca atare, reci, ca antreu, sau cu garnitură de cartofi prăjiţi cu pătrunjel verde fin tocat presărat deasupra, ca fel principal de mâncare.

 

B: SALATE

Salată de ciuperci

·       ½ kg ciuperci;

·       Ulei;

·       Oţet;

·       Sare;

·       Piper;

·       Mărar

Se spală bine ciupercile, se fierb, se taie felii şi se amestecă cu celelalte ingrediente.

După gust se poate adăuga şi mujdei de usturoi.

 

C: SOSURI

La reţetele de astăzi nu este necesar să preparăm separat un sos.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Cremă de fasole boabe

·       200 g fasole boabe;

·       1 ceapă mare;

·       50 g margarină;

·       1 morcov;

·       1 legătură pătrunjel

Se fierb: fasolea, ceapa, morcovul şi pătrunjelul, tocate.

Se dau prin sită şi se adaugă din zeama de la fiert până capătă consistenţa unei smântâni subţiri.

Se potriveşte de sare şi se adaugă margarina.

Se serveşte caldă cu crutoane.

 

E: MÂNCĂRURI

Praz cu ţelină

·       1 kg praz;

·       1 ceaşcă ulei;

·       1 ceapă tocată;

·       1 rădăcină ţelină;

·       1 legătură frunze ţelină sau mărar;

·       Sare;

·       Piper;

·       Zeama de la 2 lămâi;

·       2 linguri fulgi de porumb sau 1 lingură făină

Se căleşte puţin ceapa în ulei, se adaugă prazul tăiat în rondele cu lungimea de 1 cm, ţelina tăiată felii lungi, sarea, piperul, verdeaţa, zeama de lămâie şi 2 ceşti apă.

Se acoperă şi se lasă să fiarbă la foc mic.

Se opreşte puţină zeamă din mâncare cu care, într-o crăticioară, se pun pe foc fulgii de porumb.

Se amestecă continuu până se obţine o cremă, care se adaugă la sfârşit în mâncarea de praz.

Se mai lasă puţin pe foc, cu grijă să nu se prindă de oală.

 

F: DULCIURI

Chec cu cacao
• ¾ ceaşcă ulei;
• 2 1/2 ceşti zahăr;
• 2 ceşti apă rece;
• 3 linguri oţet;
• 6 linguri cacao;
• 1 praf sare;
• 2 vanilii;
• 4 ceşti făină;

* ½ ceaşcă nuci tăiate;
• 2 linguriţe bicarbonat;
• 1 linguriţă praf de copt
Se bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia, făina în care se amestecă bicarbonatul şi praful de copt.
La sfârşit se adaugă sare şi cacao.
Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.

Se poate realiza şi la cuptorul de pâine tip My Home utilizând programul 10. După terminarea perioadei de creştere se goleşte compoziţia din cuva maşinii în cele două tăviţe. Se pun tăviţele pe stativ, iar acesta se introduce repede în maşină şi se continuă programul automat.
Când este copt se pudrează cu zahăr

 

GÂNDURI PESTE TIMP

GEORGE PRUTEANU

George Pruteanu
Date personale
Născut	15 decembrie 1947  București, România
Decedat	27 martie 2008 (60 de ani)[1]  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Părinți	Paul Pruteanu
Cetățenie	România
Ocupație	lingvist politician jurnalist critic literar[*] traducător
Activitate
Alma mater	Universitatea din București Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Organizație	Universitatea din București
Partid politic	Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat, Partidul Social Democrat, Partidul România Mare
Modifică date / text

George-Mihail Pruteanu (n. 15 decembrie 1947, București, România – d. 27 martie 2008,^[1] București, România) a fost un politician și filolog român.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Activitate profesională
• 3Activitate politică
• 4Moarte
• 5Lucrări
• 6Note
• 7Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Pruteanu s-a născut la 15 decembrie 1947 la București. Tatăl său, Paul Pruteanu (născut Pincu Solomonovici, 1908–1966), a fost un medic și profesor universitar evreu din Bârlad, cu preocupări în organizarea sistemului sanitar și în istoria medicinei din Moldova.^[2] Mama lui, Sofia Pruteanu, a fost funcționară. George Pruteanu a studiat literatura la universitățile din Iași și București, obținând ulterior titlul de doctor în filosofie.^[3]

ACTIVITATE PROFESIONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Începând cu anul 1972 el a scris articole și eseuri pentru diverse reviste literare, ca de exemplu Convorbiri literare, Cronica, România literară, Contemporanul. După Revoluția din anul 1989 a continuat să lucreze ca jurnalist și critic literar^[4] pentru reviste și ziare ca Expres, Evenimentul Zilei, Dilema. Între 1995 și 1999 el a fost realizatorul unui program zilnic de televiziune de cinci minute despre folosirea corectă a limbii române, Doar o vorbă „săț-i” mai spun, care a fost prezentat mai întâi la Tele 7 ABC (1995), apoi la Pro TV (1995-1996), iar ulterior, cu denumirea Doar o vorbă săț-i mai spun, la TVR1 (1997-1999 și din nou în 2006).^[5][6][7] Rubrică de cronică literară în Dilema.^[8] Rubrica "Veto" (publicistică pe teme cultural-politice) în Curentul.^[9][10]

Pruteanu a criticat industria mediatică de divertisment din România, în special referitor la programele de calitate scăzută și la manele, pe care el le-a numit "un gunoi".^[11]

ACTIVITATE POLITICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În 1996 a fost ales ca senator de Constanța al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat în Senatul României.^[12] A demisionat din PNȚCD în 1998 și devenit senator neafiliat. În legislatura 1996-2000, George Pruteanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Franceză-Senat și Republica Polonă.

Pruteanu a introdus un proiect de lege în 1997, devenit cunoscut ca "Legea Pruteanu"^[13], care cerea ca toate textele publice (inclusiv reclamele) în limbi străine să conțină și traducerea în română. Legea a fost promulgată de președintele Ion Iliescu și adoptată de parlament în 2004 într-o variantă modificată, care nu conține sancțiunile prevăzute în proiectul inițial (Legea 500/2004).^[14]

În 2000 a fost ales din nou, de această dată în Bistrița-Năsăud ca membru al Partidului Social Democrat.^[15] În 2003 a demisionat din PSD și s-a alăturat Partidului România Mare, candidând pentru Senat din partea Sucevei. În legislatura 2000-2004, George Pruteanu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu UNESCO și Regatul Belgiei. George Pruteanu a înregistrat 64 de luări de cuvânt în 50 de ședințe parlamentare. George Pruteanu a fost membru în comisia pentru cultură, artă și mijloace de informare în masă și în comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport.

MOARTE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

George Pruteanu a decedat la 27 martie 2008 la București în urma unui infarct miocardic și a fost înmormântat în cimitirul Bellu.^[16]

LUCRĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Este autorul a cinci cărți și traducător:^[17]

• Petru Dumitriu: Pactul cu diavolul (1995)
• Partidul și partida – atitudini politice (2000)
• Cronica unei mari dezamăgiri – O istorie mediatică (2000)
• Feldeința călinesciană – studiu monografic (2001);
• Elemente esențiale de tehnică mediatică (2002)
• Traducerea Divinei Comedii a lui Dante în limba română.^[18]

George Pruteanu - Citate:

TEATRU/FILM

DIONISIE VITCU

Dionisie Vitcu
Date personale
Născut	15 decembrie 1937 (84 de ani)[1]  Ibănești, Botoșani, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor politician
Alte premii
Ordinul național „Pentru Merit” Ordinul Național „Serviciul Credincios”
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Dionisie Vitcu (n. 15 decembrie 1937, comuna Ibănești, județul interbelic Botoșani) este un actor român, care a fost ales ca deputat de Iași în legislatura 1992-1996, pe listele partidului FDSN.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dionisie Vitcu s-a născut la data de 15 decembrie 1937 în comuna Ibănești (județul Botoșani). A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "Ion Luca Caragiale" din București la clasa prof. Constantin Moruzan, Ion Cojar, Radu Penciulescu (1959-1963).

A debutat scenic în anul 1963 cu rolul Cercetaș din piesa “Noaptea e un sfetnic bun“ de Alexandru Mirodan, în regia lui Cornel Todea, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, teatru în care va rămâne până în 1967. Începând din anul 1968, Dionisie Vitcu este actor al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași până în anul 1992.

Rolul său cel mai cunoscut este cel al logofătului Ioan din filmul "Cucoana Chirița" (1986), în regia lui Mircea Drăgan, film în care a jucat alături de mari nume ale filmului românesc ca Dem Rădulescu, Draga Olteanu Matei, Ileana Stana Ionescu, Jean Constantin, Ștefan Tapalagă, Cezara Dafinescu, Rodica Popescu Bitănescu, Adrian Păduraru, Iurie Darie etc.

Începând din anul 1990 este cadru didactic la Universitatea de Arte “George Enescu” din Iași, ajungând până la gradul didactic de conferențiar. În anul 2004 a obținut titlul științific de Doctor în științe umaniste al Universității Al. I. Cuza, calificativ “Magna cum laude”, cu teza de doctorat: “G. Ciprian – Dramaturg și romancier între “mister” și “absurd”, sub îndrumarea prof. univ. dr. Liviu Leonte. Este membru C.N.E.A.A - comisia Ahitectură - Arte.

În legislatura 1992-1996 a fost deputat PDSR de județul Iași în Parlamentul României. În această calitate, a făcut parte din Comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă al Camerei Deputaților.

Din anul 2006 a revenit pe scena Teatrului Național din Iași.

Dionisie Vitcu este căsătorit și are un copil.

ACTIVITATE LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dionisie Vitcu scrie poezie din anii de liceu. El a debutat după 1990, în revista „Timpul”, cu poezia “Mai este …”. A colaborat la revistele: “Dacia Literară”, “Convorbiri Literare”, “Poezia”, “Cronica”, “Candela Moldovei”, “Lumină lină”(SUA) etc. În anul 2000, debutează editorial la Ed. Junimea din Iași cu "Cartea lui Guliță".

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

• Cartea lui Guliță (Ed. Junimea, 2000)
• Cu traista-n băț printre parlamentari (Ed. Danaster, 2001)
• Actorul (Ed. Junimea, 2002)
• Cartea Ancuței (Ed. Pamfilius, 2002)
• Din călimara unui actor (Ed. Universitas XXI, Iași, 2004)
• Din cuibul lebedelor sau răcnetul unui actor lucrat (Ed. ”Alfa” Iași, 2004)
• Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (Ed. Princeps Edit, Iași, 2006)

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• A fost prietenul meu (1962), regia: Andrei Blaier
• Apoi s-a născut legenda (1968), regia: Andrei Blaier
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
• Doctorul Poenaru (1978)
• Totul pentru fotbal (1978)
• Mai presus de orice (1978), regia: Nicolae Mărgineanu
• Vis de ianuarie (1979)
• Mijlocaș la deschidere (1979), regia: Dinu Tănase
• Bună seara, Irina! (1980)
• Am o idee (1981), regia: Alecu Croitoru
• Întoarce-te și mai privește o dată (1981), regia: Dinu Tănase
• Cucoana Chirița (1987) - logofătul Ioan
• Pădurea de fagi (1987)
• Chirița în Iași (1988) - logofătul Ioan
• Un bulgăre de humă (1990)
• Undeva în Est (1990), regia: Nicolae Mărgineanu
• Și totul a fost nimic (2005), regia: Cristina Nichituș
• Cu un pas înainte (2007), regia: Alexandru Berceanu, Jesus del Cerro
• Aniela (2009), regia: Iura Luncașu
• Narcisa sălbatică (2010), regia: Catrinel Danaiata, Mihai Bauman, Sebastian Voinea
• După dealuri (2012), regia: Cristian Mungiu

PREMII ȘI DISTINCȚII OBȚINUTE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Diploma Școlilor de Artă (1959 – 1960),
• Ordinul "Meritul Cultural", Clasa I (1971),
• Ordinul "Meritul Cultural", Clasa a IV-a (1974),
• Diploma de Onoare a Festivalului de Artă (București -1960 și Iași-1975),
• Diploma de Popularitate (Galați, 1982),
• Diploma Bacovia (1983),
• Premiul pentru cea mai bună interpretare a unui rol masculin (Brașov, 1984),
• Premiul ATM (1986),
• Diploma revistei "Convorbiri literare" (1987),
• Premiul revistei "Cronica" din Iași (1991),
• Trofeul Dionysos - Gala UNITER cu studenții Universității de Arte “George Enescu” Iași (1996)
• Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler (16 ianuarie 2002), „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”.^[2]
• Societar al Teatrului Național, prin ordinul Ministerului Culturii și Cultelor nr. 2878 /08.12.2003 (2003)
• Diploma de onoare a Societății Române de Radiodifuziune (2003)
• Membru de onoare a Cineaștilor din Republica Moldova (2003)
• Diploma de excelență a Universității de Arte “George Enescu” (2003)
• Diploma de onoare și Medalia jubiliară 145 de ani de învățământ artistic modern la Iași (2003)
• Premiul anului 2005, pentru spontaneitatea hazului său popular plin de originalitate, acordat de Societatea umoristică “Păcală”, revista “Harababura” (2005)
• Premiul la Salonul International de carte, Chișinău, aprilie 2007, Actorul cu mârțoaga – Memorialistică, G. Ciprian (2007)

CONSTANTIN POPESCU

Constantin Popescu, scenarist, regizor şi producător

Constantin Popescu

Constantin Popescu
Date personale
Născut	15 decembrie 1973 (48 de ani)[1]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	scenarist regizor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Constantin Popescu Jr., pe numele său real Constantin C. Popescu este un regizor și scenarist român.

FILMOGRAFIE - REGIZOR[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Pororoca (2017)
• Principii de viață (2010)
• Amintiri din Epoca de Aur (Legenda milițianului lacom) (2009)
• Portretul luptătorului la tinerețe (2010)
• Fața galbenă care râde / The Yellow Smiley Face (2008)
• Apă (2007)
• Drezina (2006)
• Apartamentul (2004)
• Canton (2004)

FILMOGRAFIE - SCENARIST[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
• Apartamentul (2004)
• Lotus (2004)

FILMOGRAFIE - PRODUCĂTOR[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Portretul luptătorului la tinerețe (2009)
• Prea târziu (1996)

FILMOGRAFIE - PRODUCĂTOR EXECUTIV[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003)

MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

GAVRIIL GALINESCU

Gavriil Galinescu, dirijor, profesor, folclorist, muzicolog şi compozitor s-a născut în anul 1883, la Hangu, judeţul Neamţ.

După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913) cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann (istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică).

Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” (1935-1941) şi la Conservatorul „George Enescu” (1946-1948) din Iaşi.

Este licenţiat în drept în 1909.

Din 1929 este membru al Societăţii Compozitorilor Români.

A fost ultimul primar al Hangului înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic.

A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal-simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.

LANSAREA LUCRĂRII „GAVRIIL GALINESCU – CÂNTECE POPULARE DIN MOLDOVA” DE ZIUA CULTURII NAŢIONALE

CELLA DELAVRANCEA

Mai multe imagini

Cella Delavrancea
Date personale
Născută	15 decembrie 1887[1]  București, România
Decedată	9 august 1991 (103 ani)[1]  București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Părinți	Barbu Ștefănescu Delavrancea
Frați și surori	Henrieta Delavrancea
Căsătorită cu	Viorel Tilea Aristide Blank
Cetățenie	România
Ocupație	pianist
Activitate
Instrument(e)	pian
Semnătură
Modifică date / text

Familia lui Barbu Ștefănescu Delavrancea cu Alexandru Vlahuță (dreapta) (1905)

Maria Cella Delavrancea-Lahovary (n. 15 decembrie 1887 – d. 9 august 1991) a fost o pianistă, scriitoare și profesoară română de pian, fiica cea mare a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea, soră a arhitectei Henrieta Delavrancea, a Niculinei Delavrancea și a lui "Bebs" Delavrancea, membră a cenaclului lui Eugen Lovinescu.

Căsătorită cu Viorel Virgil Tilea în timpul Primului Război Mondial (divorțată), cu Aristide Blank (divorțată), cu Philippe Lahovary. Una din prietenele intime ale reginei Maria a României.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Volume publicate
• 3Note
• 4Bibliografie
• 5Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost fiica Mariei (n.Lupașcu) și a scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Cella Delavrancea urmează studii de pian, la început în familie, apoi la Conservatorul din București, urmate de un stagiu de perfecționare la Paris. Întrucât tatăl său, scriitorul Barbu Ștefănescu Delavrancea era un apropiat al familiei Caragiale, a crescut alături de fiii și fiica lui Caragiale, pe care i-a evocat în cărțile sale cu caracter memorialistic.

În anul 1909' Ion Luca Caragiale scria despre ea:

„Un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticește un monstru sălbatic: Arta. (Ion Luca Caragiale, Universul, 1909, 4 mai, p. 1)”

Concertează în Europa, de multe ori în duet cu George Enescu, cu care urcă pe podium în recitaluri de sonate. Își face debutul literar în revista lui Tudor Arghezi, Bilete de papagal, în 1929. Este autoarea unor nuvele, romane și texte cu caracter memorialistic.

Din 1950 începe cariera didactică, mai întâi ca profesoară la Liceul de muzică din București, între 1950 și 1954, predând apoi pianul la Conservatorul de muzică din București, din 1954 până la ieșirea la pensie. Mulți pianiști celebri au fost elevii săi: Nicolae Licăreț, Dan Grigore, Radu Lupu. Cu Dan Grigore stabilește o colaborare și o prietenie artistică de lungă durată. Din anul 1935 publică proză, amintiri sau susține cronica muzicală și plastică în "Cuvântul", "Muzica și poezia", "Timpul", "Curentul", "România literară" (1940), "Revista Fundațiilor Regale" ș.a. După anul 1950, colaborează la "Contemporanul", "Gazeta literară", "Secolul 20", "Caietele Mihai Eminescu".^[2]

A scris și a publicat sute de cronici muzicale și de texte consacrate fenomenului muzical. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris, de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja, Cella Delavrancea cultivă mai ales stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepțiilor și a împrejurărilor favorabile "vrajei". Cronicile din volumul Arpegii în ton major (1970) dezvăluie "cea mai pătrunzătoare inteligență muzicală" (Șerban Cioculescu) din scrisul românesc. Portretele, amintirile, notele de călătorie din Mozaic în timp sunt transcrieri ale unor impresii, disecate până la cele mai fine nuanțe. Volumul Trepte muzicale (1984) cuprinde texte radiofonice din perioada 1942-1944.

Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă literară, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, Ferruccio Benvenuto Busoni, Rainer Maria Rilke, Paul Valéry, Gabriel Fauré.

Extrem de longevivă, a fost primul artist din istoria culturii române care a participat la sărbătorirea propriului centenar, în 1988, la Ateneul Român, printr-un concert de gală în care a cântat alături de pianistul Dan Grigore. (Sculptorul Ion Irimescu va fi al doilea artist care participă la sărbătorirea propriului centenar, organizată de Academia Română în anul 2003).

Este cunoscută și pentru legătura sa romantică cu profesorul Nae Ionescu.

A scris ,,O vizită în atelierul lui Brâncuși", o întâmplare adevărată din viața scriitoarei care are loc la Paris în anul 1922.

Moare la vârsta de 104 ani.

VOLUME PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Vraja, nuvele, Cultura Națională, 1946
• O vară ciudată, roman, 1975
• Arpegii în ton major, București, 1970
• Mozaic în timp, Impresii. Călătorii. Portrete. Amintiri, București, 1975
• Trepte muzicale, București, 1984
• Dintr-un secol de viață, îngrijire și introducere Valeriu Râpeanu, București,1987
• Scrisori către Filip Lahovari, ediție bilingvă româno-franceză, îngrijire și prefață Constantin Mateescu, București, 1998

REZISTENȚA PRIN CULTURĂ - CELLA DELAVRANCEA

GHEORGHE DUMITRESCU

Gheorghe Dumitrescu
Date personale
Născut	15 decembrie 1914  Vâlcea, România
Decedat	20 februarie 1996 (81 de ani)[1][1][2]  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor dirijor violonist profesor[*]
Activitate
Instrument(e)	vioară
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Gheorghe Dumitrescu (n. 15 decembrie 1914, Oteșani, Județul Vâlcea – d. 20 februarie 1996, București) a fost un compozitor român, reprezentant al realismului socialist.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Caracterizare
• 3Premii
• 4Distincții
• 5Creația
  • 5.1Muzică de teatru
  • 5.2Muzica de operă
  • 5.3Muzică de film
  • 5.4Muzică vocal-simfonică
  • 5.5Muzică simfonică
  • 5.6Muzică vocală pentru voce și pian
  • 5.7Muzică corală
  • 5.8Muzică concertantă
  • 5.9Muzică de cameră
• 6A se vedea și articolele
• 7Referințe
• 8Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut pe data de 15 decembrie 1914, în comuna Oteșani, jud. Vâlcea; este fratele compozitorului Ion Dumitrescu. Și-a început studiile la Seminarul teologic din Rîmnicu Vâlcea (între 1926-1934), continuându-le la Conservatorul din București (între 1934-1941), unde i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct, forme muzicale, compoziție), Dimitrie Cuclin (compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ionel Perlea (dirijat orchestră) și Silvio Florescu (vioară). Violonist în orchestră între anii 1935–1940, compozitor și dirijor la Teatrul Național din București – între anii 1940 – 1946, Gheorghe Dumitrescu a fost compozitor și consilier artistic al Ansamblului „Doina” al Armatei din București între 1947-1957. A fost profesor de armonie la Conservatorul din București, între anii 1951-1979. A scris articole, studii, cronici în Muzica, Scânteia, Contemporanul și România liberă; a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni radiofonice și de televiziune și a cules, notat și prelucrat folclor. A întreprins călătorii de documentare în U.R.S.S., Cehoslovacia, Iugoslavia, R.F.G., Bulgaria, Italia, Ungaria, Franța, Polonia și R.D.G. De asemenea, a făcut parte din jurii naționale și internaționale de concursuri muzicale. Este tatăl pianistului și compozitorului Tudor Dumitrescu. S-a stins din viață la București, pe data de 20 februarie 1996.

CARACTERIZARE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Muzician cu talent literar, autor al textelor oratoriilor și al libretelor operelor sale, Gheorghe Dumitrescu a acordat prioritate, în creația sa, formelor vocale. Compozitorul se exprimă cel mai adesea în lucrările sale printr-un limbaj programatic. Textul și muzica populară românească i-au servit drept principală sursă de inspirație, conducându-l spre explorarea folclorului arhaic; există o serie de „motive-sigilii” care care dau omogenitate muzicii lui Gheorghe Dumitrescu. Limbajul său muzical valorifică o inspirație folclorică autentică, construind un discurs melodic marcat de cantabilitate.

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost distins cu premiile pentru compoziție Paul Ciuntu (1941), Robert Cremer (1942); a primit Premiul III (1942), Premiul II (1943) și Premiul I (1946) la Festivalul Internațional "George Enescu" din București, Premiile Academiei Române (1956, 1961), premiul Pelicanul Alb al Festivalului de Film de la Mamaia (1964), dar și premii ale U.C.M.R. (1969, 1977, 1979).

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952), Ordinul Steaua R.P.R., clasa a IV-a (1957), Ordinul 23 August, clasa a III-a (1964) și clasa a II-a (1979), Ordinul Meritul Cultural, clasa I (1969). Maestru Emerit al Artei (1957).

CREAȚIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Muzică de teatru[modificare | modificare sursă]

• 1941: Hamlet;
• 1942: Antigona;
• 1943: Eumenidele; Macbeth;
• 1945: Școala femeilor;
• 1947: Nunta din Perugia;
• 1953: Ion Vodă cel Cumplit;
• 1954: Pârjolul;

Balete – oratoriu

• 1947: Miorița;

Balete-operă

• 1979: Luceafărul;

Muzica de operă[modificare | modificare sursă]

• 1955: Ion Vodă cel Cumplit, op.37;
• 1957: Decebal;
• 1959: Răscoala;
• 1961: Fata cu garoafe;
• 1969-1970: Meșterul Manole;
• 1973: Geniu pustiu;
• 1974: Vlad Țepeș;
• 1977-1978: Orfeu;
• 1982: Marea iubire;
• 1983: Ivan Turbincă;
• 1985: Prometheu;
• 1987: Voievodul Gelu;
• 1986: Mihai Viteazul;
• 1986: Avram Iancu;
• 1991: Osiris;
• 1992: Făt-Frumos.

Operete

• 1949: Tarsița și Roșiorul;

Opere-oratoriu

• 1988: Mesia – Jertfa supremă;

Muzică de film[modificare | modificare sursă]

• 1960: Aproape de soare;
• 1963: Tudor.

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

Cantate

• 1948:Recruții; Poem dramatic;
• 1949: Cantata muncii;
• 1959-1952: Tudor Vladimirescu;
• 1953: Menumorut;
• 1954: Patriei libere;
• 1960: Cantata solemnă;
• 1962: Radu Anghel;
• 1965: Cantată festivă, op.70;
• 1966: Cantată solemnă; Omagiu patriei;
• 1967: Slăvită fii, maică;
• 1968: Cantata festivă, op. 90;
• 1969: Movila lui Burcel;
• 1970: Cantata victoriei; Liturghia solemnă a Sfântului Ioan Gură de Aur;
• 1975: 23 August; Lumină, luptă, libertate;
• 1986: Destinului și gândului stăpân;

Poeme vocal- somfonice

• 1968: Stăpânul;
• 1969: Zburătorul de larg;

Oratorii

• 1962: Grivița noastră;
• 1964: Zorile de aur;
• 1966: Din lumea cu dor în cea fără dor;
• 1967: Pământ desrobit;
• 1976: Soarele neatârnării;
• 1981: Marea trecere;
• 1984: Memeno mori;
• 1991: Scara vieții;
• 1994: Recviem.

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

Poeme

• 1940: Poem psaltic; Poem rustic;
• 1941: Poem trist; Poem vesel; Poemul amurgului; Patru fresce bizantine(?)

Suite:

• 1942: Suita nr. 1 – „Pitorească”;
• 1943: Suita nr. 2;
• 1944: Suita nr. 3 – a „Primăverii”;
• 1965: Suita nr. 4 – „Câmpenească”;

Simfonii

• 1945: Simfonia nr.1;;
• 1962: Simfonia nr. 2 – „Republica”;
• 1965: Simfonia nr.3;;
• 1968: Simfonia nr. 4;;
• 1983: Simfonia nr. 5 - „a Clopotelor”;
• 1990: Simfonia nr.6; Simfonia nr.7; Simfonia nr.8; Simfonia nr.9; Simfonia nr.10 – „Sacră – Sfânta Treime”;
• 1993: Simfonia nr.11 – „a durerii și a speranței”.

Muzică vocală pentru voce și pian[modificare | modificare sursă]

• 1939: Șase madrigale;
• 1938-1941: Trei cântece de leagăn;
• 1941: Cinci poeme pe versuri de Lucian Blaga;
• 1948: Sub plopi în șir; Odă;
• 1956: Șase lieduri pe versuri de George Bacovia pentru voce și pian;

Balade

• 1956: Miorița;
• 1957: Trei cântece pe versuri de Tudor Arghezi;
• 1958: Cântec pe versuri de Octavian Goga;

Muzică corală[modificare | modificare sursă]

• 1939: Țiganii pentru cor mixt și pian;
• 1941: Șase coruri de dor, op.13 pentru cor mixt;
• 1942: Patru coruri, op.16 pentru cor bărbătesc; Șapte coruri, op.19 pentru cor bărbătesc;
• 1943: Nouă cântece oltenești, op.21 pentru cor mixt/bărbătesc; Cinci coruri de alean, op.24 pentru cor mixt/bărbătesc;
• 1945: Patru coruri, op.26 pentru cor mixt
• 1946: Patru coruri, op.28 pentru cor mixt/bărbătesc;
• 1955: Coruri;
• 1958: Opt coruri de vitejie, op.47 pentru cor bărbătesc;
• 1960: Trei coruri eroice op.52 pentru cor mixt/bărbătesc
• 1961: Patru coruri de victorie op.54 pentru voci bărbătești; Șase coruri pentru patrie op.58 pentru voci mixte; Patru coruri despre țară, op.56 pentru cor mixt;
• 1962: Patru imnuri corale, op.61 pentru cor mixt;
• 1963: Coruri;
• 1964: Patru coruri patriotice, op.68 pentru cor mixt;
• 1965: Patru coruri de bucurie, op.74 pentru cor mixt; Patru coruri, op.76 pentru cor mixt;
• 1966: Cinci coruri patriotice, op.81 pentru cor mixt,
• 1967: Cinci cântece de belșug pentru cor mixt; Cinci coruri patriotice, op.86 pentru cor mixt;
• 1968: Trei cântece de luptă, op.87 pentru cor mixt; Patru coruri, op.89 pentru cor mixt; Două coruri, op.81 pentru cor bărbătesc; Șase coruri patriotice, op.93 pentru cor bărbătesc; Cinci coruri patriotice, op.95 pentru cor mixt;
• 1969: Trei coruri patriotice, op.97 pentru cor mixt; Patru coruri op.99 pentru cor mixt; Patru coruri patriotice,op.101 pentru cor mixt; Cinci coruri eroice, op.102 pentru cor mixt;
• 1970: Patru coruri op.105 pentru cor bărbătesc/mixt; Șase cântece pentru Conducătorul țării, op.108 pt cor mixt și pian/orchestră;
• 1971: Șapte coruri de aniversare, op.109 pentru cor mixt și pian/orchestră;
• 1972: Două coruri bărbătești, op.111, cu acompaniament de pian/orchestră; Cinci coruri, op.113 pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1973: Șase coruri de muncă, op.114 pentru voci mixte; Patru coruri eroice, op.115 pentru cor bărbătesc; Patru coruri pentru țară, op.117 pentru cor mixt;
• 1974: Trei coruri, op.119 pentru voci mixte;
• 1975: Cinci coruri, op.121 pentru voci mixte;
• 1977: Șase coruri pentru Independență, op.131 pentru cor mixt; Cinci coruri pentru Conducătorul țării, op.132 pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1978: Patru coruri de slavă, op.134 pentru voci bărbătești/mixte; Cinci coruri de Eliberare op.135 pentru voci mixte; Patru coruri patriotice, op.136 pentru voci mixte; 25 Madrigale pe versuri de Mihai Eminescu pentru cor mixt;
• 1979: Șapte coruri pentru tineret, op.138 pentru cor mixt;
• 1981: Patru coruri, op.142 pt voci mixte;
• 1983: Cinci coruri patriotice, op.147 pentru voci mixte; Cinci coruri pentru patrie, op.148 pentru voci mixte; Șase coruri pe versuri de Ioan Merițoiu, op.149 pentru voci mixte; Patru coruri munctorești, op.151 pentru voci mixte și pian;
• 1984: Patru coruri patriotice, op.153 pentru voci mixte și pian/orchestră; Patru coruri de sărbătoare, op.156 pentru voci mixte;

Cicluri de coruri mixte

• 1982: Triptic coral, op.144; Pe Argeș în sus pentru voci mixte;
• 1984: Omagiu lui Horea, op.154 pentru voci mixte și pian;

Poeme corale

• 1962: Visul pandurilor lui Tudor pentru voci mixte;

Suite corale

• 1958: Cântecele pământului pentru cor mixt;
• 1960: Serbarea secerișului; Suită sătească pentru soliști, cor mixt și pian;
• 1962: Spre orizonturi de lumină;
• 1976: Columna infinitului pentru cor mixt;
• 1977: August două zeci și trei pentru cor mixt, soliști și pian;

Cantate

• 1951: Zimbrul Maramureșului pentru cor bărbătesc;
• 1957: Pe-un picior de plai pentru cor mixt și pian ;
• 1958: La hidrocentrală-n Argeș pentru cor mixt și pian;
• 1961: Visul lui Bălcescu pentru cor mixt și pian;
• 1963: Comorile străbunilor daci pentru cor mixt; Moreni `33 pentru cor mixt;
• 1965 -- Hidrocentrala de pe Lotru piesă pentru cor mixt și pian;
• 1966: Ruinele Târgoviștei pentru cor mixt și pian;
• 1967: Asaltul de la Grivița pentru cor mixt și pian; Bălcescu murind pentru cor și pian;
• 1969: Cantată pentru Uzinele 23 August pentru cor mixt și pian; Iancu de Hunedoara pentru cor mixt (?);
• 1970: Liturghia solemnă pentru soliști și cor mixt;
• 1973: Colind pentru Anul Nou pentru cor mixt;
• 1975: Posada pentru cor mixt; Legământul lui Burebista pentru cor mixt;
• 1976: Sarmizecetusa pentru cor mixt;
• 1979: Buridava pentru cor mixt și pian;
• 1982: Negru Vodă și tătarii pentru soliști, cor mixt și pian;

Balade

• 1952: Meșterul Manole pentru soliști și cor bărbătesc;
• 1961: Balada soarelui pentru cor mixt și pian;
• 1964: Iancu Jianu pentru cor mixt și pian;
• 1965: Balada Lotrului pentru cor mixt și pian;

Tablouri coral-coregrafice

• 1965: Târgul de la Tismana pentru voci mixte și pian/orchestră;
• 1971: Balada Oltului pentru cor mixt și pian;
• 1975: Baladă la Târgoviște pentru cor mixt; Balada Sătmarului pentru cor mixt și pian;

Muzică concertantă[modificare | modificare sursă]

• 1947: Concert pentru violoncel și orchestră;

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

Pentru instrumente solo:

• 1938: Sonata I pentru pian;
• 1939: Preludiu și Fugă pentru pian; Balada pentru vioară solo;
• 1941: Sonata a II-a pentru pian;

Sonate

• 1939: Sonata pentru violoncel și pian;
• 1940: Sonata pentu vioară și pian;

Cvintete

• 1940: Cvintet de coarde cu pian;

Gheorghe Dumitrescu (1914-1996): Twilight poem (1941)

Gheorghe Dumitrescu (1914-1996): Symphony no. 3 (1965)

IOAN LUCHIAN MIHALEA

Ioan Luchian Mihalea
Ioan Luchian Mihalea
Date personale
Născut	15 decembrie 1951  Ocnele Mari, Vâlcea, România
Decedat	29 noiembrie 1993 (41 de ani)  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Cauza decesului	omor
Cetățenie	România
Ocupație	dirijor compozitor
Modifică date / text

Ioan Luchian Mihalea (n. 15 decembrie 1951, Ocnele Mari, Vâlcea, România – d. 29 noiembrie 1993, București, România) a fost un compozitor, dirijor și realizator de televiziune român.

CUPRINS

• 1Biografie
  • 1.1Carieră
  • 1.2Asasinatul
  • 1.3Homosexualitate
• 2Filmografie
• 3Note
• 4Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Carieră[modificare | modificare sursă]

A fost fondatorul și conducătorul grupului vocal Song, dar și al corului de copii Minisong^[1], din care au făcut parte și Alina Sorescu, Dana Rogoz, Gianina Corondan și membrii grupului pop TOP M (Nicu, Jan și Vali Costache).

În primăvara anului 1989, pune bazele unui nou grup numit "Bazar", un fel de frate mai mic a celor două deja existente, format în exclusivitate de elevi ai Școlii Populare de Artă din capitală, printre ei numărându-se Paula Mitrache, Ioana Sandu, Mihaela Salceanu, Laura Stone, Nana Cnejevici, Florina Danalache, Felicia Trutia, Magdalena Cusa, Cătălin Munteanu (ex. Song și Minisong), Cătălin Magdalinis, Ioana Nanasi, Valentin Rupita și mulți alții, aflați la început de carieră la vremea respectivă. Cu acest grup participă în diverse spectacole la Teatrul de Revistă "C-tin Tanase", Casa Studenților "Grigore Preoteasa", sau Sala Radio din București. Din păcate, grupul "Bazar", a cărui formator a fost tot Ioan Luchian Mihalea, a existat un singur an, între 1989/1990.

În perioada anilor 1991-1993 a prezentat spectacolul concurs de muzică pentru copii „TIP TOP MINITOP”^[2], creat și realizat de Oana Ionescu (TVR 1).^[3]

Asasinatul[modificare | modificare sursă]

În data de 29 noiembrie 1993, Oanță, așa cum îi spuneau prietenii, a fost asasinat în apartamentul său din București, cartierul Drumul Taberei, de către Nelu Florian Gavrilă și Ionel Păun, scopul crimei fiind jaful. Criminalii au fost condamnați la închisoare pe viață și închiși în Penitenciarul Giurgiu, fiind eliberați condiționat în 2015 (Nelu Florian Gavrilă), respectiv în 2016 (Ionel Păun). Ioan Luchian Mihalea este înmormântat în Cimitirul Bellu din București.

Homosexualitate[modificare | modificare sursă]

A fost vehiculat faptul că Ioan Luchian Mihalea ar fi fost homosexual^[4][5][6], acest lucru fiind însă contestat de către soția acestuia^[7][8], dar susținut de către ucigașii lui^[9][10][11].

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Pădurea nebună (1982)

Remix: Restituiri - Ioan Luchian Mihalea & SONG (Arhiva TVR)

Ultimul concert

ALINA EREMIA

Alina Eremia
Date personale
Nume la naștere	Alina Eremia
Născută	15 decembrie 1993 (27 de ani)  România Buftea, România Buftea, Ilfov, România
Părinți	Daniela Eremia (mamă) Nicușor Eremia (tată)
Frați și surori	Mircea Eremia
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață și actriță
Activitate
Gen muzical	Pop, dance
Tipul de voce	soprană
Instrument(e)	Voce, pian
Ani de activitate	2005-prezent
Case de discuri	MediaPro Music, Universal Music Group, Global Records
Interpretare cu	Lala Band
Colaborare cu	Vescan, Dorian Popa, Mircea Eremia(frate), Vunk, Faydee, Raluka, Markus Schulz, Dirty Nano, Rudenko
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Alina Eremia (n. 15 decembrie 1993, Buftea, Ilfov, România) este o actriță de televiziune și cântăreață română, membră a formației Lala Band, cunoscută pentru evoluția din serialul muzical Pariu cu viața, difuzat pe postul de televiziune Pro TV și pentru telenovela românească O nouă viață, difuzată pe postul Acasă TV.

CUPRINS

• 1Copilăria și debutul
• 2Cariera
• 3Discografie
  • 3.1Albume
  • 3.2Single-uri
  • 3.3Colaborări
  • 3.4Melodii promoționale
• 4Filmografie
  • 4.1Seriale de televiziune
  • 4.2Show-uri TV
  • 4.3Teatru
• 5Premii la festivaluri / concursuri
• 6Referințe
• 7Legături externe

COPILĂRIA ȘI DEBUTUL[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Alina Eremia, 2005

Alina Eremia s-a născut la 15 decembrie 1993 în Buftea. Părinții ei sunt Daniela și Nicușor Eremia. Are un frate mai mic, Mircea^[1].

A fost elevă a Colegiului Național George Coșbuc, profil uman, secția filologie, bilingv engleză^[2]. A promovat examenul de bacalureat cu media 8.96, obținând punctajul maxim la sociologie^[3]. În 2013 a fost admisă la UNATC, cu media 9.55^[4].

A debutat în muzică la vârsta de 5 ani, după ce părinții i-au remarcat talentul. Primul concurs la care a participat a fost "Abracadabra", unde a obținut premiul 3^[5]. Au urmat multe altele, printre cele mai importante numărându-se locul 5 la Eurovision Junior în 2005 cu melodia Țurai^[6].

CARIERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Alina Eremia, 2012

În februarie 2011, urmând sfatul mamei sale a participat la un casting organizat de MediaPro Pictures, în urma căruia a fost distribuită în rolul Ioanei Anghel (Pariu cu viața)^[7].

În urma castingului amintit mai sus a intrat și în trupa Lala Band, alături de care a atins performanțe greu de egalat. 5 albume de studio, discul de aur pentru „Cel mai bine vândut album al anului 2012” , 4 turnee naționale, peste 150 de ore de muzică live, peste 150.000 de fani veniți la concerte pentru a-și vedea idolii.

Cariera solo și-a început-o cu melodia „With or without you”, o colaborare cu Mister Z^[8]. Contrar așteptărilor, piesa nu a prins la public, urmând ca Alina să cunoască succesul separat de trupa care a consacrat-o în aprilie 2013.„Tu ești vara mea”, compusă de Adrian Sînă , a fost difuzată toată vara non-stop pe radiourile importante românești, refrenul ei fiind fredonat de mii de tineri. Videoclipul a fost filmat la "Gura Portiței", iar în mai puțin de două săptămâni a strâns un milion de vizualizări pe Youtube. Au urmat „În dreapta ta” cu Vescan și „Cum se face”, single-uri ce s-au bucurat de un succes care depășește cu mult „Tu ești vara mea”. Ambele reprezintă rodul colaborării cu "Scandalos Music/ MusicExpertCompany" și i-au adus notorietatea pe piața muzicală autohtonă. Alina Eremia a mai înregistrat melodiile „Cum se face” și „Când luminile se sting” în anul 2014, iar în 2015 „Played You”, pe data de 20 aprilie. Toate melodiile au fost lansate prin casa de discuri MediaPro Music.

Odată cu lansarea single-ului „Out of my mind” în colaborare cu americanul Novaspace,Alina Eremia a anunțat lansarea primului său album, intitulat „360”.^[9].

În 2019, Eremia a început colaborarea cu casa de discuri Global Records ^[10]

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Articol principal: Discografia Alinei Eremia.

Albume[modificare | modificare sursă]

Titlu	Lansare	Casă de discuri	Format
„360”	11 noiembrie 2017	MediaPro Music / Universal Music	CD, digital download

Titlu	Lansare	Casă de discuri	Format
„Déjà vu”	14 mai 2021	Global Records

Single-uri[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Poziții în topuri	Album
		ROU [11]
2010	„Deep in love”	—	N/A
2012	„With or without you”	—	N/A
2013	„Tu ești vara mea”	7[12]	N/A
2014	„Cum se face”	—	360
	„Când luminile se sting”	2[13]
2015	„Played you”	—	N/A
	„A fost o nebunie”	2	360
	„Original”	—	N/A
2016	„De ce ne îndrăgostim”	10[14]	360
	„Rujul Meu”	—	N/A
	„Vorbe pe dos”	31	N/A
2017	"Poartă-mă"	13	360
	„Nanana”	—	360
	„Îmi dai curaj” (Alina Eremia feat. Grasu XXL)	74	360
2018	„Doar noi” (Alina Eremia & Mark Stam)	29	N/A
	„Aș Da”	—	N/A
	„Tatuaj”	62	N/A
	„69”	—	N/A
2019	„Filme cu noi” (Alina Eremia feat. NOSFE)	—	N/A
	„De sticlă”	—	N/A
	„Printre cuvinte”	42	N/A
	„Dragoste nu-i”	—	N/A
	„Anotimpuri”	—	N/A
	„3 luni”	—	The Session
	„Foi de adio”	—
2020	„Aripi de vis”	67	Va fi anunțat
	„BRB” Alina Eremia x NANE	—	Va fi anunțat

Colaborări[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Poziții în topuri	Album
		ROU [15]
2013	„În dreapta ta” (Vescan cu Alina Eremia)	10[16]	—
2014	„Ne facem auziți” (Vunk și ai Noștrii)	—	Hituri și mituri (VUNK)
	„Iarna” (All Stars)	—	—
2015	„Ilegal” (Mircea Eremia feat. Alina Eremia)	—	—
	„Filme” (Rashid feat. Alina Eremia)	—	—
2016	„Dulce Amar” (What's UP feat. Alina Eremia & DJ Sava)	15	—
2017	„Îmbrăcați sau goi” (Vunk feat. Alina Eremia)	—	Extrovertit / 360
	„Out of my mind” (Novaspace feat. Alina Eremia)	—	360
	„Mă Nenorocești” (NOSFE feat. Alina Eremia)	—	Uncle BENZ
2018	„Freeze” (Monoir feat. Alina Eremia)	78	—
	„You Light Up The Night” (Markus Schulz feat. Alina Eremia)	—
	„Love & Lover” RUDENKO feat. Alina Eremia & Dominique Young Unique)	—	N/A
2019	„Promite-mi” Dirty Nano feat. Alina Eremia	34	N/A
	„Enchante” (Faydee feat. Alina Eremia & Raluka)	41	N/A

Melodii promoționale[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Poziții în topuri	Album
		ROU [17]
2012	„Over the Rainbow” [18]	—	disc single
	„The Power of Love” [19]	—	disc single
	„Mesaj” [20] (cu Dorian Popa)	—	Lala Summer Love
	„Feeling Good” [20] (cu Sore Mihalache, Dima Trofim și Bianca Dragomir)	—
	„Summer Nights” [20] (cu Dorian Popa și Liviu Teodorescu)	—
	„You're the One That I Want” [20] (cu Dorian Popa)	—	Lala Love Stories
	„Nights in White Satin” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„Piece by Piece” [20]	—
	„Memory” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„Holding Out for a Hero” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„I Cried for You” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„Nine Million Bicycles” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„People” [20] (cu Dorian Popa)	—
	„To the Moon and Back” [20] (cu Dorian Popa, Cristina Ciobănașu și Vlad Gherman)	—
	„Din albul iernii” [21] (cu Dorian Popa, Cristina Ciobănașu și Vlad Gherman)	—	disc single
	„Right Here Waiting” [20] (cu Liviu Teodorescu și Vlad Gherman)	—	Lala Love Stories 2
	„Broken Strings” [22] (cu Liviu Teodorescu)	—
	„Russian Roulette” [22]	—
	„Got You On My Mind” [22] (cu Liviu Teodorescu)	—
	„Suddenly I See” [23] (cu Sore, Cristina Ciobănașu, Andrada Popa și Ana Baniciu)	—	Lala Dance
2015	„You”	—	disc single
2016	”Să înceapă gălăgia” [24] (VH2, Anda Adam, What's up)	—	N/A
2017	„Imnul optimismului” [25] (Liviu Teodorescu & Nicole Cherry feat. All Stars)	—	N/A
2019	"Imnul Forza ZU 2019" [26] (The Motans, Alina Eremia, Antonia, Selly)	—	N/A

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Seriale de televiziune[modificare | modificare sursă]

An	Nume	Rol	Note
2011-2013	Pariu cu viața[27]	Ioana Anghel	protagonistă
2014	O nouă viață[28]	Ioana Anghel	protagonistă

Show-uri TV[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Canal	Note
2014	Dansează printre stele sezonul 1[29]	Antena 1	Locul II[30]
2015	Te cunosc de undeva! sezonul 7[31]	Antena 1	Locul II
2016-2017	Next Star	Antena 1	Jurat

Teatru[modificare | modificare sursă]

An	Titlu	Teatru	Note
2016	Treapta a noua [32]	Palatul Național al Copiilor	Spectacol de licență (UNATC - promoția 2016)

PREMII LA FESTIVALURI / CONCURSURI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Anul	Țara	Concursul	Premiul
1997	Moldova	Abracadabra	locul III
1998	România	Țara Spiridușilor	locul II
1999	România	Tip Top Minitop	locul I
2001	România	Ploaia Steluțelor	participant
2002	România	Festivalul Internațional de muzică pentru copii "Ti Amo"	locul II
2003	Egipt	Nile International Song Festival For Children	finalist
	România	Festivalul de muzică pentru copii "Ursulețul de aur"	locul I
	România	Festivalul Internațional de muzică pentru copii "Ti Amo"	locul I
	România	Festivalul de muzică pentru copii "Delfinul de aur"	locul I
	România	Concursul național de muzică pentru copii "Steluțele Pucioasei"	locul I
	România	Festivalul național de muzică pentru copii "Flori de gheață"	locul I
2004	România	Concursul internațional de muzică pentru copii și adolescenți "Golden Star"	premiul de popularitate
2005	Egipt	Nile International Song Festival For Children	premiul special al juriului
	Bosnia și Herțegovina	Festivalul Internațional de muzică pentru copii	locul I
	Belarus	Festivalul de artă "Slavianski Bazaar"	locul III
	România	Festivalul Național de creație și interpretare "Mamaia copiilor"	locul II
	Malta	Golden Cross	locul I
	Belgia	Concursul Muzical Eurovision Junior 2005	locul V
2007	România	Premiile "Radio România"	premiul Radio România Actualități Jr
2008	România	Premiile "Radio România"	premiul Radio România Actualități Jr[33]
2009	România	Festivalul internațional de muzică "George Grigoriu"	locul II

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

15. MARI ORCHESTRE - GLENN MILLER

GLENN MILLER

Glenn Miller
Date personale
Nume la naștere	Alton Glenn Miller
Născut	1 martie 1904 Clarinda, Iowa, Statele Unite
Decedat	15 decembrie 1944 (40 de ani) Canalul Mânecii, Franța[1]
Cauza decesului	accident (accident aviatic)
Părinți	Lewis Elmer Miller[*][3] Mattie Lou Cavender[*][3]
Căsătorit cu	Helen Dorothy Burger Miller[*]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii[4][5]
Ocupație	Bandleader, Muzician, Aranjator, Compozitor
Studii	Universitatea din Colorado Boulder[*]
Gen muzical	Swing music, big band
Instrument(e)	Trombon
Ani de activitate	1923–1944
Colaborare cu	Glenn Miller Orchestra, Beryl Davis
Premii	Bronze Star Medal[*][2] Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]
Discografie
Listă completă	Glenn Miller discography[*]
Prezență online
site web oficial pagină Facebook Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Alton Glenn Miller (n. 1 martie 1904,^[6][7][8][9] Clarinda^⁠(d), Iowa, SUA^[10] – d. 15 decembrie 1944,^{[6][8][9][11]} Canalul Mânecii, Franța^[1]) a fost un muzician american de muzică jazz. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără „In the Mood”, „Moonlight Serenade”, „Pennsylvania 6-5000”, „Chattanooga Choo Choo”, „A String of Pearls”, „At Last”, „(I've Got a Gal In) Kalamazoo”, „American Patrol”, „Tuxedo Junction”, „Elmer's Tune” și „Little Brown Jug”.^[12]

Glenn Miller ( Alton Glen Miller) ^[1] (1 martie 1904 – 15 decembrie 1944) ^{[1] [2] [3] [4] [5]} s-a născut în Clarinda, Iowa, la 1 martie 1904. ^{[1] ] [2] [3] [4] [6] [7]} Miller a fost un faimos fondator american de big band , proprietar, dirijor, compozitor, aranjator „as”, trombonist și artist de înregistrări înainte și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când era un ofițer în Forțele Aeriene ale Armatei SUA . ^[4] Glenn Miller și orchestra luia fost una dintre cele mai populare și de succes trupe ale secolului al XX-lea și din era big band. ^{[8] [9] [10]} Grupul său militar, Major Glenn Miller Army Air Forces Orchestra ^[4] a fost, de asemenea, popular și de succes. ^[4] A fost declarat mort după ce a dispărut în acțiune (MIA) pe 15 decembrie 1944, într-un zbor peste Canalul Mânecii . ^[4] Procedura de operare standard pentru serviciile militare americane, maiorul Alton Glenn Miller, Armata SUA (Air Corps) a fost declarat oficial mort la un an și o zi după moartea sa/statutul MAI. ^{[6] [11] [4] [12]}Mai mult, o investigație oficială a armatei a condus la o constatare oficială a morții (FOD) pentru maiorul Miller, locotenent-colonelul Norman Baessell și ofițerul de zbor John Morgan, care au murit în același zbor. ^[13] Toți cei trei ofițeri sunt enumerați pe Tablets of the Dissing la Cambridge American Cemetery and Memorial din Cambridge, Anglia, care este condus de American Battle Monuments Commission. ^[4] [14] Deoarece trupul său nu a fost recuperabil, maiorului Miller i sa permis să pună o piatră funerară memorială la Cimitirul Național Arlington din Arlington, Virginia, operat de armata SUA. ^{[13] [4] [15] [7] [16] [17]}

Trupa sa civilă, Glenn Miller and His Orchestra a fost cea mai bine vândută trupă de înregistrări din 1939 până în 1942. Nu avea o secțiune de coarde, dar avea un bas slap în secțiunea de ritm . A fost, de asemenea, o trupă în turneu care a jucat mai multe emisiuni radio aproape în fiecare zi. Cele mai vândute discuri ale lor includ piesa emblematică a lui Miller - „ Moonlight Serenade ” și primul disc de aur realizat vreodată - „ Chattanooga Choo Choo ” (fără cratima). Următoarele melodii sunt, de asemenea, pe această listă de best-seller: „ In the Mood ”, „ PENnsylvania 6-5000 ” (tipărit ca „Pennsylvania Six-Five Thousand” pe casele de discuri), „Moonlight Cocktail ”, „ În sfârșit ”, „ (I’ve Got a Gal In) Kalamazoo ”, „ American Patrol ”, „ Txedo Junction ”, „ Elmer’s Tune ”, „Little Brown Jug” și „ Anvil Chorus ” ^{. 18]} Inclusiv Chattanooga Choo Choo, cinci melodii interpretate de Glenn Miller și Orchestra Sa au fost hiturile numărul unu pentru cea mai mare parte a anului 1942 și pot fi găsite pe Lista single-urilor numărul unu din Billboard din 1942. [ ^19] În doar patru ani, Miller a marcat 16 recorduri numărul unu și 69 de top 10 hituri,care este mai mult decât Elvis Presley (40) ^[20]iar Beatles (33) au intrat în cariera lor. ^{[21] [22] [23]} Moștenirea sa muzicală include mai multe înregistrări ale sale care se află în Grammy Hall of Fame . Munca lui a fost interpretată de trupe de swing, formații de jazz și trupe mari din întreaga lume de peste 75 de ani. Aceste trupe includ trupe comunitare, trupe școlare (inclusiv trupe de la Universitatea Yale) și trupe militare. ^[24]

Maiorul Glenn Miller este considerat a fi părintele trupelor militare moderne ale SUA. În 1942, Miller s-a oferit voluntar să se alăture armatei SUA pentru a distra trupele în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a ajuns în Forțele Aeriene ale Armatei SUA . ^[4] Volumul lor de muncă era la fel de greu ca și cel al trupei civile. Cu o secțiune completă de coarde adăugată unei trupe mari, Orchestra Major Glenn Miller Army Air Forces ^[25] a fost precursorul următoarelor trupe mari militare americane: Airmen of Note (US Air Force), Army Blues (The US Army Band) , Ambasadori de jazz (Forpa de câmp al armatei SUA), Ambasadori, numiti anterior Check Six (Forțele Aeriene SUA în Europa / Banda USAFE), ^[26] Commodores (Forpa Marinei SUA) și Gardienii (Forpa Gărzii de Coastă a SUA).^[4] Pe 15 decembrie 1944, aeronava lui Miller a dispărut peste Canalul Mânecii . ^[4] El și ceilalți din avion erau dispăruți în acțiune, dar în curând li s-a dat o constatare a morții (FOD) de către armata SUA. ^[4] În februarie 1945, i s-a acordat postum Medalia Steaua de Bronz . ^[4]

CUPRINS

VIAȚA TIMPURIE ȘI CARIERAEDITAȚI | ×

FIUL LUI MATTIE LOU (NĂSCUTĂ CAVENDER) MILLER ȘI LEWIS ELMER MILLER, ALTON GLEN MILLER S-A NĂSCUT ÎN CLARINDA, IOWA . ^[1] [2] NĂSCUT CA ALTON GLEN MILLER, GLENN A ADĂUGAT AL DOILEA N NUMELUI SĂU ÎN TIMPUL LICEULUI. ^[27] LA ​​FEL CA TATĂL SĂU (LEWIS ELMER ) ȘI FRAȚII SĂI (ELMER DEANE , JOHN HERBERT ȘI EMMA IRENE ), GLENN MILLER A PURTAT NUMELE SĂU DE MIJLOC, GLENN. ^[28]   CA DENNIS SPRAGG DE LA GLENN MILLER ARCHIVES ^[3]CONFIRMĂ: „FOLOSIREA DE CĂTRE MILLER A PRENUMELUI SĂU, ALTON A FOST NECESARĂ ÎN SCOPURI LEGALE ȘI MILITARE, MOTIV PENTRU CARE APARE ÎN DOCUMENTE FORMALE PRECUM DOCUMENTELE SALE MILITARE, PERMISELE DE CONDUCERE, DECLARAȚIILE FISCALE ETC.” ^[3] EL ESTE LISTAT CA ALTON G. MILLER ÎN SECȚIUNEA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI DIN TABLETS OF THE MISSING IN CAMBRIDGE AMERICAN CEMETERY AND MEMORIAL DIN CAMBRIDGE, ANGLIA, REGATUL UNIT (MAREA BRITANIE). NUMELE SĂU ESTE GRAVAT CA MAIORUL ALTON GLENN MILLER, ARMATA SUA (CORPUL AERIAN) PE PIATRA FUNERARĂ A SA MEMORIALĂ EMISĂ DE GUVERN (GI) ÎN SECȚIUNEA MEMORIALĂ H DE LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTONÎN ARLINGTON, VIRGINIA. ULTIMA SA UNITATE MILITARĂ ARE UN COPAC MEMORIAL ÎN SECȚIUNEA 13 DE PE WILSON DRIVE. AMERICAN HOLLY A FOST DEDICATĂ PE 15 DECEMBRIE 1994, ANIVERSAREA A 50 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MILLER, VETERANILOR DIN ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER. ^[29]

A URMAT ȘCOALA GENERALĂ ÎN NORTH PLATTE, ÎN VESTUL NEBRASKA. ÎN 1915, FAMILIA SA S-A MUTAT ÎN GRANT CITY, MISSOURI . ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ, FĂCUSE DESTUI BANI DIN MULSUL VACILOR PENTRU A-ȘI CUMPĂRA PRIMUL TROMBON ȘI CÂNTA ÎN ORCHESTRA ORAȘULUI. A CÂNTAT LA CORNET ȘI MANDOLINĂ, DAR A TRECUT LA TROMBON PÂNĂ ÎN 1916. ^[30]

ÎN 1918, MILLER ȘI FAMILIA SA S-AU MUTAT LA FORT MORGAN , COLORADO, UNDE A URMAT LICEUL FORT MORGAN . ÎN TOAMNA ANULUI 1919, S-A ALĂTURAT FMHS MAROONS, ECHIPA DE FOTBAL A LICEULUI CARE A CÂȘTIGAT CONFERINȚA DE FOTBAL AMERICAN DIN NORDUL COLORADO ÎN 1920. A FOST NUMIT CEL MAI BUN CAPĂT DIN STÂNGA DIN COLORADO ÎN 1921. ^[27] [31] TIMP DE DOI ANI, MILLER A FOST UNUL DINTRE REDACTORII PROPRIULUI ANUAR DE LICEU, „AMINTIRI”. ^[27] ÎN FIECARE DINTRE ANUARELE PE CARE LE-A EDITAT, NUMELE SĂU A FOST SCRIS ATÂT GLEN CU UN N, CÂT ȘI GLENN CU UN N DUBLU. ^[28]

• GLEN (1) MILLER, 1920, „SUNT UN STRĂIN AICI. RAIUL ESTE CASA MEA.” ^[27]
• GLEN (1) PE LISTELE DE DISTRIBUȚIE A DOUĂ PIESE ^[27]
• GLEN (1) MILLER CA ACTOR CARE O INTERPRETEAZĂ PE EDYTHE ROBERTSON ÎN PIESA „COURT HOUSE” ^[27]
• GLEN (1) MILLER ÎN ROLUL LUI CRUGE BLAINEWOOD ÎN PIESA „MISS SOMEBODY ELSE” ^[27]
• GLENN (2) MILLER, 1921, „AM STABILIT STILURILE PE AICI”. ^[27]
• GLENN (2) MILLER, CITAT DE VEDETE DE FOTBAL, FMHS, 1921, „AM CREZUT CĂ POT ȘI AM FĂCUT-O”. ^[27]
• GLENN (2) MILLER, LISTA „NUMELE PERSONALULUI” A EDITORILOR DE ANUAR / JOKE EDITOR, 1920 ^[27]
• GLENN (2) MILLER, BOBOC AL CLASEI 1921 ^[27]
• GLENN (2) MILLER, TROMBON, PE LISTA MEMBRILOR ORCHESTREI LICEULUI A SECȚIEI DE MUZICĂ ^[27]

ÎN ULTIMUL AN, A DEVENIT ATÂT DE INTERESAT DE MUZICA DE FORMAȚIE DE DANS ÎNCÂT ȘI-A FORMAT O TRUPĂ CU CÂȚIVA COLEGI DE CLASĂ. ^[4] ORCHESTRA LICEULUI A FOST O ACTIVITATE AFTERSCHOOL, DAR A CÂNTAT ȘI ACOLO. ^[4] [27] PENTRU O VREME, CURSURILE DE ARMONIE, PIAN, VIOARĂ ȘI APRECIEREA MUZICII AU FOST PLINE LA MAXIMUM, DAR CURSURILE AU FOST ÎNTRERUPTE DIN ANUMITE MOTIVE. ^[27] CU TOATE ACESTEA, PÂNĂ CÂND A ABSOLVIT LICEUL ÎN 1921, A DECIS SĂ DEVINĂ MUZICIAN PROFESIONIST. ^[2] A RATAT PROPRIA ABSOLVIRE PENTRU CĂ CÂNTA ÎN AFARA ORAȘULUI. MAMA LUI A PRIMIT CU BUCURIE DIPLOMA PENTRU EL. ^[4]

ÎN 1923, MILLER A INTRAT LA UNIVERSITATEA DIN COLORADO LA BOULDER , UNDE S-A ALĂTURAT FRATERNITĂȚII SIGMA NU . ^[32] ȘI-A PETRECUT CEA MAI MARE PARTE A TIMPULUI DEPARTE DE ȘCOALĂ, PARTICIPÂND LA AUDIȚII ȘI CÂNTÂND LA ORICE CONCERTE PE CARE LE PUTEA OBȚINE, INCLUSIV CU TRUPA LUI BOYD SENTER DIN DENVER. DUPĂ CE A PICAT TREI DIN CINCI CLASE, A ABANDONAT ȘCOALA PENTRU A URMA O CARIERĂ ÎN MUZICĂ. ÎN MOD IRONIC, A EȘUAT PE HARMONY. ^[4]

ÎN NEW YORK, A STUDIAT SISTEMUL SCHILLINGER CU JOSEPH SCHILLINGER , SUB A CĂRUI TUTELĂ A COMPUS „MILLER'S TUNE”. MILLER A ARANJAT ACEA MELODIE PENTRU BIG BAND ȘI A REDENUMIT-O. A DEVENIT TEMA LUI SEMNĂTURĂ, „MOONLIGHT SERENADE”. ^[33]

ÎN 1926, MILLER A FĂCUT UN TURNEU CU MAI MULTE GRUPURI, OBȚINÂND UN LOC BUN ÎN GRUPUL LUI BEN POLLACK DIN LOS ANGELES. A CÂNTAT ȘI PENTRU VICTOR YOUNG , CEEA CE IA PERMIS SĂ FIE ÎNDRUMAT DE ALȚI MUZICIENI PROFESIONIȘTI. ^[34] LA ÎNCEPUT, EL A FOST PRINCIPALUL SOLIST DE TROMBON AL TRUPEI, DAR CÂND JACK TEAGARDEN S-A ALĂTURAT TRUPEI LUI POLLACK ÎN 1928, MILLER A CONSTATAT CĂ SOLO-URILE SALE AU FOST TĂIATE DRASTIC. ȘI-A DAT SEAMA CĂ VIITORUL LUI ESTE ÎN ARANJARE ȘI COMPUNERE. ^[30]

EL A PUBLICAT ÎN CHICAGO ÎN 1928 O CARTE DE CÂNTECE INTITULATĂ GLENN MILLER'S 125 JAZZ BREAKS FOR TROMBONE DE CĂTRE FRAȚII MELROSE. ^[35] ÎN TIMPUL PETRECUT CU POLLACK, EL A SCRIS MAI MULTE ARANJAMENTE. EL A SCRIS PRIMA SA COMPOZIȚIE, " ROOM 1411 ", CU BENNY GOODMAN , IAR BRUNSWICK RECORDS A LANSAT-O CA UN DISC DE 78 RPM SUB NUMELE DE "BENNY GOODMAN'S BOYS". ^[36]

ÎN 1928, CÂND TRUPA A SOSIT ÎN NEW YORK CITY, A TRIMIS-O ȘI S-A CĂSĂTORIT CU IUBITA SA DE LA FACULTATE, HELEN BURGER. A FOST MEMBRU AL ORCHESTREI LUI RED NICHOLS (RED NICHOLS AND HIS FIVE PENNIES) ^[4] ÎN 1930 ȘI, DATORITĂ LUI NICHOLS, A CÂNTAT ÎN TRUPELE LA DOUĂ SPECTACOLE DE LA BROADWAY, STRIKE UP THE BAND ȘI GIRL CRAZY . FORMAȚIA A INCLUS BENNY GOODMAN ȘI GENE KRUPA . ^[37]

LA SFÂRȘITUL ANILOR 1920 ȘI ÎNCEPUTUL ANILOR 1930, MILLER A LUCRAT CA TROMBONIST INDEPENDENT ÎN MAI MULTE TRUPE. ÎNTR-O SESIUNE DE LA VICTOR RECORDS DIN 21 MARTIE 1928, A CÂNTAT ALĂTURI DE TOMMY DORSEY , BENNY GOODMAN ȘI JOE VENUTI ÎN ALL-STAR ORCHESTRA REGIZAT DE NAT SHILKRET . ^{[38] [39] [40]} A ARANJAT ȘI A CÂNTAT LA TROMBON ÎN MAI MULTE SESIUNI IMPORTANTE ALE FRAȚILOR DORSEY PENTRU OKEH RECORDS , INCLUSIV „THE SPELL OF THE BLUES”, „LET'S DO IT” ȘI „MY KINDA LOVE”, TOATE CU BING CROSBY . PE VOCE. PE 14 NOIEMBRIE 1929, ^[41] VOCALISTUL RED MCKENZIEL-A ANGAJAT PE MILLER SĂ CÂNTE PE DOUĂ DISCURI: „HELLO, LOLA” ȘI „IF I COULD BE WITH YOU ONE HOUR TONIGHT”. ^[42] [43] ALĂTURI DE MILLER SE AFLAU SAXOFONISTUL COLEMAN HAWKINS , CLARINETISTUL PEE WEE RUSSELL , CHITARISTUL EDDIE CONDON ȘI BATERISTUL GENE KRUPA. ^[44]

LA ÎNCEPUTUL PÂNĂ LA MIJLOCUL ANILOR 1930, MILLER A LUCRAT CA TROMBONIST, ARANJATOR ȘI COMPOZITOR PENTRU FRAȚII DORSEY , MAI ÎNTÂI, CÂND ERAU UN GRUP DE STUDIO DIN BRUNSWICK ȘI MAI TÂRZIU, CÂND AU FORMAT O ORCHESTRĂ NEFASTĂ. ^[45] MILLER A COMPUS MELODIILE „ ANNIE'S COUSIN FANNY ”, ^{[46] [47] [48]} „ DESE DEM DOSE ”, ^[45] [48] „ HARLEM CHAPEL CHIMES ” ȘI „ TOMORROW'S ANOTHER DAY ” PENTRU FRAȚII DORSEY. TRUPA ÎN 1934 ȘI 1935.

ÎN 1935, A ADUNAT O ORCHESTRĂ AMERICANĂ PENTRU LIDERUL TRUPEI BRITANIC RAY NOBLE ^[45] , DEZVOLTÂND ARANJAMENTUL CLARINETULUI PRINCIPAL PE PATRU SAXOFOANE CARE AU DEVENIT O CARACTERISTICĂ A TRUPEI SALE MARI. MEMBRII TRUPEI NOBLE AU INCLUS CLAUDE THORNHILL , BUD FREEMAN ȘI CHARLIE SPIVAK .

MILLER A FĂCUT PRIMA SA APARIȚIE ÎN FILM ÎN THE BIG BROADCAST DIN 1936 , CA MEMBRU AL RAY NOBLE ORCHESTRA, INTERPRETÂND „WHY STARS COME OUT AT NIGHT”. FILMUL A INCLUS SPECTACOLE DE DOROTHY DANDRIDGE ȘI FRAȚII NICHOLAS , CARE AVEAU SĂ APARĂ DIN NOU ALĂTURI DE MILLER ÎN DOUĂ FILME PENTRU TWENTIETH CENTURY FOX ÎN 1941 ȘI 1942.

ÎN 1937, MILLER A COMPILAT MAI MULTE ARANJAMENTE ȘI A FORMAT PRIMA SA TRUPĂ. DUPĂ CE NU A REUȘIT SĂ SE DISTINGĂ DE NUMEROASELE TRUPE ALE VREMII, S-A DESPĂRȚIT DUPĂ ULTIMUL SĂU SPECTACOL LA RITZ BALLROOM DIN BRIDGEPORT, CONNECTICUT, PE 2 IANUARIE 1938. ^[49]

BENNY GOODMAN A SPUS ÎN 1976:

LA SFÂRȘITUL ANULUI 1937, ÎNAINTE CA TRUPA LUI SĂ DEVINĂ POPULARĂ, CÂNTAM AMÂNDOI ÎN DALLAS. GLENN A FOST DESTUL DE ABĂTUT ȘI A VENIT SĂ MĂ VADĂ. EL A ÎNTREBAT: "CE FACI? CUM REUȘEȘTI?" I-AM SPUS: „NU ȘTIU, GLENN. RĂMÂI DOAR CU ASTA”. ^[50]

SUCCES DIN 1938 PÂNĂ ÎN 1942EDITAȚI | ×

ARTICOLUL PRINCIPAL: GLENN MILLER ORCHESTRA

ORCHESTRA GLENN MILLER

DESCURAJAT, MILLER S-A ÎNTORS LA NEW YORK. ȘI-A DAT SEAMA CĂ TREBUIE SĂ DEZVOLTE UN SUNET UNIC ȘI A DECIS SĂ FACĂ CLARINETUL SĂ CÂNTE O LINIE MELODICĂ CU UN SAXOFON TENOR CARE ȚINE ACEEAȘI NOTĂ, ÎN TIMP CE ALTE TREI SAXOFOANE SE ARMONIZAU ÎNTR-O SINGURĂ OCTAVĂ. GEORGE T. SIMON A DESCOPERIT UN SAXOFONIST PE NUME WILBUR SCHWARTZ PENTRU GLENN MILLER. MILLER L-A ANGAJAT PE SCHWARTZ, DAR L-A PUS SĂ CÂNTE LA CLARINET ÎN LOC DE SAXOFON. POTRIVIT LUI SIMON, „TONUL ȘI MODUL DE A CÂNTA LUI WILLIE AU OFERIT O PLENITUDINE ȘI O BOGĂȚIE ATÂT DE DISTINCTE ÎNCÂT NICIUNUL DINTRE IMITATORII LUI MILLER DE MAI TÂRZIU NU A PUTUT REPRODUCE VREODATĂ CU ACURATEȚE SUNETUL LUI MILLER”. ^[51] CU ACEASTĂ NOUĂ COMBINAȚIE DE SUNET, GLENN MILLER A GĂSIT O MODALITATE DE A DIFERENȚIA STILUL TRUPEI SALE DE CEL AL MULTOR TRUPE CARE EXISTAU LA SFÂRȘITUL ANILOR 1930.

MILLER A VORBIT DESPRE STILUL SĂU ÎN NUMĂRUL DIN MAI 1939 AL REVISTEI METRONOME . „VEȚI OBSERVA ASTĂZI CĂ UNELE TRUPE FOLOSESC ACELAȘI TRUC LA FIECARE INTRODUCERE; ALTELE REPETĂ ACEEAȘI FRAZĂ MUZICALĂ CA O MODULARE ÎNTR-O VOCE... SUNTEM NOROCOȘI CĂ STILUL NOSTRU NU NE LIMITEAZĂ LA INTROSURI, MODULAȚII STEREOTIPE, PRIMELE REFRENURI, FINALURI SAU CHIAR RITMURI TRUCATE. AL CINCILEA SAXOFON, CÂNTÂND LA CLARINET DE CELE MAI MULTE ORI, VĂ PERMITE SĂ ȘTIȚI A CUI TRUPĂ O ASCULTAȚI. ȘI CAM ASTA ESTE TOT CEEA CE ESTE.” ^[52]

Bluebird Records și Glen Island CasinoEditați | ×

1939 AFIȘ PENTRU CONCERTUL DIN BALTIMORE HIPPODROME BALLROOM.

ÎN SEPTEMBRIE 1938, TRUPA MILLER A ÎNCEPUT SĂ ÎNREGISTREZE PENTRU BLUEBIRD , O SUBSIDIARĂ A RCA VICTOR . ^[53] CY SHRIBMAN, UN OM DE AFACERI PROEMINENT DE PE COASTA DE EST, A FINANȚAT TRUPA. ^[54] ÎN PRIMĂVARA ANULUI 1939, AVEREA TRUPEI S-A ÎMBUNĂTĂȚIT CU O ÎNTÂLNIRE LA MEADOWBROOK BALLROOM DIN CEDAR GROVE, NEW JERSEY, ȘI MAI DRAMATIC LA GLEN ISLAND CASINO DIN NEW ROCHELLE, NEW YORK. POTRIVIT AUTORULUI GUNTHER SCHULLER , SPECTACOLUL DE PE INSULA GLEN A ATRAS „O MULȚIME RECORD DE PREMIERE DE 1800...” ^[55]

POPULARITATEA TRUPEI A CRESCUT. ^[56] ÎN 1939, REVISTA TIME NOTA: „DIN CELE 12 PÂNĂ LA 24 DE DISCURI DIN FIECARE DINTRE CELE 300.000 DE TONOMATE AMERICANE DE ASTĂZI, DE LA DOUĂ PÂNĂ LA ȘASE SUNT DE OBICEI ALE LUI GLENN MILLER”. ^[57] ÎN 1940, VERSIUNEA TRUPEI „ TUXEDO JUNCTION ” A VÂNDUT 115.000 DE COPII ÎN PRIMA SĂPTĂMÂNĂ. ^[58] SUCCESUL LUI MILLER ÎN 1939 A CULMINAT CU O APARIȚIE LA CARNEGIE HALL PE 6 OCTOMBRIE, CU PAUL WHITEMAN , BENNY GOODMAN ȘI FRED WARING , DE ASEMENEA, ÎN PROGRAM. ^[59]

DIN DECEMBRIE 1939 PÂNĂ ÎN SEPTEMBRIE 1942, TRUPA LUI MILLER A CÂNTAT DE TREI ORI PE SĂPTĂMÂNĂ ÎN TIMPUL UNEI EMISIUNI DE UN SFERT DE ORĂ PENTRU ȚIGĂRI CHESTERFIELD LA RADIOUL CBS ^[60] — ÎN PRIMELE 13 SĂPTĂMÂNI CU SURORILE ANDREWS ȘI APOI PE CONT PROPRIU. ^[61]

PE 10 FEBRUARIE 1942, RCA VICTOR IA OFERIT LUI MILLER PRIMUL DISC DE AUR PENTRU „ CHATTANOOGA CHOO CHOO ”. ^{[4] [62] [63]} ORCHESTRA MILLER A INTERPRETAT „CHATTANOOGA CHOO CHOO” ALĂTURI DE CÂNTĂREȚII SĂI GORDON „TEX” BENEKE , PAULA KELLY ȘI MODERNAIRES . ^[64] ALȚI CÂNTĂREȚI CU ACEASTĂ ORCHESTRĂ AU INCLUS MARION HUTTON , ^[65] SKIP NELSON, ^[66] RAY EBERLE ^[67] ȘI (ÎNTR-O MĂSURĂ MAI MICĂ) KAY STARR , ^[68] ERNIE CACERES , ^[69] DOROTHY CLAIRE ^[70]ȘI JACK LATHROP. ^[71] PAT FRIDAY A DUBLAT-O PENTRU LYNN BARI CÂNTÂND ROLUL EI ÎN GLENN MILLER ORCHESTRA ÎN CELE DOUĂ FILME ALE LOR, SUN VALLEY SERENADE ȘI ORCHESTRA WIVES , CU LYNN BARI SINCRONIZARE BUZELOR. ^[72]

PRIMUL DISC DE AUR PENTRU „CHATTANOOGA CHOO CHOO” OFERIT LUI GLENN MILLER DE W. WALLACE EARLY DE LA RCA VICTOR CU CRAINIC PAUL DOUGLAS ÎN EXTREMA STÂNGĂ, 10 FEBRUARIE 1942

Imagini în mișcareEditați | ×

MILLER ȘI TRUPA SA AU APĂRUT ÎN DOUĂ FILME TWENTIETH CENTURY FOX. ÎN SUN VALLEY SERENADE DIN 1941, ACEȘTIA AU FOST MEMBRI IMPORTANȚI AI DISTRIBUȚIEI, CARE AU AVUT ȘI COMICUL MILTON BERLE ȘI DOROTHY DANDRIDGE ALĂTURI DE FRAȚII NICHOLAS ÎN NUMĂRUL DE CÂNTECE ȘI DANS, „CHATTANOOGA CHOO CHOO”. ^[73] TRUPA MILLER S-A ÎNTORS LA HOLLYWOOD PENTRU A FILMA ÎN 1942 ORCHESTRA WIVES , ^[74] CU JACKIE GLEASON JUCÂND UN ROL CA BASIST AL GRUPULUI. DEȘI A FOST CONTRACTAT SĂ FACĂ UN AL TREILEA FILM PENTRU FOX, BLIND DATE , MILLER A INTRAT ÎN ARMATA SUA ȘI ACEST FILM NU A FOST NICIODATĂ FĂCUT. ^[75]

REACȚIE CRITICĂEDITAȚI | ×

ÎN 2004, BASISTUL ORCHESTREI MILLER, TRIGGER ALPERT , A EXPLICAT SUCCESUL TRUPEI: „MILLER AVEA PULSUL MUZICAL AL AMERICII... EL ȘTIA CE I-AR FACE PE PLAC ASCULTĂTORILOR”. ^[76]

MILLER POATE SĂ FI AVUT UN STIL DE MANAGEMENT STRICT. UNII SPUN CĂ INSISTENȚA LUI ASUPRA ASPECTULUI ÎNGRIJIT ȘI DISCIPLINA STRICTĂ PE SCENĂ I-A DERANJAT PE UNII MEMBRI AI TRUPEI. S-AR PUTEA SĂ NU FIE ADEVĂRAT. TRUPA ARĂTA BINE, A REPETAT BINE ȘI A CÂNTAT BINE. „PRACTICA FACE PERFECT.” ASTA FACE PARTE DIN CHEIA CARE A FĂCUT TRUPA SĂ SUNE GROZAV. PUBLICUL A RECUNOSCUT ACEST LUCRU CHIAR DACĂ NU ȘTIA DE CE LE-A PLĂCUT. EL A PURTAT ACEASTĂ FILOZOFIE A MUNCII GRELE ÎN ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI ÎN TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. EXCELENȚA A FOST STANDARDUL.

REACȚIA COLEGILOR MUZICALIEDITAȚI | ×

MILLER DIN BILLBOARD MUSIC YEARBOOK

LOUIS ARMSTRONG S-A GÂNDIT DESTUL DE MULT LA MILLER PENTRU A-ȘI TRANSPORTA ÎNREGISTRĂRILE, TRANSFERATE PE ROLE DE BANDĂ DE ȘAPTE INCI CÂND A PLECAT ÎN TURNEU. „[ARMSTRONG] ÎI PLĂCEAU MUZICIENII CARE APRECIAU MELODIA, IAR SELECȚIILE SALE AU VARIAT DE LA GLENN MILLER LA JELLY ROLL MORTON LA CEAIKOVSKI ”. ^[77] CVINTETUL PIANISTULUI DE JAZZ GEORGE SHEARING DIN ANII 1950 ȘI 1960 A FOST INFLUENȚAT DE MILLER: „CU PIANUL ÎN STIL CU MÂINILE BLOCATE AL LUI SHEARING (INFLUENȚAT DE VOCEA SECȚIUNII DE SAXOFON A LUI MILLER) ÎN MIJLOCUL [ARMONIILOR CVINTETULUI]”. ^[78] [79] FRANK SINATRA ȘI MEL TORMÉȚINEA ORCHESTRA ÎN MARE ATENȚIE. TORMÉ L-A CREDITAT PE MILLER CĂ I-A DAT SFATURI UTILE ATUNCI CÂND ȘI-A ÎNCEPUT CARIERA DE CÂNTAT ȘI COMPOZITOR ÎN ANII 1940. TORMÉ L-A CUNOSCUT PE GLENN MILLER ÎN 1942, ÎNTÂLNIREA FIIND FACILITATĂ DE TATĂL LUI TORMÉ ȘI DE BEN POLLACK. TORMÉ ȘI MILLER AU DISCUTAT DESPRE „ THAT OLD BLACK MAGIC ”, CARE TOCMAI A APĂRUT CA O NOUĂ MELODIE A LUI JOHNNY MERCER ȘI HAROLD ARLEN . MILLER I-A SPUS LUI TORMÉ SĂ IA FIECARE MELODIE A LUI MERCER ȘI SĂ O STUDIEZE ȘI SĂ DEVINĂ UN CITITOR VORAC A TOT CEEA CE POATE GĂSI, PENTRU CĂ „TOȚI SCRIITORII DE VERSURI BUNI SUNT CITITORI GROZAVI”. ^[80] ÎNTR-UN INTERVIU CU GEORGE T. SIMON ÎN 1948, SINATRA A DEPLÂNS CALITATEA INFERIOARĂ A MUZICII PE CARE O ÎNREGISTRA LA SFÂRȘITUL ANILOR ’40, ÎN COMPARAȚIE CU „^[81] DE LA OPT ANI MAI DEVREME. SESIUNILE DE ÎNREGISTRĂRI ALE LUI FRANK SINATRA DE LA SFÂRȘITUL ANILOR ’40 ȘI ÎNCEPUTUL ANILOR ’50 FOLOSESC CÂȚIVA MUZICIENI MILLER. TRIGGER ALPERT, UN BASIST DIN TRUPA CIVILĂ, ZEKE ZARCHY PENTRU ARMY AIR FORCES ORCHESTRA ȘI WILLIE SCHWARTZ, CLARINETISTUL PRINCIPAL AL TRUPEI CIVILE, ÎL SUSȚINE PE FRANK SINATRA ÎN MULTE ÎNREGISTRĂRI. ^[82] [83]

A FOST O SURPRIZĂ FAPTUL CĂ CLARINETISTUL BUDDY DEFRANCO ȘI-A PRELUAT SLUJBA DE A CONDUCE ORCHESTRA GLENN MILLER LA SFÂRȘITUL ANILOR '60 ȘI ÎNCEPUTUL ANILOR '70. DE FRANCO ERA DEJA UN VETERAN AL UNOR TRUPE PRECUM GENE KRUPA ȘI TOMMY DORSEY ÎN ANII '40. A FOST, DE ASEMENEA, UN EXPONENT MAJOR AL JAZZ-ULUI MODERN ÎN ANII '50. ^[84] NU L-A VĂZUT NICIODATĂ PE MILLER CONDUCÂND O TRUPĂ DE JAZZ SWINGING, DAR DEFRANCO ESTE EXTREM DE PASIONAT DE ANUMITE ASPECTE ALE STILULUI GLENN MILLER. „AM DESCOPERIT CĂ ATUNCI CÂND AM ÎNCEPUT CU „MOONLIGHT SERENADE”, AM PUTUT VEDEA BĂRBAȚI ȘI FEMEI PLÂNGÂND ÎN TIMP CE MUZICA ÎI ADUCEA ÎNAPOI ÎN ANII DE DEMULT.” ^[85] [86] DE FRANCO SPUNE CĂ „FRUMUSEȚEA BALADELOR LUI GLENN MILLER... I-A FĂCUT PE OAMENI SĂ DANSEZE ÎMPREUNĂ”. ^[87]

ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER: 1942–1945EDITAȚI | ×

GLENN MILLER A FĂCUT MULT MAI MULT DECÂT S-AR FI AȘTEPTAT DE LA EL ÎN VIAȚĂ. ÎN VÂRFUL CARIEREI SALE CIVILE ÎN 1942, MILLER A DECIS SĂ SE ALĂTURE FORȚELOR ARMATE, CEEA CE A ÎNSEMNAT SĂ RENUNȚE LA UN VENIT DE APROXIMATIV 20.000 DE DOLARI PE SĂPTĂMÂNĂ CU TRUPA SA CIVILĂ, GLENN MILLER ȘI ORCHESTRA SA (ECHIVALENTUL A 330.000 DE DOLARI PE SĂPTĂMÂNĂ ÎN 2022). LA 38 DE ANI, CĂSĂTORIT ȘI AVEA NEVOIE DE OCHELARI CORECTORI, MILLER A FOST CLASIFICAT 3-A PENTRU PROIECT ȘI ESTE PUȚIN PROBABIL SĂ FIE CHEMAT ÎN SERVICIU. ^{[88] [89] [24]}

A APLICAT MAI ÎNTÂI PENTRU O COMISIE ÎN MARINA SUA, DAR A FOST REFUZAT. LA ACEA VREME, MARINA AVEA DE-A FACE CU UN SCANDAL PRIVIND COMISIILE DE CELEBRITĂȚI ÎN SCHIMBUL EVITĂRII PROIECTULUI. ACEST LUCRU NU A AVUT NIMIC DE-A FACE CU MILLER, DAR A ÎMPIEDICAT MARINA SĂ ACȚIONEZE ÎN BAZA CERERII SALE. (PAG. 25-26). ^[90] [3]

MILLER A APLICAT APOI LA ARMATA SUA CU CARE A EXPLORAT ÎN PRIVAT POSIBILITATEA DE A SE ÎNROLA. ÎN TIMPUL UNEI VIZITE LA WASHINGTON DIN MARTIE 1942, MILLER SE ÎNTÂLNISE CU OFICIALI AI BIROULUI DE RELAȚII PUBLICE ALE ARMATEI ȘI AI FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI. (P. 24) ^[90] [3] PE 12 AUGUST 1942, MILLER A TRIMIS O SCRISOARE DE TREI PAGINI CĂTRE GENERALUL CHARLES YOUNG AL FORȚELOR SERVICIULUI ARMATEI, SUBLINIINDU-ȘI INTERESUL PENTRU „EFICIENTIZAREA MUZICII MILITARE MODERNE” ȘI PENTRU A-ȘI EXPRIMA „DORINȚA SINCERĂ DE A FACE O TREABĂ REALĂ PENTRU ARMATĂ, CARE NU ESTE ACȚIONATĂ DE NICIO PROBLEMĂ PERSONALĂ DE RECRUTARE. GENERALUL YOUNG A TRANSMIS SCRISOAREA LUI MILLER GENERALULUI BREHON SOMERVELL, COMANDANTUL FORȚELOR MILITARE CARE A APROBAT CEREREA LUI MILLER. ARMATA L-A NOTIFICAT LUI MILLER DESPRE COMISIONUL SĂU LA 8 SEPTEMBRIE 1942. EL A PRIMIT O ÎNTÂRZIERE DE O LUNĂ PENTRU A-ȘI REZOLVA AFACERILE.

MILLER ȘI-A FĂCUT ULTIMA DIFUZARE COMERCIALĂ PENTRU CHESTERFIELD TIGARETTES PE 24 SEPTEMBRIE 1942. LA SFÂRȘITUL PROGRAMULUI, L-A PREZENTAT PE CONCURENTUL HARRY JAMES DREPT SUCCESORUL SĂU ÎN SERIAL, UN GEST PE CARE UN HARRY JAMES RECUNOSCĂTOR NU L-A UITAT NICIODATĂ. PE 26 SEPTEMBRIE, MILLER ȘI-A FĂCUT ULTIMA EMISIUNE CIVILĂ LA BLUE NETWORK COCA COLA VICTORY PARADE A SPOTLIGHT BANDS. (PP.28-33) ^[91] [3] GLENN MILLER ȘI ORCHESTRA SA ȘI-AU SUSȚINUT ULTIMA REPREZENTAȚIE LA CENTRAL THEATRE DIN PASSAIC, NEW JERSEY, PE 27 SEPTEMBRIE 1942. ^[3] [24]

LA 7 OCTOMBRIE 1942, MILLER A RAPORTAT LA COMANDAMENTUL AL ȘAPTELEA SERVICIU DE LA OMAHA CA CĂPITAN ÎN CORPUL DE SPECIALIȘTI AI ARMATEI . ÎN URMA UNUI CURS DE PREGĂTIRE ASC DE O LUNĂ LA FORT MEADE, MARYLAND, S-A TRANSFERAT ÎN FORȚELE AERIENE ALE ARMATEI (AAF) PE 25 NOIEMBRIE 1942, DIN ORDINUL GENERALULUI HENRY HARLEY „HAP” ARNOLD. CĂPITANUL MILLER A FOST REPARTIZAT INIȚIAL LA COMANDAMENTUL DE ANTRENAMENT AL ZBORULUI DE SUD-EST AL AAF DE LA MAXWELL FIELD, ALABAMA PENTRU ORIENTARE CA OFIȚER DE SERVICIU SPECIAL ASISTENT, CĂLĂTORIND LA DIFERITE BAZE DE ANTRENAMENT AAF DIN REGIUNE PENTRU A AFLA MISIUNEA COMANDAMENTULUI DE ANTRENAMENT. ACOLO, EL A APĂRUT ÎN EMISIUNEA NAȚIONALĂ „ARMY HOUR” NBC, PROVENITĂ DIN WSFA, MONTGOMERY. A APĂRUT ȘI LA RADIOUL WAPI BIRMINGHAM, CÂNTÂND ALĂTURI DE RHYTHMAIRES, O TRUPĂ DE BAZĂ FORMATĂ DIN 15 PIESE. (PAG. 34–36) ^[91]

ÎNCEPÂND CU 1 IANUARIE 1943, MILLER A FOST REPARTIZAT LA SEDIUL COMANDAMENTULUI DE PREGĂTIRE TEHNICĂ (TTC) AAF DE LA KNOLLWOOD FIELD, SOUTHERN PINES, CAROLINA DE NORD. RAPORTÂND GENERALULUI WALTER R. WEAVER, MILLER A DEVENIT DIRECTOR DE TRUPE PENTRU AAFTTC. RECOMANDAREA LUI MILLER PENTRU UN PROGRAM DE BENZI AAFTTC A FOST APROBATĂ. DETAȘAT LA CENTRUL DE ANTRENAMENT AAF DIN ATLANTIC CITY, NEW JERSEY, MILLER A VERIFICAT PERSONALUL PENTRU A FI REPARTIZAT LA DIFERITE TRUPE DE BAZĂ AAF DIN ÎNTREAGA ȚARĂ ȘI I-A RECRUTAT PE MULȚI PENTRU O UNITATE DE ELITĂ PE CARE O VA CONDUCE EL ÎNSUȘI. AAF ȘI-A STABILIT PRIMA UNITATE DE PRODUCȚIE RADIO ȘI ORCHESTRĂ PENTRU A DIFUZA DE LA HOLLYWOOD, COMANDATĂ DE MAIORUL EDDIE DUNSTEDTER CU DIRECTORUL MUZICAL M/SGT. FELIX SLATKIN. MILLER AVEA SĂ FORMEZE ȘI SĂ CONDUCĂ A DOUA UNITATE DE PRODUCȚIE RADIO AAF ȘI ORCHESTRA, DIFUZÂND ȘI ÎNREGISTRÂND DIN NEW YORK. UNITATEA LUI MILLER A FOST AUTORIZATĂ PE 20 MARTIE 1943 ȘI ÎNCADRATĂ LA AAF TRAINING SCHOOL DE LA UNIVERSITATEA YALE, NEW HAVEN, CONNECTICUT. PERSONALUL SĂU ERA UN AMESTEC TALENTAT DE MUZICIENI DE JAZZ DIN MARILE TRUPE ȘI MUZICIENI DIN ORCHESTRELE SIMFONICE DE TOP. MILLER A ÎNCERCAT CU SUCCES SĂ FUZIONEZE JAZZ-UL, MUZICA POPULARĂ ȘI CLASICELE UȘOARE, INCLUSIV COARDE, CEEA CE A REPREZENTAT UN PAS EVOLUTIV DINCOLO DE TRUPA SA CIVILĂ. (PAG. 42–48)^[90] [3]

TRANSMIȚÂND ȘI ÎNREGISTRÂND DIN NEW YORK, UNITATEA MILLER A DIFUZAT „I SUSTAIN THE WINGS”. ACEST SERIAL SĂPTĂMÂNAL A FOST DIFUZAT PENTRU PRIMA DATĂ DE CBS ÎNCEPÂND CU 5 IUNIE 1943 ȘI APOI DE NBC DIN 18 SEPTEMBRIE 1943 PÂNĂ ÎN 10 IUNIE 1944. UNITATEA LUI MILLER A FOST URMATĂ ÎN SERIAL DE ORCHESTRA AAFTC REGIZATĂ DE M/SGT. HARRY BLUESTONE, CÂND TRUPA MILLER S-A DESFĂȘURAT ÎN STRĂINĂTATE. UNITATEA MILLER A RELUAT SERIA CÂND S-AU ÎNTORS DE LA TEATRUL EUROPEAN ÎN AUGUST 1945. UNITATEA MILLER A ÎNREGISTRAT ȘI V-DISCS LA STUDIOURILE RCA VICTOR ȘI A ÎNREGISTRAT EMISIUNI PENTRU BIROUL DE INFORMAȚII DE RĂZBOI ȘI SERVICIUL RADIO AL FORȚELOR ARMATE, INCLUSIV „MUSIC FROM AMERICA”. ” ȘI „UNCHIUL SAM PREZENTS.” (PAG. 49–50) ^[90] [3]

PE LÂNGĂ ORCHESTRA DE CONCERT COMPLETĂ, ORGANIZAȚIA AAF TRAINING COMMAND A LUI MILLER A INCLUS O FANFARĂ PENTRU ACTIVITĂȚILE DE BAZĂ ȘI O TRUPĂ DE JAZZ CONDUSĂ DE T/SGT. RAY MCKINLEY, LIDERUL ȘI TOBOȘARUL CIVIL POPULAR. DESEMNATĂ INIȚIAL 418TH AAF BAND, UNITATEA LUI MILLER A FOST REDENUMITĂ A DOUA UNITATE DE PRODUCȚIE RADIO AAF LA 6 DECEMBRIE 1943. LA ACEL MOMENT, SARCINILE TRUPEI DE BAZĂ AU FOST TRANSFERATE CĂTRE 708TH AAF BAND, O UNITATE DE MUZICIENI DE AȘTEPTARE SEPARATĂ DE ORCHESTRA RADIO. FANFARA LUI MILLER A DEVENIT FAIMOASĂ FOLOSIND JEEP-URI CU TOBE ȘI BAS CU COARDE LA BORD PENTRU SPECTACOLE PUBLICE. DE ASEMENEA, MILLER A INTRAT ÎNTR-O CEARTĂ MUZICALĂ CU PURIȘTII ARMATEI, INTERPRETÂND ARANJAMENTE DE JAZZ, INCLUSIV „THE SAINT LOUIS BLUES” ȘI „BLUES IN THE NIGHT”, SPRE DEOSEBIRE DE MARȘURILE MILITARE TRADIȚIONALE DE LA SOUSA. AAF A SUSȚINUT ABORDAREA MODERNĂ A LUI MILLER.^[90] [3]

PE 24 MAI 1944, GENERALUL DWIGHT D. EISENHOWER A TRIMIS UN CABLU CĂTRE WASHINGTON PRIN CARE SOLICITA TRANSFERUL UNITĂȚII MILLER AAF ÎN SCOPUL TRANSMISIUNII RADIO ȘI AL MORALULUI. ODATĂ CU IMINENTA INVAZIE DE ZIUA Z A NORD-VESTULUI EUROPEI, CARTIERUL GENERAL SUPREM, FORȚA EXPEDIȚIONARĂ ALIATĂ (SHAEF) ÎNFIINȚA UN SERVICIU COMBINAT DE RADIODIFUZIUNE ALIAT. EISENHOWER A CITAT ORGANIZAȚIA MILLER DREPT „SINGURA ORGANIZAȚIE CAPABILĂ SĂ ÎNDEPLINEASCĂ MISIUNEA CERUTĂ”. FORȚELE AERIENE ALE ARMATEI AU APROBAT DESFĂȘURAREA CU CONDIȚIA CA UNITATEA SĂ RĂMÂNĂ SUB CONTROLUL AAF. MILLER ȘI PRODUCĂTORUL RADIO SGT. PAUL DUDLEY A ZBURAT LA LONDRA PE 19 IUNIE, IAR TRUPA A URMAT-O LA BORDUL RMS QUEEN ELIZABETH , CARE SERVEA CA NAVĂ DE TRUPE. (PAG. 68–75) ^[90] [3]

LA SOSIREA LA LONDRA, UNITATEA A FOST INIȚIAL CAZATĂ LA SLOANE COURT, CHELSEA. ACEASTA A FOST O MISIUNE TEMPORARĂ, DEOARECE MILLER ARANJASE ANTERIOR UN SPATIU PERMANENT ÎN BEDFORD. DIN CAUZA ATACULUI CU BOMBE ZBURĂTOARE V-1 CARE ERA ÎN CURS, SHAEF A DECIS CĂ AR FI MAI BINE SĂ GĂZDUIASCĂ TRUPA ÎN CARE BBC A MUTAT OPERAȚIUNILE ÎN TIMPUL BLITZ-ULUI DIN 1940-1941. ÎN BEDFORD, UNITATEA MILLER VA FOLOSI FACILITĂȚI DEZVOLTATE PENTRU SIR ADRIAN BOULT ȘI BBC SYMPHONY. ÎNAINTE DE SOSIREA TRUPEI, MILLER S-A ÎNTÂLNIT CU OFICIALII SHAEF ȘI BBC PENTRU A COORDONA PLANURILE DE DIFUZARE, INCLUSIV CU DIRECTORUL BBC AL NOULUI PROGRAM AL FORȚELOR EXPEDIȚIONARE ALIATE (AEFP), MAURICE GORHAM, DIRECTOR DE DIFUZARE SHAEF, COLONELUL AMERICAN EDWARD KIRBY ȘI DIRECTOR ADJUNCT. DE LA SHAEF BROADCASTING, LT. COL. BRITANIC DAVID NIVEN. AU DEVENIT LANȚUL DE COMANDĂ AL LUI MILLER.

DISTINSA SA ORCHESTRĂ A FOST ATAȘATĂ LA SHAEF DIN LONDRA ȘI A FOST ÎNCADRATĂ LA MILTON ERNEST, LÂNGĂ BEDFORD, ANGLIA. NU ESTE O EXAGERARE SĂ SPUNEM CĂ FIECARE MEMBRU AL TRUPEI ȘI-A DATORAT VIAȚA LUI GLENN MILLER. ^[4] CÂND TRUPA A AJUNS LA LONDRA, AU FOST CAZAȚI ÎNTR-UN BIROU BBC RADIO LA 25 SLOANE COURT. ^[4] DIN PĂCATE, ACEASTA A FOST ÎN MIJLOCUL „BUZZ BOMB ALLEY”, O ZONĂ DE NOPȚI NEDORMITE DIN CAUZA BARAJULUI CONSTANT AL BOMBELOR V-1 GERMANE ZBURĂTOARE. ^[4] MILLER A ARANJAT CA NOI LOCAȚII ȘI TRANSPORT SĂ SE MUTE LA BEDFORD DUMINICĂ, 2 IULIE 1944. ^[4] ÎN DIMINEAȚA URMĂTOARE, O BOMBĂ A ATERIZAT ÎN FAȚA VECHILOR LOR CARTIERE, A DISTRUS CLĂDIREA ȘI A UCIS PESTE 100 DE OAMENI. , ^[4]CARE INCLUDEA WAC-URI PRINTRE CEI ȘAPTEZECI ȘI CINCI DE PERSONAL AMERICAN PIERDUT. NICIUNUL NU A FOST MEMBRU AL TRUPEI MILLER. ^{[4] [3] [90]} MILLER IA SPUS LOCOTENENTULUI DON HAYNES: „ATÂTA TIMP CÂT [NOROCUL MILLER] RĂMÂNE CU NOI, NU AVEM DE CE SĂ NE FACEM GRIJI”. ^{[4] [24] [17] [16]}

LA 9 IULIE 1944, ORCHESTRA DE 51 DE PIESE A LUI MILLER ȘI PERSONALUL DE PRODUCȚIE A ÎNCEPUT SĂ TRANSMITĂ O SERIE DE PROGRAME MUZICALE PRIN AEFP SUB SUPRAVEGHEREA TEHNICĂ A BBC. PROGRAMELE AU INCLUS: „THE AMERICAN BAND OF THE AEF'” (ORCHESTRA COMPLETĂ), „SWING SHIFT” (T/SGT. RAY MCKINLEY DANCE ORCHESTRA), „UPTOWN HALL” (SGT. MEL POWELL JAZZ QUARTET), „STRINGS WITH WINGS ” (SGT. GEORGE OCKNER, CONCERTMASTER ȘI SECȚIA DE COARDE), „CÂNTEC DE SGT. JOHNNY DESMOND” (VOCALIST CU ORCHESTRĂ REGIZAT DE M/SGT. NORMAN LEYDEN) ȘI „PIANO PARADE” (SOLO LA PIAN DE PVT. JACK RUSIN ȘI SGT. MEL POWELL). ORCHESTRA A APĂRUT ȘI PENTRU POSTUL EUROPEAN VOICE OF AMERICA AL OFFICE OF WAR INFORMATION. POSTUL AMERICAN DE RADIODIFUZIUNE DIN EUROPA (ABSIE) TRANSMITE ZILNIC ÎN EUROPA OCUPATĂ ȘI GERMANIA. UNUL DINTRE PROGRAMELE SALE ÎN LIMBA GERMANĂ A FOST „MUZICĂ PENTRU WEHRMACHT, ” ÎN CARE MILLER A FĂCUT ANUNȚURI ÎN SCRIPTURI FONETICE GERMANE CU UN CRAINIC VORBITOR DE LIMBĂ GERMANĂ PE NUME „ISLE”, CARE ERA DE FAPT CRAINICUL ABSIE GLORIA WAGNER. SGT. JOHNNY DESMOND A CÂNTAT VOCEA ÎN GERMANĂ ÎN ACEST SERIAL. (PAG. 118–119, PP. 150–156)^[3] [90]

ÎN ANGLIA, TRUPA A ȚINUT UN PROGRAM EXTINS DE APARIȚII PERSONALE LA BAZELE AERIENE ÎN PRINCIPAL AMERICANE. VEDETELE AMERICANE BING CROSBY ȘI DINAH SHORE AU APĂRUT ÎN PROGRAMELE LOR DE RADIO. SHORE SA ALĂTURAT LUI MILLER PENTRU O SESIUNE DE ÎNREGISTRĂRI LA ABBEY ROAD STUDIOS, UNDE ORCHESTRA ȘI-A ÎNREGISTRAT PROGRAMELE ABSIE ÎN LIMBA GERMANĂ. ^[3]

PERSONALUL MILITAR DE TOATE GRADELE S-A BUCURAT DE TRUPĂ. CONCERTUL LOR DE LA WYCOMBE ABBEY, ANGLIA, LA CARTIERUL GENERAL AL EIGHTH AIR FORCE, A FOST FILMAT DE AMERICAN FORCES NETWORK PE 29 IULIE 1944. GENERALUL JAMES H. DOOLITTLE, GENERAL COMANDANT AL EIGHTH AIR FORCE, ȘI-A ARĂTAT APRECIEREA CÂND A ANUNȚAT CELEBRUL: „CAPITANUL MILLER , LÂNGĂ O SCRISOARE DE ACASĂ, TRUPA TA ESTE CEL MAI MARE ÎNĂLȚĂTOR DE MORAL DIN TEATRUL EUROPEAN.” (P. 121–142) ​​ACEST FILM ESTE ACUM ÎN GRIJA ARHIVELOR NAȚIONALE (RG 342-USAF-49520 (FILM), NARA; EIGHTH AIR FORCE, 520.071, A5835, AFHRA). ^{[3] [90] [ 4] [92] [17]}

ÎN NOIEMBRIE 1944, MILLER ȘI LT. COL. NIVEN AU CĂUTAT ȘI AU PRIMIT APROBAREA PENTRU A MUTA UNITATEA DIN ANGLIA ÎN FRANȚA. PÂNĂ ATUNCI, SHAEF SE MUTASE LA VERSAILLES. S-A STABILIT CĂ TRANSMISIA RADIO FIABILĂ AR PUTEA FI REALIZATĂ DE LA PARIS ȘI CĂ ORCHESTRA MILLER AR PUTEA FI VĂZUTĂ ÎN PERSOANĂ LA SPITALELE DIN ZONA PARISULUI ȘI DE CĂTRE TRUPELE TERESTRE AFLATE ÎN CONCEDIU DIN PRIMELE LINII. MUTAREA A FOST STABILITĂ PENTRU MIJLOCUL LUNII DECEMBRIE. CA MĂSURĂ DE PRECAUȚIE, ORGANIZAȚIA MILLER A TREBUIT SĂ PREÎNREGISTREZE OPTZECI DE ORE DE EMISIUNI ÎNAINTE DE A SE MUTA, ÎN PLUS FAȚĂ DE PROGRAMUL LOR NORMAL. ÎNTRE TIMP, PREGĂTIRILE ÎN FRANȚA AU ÎNTÂRZIAT PROGRAMUL. PE 11 DECEMBRIE 1944, NIVEN IA ORDONAT LUI MILLER SĂ-L ÎNLOCUIASCĂ PE OFIȚERUL SĂU EXECUTIV, LT. DONALD HAYNES, SĂ ZBOARE ÎNAINTE ȘI SĂ FINALIZEZE ARANJAMENTELE ÎNAINTE CA ÎNTREGUL GRUP SĂ VINĂ PESTE. (PAG. 190–210) ^[3] [90]

MOARTEEDITAȚI | ×

FORȚELE AERIENE ALE ARMATEI SUA UC-64

PIATRA COMEMORATIVĂ A MAIORULUI GLENN MILLER LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON - FOTOGRAFIE A ARMATEI SUA ÎN DOMENIUL PUBLIC

TRUPA AAF ȘI-A FINALIZAT PRE-ÎNREGISTRĂRILE ȘI EMISIUNILE REGULATE MARȚI, 12 DECEMBRIE 1944, ȘI S-A PREGĂTIT PENTRU MUTAREA ANTICIPATĂ ÎN FRANȚA. CONFORM ORDINULUI LUI NIVEN, MILLER A FOST REZERVAT PENTRU UN ZBOR PROGRAMAT DE PASAGERI AL AIR TRANSPORT COMMAND DE LA LONDRA-BOVINGDON LA PARIS-ORLY, JOI, 14 DECEMBRIE. ^[90]

MILLER ERA ÎN AȘTEPTARE PENTRU UN ZBOR ANTERIOR PE 13 DECEMBRIE, DAR ACESTA A FOST ANULAT DIN CAUZA VREMII NEFAVORABILE DIN FRANȚA. REZERVAREA LUI DIN 14 DECEMBRIE A FOST ȘI EA ANULATĂ. MILLER ERA FRUSTRAT ȘI NERĂBDĂTOR, TEMÂNDU-SE CĂ NU VOR FI FĂCUTE ARANJAMENTE LA TIMP PENTRU A SE ADAPTA LA MUTAREA UNITĂȚII SALE ÎN FRANȚA. LA UN APEL TELEFONIC CĂTRE HAYNES, EL A AFLAT CĂ O CUNOȘTINȚĂ COMUNĂ, LOCOTENENTUL COLONEL NORMAN BAESSELL DE LA COMANDAMENTUL DE SERVICIU AL FORȚELOR AERIENE A OPTA DE LA MILTON ERNEST, ZBURA ÎN FRANȚA PE 15 DECEMBRIE. URMA SĂ FIE LA BORDUL UNUI NOORDUYN UC-64A NORSEMAN DESEMNAT LA EL ȘI PILOTAT DE OFIȚERUL DE ZBOR JOHN STUART MORGAN. BAESSELL L-A INVITAT PE MILLER SĂ LI SE ALĂTURE. ^[90]

ORDINELE DE CĂLĂTORIE ALE LUI MILLER NU L-AU AUTORIZAT SĂ SE ÎMBARCE ÎNTR-UN ZBOR „OCAZIONAL” ȘI NU ȘI-A RAPORTAT INTENȚIILE LANȚULUI SĂU DE COMANDĂ, AȘA CĂ SHAEF ERA ÎN ÎNTUNERIC CU PRIVIRE LA LOCAȚIA LUI MILLER. DEȘI ÎN ACEA ZI AU ZBURAT MISIUNI DE LUPTĂ AAF ȘI RAF, PRECUM ȘI NUMEROASE AVIOANE DE TRANSPORT, UNITATEA DE ANTRENAMENT A RAF DE LA TWINWOOD FIELD, LÂNGĂ BEDFORD, S-A OPRIT. DAR AERODROMUL ERA DESCHIS. LA 13:45 MORGAN A ATERIZAT LA TWINWOOD, S-A ÎMBARCAT ÎN BAESSELL ȘI MILLER ȘI A DECOLAT LA 13:55. UC-64 ȘI OCUPANȚII SĂI NU AU MAI FOST VĂZUȚI NICIODATĂ. ÎN DIMINEAȚA URMĂTOARE, A ÎNCEPUT BĂTĂLIA DE LA BULGE. A 8-A FORȚĂ AERIANĂ ȘI SHAEF NU ȘI-AU DAT SEAMA CĂ UC-64 CU MILLER LA BORD A DISPĂRUT DECÂT TREI ZILE MAI TÂRZIU, LUNI, 18 DECEMBRIE 1944. (PP. 210–242) ^[90]

DUPĂ CE ȘI-A DAT SEAMA CĂ AVIONUL ȘI MILLER ERAU DISPĂRUȚI, GENERALUL ORVIL ANDERSON, COMANDANT ADJUNCT PENTRU OPERAȚIUNILE EIGHT AIR FORCE, CARE ERA CĂSĂTORIT CU VERIȘOARA PRIMARĂ A LUI MILLER, MAUDE MILLER ANDERSON, A ORDONAT O CĂUTARE ȘI O ANCHETĂ. ^[17] [24]ÎNTRE TIMP, UNITATEA LUI MILLER A ZBURAT ÎN SIGURANȚĂ DIN ANGLIA ÎN FRANȚA LA BORDUL A TREI TRANSPORTURI C-47 ȘI S-A PREGĂTIT SĂ ÎȘI ÎNCEAPĂ SARCINILE DE DIFUZARE ȘI DE CONCERT. DIN MOMENT CE ERAU PROGRAMAȚI PENTRU O TRANSMISIE DE CRĂCIUN DE LA PARIS ÎN ANGLIA ȘI PRIN UNDE SCURTE CĂTRE STATELE UNITE, AR TREBUI SĂ FIE FĂCUTE ȘTIRI DESPRE LOCUL UNDE SE AFLĂ MILLER. CARTIERUL GENERAL AL AAF DIN WASHINGTON, DC A ANUNȚAT-O PE SOȚIA LUI MILLER, HELEN, DESPRE DISPARIȚIA SA PE 23 DECEMBRIE 1944, CU O VIZITĂ PERSONALĂ LA DOMICILIUL LOR DE CĂTRE DOI OFIȚERI SUPERIORI ȘI UN APEL TELEFONIC DE LA GENERALUL HH ARNOLD. PE 24 DECEMBRIE 1944, LA ORA 18:00 BST, SHAEF A ANUNȚAT PRESĂ DISPARIȚIA LUI MILLER, SUBLINIIND CĂ NICIUN MEMBRU AL UNITĂȚII SALE NU SE AFLA CU EL LA BORDUL AVIONULUI DISPĂRUT. ^[90]

ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER A APĂRUT AȘA CUM ERA PROGRAMAT PE 25 DECEMBRIE 1944, CONDUSĂ DE T/SGT. JERRY GRAY. UNITATEA A CONTINUAT SĂ DIFUZEZE ȘI SĂ APARĂ ÎN TOATĂ EUROPA PÂNĂ ÎN ZIUA VE ȘI PÂNĂ ÎN AUGUST 1945. A PRIMIT O CITARE DE UNITATE DE LA GENERALUL EISENHOWER. ÎNTORCÂNDU-SE ACASĂ, UNITATEA ȘI-A RELUAT SERIA „I SUSTAIN THE WINGS” LA NBC. ^[3]

PE 13 NOIEMBRIE 1945, TRUPA AAF A APĂRUT LA CLUBUL NAȚIONAL DE PRESĂ PENTRU CONCERTUL SĂU FINAL, LA CARE AU PARTICIPAT PREȘEDINTELE HARRY TRUMAN ȘI PRIM-MINISTRUL CANADIAN MACKENZIE KING. CÂND TRUPA A APĂRUT ÎN RITMUL TEMEI LUI MILLER „MOONLIGHT SERENADE”, PREȘEDINTELE S-A RIDICAT ȘI A CONDUS PUBLICUL ÎNTR-O RUNDĂ SPONTANĂ DE APLAUZE. TRUPA A FOST FELICITATĂ PENTRU MUNCA „BINE FĂCUTĂ” ÎN PERSOANĂ DE CĂTRE GENERALUL EISENHOWER ȘI GENERALUL ARNOLD. ^{[3] [90] [93]}

ULTIMA LOR PERFORMANȚĂ A FOST EMISIUNEA I SUSTAIN THE WINGS LA BOLLING FIELD, WASHINGTON, DC, LA RADIOUL NBC PE 17 NOIEMBRIE 1945. ^[4] PERSONALUL SĂU A FOST ELIBERAT TREPTAT, IAR UNITATEA A FOST DESFIINȚATĂ ÎN IANUARIE 1946. ^{[4] [3 ] ] [17]}

CONDOLEANTE

HELEN MILLER A ACCEPTAT MEDALIA STEAUA DE BRONZ A SOȚULUI EI LA O CEREMONIE LA BIROUL DE AFACERI AL LUI MILLER DIN NEW YORK, PE 23 MARTIE 1945 ^[90] ( GLENN MILLER DECLASSIFIED , P. 304). CÂND MILLER A FOST DECLARAT OFICIAL MORT ÎN DECEMBRIE 1945, HELEN A PRIMIT O SCRISOARE OFICIALĂ DE CONDOLEANȚE ȘI APRECIERE DIN PARTEA GENERALULUI HH ARNOLD. ^[90] ( GLENN MILLER DECLASSIFIED , PP. XV-XVI) CÂND GENERALUL-MAIOR ORVIL ANDERSON S-A ÎNTORS DIN EUROPA, A VIZITAT-O ​​PE HELEN MILLER ȘI A INFORMAT-O DESPRE CONCLUZIILE ANCHETEI. ( GLENN MILLER DECLASSIFIED , P. 322). ^[90] [4]

LA 20 IANUARIE 1945, UN AL OPTULEA CONSILIU DE ANCHETĂ AL FORȚELOR AERIENE DIN ANGLIA A STABILIT CĂ AVIONUL UC-64 A CĂZUT PESTE CANALUL MÂNECII DIN CAUZA UNEI COMBINAȚII DE ERORI UMANE, DEFECȚIUNI MECANICE ȘI VREME. RĂMĂȘIȚELE UC-64 ȘI ALE PASAGERILOR SĂI NU AU FOST NICIODATĂ GĂSITE. (P. 269–338). ^[90] [4] CEI TREI OFIȚERI AU FOST DECLARAȚI OFICIAL MOARTE ÎN ANUL STANDARD ȘI LA O ZI DUPĂ CE AU DISPĂRUT. ACEST LUCRU A FOST PUBLICAT ÎNTR-O PUBLICAȚIE A ARMATEI DIN 1946 CARE ARATĂ CĂ GLENN MILLER ARE O CONSTATARE A MORȚII (FOD). A FOST DISPĂRUT ÎN ACȚIUNE (MIA) PE 15 DECEMBRIE 1944, IAR RĂMĂȘIȚELE SALE NU AU FOST RECUPERATE. ^[4]

NUMELE DE PE TABLETE ALE DISPARUȚILOR LA CIMITIRUL AMERICAN CAMBRIDGE DIN ANGLIA

NUMELE MAIORULUI MILLER ESTE GRAVAT CA ALTON G. MILLER PE „TABLETELE CELOR DISPĂRUȚI” DE LA CIMITIRUL ȘI MEMORIALUL AMERICAN DIN CAMBRIDGE, CONDUS DE COMISIA AMERICANĂ PENTRU MONUMENTELE LUPTEI DIN CAMBRIDGE, ANGLIA, REGATUL UNIT. ^[4] NUMELE OFIȚERULUI DE ZBOR JOHN RS MORGAN ȘI LOCOTENENT-COLONELULUI NORMAN BAESSELL SUNT DE ASEMENEA SCULPTATE ACOLO. MULȚI AMERICANI CARE AU MURIT ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ÎN EUROPA SUNT ÎNGROPAȚI ACOLO. ÎN NUMELE FAMILIEI LUI MILLER ȘI AL SOCIETĂȚII GLENN MILLER BIRTHPLACE, ACOLO S-A DESFĂȘURAT O CEREMONIE DE COROANĂ A FORȚELOR AERIENE LA ANIVERSAREA A 50 DE ANI DE LA MOARTEA LOR, 15 DECEMBRIE 1994. A FOST ȚINUT UN MOMENT DE RECULEGERE ACOLO ȘI LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON. ^[94]

PIACĂ COMORATIALĂ LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON

LA CEREREA FIICEI SALE, APROAPE 50 DE ANI MAI TÂRZIU; O PIATRĂ FUNERARĂ OFICIALĂ, EMISĂ DE GUVERN, A FOST PLASATĂ PENTRU MAIORUL ALTON GLENN MILLER, ARMATA SUA (AIR CORPS) ÎN SECȚIUNEA MEMORIALĂ H LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON, CONDUS DE ARMATĂ, ARLINGTON, VIRGINIA, ÎN 1992. ^[4] UN TROMBON, 464-A , IAR CUVINTELE „MEDALIA STEAUA DE BRONZ” SUNT SCULPTATE PE SPATELE MARKERULUI DE MARMURĂ ALBĂ. ^[4]

ARBOR MEMORIAL PENTRU UNITATE, ORCHESTRA MAJOR GLENN MILLER A FORȚELOR AERIENE A AERIENEI

UN MEMORIAL VIU AL ÎNTREGII UNITĂȚI POATE FI VĂZUT DE ACOLO PE WILSON DRIVE. „ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER A FOST ÎN SERVICIU ÎNTRE 20 MARTIE 1943 ȘI 15 IANUARIE 1946” ^[4] [25] ESTE GRAVATĂ PE MARCAJUL DE GRANIT NEGRU ÎN FAȚA MEMORIALULUI LOR AMERICAN HOLLY. ^[4] [25] MARKERUL ARE GRAVURI ALE UNUI TROMBON ȘI PETICE ALE CARTIERULUI GENERAL SUPREM, AL FORȚEI EXPEDIȚIONARE ALIATE ( SHAEF ) ȘI AL FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI (AAF). ÎNAINTE DE A FI GRAVAT ÎN PIATRĂ, TITLUL TRUPEI A FOST VERIFICAT DE ASOCIAȚIA VETERANILOR DIN ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER ȘI DE PREȘEDINTELE ACESTEIA, NORMAN LEYDEN (ARANJATOR, CLARINETISTUL), CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON, ISTORICUL ARMATEI ȘI AL FORȚELOR AERIENE KATHY SHENKLE, ARHIVELE GLENN MILLER DE LA UNIVERSITATEA DIN COLORADO DIN BOULDER, ^[3] SOCIETATEA GLENN MILLER BIRTHPLACE, ARMATA SUA (ISTORICI ȘI TRUPĂ) ȘI FORȚELE AERIENE ALE SUA (ISTORICI ȘI TRUPĂ). ^[25]

ÎN NUMELE VETERANILOR ORCHESTREI FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER, UN ARBORE MEMORIAL AMERICAN HOLLY A FOST DEDICAT ÎN SECȚIUNEA 13 DE-A LUNGUL WILSON DRIVE, LÂNGĂ PIATRA FUNERARĂ A LUI MILLER, LA 50 DE ANI DE LA MOARTEA SA, 15 DECEMBRIE 1994. ^[4] [ ^94] AMERICAN HOLLY ESTE MENIT SĂ REAMINTEASCĂ VIZITATORILOR MELODIA „AMERICAN PATROL”. ^[4] „ TAPS ” A FOST SUNAT LA CEREMONIA DE COROANĂ, SLUJBA DE POMENIRE ȘI DEDICAREA COPACULUI MEMORIAL VIU. ^[4] UN MOMENT DE RECULEGERE A AVUT LOC ATÂT LA ARLINGTON, CÂT ȘI LA CAMBRIDGE. SECRETARUL FORȚELOR AERIENE A FOST VORBITORUL PRINCIPAL. ^[4] [94]PRINTRE PARTICIPANȚI S-AU NUMĂRAT SERGENTUL EMANUEL WISHNOW (VIOLA), ALȚI VETERANI DE UNITATE, FAMILIA LUI MILLER, MEMBRI AI SERVICIULUI MILITAR, SENATORI AMERICANI, FONDATORUL ȘI CURATORUL ARHIVELOR GLENN MILLER CF ALAN CASS ȘI MEMBRI AI SOCIETĂȚII GLENN MILLER BIRTHPLACE . ^[4] [94] AMBASADORII DE JAZZ AI TRUPEI DE CÂMP ALE ARMATEI SUA AU CÂNTAT LA PRÂNZUL DE LA FORT MYER CARE A URMAT CEREMONIEI. ^[4] [94] UNUL DINTRE TROMBONELE LUI GLENN MILLER A FOST AFIȘAT PE SCENĂ. ^[94] AIRMEN OF NOTE ȘI ARMY BLUES AU AVUT SPECTACOLE ÎN ALTĂ PARTE ÎN TIMPUL ZILEI. ^[4] TRUPA FORȚELOR AERIENE DIN SUA (CU ORCHESTRA LOR) A SUSȚINUT UN CONCERT MEMORIAL PENTRU ANIVERSAREA A 50 DE ANI ÎN ACEA NOAPTE ȘI ÎN TURNEU PENTRU ANUL URMĂTOR. ^[4] [94]COMANDANTII TRUPEI GĂRZII DE COASTĂ ȘI A TRUPEI MARINE CORPS S-AU ALĂTURAT CELORLALTE TRUPE PENTRU A TRIMITE SALUTĂRI SCRISE. ^[4] [94] LA CEA DE-A 75-A ANIVERSARE, PE 15 DECEMBRIE 2019, DOAMNA KATHY SHENKLE I-A REPREZENTAT PE TOȚI LA O CEREMONIE DE COROANĂ ACOLO, CU COROANE FURNIZATE DE WREATHS ACROSS AMERICA. ^[4]

DOCUMENTUL CONCLUDENT PRIVIND CARIERA MILITARĂ ȘI DISPARIȚIA MAIORULUI GLENN MILLER A APĂRUT ÎN CURSUL ANULUI 2017 ÎN CARTEA „GLENN MILLER DECLASSIFIED” A LUI DENNIS M. SPRAGG, DIRECTORUL ARHIVELOR GLENN MILLER. ÎN NUMELE MOȘIEI GLENN MILLER ȘI CU COOPERAREA DEPLINĂ A AUTORITĂȚILOR AMERICANE ȘI BRITANICE, AU FOST DESCOPERITE ȘI PUBLICATE TOATE DOCUMENTELE RELEVANTE ȘI MULTE NOI REFERITOARE LA CIRCUMSTANȚELE ACCIDENTULUI, INCLUSIV CONSTATĂRILE ANCHETEI DIN 20 IANUARIE 1945. MAIORUL MILLER A FOST UN IMPORTANT FIGURA PUBLICA. NU AVEA ALTE ATRIBUȚII DECÂT CEA DE OFIȚER MUZICAL ȘI DE RADIODIFUZIUNE, CEEA CE ÎI CONSUMA TIMPUL. PROFILUL ȘI PROGRAMUL SĂU ÎNALT AU EXCLUS ORICE ROL CLANDESTIN, AȘA CUM AU SPECULAT MAI TÂRZIU SENZAȚIONALIȘTII. EL NU A FOST VICTIMA UNUI JOC NELEGIUIT SAU A UNUI FOC PRIETENESC.^[90]

ÎN 2019, S-A RAPORTAT CĂ GRUPUL INTERNAȚIONAL PENTRU RECUPERAREA AERONAVELOR ISTORICE (TIGHAR) A INVESTIGAT UN RAPORT CONFORM CĂRUIA AVIONUL LUI MILLER A FOST POSIBIL DESCOPERIT LA MULTE MILE VEST DE CALEA DE ZBOR NECESARĂ, DAR NU A FOST RAPORTAT SAU GĂSIT NIMIC ÎN PLUS. AVÂND ÎN VEDERE TEHNOLOGIA MODERNĂ, O EXPLORARE BINE FINANȚATĂ ȘI RĂBDĂTOARE AR PUTEA GĂSI ȘI IDENTIFICA RESTURILE AVIONULUI DE-A LUNGUL CORIDORULUI DE TRANSPORT AERIAN NECESAR ÎNTRE LANGNEY POINT (BEACHY HEAD) ȘI ST. VALERY, FRANȚA.  ^{[91] [95] [96]} TOATE TEORIILE CONSPIRAȚIEI ÎN JURUL MORȚII SALE AU FOST DEZMINȚITE ÎNAINTE DE 15 DECEMBRIE 2019, CEA DE-A 75-A ANIVERSARE DE LA MOARTEA LUI MILLER. ^{[91] [2] [90] [4]}

MOȘTENIREA TRUPEI CIVILEEDITAȚI | ×

SPRE BUCURIA MULTOR ASCULTĂTORI, GLENN MILLER ȘI MUZICA SA AU DEVENIT O INSTITUȚIE AȘA CUM ȘI-A DORIT MILLER. MUZICA SA ESTE ÎNCĂ REDATĂ ÎN ÎNTREAGA LUME DE MUZICIENI PROFESIONIȘTI ȘI AMATORI ÎN FIECARE ZI, INCLUSIV RADIOUL BBC. ^[4]

MOȘIA MILLER A AUTORIZAT O MOȘTENIRE OFICIALĂ A LUI GLENN MILLER SAU O TRUPĂ FANTOMĂ ÎN 1946, GLENN MILLER ORCHESTRA. ACEASTĂ TRUPĂ A FOST CONDUSĂ DE TEX BENEKE , FOST SAXOFONIST TENOR ȘI CÂNTĂREȚ PENTRU TRUPA CIVILĂ. AVEA O ALCĂTUIRE SIMILARĂ CU TRUPA ARMY AIR FORCES: INCLUDEA O SECȚIUNE MARE DE COARDE ȘI, CEL PUȚIN INIȚIAL, APROXIMATIV DOUĂ TREIMI DINTRE MUZICIENI ERAU ABSOLVENȚI FIE AI ORCHESTRELOR CIVILE, FIE AI AAF. ^[97] DEBUTUL PUBLIC OFICIAL AL ORCHESTREI A AVUT LOC LA TEATRUL CAPITOL DE PE BROADWAY, UNDE A FOST DESCHIS PENTRU UN ANGAJAMENT DE TREI SĂPTĂMÂNI PE 24 IANUARIE 1946. ^[98] VIITORUL COMPOZITOR DE TELEVIZIUNE ȘI FILM HENRY MANCINI A FOST PIANISTUL TRUPEI ȘI UNUL DINTRE ARANJATORI. . ^[99]ACEASTĂ TRUPĂ FANTOMĂ A CÂNTAT PENTRU UN PUBLIC FOARTE MARE ÎN TOATĂ STATELE UNITE, INCLUSIV CÂTEVA ÎNTÂLNIRI LA HOLLYWOOD PALLADIUM ÎN 1947, UNDE TRUPA ORIGINALĂ MILLER A CÂNTAT ÎN 1941. ^[100] UN SITE WEB DESPRE ISTORIA HOLLYWOOD PALLADIUM A NOTAT „[CHIAR ȘI ] PE MĂSURĂ CE EPOCA BIG BAND A DISPĂRUT, CONCERTUL TEX BENEKE ȘI GLENN MILLER ORCHESTRA DE LA PALLADIUM A DUS LA O MULȚIME RECORD DE 6.750 DE DANSATORI.” ^[101] PÂNĂ ÎN 1949, ECONOMIA A DICTAT CA SECȚIUNEA ȘIRULUI SĂ FIE ABANDONATĂ. ^[102] ACEASTĂ TRUPĂ A ÎNREGISTRAT PENTRU RCA VICTOR, AȘA CUM A FĂCUT TRUPA ORIGINALĂ MILLER. ^[102]BENEKE SE CHINUIA CUM SĂ EXTINDĂ SUNETUL MILLER ȘI, DE ASEMENEA, CUM SĂ OBȚINĂ SUCCESUL SUB PROPRIUL SĂU NUME. CEEA CE A ÎNCEPUT CA „GLENN MILLER ORCHESTRA UNDER THE DIRECTION OF TEX BENEKE” A DEVENIT ÎN CELE DIN URMĂ „THE TEX BENEKE ORCHESTRA”. PÂNĂ ÎN 1950, BENEKE ȘI MOȘIA MILLER S-AU DESPĂRȚIT. ^[103] PAUZA A FOST CRUNTĂ, ^[104] DEȘI BENEKE ESTE ACUM LISTAT DE CĂTRE MOȘIA MILLER CA FOST LIDER AL ORCHESTREI GLENN MILLER ^[105] , IAR ROLUL SĂU ESTE ACUM RECUNOSCUT PE SITE-UL WEB AL ORCHESTREI. ^[106]

CÂND GLENN MILLER ERA ÎN VIAȚĂ, MULȚI LIDERI DE TRUPE PRECUM BOB CHESTER I-AU IMITAT STILUL. ^[107] PÂNĂ LA ÎNCEPUTUL ANILOR 1950, DIVERSE TRUPE COPIAU DIN NOU STILUL MILLER DE TRESTIE CONDUSE DE CLARINET ȘI TROMPETE ÎN SURDINĂ, ÎN SPECIAL RALPH FLANAGAN , ^[108] JERRY GRAY , ^[109] ȘI RAY ANTHONY . ^[110] ACEST LUCRU, ÎMPREUNĂ CU SUCCESUL THE GLENN MILLER STORY (1953), ^[111] A INSPIRAT MOȘIA MILLER SĂ-I CEARĂ LUI RAY MCKINLEY SĂ CONDUCĂ O NOUĂ TRUPĂ FANTOMĂ NUMITĂ GLENN MILLER ORCHESTRA . ^[102]ACEASTĂ TRUPĂ DIN 1956 ESTE VERSIUNEA ORIGINALĂ A ACTUALEI TRUPE FANTOMĂ CARE ÎNCĂ FACE TURNEE ÎN STATELE UNITE ASTĂZI. ^[112] ORCHESTRA OFICIALĂ GLENN MILLER PENTRU STATELE UNITE ESTE ÎN PREZENT SUB CONDUCEREA LUI NICK HILSCHER. ^[113] ORCHESTRA GLENN MILLER PENTRU REGATUL UNIT, APROBATĂ OFICIAL, A FĂCUT TURNEE ȘI A ÎNREGISTRAT SUB CONDUCEREA LUI RAY MCVAY. ^[114] ORCHESTRA OFICIALĂ GLENN MILLER PENTRU EUROPA ESTE CONDUSĂ DE WIL SALDEN DIN 1990. ^[115] ORCHESTRA OFICIALĂ GLENN MILLER PENTRU SCANDINAVIA A FOST CONDUSĂ DE JAN SLOTTENÄS DIN 2010. ^[116]

MOȘTENIREA MAJORULUI GLENN MILLER DIN ORCHESTRA FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEIEDITAȚI | ×

MOȘTENIREA PE TERMEN LUNG A ORCHESTREI FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI MAJOR GLENN MILLER A CONTINUAT CU AIRMEN OF NOTE , ^[4] [117] O TRUPĂ DIN CADRUL UNITED STATES AIR FORCE BAND . ^[4] „THE AIRMEN OF NOTE ESTE PRIMUL ANSAMBLU DE JAZZ AL FORȚELOR AERIENE ALE STATELOR UNITE. STAȚIONAT LA JOINT BASE ANACOSTIA-BOLLING DIN WASHINGTON, DC, ESTE UNUL DINTRE ȘASE ANSAMBLURI MUZICALE CARE FORMEAZĂ THE US AIR FORCE BAND.” ^[117] CREATĂ ÎN 1950 PENTRU A CONTINUA TRADIȚIA TRUPEI DE DANS ARMY AIR FORCES A MAIORULUI GLENN MILLER, TRUPA ACTUALĂ ESTE FORMATĂ DIN 18 MUZICIENI ACTIVI, INCLUSIV UN VOCALIST. ACEASTĂ TRUPĂ A FOST CREATĂ ÎN 1950 DIN GRUPURI MAI MICI DIN CADRUL BAZEI AERIENE BOLLINGÎN WASHINGTON, DC ȘI CONTINUĂ SĂ CÂNTE MUZICĂ JAZZ PENTRU COMUNITATEA AIR FORCE ȘI PUBLICUL LARG. MOȘTENIREA CONTINUĂ ȘI PRIN TRUPA FORȚELOR AERIENE ALE STATELOR UNITE ÎN EUROPA, ^[4] [117] STAȚIONATĂ LA BAZA AERIANĂ RAMSTEIN , GERMANIA. ^[118] ASTĂZI, FIECARE RAMURĂ A FORȚELOR ARMATE AMERICANE ARE O COMPONENTĂ DE BANDĂ MARE. ^[4] ACESTEA INCLUD: AMBASADORII DIN FORȚELE AERIENE ALE ARMATEI SUA ÎN EUROPA, ARMY BLUES AI TRUPEI US ARMY BAND, AMBASADORII DE JAZZ AI TRUPEI US ARMY FIELD ȘI COMMODORESI US NAVY . PAZA DE COASTĂ DIN SUA ARE O SINGURĂ ORGANIZAȚIE MUZICALĂ PENTRU A INTERPRETA TOATE TIPURILE DE MUZICĂ. ^[4]ACEASTA INCLUDE O UNITATE MUZICALĂ A GĂRZII DE COASTĂ NUMITĂ GUARDIANS. TRUPA GĂRZII DE COASTĂ ȘI TRUPELE UNIVERSITĂȚII YALE AU SUSȚINUT UN CONCERT COMUN PENTRU ANIVERSAREA A 75 DE ANI DE LA MOARTEA LUI MILLER. ^{[4] [119] [120]} TRUPELE MILITARE CONSTAU DIN UNITĂȚI PRECUM TRUPE DE CONCERT, FANFARE, ORCHESTRE DE JAZZ, COMBO MICI ȘI ELEMENTE CARE CÂNTĂ SWING, ROCK, COUNTRY ȘI BLUEGRASS. ^[4] MAIORUL GLENN MILLER ESTE CONSIDERAT A FI PĂRINTELE TUTUROR TRUPELOR MILITARE MODERNE ALE STATELOR UNITE. ^[4]

MILLER „ERA UN STĂRUITOR PENTRU DETALII ȘI ACURATEȚE ȘI ÎNTOTDEAUNA ADEVĂRUL. CÂT DE ÎNCÂNTAT AR FI FOST DE RAPORTUL SUPERB DOCUMENTAT AL LUI ED POLIC”, A SCRIS GEORGE SIMON, ÎN TIMP CE RECOMANDA, THE GLENN MILLER ARMY AIR FORCE BAND: SUSTINEO ALAS / I SUSTAIN THE WINGS PENTRU CITITORII AMERICAN REFERENCE BOOKS ANNUAL . ÎN 1314 PAGINI, POLIC ACOPERĂ O „PERIOADĂ MICĂ, DAR SEMNIFICATIVĂ A VIEȚII ȘI MUZICII LUI GLENN MILLER, DE LA ÎNROLAREA SA ÎN 1942 ȘI ÎNCEPUTUL [ARMY AIR FORCES ORCHESTRA (FORMAȚIE PE SCURT)] ÎN 1943, PÂNĂ LA SFÂRȘITUL EI LA SFÂRȘITUL ANULUI 1945, OFERIND O ISTORIE GENERALĂ A TRUPEI ȘI O RELATARE DETALIATĂ A ACTIVITĂȚILOR DE ZI CU ZI ALE TRUPEI.” ^[121]

EVENIMENTE POSTUMEEDITAȚI | ×

EXISTĂ MULTE ARHIVE, MUZEE ȘI MEMORIALE ÎN STATELE UNITE ȘI ANGLIA CARE I-AU FOST DEDICATE LUI GLENN MILLER. ^[122] HERB MILLER, FRATELE LUI GLENN MILLER, ȘI-A CONDUS PROPRIA TRUPĂ ÎN STATELE UNITE ȘI ANGLIA PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANILOR 1980. ^[123] [124]

ÎN 1953, UNIVERSAL-INTERNATIONAL PICTURES A LANSAT THE GLENN MILLER STORY , CU JAMES STEWART ÎN ROLUL PRINCIPAL ; RAY EBERLE, MARION HUTTON ȘI TEX BENEKE NICI NU APAR ÎN EA ȘI NICI NU SE FACE REFERIRE ÎN EL. ^[125]

FESTIVALURILE ANUALE CARE SĂRBĂTORESC MOȘTENIREA LUI GLENN MILLER AU LOC ÎN DOUĂ DINTRE ORAȘELE CELE MAI ASOCIATE CU TINEREȚEA LUI, CLARINDA, IOWA ȘI FORT MORGAN, COLORADO.

DIN 1975, GLENN MILLER BIRTHPLACE SOCIETY A ORGANIZAT FESTIVALUL ANUAL GLENN MILLER ÎN CLARINDA, IOWA. ^[4] CELE MAI IMPORTANTE MOMENTE ALE FESTIVALULUI INCLUD SPECTACOLE ALE ORCHESTREI OFICIALE GLENN MILLER SUB CONDUCEREA LUI NICK HILSCHER ȘI ALE MULTOR ALTE TRUPE DE JAZZ CIVILE ȘI MILITARE. INCLUDE, DE ASEMENEA, VIZITE LA CASA MILLER RESTAURATĂ, MUZEUL LOCUL NAȘTERII GLENN MILLER, EXPOZIȚII ISTORICE DE LA ARHIVELE GLENN MILLER DE LA UNIVERSITATEA DIN COLORADO, PRELEGERI ȘI PREZENTĂRI DESPRE VIAȚA LUI MILLER ȘI UN CONCURS DE BURSE PENTRU TINERII MUZICIENI CLASICI ȘI DE JAZZ. ^[126]

SIGLA GLENN MILLER SWINGFEST

ÎN 1989, FIICA LUI GLENN MILLER A CUMPĂRAT CASA ÎN CARE S-A NĂSCUT MILLER ÎN CLARINDA. ^[2] FUNDAȚIA GLENN MILLER A FOST CREATĂ PENTRU A SUPRAVEGHEA RESTAURAREA ACESTEIA. ACUM FACE PARTE DIN MUZEUL LOCUL NAȘTERII GLENN MILLER. SOCIETATEA GLENN MILLER BIRTHPLACE A SĂRBĂTORIT ATUNCI CÂND SERVICIUL POȘTAL DIN SUA A EMIS UN TIMBRU POȘTAL GLENN MILLER ÎN 1996. ^[127]

ÎN FIECARE VARĂ DIN 1996, ORAȘUL FORT MORGAN, COLORADO, A GĂZDUIT UN EVENIMENT PUBLIC NUMIT GLENN MILLER SWINGFEST. MILLER A ABSOLVIT LICEUL FORT MORGAN, UNDE A JUCAT FOTBAL ȘI ALTE SPORTURI, A FĂCUT PARTE DIN PERSONALUL ANUARULUI, A FOST ÎN ORCHESTRĂ ȘI ȘI-A FORMAT PROPRIA TRUPĂ CU COLEGII DE CLASĂ. EVENIMENTELE INCLUD SPECTACOLE MUZICALE ȘI DANS SWING, PICNICURI COMUNITARE, PRELEGERI ȘI STRÂNGERE DE FONDURI PENTRU BURSE PENTRU A PARTICIPA LA ȘCOALA DE ARTE SPECTACOLULUI, ^[128] UN PROGRAM NONPROFIT DE DANS, VOCE, PIAN, PERCUȚIE, CHITARĂ, VIOARĂ ȘI STUDIO DE TEATRU ÎN FORT MORGAN . ÎN FIECARE AN, APROXIMATIV 2.000 DE PERSOANE PARTICIPĂ LA ACEST FESTIVAL DE VARĂ, CARE SERVEȘTE SĂ INTRODUCĂ GENERAȚIILE TINERE ÎN MUZICA PE CARE MILLER A FĂCUT-O FAIMOASĂ, PRECUM ȘI STILUL DE DANS ȘI ÎMBRĂCĂMINTE POPULAR ÎN EPOCA BIG-BAND-ULUI.

ARHIVELE GLENN MILLER ^[3] DE LA UNIVERSITATEA DIN COLORADO DIN BOULDER GĂZDUIESC MULTE DINTRE ÎNREGISTRĂRILE LUI MILLER, DISCURI DE AUR ȘI ALTE SUVENIRURI. DE ASEMENEA, ESTE DESCHIS CERCETĂRII ACADEMICE ȘI PUBLICULUI LARG. ^[129] [130] FORMAT DE ALAN CASS, GLENN MILLER ARCHIVES ^[3] INCLUDE MANUSCRISUL ORIGINAL AL PIESEI TEMATICE A LUI MILLER, „MOONLIGHT SERENADE”. ^[4] [131]

ÎN 1957, O CLĂDIRE A UNIUNII STUDENȚILOR A FOST FINALIZATĂ ÎN CAMPUSUL BOULDER AL UNIVERSITĂȚII DIN COLORADO, IAR SALA DE BAL A FOST NUMITĂ SALA DE BAL GLENN MILLER.

ÎN 2002, MUZEUL GLENN MILLER A FOST DESCHIS PUBLICULUI LA FOSTA FERMĂ RAF TWINWOOD , ÎN CLAPHAM, BEDFORDSHIRE , ANGLIA. ^[132]

NUMELE MAIORULUI MILLER ESTE GRAVAT CA ALTON G. MILLER PE „TABLETELE CELOR DISPĂRUȚI” DE LA CIMITIRUL ȘI MEMORIALUL AMERICAN DIN CAMBRIDGE, CONDUS DE COMISIA AMERICANĂ PENTRU MONUMENTELE LUPTEI DIN CAMBRIDGE, ANGLIA, REGATUL UNIT. ^[4] NUMELE OFIȚERULUI DE ZBOR JOHN RS MORGAN ȘI LOCOTENENT-COLONELULUI NORMAN BAESSELL SUNT DE ASEMENEA SCULPTATE ACOLO.

PIATRA FUNERARĂ DIN MARMURĂ ALBĂ, EMISĂ DE GUVERN, A MAIORULUI MILLER, ESTE SITUATĂ ÎN SECȚIUNEA MEMORIALĂ H (# 464-A) DE WILSON DRIVE, LA CIMITIRUL NAȚIONAL ARLINGTON, ARLINGTON, VIRGINIA. ^[4] DE ACOLO SE POATE VEDEA MEMORIALUL AMERICAN HOLLY MAJOR GLENN MILLER ARMY AIR FORCES ORCHESTRA. ^[25] [133]

FAN MILLER, PETER COFRANCESCO A CUMPĂRAT UN MORMÂNT LA GROVE STREET CEMETERY DIN NEW HAVEN, CONNECTICUT, ȘI A PLASAT ACOLO UN CENOTAF DE GRANIT NEGRU. ^[134]   EL NU ARE NICIO RELAȚIE CU FAMILIA MAIORULUI MILLER. IATĂ INSCRIPȚIA ÎMPREUNĂ CU CORECȚIILE CARE AR PUTEA FI FĂCUTE DACĂ ESTE VREODATĂ ÎNLOCUITĂ SAU MUTATĂ ÎNTR-O LOCAȚIE FĂRĂ MORMÂNT. O GRAVURĂ A MAIORULUI MILLER ÎN UNIFORMĂ / ÎN MEMORIE / MAIORUL A. [ ALTON] GLENN MILLER / 0505273 / FORȚELE AERIENE ALE ARMATEI SUA [FORȚELE] - AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL / NĂSCUT- CLARINDA, IOWA - / 1 MARTIE 1904 / DISPĂRUT ÎN ACȚIUNE [ / A MURIT] / EUROPA, 15 DECEMBRIE 1944 / 1943-1944 / 418TH AAFTTC BAND- [AKA MAJOR GLENN MILLER ARMY AIR FORCES ORCHESTRA] / YALE UNIVERSITY- NEW HAVEN, CT. / SUSTIN ARIPILE / SUSTINEO VAI. ^[135]

MILLER A PRIMIT O STEA PENTRU ÎNREGISTRAREA PE HOLLYWOOD WALK OF FAME LA 6915 HOLLYWOOD BOULEVARD DIN HOLLYWOOD, CALIFORNIA. ^[4] [136] CARTIERUL GENERAL AL TRUPEI FORȚELOR AERIENE ALE STATELOR UNITE ÎN EUROPA DE LA BAZA AERIANĂ RAMSTEIN, GERMANIA, SE NUMEȘTE GLENN MILLER HALL. ^[4]

LA 25 IUNIE 1999, COMISIA DE AUTOSTRĂZI DE STAT DIN NEBRASKA A FOST DE ACORD ÎN UNANIMITATE SĂ NUMEASCĂ AUTOSTRADA NEBRASKA 97 ÎNTRE NORTH PLATTE, UNDE MILLER A URMAT ȘCOALA ELEMENTARĂ, ȘI TRYON, UNDE FAMILIA MILLER A LOCUIT PENTRU SCURT TIMP, DREPT GLENN MILLER MEMORIAL HIGHWAY.

ARANJAREA PERSONALULUI ȘI A COMPOZIȚIILOREDITAȚI | ×

MILLER AVEA O GAMĂ DE ARANJATORI CARE AU SCRIS ORIGINALE PRECUM „STRING OF PEARLS” (SCRISĂ ȘI ARANJATĂ DE JERRY GRAY ) ^[137] SAU AU LUAT ORIGINALE PRECUM „IN THE MOOD” (CREDITUL DE SCRIERE ACORDAT LUI JOE GARLAND ^[138] ȘI ARANJAT DE CĂTRE EDDIE DURHAM ^[139] ) ȘI " TUXEDO JUNCTION " (SCRIS DE LIDERUL TRUPEI ERSKINE HAWKINS ^[140] ȘI ARANJAT DE JERRY GRAY ^[141] ) ȘI LE-A ARANJAT PENTRU CA TRUPA MILLER SĂ ÎNREGISTREZE SAU SĂ DIFUZEZE. PERSONALUL DE ARANJATORI AL LUI GLENN MILLER DIN TRUPA SA CIVILĂ, CARE S-A OCUPAT DE CEA MAI MARE PARTE A LUCRĂRII, AU FOST JERRY GRAY (FOST ARANJATOR PENTRU ARTIE SHAW), BILL FINEGAN (FOST ARANJATOR PENTRU TOMMY DORSEY),^[142] BILLY MAY ^[143] ȘI ÎNTR-O MĂSURĂ MULT MAI MICĂ, GEORGE WILLIAMS ^[144] CARE A LUCRAT FOARTE SCURT CU TRUPA, PRECUM ȘI CUARANJATORUL ANDREWS SISTERS , VIC SCHOEN ^[145]

POTRIVIT ARANJATORULUI ȘI DIRIJORULUI NORMAN LEYDEN , EL ȘI ALȚII AU FĂCUT ARANJAMENTE „PENTRU MILLER ÎN SERVICIU, INCLUSIV JERRY GRAY, RALPH WILKINSON, MEL POWELL ȘI STEVE STECK”. ^[4] ÎN 1943, GLENN MILLER A SCRIS GLENN MILLER'S METHOD FOR ORCHESTRAL ARRANGING , PUBLICATĂ DE PROPRIA SA COMPANIE, MUTUAL MUSIC SOCIETY DIN NEW YORK, ^[4] [146] O CARTE DE 116 PAGINI CU ILUSTRAȚII ȘI PARTITURI CARE EXPLICĂ MODUL ÎN CARE ȘI-A SCRIS EL. ARANJAMENTE MUZICALE. ^[4]

DISCOGRAFIEEDITAȚI | ×

ARTICOLUL PRINCIPAL: DISCOGRAFIA GLENN MILLER

PREMII, DECORAȚII ȘI ONORURIEDITAȚI | ×

Premii și decorații militareEditați | ×

MAIORUL ALTON GLENN MILLER, ARMATA SUA (AIR CORPS) A CÂȘTIGAT URMĂTOARELE PREMII: MEDALIA STEAUA DE BRONZ, MEDALIA VICTORIEI AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL; MEDALIA CAMPANIEI AMERICANE; MEDALIA CAMPANIEI EUROPENE, AFRICANE ȘI DIN ORIENTUL MIJLOCIU; ȘI INSIGNA MARKSMAN CU BARE DE CARABINĂ ȘI PISTOL. ^[4]

MEDALIA STEAUA DE BRONZ
MEDALIA CAMPANIEI AMERICANE	MEDALIA CAMPANIEI EUROPEO -AFRICANĂ-ORIENTUL MIJLOCIU CU DOUĂ STELE	MEDALIA VICTORIEI AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
INSIGNA DE TIR CU CARABINĂ ȘI BARE DE PUȘCĂ (IMAGINILE DE BARĂ NU SUNT DISPONIBILE)

Citare Medalia Steaua de BronzEditați | ×

BUST ÎN AFARA CORN EXCHANGE DIN BEDFORD, ANGLIA, UNDE MILLER A JUCAT ÎN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

„MAIORUL ALTON GLENN MILLER (NR. DE SERIE AL ARMATEI 0505273), CORPUL AERIEN, ARMATA STATELOR UNITE, PENTRU SERVICIU MERITORIU ÎN LEGĂTURĂ CU OPERAȚIUNILE MILITARE ÎN CALITATE DE COMANDANT AL TRUPEI FORȚELOR AERIENE ALE ARMATEI (SPECIAL), DE LA 9 IULIE 1944 PÂNĂ LA 15 DECEMBRIE 1944. MAIOR MILLER, PRIN JUDECATĂ EXCELENTĂ ȘI PRICEPERE PROFESIONALĂ, A ÎMBINAT ÎN MOD EVIDENT ABILITĂȚILE MUZICIENILOR REMARCABILI, CARE FAC PARTE DIN GRUP, ÎNTR-O ORCHESTRĂ ARMONIOASĂ A CĂREI CONTRIBUȚIE DEMNĂ DE REMARCAT LA MORALUL FORȚELOR ARMATE A FOST PUȚIN MAI PUȚIN DECÂT SENZAȚIONALĂ. MAIORUL MILLER A CĂUTAT CONSTANT SĂ CREASCĂ SERVICIILE PRESTATE DE ORGANIZAȚIA SA ȘI PRIN INTERMEDIUL LUI TRUPEI I S-A ORDONAT SĂ AJUNGĂ LA PARIS PENTRU A OFERI ACEST EXCELENT DIVERTISMENT CÂT MAI MULTOR TRUPE.REALIZĂRILE SALE SUPERIOARE SUNT EXTREM DE LĂUDABILE ȘI REFLECTĂ CEL MAI MARE CREDIT ASUPRA LUI ȘI A FORȚELOR ARMATE ALE STATELOR UNITE.”^{[4] [93] [147]}

The Best Of Glenn Miller & His Orchestra | Moonlight Serenade

POEZIE

Geo Dumitrescu (Vladimir Ierunca)

Inscriptie pe piatra de hotar

"Cin' se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..."
(Cîntec popular)

Slav as fi fost, de nu eram latin,
latin as fi, de n-as fi fost si dac -
dar a iesit asa : sa fiu român,
si eu cu soarta asta ma împac !

Mi-au dat si altii sînge si cuvinte -
nisipuri galbene trecura-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
sa-ngrase primitorul meu ogor.

Si din Apus, din Miazazi, venira
umane pulberi, umbre si lumini,
cu bine si cu rau ma vremuira -
pe toate le-am sorbit în radacini.

Si nu-i nimic strain - a' mele-s toate,
dator nu sînt : platit-am cu prisos ! -
ca tot platind uitucilor la rate,
cutitul mi-ajunsese pîn' la os !

Dar am ramas asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui în parte,
desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.

Sînt bucuros de oaspeti si prieteni ;
deschisa-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în muntii mei, la calda marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mîna de-ajutor îmi dai ? Multam !
Dar nu cumva sa-ti bîiguie prin minte
ca asta-i tara cailor de ham !

Poftiti, deci, stati la masa, stati la soare ! -
un loc prielnic va pastrez, amici;
v-astept cu mintea plina, gîndu-n floare
(ca nu-i de lipsa fosforul pe-aici !...)

Întind spre toata zarea poduri bune :
primesc si dau întregului Pamînt;
nu-i gînd viclean în mine sa rasune,
dar nici stapîn nu caut: eu îmi sînt!

Învat, cîntînd sau nu, si limbi straine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar ma gîndesc de-asemeni ca e bine
sa ma pricep întîi si-ntîi sa-not !...

Si, iata, simt asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui, în parte,
desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.

Ca slav eram, de n-as fi fost latin,
latin as fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a iesit asa : sa fiu român -
si vreau cu toata lumea sa ma-mpac !

Biografie

Bucureştean dintr-o familie de români (tatăl, Vasile Oprea, cismar, proprietarul unui magazin de încălţăminte, şi-a schimbat numele în Dumitrescu), a făcut liceul între 1930-1939, apoi Literele şi Filosofia, terminată în 1944, fără să-şi treacă licenţa. Încă din liceu editase o revistă, cu Marin Sârbulescu, publicându-şi primele poezii. Foarte activ ca poet şi gazetar încă din studenţie, debutase în revista Cadran, cu orientare de stânga; în 1941 scoate revista Albatros (9 numere), în jurul căreia s-a format o grupare din care nu lipseau Ben Corlaciu, Constant Tonegaru, Radu Stanca, Dimitrie Stelaru, Virgil Ierunca şi cărora li s-a alipit Ion Caraion. Unul dintre cei care, în anii de incredibilă sărăcie ai începutului l-a susţinut pe marin Preda.
O primă plachetă de versuri, Aritmetică, în 1941, semnată Felix Anadam (dar semnase cu diverse pseudonime, printre care Vladimir Ierunca, împrumutat apoi viitorului Virgil Ierunca.). A colaborat încă pe atunci la mari reviste ale vremii: Revista Fundaţiilor Regale, Kalende, Fapta şi a frecventat cenaclul Sburătorul; a fost redactor la Timpul, 1944-1946.

Între 1944 şi 1950 este inspector la Direcţia teatrelor, iar din 1947 redactor şef adjunct laFlacăra. Încă în 1943 prezentase unei edituri manuscrisul volumului Pelagra, respins de cenzura antonesciană. Abia în 1946 apare la Fundaţiile Regale un volum reunind textele din Aritmetică şi Pelagra, sub titlul Libertatea de a trage cu puşca. (În mod ironic, 5 decenii mai târziu, la un Târg de carte din Frankfurt, acest titlu a declanşat scandal, părând o carte ce îndeamnă la violenţă...). În 1950 GD merge la Cluj, pentru a preluaAlmanahul literar, înfiinţat de Miron Radu Paraschivescu, care pe moment se internase la psihiatrie... Va pregăti acest Almanah pentru a deveni revista Steaua. . De la Cluj merge la Bicaz, unde scoate un ziar de şantier. De acolo la Iaşi, revenind apoi la Bucureşti. Aceste schimbări de adresă se pot pune pe seama firii insurgente a poetului, dar pot fi şi consecinţe ale faptului că, înscris în Partid în 1946, din convingere şi dovedind pe moment deosebită râvnă ideologică-propagandistică, desigur nocivă, totuşi în 1953 este exclus din pardid şi reprimit abia în 1963. Un interval în care, lipsit de mijloace, se ocupă de stilizări ale unor traduceri la Editura Cartea Rusă. Libertatea de a trage cu puşca îl impusese ca voce distinctă în lirica vremii, deşi contestat de oficiali, depreciat şi de foştii comilitoni. E de notat faptul că un al doilea volum de poezii îi va apărea după 17 ani,Aventuri lirice. ceea ce fusese sinceră opţiune politică nu se împacă în fapt cu aspiraţiile estetice ale autorului, care nu se acomoda cu partizanatul în literatură, chiar titlul noului volum sugerând riscul poetului atent observat de culturnici... Iar în fapt, GD se individualizează printr-un stil foarte personal, care a contribuit substanţial la înnoirea liricii vremii; s-a renunţat, cu sarcasmul de rigoare, şi cu rece luciditate, la formele prestabilite ale poeziei, la găselniţe stilistice, la floricelele de orice fel, trecându-se la un limbaj frust, de ardentă sinceritate, în care concretul este exprimat direct, dezabuzat, încadrat apoi într-un sistem de parabole, atrăgând atenţia asupra faliei dintre vremurilor marcate de antiromantism, de renunţarea la idealuri, cu instaurarea unei lumi a viloenţei congenere, a robotizării, a înstrăinării şi aspiraţiile poetului în general. O mizantropie ce se adresează omului cu "cap de nucă".  Nevoia de cercuri continuă acest mod de abordare a liricii; îndoiala, anecdoticul, ironia, spiritul cârtitor, zeflemist, miticist, strict dâmboviţean - toate acestea prinse într-o construcţie parabolică, ca o atenţionare a dezertării de la mersul firesc al umanităţii.
A susţinut la rubrica Poştar redacţiei de la Gazeta literară, Luceafărul şi Contemporanul, vreme de peste 2 decenii, cu o competenţă şi o generozitate încă neegalate la noi, primii paşi ai unor succesive generaţii de debutanţi.  Dintre toţi scriitorii care au susţinut astfel de rubrici, doar Constanţa Buzea i-a călcat cu hotărâre pe urme.

Geo Dumitrescu a tradus din marii scriitori ai lumii. Este autorul unei antologii bilingve Baudelaire, Les fleurs de mal- Florile răului, cuprinzând toate traducerile în româneşte ale operei marelui liric francez. O carte care a făcut epocă şi care, printre altele, a repus în circulaţia literară nume prohibite, uitate, marginalizate. A pus la îndemâna publicului şi specialiştilor, un instrument important de înălţare pe scara valorică.
În cele două istorii ale literaturii pe care le am spre consultare, prestaţia lui GD este tratată cu deosebită asprime, Marian Popa, desfăşurându-se pe 7 pagini (304-311), cu grave acuze mai ales privind faptul că poetul, repede epuizat creativ, şi-a ascuns sterilitatea precoce republicându-şi aceleaşi poeme din anii 39-45 reciclate, ajustate, reorganizate, primind titluri noi şi grupate sub noi denumiri ale volumelor, intens susţinute promoţional, la apariţie. Afilierea la stânga i se pare lui MP de la început suspectă şi cu consecinţe de durată; mai pe scurt, dar poate încă şi mai tranşant, N. Manolescu  confirmă sterilitatea poetului, faptul că în 1968 a pus punct creaţiei poetice. Că, în schimb, militantismul din vremea realismului socialist, pe linia Maria Banuş-Mihai Beniuc a adus mari de-servicii literaturii dar şi societăţii. Nu este recunoscută vreo influenţă benefică a acestui autor cu aere de rebel în înnoirea mijloacelor de expresie ale poeziei postbelice, dimpotrivă, GD este pus în descendenţa lui Geo Bogza, mai radical, însă fără audienţă la vremea respectivă. Tzara şi Vinea făcuseră paşi anteriori şi mult mai importanţi în avangarda românească. Este acuzat "cabotinismul şi histrionismul" acestor "poeme lungi şi vorbăreţe, abundând în întrebări şi răspunsuri, uneori doar retorice", etc, (p. 939), lungite în stilul pletoric al lui Neruda şi Maiacovski.În mod suprrinzător mă trezesc în faţa unui caz Geo Dumitrescu, judecat  nu doar pentru literatura sa, ci punându-se în cauză moralitatea persoanei auctoriale.  Sau, totuşi, cei doi inchizitori vor fi având dreptate să pună astfel problemele?

Opera literară:   Aritmetică, Bucureşti, 1941; Libertatea de a trage cu puşca, Bucureşti, 1946; Bicazul ieri, azi, mâine, Bucureşti, 1963; Aventuri lirice, Bucureşti, 1963; Nevoia de cercuri, Bucureşti, 1966; Jurnal de campanie, Bucureşti, 1974; Africa de sub frunte,prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 1978; 
 Versuri, prefaţă de Lucian Raicu, Bucureşti, 1981; Biliard, ediţie bilingvă, traducere de Micaela Slăvescu, Bucureşti, 1981; Libertatea de a trage cu puşca şi celelalte versuri,Bucureşti, 1994; Libertatea de a trage cu puşca - The Freedom to Pull the Trigger, ediţie bilingvă, traducere de Dan Duţescu, prefaţă de Lucian Raicu, Bucureşti, 1996; Câinele de lângă pod, Bucureşti, 2000; Poezii, prefaţă de Eugen Simion, Bucureşti, 2000; ediţia II, prefaţă de Daniel Cristea-Enache, Bucureşti, 2002. 
Antologii:   1917. Antologie lirică, Bucureşti, 1957; Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal - Florile răului, ediţie bilingvă, Bucureşti, 1967; ediţia introducere de Vladimir Streinu, Bucureşti, 1968; ediţia introducere de Vladimir Streinu, Bucureşti, 1978. 
Traduceri:   Isadora Duncan, Viaţa mea, Bucureşti, 1946 (în colaborare cu Ben Corlaciu); Romain Gary, Groapa bunei speranţe, Bucureşti, 1946; Demian Bednîi, Figuri cunoscute,Bucureşti, 1953, Versuri alese, Bucureşti, 1958; Rafael Alberti, Între garoafă şi spadă,Bucureşti, 1957, Versuri alese, Bucureşti, 1958, Poezii, prefaţă de Mihai Beniuc, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Veronica Porumbacu); Irving Stone, Bucuria vieţii,Bucureşti, 1962 (în colaborare cu Liana Dobrescu), Agonie şi extaz, prefaţă de Dan Grigorescu, I-II, Bucureşti, 1966 (în colaborare cu Liana Dobrescu); Harold Courlander şi Wolf Leslau, Focul de pe munte, Bucureşti, 1963 (în colaborare cu Bianca Schăchter); Ivo Cipiko, Păianjenii, Bucureşti, 1964 (în colaborare cu Milivoi Gheorghievici); Eduardas Miezelaitis, Omul, Bucureşti, 1964; Curzio Malaparte, Soarele e orb, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1967.

Smaranda Jelescu

Biografie

Smaranda Jelescu (15 decembrie 1942, Murfatlar, judeţul Constanţa) este o poetă, prozatoare şi eseistă. Este fiica Floricăi (născută Lupescu), învăţătoare, şi a lui Iordan Jelescu, funcţionar. Face şcoala primară şi liceul la Constanţa şi urmează cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1958-1962). Lucrează apoi ca redactor la Editura Meridiane (1964-1966), redactor, publicist, comentator la „Scânteia tineretului" (1967-1974), în fine, ocupă diverse funcţii în Televiziunea Română şi la MondoFilm. Debutează în „Contemporanul" (1964), colaborând ulterior la „România literară", „Luceafărul", „Vatra" etc.

Prima ei carte de versuri, Totdeauna marea (1969), defineşte temperamentul delicat-dinamic al unei poete înzestrate, care construieşte un univers liric complex. Centrul trăirilor este dragostea sub multiplele ei chipuri, de la bucuria deplină până la tristeţea cea mai adâncă: „Plecările din sentimente! / Cu câmpuri şi cer şi tăcere. / Plecările din sentimente / Cu şuieratul trenului ca un geamăt lung / Sau ca o meditaţie" (Poem). Se conturează viitoarele „obsesii" tematice ale scrisului său, care reface fără încetare o lume tutelată de triada dragoste-feminitate-natură. În volumul următor, Coloană dorică (1972), poeta îşi nuanţează discursul prin amplificarea imaginarului. Se configurează şi mai clar acel tip de feminitate fluidă, „marină", de care Jelescu se va servi şi în romane. Antitezele solid (materialitatea coloanei)-lichid (infinitatea acesteia, pierdută în albastrul cerului), viaţă-moarte, dragoste-ură, fericire-tristeţe fluctuează în permanenţă. Proza se înscrie în aceleaşi coordonate.

Romanul Impact (1987) reia simbolurile din poezie, procedeu evident încă de la titlurile capitolelor: În lumina soarelui de vară, Lângă asprele valuri de mare, Incertitudini sau Verde, verde, iarba mea. Feminitatea, dragostea, problema cuplului, sondarea lumilor interioare, intelectualismul şi muzicalitatea au, toate, ca fundal de rezonanţă, marea. În postura de eseistă, Jelescu încearcă să dezvăluie „dedesubturile" Televiziunii Române în Alo, televiziunea! (1992). Trăind în acest mediu, autoarea vrea să-i descifreze specificitatea. Ea prezintă un „jurnal de front", oameni reali, şi nu personaje, relaţii veridice, şi nu pilde, chiar dacă eseul tinde adesea să ia forma unui roman, unul care are drept subiect diferenţele dintre ceea ce era televiziunea înainte de '89 şi ceea ce a devenit ea după.

Jelescu va construi o lume complexă în următorul roman, Măcar un singur foc de armă (1994), care păstrează şi pune în valoare elemente din scrisul ei anterior, poezie, proză sau eseu. Pasiunea lecturii (în special literatura secolului al XIX-lea), fascinaţia televiziunii, feminitatea şi tipologiile ei, regresia în timp, sexualitatea, muzica, obsesia sinuciderii, „crima morală" - toată această varietate de aspecte aparent eterogene se armonizează ca univers al unui eu feminin energic, dominator, trăind între extreme. Lumea reală şi cea a coşmarului sunt despărţite de un prag îngust, amândouă lăsându-se stăpânite obsesiv de simbolul mării: „Totdeauna marea mi-a dat senzaţia verticalei. E un mediu abstract. Singurul peisaj abstract."

Volumul de poezie Cifrul pierdut (1996) îmbină, într-un registru muzical, întoarcerea într-un timp imemorial şi „religia iubirii": „în parfumul lichid de iasomie / Căzută în verdele palpitând - o albină a rămas vie // Oh, soarele printre perdele curgând / Pe albina cea vie! // Spre grâul învins tremură macul / La tandra atingere moare / Sperând că-i ucis de albină cu acul // Oh, cum stă în moarte, visând răcoare / Toropit de miresme, macul! // Cade lumina în iasomie / Ca o albină vie..." (Antonin Dvorak - temă de cvartet). La Jelescu condiţia de vedetă de televiziune, cu avantajele şi dezavantajele pe care le comportă, a pus în umbră valoarea scrisului.

Opera literară

• Totdeauna marea, Bucureşti, 1969;

• Coloană dorică, Bucureşti, 1972;

• Eroii verii, Bucureşti, 1978;

• Patimi, Bucureşti, 1978;

• Impact, Bucureşti, 1987;

• Alo, televiziunea! Un „Jurnal de front" pe programul 1, Bucureşti, 1992;

• Măcar un singur foc de armă, Bucureşti, 1994;

• Cifrul pierdut, Bucureşti, 1996;

• Angela - cântec şi rugă, Bucureşti, 1998.

SFATURI UTILE

DESPRE MEDICAMENTELE ANTICOAGULANTE

Medicamentele anticoagulante – cand se prescriu, ce tipuri exista, cum se administreaza

Medicamentele anticoagulante reduc riscul de formare a cheagurilor de sange. Tratamentul anticoagulant prelungeste durata de timp in care sangele se coaguleaza. In limbajul popular, se spune ca “subtiaza sangele” (definitie incorecta). Majoritatea medicamentelor de acest tip necesita stabilirea dozelor in functie de o analiza lunara de sange (numita INR). Fara valorile INR lunare exista riscul de a supradoza medicatia (cu risc mare de sangerari) sau de a o subdoza (cu risc de formare a cheagurilor periculoase).

Medicatia anticoagulanta se prescrie in cazul in care exista afectiuni care predispun la formarea de cheaguri de sange periculoase. Pericolul vine din posibilitatea ca un cheag sa se desprinda din locul de origine si sa se deplaseze in circulatia sanguina. In momentul in care intalneste un vas de sange suficient de mic, il va bloca. Tesuturile care depind de acel vas de sange pentru oxigen si nutrimente nu pot supravietui in aceste conditii (in absenta tratamentului rapid).

Exemple de afectiuni cu risc mare de formare a unor cheaguri periculoase:

1.  fibrilatia atriala – contractii haotice a camerelor superioare ale inimii (atriile), care provoaca turbulente in circulatia sangelui prin inima (predispune la formarea de cheaguri). Aceste cheaguri pot sa se desprinda din atrii si sa ajunga in orice organ din corp. Frecvent, acestea ajung in creier unde provoaca un accident vascular cerebral

2.  tromboza venoasa profunda – anumite persoane sunt predispuse sa dezvolte cheaguri in venele de la picioare sau din pelvis. Cheagurile desprinse de la acest nivel pot ajunge in plamani unde pot bloca circulatia sangelui (provoaca ceea ce se numeste embolie pulmonara)

3.  prezenta de valve artificiale in inima – inlocuirea chirurgicala a valvelor inimii cu valve artificiale prezinta risc mare de formare a cheagurilor. Pacientii cu valve artificiale au nevoie de tratament anticoagulant permanent pe toata durata vietii.

Mecanismul emboliei pulmonare. Foto adaptata dupa: Vascular Web – Pulmonary embolism

Exista doua tipuri principale de anticoagulante care se iau oral (pastile):

1. medicamente antivitamina K (AVK) – cumarinice

Acestea blocheaza actiunea vitaminei K, necesara in ficat pentru producerea unor substante cu rol in coagulare (factori de coagulare). Sunt cele mai folosite anticoagulante, medicii avand experienta considerabila in prescrierea acestora. In cazul supradozarii, administrarea de vitamina K poate opri sangerarile. In Romania, cel mai frecvent se foloseste medicamentul numit Acenocumarol (Sintrom, Trombostop).

Tratamentul cu AVK necesita o analiza de sange, numita INR, care trebuie luata in fiecare luna pentru ajustarea dozei de medicament. INR trebuie de regula mentinut intre 2 si 3. In cazul valvelor cardiace artificiale, valoarea INR este mentinuta de regula peste 3, in functie de tipul protezei valvulare. INR este o analiza esentiala deoarece poate varia mult de la o luna la alta in functie de alte tratamente prescrise, regim alimentar etc.

2. anticoagulante moderne

Aceste noi medicamente anticoagulante au fost relativ recent introduse pe piata. Reprezinta o alternativa la AVK pentru anumiti pacienti.

Avantajele: nu necesita analize lunare (INR) si sunt mai usor de administrat persoanelor care nu pot mentine valorile adecvate ale INR (cu risc de supra- sau subdozaj). Se iau precum orice alt medicament, fara o urmarire speciala.

Dezavantajele:

• pretul este ridicat si nu sunt compensate momentan de sistemul de asigurari de sanatate din Romania (dar exista demersuri in acest sens)
• nu exista la fel de multe studii precum in cazul AVK, deci nu pot fi prescrise momentan decat pentru anumite afectiuni
• pacientii cu boala cronica de rinichi trebuie sa primeasca aceste noi tratamente cu prudenta

Medicamentele anticoagulante moderne includ Dabigatran (Pradaxa), Rivaroxaban (Xarelto), Apixaban (Eliquis) etc.

Ce urmeaza?

Tratamentul anticoagulant este inceput punand in balanta riscurile potentiale (sangerare) si beneficiile urmarite (reducerea riscului de accident vascular cerebral, de embolie pulmonara etc.). Medicul va initia un tratament anticoagulant avand in vedere toate bolile de care suferiti sau ati suferit recent.

In functie de tipul de anticoagulant ales, veti primi recomandari diferite la externare. Pentru AVK (care sunt cele mai frecvent prescrise), este foarte important sa va faceti lunar INR-ul. Pentru anticoagulantele moderne, administrarea este mult mai usoara insa raman precautiile comune pentru toate anticoagulantele:

• evitati sa faceti injectii intramusculare sau subcutanate (sunt permise doar injectiile intravenoase direct in vena)
• spuneti medicilor care va trateaza ulterior ca sunteti sub tratament anticoagulant oral
• evitati traumatismele, loviturile, caderile etc. Este intr-adevar greu de evitat asemenea accidente insa puteti sa incetati practicarea sporturilor de contact (lupte, fotbal etc.) si sa aveti grija mai mare in momentul in care faceti munca fizica.
• tineti minte ca orice rana va sangera mai mult timp cand sunteti sub tratament anticoagulant: apasati pe locul ranii mai mult timp, iar daca nu puteti opri sangerarea mergeti de urgenta la spital
• luati celelalte medicamente care v-au fost prescrise pe langa anticoagulante. De exemplu, daca nu tratati tensiunea arteriala mare, riscati sa sangerati la nivelul organelor interne, in creier etc.

Cum se incepe si cum se mentine un tratament anticoagulant?

Tratamentul anticoagulant este prescris de medic si in majoritatea situatiilor este inceput in spital (in special daca se folosesc AVK). Internarea este necesara pentru analize repetate de sange (probe de coagulare, in special INR). Dupa stabilizarea valorilor INR in intervalul dorit (de regula intre 2 si 3) pacientul merge acasa cu o schema de tratament care trebuie respectata cat mai precis.

Luati tratamentul in fiecare zi, avand grija sa luati mereu dozele exact asa cum v-au fost indicate (chiar daca vi se recomanda doar un sfert, o jumatate sau trei sferturi de pastila in anumite zile). Aveti grija sa corespunda dozele in miligrame (mg) cu felul in care impartiti pastilele. De exemplu, o pastila de Sintrom contine 4mg, deci un sfert va contine 1mg. O pastila de Trombostop contine 2mg, deci jumatate va contine 1mg. Chiar si variatii mici ale dozelor pot influenta foarte mult INR-ul, cu risc de sangerare (supradozaj – prea mult) sau aparitie de cheaguri (subdozaj – prea putin).
Veniti lunar la spital sau mergeti la un cabinet privat pentru a face analiza INR. Cu acest rezultat, adresati-va medicului pentru a stabili schema de tratament pentru luna care urmeaza.

Foarte important este ca femeile care planuiesc sa ramana insarcinate sa semnaleze acest fapt medicului care a prescris anticoagularea. Medicamentele AVK (ex. acenocumarol) au risc mare de a produce malformatii, in special in primul trimestru de sarcina. Discutati situatia cu medicul pentru a stabili alte optiuni de tratament sau daca se pot opri medicamentele. De asemenea, daca sunteti sub tratament anticoagulant, aveti grija sa folositi metode contraceptive eficiente pentru a evita o sarcina inceputa in timpul tratamentului.

Informatiile de mai sus reprezinta doar o sinteza a beneficiilor si limitelor tratamentului anticoagulant. Discutati cu medicul dumneavoastra pentru a intelege exact motivul pentru care va este prescris si cum puteti evita complicatiile.