MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 28 DECEMBRIE 2023 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri, Decese, Sărbători, RELIGIE ORTODOXĂ, TEATRU/FILM, MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT, GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR , GÂNDURI PESTE TIMP, 

ISTORIE PE ZILE

Evenimente

·    418 - Bonifaciu I a devenit papă. A condus Biserica Romei pana la 4 septembrie 422.

Papa Bonifaciu I - foto: ro.wikipedia.org

Papa Bonifaciu I a fost papă al Romei în perioada 28 decembrie 418–4 septembrie 422 . L-a susținut pe Sfântul Augustin în lupta cu pelagianismul, iar acesta din urmă i-a dedicat o parte din lucrările sale. Erezia pelagianista a fost promovata de teologul Pelagius (354 – c.420) si nega păcatul originar, doctrina conform căreia oamenii au moștenit o fire păcătoasă de la Adam.

El spunea că Adam și-a făcut rău doar sieși, când a decăzut, iar toți descendenții săi nu au fost afectați de păcatul lui Adam. Pelagius susținea că o persoană este născută cu aceeași puritate și virtuți morale ca cele ale lui Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu si afirma de asemenea că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale.

Papa Bonifaciu I l-a convins pe impăratul bizantin Teodosiu al II-lea să returneze provincia Illyricum, apărându-și astfel drepturile asupra acestei provincii, pe care impăratul Teodosiu al II-lea o atașase în anul 421 Constantinopolului — „Noua Romă”.

·     457 - Majorian (Iulius Valerius Maiorianus), este incoronat imparat al Imperiului Roman de Apus si este recunoscut de Papa Leon I.

Coin of Emperor Majorian – foto: ro.wikipedia.org

Iulius Valerius Maiorianus (n. 420 ca. – d. 7 august 461, Tortona), cel mai cunoscut ca Majorian, a fost un împărat roman din 457 până la moartea sa. Majorian a fost detronat și asasinat de generalul roman Ricimer

·       484: Alaric al II-lea ii succede tatalui sau Euric, devenind rege al vizigotilor . Isi stabileste capitale la Aire sur l’Adour, in sudul Galiei.

Alaric II (c. 458/466 – August 507) – Reverse of a coin issued by Alaric II, gold 1.47 g. Note that the coin-portrait is actually of the Eastern Roman Emperor Anastasius I – foto preluat de pe en.wikipedia.org

·  893 - Un puternic cutremur distruge orasul Dvin vechea capitala a Armeniei, fondata in sec. IV de regele Khosrov III Kotayk (care a domnit din 330 pana in 338). A fost reconstruit in Evul Mediu devenind un centru comercial infloritor cu 100000 de locuitori.Orasul a fost abandonat in timpul invaziei mongole in secolul al XIII-lea si a cazut in ruina.

·       1065 - In Anglia este inaugurata catedrala Westminster Abbey.

Abația Westminster – foto: ro.wikipedia.org

Westminster Abbey este cea mai veche și mai faimoasă dintre catedralele din Londra. Acolo a fost un locaș de cult încă din secolul al VII-lea, când conform legendei, Sf Petru a fondat o biserică care purta numele lui. Clădirea actuală este rezultatul reconstrucției care a fost începută de Henry III în 1245, apoi continuată în 1745.

Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această biserica, de la încoronarea lui Harold al II-lea în 1066, iar biserica adăpostește mormintele multor regi și regine, incluzându-i pe Elizabeth I, Mary, Regina Scoției și Henry VII. De asemenea aici se afla și morminte de poeți, polticieni și eroi de război, printre care “Soldatul Necunoscut”, care a luptat în primul Război Mondial.

·       1308: Incepe  domnia împăratului Hanazono (Tomihito) ,al 95 – lea imparat al Japoniei, potrivit succesiunii traditionale. A domnit pana in anul 1318, cand a abdicat fiind inlocuit de varul sau Go-Daigo.In 1335  devine calugar budist in secta Zen.

·    1612 - Galileo Galilei a fost primul astronom care a observat planeta Neptun in timp ce aceasta se afla in conjunctie cu Jupiter, ceea ce l-a determinat pe savant sa o catalogheze ca o stea fixa. Abia peste 234 de ani, această planetă va fi recunoscută ca atare.

Imaginea lui Neptun făcută de Voyager 2 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Neptun este a opta planeta de la Soare din sistemul solar. Numită după zeul roman al mării, este a patra planetă după diametru și a treia după masă. Neptun are o masă de 17 ori mai mare decât cea a Pământului și puțin mai mare decât masa lui Uranus, care este de 15 ori mai greu decât Pământul, dar nu la fel de dens.

Neptun orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 30,1 unități astronomice, ceea ce înseamnă că orbita sa este de aproximativ 30 de ori mai mare decât orbita Pământului. Simbolul astronomic al lui Neptun este ♆, o variantă modificată a tridentului zeului Neptun.

Pictură din secolul al XIX-lea reprezentând pe Galileo Galilei prezentând telescopul său lui Leonardo Donato în 1609 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Desenele lui Galileo Galilei dovedesc că el este primul care a observat planeta la 28 decembrie 1612 și mai apoi la 27 ianuarie 1613. De fiecare dată, Galileo a confundat planeta cu o stea fixă, aceasta apărând foarte aproape de Jupiter (în conjuncție), pe cerul înstelat; motiv pentru care descoperirea nu i se atribuie lui.

Întâmplarea face că la prima observare, cea din decembrie 1612, Neptun intrase tocmai în ziua aceea în mișcarea retrogradă (întoarcere aparentă a mersului planetei în raport cu stelele fixe, ce rezultă din combinarea mișcării planetei observate cu cea a Pământului).

Din acest motiv, Neptun părea că nu se mișcă față de stele. Oricum, mișcarea planetei era prea mică pentru a fi observată cu telescopul lui Galileo. Cu toate acestea, în iulie 2009, fizicianul David Jamieson de la Universitatea din Melbourne a anunțat noi dovezi ce sugerează că Galileo își dăduse seama de faptul că „steaua” pe care o observase se mișca în raport cu stelele fixe.

·         1836: Spania recunoaște independența Mexicului.

·       1836 - La Adelaide, contraamiralul britanic John Hindmarsh a proclamat provincia Australia de Sud.

Contraamiralul Sir John Hindmarsh (n. 1785 – d. 29 iulie 1860) a fost un ofițer maritim și primul guvernator al Australiei de Sud din 28 decembrie 1836 până pe 16 iulie 1838, cititi mai mult pe ro.wikipedia.org – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Australia de Sud este unul din statele Australiei, fiind situat în sudul continentului. Capitala statului este Adelaide. Statul se învecinează cu Australia de Vest la vest, cu Teritoriul de Nord la nord și Victoria la est. Primii europeni ce au cercetat coasta de sud a regiunii au fost olandezii, în 1627, conduși de Francois Thijssen.

În 1834, pe acest teritoriu, au fost înființate primele colonii, ce urmau să pună bazele viitoarei provincii Australia de Sud. Australia de Sud a fost unica provincie britanică din Australia în care nu fuseseră înființate colonii de deținuți. În 1836 este proclamată provincia Australia de Sud, fiind unicul stat australian care a avut statutul de provincie încă de la înființarea sa.

·         1846: Iowa devine al 29- lea  stat al SUA.

·         1872:  Intră în exploatare la Bucureşti, România, prima linie de tramvai cu cai pe traseul Calea Tîrgoviştei, Podul Mogoşoaiei, Teatrul Naţional, străzile Biserica Enei, Colţei, Academiei, Piaţa Sfîntul Gheorghe, Moşi. Un calator francez, Ulysse de Marsilac, trecand prin tara noastra descrie astfel acest mijloc de transport: “Aceste omnibuzuri americane, cum le zice, sunt intr-adevar- cu bancile lor din catifea rosie- de o rara elegant si foarte confortabile. Fara zguduituri, aluneci pe sinele de tren, ceea ce este un fel de voluptate cand esti obisnuit cu scuturaturile birjei pe caldaram. Cu cinzeci de bani poti face o plimbare incantatoare pana la capul  Podului (Calea Victoriei, n.a.), trecand pe la Sfantul Gheorge, Biserica Enei, strada Academiei, Teatrul National, strazile Stirbei Voda, Luterana, Fantana Rosie si Targusor, pana la bariera Mogosoaiei, si ce de felurime de pasageri! Oboreni, pana la Sfantul Gheorge, bancheri si samsari!, pana la piata Teatrului si apoi plimbareti care se duc pe sosea.”

Tramvai cu cai în 1871 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

·      1879 - Podul Tay din Dundee, Scoția, de aproape 2 mile lungime, la acea vreme cel mai lung pod din lume, s-a prăbușit în timp ce un tren îl traversa, ucigând 75 de oameni. Prăbușirea podului, deschis timp de doar 19 luni, a produs unde de șoc în profesia victoriană a ingineriei și în rândul publicului.

Podul Tay din Dundee, Scoția, ininte de prabusirea din 1879 – foto: ro.wikipedia.org

·     1895 - În cafeneaua “Grand Café” din Paris are loc prima proiecţie de film, realizată de fraţii Lumière.

Afișul primelor spectacole de cinematograf Lumiére – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Prima proiecție cinematografică publică a unui film, cu aparatul Fraților Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris, în salonul Indian al restaurantului „Grand Cafe„, Boulevard des Capucines. Filmul proiectat e intitulat „La Sortie de l’Usine Lumière à Lyon” („Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon”). Un alt film foarte important a fost „L’Arrivée d’un Train en Gare de La Ciotat” („Sosirea unui Tren în Gara La Ciotat”), care a rulat, imediat după premiera franceză, și la București.

·   1897 - Piesa “Cyrano de Bergerac“, de Edmond Rostand, are premiera la Paris.

Cyrano de Bergerac – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Hector Savinien de Cyrano de Bergerac (n. 6 martie 1619, Paris, Regatul Franței – d. 28 iulie 1655, Sannois, Franța) a fost un dramaturg și eseist francez. Prin utopiile sale filozofice, a fost un precursor al iluminismului. În domeniul literar, ca influențe, a împrumutat ironia lui Molière și conceptele utopice ale unor filozofi ca Thomas Morus și Tommaso Campanella. Viața sa aventuroasă, precum și figura originală l-au inspirat pe Edmond Rostand în scrierea comediei eroice Cyrano de Bergerac (1897).

·         1903: S–a înființat „Societatea numismatică română”. Societatea a luat naştere  la iniţiativa unui grup de entuziaşti şi pasionaţi ai acestei discipline. Adunarea Generală, în şedinţa sa inaugurală, a votat Statutele Societăţii şi a ales Comitetul de conducere în următoarea alcătuire: D.A. Sturdza, preşedinte de onoare, M.C. Sutzu, preşedinte activ, Gr. Tocilescu, vicepreşedinte, Al. Cantacuzino, secretar, lt. col. G. Iordăchescu, casier contabil, dr. G. Severeanu, subsecretar şi D. Panku, C. Alessandrescu, Carol Storck şi E.D. Mirea, membri. Odată cu adoptarea Statutelor se fixa şi ţelul principal al Societăţii, care îşi propunea „să dezvolte ştiinţa şi arta numismatică” în România

·         1908: Un violent cutremur de a provocat în orașul italian Messina, Sicilia peste 75.000 de victime.

·         1937: în România, are loc demisia guvernului liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Se formează un guvern naţional-creştin, în frunte cu Octavian Goga, secondat de A.C.Cuza. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova - d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale.Gheorghe Tătărescu a fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară (şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia Richard Franasovici). A fost căsătorit cu Aretia Tătărăscu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial.

·         1954: La aproape 10 ani de la terminarea războiului, se desfiinţa sistemul de aprovizionare a populaţiei României pe bază de cartele şi raţii.

* 1972 - În România, este adoptată Legea nr.14/1972 privind organizarea apărării naţionale a Republicii Socialiste România.

·         1972: Kim Ir-sen, deja prim-ministru al Coreei de Nord și Secretar General al Partidului Muncitorilor din Coreea, a devenit primul președinte al Coreei de Nord.

·         1973 - Scriitorul dizident rus Aleksandr Soljeniţîn publică celebra sa carte “Arhipelagul Gulag”.

“Arhipelagul Gulag” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

“Arhipelagul Gulag” este o carte scrisă de Aleksandr Soljenițîn, care tratează subiectul sistemului de lagăre de concentrare și muncă silnică sovietic. Este o narațiune complexă bazată pe mărturiile martorilor oculari și pe surse primare de documentare, precum și pe propriile experiențe ale autorului ca prizonier într-un lagăr de muncă din Gulag. Cartea a fost scrisă între 1958 și 1968, după cum se indică la sfârșitul ei, și publicată în 1973 în Occident. În URSS, a fost publicată în 1990, când politica glasnost al lui Mihail Gorbaciov a permis acest lucru.

·         1989: Pentru prima dată, după o lungă pauză, se întrunește Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor. Este ales un comitet provizoriu de conducere a Uniunii Scriitorilor, președinte fiind Mircea Dinescu.

·         1989: Se constituia la Sibiu, Forumul Democrat al Germanilor din România; în prezent preşedintele FDGR este Paul-Jürgen Porr.

·         1989: S-au constituit primele sindicate libere din România postcomunistă.

·         2000: Social – democratul Adrian Năstase îşi începe mandatul de prim – ministru al României. Adrian Năstase, (n. 22 iunie 1950, București), politician social-democrat român, fost profesor de drept public internațional. Între 1990-1992 a fost ministru de externe al României din partea FSN, apoi președinte al Camerei Deputaților între 1992-1996 respectiv 2004-2006, din partea PDSR respectiv PSD. Între decembrie 2000 și decembrie 2004 a fost prim-ministru al României

·         2004: Liberalul Călin Popescu-Tăriceanu își începe mandatul de prim-ministru al României. Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, (n. 14 ianuarie 1952, București), om politic român, prim-ministru al României între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008, președinte al Partidului Național Liberal din 2005 până în 2009

·         2005 - A fost lansat satelitul Giove A, destinat testării condiţiilor reale ale tehnologiilor sistemului european de localizare Galileo. Sistemul Galileo, ce va permite Europei să-şi câştige independenţa faţă de celebrul sistem de poziţionare globală (GPS), controlat de americani, riscă, în opinia observatorilor, să ducă, în scurtă vreme, la o noua tensionare a relaţiilor dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană. In timp ce ţările europene susţin că au nevoie de un sistem care să le asigure independenţa fata de GPS, Washingtonul consideră că un asemenea sistem ar pune în pericol securitatea naţională a SUA, oferind potenţialilor terorişti un mijloc eficient de a ataca obiective americane.

GIOVE-A launch – foto: starsem.com

·         2010 - Primăvara arabă: În Algeria încep protestele populare împotriva guvernului. (28 decembrie 2010 – 28 ianuarie 2012)

Demonstration organised by RCD in Algiers – foto: en.wikipedia.org

Protestele algeriene din 2010–2012 sunt o serie de proteste, care au loc în Algeria din ianuarie 2011 în continuare, parte a unor proteste similare care au loc în întreaga lume arabă. Printre cauzele enumerate de protestatari se numără şomajul, lipsa de locuinţe, inflaţia preţurilor alimentelor, corupţia, restricţiile privind libertatea de exprimare şi condiţiile precare de viaţă.

Deşi protestele erau un lucru normal în anii precedenţi, ele au continuat şi în decembrie 2010, iar în ianuarie 2011 creşterea bruscă a preţurilor alimentelor de bază a stârnit o serie de proteste şi revolte de mare amploare de-a lungul ţării. Acestea au fost înăbuşite de măsuri guvernamentale pentru scăderea preţurilor produselor alimentare, dar au fost urmate de un val de autoincendieri, cele mai multe dintre ele în faţa clădirilor guvernamentale.

Partidele de opoziţie, sindicatele şi organizaţiile pentru drepturile omului au început apoi să organizeze demonstraţii săptămânale, în ciuda faptului că acestea erau ilegale fără permisiunea guvernului deoarece era stare de urgenţă. Guvernul a suprimat aceste demonstraţii pe cât posibil, promiţând că va pune capăt stării de urgenţă. Starea de urgenţă a fost ridicată pe 24 februarie 2011.

·         2015: În data de 28 decembrie începând cu ora 10.00, pensionarii militari în stradă! Manifestatie de protest in fata Guvernului, organizata de SCMD.

*  2019 - Atac terorist în Somalia. Peste 100 de morţi şi zeci de răniţi. Carnagiu în Somalia. Cel puțin 76 de oameni au murit în urma unui atac terorist comis în centrul capitalei. Zeci de persoane au fost rănite, iar autoritățile se tem că bilanțul morților va crește.

Atentat în Somalia

Nașteri

·         1522: Margareta de Parma (d. 1583)
* 1619: Antoine Furetière (n. 28 decembrie 1619 - d. 14 mai 1688) a fost un savant și scriitor francez. Adversar al prețiozității și artificialității, este considerat precursor al prozei realiste. A scris: 

• 1659: Călătoria lui Mercur ("Le voyage de Mercure"), rechizitoriu în versuri la adresa pedantismului
• 1666: Romanul burghez ("Le roman bourgeois"), satiră a moravurilor pariziene ale timpului, dar și parodie a romanelor artificiale la modă în acea vreme
• 1690: Dicționar universal cuprinzând în genere toate cuvintele franceze, atât vechi cât și moderne și termenii științelor și artelor("Dictionnaire universel contenant généralement tous les mots français tant vieux que modernes des sciences et des arts").

Furetière a mai scris fabule, pamflete, satire.

·         1805 - S-a născut Eftimie Murgu, filolog, filosof, lingvist, fruntaş al Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească; (m. 12 mai 1870).

Eftimie Murgu - foto: ro.wikipedia.org

Eftimie Murgu (n. 28 decembrie 1805, Rudăria, comitatul Caraș-Severin – d. 30 aprilie 1870, Budapesta), a fost un jurist și profesor de filosofie român, om politic, deputat în parlamentul revoluționar maghiar din timpul Revoluției de la 1848 (Dieta de la Debrețin), apoi avocat în Budapesta.

(…) La 24 iunie este ales deputat simultan în circumscripțiile electorale Lugoj, Oravița și Făget. Cu ocazia validărilor la ședința Adunării Naționale din 6 iulie 1948 va opta pentru mandatul Lugojului. Obține dreptul de a convoca o adunare populară la Lugoj și la 27 iunie în deschiderea adunării este proclamat președinte al acesteia.

Marea Adunare Națională de la Lugoj din 15 iunie 1848, al cărei președinte a fost propus, a cerut, printre altele, următoarele:

- înființarea unei armate populare române prin înarmarea poporului,

- organizarea Banatului ca un căpitanat general al Banatului,

- numirea lui Eftimie Murgu căpitan general al Banatului,

- recunoașterea limbii române ca limbă oficială în tot Banatul,

- independența Bisericii Române din Banat.

Sari la navigareSari la căutare

Ioan Kalinderu
Publicistul Ioan Kalinderu
Date personale
Născut	28 decembrie 1840 București, Țara Românească
Decedat	11 decembrie 1913 (72 de ani) București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Părinți	Kalinderoglu
Naționalitate	România
Ocupație	jurist, silvicultor, publicist
Activitate
Alte nume	Ioan Calenderoglu, Iancu Kalinderu, Ioan Kelenderu, Ioanŭ Calenderu, Jean Kalindéro
Educație	Facultatea de Drept din Paris
Alma mater	Universitatea din Paris
Reprezentant	membru al Curții de Casație de la Haga
Președinte al Academiei Române
Membru titular al Academiei Române
Semnătură
Modifică date / text

* 1840: Ioan Lazăr Kalinderu (născut Calenderoglu,^[1] cunoscut ca Iancu Kalinderu, Ioan Kelenderu, Ioanŭ Calenderu sau Jean Kalindéro;^[2] n. 28 sau 29 decembrie 1840, București – d. 11 decembrie 1913) a fost un jurist, silvicultor și publicist român, confident al regelui Carol I, care a slujit timp de treizeci de ani ca administrator al domeniilor coroanei și timp de trei ani ca președinte al Academiei Române.^[3] Educat în Franța, el a fost fiul unui bancher bogat și influent, Lazăr Kalenderoglu, și fratele medicului Nicolae Kalinderu. Ca și ei, a fost simpatizant al Partidului Național Liberal, cu care a debutat în politică în anii 1880.

Kalinderu a fost expert în Drept Roman, dar încercările sale în domeniu, precum și studiile sale ulterioare de istoria Romei antice, sunt în general văzute ca niște contribuții minore. Competența sa generală în calitate de interpret de lege a fost pusă la îndoială după ce s-a ocupat de Afacerea Strousberg, deși a lucrat la Curtea de Casație și la organisme internaționale de experți. Kalinderu a rămas în calitate de consilier juridic al lui Carol, ajutându-l și în negocieri directe cu naționali liberali și conservatori și a fost luat în considerare de mai multe ori pentru funcția de prim-ministru.

În calitate de administrator al domeniilor coroanei, Kalinderu și-a impus viziunea de îmbunătățire a spațiului rural, a înființat ferme model și industria căminelor, promovând alfabetizarea și artele și încurajând antreprenoriatul. El a privit aceste metode ca o alternativă de lucru la reforma agrară, apărarea drepturilor de proprietate în timpul și după răscoala țărănească din 1907. A fost lăudat pentru pasiunea și dedicarea sa, dar și criticat pentru incertitudinea rezultatului lor. Pe lângă proiectul său agrar și munca sa socială, Kalinderu a jucat un rol semnificativ în promovarea alpinismului și o silvicultură modernă, a înființat stațiunea Bușteni și a creat propriul său muzeu de artă. O figură pitorească cu obiceiuri excentrice, adesea considerată ca fiind snoabă și servilă, a devenit un caracter stereotip pentru scriitori și pentru caricaturiștii de la revista Furnica. Promisiunea lui neîmplinită de a-și dona averea publicului a sfârșit într-un scandal postum care a durat în anii interbelici.

Ioan Kalinderu a fost președinte al Academiei Române în perioada 1904-1907.

BIOGRAFIE

Origini și viața timpurie

Ioan Kalinderu s-a născut la București la 28 sau 29 decembrie 1840.^[4][5][6] Tatăl lui a fost Lazăr (Lazaros) Kalenderoglu (sau Calenderoglu). De origine posibil turcă,^[7] familia a funcționat ca una dintre cele mai mari instituții bancare și exportatoare din Țara Românească și apoi în Principatele Unite.^[8] Lazăr a intrat în rândurile nobilimii boierești a Țării Românești: în 1838, 1844 și 1847 a intrat în administrația locală a Bucureștiului și a obținut titlul de pitar.^[9]

Deși nativ valah și relativ asimilat,^[10] Lazăr a fost uneori considerat etnic turc, din cauza numelui său turc de familie.^[11] El s-a identificat drept greco-român și încă din 1879 a fost ctitor al unei biserici ortodoxe grecești în București. Ioan și fratele său Nicolae au fost educați în limba greacă,^[1] înainte de a absolvi liceul din București.^[6] Ioan a studiat dreptul la Universitatea din Paris. Și-a luat diploma de licența cu un studiu asupra zestrei în dreptul roman (1860) și doctoratul cu o teză privind legile ex post facto (1864) (De la non-rétroactivité des lois, 1864),^[12] apoi s-a întors acasă pentru a ocupa un post de judecător, devenind primul președinte al Tribunalului București.^[4] Ulterior a devenit consilier al Curții de Casație.^{[4][5][6][13]}

Din 1872, Ministerul Justiției îl folosește drept consultant pentru reforma penală, alături de Vasile Boerescu, Nicolae Mandrea, Grigore Păucescu, Mihail Pherekyde și Grigore Triandafil. Boerescu s-a referit la Kalinderu ca "un om al lumii noi, cu idei foarte progresive și un excelent jurist".^[14] La acea vreme, familia sa a fost implicată în mișcarea liberal-radicală. Fratele Nicolae, un medic instruit la Paris, a devenit unul dintre fondatorii Partidului Național Liberal în 1875.^[15] Bătrânul Kalenderoglu a fost fondatorul "Creditul Rural", o uniune de credite în beneficiul țăranilor, alături de figurile liberale importante.^[16]

Lazăr Kalenderoglu, portret de Gheorghe Tattarescu   Soția lui Kalenderoglu, portret de Tattarescu

În 1875, Ioan a intrat în PNL în opoziție cu concesiunea căii ferate Predeal englezului George Crawley; alături de liderii de partid Ion Brătianu și Dimitrie Sturdza, el a creat o firmă de investiții care a încercat să concureze cu Crawley pentru contract.^[17] Kalinderu a avansat pe scena publică în urma afacerii Strousberg, în timpul căreia România și-a cumpărat calea ferată de la investitorul prusac B. H. Strousberg care era în faliment. În februarie 1880, el și Strudza au fost trimiși la Berlin pentru a negocia plata obligațiunilor guvernamentale ale lui Strousberg cu autoritățile germane imperiale.^[18] În aprilie, domnitorul Carol I l-a numit pe Ioan în comisia principală pentru administrația căilor ferate. Ceilalți membri au fost Eugeniu Stătescu și Ștefan Fălcoianu.^[19] Kalinderu și-a menținut funcția la Berlin până în 1882,^[5] reprezentând noul Regat al României. În 1882, el a publicat un volum în limba franceză despre implicațiile juridice ale afacerii Strousberg: De la compétence des tribunaux et particulièrernent des tribunaux prussiens dans toute contestation relative aux biens mobiliers qu'un état étranger peut posséder en Prusse.^[20]

Așa cum a menționat Titu Maiorescu la vremea respectivă, Kalinderu a fost responsabil pentru plasarea guvernului său într-o poziție umilitoare și a fost surprinzător faptul că o astfel de misiune a fost încredințată unui individ atât de necalificat.^[21] Brătianu, care a preluat funcția de prim-ministru, a sosit la Berlin pentru a supraveghea personal negocierile, pentru că rusinea de partea germană pentru a închide acordul "a inspirat în el o gravă neliniște".^[22] Brătianu l-a înlocuit pe Kalinderu cu Eugeniu Carada în toate negocierile, cu excepția numelui.^[23] Cu toate acestea, autoritatea lui Kalinderu în dreptul internațional a fost recunoscută în urma angajării sale de către Curtea Permanentă de Arbitraj.^[6][24] Din 1888, de asemenea, el a fost membru asociat al Institutului de Drept Internațional.^[4]

Kalinderu a câștigat favoruri suplimentare de la Carol I, încoronat rege al românilor, care l-a numit consilierul său în chestiuni juridice și agricole.^[6] Pentru o vreme, a ocupat funcția de administrator al pădurilor și câmpiilor de stat.^[4] În iunie 1884, Kalinderu a fost numit primul administrator al domeniilor coroanei^[6][21][25] și demisionează din funcția sa de la compania feroviară în decembrie 1885.^[26] Deținute de stat și gestionate de Casa de Hohenzollern (prin Kalinderu), domeniile au inclus inițial douăsprezece moșii și doi munți din Carpații Meridionali: Clăbucetul Taurului și Caraiman.^[6] În primii ani ai noii sale misiuni, Kalinderu a încercat să urmeze în pralel o carieră politică. A candidat pentru Consiliul București în 1886, al doilea pe lista Partidului Național Liberal..^[27] El s-a retras citând "multe alte angajamente".^[28] În timpul alegerilor din 1888, "I. Calenderoglu" a candidat la Olt ca independent, dar a pierdut, colectând 55 din 165 de voturi.^[29] În cele din urmă el a preluat achiziționarea căilor ferate Strousberg, negociind un împrumut de 175 milioane de lei în 1889.^[5] În 1891, în urma demisiei guvernului conservator sub Gheorghe Manu, Carol l-a propus pe Kalinderu ca prim-ministru al unui cabinet independent. Această manevră a fost respinsă de Opozanți naționali liberali - refuzul a fost inițiat de un Brătianu muribund.^[30]

Președinte al Academiei Române

În 1888, Kalinderu a fost ales membru corespondent al Academiei Române.^[4] A fost făcut titular în martie 1893, a devenit președinte al secțiunii istorice în 1895-1897, și din nou în 1907-1910.^[24] De asemenea, a fost președinte al Academiei în perioada 1904-1907.^[6][24] Administratorul proprietății Ioan Oteteleșanu, după ce a câștigat procesul împotriva rudelor sale în 1889,^[31] el a donat cea mai mare parte Academiei. În timpul mandatului său, Kalinderu l-a marginalizat pe Ioan Slavici, care îi criticase conducerea,^[32] și a încercat, dar nu a reușit, să facă același lucru cu istoricul Radu Rosetti.^[33] El a fost, de asemenea, confruntat cu critici din partea lui Duiliu Zamfirescu, care, în 1904, a susținut că Academia s-a transformat într-un "azil pentru cei cu deficiențe intelectuale".^[34]

Ioan Kalinderu

Între timp, el a continuat să lucreze ca trimis al regelui. Până în 1899, cu România lovită de o criză economică majoră, Kalinderu și Manu au fost trimiși în străinătate pentru a negocia împrumuturile - așa cum notează Ornea, a fost o aventură "diletantă".^[35] Kalinderu a raportat, de asemenea, fostului său coleg din Berlin, Sturdza, pe atunci prim-ministrul național liberal, că regele Carol l-a respins,^[36] apoi a negociat o reunificare a conservatorilor și a dezertorilor junimiști, determinată de dorința regelui de a avea un partid guvernamental stabil.^[37] El a refuzat să-l înlocuiască pe Sturdza, favorizându-l pe Theodor Rosetti sau pe Ioan Lahovary pentru această poziție.^[38]

Kalinderu a fost deosebit de preocupat de construirea și refacerea clădirilor religioase ortodoxe de pe domeniul regelui,^[6][39][40] implicându-se personal în restaurarea și refacerea bisericii din Bălteni-Periș.^[41] El a supravegheat fermele experimentale,^[6][13][42] a scris un manual pentru slujbașii coroanei,^[43] și a ordonat întemeierea societăților culturale, prima apărând pe un domeniu în 1897.^[39] A publicat "revista enciclopedică populară" Albina, care a apărut între octombrie 1897 și 1916. Kalinderu a fost redactorul șef și coeditori: George Coșbuc, Petre Dulfu și Petre Vasiliu-Năsturel.^[44] Munca sa în domeniul alfabetizării publice l-a determinat să înființeze Asociația Steaua. Împreună cu Constantin Banu și Spiru Haret, iar mai târziu cu Barbu Știrbey și Alexandru Lapedatu, a avut ca scop promovarea "publicațiilor morale, patriotice și utile" și prevenirea "prin toate măsurile legale a scrierilor și publicațiilor imorale".^[45]

Kalinderu a fost, de asemenea, editorul buletinului de știri al Ministerului Culturii, Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, și al revistei forestiere, Revista Pădurilor,^[46] în calitate de președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, al Progresului în Societatea Silvică și al Societății Geografice Regale.^[24] De asemenea, i s-a oferit președinția Ateneului Român, dar a refuzat cu regret, argumentând că era prins în munca sa agricolă. În schimb, el a promis să doneze o "sumă frumușică" de bani Ateneului la moartea sa.^[47] În 1906, în urma demisiei primului ministru Sturdza, Kalinderu a fost din nou în cărți ca premier.^[48]

Descris de Zigu Ornea ca un "pseudo-istoric", Kalinderu a scris studii "ridicole" despre coafuri romane,^[49] care i-au amuzat pe contemporani.^[50] Ele au fost publicate în 1900-1901 sub Portul barbeĭ și pĕruluĭ la Romanĭ și Portul perucilor și bărbieriĭ la Romanĭ.^[43] Alte publicații ale lui Kalinderu au fost caracterizate de Maiorescu drept "compilații fără valoare".^[21] Acestea includ monografii despre praetorium ius (1885), legea municipală romană și Senatul Bizantin (ambele în 1887), despre legea cele douăsprezece table (1888), despre vacanțele romane (1895), despre Augustus și suita lui literară (1897-1898), despre Războiul Civil al lui Caesar (1902), despre îmbrăcămintea din Roma antică (1903-1904) și despre viața socială din timpul lui Pliniu cel Bătrân (1904).^[51] De asemenea, a publicat un omagiu pentru Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, studii de succesiune pe tronul românesc și o biografie aprobată de Academie a lui Melhisedec Ștefănescu.^[52] Într-o broșură polemică, Une poignée de vérités à nos prétendants, Kalinderu și Alexandru Candiano-Popescu, sub pseudonimului comun Un Paysan du Danube ("Un țăran de la Dunăre"), și-au apărat munca alături de rege.^[53]

Reforma agrară

Kalinderu și-a datorat în mare măsură ascensiunea în poziții proeminente prin munca sa la domeniile coroanei și influența sa asupra regelui Carol I.^[49] Cu toate acestea, activitatea sa în îmbunătățirea agriculturii și a activităților sociale i-au adus respect. Începând cu anul 1898, Angelo de Gubernatis a făcut referire la "munca sa puternică și pozitivă" numindu-l pe Kalinderu "unul dintre cele mai nobile figuri din România de astăzi"^[54] Un alt vizitator, André Bellessort, a glumit că mereu tânărul "Mr. Kalindero" seamănă cu "un zeu rustic", un patron al fermierilor cu "ochi de azot".^[55] Contribuțiile lui Kalinderu la știința agricolă și activismul său, acoperite într-o monografie din 1903 de către agrarianistul Vasile Kogălniceanu, ^[56] au fost lăudate de sociologi; Dimitrie Drăghicescu le-a văzut marcate de un "spirit antreprenorial, neîncetat în activitatea sa";^[57] Nicolae Mihăescu-Nigrim îl numește pe Kalinderu "unul dintre cei mai eminenți economiști ai țării" și un "administrator neobosit".^[58] După cum notează chimistul Amuliu Proca, Kalinderu a transformat domeniile într-o "instituție pentru înfrângerea sărăciei, un factor în educarea și îmbunătățirea culturală a satelor". Ea "a dat un exemplu de ceea ce poate fi realizat, într-un timp scurt, de către o țară care a făcut pași importanți în dezvoltarea ei".^[6]

"Școală model" la Bușeni, pe domeniile regale

După cum a rezumat presa oficială a timpului său, el "și-a depus toate eforturile în direcționarea țăranilor către industria căminelor", a creat "cursuri de economie la domiciliu și cursuri de educație pentru adulți" și "este primul care vorbește" la conferințe educaționale. A înființat o fabrică de produse lactate, precum și magazine pentru țesători, tâmplari și cioplitori și a prezentat produsele lor la Târgul Mondial din 1900.^[40] A reintrodus reîmpădurirea și agricultura forestieră, unde practicile rele au afectat mediul.^[59] Kalinderu a susținut ideea că țăranul român era nefericit că era analfabet și că "tot ce este necesar este un set de împrejurări favorabile pentru ca el să-și arate talentele".^[60] O parte semnificativă din timpul său a fost consumată pentru a-i învăța pe țărani să-și diversifice hrana, inclusiv oferind mâinii de lucru angajate rații zilnice de legume, carne și lapte. Acest lucru a contribuit la prevenirea izbucnirilor de pelagra.^[61]

În anul 1901, agronomul Constantin Sandu-Aldea a recunoscut că există o diferență clară între "masa cultivatorilor care se află în spatele progresului" și cei care trăiesc și lucrează pe terenurile coroanei. După cum a subliniat, Kalinderu "inteligent și energic" a gestionat proprietățile și țăranii de pe ele susținut pe "toate datele științifice din agricultura modernă".^[62] Modelând eforturilor sale pe colonizarea austriecă a Bosniei, Kalinderu a finanțat proiecte de cercetare pentru angajații săi, trimițând mulți dintre ei să studieze în Austro-Ungaria.^[63] Pe domeniile coroanei, managementul a fost împărțit între rețele de ingineri forestieri, ingineri agricoli și contabili, care au decis orele de lucru și au îndeplinit cerințele bugetare; lucrătorii au primit asigurări sociale, inclusiv asigurări de invaliditate.^[64] În vederea promovării unui cod moral strict, din contracte erau excluși bețivii și cuplurile necăsătorite.^[65] Cu toate acestea, încercările sale de a înlătura alcoolismul și de a promova igiena personală au avut rezultate mixte, potrivit scriitorului Mihail Sadoveanu, care observa cu sarcasm că "în aceste zile, tavernele au fost înlocuite de băi și biblioteci".^[66] Un proiect de construire a unor teatre rurale în 1901 a fost luat în derâdere și parodiat de Ion Luca Caragiale în Moftul Român.^[66] Se spune că ordinul său de a construi biblioteci pe domenii a fost sabotat în mod activ de către curatorii locali, care nu le-ar fi permis țăranilor să le consulte sau chiar să pătrundă în clădiri.^[67]

Kalinderu a preluat locul tatălui său la Creditul Rural, care a finanțat industria căminelor și, în 1906, a fost prezidat de Sturdza. Instituția a fost zguduită de scandaluri între managerii conservatori și naționaliștii liberali - când Sturdza a demisionat în martie 1906, Kalinderu l-a înlocuit.^[68] Credința sa în ajutorul de sine și apărarea drepturilor sale de proprietate asupra unei alte reforme funciare au fost evidențiate după Răscoala Țărănească din 1907, în timpul căreia propria lui proprietate de la Schitu-Greci a fost jefuită.^[69] În cadrul Societății Silvice, el a condamnat convingerea țăranilor că "statul are datoria de a le oferi pământ" și a insistat că principala cauză a revoltei a fost eșecul lor de a accepta modernitatea și practicitatea. După cum a remarcat la acea dată, "pe domeniile coroanei, [...] țăranii nu s-au răzvrătit niciodată, ci, dimpotrivă, au apărat proprietatea împotriva invadatorilor".^[70]

În medierea dintre conservatori și rege, Kalinderu a obținut garanții împotriva reformei, deși el și coroana au susținut "o uniune de credit sub controlul statului, care să permită țăranilor să acumuleze mai mult pământ".^[71] A demisionat din funcția de conducere la Creditul Rural, în urma unui acord cu Dinu Brătianu, care l-a înlocuit.^[72] În perioada 1908-1911, echipa sa de la Albina a publicat și un "buletin social" săptămânal, oferind preoților și profesorilor din mediul rural îndrumări în domeniul muncii sociale.^[73]

Colecționar de artă și curtean

Alte idei ambițioase ale lui Kalinderu s-au manifestat haotic, inclusiv un proiect pentru o școală internat pentru fete la Turnu Măgurele, "Institutul Oteteleșanu",^[74] pe care l-a lansat fără acordul Academiei.^[21] A fost, de asemenea, implicat în dezvoltarea stațiunii montane Bușteni, unde a construit o moară de hârtie și un liceu care astăzi îi poartă numele. A promovat schiul ca sport, iar o pârtie este numită în onoarea sa.^[75] Proprietatea sa a crescut până în 1907, adăugând 401 hectare la Seaca - închiriate fraților Predescu - și alte terenuri din Tecuci-Kalinderu.^[76]

Din iulie 1906,^[77] celălalt proiect al său a fost colecționarea artei, cu scopul de a înființa un muzeu în vila sa de pe strada Vasile Sion, în apropierea Grădinilor Cișmigiu. Casa însăși, proiectată de Ion D. Berindey, costa 2 milioane de lei aur și era mobilată cu generozitate.^[13] Colecția a inclus ceramică greacă veche și lucrări de desen de Donatello, Andrea del Verrocchio, Giovanni Paolo Panini, Théodore Géricault, Léon Bonnat, Auguste Raffet și colecția completă de gravuri a lui Piranesi. Acestea erau îmbinate cu o sală românească, cu pânze de Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Ion Andreescu, Camil Ressu și alții.^[13]

Lumea artei era sceptică față de gusturile lui: Tudor Arghezi și Alexandru Lapedatu au remarcat că Ioan Kalinderu a adunat obiectele de artă fără prea mult discernământ; mai târziu, istoricul de artă Petre Oprea a concluzionat că Ioan Kalinderu a fost condus de "ticăloșie și o sete de faimă".^[78] Similar, criticul George Oprescu sugerează că gustul lui Ioan în artă a fost eclipsat de fratele său Nicolae, care a selectat "tot ce era mai bun" în colecția Kalinderu.^[79] Potrivit colegului colecționar Krikor Zambaccian: "spilcuit, distant și implacabil, Smyrniote a fost trufaș și nu a tolerat concurența".^[7] Zambaccian și-a găsit rivalul în general "inofensiv", deși a observat un incident în care un Kalinderu furios "a decapitat" o lucrare de sculptură.^[80]

Alte excentricități ale lui Kalideru au atras atenția către el. Considerat de contemporani și de istoricii recenți ca excesiv de orgolios și deci susceptibil, a fost decorat cu panglici de numeroase țări europene,^[21][81] deține Marea Cruce al Ordinului Steaua României, Legiunea de Onoare ca Marele Ofițer,^[31] și, din 1903, Marele Cordon al Ordinului lui Osmanieh.^[82] Într-una dintre acuzațiile sale, Arghezi a susținut că Ioan Kalinderu, "Omul cu ochi violeți", era în întregime străin față de națiunea pe care pretindea că o salvează, o "floare purulentă pe înălțimile vieții noastre naționale".^[11] Lapedatu a comentat "Mustața neagră ca a lui Napoleon al III-lea" și îmbrăcămintea lui "în stil englezesc, cu pantaloni largi, sacou gri, o floare enormă la rever și o pălărie înaltă gri".^[7] Constantin Argetoianu a observat că, deși Kalinderu nu era foarte înclinat către sport sau călărie, el ar fi ieșit în fiecare dimineață pe un ponei pe care abia îl putea călări.^[7][83] Deși această activitate l-a plictisit, nu ar fi renunțat la nimic pentru că a citit că este un obicei al lorzilor la Londra.^[7] Mai tarziu, el a devenit un velocipedist înflăcărat si a fost singura persoana cu permisiunea specială de a conduce un velociped în Cișmigiu.^[7][83]

Văzut de Radu R. Rosetti, Kalinderu apare "cu un stil sentențios, ridicol, dar foarte apreciat de rege".^[84] Se spune că a lucrat gratuit la domeniile coroanei, refuzând salariul: "Singurele recompense pe care le dorește sunt binecuvântările țărănești și biliardul său cu Majestatea Sa". ^[85] Aprecierea regelui era strict contextuală, fapt observat de politicianul Ion G. Duca: deși Kalideru "întreținea iluzia" că era prieten apropiat cu Carol, acesta "s-a asigurat să o risipească"; curteanul putea fi "servantul și instrumentul util al regelui, dar niciodată prietenul lui".^[86] Se spune că regele Carol i-a ordonat lui Kalinderu să-i prevină pe Printul Ferdinand și pe Prințesa Maria pentru cheltuielile lor generoase.^[87] Viitoarea regină Maria a fost mai mult amuzată de Kalinderu, descriindu-l ca fiind "mic, rotunjor, cu o barbă tunsă scurt și cu un nas de proporții pronunțate semitice; avea în unul din ochi o sclipire vicelană care arăta o deșteptăciune din cale afară de ageră.^[24][88] Ea și-a amintit o vizită cu el la Castelul Windsor, unde "era cu adevărat nostim să vezi pe măruntul gentilom foarte mulțumit de sine, prinzând toate cu privirea, cântărind, judecând, luând măsura oamenilor și a lucrurilor, cu acel ochi mic, pătrunzător, aproape viclean". Chiar și atunci când a fost prezentat Reginei Victoria, ochiul lui "rătăcea prin toate părțile, temându-se, parcă, să nu-i scape ceva".^[88] Când i s-au arătat comorile de la Windsor, le-a observat "cu aerul de superioritate al unui cunoscător, al unui om care se pricepe la colecțiile de preț".^[88][89]

Anii finali, decesul și moștenirea

Așa cum remarcă regina, "înfățișarea încrezută și mulțumită de sine" a lui Kalinderu a devenit "o ispită neobosită pentru caricaturiști".^[24][88] În timpul celor nouă ani în care activitatea lor s-a suprapus, revista Furnica l-a transformat într-un bufon total prin proză, poezie și desen animate.^[90] Furnica lui George Ranetti a difuzat, de asemenea, acuzații grave împotriva lui Kalinderu, acuzându-l că a accidentat un copil cu mașina lui și sugerând că și-a folosit conexiunile pentru a evita urmărirea penală.^[91] În timpul revoltei țărănești, Furnica a publicat un desen animat care îl înfășișa pe Kalinderu ca personificare a lui Cajolery, intercalându-se între Carol și Adevăr (personificat de un fermier);^[92] Se spune că Kalinderu însuși era în general conștient de batjocură, dar pretindea a fi "inviolabil",^[81] și chiar l-a incitat pe Ranetti călărindu-și calul până la birou.^[13] Cu toate acestea, și-a pierdut calmul cu pictorul Ion Theodorescu-Sion, care a contribuit cu un set de desene animate la campanie. Potrivit revistei, acest incident a arătat limitările sale ca patron al artei.^[93]

Carol I și Kalinderu - caricatură politică cu titlul "Zarzavat regal"; de Witold Rolla-Piekarski   Kalinderu călărețul ținând sub braț câteva tablouri, de Nicolae Petrescu-Găină   Kalinderu velocipedistul, de Petrescu-Găină   Kalinderu înfățișat drept colecționar de artă, cu Maica Smara; de Ion Theodorescu-Sion

Printre ultimele contribuții ale lui Kalinderu în calitate de filantrop a fost implicarea sa în Crucea Roșie Română. Din octombrie 1912, el a făcut parte din Consiliul General al Crucii Roșii Române, alături de Sturdza, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Grigore C. Crăiniceanu, Nicolae Filipescu și Alexandru Obregia.^[94] Cea mai mare parte a anului 1913 a petrecut-o în conflict cu guvernul conservator, condus de vechiul rival Maiorescu. Împotriva lui Maiorescu, Kalinderu a încercat să-l convingă pe Carol I să nu reînnoiască pactul care leaga România de Tripla Alianță. Argumentând că a constituit un sprijin pentru o hegemonie germană, el a reușit să amâne ratificarea.^[95] Unul dintre gesturile sale finale a fost intervenția în favoarea unui cărturar protegé, Orest Tafrali, pentru care a obținut un scaun la Universitatea din Iași.^[96]

Kalinderu a murit în decembrie 1913, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, lângă tatăl și fratele său.^[97] La funeralii au vorbit Constantin C. Arion, Constantin Istrati, Basile M. Missir și Sabba Ștefănescu.^[20] Kalinderu intenționa să-și dezmoștenească rudele și numele său să fie lăudat după ce dădea donații generoase instituțiilor regale și academice ale culturii; totuși, niciuna dintre voințe nu a fost scrisă în formă legală, astfel încât marea avere a lui Kalinderu a ajuns în mare parte la rudele sale.^[21][47][98] Misterul și scandalul din jurul ultimei dorințe a lui Kalinderu au inspirat o nuvelă lui Nicolae M. Condiescu. Aceasta ficționează o teorie, conform căreia Kalinderu ("Conu Enake" în nuvelă) scrie în testament că-și donează averea Academiei, apoi îl distruge dintr-un capriciu.^[99]

Din 1914, slujba lui Kalideru la domeniile coroanei a fost preluată de Barbu Știrbey.^[100] Un muzeu care poartă numele fraților Ioan și Nicolae, și care conține colecțiile lor de artă, a fost deschis în același an. Primul muzeu de artă privat din țară,,^[6] a suferit daune în timpul Primului Război Mondial: secția de artă românească a fost evacuată în timpul Bătăliei pentru București, apoi confiscată de Rusia bolșevică. Redeschis în perioada interbelică cu restul colecției sale,^[13] muzeul l-a avut ca ultim director pe Jean Alexandru Steriadi.^[101]În cele din urmă a fost închis în 1946,^[7][102] cu puțin timp înainte de inaugurarea regimului comunist român. În urma Revoluției din 1989, munca și moștenirea lui Kalinderu au fost revăzute: în 2005 a fost dezbătut un proiect de restabilire a Muzeului Kalinderu.^[7][102] În ianuarie 2014, centenarul morții lui Kalinderu a fost marcat solemn de Asociația Generală a Inginerilor din România, care a discutat despre deschiderea unui muzeu al domeniilor coroanei în Segarcea.^[

·         1856 - S-a născut Woodrow Wilson, politician american, al 28-lea președinte al Statelor Unite, laureat Nobel (d. 1924)

Thomas Woodrow Wilson - foto: en.wikipedia.org

Thomas Woodrow Wilson, cunoscut mai ales ca Woodrow Wilson, (n. 28 decembrie 1856 – 3 februarie 1924) a fost cel de-al douăzeci și optulea președinte al Statelor Unite ale Americii (1913 – 1921). Un devotat prezbiterian, Wilson a devenit și un bun istoric și un specialist în științe politice.

În calitatea sa de reformator democrat, a fost ales guvernator al statului New Jersey în 1910 și președinte al Statelor Unite în 1912. În primul său mandat prezidențial (1913 – 1917) a contribuit esențial la crearea unui sistem de legi privind sistemul federal de rezerve (în engleză, Federal Reserve System).

Reales în 1916, în cel de-al doilea termen al său (1917 – 1921) s-a concentrat asupra participării țării la Primul Război Mondial și a realizării unei păci drepte bazată pe Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele, concretizat prin „Patrusprezece puncte”. Acestea au fost însă aprig discutate la Conferința de Pace de la Paris din 1919.

Astfel, Tratatul cu Germania de la Versailles, extrem de dur din cauza exigențelor Franței, excludea poporul german din Dreptul popoarelor de a dispune de ele însele și din acest motiv a fost respins de Senatul SUA; în schimb, dispariția imperiului Austriac a fost oficializată prin tratatele de la Saint-Germain și de la Trianon, conform celui de-al 10-lea din cele 14 puncte.

·         1868 - S-a născut Bucura Dumbravă, prozatoare. Născută la Bratislava, s-a stabilit în România de la vârsta de cinci ani. Pasionată excursionistă, a fost prima femeie care a ajuns pe vârful Omul. Unul dintre romanele ei, "Pandurul", a fost pus în scenă de Ion Şahighian, în 1942 (m.30.01.1926). S-a născut la Bratislava în 1868, având numele real Fany Seculici. Limba sa maternă era limba germană. Familia ei s-a mutat la Bucureștiîn 1873.

A învățat carte la Sinaia și apoi la București. Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română. ^[1]

Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea "Chindia", care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial.

Sub pseudonimul Bucura Dumbravă, ea a început să scrie romane istorice, concepând o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”. Din aceasta au apărut două romane scrise în limba germană: "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - o carte despre haiducul Iancu Jianu, tradusă în limba română de Teodor Nica sub titlul “Haiducul”; "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - o carte despre Tudor Vladimirescu, tradusă în același an de Elisa Brătianu cu o precuvântare de Carmen Sylva și o prefață în română de Bucura Dumbravă, iar ulterior a fost tradus chiar de scriitoare. Cel de-al treilea roman al trilogiei, "Sarea Norodului", evoca figura lui Gheorghe Lazăr, dar manuscrisul în limba germană s-a pierdut. ^[1]

Pasionată de munte, pleca în fiecare primăvară la Sinaia, făcând excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș, alături de prieteni și prietene și călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă și de iarnă studia colecția de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuța și alți prieteni, a înființat "Hanul Drumeților". ^[2]

Sub influența drumețiilor montane, Bucura Dumbravă scrie prima carte în limba română, "Cartea munților" (București, 1920), care este un amestec poetic de îndrumări pentru organizarea și efectuarea de drumeții și de note de călătorie. Această carte a fost scrisă la îndemnul lui Emanoil Bucuța. ^[3] Această carte a fost denumită de Perpessicius un "adevărat vademecum al drumețiilor". În cel de-al doilea anuar al Bucegilor publicat în 1927, Emanoil Bucuța caracteriza astfel această carte: "Cartea munților e cea mai frumoasă floare sădită în grădina literaturii românești, pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani. Cu ea, scriitoarea ne însoțește de acum neîntrerupt și va mai însoți multe rânduri de oameni, după noi, atât în cățărările pe piatră, cât și în citirile din ceasurile de odihnă". ^[4]

În ultimii ani de viață a început să se preocupe de studiul teozofiei. A publicat culegerea "Ceasuri sfinte" (București, 1921), apoi a tradus cartea "La picioarele învățătorului" (1924) a lui Krishnamurti. În anul 1925 a înființat loja teozofică din România, pe care a condus-o până la moarte. A fost de asemenea membră a lojei masonice „Steaua Orientului”. A participat la mai multe congrese teozofice, printre care două în India. S-a îmbolnăvit de malarie pe vaporul cu care se întorcea din India, unde participase la un congres de teosofie și îl cunoscuse pe Krishnamurti, și a murit în ianuarie 1926 într-un spital din Port Said. Înainte de a muri, a spus îngrijitoarelor ei că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși.^[1]

În anul 1927, a părut lucrarea postumă "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927). După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi.

MENȚIUNI LITERARE

În anul 1940 scriitorul Mircea Eliade a publicat nuvela fantastică Secretul doctorului Honigberger în care descrie dispariția fără urmă, la 10 septembrie 1910, a doctorului Zerlendi care începuse să se intereseze de practici oculte indiene. În această nuvelă, doamna Zerlendi îi relatează autorului că biblioteca soțului ei începuse să fie cercetată și de Bucura Dumbravă, care și-a făcut unele însemnări și a promis să revină să o analizeze mai în detaliu, dar a murit după ce s-a întors de la un congres teozofic din India, fără să mai apuce să pună piciorul pe pământ românesc. Autorul lasă impresia că moartea Bucurei Dumbravă este asemănătoare cu moartea doctorului Honigberger, care a murit imediat după ce a sosit la Brașov, și cu dispariția inexplicabilă a doctorului Zerlendi, ca urmare a unor forțe din afara acestei lumi.

După cuvintele doamnei Zerlendi: „Sunt foarte mulți ani de când în casa aceasta nu intră aproape nimeni. Doar câțiva prieteni, care nu au pregătirea specială pe care și-o dobândise soțul meu. Așa că biroul și biblioteca lui au rămas, din 1910, neschimbate. Am lipsit și eu multă vreme din țară, iar de când m-am întors m-am ferit să amintesc prea insistent de numele soțului meu. Colegii lui, medici, îl socoteau pe vremea aceea maniac. Biblioteca pe care am să v-o arăt acum n-a văzut-o, dintre cei care ar fi putut-o judeca, decât o singură persoană: Bucura Dumbravă. I-am scris, cum v-am scris și d-voastră, că am o bogată colecție orientală, și a venit, dar după câteva lungi amânări. Cred că a interesat-o foarte mult. Îmi spunea că a găsit aici cărți pe care le ceruse cândva de la British Museum. Dar n-a avut timp să o cerceteze pe-ndelete. Și-a însemnat câte ceva și a făgăduit să revină după întoarcerea sa din India. După cum știți, poate, se ducea la un congres teozof în India. Dar n-a mai apucat să pună piciorul pe pământ românesc. La Port-Said a murit ...”.^[6]

OPERA

Scrieri proprii

• "Der Haiduck" (Regensburg, 1908) - despre haiducul Iancu Jianu;
• "Der Pandur" (Regensburg, 1912) - despre Tudor Vladimirescu;
• "Cartea munților" (București, 1920);
• "Ceasuri sfinte" (București, 1921) - culegere de legende;
• "Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori" (București, 1927);
• "Cartea îngerilor. Ceasuri sfinte" (Editura Compania, București, 2002).

Traduceri

• "La picioarele învățătorului" (1924) de Krishnamurti

* 1870: Ioan A. Bassarabescu (n. 17/29 decembrie 1870, Giurgiu - d. 27 martie1952, București) a fost un scriitor român, membru corespondent al Academiei Române. Cel de-al șaselea fiu al căpitanului Alexandru Bassarbescu, coleg de liceu la Sfântu Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Ulterior a devenit primar al orașului Giurgiu. Mama se numea Elisabeta-Eliza născută Starostescu. ^[1] În jurul anului 1877, familia se mută la București unde Ion Alexandru Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântu Sava (1884-1891) și apoi Facultatea de Litere din București (1891-1897). A fost profesor de geografie în Focșani în 1896 și din 1897 se mută la Ploiești, unde va lucra până la pensie. A scris numai proză scurtă, fiind pus de istoricii literari în rând cu Ion Luca Caragiale sau Alexandru Brătescu Voineștipentru că cultiva schița și momentul.

OPERE PUBLICATE

• Nuvele, 1903
• Vulturii, 1907
• Norocul, 1907
• Ovidiu Șicană, farsă într-un act și trei tablouri, 1908
• Noi și vechi, 1909
• Nenea, 1916
• Un dor împlinit, 1919
• Moș Stan, 1923
• Spre Slatina, 1924
• Un om în toată firea, 1927
• Domnu Dincă, 1928
• Opere complete, 2 volume, 1939-1940
• Proză, 1942
• Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase, 1943

Ioan A. Bassarabescu
Scriitorul Ioan A. Bassarabescu
Date personale
Născut	17/29 decembrie 1870 Giurgiu, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești
Decedat	27 martie 1952, (82 de ani) București, Republica Populară Română
Cauza decesului	accident rutier[*]
Părinți	Alexandru Bassarbescu Elisabeta-Eliza (n. Starostescu)
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor
Activitate
Educație	Facultatea de Litere din București
Alma mater	Universitatea din București
Partid politic	Partidul Conservator
Membru corespondent al Academiei Române

·         1874: S-a născut (la Rohozna, azi în R. Moldova) Francisc Iosif Rainer, medic şi antropolog; de numele său se leagă înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Antropologie, al cărui prim director a fost între 1940 şi 1944, şi a Societăţii de Anatomie din Bucureşi (1900); membru de onoare al Academiei Române din 1943; (m. 1944)

* 1875: Marele Duce Alexei Mihailovici al Rusiei (rusă Алексей Михайлович; 28 decembrie 1875 – 2 martie 1895) a fost cel mai mic copil al Marelui Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei și verișor primar al Țarului Alexandru al III-lea al Rusiei. A murit la vârsta de 19 ani de tuberculoză.

Marele Duce Alexei Mihailovici
Date personale
Născut	28 decembrie 1875 Tbilisi , Georgia
Decedat	2 martie 1895 (19 ani) Sanremo, Italia
Înmormântat	Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Sankt Petersburg
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Părinți	Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei Olga Feodorovna de Baden
Frați și surori	Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei Marele Duce Serghei Mihailovici al Rusiei Marele Duce Alexandru Mihailovici al Rusiei Marele Duce George Mihailovici al Rusiei Marele Duce Nicolai Mihailovici al Rusiei Marele Duce Mihail Mihailovici al Rusiei
Cetățenie	Georgia
Ocupație	ofițer
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp-Romanov

* 1882: Lili Ilse Elvenes cunoscută ca Lili Elbe (28 decembrie 1882 – 13 septembrie 1931), a fost o artistă daneză cunoscută a fi prima persoană care a suferit o interventie chirurgicală de schimbare de sex, în 1930. Potrivit unor surse, a fost o persoană intersexuală.^[1][2] Elbe s-a născut ca Einar Magnus Andreas Wegener^[3] și a fost un artist de succes sub acest nume. De asemenea, ea se prezenta ca Lili, uneori scris Lily, și a fost prezentată în mod public ca sora lui Einar. Și-a schimbat legal numele în Lili Ilse Elvenes^[4] și a încetat să mai picteze.

Autobiografia ei Man into Woman, a fost publicată în 1933.^[5]

În iunie 1931, Elbe a suferit cea de-a patra operație care a constat în implantarea uterului și construcția vaginului, ambele fiind proceduri noi și experimentale la acel moment.^[12] A murit la trei luni după operație din cauza paraliziei inimii cauzată de respingerea uterului de sistemul imunitar și infecția rezultată.^{[12][13][15][16]}

Gottlieb s-a căsătorit cu un ofițer militar, aviator și diplomat italian, maiorul Fernando "Nando" Porta, și s-a mutat în Maroc. Fernando a cheltuit toate economiile Gerdei și după ce au trăit mai mulți ani la Marrakech și Casablanca, cei doi au divorțat. Gottlieb s-a întors în Danemarca, unde a murit fără nici un ban, în 1940.^[13]

*  1882 - S-a nascut Arthur Eddington, astrofizician și matematician britanic (d. 1944)

Arthur Eddington - foto: ro.wikipedia.org

Sir Arthur Stanley Eddington, (n. 28 decembrie 1882 – d. 22 noiembrie 1944) a fost un astrofizician britanic (de naţionalitate engleză) de la începutul secolului al XX-lea. Este cunoscut pentru limita Eddington, limita naturală a luminozităţii stelelor. Este faimos pentru lucrările privind teoria relativităţii.

A condus expediţia astronomică britanică pe insula Príncipe cu scopul de a observa eclipsa de soare din 29 mai 1919, care a confirmat Teoria relativităţii generale enunţată de Albert Einstein în 1916. A susţinut teoria conform căreia reacţiile proton-proton sunt principiul de bază prin care Soarele şi alte stele ard. A inventat conceptul de „săgeata timpului”.

·         1884 - S-a născut Ioan Cristu Danielescu, compozitor (m.28.09.1966).

* 1887: Spiridon Georgescu (n. 28 decembrie 1887, București, România – d. 1974) a fost un sculptor român. Spiridon Georgescu s-a născut la 28 decembrie 1887, în București. Părinții săi, Gheorghe și Elena, erau originari din comuna Posești, Prahova. La vârsta de 7 ani, Spiridon a rămas orfan de tată.^[1]

După ce a absolvit patru clase primare la Școala Golescu din București, mama sa l-a înscris la „Școala Superioară de Arte și Meserii“, deoarece fostul său director de școală susținea că „avea un talent deosebit la desen“. Cursurile au durat 6 ani, timp în care a avut ca profesori de desen pe sculptorul Ștefan Ionescu-Valbudea și pe Arcangelo Figini.^[1]

În 1906 a absolvit școala, la vârsta de 19 ani, și, la sfatul profesorilor săi, în iunie 1907 a plecat în Italia pentru perfecționare. După numai 6 luni, rămas fără bani, s-a întors acasă, unde a început să lucreze întâi sculptură în lemn și apoi modelaj în gips.^[1]

La 1 august 1911 a plecat din nou în Italia, unde s-a înscris la Academia de Belle-Arte din Carrara. Aici, timp de un an - în anul școlar 1911-1912 - la clasa profesorului sculptor Augusto Polina a învățat modelajul, desenul ca bază a sculpturii, atât în cadrul Academiei, cât și în atelierul profesorului. După absolvirea primului an, s-a înscris la Institutul Superior de Belle-Arte din Roma, unde timp de 2 ani a studiat în atelierul profesorului sculptor Cesaro Aureli, unde s-a perfecționat în special în arta modelajului. A promovat în iunie 1914, cu rezultate deosebite, și a revenit la București. Intenția de a se întoarce în Italia i-a fost zădărnicită de izbucnirea Primului Război Mondial^[1].

În vara anului 1915, arhitectul Nicolae Nenciulescu, care realiza atunci Teatrul de vară - cinema Alhambra - i-a încredințat lui Spiridon Georgescu executarea celor două cariatide din dreapta și din stânga scenei. Deși au fost modelate din gips, la peste 80 de ani de la realizare, cariatidele executate ireproșabil de Spiridon Georgescu încadrează și în prezent scena fostului teatru Alhambra^[1].

În vara anului 1916 a fost încorporat, rămânând în armată până în 1918, perioadă în care a făcut schițe cu scene din război. Pe baza lor, a realizat peste 25 de lucrări în gips patinat, pe care le-a prezentat în cadrul unei expoziții personale deschise la 1 aprilie 1919 la Ateneul din București. Majoritatea lucrărilor aveau subiecte de război, ca de exemplu „Gornistul”, „În timpul armistițiului“, „Lupta corp la corp“, „Avântul“, alegoria „Războiul“, „Capturarea unui tun inamic“, „Ștafete“, „Spre tranșee“, „Cruce roșie“, „Pe câmpul de luptă“, „Reflecții după luptă“^[1].

Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, 1923

A participat la Expoziția Națională a Armatei, din august 1919, cu lucrările „Avântul“ și grupul „Capturarea unui tun“. În primăvara anului 1921, la invitația lui Carol Storck, care era președintele 'Societății „Cercul Artistic“ din București, sculptorul Spiridon Georgescu a expus lucrările cu caracter social „Parfumul“, „Internaționala“ și „În repaus“. Impresionat de lucrări, Comandantul Regimentului 21 Infanterie București - care vizitase expoziția - i-a propus comandarea unei lucrări monumentale în memoria eroilor din acest regiment. Sculptorul a prezentat macheta acestui monument la 2 iulie 1922. Dar pentru turnarea ei mai întâi în gips și apoi în bronz, era necesar avizul Ministerului Artelor. În acest scop, trei zile mai târziu, din partea acestui minister s-a prezent sculptorul Dimitrie Paciurea, care a elogiat modul în care a fost realizat monumentul. Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie, reprezentând un ostaș având într-o mână steagul desfășurat, iar în cealaltă arma cu baioneta în sus, a fost inaugurat cu mult fast în ziua de 9 ianuarie 1923^[1]. (În clădirea regimentului se află acum Muzeul Militar Național^[2]).

Monumentul Infanteristului, 1930

Macheta soldatului ce înfățișează „Avântul” a fost refolosită pentru „Monumentul Infanteristului“, statuie realizată de sculptor în 1930 și amplasată în scuarul de lângă Podul Cotroceni. Statuia reprezintă un soldat în poziție de luptă, ținând cu ambele mâini pușca și pregătindu-se să lovească cu patul ei. Pe soclul din piatră este fixată o placă de bronz cu o sabie pe ea, iar pe sabie un vultur cu ciocul deschis și aripile întinse, gata să se repeadă înainte^[1]. Pe placa soclului era gravată inscripția: „Eroilor căzuți în luptele de la Mărășești 1916-1918"^[3], dar în prezent se mai văd doar două găuri în piatră, unde se aflau șuruburile de fixare. "Întreprinzători privați" au valorificat bronzul la vreun centru de reciclare a metalelor.

Monumentul a fost închinat jertfei eroilor din Regimentul 9 Vânători de Gardă „Regele Alexandru al Iugoslaviei“ care s-au acoperit de glorie în Primul Război Mondial în luptele de la Bazargic, Amzacea, Letca Nouă și Mărășești. Monumentul a fost construit la inițiativa generalului Gabriel Marinescu, pe timpul cât s-a aflat la comanda acestui regiment, din solda sa și a militarilor din subordine^[4].

Monumentul Infanteristului a fost dezvelit cu fast în prezența regelui Carol al II-lea al României în 22 mai 1931^[5].

În aceeași perioadă, sculptorul a mai realizat monumente dedicate cinstirii memoriei eroilor din primul război mondial în localitățile: Dorohoi, Găiceana, Alexandria etc., precum și alte lucrări în Lugoj, Govora, Fundulea, Tămădău, Lehliu, Valea Voievozilor, Botoșani, Făgăraș, dar și lucrări statuare și busturi funerare în cimitire din București etc^[1].

În lunile iunie-iulie 1963, în Parcul Herăstrău a fost organizată o expoziție retrospectivă, cu peste 100 de lucrări ale artistului^[1].

OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:

• Monumentul Unirii din Cernăuți, care a fost dezvelit în ziua de 11 noiembrie 1924, a fost opera comună a mai multor artiști, proiectul fiind conceput de sculptorul Teodor Burcă. Elementul central al monumentului reprezenta chipul în bronz al unui soldat român având în față o fată în genunchi - Bucovina recunoscătoare^[6]. Sculptorul Spiridon Georgescu a lucrat pentru acest monument un zimbru de bronz, care strivea cu copita vulturul bicefal austriac^[7]. Monumentul gândit să transmită generațiilor viitoare simbolul împlinirii aspirațiilor naționale nu a rezistat în fața tancurilor sovietice ce au cotropit nordul Bucovinei în iunie 1940. Un an mai târziu, la 23 august 1941, administrația românească revenită la Cernăuți a reamplasat pe vechiul soclu alegoria Unirii, singurul element care a fost găsit din întreg complexul monumental. După reocuparea ținutului de către Armata Roșie în martie 1944, monumentul a fost din nou demolat^[8]. Din monument s-a mai păstrat doar zimbrul Moldovei, care strivește vulturul austriac^[9].
• Ostașul român în atac", din Dorohoi. Statuia a fost dezvelită la 6 iunie 1929 în piața din fața primăriei. Monumentul a fost ridicat din inițiativa colonelului Demir Sion, comandantul garnizoanei Dorohoi, pentru eternizarea memoriei eroilor din Primul Război Mondial. La ceremonia de dezvelire a statuii, a participat și o delegație din Basarabia, condusă de Calinic Istrati^[10][11]

Monumentul Eroilor din Arma Geniului, 1929

• Monumentul Eroilor din Arma Geniului (zisă și Statuia geniului „Leul” sau, simplu "Leul"), inaugurată la 29 iunie 1929, este cea mai reprezentativă lucrare a sculptorului Spiridon Georgescu
• Bustul generalului Ioan Dragalina, Municipiul Lugoj, dezvelit în 1932, în piața „Ioan Dragalina“, din inițiativa generalului Apostolescu. Pe fețele soclului sunt montate două basoreliefuri de bronz: 1) Ioan Dragalina rănit continuând să dea ordine; 2) Scenă din timpul unui atac. În 1936 se revine prin Societatea „Cultul Eroilor” pentru plasarea monumentului realizat de Spiridon Georgescu și arhitectul E I. Procop pe locul unde fusese monumentul împăratului Francisc Iosif I, din 1907 și îndepărtat la 1919.^[12]. Bustul de bronz este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Timiș cu codul TM-III-m-B-06322^[13].
• Monumentul Eroilor Neamului din războiul pentru întregire 1916-1918 din Tudora, județul Botoșani, ridicat prin preocuparea cooperativei forestiere "Stejarul" în 1933. Statuia în bronz, înaltă de 2 m, care reda un ostaș lovind inamicul cu patul puștii, era montată pe un piedestal de 4 m. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, "aliații" germani, cantonați în localitate, au procedat la îndepărtarea componentelor care redau luptele duse de ostașii români împotriva inamicului^[14]. Raportul Prefecturii jud. Botoșani către M.A.I., Direcția Administrației de Stat cu nr. 30016, din 27 noiembrie 1941 menționa că în comuna Tudora erau 4 plăci (120 kg. bronz) scoase de armata germană de pe monumentul Eroilor, ne mai fiind de actualitate, întrucât reprezentau soldați români în luptă cu cei germani în primul război mondial. Se solicitau îndrumări pentru ca respectivul bronz să parvină armatei române^[15].
• Monumentul eroilor din războiul pentru întregirea neamului, din Alexandria. A fost ridicat în 1934. După restaurare, a fost reamplasat în fața Palatului Administrativ^[16].

Bust al Doamnei Stanca, în fața Cetății din Făgăraș, sculptură de Spiridon Georgescu (1938)

• Bustul Doamnei Stanca, din Făgăraș, ridicat în anul 1938, la propunerea lui Nicolae Iorga, prin «Gruparea Femeilor Române» filiala Făgăraș. Pe soclul monumentului este scris: Aici a suferit toate umilințele și amenințările, pentru că a cerut dreptate neamului său, chinuită și apoi veșnic nemângâiata soție a lui Mihai Viteazul, Doamna Stanca^[17].
• Bustul lui Marx^[18].
• Mausoleul eroilor români, ruși și germani de la Mărăști, județul Vrancea Este situat în satul Mărăști, comuna Răcoasa. Mausoleul a fost ridicat pe locul unde s-a dat bătălia din 9-17 iulie 1917 și face parte, alături de alte obiective istorice, din Câmpul istoric de la Mărăști (satul Mărăști a fost distrus în întregime în timpul luptelor și refăcut după război). Mausoleul este înscris în Lista Monumentelor Istorice la poziția VN-IV-m-A-06632. Accesul în parc se face prin două porți simetrice, pe stâlpii cărora străjuiesc doi vulturi uriași cu aripile întinse, opera sculptorului Spiridon Georgescu^[19].
• Pudoare. La Geoagiu-Băi se găsește o frumoasă sculptură din bronz, numită Pudoare, reprezentând, în mărime naturală, o femeie goală ce-și acoperă cu o mână fața și cu cealaltă zona pubiană, ca și cum ar fi rușinată de ipostaza în care a fost surprinsă. Statuia nu are un soclu mare, fiind expusă la nivelul solului. Pe soclul ei se vede semnătura artistului: Sp. Georgescu 1943. Statuia se află în incinta ștrandului de băi termale, după intrare, imediat, în fața bazinului acoperit.

• 

  Femeie goală, bronz, 1943, intitulată Pudoare, expusă la Geoagiu-Băi

 
• 

  Femeie goală, bronz, vedere stînga

 
• 

  Femeie goală, bronz, vedere stînga-față

 
• 

  Cap, femeie goală, bronz, vedere stînga-sus

 
• 

  Cap, femeie goală, bronz, vedere stînga-jos

 
• 

  Femeie goală, bronz, vedere stînga-sus

 
• 

  Femeie goală, bronz, vedere soclu

·         1888 - S-a născut Wilhelm Friedrich Murnau, regizor de film german (m.11.03.1931).

·       1893 - S-a nascut Ana Pauker, militantă și politiciană comunistă româncă, evreică de origine (d. 1960)

Ana Pauker – foto: ro.wikipedia.org

Ana Pauker, născută Hanna Rabinsohn, (n. 28 decembrie 1893, Codăeşti, Vaslui – d. 3 iunie 1960, Bucureşti) a fost o militantă şi politiciană comunistă româncă, evreică de origine. Ea a ocupat cea mai înaltă funcţie politică deţinută de o femeie în istoria României; a fost prima femeie vicepremier şi ministru de externe atât din istoria României cât şi din lume şi una dintre puţinele femei din epoca stalinistă ajunsă în funcţii înalte.

În septembrie 1948 fotografia ei a apărut pe coperta revistei “Time” cu eticheta „Cea mai puternică femeie în viaţă” A fost o activistă comunistă „ilegalistă”, lideră a grupării „moscovite” a Partidului Comunist Român, vicepremier şi ministru de externe al României între 1947-1952. În 1952 Gheorghe Gheorghiu-Dej a înlăturat-o de la putere şi din partid, în acelaşi timp cu Vasile Luca şi Teohari Georgescu, cei trei fiind acuzaţi că fac parte dintr-un „grup antipartinic”.

Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Valter Roman, Teohari Georgescu, Vasile Mârza la de-a 10-a sesiuni a Marii Adunări Naţionale din 1951 - foto: ro.wikipedia.org

 

·         1898: S-a născut căpitanul Gheorghe Bănciulescu, primul aviator din lume care a zburat cu proteze la ambele picioare (fracturate într-un accident de aviaţie la Hibrun-Cehoslovacia, la 12.IX.1926, şi amputate ulterior); la 20.V.1928 va obţine locul I la concursul internaţional de la Băneasa; (m. 1935).

* 1899: Eugeniusz Bodo (n. 28 decembrie 1899, Geneva, Elveția - d. 7 octombrie 1943, Kotlas) a fost un actor polonez de teatru și film, regizor, scenarist, dansator, cîntăreț și producător de filme.

·         1900 - S-a născut compozitorul Eugen Cuteanu (m.18.03.1968).

·         1902: Mortimer Adler, filosof american (d. 2001)

·         1903: S-a născut Nicolae Kirculescu, compozitor român de muzică ușoară, de film și teatru (d. 1985)

* 1903: Mihail Kalatozov (n. 28 decembrie 1903, Tbilisi, Georgia, Imperiul Rus — d. 27 martie 1973, Moscova, U.R.S.S.) a fost un regizor de film sovietic. Peliculele sale sunt puțin cunoscute, excepție făcând Zboară cocorii (1957), considerat o capodoperă,^[1] câștigător al marelui premiu în cadrul ediției din 1958 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes.^[2]

·         1903: John von Neumann (născut Margittai Neumann János Lajos; n. 28 decembrie 1903,^{[3][4][5][6][7][8]} Budapesta, Austro-Ungaria^[9] – d. 8 februarie 1957,^{[3][10][5][6][7][8]} Walter Reed Army Medical Center[*], Washington, SUA^[11][12][13]) a fost un matematician american evreu de origine austro-ungară cu importante contribuții în fizica cuantică, analiza funcțională, teoria mulțimilor, topologie, economie, informatică, analiza numerică, hidrodinamica exploziilor, statistică și în multe alte domenii ale matematicii, fiind unul din cei mai importanți matematicieni din istorie.^[14]

·         1907: Nicolae Brânzeu, compozitor și dirijor român (d. 1983)

STUDII

Brânzeu și-a început educația muzicală în orașul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu și Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din București, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin. În anul 1931 a absolvit și Facultatea de Drept din București).

Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureștean.

ACTIVITATE

Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbina neoromantismul cu idei de inspirație folclorică. O altă influență în muzica lui Brânzeu este expresionismul.

„Opera Săptămâna luminată (1943) este caracterizată printr-un discurs sonor plin de tensiune- adesea vecin cu angoasa - și de aceea, eu o socotesc prima operă românească de tip expresionist.”

^[1]. Din păcate după anul 1990, lucrarea nu a fost inclusă în repertoriile operelor din România.

În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice.

Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară.

În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elena Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marina Krilovici, Constanța Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea, Constantin Zaharia, Garabis Zobian, Mircea Emandi, Oleg Rudic, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ludovic Konya, Ion Budoiu, Mihail Arnăutu, Nicolae Secăreanu, Marius Rintzler, Pompei Hărășteanu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Alfons Capitanovici, Götz Teutsch, Wanda Wilkomirska, Ion Voicu, Henry Brendier, Constantin Bobescu, Andras Simor, Antonin Moravec, Gustav Schmahl, Tadeus Wronski, Octavian Nicolaevici, Gaby Grubea, Daniel Podlovschi, Albert Kocsis, Nina Mihailovna Beilina, Etar Christoskov, Robesrt Soetens, Liana Isakadze, Yuriko Kuronuma, Cornelia Vasile, Ivan Straus, Ștefan Ruha, Ernest Fischer, Tamas Vesmas, Valentin Gheorghiu, Corneliu Gheorghiu, Mîndru Katz, Alexandru Demetriad, Maria Cardaș, Dorina Popovici, Magda Nicolau, Grete Miletineanu, Lidia Cristian, Aurelia Cionca, Margarita Fedorova, Gheorghe Halmos, Herald Enghiurliu, Ferenc Rados, Amadeus Webersinke, Dan Mizrahy, Gorgeta Ștefănescu Barnea, Dan Grigore, Sofia Cosma, Nicolae Brânduș, Annerose Schmit, Gabor Gabos, Toma Schwarz, Gabriel Amiraș, Sebastian Benda, Regina Smendzianka, Albert Guttman, Maria Fotino, Ilinca Dumitrecu, Liana Șerbescu, Alberto Portugheis, ș.a.

PREMII

Pentru activitatea sa, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) și cu Premiul I George Enescu (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968).

VIAȚA PERSONALĂ

Nicolae Brânzeu i-a avut ca prieteni apropiați pe scriitorii Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta, Mircea Popa și pe muzicienii George Georgescu și Dimitrie Cuclin.

·         1915 - S-a născut Roebuck "Pop" Staples, chitarist şi vocalist american (The Staples Singers).

·         1921 - S-a născut Johnny Otis (John Veliotes), cântăreţ, baterist, pianist şi compozitor american de origine greacă.

* 1922 - S-a nascut Stan Lee, autor american de benzi desenate (d. 2018)

Stan Lee – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Stan Lee (născut Stanley Martin Lieber; n. 28 decembrie 1922, Manhattan, SUA – d. 12 noiembrie 2018, Cedars-Sinai Medical Center, SUA) a fost un scriitor american de benzi desenate, redactor, actor, producător, editor, personalitate de televiziune. Stan Lee este creatorul personajului Spider-Man (Omul-Păianjen).

S-a născut în Manhattan/New York, chiar în apartamentul părinților săi emigrați din România. Tatăl, Jack Lieber, croitor de meserie, lucra ocazional, neavând o clientelă stabilă, iar mama Celia (născută Solomon), era casnică. În timpul crizei economice mondiale de la sfârșitul anilor ’20, familia fiind săracă, s-a mutat în Bronx, unde locuiau patru persoane într-o cameră (părinții, el și fratele mai mic).

Cu toate că era la o vârstă fragedă, câștiga un bănuț vânzând pe stradă ziarul „New York Herald Tribune”, făcând pe ușierul la Teatrul Rivoli de pe Broadway, livrând sandwich-uri funcționarilor din Rockefeller Center sau scriind rapoarte pentru presă din partea Centrului Național de Tuberculoză.

Cu ajutorul unui unchi, R. Solomon, care lucra ca textier la reviste de duzină de benzi desenate (numite popular „pulp fiction”, din cauza calității slabe a hârtiei pe care erau tipărite) și a editorului Martin Goodman, căsătorit cu o verișoară de-a lui, începe să lucreze la revista Captain America Comics.

Prima lui semnătură ca textier la o bandă desenată datează din mai 1941. Din această perioadă datează pseudonimul lui, Stan Lee, pe care mai târziu îl va legaliza ca nume. Din 1942 și până în 1945 este înrolat în US Army, la secția de propagandă militară, unde scrie, colaborează la filme militare și ocazional desenează.

Împreună cu mai mulți artiști (mai ales Jack Kirby și Steve Ditko), a creat multe caractere, cum ar fi: Spider-Man, Fantastic Four, X-Men, Avengers, Iron Man, Hulk, Thor, Daredevil, Doctor Strange, etc.

·         1925: Baruțu T. Arghezi (n. 28 decembrie 1925, București - d. 26 august2010, Arad) a fost un prozator, eseist și publicist român, fiul lui Tudor Arghezi,^[1] frate cu Mitzura Arghezi. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și autor a peste douăzeci de volume și numeroase studii literare și politice publicate în țară și străinătate.^[1]. Subiectul principal al scrierilor sale este satul, sătenii, arta și cultura autentic țărănească.^[1]

·         1932 - S-a născut Dorsey Burnette, cântăreţ, basist şi compozitor rockabilly american.
* 1934: Dame Maggie Smith (n. 28 decembrie 1934, Ilford, Londra, Anglia) este o actriță britanică de teatru, film și televiziune, dublă laureată a premiului Oscar.

·         1938 - S-a născut Charles Neville, saxofonist, flautist şi percuţionist american (Neville Brothers).
* 1939: Conny Andersson (n. 28 decembrie 1939) a fost un pilot suedez de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial între anii 1976 și 1977.

Sari la navigareSari la căutare

Ioana Em. Petrescu

* 1941: Ioana Em. Petrescu (n. 28 decembrie 1941, Sibiu - d. 1 octombrie 1990, Cluj-Napoca) a fost critic și istoric literar, specializată în modernism și postmodernism, eseist, eminescolog, scriitor și profesor universitar român.

BIOGRAFIE

Profesor universitar la Facultatea de Litere a Universității din Cluj. A fost fiica istoricului literar D. Popovici și soția criticului literar Liviu Petrescu, pe care îl cunoaște din perioada studenției. După absolvirea Facultății de Litere din Cluj, devine preparator și apoi asistent la Catedra de Literatură română. Își ia doctoratul la Cluj cu o teză despre Ion Budai Deleanu, coordonată de profesorul Iosif Pervain. Este autoarea a două studii esențiale despre opera lui Mihai Eminescu. Își însoțea mereu studenții la Iași, la Colocviul Național Studențesc de critică „Mihail Eminescu” (ai cărui inițiatori și prim organizatori, înainte ca el sa devină o instituție în România, studenții, pe atunci, Tiberiu Mihail, București, și Ileana Fărcașiu, Cluj, i-au și avut sprijinul). Dispărută prea devreme dintre studenții săi, a fost nu doar o personalitate complexă, ci și o prezență catalizatoare, cu harul prieteniei subtile și al artei conviețuirii.^{[judecată de valoare]} Ultima ei carte, despre relația dintre postmodernism și poezia lui Ion Barbu, a fost editată postum. Prima imagine a omului Ioana Em. Petrescu a putut fi descoperită în epistolarul său american Molestarea fluturilor interzisă, carte apărută în 1998 într-o ediție îngrijită de Ioana Bot. Personalitatea ei a fost evocată de colegi în volumul Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu.

OPERE PUBLICATE (SELECTIV)

• Eminescu. Modele cosmologice și viziune poetică, București, Editura Minerva, 1979, ed. a II- a, Pitești, Editura Paralela 45, Colecția „Deschideri”, Seria „Universitas”, 2000, 252 p., ed. a III-a, 2005
• Ion Budai Deleanu și eposul cosmic, Cluj, Editura Dacia, 1974, cartea reproduce teza sa de doctorat
• Configurații, Cluj, Editura Dacia, 1981, ed. a II-a, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2002
• Eminescu și mutațiile poeziei românești, Cluj, Editura Dacia, 1989
• Ion Barbu și poetica postmodernismului, București, Editura Cartea Românească, 1993, ed. a II-a, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2006
• Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu, volum colectiv, Cluj, Editura Dacia, 1991
• Eminescu - poet tragic, Iași, Editura Junimea, 1994, ed. a II-a, Iași, Editura Junimea, 2001
• Molestarea fluturilor interzisă (scrisori americane, 1981-1983), 1998
• Modernism. Postmodernism. O ipoteză, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2003
• Jurnal, Pitești, Editura Paralela 45, 2005
• Studii de literatură română și comparată, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2005

AFILIERI

• Membră a Uniunii Scriitorilor din România

* 1944: Kary Banks Mullis (n. 28 decembrie 1944, Lenoir, Carolina de Nord) este un biochimist american. Mullis a fost recompensat în anul 1993, cu Premiului Nobel pentru chimie, împreună cu Michael Smith, obținut pentru dezvoltarea Reacției de polimerizare în lanț (cunoscută sub acronimul PCR, pentru expresia Polymerade Chain Reaction). Kary Mullis este inventatorul Reacției de polimerizare în lanț (Polymerase Chain Reaction sau PCR în engleză), despre care astăzi se spune că ar fi cea mai sigură metodă de a dovedi prezența virusului HIV în sângele uman. Curios este însa că, chiar Kary Mullis este unul dintre acei mulți oameni de știință care neagă existența HIV. La o conferință în anul 1994 la Toledo Spania, Mullis și-a schimbat topicul discursului sau din PCR în ideea sa, precum HIV nu cauzează SIDA. Mullis a scris în cartea publicată de Dr. Duesberg „Inventing the AIDS Virus” (1997) ). "Nimeni nu a dovedit că HIV cauzează SIDA. Noi nu am putut înca să gasim un motiv plauzibil de ce majoritatea populației globului crede că SIDA este o boala provocată de un virus pe numele HIV.".
* 1949: Hamad Bin Isa Al Khalifa, KCMG (Arabă: حمد بن عيسى آل خليفة) (născut la 28 ianuarie 1949 în Riffa, Bahrain) este actualul rege al Bahrain (din 2002), care au fost anterior Emir (din 1999). El este fiul lui Isa bin Salman al Khalifa.

A urmat Facultatea de drept de la Cambridge, Anglia, iar mai târziu colegiile militare din Regatul Unit (inclusiv Sandhurst) și Statele Unite ale Americii (inclusiv Fort Leavenworth).

Hamad Bin Isa Al Khalifa are un mare interes pentru păstrarea patrimoniului și continuă să participe la o serie de activități sportive și de hobby-uri, inclusiv vânătoare de șoimi, golf, pescuit, tenis si fotbal.

·     1953 - S-a nascut Richard Clayderman, renumit pianist și compozitor francez contemporan.

Richard Clayderman (pseudonimul artistic al lui Philippe Pagès, n. 28 decembrie 1953), este un renumit pianist și compozitor francez contemporan, creator al unui nou stil muzical, numit New Romantic. În 1976 a fost invitat de către Olivier Toussaint, un producător francez, și de către partenerul său, Paul de Senneville pentru a înregistra o baladă lină de pian.

De Senneville a compus această baladă ca un tribut pentru noua lui fiică, Adeline. Tânărul Pagès a fost audiționat împreună cu alți 20 de pianiști și a fost ales. “Era un muzician interesant cu o atingere moale și cu tehnică bună“, a spus Toussaint. “Și arăta și bine“.

Numele lui Pagès a fost schimbat în Richard Clayderman (a preluat numele străbunicii sale pentru a evita pronunțarea greșită a numelui său adevărat în afara Franței). Cântecul a fost un succes, fiind vândute 22 de milioane de copii în 38 de țări. S-a numit Ballade pour Adeline.

·         1954: S-a nascut Denzel Washington, actor american, considerat de critica de film un fel de Sidney Poitier al anilor ’90. Washington și-a făcut debutul profesional jucând în 1977 în filmul făcut pentru televiziune, Wilma. Debutul în filme de cinema și l-a făcut în 1981 cu filmul Carbon Copy.

Succesul său a căpătat amploare odată cu rolul din serialul de televiziune St.Elsewhere, difuzat din 1982 până în 1988. El a fost unul dintre puținii actori care au apărut în întregul serial pe perioada celor șase ani cât a rulat. În 1987 Washington a jucat rolul lui Steve Biko în Cry Freedom, un rol pentru care a primit o nominalizare la Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar". În 1989, Washington a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor în rol secundar" pentru rolul unui obraznic fost sclav în filmul Glory. De asemenea, în același an, a jucat rolul unui soldat Caribian (nâscut englez) cu probleme de personalitate, Reuben James, în For Queen and Country.

În martie 1990 a jucat în filmul Mo' Better Blues ca Bleek Gilliam. În vara anului 1992 a jucat în filmul Mississippi Masala ca Demetrius Williams. Washington a jucat în 1992 în unul din cele mai criticate roluri ale lui, în filmul Malcolm X, regizat de Spike Lee. Rolul său ca un mare lider naționalist negru, i-a adus o nominalizare la Oscar. Criticul de film Roger Ebert și regizorul Martin Scorsese au numit filmul unul din cele mai bune zece filme realizate în anii '90.

Anul următor, în 1993, și-a asumat, iarăși, un risc în carieră jucând rolul Joe Miller, un avocat homofob al unui homosexual care suferea de SIDA în filmul Philadelphia. Până la mijlocul anilor '90 a devenit unul din cei mai respectați actori de la Hollywood jucând în câteva thrillere de succes, printre care The Pelican Brief și Crimson Tide, de asemenea în comedia Much Ado About Nothing alături de legendara Whitney Houston, în drama romantică The Preacher's Wife.

În 1999, Washington a jucat în The Hurricane, un film despre boxerul Rubin 'Hurricane' Carter, rol pentru care Washington a primit un premiu Golden Globe în 2000 și un premiu 'Silberner Bär' (Silver Berlin Bear) la Festivalul internațional de film de la Berlin.

În 2000, Washington a apărut în filmul Remember the Titans, care a strâns peste 100 de milioane de dolari la box office-ul United States. A fost nominalizat și a câștigat un Oscar pentru "Cel mai bun actor" pentru următorul său film în 2001, Training Day, ca Det. Alonzo Harris.

Washington deține recordul pentru cele mai multe nominalizări la Oscar ale unui actor afroamerican; până acum reușind acest lucru de cinci ori.

După ce a jucat în 2002 în filmul de succes, John Q., Washington a regizat primul său film, drama Antwone Fisher, în care a și jucat.

Între 2003 și 2004, Washington a apărut în câteva thrillere care au ieșit destul de bine la box office, dintre care Out of Time, Man on Fire și The Manchurian Candidate. În 2006 a jucat în Inside Man (alături de Jodie Foster și Clive Owen) și Déjà Vulansat în noiembrie 2006.

În 2007, a jucat alături de Russell Crowe în American Gangster. Mai târziu, Denzel a regizat drama The Great Debaters în care a și jucat alături de Forest Whitaker. Următorul rol a lui Washington a fost ca șef de pază la un metrou din New York City - Walter Garber în The Taking of Pelham 1 2 3, un remake a thriller-ului din '70, The Taking of Pelham One, Two Three, alături de John Travolta; filmul a apărut în iunie 2009.

·         1955: Magda Cârneci (n. 28 decembrie 1955, Gârleni, județul Bacău) este o poetă, critic de artă și publicistă română. A utilizat și pseudonimul Magdalena Ghica, până în anul 1989.

Poet, eseist, critic și teoretician de artă român. Este fiica lui Radu Cârneci, poet, publicist și traducător, și a Emiliei Cârneci (născută Romaniuc), inginer silvic. A absolvit Facultatea de Istoria și Teoria Artei a Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu" din București în 1979. În 1997 a obținut un doctorat în istoria artei la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris. A obținut de asemenea numeroase burse de cercetare pre și postdoctorale în străinătate. În epoca studenției a frecventat cenaclurile literale Amfiteatru și Cenaclul de luni din București, condus de criticul Nicolae Manolescu. A activat ca cercetător științific la Institutul de Istoria Artei din București și ca președintă a boardului Centrului Internațional pentru Artă Contemporană (CIAC) din București. A fost și co-director al revistei de arte vizuale Artelier. Între 2001-2005 a fost lector invitat la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris.

Între 2007-2010 a condus Institutul Cultural Român din Paris. În prezent este profesor asociat la Universitatea Națională de Artă din București, redactor cultural la Revista 22 și redactor-șef al revistei de arte vizuale ARTA din București.

Debutul poetic are loc în 1975 în revista România literară, sub pseudonimul "Magdalena Ghica", pe care îl va folosi până în 1989. Debutul editorial se produce în 1980 cu volumul Hipermateria, apărut la Cartea Românească. A publicat numeroase grupaje de versuri în revistele literare din țară și în diferite reviste din străinătate.

VOLUME DE POEME

• O tăcere asurzitoare, Eminescu, 1985
• Haosmos, Cartea Românească, 1992
• Psaume, Autre Temps, Marseille, 1997 (în franceză)
• Poeme/ Poems, Paralela 45, 1989 (în română și engleză, traducerea fiind realizată împreună cu Adam J. Sorkin)
• Poeme politice, Axa, Botoșani, 2000
• Haosmos și alte poeme, antologie, editura Paralela 45, 2000
• Le paradis poétique, Transignum, Paris (carte bibliofilă
• Chaosmos. Gedichten, în traducerea lui Jan Willem Bos, Amsterdam, Go-Bos Press, 2004 (în olandeză)
• Chaosmos. Poems, în traducerea lui Adam J.Sorkin, White Pine Press, Boston, 2006
• Trois saisons poetique, PHI, Luxembourg, 2008
• Peau-ésie, carte bibliografică cu Wanda Mihuleac, Transignum, Paris, 2008
• Poeme TRANS, Tracus Art, București, 2012
• Oh, meine Generation, Dionysos Boppard, Rheinland-Pfalz 2020, ISBN-13979-8642358887, Trans: Christian W. Schenk Germany

PROZĂ

• FEM, Cartea Românească, București, 2011

PREZENȚE ÎN ANTOLOGII

• Nuovi poeti romeni, de Marco Cugno și Marin Mincu, Firenze, Vallecchi Editore, 1986
• Incertitudes. Antologie de la poésie roumaine, de Dan Deșliu, Quebec, Humanitas Nouvelle Qptique, 1992
• Streiflicht: Eine Auswahl zeitgenossischer Rumänisher Lyrik, de Christian W. Schenk, ediție bilingvă româno-germană, Kastellaun: Dionysos Verlag, 1994; Vilenica 96
• Antologia di poesia mediteranea, de Marco Cugno, Milano, Marzorati, Emanuele Bettini editore, 1996
• Gefährliche Serpentinem. Rumänischer Lyric der Gegenwart, de Dieter Schlesak, Berlin, Edition Druckhaus, 1998
• Romania and Western Civilisation, de Kurt W. Treptow, Iași, The Center for Romanian Studies, 1998
• Day after Night. Twenty Romanian poets for the Twentieth‑First Century, de Gabriel Stănescu și Adam J. Sorkin, Norcross, Criterion Publishers, 1999 STRONG.
• 28 de poete din România: 28 poetek rumunskich, de Denisa Comănescu, București, Universal Dalsi, 1999.
• Poètes roumains contemporains, Irina Petraș éditrice, Montréal/București, Les Ecrits des forges/Editura didactică și pedagogică, 2000
• Speaking in Silence. Prose Poets of Contemporary Romania, Adam J.Sorkin and Bogdan Stefanescu editors, Bucharest: Paralela 45, 2001.
• Poetry is a Woman (11 Woman Poets from Romania), translation into Greek by Sandra Michalaki and Anna Sotrini, Alpha publishing house, Athens, 2006
• Born in Utopia/ Născut în Utopia. An Anthology of Modern and Contemporary Romanian Poetry, edited by Carmen Firan and Paul Doru Mugur with Edward Foster, Talisman House Publishers, New Jersey, 2006
• Poésies de langue française. 144 poètes d’aujourd’hui autour du monde. Anthologie établie par Stephane Bataillon, Bruno Doucey et Sylvestre Clancier, Paris, Seghers, 2008
• Romanian Writers on Writing, Norman Manea editor, Trinity University Press, San Antonio, Texas, 2011
• Pieta: Eine Auswahl rumänischer Lyrik, Dionysos, Boppard 2018, ISBN 978-1-977075-66-6. Auswahl und Übersetzung: Christian W. Schenk;
• ROSARIEN: Rumänische Gegenwartslyrik 2020, 444 Seiten, Dionysos Boppard 2020, trad. Christian W. Schenk, ISBN 979-8649287029;

CRITICĂ DE ARTĂ

Monografii

• Ion Țuculescu, Meridiane, 1985
• Lucian Grigorescu, Meridiane, l989

Eseuri

• Arta anilor’80. Texte despre postmodernism, Litera, 1996
• Art of the 1980s in Eastern Europe. Texts on Postmodernism, Paralela 45, 1999, un studiu care analizează fenomenul postmodernismului românesc reflectat în artele plastice.
• Artele plastice în România 1945-1989, Meridiane, București, 2000
• Art et pouvoir en Roumanie 1945-1989, L’Harmattan, Paris, 2007
• Artele plastice în România 1945-1989. Cu o addenda 1990-2010, Polirom, București, 2013

Volume colective

• Von der Bürokratie zur Telekratie, Berlin, Merve Verlag, 1990
• A Latvany és Gondolat, Editura Kriterion, București, 1991
• Bucharest in the 1920s-1940s: between Avant-Garde and Modernism, București, Simetria, 1994
• Competiția continuă. Generația ‘80 în texte teoretice. O antologie de Gh. Crăciun, Pitești, Ed. Vlasie, 1994, ediția a doua, Paralela 45, 1999
• Momentulul adevărului. O antologie de Iordan Chimet, Cluj, Dacia, 1996
• Experimentul în arta românească după 1960/ Experiment in Romanian Arts since 1960, București, CSAC, 1997
• Culture of the Time of Transformation, Poznan, WIS Publishers, 1998.
• Encyclopedia of Eastern Europe. From the Congress of Vienna to the Fall of Communism, edited by Richard Frucht, Northwest Missouri State University, Garland Publishing, Inc., New York & London, 2000
• European Contemporary Art. The Art of the Balkan Countries, Thessalonica, State Museum of Contemporary Art, 2002
• Perspectives roumaines. Du post-communisme à l’intégration européenne, Catherine Durandin et Magda Carneci coordonnatrices, L’Harmattan, Paris, 2004
• European art criticism, Stuttgart, Badischer Kunstverein / AVAN network/Culture 2000, 2005 Influences françaises dans l’architecture et l’art de la Roumanie des XIXe et XXe siècles, Bucarest, Editura Institutului Cultural Român, 2006
• D’une édification l’autre. Socialisme et nation dans l’espace (post-) communiste, Marlène Laruelle et Catherine Servant coordonnatrices, PETRA Editions, Paris, 2008
• Anthologie

poétique. 109 poètes femmes contemporaines, sélection d’Angèle Paoli, Terre des femmes, 2010, 2014 – « Culte postmoderne »,http://terresdefemmes.blogs.com/anthologie_potique/anthologie-po%C3%A9tique-terres-de-femmesprintemps-des-po%C3%A8tes-2010-couleur-femme-.html

• Divanul scriitoarei, Mihaela Ursa coordonator, Limes, Cluj-Napoca, 2010
• Romanian Cultural Resolution, Hatje Kantz, 2011
• Intellectuels de l’Est exilés en France, Wojciech Falkowski et Antoine Marès coordonnateurs, Paris, Institut d’études slaves, 2011
• Zidaru. Das Work von Marian & Victoria Ziadaru, Klartext Verlag, Essen, 2011
• SAPTE/SIEBEN, vol III, KunstArt, Bochum, 2012
• Culture and Critique. European Cultural Discourse since 1945, Historisches Museum, Berlin, 2012
• Les identités

plurielles. Première Rencontre Euromaghrébine d’Ecrivains, Laura Baeza coordinatrice, Ambassade de l’Union Européenne à Tunis, 2014

TRADUCERI

• Christopher Merrill, Numai unghiile rămîn. Scene din războaiele balcanice 1992-1997, împreună cu Radu Sava,Paralela 45, 2002
• Catherine Durandin, București, amintiri și promenade, împreună cu Horia Mihail Vasilescu, Paralela 45, 2004
• Nicole Brossard, Installations. București, Paralela 45/ Les Ecrits des Forges, 2005
• Pierre Oster, Alchimia lentorii/ Alchimie de la lenteur, Paralela 45/Gallimard, 2007

AFILIERI

• Membră fondatoare și actualul președinte al Grupului pentru Dialog Social (GDS)
• Membră și președinte actual al PEN Club România
• Membră în diferite asociații internaționale de istoria artei și de critică de artă
• Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 1990) și membră fondatoare a Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO).
• Membră a Uniunii artiștilor Plastici din România (UAP)
• Membră a CIRET (Centre international de recherches et etudes transdisciplinaires), Paris

DISTINCȚII

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”

·         1955: Liu Xiaobo (chineză: 刘晓波); n. 28 decembrie 1955,^[1][2][3]Changchun, Republica Populară Chineză^[4] – d. 13 iulie2017,^[5][1][2][3] Shenyang, Republica Populară Chineză) a fost un activist chinez pentru democrație și drepturile omului, căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2010.^[8][9] A fost președintele centrului PEN din China între 2003-2007, iar ulterior membru al Consiliului de conducere.^[10]

Pe data de 8 decembrie 2008, Liu Xiaobo a fost deținut pentru participarea sa la mișcarea pentru democrație Carta 08. Arestarea oficială a avut loc pe data de 24 iunie 2009, fiind acuzat de „incitare la subversiune a puterii de stat”.^[11][12] Procesul a avut loc pe 23 decembrie 2009, iar pe 25 decembrie 2009 a primit o sentință de 11 ani închisoare și doi ani privare a drepturilor politice. Liu Xiaobo și încă vreo 300 de cetățeni chinezi au semnat Carta 08, un manifest publicat cu ocazia aniversării a 60 de ani a adoptării Declarației universale a drepturilor omului (10 decembrie 2008), scrisă în stilul Cartei 77 din Cehoslovacia. În ea se cere mai multă libertate de exprimare, respectarea drepturilor omului și alegeri libere.^[17] Până în mai 2009, Carta fusese semnată de peste 8.600 de chinezi.^[18]

Pe data de 8 decembrie 2008, cu două zile înainte de lansarea oficială a Cartei, Liu Xiaobo a fost luat de acasă de către poliție.^[19] Un alt semnatar al Cartei, Zhan Zuhua, a fost și el luat atunci de poliție. Conform lui Zhang, au fost deținuți fiind suspectați că încearcă să culeagă semnături pentru Cartă.^[20]

Liu a fost ținut în izolare,^[21] și nu i s-a permis să se întâlnească cu un avocat sau cu familia, singura concesie fiind permisiunea de a mânca prânzul cu soția, Liu Xia, în prezența a doi polițiști în ziua de Anul Nou 2009.^[22] pe 23 iunie 2009, procuratura a aprobat arestarea lui Liu pe baza acuzației de „suspiciune de incitare de subversiune a puterii de stat”, o crimă care cade sub incidența articolului 105 a Codului penal chinez.^[23]

Pe data de 1 decembrie 2009, poliția din Beijing a transferat cazul procuraturii de stat.^[24] Pe data de 10 decembrie 2009, procuratura l-a pus sub acuzație formală, trimițând avocaților lui documentele de acuzare.^[24] Procesul a avut loc pe 23 decembrie 2009 la Tribunalul Intermediar nr. 1 din Beijing. Soției nu i s-a permis să participe la proces, dar cumnatului lui i s-a permis.^[24][25][26] Diplomați din mai multe țări (SUA, Marea Britanie, Canada, Suedia, Australia și Noua Zeelandă), cărora nu li s-a permis să participe, au stat afară, în fața tribunalului, tot timpul procesului.^[27] Pe data de 25 decembrie 2009, după un proces care a durat mai puțin de trei ore,^[10] Liu Xiaobo a primit sentința de 11 ani închisoare și doi ani de privare a drepturilor politice.

SUA și Uniunea Europeană au cerut în mod formal eliberarea necondiționată a lui Liu.^[28][29]

Pe data de 24 mai 2010 a fost transferat la închisoarea Jinzhou din provincia Liaoning.^[10]

Nu i s-a permis de către autoritățile chinezești să călătorească la Oslo să participe la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru Pace pe 2010 ca să-și ia în primire diploma și medalia.^[30]

·         1956: Nigel Kennedy, violonist englez

·         1957: Laurențiu Cazan (n. 28 decembrie 1957, Buzău) este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.

Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).

ACTIVITATE MUZICALĂ

• 1982 - debutează la televiziune cu piesa „Uită tristețea”, muzică și versuri proprii, în cadrul unei emisiuni produse de Titus Munteanu
• 1982 – 1985, face turnee în țară
• 1983 - lansează primul disc - “Uită tristețea”
• 1985 – 1990, desfășoară turnee cu formațiile Cromatic și Sfinx în Danemarca, Kuwait, Norvegia, Finlanda, Olanda, Austria, Germania, Belgia.
• 1990 – 2001, urmează o serie de turnee în Europa ca one man show. Are o serie de apariții la televiziune în Olanda - RTL4, SBS, TV Drenthe
• 1991 - înainte de a se stabili în Olanda, editează discul-single „Numai muzica”
• 1996 - își lansează albumul “Say something”
• 2001 – 2003 desfășoară o activitatea concertistică, radio, TV în România
• Formația de concert îi alătură pe Vali Vătuiu, Adi Manolovici, Cătălin Răsvan, Florin Micolof

ALBUME

• Uită tristețea (1983)
• Say something (1996)
• Și iarăși voi zbura (2003)

DISTINCȚII

• 1993, obține locul al II-lea la finala pentru Eurovision - cu piesa “Say something”.Tot în același an participă la festivalul „Cerbul de Aur” cu piesele “Angel” și “Say something”.
• 1994, participă la concursul „Song Festival” de la Cavan, Irlanda cu piesa “Say something” și obține locul II
• 1995, obține locul al II-lea la festivalul „Cerbul de aur” - cu albumul “Say something”
• 1998, participă la Eurovision cu piesa “Sinceritate”
• 2000, participă la Eurovision – cu piesa “Survive”
• 2001, piesa sa „Sunetul ploii” interpretată de Aida Elena Borovină primește premiul special al juriului de copii la „Steaua de aur”
• 2002, piesa sa „Pescărușul” interpretată de Patricia Costache primește premiul pentru cel mai bun aranjament muzical la „Steaua de aur

PIESE DIN REPERTORIU

Dintre cele mai cunoscute piese interpretate de Laurențiu Cazan pot fi enumerate:

• Say Something
• Uită tristețea
• Sunetul ploii
• Noaptea în vis
• Numai muzica
• Pescărușul
• Te caut
• Survive
• Sinceritate
• Aud un strigăt
• The Winner
• Running and crying.

* 1957: Dumitru Braghiș (n. 28 decembrie 1957, satul Grătiești, astăzi suburbie a municipiului Chișinău) este un om politic moldovean, care din 27 noiembrie 2015 este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă. În perioada 1999–2001 a îndeplinit funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. A fost președinte al Partidului Democrației Sociale și deputat în Parlamentul Republicii Moldova (2005 - 2009).

BIOGRAFIE

Dumitru Braghiș s-a născut la data de 28 decembrie 1957, în satul Grătiești (astăzi suburbie a municipiului Chișinău), într-o familie de țărani. A absolvit Institutul Politehnic "Serghei Lazo" din Chișinău, specialitatea inginer-energetician în anul 1980. A obținut ulterior titlul de Doctor în economie.

Activitatea profesională și-a început-o la Uzina de Tractoare din Chișinău, în calitate de inginer-constructor (1980 - 1981). Din anul 1981 și până în anul 1992, deține diverse funcții eligibile în cadrul Uniunii Tineretului Comunist-Leninist (Komsomolului) din URSS. Între anii 1987-1988 este instructor în cadrul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova.

În perioada 1989-1991, este deputat al poporului din URSS. În anii 1992-1995, deține funcția de vicedirector general al Societății FRCE "Moldova Exim". În perioada 1995-1997, deține funcția de director general al Departamentului relații economice externe al Ministerului Economiei.

În februarie 1997 este numit în funcția de viceprim-ministru al Economiei și Reformelor, director general al Departamentului relații economice externe, iar în iulie 1998 - prim viceprim-ministru al economiei și reformelor. A fost desemnat candidat la funcția de premier la 15 decembrie 1999.

La data de 21 decembrie 1999, Dumitru Braghiș este numit în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova. În alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 Blocul electoral "Alianța Braghiș", condus de Dumitru Braghiș, a obținut 13,42% din sufragii. În baza acestor rezultate "Alianța Braghiș" a primit 19 mandate de deputat în noul legislativ. A candidat apoi pentru alegerea ca președinte al Republicii Moldova, dar a obținut doar 16,85% din voturi (doar 15 deputați votând pentru alegerea sa), pierzând în competiția cu Vladimir Voronin. Astfel, partidul lui Dumitru Braghiș a pierdut alegerile, cedând funcția de Prim-ministru al Republicii Moldova la 19 aprilie 2001 lui Vasile Tarlev.

Din anul 2001 și până în prezent este deputat în perioada 23 iunie 2003 - 12 ianuarie 2006 a fost membru supleant în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

La alegerile parlamentare din 2005 a fost ales ca deputat pe listele Blocului "Moldova Democrată", formațiune al cărei vicepreședinte a fost. În aprilie 2006 a constituit Partidul Democrației Sociale din Moldova, devenind președintele acestuia.

În iulie 2005, a fost candidat independent la alegerile pentru funcția de Primar General al municipiului Chișinău, obținând 20,65% din voturi. A candidat de asemenea și la alegerile din 3 iunie 2007 din partea Partidului Democrației Sociale din Moldova (PDSM).

După expirarea mandatului de deputat în 2009, până în 2013 a activat în sectorul privat.

Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 1836-VII din 27 noiembrie 2015, a fost numit în funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Federația Rusă.^[1][2]

Dumitru Braghiș cunoaște limbile engleză, franceză și rusă. Este căsătorit și are un copil.

* 1958: Gilles Leroy (n. 28 decembrie 1958, Bagneux, Hauts-de-Seine) este un scriitor francez. Leroy a primit în anul 2007 pentru romanul Alabama Song renumitul premiu literar Prix Goncourt.
* 1959: Maria Kemenceji (născută Merciuc; n. 28 decembrie 1959, Etulia, Moldova) este o sportivă moldoveancă.

A studiat la Colegiul de Educație Fizică din Donețk, RSSU, absolvindu-l în 1977, după care a urmat cursuri la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”din Chișinău, până în 1985. Lucrează ca profesoară la Colegiul Republican de Fizică din Chișinău în anii 1986-1988.

Practică atletica ușoară din 1971, când avea 12 ani. A fost antrenată la Donețk de antrenorii Boris Petrov (1971-1973) și Vasili Soloviov (1973-1978) și la Chișinău de Eugeniu Proșin (1979-1984). Se specializează în probele de 50 m, 80 m, 100 m, 200 m, 800 m (simplu și garduri) și pentatlon. Participă la competiții internaționale, acumulând în palmares locul II la proba 50 m garduri la Campionatul european din 1981^⁠(d) (Grenoble, Franța), locul I la Campionatul URSS din 1981^⁠(d) (Moscova, URSS), Cupa Europei din 1981 (Norvegia), Competițiile URSS–SUA din 1982 (Indianapolis, SUA), Campionatele URSS din 1982^⁠(d) (Kiev) și 1984^⁠(d)(Donețk), locul II la Jocurile internaționale studențești din 1981 (București, România), titlul de multiplă campioană a RSSM.

A fost decorată cu titlul de Maestru al sportului de categorie internațională. Către anul 2000, locuia la Moscova.

* 1960: Shinichi Morishita (n. 28 decembrie 1960) este un fost fotbalist japonez.

* 1960: S-a născut Zisu Stanciu: este un fost deputat român în legislatura 2000-2004 pe listele PRM dar din iunie 2001 a trecut la PSD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg și Republica Coreea. În legislatura 2012-2016, Zisu Stanciu a fost ales deputat pe listele PSD și a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Islanda și Republica Croația.

·         1962 - S-a născut pianistul şi compozitorul francez de jazz Michel Petrucciani (m.06.01.1999).
* 1965: Abdul Carrupt (n. 28 decembrie 1985, Geneva, Elveția) este un fotbalistcare evoluează la echipa națională de fotbal a Guineei-Bissau și la Nyon. De-a lungul carierei a mai evoluat la FC Sion și la Lausanne.
* 1965: Kazuo Echigo (n. 28 decembrie 1965) este un fost fotbalist japonez.
* 1966: Kaliopi Bukle (n. 28 decembrie 1966) este o cântăreață din Republica Macedonia.
* 1968: Brian Steen Nielsen (n. 28 decembrie 1968) este un fost fotbalistdanez.

·         1969: Linus Torvalds, informatician finlandez, creatorul nucleului de sistem de operare Linux

·         1971: Cristina Maria Dogaru, căsătorită Cucuian (n. 28 decembrie 1971, în Râmnicu Vâlcea) este o fostă handbalistă care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar. Ea a evoluat în 115 partide^[1] și a participat la Campionatul Mondial din 1995, Campionatele Europene din 1994 și 1998, precum și la Jocurile Olimpice de vară din 2000.^[2]

Ultimul club la care a fost legitimată este Universitatea Jolidon Cluj.^[3]

·         1972: S-a născut Shinobu Terajima este o actriță de teatru și film japoneză.

Născută într-o familie de actori (tatăl este actor kabuki, iar mama actriță de film), Terajima a studiat literatura (și a jucat handbal) la Universitatea Aoyama Gakuin din Tokio. În 1996 a fost angajată ca actriță la unul din cele mai vechi teatre de dramă modernă din Japonia, Teatrul Bungakuza.

* 1978: Alejandro Campano Hernando (n 28 decembrie, 1978, Sevilla, Andaluzia, Spania) este un fotbalist spaniol retras din activitate, care a evoluat pe postul de mijlocaș dreapta la clubul FC Vaslui.^[1]
* 1978: John Roger Stephens (n. 28 decembrie 1978), cunoscut sub numele de scenă John Legend, este un cântăreț, textier și actor american, câștigător a zece premii Grammy,^[4] un Glob de Aur și un premiu Oscar pentru piesa „Glory” din Selma.

·         1979: Noomi Rapace (pronunțat în română [noʊmi rəpɑːs]^[2] născută Norén; n. 28 decembrie 1979) este o actriță suedeză.^[3] Ea a căpătat faima internațională prin portretizarea lui Lisbeth Salander în filmele suedezo-daneze din Trilogia Millennium: The Girl with the Dragon Tattoo, The Girl Who Played with Fire și The Girl Who Kicked the Hornets' Nest.^[4] De asemenea ea mai este cunoscută pentru rolul lui Leena în Beyond(2010), Anna în The Monitor (2011), Madame Simza Heron în Sherlock Holmes: A Game of Shadows (2011), rolul principal al Dr. Elizabeth Shaw în filmul science-fiction al lui Ridley Scott Prometheus (2012), și Beatrice în Dead Man Down (2013).

·         1979 - S–a născut gimnasta Claudia Presecan.

* 1980: Valeriu Munteanu (n. 28 decembrie 1980, Floreni, raionul Anenii Noi) este un politician din Republica Moldova, fost ministru, deputat și primar. Din 30 iulie 2015 până la 30 mai 2017 a exercitat funcția de Ministru al Mediului al Republicii Moldova. A fost și deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 30 noiembrie 2009 până în 30 iulie 2015, primar al satului Floreni din raionul Anenii Noi din partea Partidului Liberal în perioada iunie 2007 — noiembrie 2009,^[1] vicepreședinte al Partidului Liberal din 26 septembrie 2010 și membru al Biroului Politic al Partidului Liberal până la 11 decembrie 2018.

Sari la navigareSari la căutare

Valeriu Munteanu
Date personale
Născut	28 decembrie 1980 (39 de ani) Floreni, raionul Anenii Noi, RSS Moldovenească
Căsătorit cu	Victoria Munteanu
Copii	4
Cetățenie	Moldova
Religie	creștin ortodox
Ocupație	politician
Ministru al Mediului al Republica Moldova
În funcție 30 iulie 2015 – 30 mai 2017
Președinte	Nicolae Timofti Igor Dodon
Prim-ministru	Valeriu Streleț Pavel Filip
Precedat de	Sergiu Palihovici
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 3 noiembrie 2009 – 30 iulie 2015
Primar al s. Floreni
În funcție 3 iunie 2007 – 3 noiembrie 2009
Premii	Ordinul național „Steaua României”
Partid politic	Uniunea Salvați Basarabia (2019–prezent)
Alte afilieri	Partidul Liberal (2009–2018)
Alma mater	Universitatea Valahia din Târgoviște
Profesie	jurist

• 
  

* 1981: Khalid Boulahrouz (n. 28 decembrie 1981, Maassluis, Olanda) este un jucător de fotbal retras din activitate care a jucat pentru echipa națională de fotbal a Olandei. Este poreclit „Khalid canibalul” datorită abilității sale de „a mânca” apărarea adversă.

Alexandra Ungureanu
Alexandra Ungureanu în septembrie 2012
Date personale
Nume la naștere	Alexandra Ungureanu
Născută	28 decembrie 1981 (38 de ani)  Gheorghe Gheorghiu-Dej, România
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață, dublaj, interpretare vocală (2008)- Peter Pan Întoarcerea în Țara de Nicăieri
Activitate
Gen muzical	Pop, house, dance, Rock alternativ
Instrument(e)	Pian, chitară
Ani de activitate	1998 - prezent
Case de discuri	Roton, Cat Music, MediaPro Music
Interpretare cu	Crush, Sistem, Holograf , Keo, Marius Nedelcu, Marius Moga, Grimus, the dAdA
Prezență online
Site web
Modifică date / text

* 1981: Alexandra Ungureanu (n. 28 decembrie 1981, Gheorghe Gheorghiu-Dej, România) este o cântăreață de muzică pop/house/dance și vedetă română din județul Bacău.

BIOGRAFIE

La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, iar în adolescență a urmat cursuri de chitară. Ulterior, Alexandra a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu, cu piese compuse pentru ea de: Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate.

Începând cu anul 2001, ea a colaborat alături de formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum: „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Ungureanu obține locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision, cu piesa „Make this love come true”, și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur.

În 2004, interpreta a concertat în douăsprezece orașe mari ale României alături de formații precum: Holograf, Vița de Vie sau Taxi. În toamna aceluiași an, Ungureanu a semnat un contract împreună cu grupul de muzică house/dance "Crush", pentru a deveni vocea principală a formației. În această formulă, proiectul a produs două albume de studio: Crush + Alexandra Ungureanu (2005) și Hello (2007).

În 2009 si 2010, a fost jurat împreună cu George Hora și Smiley pentru concursul "Be a Disney Channel star" (Fii o vedetă a canalului Disney) pe canalul Disney Channel România.

În 2020 a participat la Bravo, ai stil!, ajungând în finala, unde a câștigat cu 50,3% în fața lui Theo Rose, care a obținut 49,7%.

MUSIC IN PROGRESS

Este un proiect pop-simfonic "Alexandra Ungureanu & Nora Denes Symphonical" ^[1].

«A plecat de la o discuție între prieteni, un "brainstorming", și am ajuns la un proiect în care au fost implicați în jur de 30 de oameni (producător, orchestrator, instrumentiști, regizor, oameni de studio, echipa video). Pentru ca un proiect de genul acesta să-și atingă scopul, a fost foarte importantă rescrierea pieselor comerciale pentru partitura clasică... și pentru rafinamentul pieselor din "Music in pROgress", trebuie să-i mulțumesc Norei Denes. Mă bucur că am putut relua și una dintre piesele pe care le-am cântat la început de carieră, o piesă cu o stare specială pentru mine, Lumea Visează. Filmările au avut loc în jud. Maramureș, în special în Baia Mare și în împrejurimi. Făcând prospecția în vederea filmărilor, am descoperit locuri uimitor de frumoase, dar nu foarte cunoscute, precum Lacul Albastru. Ne-am dorit să dăm și această dimensiune turistică proiectului» – interviul Alexandrei Ungureanu la "EuropaFM", 2015

* 1987: Andreas Lubitz (n. 18 decembrie 1987 – d. 24 martie 2015, Prads-Haute-Bléone, Franța) a fost un pilot german, care a lucrat pentru compania low-cost Germanwings. A fost co-pilotul Zborului 9525, care s-a prăbușit la 24 martie 2015 în Alpii francezi, soldându-se cu moartea tuturor celor 149 de persoane aflate la bord. Ancheta preliminară a autorităților franceze și germane a găsit indicii concludente că Lubitz ar fi provocat intenționat accidentul, pe fondul unor probleme psihice.
* 1987: Yui Okada (n. 28 decembrie 1987, Osaka, Japonia) este un model, race queen și o vedetă de televiziune. De asemenea, ea a fost membră a trupei de fete V-u-den, împreună cu Rika Ishikawa și Erika Miyoshi, ea s-a retras din viață publică din 2010 pentru să studieze frumușetii și cosmetice. După activitatea cu V-u-den, Okada a devenit o vedetă de televiziune și un gravure idol. A absolvit Hello! Project în 2009 cu Elder Club.
* 1988: Inès Boubakri (în arabă إيناس بوبكري; n. 28 decembrie 1988, Tunis) este o scrimeră tunisiană specializată pe floretă, laureată cu bronz la Campionatul Mondial de Scrimă din 2014 și la Jocurile Olimpice de vară din 2016.
* 1989: Harry Nicholas Arther (n. 28 decembrie 1989, Eltham, Londra, Anglia) este un fotbalist aflat sub contract cu A.F.C. Bournemouth.
* 1990: Marcos Alonso de Mendoza (Madrid, Spania, 28 decembrie 1990), cunoscut sub numele Marcos Alonso este un fotbalist spaniol. Este un jucător versatil, care poate acționa în orice poziție pe bandă stânga, și actualul său club este Chelsea din Premier League.

Marcos Alonso Mendoza este fiul și nepotul a jucători de fotbal din Cantabria. Bunicul său a fost Marcos Alonso Imaz, "Marquitos", de cinci ori campion al Europei cu Real Madrid, și tatăl lui Marcos Alonso Pena, a jucat pentru treisprezece sezoane cu patru echipe din Prima Divizie: Racing Santander, Atlético Madrid, FC Barcelonași CD Logroñes.

* 1992: Sheryl Rubio (n. 28 decembrie 1992) este o actriță, cântăreață, fotomodel și dansatoare venezuelană. Este cunoscută datorită serialului Somos tú y yo, găzduit de Boomerang, în care este protagonistă.

·         1998: Paris Berelc, actriță americană
* 2001: Madison "Maddie" De La Garza (n. 28 decembrie 2001) este un copil actor american, sora binecunoscutei Demi Lovato. Ea este cunoscută mai ales pentru rolul lui Juanita Solis în Desperate Housewives. Părinții lui Madison sunt Eddie De La Garza și Dianna Lovato (née Hart).Prieteni,familia și cei foarte apropiați de fetiță îi spun Maddie,ca un alint pentru ea.

Decese

*  1503: Piero de' Medici (n. 15 februarie 1472 - d. 28 decembrie 1503), cunoscut și sub numele de „Piero Nefericitul” sau „Ghinionistul”, a fost conducătorul Florenței din anul 1492 până la exilul său din 1494. Născut în Florența, Piero de'Medici a fost fiul cel mare al lui Lorenzo de' Medici și a soției sale Clarice Orsini, și fratele mai mare al viitorului Papa Leon al X-lea.

A fost educat pentru a reuși să-l succeadă pe tatăl său în calitate de cap al familiei Medici precum și în calitate de conducător de facto al statului florentin. Cu toate acestea, caracterul său slab, arogant și indisciplinat s-a dovedit a fi nepotrivit pentru acest rol.

Piero a preluat funcția de lider al Florenței în anul 1492. După o scurtă perioadă de un relativ calm în Republică, echilibrul fragil dintre statele italiene, construite laborios de tatăl său, Piero a prăbușit pacea în anul 1494, atunci când a luat decizia să susțină drepturile regelui Carol al VIII-lea al Franței de a trece Alpii împreună cu armata sa, pentru a prelua puterea Regatului Napoli. Carol a fost atras în Italia de către Ludovico Sforza (Ludovico il Moro), fost conducător al regatului Milano, ca o modalitate de a-i prelua Ducatul Milano de la nepotului său, Gian Galeazzo Sforza.

După soluționarea problemelor din Milano, Carol și-a mutat atenția către Napoli. Acesta avea nevoie să treacă prin Toscana și să-și lase câteva din trupe acolo, pentru a asigura liniile sale de comunicare cu Milano. Piero a încercat să rămână neutru însă acest lucru a fost inacceptabil pentru Carol, care intenționa să traverseze Toscana cu orice preț. Piero a încercat să construiască o rezistență, însă nu a primit suficient sprijin de la elitele florentine, care căzuseră sub influența fanaticului Dominican, Girolamo Savonarola.

Piero s-a predat atunci când armata lui Carol s-a apropiat de Florența și, de asemenea, a predat cetățile principale ale Toscanei, oferindu-i lui Carol tot ceea ce ceruse. Manipularea sa slabă în fața situației și eșecul de a negocia condițiile, a dus la un scandal în Florența. Familia Medici a fugit, familia Pazzi a fost jefuită, iar Republica Florentină a fost refăcută cu familia Medici aflată în exil. Nici un alt membru al familiei nu s-a mai întors în Florența până în anul 1512.

Piero și familia sa au fugit prima dată în Veneția, cu ajutorul lui Philippe de Commines. În anul 1503, în timp ce armata franceză și cea spaniolă au continuat lupta cu Italia pentru Regatul Napoli, Piero a murit înecat în râul Garigliano, în timp ce încerca să fugă din fața bătăliilor.

Piero s-a căsători cu Alfonsina Orsini în anul 1488. Aceasta a fost fiica lui Roberto Orsini, Conte de Tagliacozzo și a soției sale Caterina Sanseverino. Cei doi au avut împreună patru copiii:

• Lorenzo de' Medici (9 septembrie 1492 - a murit timpuriu).
• Lorenzo al II-lea, Duce de Urbino (4 septembrie 1493 - 4 mai 1519).
• Clarice de' Medici (1493 - 3 mai 1528). S-a căsătorit cu Filippo Strozzi cel Tânăr (1488–1538).
• Cosimo de' Medici (a murit la o vârstă fragedă).

Piero de' Medici
Portretul lui Piero de' Medici de Agnolo Bronzino
Date personale
Nume la naștere	Piero di Lorenzo de' Medici
Născut	15 februarie 1472 Florența, Republica Florenței
Decedat	28 decembrie 1503 (31 de ani) Râul Garigliano, Statul Papal
Înmormântat	abația Monte Cassino[*]
Cauza decesului	accident (înec)
Părinți	Lorenzo de' Medici Clarice Orsini
Frați și surori	Lucrezia de' Medici[*] Maddalena de' Medici Giuliano de' Medici Papa Leon al X-lea Contessina de' Medici[*]
Căsătorit cu	Alfonsina Orsini
Copii	Lorenzo II de Medici Clarice de' Medici[*]
Ocupație	om politic
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa Medici
Senior al Florenței
Domnie	9 aprilie 1492 – 9 noiembrie 1494
Predecesor	Lorenzo Magnificul
Succesor	Girolamo Savonarola

* 1547: Konrad sau Conrad Peutinger (pronunțat în germană /Pɔɪ̯tɪŋɐ/, n. Augsburg, 14 octombrie 1465 - 28 decembrie 1547) a fost un umanist, jurist și amator german de antichități.

Peutinger era apropiat al împăratului Maximilian al Austriei. A fost unul dintre primii care au publicat inscripții romane. Numele său a rămas asociat îndeosebi cu Tabula Peutingeriana, copie a unei hărți care arată Imperiul Roman și drumurile militare care îl traversau. Moștenise harta la decesul prietenului său Conrad Celtes (Konrad Bickel, 1459-1508), bibliotecarul lui Maximilian, care pretindea că o descoperise în bibliotecă în 1494. Peutinger ar fi vrut să o publice, însă a murit înainte ca să-și fi dus la bun sfârșit această sarcină. Tabula Peutingeriana a fost în sfârșit publicată în 1753 de către Franz Christoph von Scheyb. Peutinger a publicat și Historia Gothorum de Jordanes, și Historia gentis Langobardorum de Paulus Diaconus.

·         1585: Pierre de Ronsard (n. 11 septembrie1524,^[1] La Possonnière castle[*], Franța – d. 27 decembrie 1585 La Riche, Franța) a fost un poet francez.

A fost poetul Curții, foarte apreciat de rege datorită ideilor sale în favoarea politicii reginei-mamă contra hughenoților, exprimate în opera sa Discours de la Misère de ce Temps(1562-1563) și s-a bucurat de o poziție privilegiată: aceea de a sta în dreapta suveranului.

Când în 1547 sosește la Paris, va crea în jurul său o școală poetică, urmând a fi cunoscută în epocă sub denumirea de Pleiada maestrului Ronsard, în care activau Jean Dinemandi, zis Dorat, Pontus de Tyard, și, nu în ultimul rând, Remi Belleu.

Maestrul Ronsard avea un proiect literar măreț, La Franciade, o epopeededicată însuși regelui, dar, după moartea acestuia, survenită la 1574, poetul avea să își piardă întreaga inspirație.

În tot timpul festivităților s-a aflat la Curte, elogiindu-l pe rege în versuri și sonete, compuse pe placul invitaților. Din nefericire, el nu avea cum să audă aprecierile celor prezenți, suferind de surzenie.
Opere:

Moartea Mariei Cum vezi în creangă roza în haina-i veșnic nouă, În tinerețea lumii de Mai, prin alte flori, Și cerul gelozind-o de viile-i culori, Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaș iubirea triumfală; Îmbălsămând grădina cu-arome dulci și moi: Dar sub arșița dură, sub grindină și ploi, Tânjește-ncet și moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ți de-ntâia tinerețe, Când lut și cer cinstitu-au suava-ți frumusețe, Ți-a fost tăiat de parcă al vieții fraged fir.

La groapa ta primește-mi a lacrimii ardoare, Și vasul plin cu lapte, și-acest belșug de floare, Ca trupul tău să fie și mort un tandafir.

Traducere: Nicu Porsenna

Ferice clipa Ferice clipa unică din viață, Și loc, și timp când ochii-ți m-au ucis, Ori barem m-au zvârlit într-un abis, Și-acolo m-am făcut un sloi de gheață.

Ci drept e că trupeasca trăsătură O am mereu, dar sufletu-mi fugit Trăiește-n tine ca-n sălaș iubit, Și m-a lăsat azi singur în natură.

Când galeș uneori întorci spre mine Focoșii ochi, simt cum îmi curge-n vine Un râu de flăcări ce-mi dă viață iar,

Și moaie frigul care-n sânge-l port; Dar ușurarea-i slabă și-n zadar, Căci fără suflet eu rămân tot mort.

Traducere: Nicu Porsenna

Pierre de Ronsard
Pierre de Ronsard
Date personale
Născut	11 septembrie 1524[2]  La Possonnière castle[*], Franța
Decedat	27 decembrie 1585 (61 de ani)[2][3][4][5]  La Riche, Franța
Cetățenie	Franța
Etnie	Francezi
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	poet scriitor

·         1663: Francesco Maria Grimaldi, preot iezuit, matematician, fizician și astronom italian (n. 1618). Între 1640 și 1650, lucrând împreună cu preotul iezuit Giovanni Riccioli, a studiat căderea liberă a obiectelor, confirmând că lungimea căderii este proporțională cu pătratul timpului necesar. Grimaldi și Riccioli au realizat, de asemenea, un calcul privind constanta gravitațională pe baza oscilațiilor unui pendul precis.^[3]

Observațiile sale au constituit un progres remarcabil în evoluția opticii. În 1665 menționează în lucrarea Physico-mathesis de lumine, coloribus et iride un fenomen pe care l-a numit difracție, sugerând astfel pentru prima dată că lumina nu se propagă neapărat în linie dreaptă, aceasta fiind capabilă să ocolească obstacolele, lucru inobservabil în cazul propagării prin reflexie sau refracție. Mai mult, în urma unor experiențe, Grimaldi ajunge la concluzia că

„... uneori lumina transformă o suprafață deja luminată într-una mai întunecoasă.”

Fizicianul italian descoperise încă un fenomen, care va fi studiat de Thomas Young un secol și jumătate mai târziu și va fi numit interferență. Grimaldi a construit și folosit instrumente pentru a măsura munții lunari, precum și înălțimea norilor, și a realizat o hartă precisă Lunii (selenografie). Harta respectivă a fost publicată de Riccioli și acum împodobește intrarea Muzeului Național al Aerului și Spațiului (de la Smithsonian Institution, Washington DC).

Din 1640 până în 1650 Grimaldi a fost asistentul lui Giovanni Riccioli și a contribuit la lucrarea acestuia, Almagestum novum (1651), unul din primele tratate de selenografie, în care sunt consemnate observațiile reliefului lunar. Această carte se află la originea nomenclaturii lunare, întrucât Grimaldi și Riccioli au dat numele unor astronomi și altor savanți celebri, craterelor lunare și altor forme de relief de pe Lună. Tot împreună cu Riccioli a încercat să calculeze meridianul terestru.

Craterul lunar Grimaldi este numit în cinstea lui.

Francesco Maria Grimaldi
Francesco Maria Grimaldi
Date personale
Născut	2 aprilie 1618[3][4]  Bologna, Statele Papale[5]
Decedat	28 decembrie 1663 (45 de ani)[3][4]  Bologna, Statele Papale[5]
Religie	catolicism
Ocupație	fizician matematician astronom preot catolic[*]
Activitate
Domeniu	fizician astronom
Instituție	Universitatea din Bologna
Conducător de doctorat	Giovanni Battista Riccioli[1]
Doctoranzi	Giovanni Domenico Cassini[2

·          1694 - A murit Regina Maria a II-a a Angliei; (n. 30 aprilie 1662).

Mary II of England – Portrait by Peter Lely, 1677 – foto: ro.wikipedia.org

Maria a II-a a Angliei (30 aprilie 1662 – 28 decembrie 1694) a domnit ca regină a Angliei și a Irlandei din 13 februarie 1689 și ca regină a Scoției din 11 aprilie 1689 până la moartea sa. Maria s-a născut la palatul St. James din Londra ca cea mai mare fiică a lui Iacob, Duce de York (viitorul rege Iacob al II-lea al Angliei) și a primei lui soții, Lady Anne Hyde si era de religie protestanta.

Unchiul Mariei a fost regele Carol al II-lea al Angliei. A suit pe tron in urma „Glorioasei Revolutii” conduse de sotul sau, printul olandez William de Orania, in urma careia a fost rasturnat de pe tron tatal sau care era de religie catolica.

·         1706: Pierre Bayle, filosof francez (n. 1647)
* 1728: Ducesa Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg (22 decembrie 1670 – 28 decembrie 1728) a fost prințesă de Saxa-Gotha-Altenburg și ducesă în Saxonia. A fost fiica cea mare a lui Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg(1646–1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels(1648–1680). Tatăl ei a fost descendent de a patra generație din Johann Frederick, Elector de Saxonia pe linie masculină directă.

S-a căsătorit cu Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (15 octombrie 1667 - 24 iunie 1718) și au avut 13 copii. Prin fiica ei omonimă, Anna Sophie a fost strămoașa atât a reginei Victoria și a Prințului Albert cât și a Charlottei a Belgiei și a lui Leopold al II-lea al Belgiei.

Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg
Prințesă de Schwarzburg-Rudolstadt
Date personale
Născută	22 decembrie 1670 Gotha, Germania
Decedată	28 decembrie 1728 (58 de ani) Rudolstadt, Germania
Părinți	Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg Magdalene Sibylle de Saxa-Weissenfels
Frați și surori	Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg Johann Wilhelm of Sachsen-Gotha-Altenburg[*] Fredericka of Saxe-Gotha-Altenburg[*] Dorothea Marie de Saxa-Gotha Johanna of Saxe-Gotha-Altenburg[*]
Căsătorită cu	Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt
Copii	Frederic Anton Prințesa Amalie Magdalene Sophie Louise Sophie Juliane William Louis Christiane Dorothea Albert Anton Emilie Juliane Anna Sophie Dorothea Sofie Louise Friederike Magdalene Sibylle Louis Günther II
Apartenență nobiliară
Titluri	Regină Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Gotha-Altenburg Casa de Schwarzburg

·        1157: Prințesa Caroline a Marii Britanii (Caroline Elizabeth; 10 iunie 1713 – 28 decembrie 1757) a fost membră a familiei regale britanice, al patrulea copil și a treia fiică a regelui George al II-lea. Prințesa Caroline^[1] s-a născut la Palatul Herrenhausen în Hanovra, Germania, la 10 iunie 1713 (stil nou). Tatăl ei era Prințul Ereditar de Hanovra, fiul cel mare al Electorului de Hanovra. Mama ei era Caroline de Ansbach, fiica lui Johann Friedrich, Margraf de Brandenburg-Ansbach. A fost botezată a doua zi după naștere la Palatul Herrenhausen.^[2]

În urma "Act of Settlement" (1701), ea a devenit a șaptea în linia de succesiune la tronul britanic. În 1714, regina Anne a murit și bunicul Carolinei a devenit regele George I în timp ce tatăl ei a devenit Prinț de Wales. La vârsta de un an, Caroline și-a însoțit mama și surorile mai mari (Prințesa Anne și Prințesa Amelia) în Marea Britanie iar familia s-a stabilit la Palatul St James din Londra.

În 1722, la indicația mamei sale s-a imunizat de variolă prin variolizare, un tip de imunizare timpuriu popularizat de Lady Mary Wortley Montagu și Charles Maitland.^[3]

Prințesa Caroline a fost favorita mamei ei,^[4] și i se spunea "adevărul spus de Caroline Elizabeth" (sau "iubitoarea de adevăr").^[5] Când avea loc un dezacord printre copiii regali, părinții ei o chemau pe Caroline pentru a afla adevărul.^[6]

Potrivit credinței contemporanilor, Prințesa era nefericită din cauza iubirii ei pentru un curtean căsătorit, Lordul Hervey. Când Hervey a murit în 1743, Caroline s-a retras la Palatul St. James cu mulți ani înaintea morții și se vedea doar cu familia și câțiva prieteni apropiați.^[7]

Era atât de nefericită încât își dorea să moară. Prinșesa Caroline a murit necăsătorită și fără copii la 28 decembrie 1757 la vârsta de 44 de ani la Palatul St James. A fost înmormântată la Westminster Abbey.

Prințesa Caroline
Date personale
Nume la naștere	Caroline Elizabeth
Născută	10 iunie 1713 (stil nou) Palatul Herrenhausen, Hanovra
Decedată	28 decembrie 1757 (44 de ani) Palatul St. James, Londra
Înmormântată	Westminster Abbey, Londra
Părinți	George al II-lea al Marii Britanii Carolina de Ansbach
Frați și surori	Prințesa Mary a Marii Britanii Prințesa Amelia a Marii Britanii Louise, regină a Danemarcei și Norvegiei Anne, Prințesă Regală și Prințesă de Orania Frederick, Prinț de Wales Prințul George William al Marii Britanii Prințul William, Duce de Cumberland Johann Ludwig, Reichsgraf von Wallmoden-Gimborn[*]
Cetățenie	Principatul Braunschweig-Lüneburg  Regatul Marii Britanii
Ocupație	pictoriță
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Hanovra

* 1782: Maria Carolina de Savoia (Maria Carolina Antonietta Adelaide; 17 ianuarie 1764 – 28 decembrie 1782) a fost prin naștere prințesă de Savoia. A fost fiica cea mică a regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și s-a căsătorit în 1781 cu Anton, Prinț de Saxonia. A murit de variolă la vârsta de 18 ani.

Maria Carolina de Savoia
Prințesă de Saxonia
Date personale
Nume la naștere	Maria Carolina Antonietta Adelaide di Savoia
Născută	17 noiembrie 1764 Palatul regal din Torino
Decedată	28 decembrie 1782 (18 ani) Dresda, Germania
Înmormântată	Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Cauza decesului	cauze naturale[*] (variolă)
Părinți	Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei Maria Antonia a Spaniei
Frați și surori	Prințesa Maria Ana de Savoia Marie Josephine de Savoia Marie-Thérèse de Savoia Victor Emmanuel I al Sardiniei Charles Emmanuel al IV-lea al Sardiniei Carol Felix al Sardiniei Giuseppe Benedetto, Count of Asti[*] Prince Maurizio, Duke of Montferrat[*] Amedeus Alexander of Savoy[*] Maria Elisabetta Carlotta of Savoy[*]
Căsătorită cu	Anton, Prinț de Saxonia
Religie	catolicism
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Wettin Casa de Savoia

* 1796: Prințul Louis Carol al Prusiei (germană Friedrich Ludwig Karl von Preußen) (5 noiembrie 1773 - 28 decembrie 1796) a fost al doilea fiu al regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei și a celei de-a doua soții, Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt.

A murit la vârsta de 23 de ani de difterie.

Prințul Louis Carol
Prințul Louis al Prusiei de Edward Francis Cunningham.
Date personale
Născut	5 noiembrie 1773 Berlin, Prusia
Decedat	28 decembrie 1796 (23 de ani) Berlin, Regatul Prusiei
Înmormântat	Berlin Cathedral[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (difterie)
Părinți	Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei Frederika Louisa de Hesse-Darmstadt
Frați și surori	Marianne von the Mark[*] Julie von Brandenburg[*] Wilhelmine a Prusiei Frederica Charlotte a Prusiei Prințesa Augusta a Prusiei Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei Prințul Wilhelm al Prusiei Friedrich Wilhelm, Count Brandenburg[*] Alexander Mark[*] Hendrik van Pruisen[*] Gustav Adolf Ingenheim[*]
Căsătorit cu	Frederica de Mecklenburg-Strelitz
Copii	Prințul Frederic Frederica, Ducesă de Anhalt-Dessau
Cetățenie	Prusia
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern

·         1814: A murit József (Iosif) Benkő, preot şi profesor de teologie; istoric (studii privind istoria medievală a Transilvaniei), botanist şi geograf secui; (n. 1740).
* 1849: Antoine Chrysostome Quatremère de Quincy (n. 21 octombrie 1755, la Paris - d. 28 decembrie 1849, la Paris) a fost un arheolog, filosof, istoric de artă, critic de artă și om politic francez.

Lucrările sale se caracterizează prin eleganța stilului, exaltarea frumuseții artei antice și a artei Renașterii italiene:

• Jupiter olimpianul
• Monumente și opere de artă antică
• Viața lui Rafael
• Viața lui Michelangelo.

Antoine Chrysostome Quatremère de Quincy
Antoine Chrysostome Quatremère de Quincy
Date personale
Născut	21 octombrie 1755[1][2]  Paris, Regatul Franței[3]
Decedat	28 decembrie 1849 (94 de ani)[4][1][2][5][6]  Paris, Franța[7]
Înmormântat	Cimitirul Montparnasse
Cetățenie	Franța
Ocupație	om politic istoric de artă arheolog[*] arhitect filozof

·         1889:  Teresa Cristina (14 martie 1822 – 28 decembrie 1889), supranumită "Mamă a brazilienilor", a fost soția împăratului Pedro al II-lea al Braziliei, care a domnit din 1831 până în 1889. Numele ei complet a fost Teresa Cristina Maria Giuseppa Gaspare Baltassare Melchiore Gennara Francesca de Padova Donata Bonosa Andrea d'Avelino Rita Luitgarda Geltruda Venancia Taddea Spiridione Rocca Matilde.^[5] Născută Prințesă a Regatului celor Două Sicilii, în prezent în sudul Italiei, a fost fiica regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a infantei Doña Maria Isabella a Spaniei. A fost membră a ramurei italiene a Casei de Bourbon, numită Bourbon-Două Sicilii. Teresa Cristina a fost fiica Ducelui de Calabria, care mai târziu a condus Regatul celor Două Sicilii ca regele Francisc I. Prin tatăl ei, a fost membră a Casei de Bourbon-Două Sicilii, ramura italiană a bourbonilor spanioli. Teresa Cristina a fost descendentă a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței pe linia masculină a nepotului său, Filip al V-lea al Spaniei.^[6]Mama Teresei Cristina a fost infanta Maria Isabel, fiica regelui Carol al IV-lea al Spaniei și sora mai mică a Carlota a Spaniei care s-a căsătorit cu regele Ioan al VI-lea al Portugaliei și deci bunica paternă a viitorului soț al Teresei Cristina.^[6]

Născută la 14 martie 1822 la Neapole,^[7] Teresa Cristina a devenit orfană când tatăl ei a murit în 1830. Mama ei a neglijat-o după ce s-a căsătorit cu un tânăr ofițer în 1839.^[5] A fost crescută în izolare, într-un mediu de superstiții religioase, intoleranță și conservatorism.

Falsul portret al Teresei Cristina care a fost trimis împăratului Pedro al II-lea pentru a accepta cererea în căsătorie.

Vincenzo Ramirez, ministru al Regatului celor Două Sicilii s-a întâlnit la Viena cu un reprezentant brazilian care căuta, fără succes, o mireasă pentru împăratul său, tânărul Pedro al II-lea. Caselor regale europene le era teamă ca tânărul Pedro ar putea dezvolta o personalitate ca cea a tatălui său, Pedro I, care era cunoscut pentru infidelitățile sale.^[8] Ramirez părea indiferent la acest aspect și a oferit mâna Teresei Cristina.^{[9][10][11][12]} Atașamentul romantic era secundar într-o epocă în care rolul unui consort regal era producerea de moștenitorii pentru soțul și națiunea ei. Perspectiva de a se căsători cu un împărat era o ocazie care nu trebuia pierdută.^[13]

Guvernul celor Două Sicilii a trimis lui Pedro al II-lea o pictură care descria o tânără femeie frumoasă, pe care el s-o accepte de soție.^{[9][14][15][16]} Împăratul a fost încântat de portret spunând că femeia din portret pare "o zână din basme".^[8] Potrivit istoricului James McMurtry Longo, portretul nu era al Teresei Cristina, ci a altcuiva. Atunci când "a descoperit decepția, era prea târziu".^[8] Din cauza multelor legături de consangvinitate, a fost necesară o dispensă de la Papa Grigore al XVI-lea.^[17] Permisia a fost obținută și, la 30 mai 1843, la Neapole a avut loc o căsătorie prin procură; Pedro a fost reprezentat de fratele miresei sale, Prințul Leopold, Conte de Siracuza.^[9][18][19]

O mică flotă braziliană compusă dintr-o fregată și două corvete^[20][21] a plecat în cele Două Sicilii la 3 martie 1843 pentru a o escorta pe noua împărăteasă a Braziliei.^[22][23]

Escadronul brazilian însoțit de o divizie navală napolitană a revenit la Rio de Janeiro cu Teresa Cristina la 3 septembrie 1843.^{[9][24][25][26]} Pedro s-a grăbit să urce la bordul navei pentru a-și saluta mireasa. Teresa Cristina s-a îndrăgostit de soțul ei la prima vedere. Era înalt, bine proporționat, blond, cu ochi albaștri, și l-a considerat frumos în ciuda unei pronunțări a maxilarului moștenit de la strămoșii săi habsburgi.^[13]

Cuplul imperial în anul nunții lor, 1843. Această litografie reprezintă un portret mai realistic al Teresa Cristina.

Tânărul de 17 ani a fost în mod clar dezamăgit.^{[13][27][28][29][30]} În ochii lui, Teresa Cristina părea mult mai în vârstă de 22 de ani, vârstă la care femeile din acea perioadă erau considerate în vârstă.

Unul dintre principalele scopuri ale căsătoriei era asigurarea unui succesor și anunțul unei sarcini era așteptat. Cum lunile treceau fără ca anunțul să vină, oamenii au început să facă speculații despre motivul întârzierii, inclusiv întrebări legate de potența împăratului.^[31] Adevăratul motiv era diferit: împăratul nu-și plăcea mireasa și nu consumase relația.

În cele din urmă Teresa Cristina a cerut să fie trimisă înapoi în Italia, iar Pedro a cedat și relația lor conjugală a început. Chiar și așa, împăratul a continuat să-și trateze soția cu răceală.^[32]

Teresa Cristina în jurul vârstei de 24 de ani, c. 1846.

Fratele mai mic al Teresei Cristina, Luigi, Conte de Áquila, care a însoțit-o pe sora sa în Brazilia, s-a căsătorit cu sora lui Pedro, Januária. Pedro și cumnatul său nu s-au plăcut și de la mijlocul lunii iulie au încetat să mai vorbească unul cu celălalt. Personalitatea expansivă a contelui intra în conflict cu caracterul temperat al împăratului și înclinația contelui pentru plăceri frivole ofensa simțul datoriei și al proprietății a lui Pedro.^[33] Januária era îndrăgostită de soțul ei și contrastul dintre cele două cupluri l-a iritat pe împărat.

Duhovnicul lui Aquila i-a hrănit ambiția contelui și l-a încurajat să creeze propria sa facțiune printre curteni. Paulo Barbosa da Silva (administratorul palatului) a fost alarmat de acest lucru. El împreună cu Aureliano de Sousa e Oliveira Coutinho, Viconte de Sepetiba, au format un grup cunoscut sub numele de "Facțiunea curtenilor", care era alcătuit din funcționari cu rang înalt la palat și politicieni notabili.^[34] Ei au exercitat o puternică influență asupra lui Pedro al II-lea ani de zile și nu au permis rivali care să le conteste pozițiile.^[35]

Facțiunea curtenilor a încercat să exploateze ruptura familiei imperiale în propriul avantaj. Curtenii i-au făcut aluzii împăratului că Áquila complotează împotriva tronului, deși acest lucru nu era adevărat. Tânărul și nesigurul împărat a fost înclinat să accepte acest fapt iar contele a început să fie disprețuit și exclus de la curte. Áquila a reacționat plângându-se deschis față de lipsa de considerație și respect și a cerut în mod repetat împăratului să-i permită să călătorească în Europa. Când el și împăratul s-au certat public pe chestiuni legate da banchet, pentru evitarea unui scandal i s-a acordat rapid permisiunea de a pleca. Contele de Áquila și Januária au pornit de la Rio de Janeiro spre Europa la 23 octombrie 1844.^[36]

De la stânga la dreapta: Leopoldina, Pedro al II-lea, Teresa Cristina (în jurul vârstei de 41 de ani) și Isabel, c. 1863.

Deși căsătoria a fost tensionată de la început, Teresa Cristina a continuat să încerce să fie o soție bună. Aceasta, împreună cu naștere copiilor, l-au îmblânzit pe Pedro. Cei doi și-au descoperit interese comune și preocuparea pentru copiii lor a creat un sentiment de familie fericită.^[37] După nașterea fiului lor, în februarie 1845, împărăteasa a născut copii în iulie 1846, iulie 1847 și iulie 1848 cu numele de Afonso, Isabela, Leopoldina și Pedro.^[38]

Nașterile s-au oprit după iulie 1848. În iunie 1847 a murit primul lor copil, Alfonso. După decesul fiului cel mic Pedro în ianuarie 1850 au rămas numai cele două fiice ca moștenitoare a tronului. Deși Constituția permitea unei femei să succeadă la tron, atitudinea în acel moment era că doar un bărbat era capabil să exercite autoritate asupra întregii nații. Teresa Cristina a fost conștientă de obligația ei de a produce un moștenitor de sex masculin și, ca o soție cuminte nu a dat niciodată nici o indicație de a rezista în rolul ei.^[38] În afara tragediilor, un alt motiv pentru oprirea perioadei fertile a fost probabil că împăratul era tot mai atras de alte femei care erau frumoase, aveau spirit și inteligență.^[39]

Devotamentul Teresei Cristina pentru împărat a rămas ferm, deși ea se temea că avea să fie înlocuită.^[40] A continuat să apară cu împăratul în public iar el a continuat să o trateze cu respect și considerație. Împărăteasa nu a fost respinsă sau disprețuită dar relația s-a schimbat.^[40] Opinii ei nu mai erau căutate nici chiar pentru problemele de uz casnic; nu i s-a permis să-și construiască o viață independentă în afara palatului. Nu i se permitea nici măcar să-și viziteze fiicele adulte decât în compania împăratului.^[40]

Împărăteasa a acceptat rolul ei din ce în ce mai restrâns. Viața ei, datoria și scopul erau încă legate de împărat, deși ea nu a avut nici un interes pentru politică. Își ocupa timpul scriind scrisori, citind, brodând și participând la obligațiile religioase și proiectele caritabile. Prieteniile ei erau limitate la doamnele de onoare și în special la Dona Josefina da Fonseca Costa.^[40] Teresa Cristina era plăcută de însoțitoarele ei pentru o bună judecată a caracterului vizitatorilor și curtenilor, modestie, generozitate, amabilitate și pentru faptul că era o mamă și o bunică afectuoasă. S-a îmbrăcat și a acționat modest, purtând bijuterii doar pentru ocazii de stat și a dat impresia de a fi oarecum tristă.

Pedro cu un an înainte de relația cu contesa de Barral.

Pedro al II-lea s-a schimbat considerabil în perioada cuprinsă între plecarea lui Áquila și a Januariei în 1844 și nașterea ultimului său copil în 1848. Era mai matur și încrezător și nu mai dădea crezare acuzațiilor de comploturi împotriva lui. A învățat să detecteze tentativele de manipulare a deciziilor sale și a respins traficul de influență.^[41]

Odată cu trecerea timpului, punctele slabe ale împăratului s-au diminuat și punctele forte de caracter au ieșit în evidență. El a învățat să fie nu numai imparțial și harnic, dar, de asemenea, curtenitor, răbdător și plăcut. Și-a stăpânit emoțiile, niciodată nu și-a pierdut firea sau nu a fost grosolan în public. În timp, a trecut chiar și peste ruptura cu Áquilas.^[42] Cel mai important, această perioadă a reprezentat sfârșitul Fracțiunii curtenilor.

Relația dintre Teresa și Pedro n-a fost niciodată pasională. Cu toate acestea, s-a dezvoltat o legătură bazată pe familie, respect reciproc și duioșie. Împărăteasa a fost o soție cuminte, a sprijinit neclintit pozițiile împăratului și nu s-a interpus cu punctele sale de vedere. A fost tăcută pe tema relațiilor lui cu alte femei. La rândul său, ea a fost tratată cu mare respect și nu se punea problema ca poziția ei să fie amenințată sau pusă în discuție.^[43]

Teresa Cristina n-a putut să ignore gelozia după ce, la 9 noiembrie 1856, Pedro a numit-o guvernantă pentru fiicele lor pe Luísa de Barros, Contesă de Barral, soția braziliană a unui nobil francez.^[44]

Barral a avut toate trăsăturile pe care Pedro al II-lea le-a admirat la o femeie: era fermecătoare, vioaie, elegantă, sofisticată, educată și încrezătoare.^[45] Teresa Cristina nu era complet lipsită de interese intelectuale; îi plăceau arta, muzica și arheologia. Împărăteasa a început asamblarea unei colecții de artefacte arheologice din primele ei zile în Brazilia. Însărcinată cu educația și creșterea tinerelor prințese, curând Barral a câștigat atât inima lui Pedro cât și a fiicei lui mai mari, Isabel.^[45] Leopoldina nu a fost câștigată și chiar o displăcea.^[46] Deși Barral "poate nu a scăpat de îmbrățisările lui Pedro al II-lea", ea "a evitat cu siguranță patul lui".^[47]

Cu toate acestea, purtarea împăratului cu contesa a pus-o uneori pe împărăteasă în poziții dificile, cum ar fi atunci când Leopoldina a întrebat-o naiv pe mama de ce tatăl ei a atins piciorul lui Barral în timpul lecției.^[48] Creșterea intimității dintre contesă și fiica ei a fost dureroasă și supărătoare pentru Teresa Cristina. Deși ea a simulat ignorarea acestei situații, ea nu a trecut neobservată. Împărăteasa a notat în jurnal că Barral "dorește să mă facă să-i spun că n-o plac dar nu am spus nici da nici nu." Istoricul Tobias Monteiro a scris că "împărăteasa nu a putut ascunde faptul că a detestat-o pe Barral"

Familia imperială în 1887.

Isabel și Leopoldina s-au căsătorit cu Gaston de Orléans și August de Saxa-Coburg-Kohary la sfârșitul anului 1864.^[49] Cum noile cupluri s-au mutat și și-au început noile vieți, Contesa de Barral s-a întors în Franța în martie 1865 unde trăia înainte să fie numită guvernantă a prințeselor.^[50] La 7 februarie 1871, Leopoldina a murit de febră tifoidă, devastând întreaga familie imperială.^[51]

Pedro a decis să facă o vizită în Europa împreună cu Teresa Cristina pentru "a-și înveseli soția" și pentru ai vizita pe cei patru nepoți de la Leopoldina.^[51] Călătoria nu i-a făcut mare plăcere împărătesei care prefera viața din Brazilia. De fapt, vizitând țara natală a avut parte de momente dureroase; familia ei a fost detronată în 1861 și Regatul celor Două Sicilii a fost anexat Regatului Italiei. Toți oamenii pe care îi știa plecaseră. După prima călătorie în Europa, cuplul imperial au adus cu ei pe cei doi nepoți mai mari ai Leopoldinei, Pedro Augusto și Augusto. Ei au fost crescuți ca posibili moștenitori, deoarece Isabel încă nu avea copii.^[52]

Liniștea s-a încheiat când trupele armatei rebele l-au detronat pe Pedro al II-lea la 15 noiembrie 1889 ordonând întregii familii imperiale să părăsească Brazilia.^[53] Căderea monarhiei braziliene a avut mare impact asupra Teresei Cristina. Potrivit istoricului Roderick J. Barman, "evenimentele din 15 noiembrie 1889 au vătămat-o emoțional și fizic". Împărăteasa iubea Brazilia și locuitorii ei, nu dorea nimic decât să-și sfârșească zilele în Brazilia. La 66 de ani, cu astm cardiac și artrită ea se confruntă cu perspectiva de a-și însoți soțul într-o mișcare neîncetată de-a lungul Europei, petrecându-și ultimii ani ai vieții în locuințe străine și inconfortabile.^[54]

După o traversare a Atlanticului în care aproape tot timpul s-a simțit rău, Teresa Cristina și familia ei au ajuns la Lisabona, Portugalia la 7 decembrie

De la Lisabona cuplul imperial a plecat la Porto.^[56] Isabel și familia ei ca și Pedro Augusto au călătorit în Spania.^[56] La 24 decembrie, familia imperială primește vești despre interzicerea oficială de a intra în Brazilia.^[57] Împăratul a scris în jurnal la 28 decembrie 1889: "Vestea a distrus voința D. Teresei Cristina de a trăi"^[57]

Lipsită de familia ei, aproape fără companie, în camera rece de hotel, fosta împărăteasă n-a putut rezista atacurilor de astm. La ora două după-amiaza a suferit o insuficiență respiratorie care a dus la stop cardiac.^[57]

Pe moarte fiind, i-a spus Mariei Isabel de Andrade Pinto (cumnata marchizului de Tamandaré): "Maria Isabel, nu mor de boală ci de regret și păreri de rău!"^[58] Ultimele ei cuvinte au fost: "Mi-e dor de fiica mea și de nepoți. Nu-i pot îmbrățișa pentru ultima oară. Brazilia, țară minunată...acolo nu mă pot întoarce..."^[59] La cererea soțului ei, a fost înmormântată la mănăstirea din São Vicente de Fora în apropiere de Lisabona.^[60]

Mai târziu, în 1922, rămășițele ei și ale lui Pedro al II-lea au fost aduse în Brazilia cu mare pompă iar în 1939 depuse definitiv la Catedrala Petrópolis.

Teresa a celor Două Sicilii
Împărăteasă a Braziliei
Teresa Cristina în jurul vârstei de 54 de ani, c. 1876.
Date personale
Nume la naștere	Teresa Cristina Maria Giuseppa Gaspare Baltassare Melchiore Gennara Francesca de Padova Donata Bonosa Andrea d'Avelino Rita Luitgarda Geltruda Venancia Taddea Spiridione Rocca Matilde
Născută	14 martie 1822 Neapole, Regatul celor Două Sicilii
Decedată	28 decembrie 1889 (67 de ani) Porto, Portugalia
Înmormântată	5 decembrie 1939 Mausoleul Imperial, Petrópolis
Cauza decesului	insuficiență cardiacă
Părinți	Francisc I al celor Două Sicilii Maria Isabela a Spaniei
Frați și surori	Prințesa Maria Amalia de Bourbon-Două Sicilii (1818–1857) Prințesa Maria Carolina de Bourbon-Două Sicilii Prințesa Caroline Ferdinande, Ducesă de Berry Prințesa Maria Antonia a celor Două Sicilii Prințesa Luisa Carlotta a celor Două Sicilii Carlo Ferdinand Leopold al celor Două Sicilii Prince Louis, Count of Aquila[*] Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii Prince Francis, Count of Trapani[*] Prince Antonio, Count of Lecce[*] Maria Christina a celor Două Sicilii
Căsătorită cu	Pedro al II-lea al Braziliei
Copii	Afonso, Prinț Imperial Isabel, Prințesă Imperială Leopoldina, Prințesă de Saxa-Coburg-Kohary Pedro, Prinț Imperial
Cetățenie	Regatul Italiei  Imperiul Braziliei
Religie	catolicism
Ocupație	colecționar de artă[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă regină consoartă[*]
Familie nobiliară	Casa de Bragança Casa de Bourbon-Două Sicilii
Domnie
Domnie	30 mai 1843 – 15 noiembrie 1889

* 1903: George Robert Gissing (n. 22 noiembrie 1857,^{[1][2][3][4][5]} Wakefield, Regatul Unit^[6] – d. 28 decembrie 1903,^{[1][2][3][4][5]} Saint-Jean-Pied-de-Port, Franța) a fost un romancier englez. Romanele sale sunt în maniera lui Charles Dickens, de un realism cu valențe naturaliste înfățișând medii și ambianțe degradate.

·      1904 - A murit Milton Waldo Hanchett, inventatorul american al scaunului de dentist; (n.12.07.1822).
* 1922: Ahmed Midhat Efendi (n. 1844 - d. 28 decembrie 1922) a fost un ilustru scriitor de origine turcă din perioada Tanzimatului, în operele sale oglindindu-se dorința de modernizare a societății turce.

·         1923 - A murit inginerul francez Alexandre Gustave Eiffel, cel care a construit vestitul Turn Eiffel, simbol al Franţei (n.15.12.1832).

* 1925 - S-a sinucis poetul Serghei Aleksandrovici Esenin, unul dintre cei mai sensibili si iubiti poeti rusi; (n.1895).

Esenin pe patul de moarte în 1925 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Serghei Alexandrovici Esenin (n. 3 octombrie 1895, d. 28 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru. (…) Ultimii doi ani din viața lui Esenin au fost plini de rătăciri constante și comportament de alcoolic, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate. În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaște și se căsătorește cu a cincea soție, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoată a scriitorului Lev Tolstoi.

Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală și a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării de Crăciun, și-a tăiat venele de la mână și a scris un poem de adio, cu propriul sânge, după care s-a spânzurat de țevile de la încălzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg.

·         1937: A încetat din viaţă Maurice Ravel, compozitor şi pianist, autorul celebrului “Bolero”; (n. 7 martie 1875). Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875, Ciboure – d. 28 decembrie 1937, Paris), compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere.

Joseph Maurice Ravel  in 1925): ro.wikipedia.org

·         1945: A încetat din viaţă scriitorul  american Theodore Dreiser;  (“O tragedie americană”, “Sora Carrie”); (n. 27 august 1871).

·         1947: Victor Emmanuel al III-lea (cu numele întreg Il Principe Vittorio Emanuele Ferdinando Maria Gennaro di Savoia, Principe Ereditario d’Italia; italiană Vittorio Emanuele III.; n. 11 noiembrie 1869, Napoli, Italia – d. 28 decembrie 1947, Alexandria, Egipt) a fost membru al Casei de Savoia și rege al Italiei (1900-1946). În plus, el a pretins coroanele Etiopiei și Albaniei și titlurile de împărat al Etiopiei (1936-43) și rege al Albaniei (1939-43) care au fost recunoscute de marile puteri în 1937 și 1939. În timpul lungii sale domnii, Victor Emanuel al III-lea a văzut două războaie mondiale și nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei. Victor Emmanuel s-a născut la Neapole, Regatul Italiei. A fost singurul copil al regelui Umberto I al Italiei și a soției lui Margherita de Savoia.

Spre deosebire de fiul vărului său patern care avea 1,98 m, Victor Emanuel era mic de statură chiar și după standardele secolului al XIX-lea, avea numai 1,53 m.^[3] De la naștere, Victor Emanuel a primit titlul de Prinț de Neapole.

La 24 octombrie 1896, Prințul Victor Emmanuel s-a căsătorit cu Elena de Muntenegru, fiica regelui Nicolae I de Muntenegru.

La 29 iulie 1900, după asasinarea tatălui său, Victor Emmanuel în vârstă de 30 de ani, i-a succedat la tron. A devenit Victor Emanuel al III-lea al Italiei iar Elena, regina Elena a Italiei.

Când a început Primul Război Mondial, inițial Italia a rămas neutră, în ciuda faptului că făcea parte din Tripla Alianță. Totuși, în 1915, Italia a semnat câteva tratate secrete prin care s-a angajat să intre în război de partea Triplei Antante. Cei mai mulți oameni s-au opus războiului însă Camera italiană a deputaților l-a forțat pe primul ministrul Antonio Salandra să demisioneze.

Victor Emmanuel a refuzat demisia lui Salandra și a luat el însuși decizia pentru Italia de a intra în război. În mod legal el a avut dreptul de a lua această decizie în conformitate cu "Statuto Albertino". Corupția, eforturile dezorganizate ale războiului, pierderea imensă de vieți suferită de armata italiană în special în marea bătălie de la Caporetto, depresia economică care a urmat războiului a întors regele împotriva a ceea ce el a perceput ca o burghezie ineficientă politic.

Regele Victor Emmanuel al III-lea al Italiei și regina Elena au avut 5 copii:

1. Yolanda Margherita Milena Elisabetta Romana Maria (1901-1986), căsătorită cu Giorgio Carlo Calvi, Cobte de Bergolo;
2. Mafalda Maria Elisabetta Anna Romana (1902–44), căsătorită cu Prințul Filip de Hesse; ea a murit în lagărul de concentrare de la Buchenwald;
3. Umberto Nicola Tommaso Giovanni Maria, mai târziu Umberto II, rege al Italiei (1904–1983) s-a căsătorit cu Prințesa Marie José a Belgiei (după abolirea monarhiei s-au despărțit)
4. Giovanna Elisabetta Antonia Romana Maria (1907–2000), căsătorită cu Boris al III-lea al Bulgariei și mama lui Simeon, rege și mai târziu prim-ministru al Bulgariei.
5. Maria Francesca Anna Romana (1914–2001), căsătorită cu Prințul Luigi de Bourbon-Parma.

Victor Emanuel al III-lea
Date personale
Născut	11 noiembrie 1869 Neapole, Italia
Decedat	28 decembrie 1947 (78 de ani) Alexandria, Egipt
Înmormântat	Alexandria
Părinți	Umberto I al Italiei Margareta de Savoia
Căsătorit cu	Elena de Muntenegru
Copii	Yolanda, Contesă de Bergolo Mafalda, Landgravine de Hesse Umberto II Giovanna, regină a Bulgariei Maria Francesca, Prințesă de Burbon-Parma
Cetățenie	Italia  Regatul Italiei
Religie	Ireligiozitate[1][2] Roman Catholicism in Italy[*]
Ocupație	numismat[*] om politic monarh
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Savoia
Rege al Italiei
Domnie	29 iulie 1900 – 9 mai 1946
Predecesor	Umberto I
Succesor	Umberto II
Regent	29 iulie 1900
Rege al Albaniei
Domnie	1939 - 1943
Predecesor	Zog
Împărat al Etiopiei
Domnie	1936 - 1941
Predecesor	Haile Selassie I
Succesor	Haile Selassie I

* 1950: Constantin Karadja (nume complet Constantin Jean Lars Anthony Démetre Karadja; n. 24 noiembrie 1889, Haga – d. 28 decembrie 1950, București) a fost un diplomat, jurist, istoric, bibliograf și bibliofil român, membru de onoare (1946) al Academiei Române (eliminat din Academia RPR în 1948). La 18 aprilie 2005 a fost declarat de Statul Israel „Drept între popoare”.

·         1952: Alexandrine Auguste de Mecklenburg-Schwerin (24 decembrie 1879– 28 decembrie 1952) a fost soția regelui Christian al X-lea al Danemarcei. S-a născut ducesă de Mecklenburg-Schwerin în orașul Schwerin. Tatăl ei a fost Frederick Francis al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin. Mama ei a fost Marea Ducesă Anastasia Mikhailovna a Rusiei, nepoată a împăratului Nicolae I al Rusiei. Prințesa Alexandrine s-a căsătorit cu Prințul Christian al Danemarcei la 26 aprilie 1898, la Cannes, Franța, la vârsta de 18 ani. Ei au avut doi copii:

• Prințul Frederick (1899–1972), mai târziu regele Frederic al IX-lea al Danemarcei; s-a căsătorit cu Prințesa Ingrid a Suediei
• Prințul Knud (1900–1976), mai târziu Knud, Prinț Ereditar al Danemarcei; s-a căsătorit cu Prințesa Caroline-Mathilde a Danemarcei

A murit la Copenhaga în 1952 și a fost înmormântată lângă soțul ei la Catedrala Roskilde.

Singurul frate al reginei Alexandrine a fost Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg și singura soră a fost Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin, soția lui Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, fiul cel mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei.

Alexandrine de Mecklenburg-Schwerin
Date personale
Născută	24 decembrie 1879 Cannes, Franța
Decedată	28 decembrie 1952 (73 de ani) Copenhaga, Danemarca
Înmormântată	Roskilde Cathedral[*]
Părinți	Frederic Francisc al III-lea, Mare Duce de Mecklenburg Marea Ducesă Anastasia Mihailovna a Rusiei
Frați și surori	Frederic Francisc al IV-lea, Mare Duce de Mecklenburg Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin
Căsătorită cu	Christian al X-lea al Danemarcei
Copii	Frederick al IX-lea al Danemarcei Knud, Prinț al Danemarcei
Cetățenie	Mecklenburg-Schwerin  Danemarca
Religie	luteranism
Ocupație	consort[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	regină consoartă[*]
Familie nobiliară	Casa de Glücksburg Casa de Mecklenburg
Regină a Danemarcei și a Islandei
Domnie	14 mai 1912 – 20 aprilie 1947

* 1959: Ante Pavelić (n. 14 iulie 1889, Bradina, Bosnia și Herțegovina, Austro-Ungaria – d. 28 decembrie 1959, Madrid, Spania) a fost un politician fascist croat, criminal de război și colaborator al Axei.^[1] El a condus sub titulatura de Poglavnik^{[note 1]} al Statului Independent al Croației (NDH), un stat-marionetă al Germaniei Naziste existent în timpul celui de al Doilea Război Mondial în Iugoslavia ocupată de forțele Axei.^[2] În anii 1930, a fost membru fondator și lider al grupării croate fasciste^[3]ultranaționaliste și separatiste, Ustaše. În 1941, după ce a fost instalat de forțele de ocupație ale Axei în funcția de lider al statului-marionetă croat, a instituit o politică rasistă care a dus la genocidul a sute de mii de sârbi, evrei și romi, precum și a adversarilor politici croați în lagărele de concentrare ale NDH. După război, Pavelić a fugit în străinătate. A murit în urma rănilor cauzate de o tentativă de asasinat la Madrid la 28 decembrie 1959. În mai 1945, Pavelić a fugit din calea partizanilor iugoslavi, prin Bleiburg în Austria. După câteva luni, s-a mutat la Roma, unde a fost ascuns de membri ai Bisericii Romano-Catolice (conform unor documente americane declasificate.)^[25]

La șase luni după sosirea la Roma, Pavelić a plecat în America de Sud. Sosind în Argentina cu ajutorul rețelelor de refugiu ale naziștilor, a devenit consilier pe probleme de securitate al lui Juan Perón.^[26] Perón a emis 34.000 de vize croaților, inclusiv celor ce colaboraseră cu naziștii și fugiseră de Aliați.^[26]

La 10 aprilie 1957, la a 16-a aniversare a înființării Statului Independent al Croației, Pavelić a fost împușcat și grav rănit de un atacator necunoscut la Buenos Aires.^[27] Atentatul a fost atribuit serviciilor secrete iugoslave. Deși un glonț i-a rămas în coloana vertebrală, Pavelić nu a vrut să fie spitalizat.

La două săptămâni după atentat, autoritățile argentiniene au acceptat cererea guvernului iugoslav de a-l extrăda pe Pavelić, dar el s-a ascuns înainte de a putea fi trimis în Iugoslavia. Deși s-a spus că Pavelić ar fi plecat în Paraguay să lucreze pentru regimul Stroessner, locul unde se afla el exact a rămas necunoscut până la sfârșitul lui 1959, când s-a aflat că i se acordase azil politic în Spania. Pavelić a murit la 28 decembrie 1959, la spitalul german din Madrid, probabil din cauza complicațiilor cauzate de glonțul din coloana vertebrală.^[28] Pavelić a fost înmormântat în cimitirul San Isidro din Madrid.

* 1980: Marcel Langiller (născut în Charenton-le-Pont, Val-de-Marne, 2 iunie 1908 – decedat 28 decembrie 1980) a fost un jucător francez de fotbal. A jucat pe postul de atacant și a fost poreclit „La Caille”.

·         1986: Andrei Tarkovsky, regizor rus (n. 1932)

·         1989: Fizicianul Herman Oberth, inventator german născut la Sibiu, supranumit “părintele aviaţiei spaţiale”, a încetat din viaţă la vârsta de 95 de ani. S-a născut pe 25 iunie 1894, iar şcoala primară a urmat-o in localitatea natală unde a şi facut primele sale experimente, studiind efectele imponderabilitatii şi acceleraţiei asupra corpului uman. Pasiunea pentru zborul cosmic i-a fost inspirată de carţile lui Jules Verne, în special de volumul “De la Pământ la Lună”. Şi-a continuat studiile in Germania – la Munchen, Gottingen şi Heidelberg – la absolvire prezentand o lucrare cu tema “zborurile spatiale”, dar care a fost respinsa pe motiv ca era utopică. In ciuda ridiculizării teoriilor sale, Herman Oberth a realizat in 1917 primul model din lume al unei rachete cu combustibil lichid şi a continuat apoi cu şi mai multa determinare să lucreze la teoriile sale revoluţionare. Pe 23 iulie 1930, a testat motorul de rachetă, care a funcţionat 90 de secunde, ceea ce a reprezentat un adevarat succes. In perioada cât şi-a desfăşurat activitatea la Mediaş (1935) a reuşit lansarea primei rachete cu combustibil lichid, fapt care a deschis noi perspective omenirii. Trei ani mai tarziu s-a mutat in Germania, pe tot parcursul celui de-al Doilea Razboi Mondial familia sa avand de suferit din cauza nazistilor. Cat a lucrat la Peenemunde, si-a pus in aplicare idei mai vechi, cum ar fi combinatia oxigenului lichid cu alcoolul si racirea regenerativa, astfel incat in 1944 impreuna cu echipa sa a experimentat noi modele de rachete. Dupa razboi, a lucrat pentru marina italiana, la dezvoltarea unor rachete antiaeriene, si la modernizarea arsenalului armatei SUA, in Huntsville-Alabama. S-a pensionat la varsta de 68 de ani, insa si-a continuat studiile. Criza energetica din SUA, din 1977, l-a facut sa proiecteze o statie eoliana. Cercetarile sale acopera o mare parte a problemelor cosmonauticii: propulsia cu combustibil lichid, racheta electrica, studiul materialelor, oglinda cosmica. In 1958, a scris o carte despre automobilul lunar. Multe din ideile sale au facut ca omul sa ajunga in spatiul cosmic.

* 1995: Gheorghe Cunescu (n. 3 august 1914, Susleni – d. 28 decembrie 1995, București) a fost un preot, publicist, scriitor, critic literar și istoric literar, istoriograf muzical, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din București.

·     1997 - A încetat din viaţă pictorul roman Corneliu Baba; (n. 18 noiembrie 1906, Craiova).

Corneliu Baba (Autoportret) -foto: ro.wikipedia.org

Corneliu Baba (n. 18 noiembrie 1906, Craiova – d. 28 decembrie 1997, București), pictor român, cunoscut mai ales pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de cărți.

·         2004 - A încetat din viaţă scriitoarea americană Susan Sontag, considerată drept cea mai europeană dintre scriitorii americani, cunoscută pentru eseurile sale despre artă şi literatură, pentru analizele critice la adresa Occidentului şi pentru părerile sale de stânga.(n. ianuarie 1933)

·         2004 - A murit pictorul Vasile Chinschi, preşedinte al Secţiei de Pictură a Uniunii Artiştilor Plastici (n.01.01.1939).

·         2007: A decedat  la varsta de 94 de ani Clody Bertola, cunoscută actriţă romană de teatru şi film; (n.12 august 1913). S-a născut la București într-o familie de religie catolică. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie. Cariera actriței a fost evocată în volumul „La vie en rose” de Ludmila Patlanjoglu. A fost prietenă cu Jeni Acterian.

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[1]

Clody Bertola a decedat în București la 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 ani. Corpul neînsuflețit a fost depus în capela din cimitirul Bellu catolic, după care a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești, potrivit dorinței testamentare a răposatei.^[2] A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soții săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, și Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani.^{[3] A jucat în:} 

• 1957 -- Ciulinii Bărăganului,
• 1971 -- Facerea lumii,
• 1972 -- Felix și Otilia - Aglae Tulea
• 1973 -- Ciprian Porumbescu - soția pastorului
• 1978 -- Profetul, aurul și ardelenii (1978)

·         2008: A murit scriitorul Haralamb Zincă (numele real: Hary Isac Zilberman), unul dintre pionierii romanului poliţist românesc; (n. 1923).

·         2008 - A încetat din viaţă interpretul şi compozitorul de rock, Delaney Bramlett (n. 1 iulie 1939)
* 2009: James Owen Sullivan (n. 9 februarie 1981 – d. 28 decembrie 2009), cunoscut ca și The Rev, a fost un cunoscut toboșar american, membru al trupei de metal americane Avenged Sevenfold. A fost și vocalistul trupei Pinkly Smooth, un proiect în care el era cunoscut drept Rat Head, împreună cu un alt membru al Avenged Sevenfold, chitaristul Synyster Gates.

·         2010 - A încetat din viaţă muzicianul de jazz Billy Taylor; cântecul său "I Wish I Knew How It Would Feel to Be Free" a devenit un imn al mişcării pentru drepturile civile din Statele Unite ale Americii (n. 24 iulie 1921)

·         2010 - A încetat din viaţă Agathe von Trapp, fiica cea mare a familiei von Trapp, care a inspirat scenariul filmului "Sunetul Muzicii" (n. 12 martie 1913)

·         2012: Andrei Andrieș (n. 24 octombrie 1933, Chișinău, Regatul României – d. 4 iulie 2012, Chișinău, Moldova) a fost un fizician din Republica Moldova, care a fost ales membru corespondent (1978) și apoi membru titular (1984) al Academiei de Științe a Moldovei. Membru PCUS, secretar al organizației de partid a Academiei de științe din RSSM în perioada sovietică.

Între anii 1984-1989 a îndeplinit funcția de secretar științific general și apoi în perioada 9 noiembrie 1989 - 5 februarie 2004 pe cea de președinte al Academiei de Științe a Moldovei.

În anul 1991, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

·         2012: A murit economistul Bogdan Baltazar, unul dinte bancherii influenţi din România (preşedinte al Băncii Române pentru Dezvoltare între anii 1998 şi 2004); a fost o personalitate publică marcantă, care a influenţat poziţionarea României în contextul economic mondial şi care a pus bazele şi a consolidat relaţia cu instituţiile financiare mondiale (n. 1939).

* 2012: Emmanuel Scheffer (ebraică עמנואל שפר‎; n. 1 februarie 1924 – d. 28 decembrie 2012^[3]) a fost un fotbalist și antrenor născut în Germania.^[4] A fost antrenorul echipei naționale de fotbal a Israelului în două mandate, între anii 1968–1970 și 1978–1979, conducând echipa la Jocurile Olimpice de vară din 1968,^[5] și la singurul Campionat Mondial la care a luat parte, cel din 1970.^[4][6]

* 2015: Ian Fraser Kilmister (n. 24 decembrie 1945, Burslem, Stoke-on-Trent, Anglia – d. 28 decembrie 2015), cunoscut după numele de scenă Lemmy, a fost un muzician și basist englez fiind cel mai cunoscut pentru faptul că a fondat formația de muzică rock Motörhead. Înfățișarea și vocea gravă l-au făcut o persoană cult de neconfundat.

Muzicianul a decedat la 28 decembrie 2015, la doar două zile după ce aflase că are o formă avansată de cancer. Lemmy locuia într-un apartament din Los Angeles, statul California, care era aproape de barul unde se întâlnea cu alți muzicieni. La începutul anului 2016, fusese programat un turneu împreuna cu trupa sa.

* 2017: Rose Marie Mazzetta (15 august 1923 – 28 decembrie 2017) a fost o actriță americană de film, televiziune și voce. La 28 decembrie 2017, Rose Marie a decedat în Van Nuys, California.^[1]Actrița avea 94 de ani.

* 2018:  Amos Oz, scriitor israelian (n. 1939)

Sărbători

·         Sfinții 20.000 Mucenici din Nicomidia  (Calendar Creștin Ortodox)

Sfinţii 20.000 de Mucenici arşi în Nicomidia, Menologhionul lui Vasile al II-lea, sec. XI – foto: doxologia.ro

Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia au pătimit în anul 287, pe când în Nicomidia păstorea episcopul Chiril. Pomenirea lor de catre Biserica Ortodoxa se face la data de 28 decembrie

RELIGIE ORTODOXĂ

Sfinții 20.000 Mucenici din Nicomidia

Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia

• • 

    Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia

    Sfinții 20.000 de Mucenici arși în Nicomidia

Astfel Nicomidia s-a împodobit cu stelele sfinților mucenici, în număr de două zeci de mii, mai adăugându-se minunatul Glicherie și preafericitul Zinon și cu Teofil, Dorotei, Mardonie, Migdonie, Indis, Gorgonie, Petru și cele trei sfinte fecioare: Agapia, Teofila și preafrumoasa Doamnă.

Maximian, având al doilea an la împărăție și pregătindu-se prigoana cea cumplită împotriva creștinilor, sfânta credință în Hristos înflorea, cum înfloresc primăvara multe flori; iar rândunelele și privighetorile duhovnicești, păstorii și învățătorii Bisericii, cântau dogmele dreptei-credințe. Între aceștia, cel mai împodobit cu cuvântul și cu viața, a fost Sfântul Chiril, episcopul Bisericii Nicomidiei, care împodobea eparhia sa cu faptele bune, mai mult decât cu vrednicia arhieriei lui; cu a cărui propovăduire lățindu-se dreapta-credință creștinească, ajunsese până și la palatul împărătesc, viețuind în acel timp Maximian în Nicomidia.

Atunci începuse mulțime din slugile cele mai apropiate ale împăratului a se întoarce de la idoli și a veni la Hristos Dumnezeu. De acest lucru înștiințându-se Maximian, plănuia ca îndată să ridice prigoană asupra Bisericii lui Hristos, dar îi stătea înainte un război ce îl avea contra barbarilor. De aceia a voit ca mai întâi să meargă împotriva vrăjmașilor din afară și să-i biruiască, apoi să ridice război și înăuntru, nu asupra vrăjmașilor, ci asupra casnicilor și ajutătorilor împărăției, adică asupra creștinilor, care cu rugăciune și cu credință dreaptă întăreau patria.

Ieșind el din Nicomidia la război, împotriva etiopienilor, mai mult strălucea lumina sfintei credințe, luminând pe cei necredincioși și numărul oștilor lui Hristos se înmulțea și se pregătea pentru nevoința ce avea să vină.

În acea vreme era o fecioară foarte frumoasă, care fusese crescută în palatul împărătesc, cu numele Doamnă, pe care o dăduse împăratul necuraților zei, pentru paza fecioriei și o făcuse cea dintâi preoteasă a idolilor din palatul său. Acelei fecioare, după purtarea de grijă a lui Dumnezeu, i-a intrat în mâini cartea Faptelor Sfinților Apostoli și Epistolele Sfântului Apostol Pavel, pe care citindu-le, a început a se lumina cu sufletul. Deci, se bucura că a aflat atâta visterie duhovnicească și se minună de credința cea tare a credincioșilor creștini întru unul Dumnezeu; dar se mâhnea cu sufletul că a petrecut atâta vreme în întunericul necunoștinței și în noaptea rătăcirii.

Dorind cu desăvârșire să cunoască dreapta-credință și cu aceea să se facă părtașă, a chemat îndată pe una din fetele alese, care era fecioară creștină, și de ea fiind povățuită, s-a dus noaptea la Sfântul episcop Chiril, neștiind nimeni. Iar el, învățând-o multe din dumnezeiasca Scriptură și însemnând-o cu semnul crucii, a încredințat-o unui diacon sfânt, cu numele Agapie, ca prin povățuirea lui să se pregătească cu post și cu rugăciune pentru Botez. Dar ea, toate cele poruncite le săvârșea în taină; și nimeni nu știa de aceasta, decât numai un famen, care era asemenea cu ea în obiceiurile cele bune, cu numele Indis, și care s-a apropiat de sfânta credință împreună cu Doamna și se pregătea pentru Botez.

Sfârșindu-se vremea cea rânduită de episcop, au fost botezați Doamna și Indis. Astfel fecioară, după nașterea sa cea trupească, degrabă s-a născut în cea duhovnicească, căci nu avea mai mult decât paisprezece ani de la nașterea sa. Întorcându-se în palat cu nimic nu se îndeletnicea, decât numai în rugăciuni, în post și în citirea dumnezeieștii Scripturi. Odată, citind Faptele Apostolilor, a ajuns la locul unde este scris: Că cei ce aveau moșii sau case, vânzându-le aduceau prețul celor vândute și-l puneau la picioarele Apostolilor. Deci, a gândit și Sfânta Doamnă, să facă același lucru, adunând toate ale sale ce avea. Aur, argint, pietre scumpe și mărgăritare, haine de mare preț și toată podoaba feciorească, le-a dus în taină la părintele său duhovnicesc, Sfântul Chiril și, punându-le înaintea picioarelor lui, ca înaintea picioarelor apostolești, îl rugă ca să le împartă cu mâinile sale celor ce le trebuiesc, care lucru s-a și făcut.

După aceasta, Sfântul Chiril a murit, iar Sfânta Doamnă punând toate învățăturile sale în inima sa, ziua și noaptea se sârguia a plăcea Domnului, slujîndu-I cu osârdie împreună cu cel de un gând al său duhovnicesc frate, Indis, famenul, cu care împreună s-a născut din apă și din Duh. Deci postea în toate zilele până seara, învățându-se în Legea Domnului, iar seara târziu, masa lor era pâine uscată și apă. Iar cu bucățele cele rânduite de la împărat ce li se dădea lor în toate zilele, săturau pântecele flămânzilor, căci pe toate le împărțeau săracilor în ascuns.

O viață ca aceasta cu plăcere de Dumnezeu având ei, nu a fost cu putință a se tăinui, ca și cetatea ce stă în vârful muntelui; deși în tot chipul se tăinuiau. Dar, precum se arată făclia sub obroc și comoara cea aflată în țarină, astfel s-a arătat și dreapta lor credință, Dumnezeu voind astfel, ca această sfântă doime să fie pildă credincioșilor, iar necredincioșilor spre rușinare. Pentru că s-a înștiințat despre postirea lor din toate zilele, cel mai mare peste toate palatele, adică începătorul eunucilor și cel mai mare peste bucatele împărătești și în loc ca el să se minuneze de o asprime ca aceea a vieții lor, mai mult s-a pornit spre tiranie și-i bătea pe dânșii silindu-i să spună unde duc bucatele ce li se dădeau. Ei tăinuind fapta cea bună, nevrând nicidecum a spune, s-a apropiat un famen, păgân și de neam pers, și a început a spune acelui ispravnic fapta lor cea bună, ca pe o facere de rău, spunând cu defăimare și cu clevetire, că viețuiesc blânzi și curați, se înfrânează de bucățele ce li se dau, le împart potrivnicilor împărătești adică creștinilor celor săraci. „Dacă voiești, zicea el, să știi cu adevărat, apoi deschide cămările lor și vei cunoaște că nu sunt minciuni cele grăite de mine”.

Mai marele eunucilor și ispravnicul palatelor împărătești, luând cheia de la dânșii, s-a dus în locuințele și cămările lor și, deschizându-le, le-au aflat pe toate deșarte. Înăuntru nu era decât numai cinstita cruce, cartea Sfinților Apostoli, două rogojini pe pământ, un vas de lut și o făclie, cum și un alt vas mic de lemn, în care erau Prea Curatele Taine. Ispravnicul îi întreabă: „Unde sunt, aurul, hainele de preț, precum și alte lucruri prea minunate și scumpe?”. Ei, însă, nerăspunzând nimic, iarăși îi munciră și nimic nu folosiră. Apoi au poruncit să-i închidă, până ce vor vești despre dânșii împăratului. Fecioară, fiind dusă la închisoare, a luat cu ea cârtea Sfinților Apostoli și a ascuns-o în hainele sale, pentru că era mică. Asemenea și Indis a luat văsciorul cel mic cu dumnezeieștile Taine și fiind închiși, au fost torturați cu foamea și cu setea multă vreme, căci astfel a judecat nedreptul muncitor, ca cei ce hrăneau pe cei flămânzi să moară de foame.

Apoi s-a întâmplat tinerei fecioare să cadă în boală trupească din nemâncare. Dar Cel ce se îngrijește de păsări și de fiare, Care deschide mâna Sa și satură toată ființa cu bunăvoință, Purtătorul de grijă al tuturor, n-a trecut cu vederea pe robii Săi, care se topeau îndelung cu foamea. Ci a trimis pe îngerii Săi într-una din nopți și cu lumină cerească, strălucindu-i în întuneric, le-au pus înainte masă minunată, cu hrană cerească și băutură neobișnuită, apoi s-au dus. Iar ei mâncând și bând ceea ce li se puse înainte, s-au întărit și au uitat reaua pătimire dinainte.

Deci, pe de o parte mângâindu-se pentru arătarea cea îngerească, iar pe de alta fiind îndestulați cu hrana cea îngerească, străluceau cu fețele ca și cum ar fi stat într-o casă plină de bucurie, cântând cântarea lui David: Ca din seu și din grăsime să se umple sufletul meu, și cu buze de bucurie te va lăuda gura mea. După această a venit mai marele eunucilor, ca să vadă de sunt biruiți de foame - că doar astfel i-ar avea pe dânșii supuși lui. Dar văzându-i bucurându-se cu fețele luminate și pline de bucurie, a lăsat iuțimea, de vreme ce cu aceea nimic nu făcea și, prefăcând-o în blândețe vicleană, le-a poruncit să viețuiască în casă, în orânduiala lor cea dintâi, căci le va da cu îndestulare toate cele de trebuință: hrană, haine, aur, argint, podoabe feciorești, nu mai puține decât cele dintâi.

Sfânta Doamnă iarăși pe toate acelea le dădea în taină săracilor, nu numai hrana, ci și hainele cele de mult preț. Văzând pe mulți săraci alergând la dânsa ca la hrănitoarea lor, brâul ei care era făcut din pietre scumpe și din mărgăritare, precum și alte podoabe le-a trimis lui Alimpie, diaconul, ca să le vândă, iar prețul să-l împartă spre hrană flămânzilor. Apoi, gândind în ce chip ar face ca să scape de petrecerea cea cu păcătoșii și de lăcașurile cele pline de urâciune, și-a adus aminte de dumnezeiescul părinte David, care, fugind din fața lui Saul, s-a făcut nebun înaintea lui Anhus, împăratul geților. Deci s-a prefăcut și ea nebună, căzând, spunând, tremurând și strigând. De acest lucru înștiințându-se ispravnicul palatelor împărătești, mai marele eunucilor, s-a mâhnit pentru dânsa și nu se pricepea cum ar putea s-o vindece. Aflând că o asemenea boală o vindecă creștinii, a chemat pe episcopul creștinesc, pe Sfântul Antim, care era după Sfântul Chiril și i-a încredințat pe fecioară ca s-o vindece, până se va întoarce împăratul de la război, apoi a pus și pe Indis să-i slujească. Episcopul, pricepând cu duhul gândul Doamnei, a luat-o cu dragoste părintească și a trimis-o într-o mănăstire de fecioare, bucurându-se și veselindu-se, căci izbăvindu-se de petrecerea cea împreună cu păgânii, s-a învrednicit a viețui împreună cu creștinii.

După o vreme s-a întors Maximian de la război cu biruință. Dar biruința sa asupra vrăjmașilor nu o atribuia lui Dumnezeu Cel preaînalt și tare în războaie, ci zeilor săi fără de suflet. De aceea a voit a le aduce mulțumire cu jertfe și apoi să înceapă prigoana asupra creștinilor. Deci a gătit priveliște în mijlocul cetății și în acea priveliște a scos din palat idolii cei de aur și de argint și, punându-i pe scaune împărătești și încununându-i cu cununi, le jertfea viței grași, apoi a poruncit popilor ca să stropească cu sânge de vițel poporul ce stătea împrejur. Îndată, cei ce erau creștini au început a ieși din priveliște, ca să nu se spurce cu acea necurată stropire. Acest lucru văzându-l împăratul a început a striga cu glas mare: „Unde vă duceți, o! oameni, cinstind mai mult întunericul decât lumina și nesocotind zeii aceștia, care țin întreaga lume? Oare nu vedeți biruința și prăznuirea, nu vedeți marile bunătăți adăugindu-se celor buni și cum sunt toate în liniște și se adaugă în fiecare zi unele laturi peste care n-am fost domni și acum le stăpânim? Nu vedeți slava înmulțindu-se și împărăția lățindu-se, cetățile supunându-se, iar altele au să ni se supună? Nu vedeți împărățiile limbilor supunându-se și slujindu-ne și toate făcându-se după inima noastră? Cu a cui ocârmuire se fac acestea toate, dacă nu cu a acestor zei cărora le slujim? Să vă învețe bună așezare a vremilor, măsura ploilor, îndestularea rodurilor care se dă de la zei”.

Astfel vorbind împăratul cel fărădelege și cele ce nu sunt socotindu-le ca cele ce sunt și multe altele voind a spune, îndată Domnul de sus, ale Cărui judecăți sunt adevărate, n-a lăsat mai mult minciună a se lăuda și a se înălța peste adevăr, ci deodată, ziua fiind luminată și soarele strălucind la miezul zilei, s-au auzit glasuri de tunete mari și înfricoșate. Și s-a întunecat văzduhul cu nori întunecoși, apoi s-au făcut fulgere și a venit piatră cu vânt mare și cu vifor foarte tare, precum și multă vărsare de ploaie, prin care se arăta mânia lui Dumnezeu asupra păgânilor. Apoi glas din cer s-a auzit: „Dumnezeu s-a mâniat și v-a urgisit”. Unii de frica tunetelor au căzut la pământ, ca morți, iar alții, voind să fugă, se călcau unii pe alții în picioare, împăratul umplându-se de frică și de spaimă, a fugit la palat cu rușine. Astfel s-a risipit acea priveliște și s-a stricat acel praznic urât lui Dumnezeu, cu necuratele jertfe.

Apoi s-au umplut râurile de apă multă, din ploaia cea mare și, înecând țarinile, a prăpădit toată osteneala lucrătorilor de pământ, căci era vremea secerișului și toate acestea s-au făcut ca să cunoască paginii mâna cea tare a lui Dumnezeu, Care este în ceruri. Dar n-a priceput aceasta împăratul cel orbit cu răutatea și împietrit cu inima. Pentru că în loc să cunoască puterea adevărului, a lui Dumnezeu, a înnebunit mai mult, ridicând război împotriva Celui înfricoșat și a Celui ce ia duhurile împăraților. Apoi, nevăzând pe Doamna și pe Indis în mijlocul slujitorilor idolești, care se închinau celor doisprezece zei mincinoși ai săi și care erau mai mari în palate, a întrebat despre dânșii unde sunt. Aflând că Doamna și-a pierdut mintea și se găsește la cei ce știu a tămădui acea neputință, iar Indis este pus s-o păzească și să-i slujească, s-a mâniat tare asupra mai marelui eunucilor, căci i-a despărțit de la slujba zeilor. De aceea l-a lepădat din dregătoria sa și l-a necinstit cu cea mai de pe urmă ocară, orânduindu-l să slujească cămilelor, care erau în Clavdiopoli. Iar pe Indis, chemându-l, l-a rânduit să slujească ca la început zeilor care erau în palatele împărătești, dar el slujea unui adevărat Dumnezeu, în Care crezuse, neștiind împăratul despre aceasta.

Maximian începuse a prigoni Biserica lui Hristos, risipind sfintele biserici și zidind capiști idolești. Deci a trimis ighemoni cumpliți prin toate laturile împărăției ca să muncească fără milostivire pe creștini; iar el era cel dintâi și mai cumplit muncitor, ucigând și pierzând și vărsând sânge nevinovat. Uneori înșela cu cuvinte viclene și dacă cineva nu s-ar fi plecat vicleniilor lui, poruncea să-l muncească cumplit. Căutând pe Sfințitul episcop Antim nu l-a găsit, pentru că se ascunsese undeva. Iar el a intrat în biserica creștinească cu mulțime de ostași înarmați, ca un lup în turmă și grăind poporului, îi momea și-i îngrozea atrăgându-i pe toți la rătăcirea sa. Apoi, la sfârșit, a zis: „Depărtați-vă de la credința voastră cea deșartă, că de nu veți asculta, pedeapsa nu va zăbovi. Vedeți acest locaș, în care v-ați adunat, degrabă îl voi arde împreună cu voi”.

Un preot creștin înțelept și fierbinte cu râvnă bunei-credințe, mare la suflet cu îndrăzneala, preadulce cu numele și cu fapta, Sfântul Glicherie, stând împotriva lui cu bărbăție și spunând cuvânt cu îndrăzneală, a rușinat pe acel fărădelege, zicându-i:

„Nici darurile tale cele făgăduite nu le poftim, o! împărate, nici de îngrozirile tale nu ne temem, pentru că toate câte sunt în lume, le avem ca pe un vis, iar muncă și pierzare socotim aceasta, adică a nu răbda pentru Hristos muncile cele mai cumplite. Te lauzi cu biruința asupra barbarilor, pe când de femeile și de copiii creștini te biruiești, pentru că este arătată puterea cea nebiruită a Hristosului nostru. Cine nu-și va aduce aminte de tunetele și fulgerele cele înfricoșate, care nu demult au fost, de grindină și de ploaia cea neobișnuită? Când mulți dintre voi deodată au murit și toate roadele pământului cu înecarea neașteptată au pierit. Acest lucru a fost adevărată arătare a mâniei lui Dumnezeu, pe care ai întărâtat-o tu, socotind că toate lucrurile sunt ale mincinoșilor tăi zei, iar nu ale adevăratului Dumnezeu. Deci nu ne temem de ridicarea ta asupra noastră, pentru că avem arme de sus, de la Împăratul a toate, cu care ne înarmăm și ne îngrădim, precum te înarmezi tu acum. Nădăjduim, că stând împotrivă ție, vom dobândi minunată biruință, pentru că fiind bătuți de ține noi biruim”.

Împăratul, auzind aceasta, deși se iuțea în mânia să, încă nefăcând nici un rău, a ieșit de acolo. Poporul creștin care era în biserică, dând slavă lui Dumnezeu, lăuda pe fericitul Glicherie pentru o îndrăzneală ca aceea. Iar împăratul, neputând îndelung a stăpâni mânia ce o avea înăuntrul său, a poruncit să prindă pe Glicherie și să-l aducă înaintea divanului său cel nedrept și, neîntrebîndu-l ceva, a poruncit să-l bată tare. Până într-atât l-au bătut, încât au slăbit cei ce-l băteau, iar chinuitorul striga: „Grăiește o Glicherie, nu fi mândru, nici gâlcevitor, nici fără de rânduiala, cinstește pe împăratul și obiceiurile romanilor”. Mucenicul fiind mai tare decât cei ce-l munceau pe el, striga către împăratul său, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, precum m-ai întărit a grăi pentru Tine, așa mă întărește a și pătimi, ca prin aceste pătimiri de mai multă răsplătire să mă învrednicești”.

Cu aceste cuvinte, precum focul se atâta, așa s-a adăugat lui Maximian cruzimea. Deci singur muncitorul poruncea să lovească mai tare și să rănească trupul mucenicului, până ce s-a umplut pământul de sânge și, căzându-i carnea, se vedeau oasele goale și toate mădularele lui, încât abia mai era duhul într-însul. Dar limba cu ușurință vorbea, zicând: „Sunt creștin, rob al lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, unul îmi este mie Domn, unul Împărat”. Tiranul, neputând mai mult să rabde, a poruncit să-l ardă afară din cetate și s-a făcut lui Dumnezeu jertfă de bună mireasmă de ardere de tot, bineprimită.

După aceasta iarăși a sosit un praznic păgânesc, urât de Dumnezeu, când se aduceau jertfe celor doisprezece zei mai aleși din capiștea palatului. Slujitorii lor mergeau îmbrăcați în haine albe, spre care, uitându-se împăratul și nevăzând între dânșii pe Indis, a întrebat unde este? Pentru că acela, îmbrăcându-se în haine proaste, s-a închis în casa sa, mîhnindu-se și plângând pentru pierzarea păgânilor și s-a spus împăratului despre dânsul. Deci, îndată l-a adus înaintea sa și, văzându-l în haine de mâhnire și de plângere, a cunoscut pricina și, nemai întrebându-l despre credință și despre viața lui, a poruncit să-i pună lanțuri la mâini, la picioare și la grumazul său și să-l arunce în temniță. Apoi cu multă mânie a întrebat de Doamnă, ca un om beat uitând că i se spusese mai înainte despre dânsa și zicea deseori: „Unde este Doamna? Unde este preoteasă Dianei și a Minervei?”. Deci s-a spus lui iarăși că și-a pierdut mintea și pentru aceea a trimis-o de la palat mai marele eunucilor, iar el, aducându-și aminte de mai marele eunucilor, a trimis să-i taie capul, iar pe Doamna să o caute pretutindeni. Atunci s-a făcut cunoscută această poruncă a împăratului, în mănăstirea unde era Doamna.

Stareța, cu numele Agatia, văzând că nu este cu putință ca să o ascundă într-alt chip, a tuns-o și, îmbrăcând-o în haine bărbătești și cu rugăciuni și cu lacrimi îngrădind-o, a scos-o din acea sfântă cămară, să fie ca un bărbat în mijlocul bărbaților și așa să nu fie cunoscută. Neaflându-se nicăieri Doamna de către cei ce o căutau, mai mult s-a mâniat împăratul și a poruncit ca toate mănăstirile să le risipească, iar pe fecioare să le batjocorească și să le rușineze. Îndată a început a se face risipire și nevoie prin cetate, ca o robie de barbari. Fecioarele cele mai tari cu trupul au fugit prin munți și prin pustietăți și se ascundeau prin peșteri și prin prăpăstiile pământului, voind mai bine a viețui cu fiarele, decât a cădea în mâinile oamenilor celor necurați. Iar care nu s-au sârguit a fugi, acelea au fost prinse și unele se aduceau în divanuri la munci, iar altele la necinstirea poporului. Dar puterea lui Hristos pe toate fecioarele acelea le întărea și le păzea nerușinate și nebatjocorite. Între ele era una mai vestită, care strălucea ca luna în mijlocul stelelor, luminând în mijlocul fecioarelor, cu frumusețea și cu podoabă, cu neamul și cu viața cea bună, cu numele Teofila.

Aceasta fiind târâta cu silă de ostașii cei fără de rușine la casa cea de desfrânare, ridicându-și mâinile și ochii către cer, a strigat: „Iisuse al meu, dragostea mea, lumina mea, suflarea mea, păzitorul fecioriei și al vieții mele, vezi pe aceea care s-a făcut Ție mireasă. Caută, o! Mirele meu cel fără prihană și degrabă sîrguiește-Te și-mi ajută. Pentru că acum nici vreme de rugăciune nu este - ca să nu se risipească așezământul fecioriei celei logodite Ție. Nu da fiarelor sufletul ce ți se mărturisește Ție, să nu răpească lupii pe oaia Ta. Păzește, Mire, pe mireasă Ta, păzește fecioria mea, izvorule al curăției, ca să se slăvească numele Tău cel mărit de îngeri”.

Astfel rugându-se ea, Dumnezeu pregătea împlinirea cererii ei, căci ea fiind dusă în locașurile necurate ale celor ce păcătuiesc la arătare, a intrat unul din ostași plin de pofta necurăției, ca să întineze pe mireasă lui Hristos cea fără de prihană. Dar, când s-a apropiat de dânsa, îndată l-a lovit cutremur înfricoșat, încât a căzut la pământ mort și zăcea la picioarele ei fără suflet. Ceilalți, stând afară și așteptând ieșirea lui, se supărară că nu iese mai degrabă, vrând ca să intre și ei acolo. Atunci altul, nerăbdînd, fiind aprins cu pofta, a intrat și îndată a căzut peste dânsul spaimă, căci a văzut pe tovarășul său mort zăcând la pământ și o lumină neapropiată a văzut strălucind lângă fecioară. Apoi, îndată și-a pierdut vederea sa și, rămânând orb, pipăia cu mâinile peretele ca să iasă afară și nu putea. Asemenea au pătimit și mulți alții, care intrau fără de rușine cu poftă necurată. Apoi s-au înștiințat despre aceea toți câți erau acolo și au intrat să vadă ceea ce se petrecea. Și au văzut pe fecioară șezând și citind pe o cărticică mică, care era Sfânta Evanghelie, - că pe aceea o avea în sânul său - și un tânăr preafrumos stătea lângă dânsa, strălucind cu lumină negrăită și căutând cu ochii ca de fulger. Pe acela văzându-l paginii, îndată cu mare frică au fugit înapoi. Alții strigau: Mare este Dumnezeul creștinilor!, și toți au crezut. Făcându-se noapte a scos-o pe ea de acolo tânărul cel purtător de lumină și ducând-o la biserica cea mare, au așezat-o în pridvor, zicând: „Pace ție!”. Apoi s-a dus.

Sfânta fecioară Teofilia s-a cuprins de frică și bucurie. De frică pentru că a lăsat-o apărătorul ei; iar de bucurie pentru că a scăpat întreagă de mâinile celor fărădelege. Apropiindu-se de ușă, a început a bate ca să-i deschidă, pentru că era poporul creștinesc înăuntru, aducând lui Dumnezeu rugăciuni de toată noaptea și încuiaseră ușile de frica păgânilor. Diaconii dinăuntru întrebând cine este și auzind glasul Teofilei și cunoscând-o, au spus poporului care stătea în biserică. Deci, deschizând ușile, toți s-au strâns pe lângă dânsa, căci tuturor era cunoscută, ca aceea ce era mai însemnată cu neamul bun și cu viața cea sfântă. Înștiințându-se de toate cele despre dânsa, cum s-a izbăvit de păgâni și cită milă a făcut Domnul cu dânsa, cu mână tare păzind nevătămată fecioria ei; pentru că nu tăinuia minunile lui Dumnezeu cele preaslăvite, pe care nu se cuvine a le tăinui, ci a le propovădui, înălțând cu lacrimi laudă lui Dumnezeu, cu glasuri de bucurie. Iar această sfântă fecioară, căzând cu fața la pământ, îl uda cu lacrimi de bucurie și s-a făcut de către toți mulțumire de obște Stăpânului Hristos.

În acea vreme, prearăul Maximian nu a încetat a munci pe mucenici și a trimis slujitorii săi să caute ca la o vânătoare de iepuri, pe creștini și să-i aducă la dânsul. Și era unul din boierii lui cu dregătoria prepozit al Italiei, cu numele Dorotei, de neam strălucit cu credința preaarătat și alți doi, care se numeau Mardonie și Migdonie. Pe aceștia i-a pârât la împărat un oarecare că sunt creștini; zicând: „Dacă pe aceia care locuiesc în palatele împărătești și se cinstesc și se hrănesc de tine, o! împărate, nu poți să-i duci la voia ta, apoi cum vei putea să-i biruiești pe vrăjmașii tăi? Înșiși prietenii tăi îndeamnă pe cei străini prin scrisori și cuvânt a se împotrivi ție și apoi cum se vor înfricoșa ceilalți potrivnici?”.

Auzind aceasta, s-a mâniat împăratul și întrebând pe pârâtori cine sunt aceștia, apoi, aflându-i, a poruncit să-i aducă pe dânșii în divan, către care a zis: „O, nemulțumitorilor, cita dragoste și iubire de oameni am arătat eu vouă și voi v-ați făcut către mine nerecunoscători! Nu vă aduceți aminte de facerile de bine cele multe, pe care le-am făcut vouă, ci v-ați lepădat de mântuitorii zei, nerușinaților”. Dar sfinții tăceau, lăsându-l să latre ca un câine fără de rânduiala, iar el mai mult se mânia, zicând: „Pe nemuritorii zei, nu vă voi ierta pe voi, nici nu-mi va fi milă de voi nicidecum, ci vă voi chinui cu multe feluri de munci, voi zdrobi oasele voastre. Fiarelor și păsărilor le voi da să le mănânce ca și alții să se înfricoșeze”. Dar sfinții nicidecum nu s-au temut, ci, dezlegându-și brâiele și dezbrăcându-se de hainele lor, într-un gând cu toții au mărturisit că sunt creștini și pe idoli fără de nici o frică i-au batjocorit.

Atunci tiranul a poruncit să le întindă mâinile și picioarele și să-i bată fără de milă cu vine crude, până va apune soarele. Făcându-se aceasta, pământul s-a înroșit de sângele lor, dar sfinții răbdau fără cârteala cu vitejie, fără grai, numai cu gândul îl slăveau pe Dumnezeu în taină. Apoi, legându-i, i-a aruncat în temniță. Tiranul cu cât află alți credincioși, cu atât se tulbura asupra lui Hristos și se îndrăcea, poruncind ighemonilor săi să facă și ei asemenea. Pentru aceea în toate zilele trimitea la Hristos vase de bună treabă și jertfe cuvântătoare, omorând pe creștini.

Sosind praznicul Nașterii lui Hristos, se cuvenea să se aducă Celui de curînd născut jertfă îndestulată. Deci s-au adunat toți credincioșii în biserică, iar necuratele slugi ale paginilor au zis împăratului: „De vreme ce o! împărate, acum creștinii au praznic mare, căci zic că este nașterea Mântuitorului lor și toți s-au adunat în biserica lor pentru rugăciune, fă ca să nu scape vinatul din mijlocul năvodului, ci poruncește ostașilor să deschidă ușile bisericilor și să se ducă jertfelnicul zeilor noștri înaintea ușii bisericii lor, ca îndată, ieșind de acolo, să aducă negreșit jertfă zeilor. Dacă nu vor asculta, apoi vei face după judecata ta cea împărătească, iar și de vei voi a asculta sfatul nostru, vei porunci ostașilor să înconjoare biserica, să-i dea foc și se vor pierde până la unul toți cei ce nu se pleacă ție. Asfel poporul cel pierzător și vătămător împărăției tale, într-un ceas prăpădindu-se, cealaltă vreme fără de mâhnire va fi”.

Acestea grăindu-se, Maximian, luând cuvântul, a zis: „Mă jur pe marii idoli, că eu de mult m-am gândit la aceasta, dar nu știu ce mi s-a întâmplat de n-am săvârșit până acum ceea ce am gândit. Însă vouă, o! zeilor, mare mulțumire se cuvine, că ați rânduit să vie și acestora în minte ceea ce este de folos împărăției noastre”. Și îndată a poruncit să meargă cel mai mare dintre boieri cu mulțime de ostași, cu lemne, câlți și cu alte materii care sunt lesnicioase de ars, să le așeze împrejurul bisericii creștine, iar ușile să le păzească bine cu săbiile, ca să nu scape nici unul afară. Aceasta făcându-se, a intrat în biserică unul din trimișii împăratului și, stând în mijloc, a strigat: „O! oameni, Maximian, stăpânul a toată lumea, trimițându-mă către voi, două lucruri vă pune înainte, ca din două să alegeți una: sau să ieșiți și îndată să jertfiți zeilor, pentru că și jertfelnicul este gata înaintea ușilor și astfel să fiți vii, sau, neascultînd, toți veți pieri cumplit că și focul acum este gata și lemnele stau împrejur; deci, alegeți mai degrabă ceea ce voiți”. Aceasta zicând, a tăcut.

Arhidiaconul, a cărui inimă era aprinsă cu focul lui Dumnezeu, stând lângă altar, a zis către popor: „O, iubiții mei frați de un gând, nu știți ce au făcut cei trei tineri în Babilon, de a căror bărbăție și tărie neclintită întru buna-credință, cu puțin mai înainte de aceste zile săvârșind pomenirea lor, ne-a minunat cum au stat, nu ca în mijlocul focului, ci că în mijlocul unui câmp de rouă, alcătuind dans și cântau singuri și toată firea o chemau spre lauda lui Dumnezeu. Pe aceștia noi, nu numai îi fericeam, dar și doream a fi părtași ai cununilor lor. Deci, de vreme ce și pe noi către aceeași soartă ne cheamă această vreme de acum - pentru că și împăratul acesta este asemenea lui Nabucodonosor; măcar că se deosebesc cu numele, dar cu tirania și cu nedumnezeirea sunt asemenea și uniți.

Deci, să ne facem și noi asemenea celor trei tineri din Babilon. Căci cum nu ne va fi nouă rușine, când aceștia, fiind tineri și numai trei și neavând încă nici o pildă spre a se nevoi cu mărime de suflet pentru buna-credință, așa de slăvit s-au nevoit, iar noi și cu numărul suntem mai mulți, ca și cum am fi fără de număr, între care mulți sunt acum bătrâni și având înaintea noastră atât de multe pilde, adică ale celor ce au pătimit cu bărbăție pentru Hristos. De aceea noi, fiind atâția și într-acest chip, nu ne va fi oare rușine a fi iubitori de viața această scurtă și vremelnică, fricoși și cu împuținare de suflet? Vremea aceasta de acum, care ne cheamă către nevoință, să o socotim ca pe un câștig mare și să trecem cu vederea viața cea vremelnică, pentru Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit și sufletul Său l-a dat la moarte pentru noi. Apoi a nu da mărturie credinței noastre celei tari și neclintite prin moartea noastră, cu adevărat ar fi o rușine fără de măsură.

Acestea le zic, măcar că nu urmează nici o răsplătire pătimirilor noastre. Dar când sunt foarte mici pătimirile veacului acestuia, în fața răsplătirilor găsite acolo, unde viața este fără de durere și veșnică, pentru această viață scurtă și cu multe nevoi cum și pentru trecerea cu vederea a slavei care degrabă piere, pe când bogățiile nejefuite, ca și veselia, niciodată nu se schimbă în mâhnire. Oare mai voim a viețui aici încă? Sau ne vom sârgui a trece mai degrabă către slava aceea, murind pentru Hristos, pentru Care avem acum vreme cu bun prilej? Căutați, fraților, la altarul Domnului și înțelegeți că Domnul nostru, adevăratul Dumnezeu este jertfit acum pentru noi. Oare nu ne vom pune și noi sufletele noastre pentru El în acest loc sfânt și pe acestea nu le vom aduce Lui prin foc, ca o jertfă întru ardere de tot?”.

Zicând acestea sfântul arhidiacon, toți s-au hotărât a muri pentru Hristos și cu toții au răspuns: „Suntem creștini și pe zeii tăi cei mincinoși, o! împărate, nu-i cinstim”. Vestindu-se aceasta lui Maximian, a poruncit ca îndată să aprindă focul în jurul bisericii. În acea vreme credincioșii au adunat în biserică pe toți cei ce erau între dânșii chemați și i-au împărțit în patru părți, ca să se poată boteza mai degrabă. După botez și după ungerea cu Sfântul Mir s-au împărtășit cu toții cu Sfintele Taine.

Astfel, sfârșindu-se aceasta, ostașii, după porunca împăratului, au aprins vreascurile din jurul bisericii, câlții și pereții ei și, ajungând flacăra cea mare până la vârf și intrând înăuntru, a mistuit toate degrabă. Iar poporul creștin arzând de viu, cu mare bucurie striga către Dumnezeu, glăsuind cântarea celor trei tineri și chemând toată făptura lui Dumnezeu spre laudă. Mai înainte de a sfârși cântărea, și-au dat sfintele lor suflete în mâinile Domnului și au făcut jertfă bine-primită Mielului Celui fără de prihană, Cel înjunghiat pentru lume; iar numărul celor arși a fost cam la douăzeci de mii.

Astfel, ceata cea minunată a sfinților mucenici a trecut de la Biserica ce se luptă, la Biserica ce prăznuiește, ca să facă praznicul nesfârșitei bucurii. Trecând cinci zile, iar focul încă arzând și fumul ieșind, nu era nici un fel de miros rău din trupurile cele arse, ci și fumul era neobișnuit, căci era cu bun miros și risipea prin văzduh o bună mireasmă, care ieșea de la locul cel ars și se arăta o rază în chipul aurului, ca și cum se arăta soarele la răsărit. Maximian, socotind că acum a pierdut pe toți creștinii citi erau în cetate, se îndeletnicea cu jocuri și cu alergarea cailor, cum și cu diferite feluri de priveliști.

În Nicomidia, aproape de locul de priveliște, era o capiște mare a zeiței pagine care se numea Ceres. Venind odată împăratul Maximian la acea capiște, cu toată oastea și cu tot poporul, aducea jertfă. Iar unul din rânduiala ostășească, cu numele Zinon, având dregătoria de voievod, pornindu-se cu râvna spre buna-credință și nerăbdînd să vadă o păgânătate ca aceea, stând la un loc înalt a strigat: „Rătăcești, o, împărate, jertfind pietrelor celor nesimțitoare și lemnelor celor mute, pentru că această jertfă este adevărată înșelăciune diavolească, care duce la pierzare pe închinătorii ei! Înțelege, o, Maximiane, și întoarce ochii tăi trupești, cum și pe cei dinăuntru către cer și din cele văzute cunoaște pe Ziditorul. Din făpturi cunoaște în ce chip este Făcătorul și te învață cu dreaptă credință a cinsti pe Dumnezeu, Care nu se împacă cu sângele dobitoacelor necuvântătoare, ci cu sufletele cele fără prihană ale oamenilor și cu inimile cele curate”.

Auzind acestea, Maximian a poruncit să-i sfarme gura și fața cu pietre, să-i zdrobească dinții, apoi, fiind încă viu, a poruncit să-l taie cu sabia și să-l scoată afară din cetate. Așa s-a încununat Sfântul Mucenic Zinon, iar Sfântul Dorotei cu Indis și cu ceilalți tovarăși ședeau la închisoare. Fericitul episcop Antim, din locul unde se ascunsese, îi cercetă cu dese scrisori, îi întărea în credință și-i deștepta către nevoința cea cu bărbăție. Odată paginii au prins pe diaconul Sfântului Antim, cu numele de Teofil, care mergea cu scrisori de la episcop către sfinții mucenici și l-au adus la împăratul.

Citind împăratul scrisoarea episcopului s-a umplut de mânie, pentru că erau scrise nu cele ce-i plăceau lui, ci cele ce erau de folos sfinților. Deci, a poruncit să aducă înaintea sa îndată pe Dorotei, cu soții săi și cu mânie căutând la dânșii i-a batjocorit și le-a dat să citească scrisoarea episcopului Antim. Văzându-l pe diacon, s-au bucurat cu sufletul și stând de departe i se închinau lui cu privire luminoasă și cu fețe pline de bucurie; iar cuvintele arhiereului, cele ce se citeau, le puneau în inimile lor.

Împăratul, căutând cu mânie asupra diaconului, i-a zis cu groază: „Spune-mi, ticălosule, cine este cel ce ți-a dat această scrisoare și în ce loc este ascuns?”. Diaconul, mai întâi rugându-se în inima sa lui Dumnezeu, și-a deschis gura cu îndrăzneală și a zis: „Cel ce mi-a dat această scrisoare este păstor și acum, stând departe de turma să, o sfătuiește și o deșteaptă către bună credință. Iar când simte năvălirea lupilor și a fiarelor, atunci cu glas mare grăiește turmei sale și o sfătuiește a face cele ce se cuvin. Cuvintele care le grăiește nu sunt ale lui, ci sunt luate de la Păstorul cel Mare, Care a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, că sufletul nu-l pot ucide. Iată acum ți-am spus cine mi-a dat scrisoarea, însă unde este el nu-ți voi spune, pentru că ar fi o adevărată nebunie dacă aș fi eu vânzătorul păstorului nostru, care m-a folosit mult și care și fără spunerea noastră se va arăta. Pentru că nu poate cetatea să se ascundă stând în vârful muntelui, cum a zis dumnezeiescul glas”.

Împăratul, nerăbdînd mai mult cuvintele cele pline de curaj ale diaconului, a poruncit să i se taie acea sfântă limbă, apoi să-l omoare afară din cetate, cu săgeți și cu pietre. După aceasta și pe ceilalți sfinți mucenici i-a pierdut cu diferite munci: Sfântului Dorotei i-a tăiat capul, pe Mardonie l-a ars în foc, pe Migdonie l-a astupat cu țărâna de viu într-o groapă, lui Gorgonie, lui Indis și lui Petru, legându-le câte o piatră mare de grumaz, i-a aruncat în mare. Astfel, minunații mucenici ai lui Hristos, săvârșindu-și nevoința prin felurite chinuri, pe aceeași cale s-au suit către Dumnezeul lor.

Sfânta Doamnă era ascunsă într-o peșteră dintr-un munte, având ca hrană buruienile pustiei ce creșteau împrejurul peșterii și auzind de moartea sfinților mucenici s-a bucurat cu duhul, că au trecut din valea aceasta a plângerii, către marginea cea dorită a veseliei celei veșnice. Dar mai vârtos se bucura de Indis, fratele ei cel duhovnicesc, care era un suflet cu dânsa și părtaș al nașterii celei duhovnicești prin Botez. Însă, plângea pentru sine că a rămas dintre toți necălătorind împreună cu dânșii pe acea cale și se pregătea către nevoință, cerând ajutor de sus. Apoi, pogorându-se din munte a intrat în cetate, cu acele haine bărbătești cu care o îmbrăcase maica ei cea duhovnicească Agatia și o căuta pe aceasta. Dar neaflând-o, a priceput că a ars în biserică împreună cu celelalte fecioare și a plâns foarte mult, nu fiindu-i jale de moartea ei, ci pentru că nu s-a învrednicit și ea să moară împreună cu dânsa pentru Hristos. Stând în locul bisericii celei arse amesteca cenușa cu lacrimi, plângând și tânguindu-se.

Făcându-se noapte, s-a dus la malul mării, unde Indis împreună cu ceilalți au fost înecați și iată niște pescari stând, își găteau mrejele pentru vânat; dar văzând pe sfânta fecioară și din haine socotind-o că este bărbat, au zis: „Vino de ne ajută, tânărule, și de vom prinde ceva apoi și ție îți vom face parte”. Ea cu sârguință a mers să le ajute, și după ce au aruncat mrejele și le trăgeau la mal se simțea greutate mare în mreje, încât abia au putut să le tragă la mal; și fiind lună în acea noapte, au putut vedea mulțime de pește, iar în mijlocul vinatului stăteau cele trei trupuri ale sfinților mucenici: Gorgonie, Indis și Petru și s-au înspăimântat foarte tare. Adunând degrabă mrejele și peștele, iar trupurile punându-le pe pământ, se grăbeau către caiac, vrând să înoate la alt mal și-l chemau și pe tânăr, dar ea n-a voit. Dându-i pentru osteneală o parte din pește și puțină pâine, au plecat de acolo.

Sfânta fecioară Doamnă, apropiindu-se de trupurile sfinților mucenici, cunoscând pe fiecare și mai vârtos cunoscând pe iubitul Indis, cu nespusă bucurie îl cuprindea, îl săruta și vărsa lacrimi fierbinți deasupra lui. Apoi, privind pe mare a văzut o corabie sosind cu pânzele lăsate și vâslind încetișor, iar Doamna, depărtându-se de trupurile mucenicilor, s-a dus către corabia aceea și strigând către corăbieri le-a arătat peștele ce-l avea. Îndată cârmaciul, socotind că este de vânzare, a întrebat de preț ca să-l cumpere. Iar ea îi zicea să-l ia fără preț. Dar acela, nepricepând, a zis: „Te jur pe Hristos, spune adevărul, cu cât îl vinzi?”. Sfânta, auzind numele lui Hristos, a cunoscut că aceia sunt creștini, deci le-a spus și despre tinerii mucenici, despre trupurile lor și numele lor. Iar cârmaciul, cu soții îndată sosind, au scos pânze subțiri cu aromate i-au înfășurat și ducându-i la zidurile cetății, care era aproape de pârâu și unde murise și Sfântul Dorotei, au îngropat cu cinste trupurile acestora.

Mai marele corabiei cunoscând pe Doamnă, că este de o credință cu dânsul și socotind-o că este tânăr, a rugat-o să meargă cu el în corabie, zicând: „Să petrecem împreună nedespărțiți, în toată viața noastră”. Dar ea n-a vrut, ci a zis să meargă în calea sa. „Iar eu, zise ea, voi petrece aici de vreme ce și sfârșitul vieții mele este aproape și nu voiesc ca să se despartă trupul meu de trupurile sfinților, cu care în viața aceasta, cu credința și cu duhul am fost însoțită”.

Mai marele corabiei i-a dat aur îndestul nu pentru vreo trebuință trupească, căci nu-i trebuia, ci ca să cumpere aromate și tămâie, cu care să cinstească mormintele sfinților; apoi s-au dus în calea lor. Iar Sfânta Doamnă, ziua și noaptea stătea lângă mormintele lor, tămâindu-le, miresmîndu-le și cu lacrimi rugându-se. Și n-a putut ca lucrul luminii să fie tăinuit înaintea celor ce erau în întuneric, nici să se săvârșească dorința de mucenicie a Sfintei Doamnă, pentru că pe față făcea cele ce se cuveneau dreptei-credințe și cinstei sfinților.

Împăratului i s-a vestit că un tânăr tămâiază mormintele creștinilor, iar el a râs, zicând: „Se cuvine dar ca și el să piară cu asemenea moarte ca aceia, ca astfel cu singur lucru să se învețe, că oamenilor celor ce nu știu nimic despre moarte, în deșert li se face o cinste ca aceea”. Acestea zicând îndată a trimis ca să-i taie capul. Deci a fost ucisă cu sabia și Sfânta Doamnă, rugându-se lângă mormintele sfinților mucenici, iar cinstitul ei trup l-au ars păgânii cu foc.

În acea vreme și Sfințitul episcop Antim, îndemnând pe mulți către cunoștința lui Dumnezeu cu preaînțeleptele sale învățături și scrisori și pe mulți îndemnând către pătimire, s-a sfârșit și el cu sfârșit mucenicesc. Căci tiranul a cercetat cu dinadinsul până l-a aflat, dar, muncindu-l mai întâi cu amar și cu multe feluri de munci, n-a putut să-l biruiască, ci mai ales el a obosit mai mult, muncindu-l cu multe măiestrii, decât Sfântul Antim, care răbda chinurile și bătăile. Pentru aceea a dat hotărârea ca să-i taie capul. Și așa s-a dus și el către Domnul, împodobit cu îndoită cunună, a arhieriei și a pătimirii.

Astfel Nicomidia s-a împodobit cu stelele sfinților mucenici, în număr de două zeci de mii, mai adăugându-se minunatul Glicherie și preafericitul Zinon și cu Teofil, Dorotei, Mardonie, Migdonie, Indis, Gorgonie, Petru și cele trei sfinte fecioare: Agapia, Teofila și preafrumoasa Doamnă. Iar sfârșitul a toată ceata este Sfântul Antim, întru slava lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, Căruia împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh I se cuvine cinste și slavă în vecii vecilor. Amin.

TEATRU/FILM

TEATRU/FILM

CLODY BERTOLA

Clody Bertola
Date personale
Născută	12 august 1913 București, România
Decedată	28 decembrie 2007 (94 de ani) București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Căsătorită cu	Ștefan Constantinescu Liviu Ciulei Lucian Pintilie
Cetățenie	România
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	actriță
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Clody Bertola (n. 12 august 1913, București – d. 28 decembrie 2007, București) a fost o actriță română.

CUPRINS

• 1Scurtă biografie
• 2Familia
• 3Filmografie
• 4Note
• 5Legături externe

SCURTĂ BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut la București într-o familie de religie catolică. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică. A fost actriță a Teatrului Bulandra dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A fost căsătorită cu regizorii Liviu Ciulei și Lucian Pintilie si cu pictorul Ștefan Constantinescu. Cariera actriței a fost evocată în volumul „La vie en rose” de Ludmila Patlanjoglu. A fost prietenă cu Jeni Acterian.

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[1]

Clody Bertola a decedat în București la 28 decembrie 2007, la vârsta de 94 ani. Corpul neînsuflețit a fost depus în capela din cimitirul Bellu catolic, după care a fost incinerat la Crematoriul Vitan Bârzești, potrivit dorinței testamentare a răposatei.^[2]

FAMILIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soții săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, și Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani.^[3]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1957: Ciulinii Bărăganului
• 1971: Facerea lumii
• 1972: Felix și Otilia - Aglae Tulea
• 1973: Ciprian Porumbescu - soția pastorului
• 1978: Profetul, aurul și ardelenii

Supranumită „Prinţesa Inefabilului“, frumoasa actriţă Clody Bertola a avut o viaţă al cărei scenariu depăşeşte toate filmele şi piesele de teatru în care a jucat. A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soţii săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, şi Lucian Pintilie, mai tânăr cu 20 de ani.

Clody Bertola s-a născut în ziua de 12 august 1913 la București. Avea origini italiene, franceze şi germane. Copilăria şi-a petrecut-o la Chiţorani, o mică localitate de lângă Ploieşti, unde părinţii săi aveau o vie şi unde Clody Bertola obişnuia să vină şi mai târziu în viață, pentru a regăsi fericirea şi frumuseţea anilor copilăriei, dar şi liniştea maturităţii.

Clody Bertola a primit o educaţie religioasă, la un pension catolic din Paris, unde a fost trimisă după sinuciderea tatălui său. Obişnuia să spună că, atunci câd era mică, îşi dorea să fie dansatoare, însă a ajuns să facă teatru. A absolvit cursurile Conservatorului de Artă Dramatică şi, pentru o vreme, nu a reuşit să se impună.

A debutat la „Bulandra“ şi, treptat, devine celebră în epocă, jucând în special teatru, dar apărând și în filme. Devine muză pentru pictori, regizori, poeţi şi actori. Teatrul i-a „furat“ viaţa personală, dar a şi răsplătit-o cu trei mari poveşti de dragoste, rămase în istorie.

Primul soţ al lui Clody Bertola a fost pictorul Ştefan Constantinescu, mai în vârstă cu 15 ani decât actriţa: „Credea în mine. Era un mare admirator al meu. Cu toate acestea, îi suportam greu gelozia şi independenţa. Ştiam că dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru.“, mărturisea actriţa despre primul său soţ.

Următoarea poveste de dragoste din viaţa lui Clody Bertola a fost Liviu Ciulei, mai tânăr cu 10 ani decât actriţa, pe atunci student la Arhitectură şi la Conservator. S-au căsătorit la patru ani de când s-au cunoscut şi au format un cuplu formidabil pe scenă, punând, împreună, bazele primei trupe a teatrului “Odeon”, în 1947. „Toată viaţa mea cu Liviu Ciulei a fost Teatru.“, mărturisea Clody Bertola.

Un amănunt interesant este că, după căsătoria cu Liviu Ciulei, Clody s-a mutat în noua casă cu tot cu fostul soţ, unde Ştefan Constantinescu a rămas până în ultimele zile ale vieţii. „Ştefan mi-a fost soţ, prieten şi tată. Liviu îl admira mult pentru gustul său rafinat. Obişnuia să-l consulte întotdeauna când lucra la un spectacol.“, povesteşte actriţa.

Ultimul bărbat din viaţa actriţei a fost Lucian Pintilie, alături de care Clody a trăit peste 40 de ani, până la moartea actriţei. Povestea de dragoste a început tot pe scenă, unde Pintilie, cu 20 de ani mai tânăr, conducea echipa care filma piesa „Omul care aduce ploaia“, în care Clody deţinea rolul principal.

Pierderea vederii a despărţit-o brusc pe Clody Bertola de scenă, iar în ultimii ani de viaţă, pe care i-a petrecut oarbă, a suferit cumplit din cauza durerilor provocate de o nevralgie de trigemen.

A murit în anul 2007, în noaptea de 27 spre 28 decembrie, la 94 de ani, iar în testamentul său a lăsat şi câteva dorinţe speciale: a dorit ca la înmormântarea ei să vorbească doi colegi la care a ţinut enorm, pe care îi considera „fiii“ săi, Victor Rebengiuc şi Florian Pittiş.

Cei doi i-au fost alături în distribuţia spectacolului care a făcut istorie în teatrul românesc, „Lungul drum al zilei către noapte“, de Eugene O’Neill, montat în 1976 de Liviu Ciulei, la Teatrul “Bulandra”. Cei doi actori jucau în spectacol chiar rolurile fiilor eroinei principale.

Florian Pititş a murit însă cu doar câteva luni înainte de Clody Bertola. Actriţa a mai cerut ca, după moarte, cenuşa ei să fie dusă în orăşelul Assisi, din Italia, unde să fie aruncată „peste dealurile înverzite de acolo“.

Gina Patrichi si Clody Bertola - Cadavrul viu

Cadavrul viu

Clody Bertola recită Prezență de Lucian Blaga

Mama de Dumitru Radu Popescu 1971 Clody Bertola, C.Codrescu, O.I.Moldova TEATRU RADIOFONIC DRAMA

"Amurgul" de Lucia Sturdza Bulandra [Teatru radiofonic] (1980)

MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

NICOLAE KIRCULESCU

Nicolae Kirculescu

Compozitor

Nicolae Kirculescu (n. 28 decembrie 1903 Corabia jud. Olt– d. 31 decembrie 1985) a fost un compozitor român, în special de muzică ușoară, de film și teatru. Una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale este Momentul muzical pentru pian și orchestră, utilizată ca temă muzicală a emisiunii Teleenciclopedia.

Este înmormântat la Cimitirul Sfînta Vineri din București.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Studiază muzica de la 3 ani luând lecții de pian cu d-na Lucreția Popovici-Pretorian și cu domnișoara Cernescu.

După absolvirea bacalaureatului la 19 ani, prin 1922, s-a îmbolnăvit foarte grav stând în pat 6 luni, fără ca doctorii să știe ce boală a avut.

Ca urmare, imediat după boală, între 1922-1924, pleacă la Viena la tratament, dar urmează și Academia de muzică, doar cu știrea și încuviințarea mamei sale Veronica, contesă maghiară, născută Banffy, căci tatăl lui, Vasile, după cum se va vedea mai târziu, era complet împotrivă ca fiul lui Nicolae să îmbrățișeze o carieră de ”lăutar”, căci Nicolae KIRCULESCU făcea parte dintr-o familie nobilă de italieni a prinților de Colonna și conților de Colesi - cum se va și semna pe anumite partituri viitoare, Nino de Colesi – familie cunoscută și atestată istoric din anul 400 d.cr., dovadă blazonul de pe inelul de căsătorie cu a patra și ultima soție, artista de variété, Marieta Bratu, căsătorie efectuată pe 07 iunie 1976, artistă care trăiește la Paris din 1987 și care a furnizat acest material.

STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Așa după cum am menționat între 1922-1924, pleacă la Viena unde urmează Academia de muzică.

La Viena studiază compoziția cu Arnold Rosé și armonia și contrapunctul cu Riel.

Revenind în România cu un ziar Neuer Wiener Tage, (Noile zile ale Vienei) care scria despre Nicolae KIRCULESCU ca despre o nouă glorie mondială a muzicii interpretative pianistice, tatăl lui se opune categoric să urmeze calea muzicii, astfel că Nicolae KIRCULESCU e obligat să se înscrie la cursurile Facultății de drept între 1924-1928, dar în paralel își creează o orchestră, Los Occhios, cu care cântă ocazional cât și la Clubul Libertatea.

Urmare acestui fapt a fost că tatăl lui l-a trimis la Paris între anii 1928-1930 ca să-și ia Doctoratul în Drept la Sorbona, ceea ce s-a și întâmplat, dar la fel ca în perioada vieneză, ori ca și cea bucureșteană a studenției la Facultatea de Drept, la Paris Nicolae KIRCULESCU urmează în paralel și cursurile de Artă Teatrală ale marelui actor francez, Louis Jouvet.

ACTIVITATE PROFESIONALA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Trebuie știut că din 1930 până în 1939/1940 Nicolae KIRCULESCU cochetează cu două planuri:

Juridic[modificare | modificare sursă]

În paralel cu Facultatea de Drept devine funcționar la Casa Centrală a Împroprietăririi din Ministerul Domeniilor, iar când termină Facultatea de Drept ocupă funcția de ajutor de judecător la Ocolul Sinaia.

După un incident însă demisionează din magistratură și devine avocat la Ministerul Domeniilor unde tatăl său era Secretar General, dar venirea la putere a noului ministru Potarcă îl înlătură din post pentru susținerea unui protejat al lui.

Revenit iar în România, din 1930, cu Doctoratul în Drept în buzunar, e numit funcționar la Casa Centrală a Asigurărilor Sociale, ca avocat, însă Gheorghe Cuza, Ministrul Muncii, îi reproșează tocmai faptul de a-și face meseria, adică de a-i apăra pe asigurați, majoritatea muncitori și îl concediază din post.

Muzical[modificare | modificare sursă]

În timpul activității sale juridice, din umbră îi urmărea evoluția muzicală un mare compozitor român, Ion Vasilescu, care în 1940 punea în scenă revista muzicală ” Suflet candriu de papugiu…” și avea nevoie de încă o piesă muzicală, dar și de un ajutor material, căci începuseră vremurile grele de război și teatrele sufereau crunt de buget.

Nicolae KIRCULESCU a compus LA CĂSUȚA CU ZORELE și s-a împrumutat la tatăl lui, Vasile, pentru a-l ajuta pe Ion Vasilescu intrând în teatru alături de el și de care nu s-a mai despărțit niciodată, nebănuind succesul imens și instantaneu la public al acestei piese, care public a semnat astfel actul de naștere a unui compozitor de lungă durată, 45 de ani și peren, căci Nicolae KIRCULESCU a compus în toate genurile de muzică, cum urmează să demonstreze exemplele ce vom da în continuare, căci trebuie reținut faptul că timp de 30 de ani, din 1940 la 1970, a compus 400 de piese de muzică ușoară, 60 dintre ele fiind mari șlagăre și timp de 19/20 de ani, din 1943 la 1962 el a compus peste 40 de reviste.

COMPOZIȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Trebuie precizat că dacă la 3 ani Nicolae KIRCULESCU a început a lua lecții de pian, cum a fost menționat în prima parte a portretului, de la vârsta de 13 ani el a început să compună piese, multe dedicate mamei Veronica, pe care o adora, cum ar fi Caprice Mauve și altele ca: La nuit, Remember, Extase d’amour, Night Spider, Mirador, Le vase brisé, pe care le-a editat abia între 19 și 22 de ani, adică între 1922-1925, pe la vechi și mari Case de Editură și Magazine de Muzică din București, ca de exemplu, Casa Degen-Dan și Eșeanu.

A compus piese instrumentale, orchestrale, intitulate de compozitor ca fiind de Divertisment, despre care George Zbârcea, alias Claude Romano, spune că sunt piese de dimensiuni mai mici ori mijlocii cu caracter liric ori dansant, cum ar fi: Clar de lună-1944, Cântec de leagăn-1949, Meditație-1951, Chemarea dragostei-1951, Licuricii- 1954, Divertisment-1957, În excursie-1962, Oameni veseli-1962, Visare-1963, Sare și piper-1965, Serenada cu scandal- 1968, Legendă-1979 și nu în ultimul rând cele mai cunoscute creații Moment muzical (semnalul longevivei emisiuni de TV - TELEENCICLOPEDIA) -1946 și RAPSODIA ROMÂNĂ Nr.1- Concert pentru pian și orchestră, piesă de întindere mai mare, creată în 1953.

A compus lucrări pentru Teatrul Muzical: Revistă, Comedie muzicală, Operetă, Operetă radiofonică, domeniu de excelență al lui Nicolae KIRCULESCU conform articolelor lui George Zbârcea, ca de exemplu: Cantonamentul veseliei, prima revistă creată în 1943 și ultima creată în 1962, intitulată, Șarjele Revistei.

A scris Comedii Muzicale, ca de exemplu: ”UN BĂIAT IUBEA O FATĂ”, ”ATLANTIDA”, ”BING-BING MELODY”, ”CONTELE DE MONTE CRISTO”, ”DRAGOSTE CU CÂNTEC”, ”AȘA ÎNCEPE DRAGOSTEA”, ”ÎNGERUL ALBASTRU”, ”ADAM ȘI EVA”.

A scris Operetă: ”N-A FOST NUNTĂ MAI FRUMOASĂ” - 1951, ”ÎNTÂLNIRE CU DRAGOSTEA” - 1962.

A scris Operetă Radiofonică pentru copii: ”TOM ȘI HUGH AU FUGIT PE MISSISSIPPI” (adaptare după Mark Twain), ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, ”CÂNTECUL PRIETENIEI”.

A scris muzică la filmul, ”VISUL UNEI NOPȚI DE IARNĂ” -1946.

A scris piese pentru copii la Teatrul de Păpuși din București - ”CĂLUȚUL COCOȘAT” -1953, Teatrul de Păpuși din Oradea - ”JOCUL ORELOR” -1973.

A scris muzică pentru Desene Animate: ”DOI IEPURAȘI” - 1952, ”ȘI ILIE FACE SPORT” - 1955, ”FETIȚA MINCINOASĂ” - 1956, ”HARAP ALB” - 1965.

A compus la cererea Marietei Bratu, în 1975, cântecul religios, ”AVE MARIA”, care se găsește pe CD-ul intitulat: MARIETA BRATU – CONCERT DE CRĂCIUN, înregistrat la Paris și scos la Electrecord în 2000/2001. A compus în 1970 și cântecul religios, ”AMEN”, interpretat la Festivalul de la Sibiu în același an, de solista Denise Constantinescu.

A scris melodii de Muzică Ușoară, dintre care enumerăm în continuare:

• La căsuța cu zorele;

• Un pic de noroc;

• Când se sting luminile în bucurești;

• Ești dragostea mea;

• Inimă de ce nu vrei să-mbătrânești;

• Ploua în seara aceea, doamnă;

• Să nu spui dorul nimănui;

• Toate trec;

• Violete pentru fete;

• Când se crapă de ziuă altădată;

• Odată-n viață;

• Anticarul;

• Coșarul;

• Nu te pot uita;

• Așa începe dragostea;

• Prima poezie;

• Nu știu;

• De unde știi vioară tu;

• Culori-culori;

• Adio;

• Ramura părăsită;

• Trec zilele-n goană;

• Știu;

• Dâmboviță surioară;

• Orchestra mea;

• Doru-i dor;

• De ce-a tăcut canarul meu;

• Pașii noștri;

• Poate e mult-poate-i puțin;

• Unul din noi rămâne celuilalt dator;

• Voi veni;

• Meditație;

• Dor pribeag;

• Așteptarea;

• Somn ușor;

• Stejarul etc.

În materie de operetă, spune George Zbârcea, Nicolae KIRCULESCU a fost un precursor al operetei moderne (music-hall) cum avea să fie mai târziu, Leonard Bernstein cu West Side Story, pentru că a vrut să elimine din operetă (care este un hibrid de dramă și comedie) comedia-jucată de obicei de subretă și comic și să păstreze doar drama jucată de obicei de protagoniști, folosind ca element de operetă doar muzica cu specificul ei lejer, dar a trebuit să renunțe la acest proiect negăsind înțelegere la ceilalți realizatori ai operetei.

ACTIVITATE PUBLICISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A susținut și o mare activitate publicistică - articole, studii, interviuri - făcând cunoscute cititorilor ideile și realizările lui în domeniul Muzicii Ușoare și Muzicii de Teatru, de-a lungul unei vieți artistice care a durat 45 de ani, de la lansarea sa în 1940 cu melodia la Căsuța cu zorele, până în 31 decembrie 1985 când a trecut la cele vesnice.

RECUNOASTERE INTERNA SI INTERNATIONALA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Nicolae KIRCULESCU a participat la Jurii Naționale și Internaționale și a obținut multe premii și medalii dintre care cele mai importante sunt cel de Artist Emerit și Laureat al Premiului de Stat.

IN MEMORIAM / POSTUM[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Prin grija văduvei și artistei de variété Marieta Bratu, compozitorul Nicolae KIRCULESCU a fost omagiat la Paris, la Ambasada Română în 2003, la celebrarea a 100 de ani de la naștere, cât și în 2005, cu ocazia a 20 de ani de la dispariția lui (cu participarea excepțională a compozitorului și interpretului dispărut Dumitru Lupu, cu soția acestuia solista de muzică ușoară Ileana Șipoteanu și fiica lor Dumitrana) și concomitent la București la Uniunea Compozitorilor, de către Doru Popovici, compozitor-critic-muzicolog și soția acestuia Alina, profesoară de muzică, care sunt printre altele și nașii de cununie ai cuplului Nicolae KIRCULESCU – Marieta Bratu, Doru Popovici scriind și o carte despre Nicolae KIRCULESCU intitulată ”UN ULTIM MATEIN”, editată în 2003 la Editura Amurg Sentimental cu un subtitlu, ”LACONIC VOLUM DEDICAT VIEȚII ȘI OPEREI COMPOZITORULUI ȘI PIANISTULUI Nicolae KIRCULESCU 1903-2003”.

Toate aceste aniversări pentru naștere și dispariție, cât și altele susținute la Paris ca și înregistrarea de noi CD-uri la Paris cu scoaterea lor ulterioară la ELECTRECORD - cea mai veche Casă de discuri din România, s-au putut face pentru că din 1991, Marieta Bratu a creat la Paris o Scenă de Variété itinerantă prin intermediul unei Asociații Culturale intitulată ”LES CHANTS VALAQUES”, colaborând cu muzicieni români și străini, putând susține repertorii diverse între care cel al compozitorului Nicolae KIRCULESCU, cum a fost CD-ul înregistrat la Paris și scos în 2005 la Electrecord, intitulat ”CÂND SE CRĂPA DE ZIUĂ ALTĂDATĂ”, unde artista a cântat și tradus în franceză piese de Nicolae KIRCULESCU și alți compozitori români. (Toate CD-urile citate pot fi găsite la adresa: mycd.ro)

De 35 de ani, Marieta Bratu a dat mai multe interviuri despre Nicolae KIRCULESCU la Radio și TVR, fiind invitată să cânte în diverse emisiuni piese din repertoriul compozitorului, artista obținând din 1983 Premiul întâi pe țară al Juriului de la Festivalul ”CRIZANTEMA DE AUR” – Târgoviște, pentru interpretarea unei romanțe, ”DE UNDE ȘTII VIOARĂ TU...” și tot în 1983 obținând Premiul Publicului la Festivalul ”MAMAIA”, pentru interpretarea unei piese de muzică ușoară, ”PAȘII NOȘTRI”, amândouă compuse de Nicolae KIRCULESCU.

Poetul Florentin Palaghia, actualul soț al artistei, a solicitat lui Nicolae KIRCULESCU în 1985, în ultimele luni de viață ale compozitorului un interviu întrerupt de agravarea cancerului generalizat, interviu continuat de Marieta Bratu, până la sfârșitul vieții Maestrului, apărut în nr.7 al revistei CONVORBIRI LITERARE, editată la Iași de Directorul Cassian Maria Spiridon, în anul 2020.

Casa Radio a scos în 2010, cu acordul Marietei Bratu, Opereta Radiofonică pentru copii, intitulată ”AVENTURILE BARONULUI MÜNCHAUSEN”, CD și text ilustrat, piesă inițial compusă în 1955.

Despre Marieta Bratu și susținerea artistică și materială a Aniversărilor de la Paris din 2003, apoi 2005, scrie și actrița Cristina Deleanu în Revista SERTARUL CU AMINTIRI, nr. 576.

Surse folosite în acest portret sunt: George Zbârcea, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”Muzica Concertantă”, pliantul la noul CD - Nicolae KIRCULESCU cât și cel în limba franceză al Uniunii Compozitorilor, criticul muzical, Daniela Caraman-Fotea, cu extrase din cartea ”Meridianele Cântecului”, apărută la Editura Muzicală din București - 1989, Doru Popovici, compozitor, critic-muzicolog cu extrase din cartea ”UN ULTIM MATEIN”, cât și extrase din diverse emisiuni de Radio TV, evocând personalitatea compozitorului și specificitatea tipic românească a compozițiilor lui, deși nu a avut nici o picătură de sânge românesc, dar care s-a inspirat constant din folclorul românesc, iar G. Zbârcea a subliniat melodicitatea ca element preponderent din toată opera lui Nicolae KIRCULESCU la fel ca și compozitorul de operă Giuseppe Verdi, amândoi italieni Sursa principală folosită: extrase din propria autobiografie a lui Nicolae KIRCULESCU.

A compus operete (N-a fost nuntă mai frumoasă, Întâlnire cu dragostea), comedii muzicale/canțonete (Un băiat iubea o fată, Sfinxul din Hollywood), muzică de film și televiziune, piese instrumentale, muzică ușoară.

Muzică instrumentală[modificare | modificare sursă]

• Momentul muzical, pentru pian și orchestră
• Patru studii de concert, pentru pian (1949),,Rapsodia romana"

Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]

• De unde știi, vioară, tu?
• Ești o stea fără nume (interpretată de Jean Păunescu)
• Nu știu (interpretată de Margareta Pâslaru - 1962)
• Te cheamǎ dragostea (interpretatǎ de Margareta Pâslaru - 1965)
• Licuricii- La căsuța cu zorele;
• Marea
• Nu știu dac-am iubit (interpretată de Jean Păunescu)
• Oameni veseli
• Romanița (interpretată de orchestra Sile Dinicu)
• Sare și piper
• Spune-i (premiu la Festivalul Mamaia, în interpretarea Denisei Constantinescu)
• Violete pentru fete
• La căsuța cu zorele (interpretată de Ion Luican în 1940)

ALTE PREOCUPĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Kirculescu a colaborat cu Televiziunea Română pentru realizarea unor piese de spectacol destinate micului ecran.

Nicolae Kirculescu - Așa începe dragostea | Album INTEGRAL | Cele mai frumoase romanțe

NICOLAE BRÂNZEU

Nicolae Brânzeu

Nicolae Brânzeu
Date personale
Născut	28 decembrie 1907  Pitești, România
Decedat	7 august 1983 (75 de ani)  Arad, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor
Modifică date / text

Nicolae Brânzeu (n. 28 decembrie 1907, Pitești – d. 7 august 1983, Arad) a fost un compozitor, dirijor și om de cultură român.

STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Brânzeu și-a început educația muzicală în orașul natal, avându-i ca profesori pe Maria Lerescu și Lucia Stănescu. A urmat apoi Conservatorul din București, unde i-a cunoscut pe compozitorii Dumitru Georgescu-Kiriac, Alfonso Castaldi, Mihail Jora și Dimitrie Cuclin. În anul 1931 a absolvit și Facultatea de Drept din București).

Brânzeu și-a continuat studiile la Schola Cantorum din Paris, sub îndrumarea compozitorului și muzicologului Vincent d'Indy. Revenit în țară, în perioada interbelică s-a afirmat ca pianist, dar și ca profesor suplinitor la catedra de armonie a Conservatorului bucureștean.

ACTIVITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Creația lui Brânzeu cuprinde genuri diverse, însă remarcabile sunt creațiile pentru teatru liric. Stilistica muzicii lui se încadrează în modernismul de tip neoromantic; interesul pentru acest curent estetic i-a fost trezit în anii de studiu la Schola Cantorum. Brânzeu va îmbina neoromantismul cu idei de inspirație folclorică. O altă influență în muzica lui Brânzeu este expresionismul.

„Opera Săptămâna luminată (1943) este caracterizată printr-un discurs sonor plin de tensiune- adesea vecin cu angoasa - și de aceea, eu o socotesc prima operă românească de tip expresionist.”

^[1]. Din păcate după anul 1990, lucrarea nu a fost inclusă în repertoriile operelor din România.

În 1948, înființează Filarmonica din Arad, unde contribuie la profesionalizarea orchestrei și corului, dat fiind că la aceea vreme ele erau formate în cea mai mare parte din oameni fără studii muzicale academice.

Pentru liedurile sale, Brânzeu a fost criticat în anii 1950 de către grupul Matei Socor. Ca urmare, Brânzeu a fost cenzurat de către regimul politic din țară.

În anii de activitate artistică în România Brânzeu dirijează diverși muzicieni precum: Stella Simionetti, Iolanda Mărculescu, Lya Hubic, Elena Botez, Lucia Stănescu, Emilia Petrescu, Arta Florescu, Lili Dușescu, Marina Krilovici, Constanța Câmpeanu, Anca de Barbu, Tatiana Roșculeț, Magda György, Zenaida Pally, Agnes Baltsa, Maria Snejina, Ion Dacian, Cornel Fânățeanu, Ion Buzea, Constantin Zaharia, Garabis Zobian, Mircea Emandi, Oleg Rudic, Dan Iordăchescu, David Ohanesian, Ionel Pantea, Ludovic Konya, Ion Budoiu, Mihail Arnăutu, Nicolae Secăreanu, Marius Rintzler, Pompei Hărășteanu, Vladimir Orlov, Radu Aldulescu, Alfons Capitanovici, Götz Teutsch, Wanda Wilkomirska, Ion Voicu, Henry Brendier, Constantin Bobescu, Andras Simor, Antonin Moravec, Gustav Schmahl, Tadeus Wronski, Octavian Nicolaevici, Gaby Grubea, Daniel Podlovschi, Albert Kocsis, Nina Mihailovna Beilina, Etar Christoskov, Robesrt Soetens, Liana Isakadze, Yuriko Kuronuma, Cornelia Vasile, Ivan Straus, Ștefan Ruha, Ernest Fischer, Tamas Vesmas, Valentin Gheorghiu, Corneliu Gheorghiu, Mîndru Katz, Alexandru Demetriad, Maria Cardaș, Dorina Popovici, Magda Nicolau, Grete Miletineanu, Lidia Cristian, Aurelia Cionca, Margarita Fedorova, Gheorghe Halmos, Herald Enghiurliu, Ferenc Rados, Amadeus Webersinke, Dan Mizrahy, Gorgeta Ștefănescu Barnea, Dan Grigore, Sofia Cosma, Nicolae Brânduș, Annerose Schmit, Gabor Gabos, Toma Schwarz, Gabriel Amiraș, Sebastian Benda, Regina Smendzianka, Albert Guttman, Maria Fotino, Ilinca Dumitrecu, Liana Șerbescu, Alberto Portugheis, ș.a.

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Pentru activitatea sa, Brânzeu a fost distins cu Premiul II George Enescu (1934) și cu Premiul I George Enescu (1942), precum și cu Ordinul Meritul Cultural (1968).

VIAȚA PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Nicolae Brânzeu i-a avut ca prieteni apropiați pe scriitorii Emil Cioran, Radu Gyr, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Dan Botta, Mircea Popa și pe muzicienii George Georgescu și Dimitrie Cuclin.

LUCRĂRI SELECTATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

„Muzica sa, de o diversitate copleșitoare,are ca sursă de inspirație resursele folclorului românesc, într-o concordanță uimitoare cu muzica europeana a secolului XX. Este un compozitor cu un limbaj deosebit de rafinat și impresionabil, orientat pe valorile expresivității muzicii. Nicolae Brânzeu are o vădită preocupare pentru lărgirea tonalității de bază.”

Rezonanțe corale, Simpozion dedicat profesorului Adrian Demian mai 2010 ISBN 978-606-92466-6-5, Cap XIV pag 83

Teatru liric[modificare | modificare sursă]

• Monna Vanna după (Maurice Maeterlinck) – 1934, scenă dramatică.
• Săptămâna luminată (libret de Constantin Pavel, după piesa lui Mihail Săulescu) – pr.: 29.IV.1943, Opera Națională din București- prima operă românească de orientare expresionistă.
• Scufița Roșie - operetă-feerie pentru copii pr.: 1949, Teatrul de Stat Arad
• Piatra din casă- 1951 (vodevil după textul lui Vasile Alecsandri)
• Aladin și lampa fermecată – muzică de scenă, pr.: 1958, Teatrul de Marionete Arad
• Cruciada copiilor- 1961 dramă-muzicală în trei acte după piesa de teatru a lui Lucian Blaga
• Dragostea triumfă - 1968 operă comică în trei acte; libret de Gheorghe Haiduc pr.Filarmonica de Stat Arad
• Monna Vanna – 1976, dramă-muzicală în trei acte după piesa de teatru a lui Maurice Maeterlinck
• Zâna Zorilor - 1981 operă-feerie în 3 acte; libret de L. Emandi după basmul cu același nume a lui Ioan Slavici

Muzică vocal-simfonică[modificare | modificare sursă]

• Hymne, Poemul simfonic pe versurile lui (Charles Baudelaire), traducere de Virgil Gheorghiu – pr.: 3.X.1940, Orchestra Radiodifuziunii din București dir. Nicolae Brânzeu
• Sărbătoare, Cantata pentru cor orch. pr.:5.XII.1940, Orchestra Radiodifuziunii din Bucureștidir. Nicolae Brânzeu
• Trecut-au anii, Poemul simfonic pentru tenor și orch. versuri de Mihai Eminescu pr.: 1941, Orchestra Filarmonica București dir. Ionel Perlea
• Cântecul bradului, cantata pentru cor mixt și orch., melodia și versurile populare din culegerea lui Ilarioan Cocișu, pr.: 5. XII.1940 București. dir. Nicolae Brânzeu
• Copilarie sfântă, poem pentru bas și orch. versuri de Vasile Voiculescu- 1947
• Meșterul Manole, cantata dramatică pentru soliști cor mixt și orch., versurile populare din colecția lui Vasile Alecsandri, pr.:12.IV.1969, Filarmonica de stat Arad. dir. Nicolae Brânzeu
• Luceafărul, oratoriu pentru soliști cor mixt și orch., versurile lui (Mihai Eminescu) – pr.: 1970, Filarmonica de Stat Arad. dir. Nicolae Brânzeu

Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]

• Fantezie simfonică - 1934. Premieră: Cluj 1936, Societatea Muzicală din Cluj, dirijor Nicolae Brânzeu;
• In Memoriam - 1936. Premieră: București, 19 .IX. 1936, Orch. Amicii Artei, dir. Nicolae Brânzeu;
• Două schițe simfonice - 1940. Pr.: 29.XII.1940, Filarmonica George Enescu din București, dir. George Georgescu;
• Preludiu și fugă pentru orchestră- 1940 pr.: București 1.XI.1942, Filarmonica, dir.George Georgescu
• Nocturna pentru orchestră - 1949 rev. 1956 pr.: 1959, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Suita simfonică în Do major - 1950 pr.: 1952, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
• Simfonia I-a în la minor - 1954. Premieră: 1955, Filarmonica de Stat Arad, dir.Nicolae Brânzeu
• Rapsodia I-a pentru orchestră - 1958. Premieră: 1958, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
• Simfonia concertantă pentru pian și orchestră - 1959 pr.: 1960, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu;
• Rapsodia II-a pentru orchestră- 1960 pr.: 1961, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonia a II-a în RE „Pentru pace” cu cor de femei (în final) - 1963 pr.: 1964, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonie de cameră; pentru orchestră de coarde pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Uvertură sportivă "UTA" - 1969 pr.: 17.IV.1970, Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu. Edit. Muzicală - 1971
• Poemul Unirii - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Simfonia a III-a în do minor - 1977 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu
• Uvertura festivă - 1978 pr. Filarmonica de Stat Arad, dir. Nicolae Brânzeu

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

• Cvartetul pentru pian și coarde -1935
• Cvintetul pentru pian și suflători - 1957
• Sonată pentru clarinet și pian - 1961; transcriere pentru vioară și pian - 1963
• Sonată pentru pian - 1965
• Sonată pentru vioară solo - 1966
• Sonată pentru violoncel și pian - 1970

Muzică de corală[modificare | modificare sursă]

• Imnul "Junimii" pentru cor bărbătesc, versuri de C. Papastate - 1926
• Motet pentru cor mixt - 1932
• Foaie verde, firul ierbii; prelucrare de folclor pentru bariton, cor mixt și pian - 1960
• De dor; prelucrare de folclor pentru soprană, cor mixt a capella - 1960
• Imnul Liceului din Pitești; pentru cor mixt, pian și orchestră de coarde, versuri de D.Al.Nanu - 1966
• Cântec de leagăn pentru Nicolae Bălcescu; pentru mezzosoprană și cor mixt, versuri de Volbură Poiană-Năsturaș - 1967
• Cântec pentru țară; pentru cor mixt, versuri de Alexandru Popescu-Negură - 1967
• Cinci coruri a capella pe versuri de Duiliu Zamfierscu, pentru cor mixt ( Preludiu; Vara;Fluture; Noapte buna; Barza)- 1972
• Trei coruri pe versuri de Mihai Eminescu, pentru cor mixt (Veneția; La steaua -cu pian; Stelele-n cer - cu pian)- 1972

Muzică vocală[modificare | modificare sursă]

• Trei poeme pentru bas și pian (orch.), versuri de Vasile Voiculescu ( Coiful de aur; Cheia de aur; Zânele de aur) - 1943
• Isus din copilărie, pentru bas și pian (orch.) versuri de Vasile Voiculescu - 1946
• Cântec haiducesc, pentru voce și pian versuri populare -1949
• Când amintirile, pentru voce și pian versuri Mihai Eminescu -1955
• Colind uitat, pentru voce și pian versuri de Vasile Voiculescu - 1955
• Pe pajiștile verzi, pentru voce și pian versuri de C. Bălcescu - 1958
• Mi-ești dragă, pentru voce și pian versuri de D. Al. Nanu - 1960
• 5 Lieduri, pentru tenor și pian pe versuri de Lucian Blaga (Cresc amintirile; Fiorul; Vreau să joc; Gorunul; Liniște) - 1970
• Srada stânjeneilor albaștri, pentru voce și pian versuri de Afrodita Surdeanu - 1970
• 2 Lieduri, pentru voce și pian, pe versuri de Simona Lecca (Ție; Cântec)- 1970
• Noapte bună, pentru voce și pian, pe versuri de Duiliu Zamfirescu - 1970
• Inscripție pe amintiri pentru bariton și pian, pe versuri de Lucian Emandi- 1977

RICHARD CLAYDERMAN

Richard Clayderman
Date personale
Nume la naștere	Philippe Pagès
Născut	28 decembrie 1953 (68 de ani)[1][2][3][4]  Paris, Franța[5]
Cetățenie	Franța
Ocupație	pianist compozitor aranjor muzical[*]
Alte nume	Richard Clayderman
Gen muzical	muzică ușoară
Instrument(e)	pian
Case de discuri	EMI
Discografie
Listă completă	Richard Clayderman discography[*]
Semnătură
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database VGMdb Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Richard Clayderman (pseudonimul artistic al lui Philippe Pagès, n. 28 decembrie 1953,^[1][2][3][4] Paris, Franța^[5]), este un renumit pianist și compozitor francez contemporan, creator al unui nou stil muzical, numit New Romantic^⁠(en).

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Richard Clayderman (născut Philippe Pagès în 28 decembrie 1953) este un pianist francez contemporan, care a lansat numeroase albume, inclusiv compozițiile lui Paul de Senneville și Oliver Toussaint, predări instrumentale de muzică populară, rearanjamente de coloane sonore ale filmelor și acorduri ușor de ascultat ale celor mai populare lucrări de muzică clasică.

ÎNCEPUTURI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Clayderman a învățat să cânte la pian de la tatăl său, profesor de pian. La vârsta de 12 ani a fost acceptat în Conservatoire de Paris, unde a avut mare succes în anii adolescenței. Dificultățile financiare, precipitate de boala tatălui său, au prevenit o carieră promițătoare de pianist. Atunci, pentru a-și câștiga existența, și-a găsit de lucru la banca funcționarilor, ca și acompaniator la trupele contemporane. A acompaniat cântăreți francezi precum Johnny Hallyday, Thierry Le Luron și Michel Sardou.

BALLADE POUR ADELINE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În 1976 a fost invitat de către Olivier Toussaint, un producător francez, și de către partenerul său, Paul de Senneville pentru a înregistra o baladă lină de pian. De Senneville a compus această baladă ca un tribut pentru noua lui fiică, Adeline. Tânărul Pagès a fost audiționat împreună cu alți 20 de pianiști și a fost ales. "Era un muzician interesant cu o atingere moale și cu tehnică bună", a spus Toussaint. "Și arăta și bine". Numele lui Pagès a fost schimbat în Richard Clayderman(a preluat numele străbunicii sale pentru a evita pronunțarea greșită a numelui său adevărat în afara Franței). Cântecul a fost un succes, fiind vândute 22 de milioane de copii în 38 de țări. S-a numit Ballade pour Adeline.

Richard Clayderman - Greatest hits of Piano - The Very Best of Richard Clayderman

LAURENȚIU CAZAN

Laurențiu Cazan

Compozitor

Laurențiu Cazan
Date personale
Născut	28 decembrie 1957 Buzău,  România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician
Activitate
Gen muzical	pop, rock
Instrument(e)	chitară, vioară, pian, claviaturi, muzicuță, percuție
Modifică date / text

Laurențiu Cazan (n. 28 decembrie 1957, Buzău) este un multiinstrumentist (vioară, pian, chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.

Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981), Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).

ACTIVITATE MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1982 - debutează la televiziune cu piesa „Uită tristețea”, muzică și versuri proprii, în cadrul unei emisiuni produse de Titus Munteanu
• 1982 – 1985, face turnee în țară
• 1983 - lansează primul disc - “Uită tristețea”
• 1985 – 1990, desfășoară turnee cu formațiile Cromatic și Sfinx în Danemarca, Kuwait, Norvegia, Finlanda, Olanda, Austria, Germania, Belgia.
• 1990 – 2001, urmează o serie de turnee în Europa ca one man show. Are o serie de apariții la televiziune în Olanda - RTL4, SBS, TV Drenthe
• 1991 - înainte de a se stabili în Olanda, editează discul-single „Numai muzica”
• 1996 - își lansează albumul “Say something”
• 2001 – 2003 desfășoară o activitatea concertistică, radio, TV în România
• Formația de concert îi alătură pe Vali Vătuiu, Adi Manolovici, Cătălin Răsvan, Florin Micolof

ALBUME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Uită tristețea (1983)
• Say something (1996)
• Și iarăși voi zbura (2003)

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 1993, obține locul al II-lea la finala pentru Eurovision - cu piesa “Say something”.Tot în același an participă la festivalul „Cerbul de Aur” cu piesele “Angel” și “Say something”.
• 1994, participă la concursul „Song Festival” de la Cavan, Irlanda cu piesa “Say something” și obține locul II
• 1995, obține locul al II-lea la festivalul „Cerbul de aur” - cu albumul “Say something”
• 1998, participă la Eurovision cu piesa “Sinceritate”
• 2000, participă la Eurovision – cu piesa “Survive”
• 2001, piesa sa „Sunetul ploii” interpretată de Aida Elena Borovină primește premiul special al juriului de copii la „Steaua de aur”
• 2002, piesa sa „Pescărușul” interpretată de Patricia Costache primește premiul pentru cel mai bun aranjament muzical la „Steaua de aur

PIESE DIN REPERTORIU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dintre cele mai cunoscute piese interpretate de Laurențiu Cazan pot fi enumerate:

• Say Something
• Uită tristețea
• Sunetul ploii
• Noaptea în vis
• Numai muzica
• Pescărușul
• Te caut
• Survive
• Sinceritate
• Aud un strigăt
• The Winner
• Running and crying.

Laurențiu Cazan - Say Something

ALEXANDRA UNGUREANU

Alexandra Ungureanu
Alexandra Ungureanu în septembrie 2012
Date personale
Nume la naștere	Alexandra Ungureanu
Născută	28 decembrie 1981 (40 de ani)  Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bacău, România
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață, dublaj, interpretare vocală (2008)- Peter Pan Întoarcerea în Țara de Nicăieri
Activitate
Gen muzical	Pop, house, dance, Rock alternativ
Instrument(e)	Pian, chitară
Ani de activitate	1998 - prezent
Case de discuri	Roton, Cat Music, MediaPro Music
Interpretare cu	Crush, Sistem, Holograf , Keo, Marius Nedelcu, Marius Moga, Grimus, the dAdA
Prezență online
Site web Myspace
Modifică date / text

Alexandra Ungureanu (n. 28 decembrie 1981, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Bacău, România) este o cântăreață română.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

La vârsta de șase ani a început să ia lecții de canto și de pian, iar în adolescență a urmat cursuri de chitară. Ulterior, Alexandra a participat la diverse concursuri de muzică pentru copii, în cadrul cărora a obținut rezultate remarcabile. Treptat, ea și-a format un repertoriu, cu piese compuse pentru ea de: Dinu Giurgiu, Ionel Tudor, Adrian Despot, Marius Țeicu sau Cornel Ilie și a participat la diverse emisiuni televizate.

Începând cu anul 2001, ea a colaborat alături de formația Sistem, pentru care a înregistrat vocea principală a unor melodii precum: „Emoții”, „Senzații” sau „Departe de tine”. În 2003, Ungureanu obține locul al treilea la Selecția Națională pentru concursul muzical Eurovision, cu piesa „Make this love come true”, și a reprezentat România la festivalul Cerbul de Aur.

În 2004, interpreta a concertat în douăsprezece orașe mari ale României alături de formații precum: Holograf, Vița de Vie sau Taxi. În toamna aceluiași an, Ungureanu a semnat un contract împreună cu grupul de muzică house/dance "Crush", pentru a deveni vocea principală a formației. În această formulă, proiectul a produs două albume de studio: Crush + Alexandra Ungureanu (2005) și Hello (2007).

În 2009 și 2010, a fost jurat împreună cu George Hora și Smiley pentru concursul "Be a Disney Channel star" (Fii o vedetă a canalului Disney) pe canalul Disney Channel România.

În 2020 a participat la Bravo, ai stil !, ajungând în finală, unde a câștigat cu 50,3% în fața lui Theo Rose, care a obținut 49,7%.

MUSIC IN PROGRESS[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Este un proiect pop-simfonic "Alexandra Ungureanu & Nora Denes Symphonical" ^[1].

«A plecat de la o discuție între prieteni, un "brainstorming", și am ajuns la un proiect în care au fost implicați în jur de 30 de oameni (producător, orchestrator, instrumentiști, regizor, oameni de studio, echipa video). Pentru ca un proiect de genul acesta să-și atingă scopul, a fost foarte importantă rescrierea pieselor comerciale pentru partitura clasică... și pentru rafinamentul pieselor din "Music in pROgress", trebuie să-i mulțumesc Norei Denes. Mă bucur că am putut relua și una dintre piesele pe care le-am cântat la început de carieră, o piesă cu o stare specială pentru mine, Lumea Visează. Filmările au avut loc în jud. Maramureș, în special în Baia Mare și în împrejurimi. Făcând prospecția în vederea filmărilor, am descoperit locuri uimitor de frumoase, dar nu foarte cunoscute, precum Lacul Albastru. Ne-am dorit să dăm și această dimensiune turistică proiectului» – interviul Alexandrei Ungureanu la "EuropaFM", 2015

Alexandra Ungureanu: "Bravo ai Stil! este mai mult decat moda" | Aproximativ Discutii cu Gojira

MAURICE  RAVEL

Maurice Ravel
Date personale
Nume la naștere	Joseph Maurice Ravel
Născut	7 martie 1875[1][2][3][4]  Ciboure, Aquitania, Franța[1][5][6]
Decedat	28 decembrie 1937 (62 de ani)[2][3][4][7]  Paris, Franța[8][5]
Înmormântat	cimetière de Levallois-Perret[*]
Cauza decesului	Tulburări neurologice[*]
Părinți	Pierre-Joseph Ravel[*][6] Marie Ravel[*][6]
Frați și surori	Édouard Ravel[*]
Cetățenie	Franța[9]
Religie	ateism[10]
Ocupație	dirijor pianist compozitor muzician
Gen muzical	Operă muzică clasică impressionist music[*]
Instrument(e)	pian
Premii	Prix de Rome Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Grammy Hall of Fame[*]
Discografie
Înregistrări notabile	Daphnis și Chloe Bolero Miroirs[*] Piano Concerto[*] Gaspard de la nuit[*]
Prezență online
Internet Movie Database VGMdb
Modifică date / text

Maurice Ravel
(1875-1937)

Joseph Maurice Ravel (n. 7 martie 1875,^[1][2][3][4] Ciboure, Aquitania, Franța^[1][5][6] – d. 28 decembrie 1937,^[2][3][4][7] Paris, Franța^[8][5]) a fost un compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Boléro, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere perpetuă.

La începutul secolului al XX personalitatea puternică a dirijorului și compozitorului M. Ravel s-a impus în lumea muzicală prin interpretări artistice și prin noutatea lucrărilor sale muzicale cu rafinate sonorități impresioniste și un pronunțat colorit folcloric. Pianist remarcabil dedică primele sale lucrări acestui instrument: menuet antic, habanera, pavană pentru o infantă moartă: dovedind o înclinație deosebită pentru dans; de la dansul din epoca barocului pană la cel modern: vals, foxtrot dar și pentru blues. Ravel reînvie spiritul clasic francez în sonatină pentru pian și în suita preclasică Mormântul lui Couperin.

A scris 2 importante cicluri pentru pian: Oglinzi și Suita Gaspard al nopții. În muzica dramatică a scris o operă bufă într-un act "Ora spaniolă". După modelul lui Schubert a compus 8 valsuri nobile și sentimentale, transformate mai târziu în baletul ADELAIDA sau Limbajul Florilor. Mai compune suita pentru voce și orchestră SHEHEREZADA, rapsodia spaniolă.

Cea mai populară creație a sa simfonică este BOLEROUL - conceput pe un ritm obstinat care persistă pană la sfârșitul lucrării. Ravel expune la flaut o amplă melodie alcătuită din 2 perioade muzicale după care reluând mereu aceeași linie melodică îi suprapune succesiv câte un instrument la cvartă și octavă. Rezultatul este persistența accentelor melodiei care la fiecare reluare modificându-se efectul timbral, crește ca intensitate. Sedus de muzica orientală compune pentru voce și pian diferite melodii incluse în cicluri: * 5 melodii grecești, * 2 melodii ebraice, * 3 cântece din Madagascar ,* 3 cântece ale lui Don Quijote, *7 cântece populare, * ciclul de lieduri Istoriile Naturale.

Ravel a lăsat posterității lucrări în genul muzicii de cameră:

• Trio în la minor,
• Cvartetul de coarde în Fa major ,
• Sonata pentru vioară și pian,
• Sonata pentru vioară și violoncel,
• Sonata pentru vioară și orchestra
• Rapsodia - TZIGANE - de o mare dificultate tehnică cu un caracter strălucitor.

A compus concerte instrumentale:

• Pian și Orchestră în Re major pentru mâna stângă.
• Pian și orchestră în Sol major. Marea sa varietate ritmică izvorăște din diferite surse folclorice și din particularitățile dansurilor care l-au inspirat; de la vechea pavană până la ritmurile moderne.

Armonia sa tonală cu structuri modale, dinamica și agogica tonală, diversitatea combinațiilor tonale conferă muzicii sale pregnanță și originalitate astfel încât alături de Claude Debussy, Ravel contribuie la dezvoltarea limbajului muzical modern din prima jumătate a secolului XX.

Pian[modificare | modificare sursă]

• 1893 : Sérénade grotesque (Serenadă grotescă)
• 1895 : Menuet antique^[11]
• 1899 : Pavane pour une infante défunte (Pavană pentru o infantă moartă)
• 1901 : Jeux d'eau (Jocuri de apă)
• 1905 : Sonatine (Sonatina în fa diez minor)
• 1905 : Miroirs (Oglinzi)
• 1908 : Gaspard de la nuit (Gaspard al nopții)
• 1908 : Ma Mère l'Oye (Mamă mea gâscă)
• 1911 : Valses nobles et sentimentales (Valsurile nobile și sentimentale)
• 1917 : Le Tombeau de Couperin (Mormântul lui Couperin)

Orchestră[modificare | modificare sursă]

• 1907 : Rapsodie espagnole (Rapsodia spaniolă)
• 1920 : La Valse (Valsul)
• 1924 : Tzigane
• 1928 : Bolero (Boleroul)
• 1930 : Concerto pour la main gauche (Concertul pentru mâna stângă)
• 1931 : Concertul în sol major

Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]

• 1902 : Cvartetul de coarde în fa major
• 1906 : Introducere și alegro pentru harpa
• 1914 : Trio pentru pian, vioară și violoncel
• 1922 : Sonate pentru vioară și violoncel
• 1924 : Tzigane, pentru vioară și pian
• 1927 : Sonate pentru vioară și pian

Cântec[modificare | modificare sursă]

• 1903 : Shéhérazade
• 1906 : Histoires naturelles
• 1913 : Trois poèmes de Mallarmé
• 1914 : Mélodies hébraïques
• 1922 : Chansons madécasses
• 1932 : Don Quichotte à Dulcinée

Balete[modificare | modificare sursă]

• 1909-1912 : Daphnis și Chloe (Daphnis et Chloé)
• 1928 : Bolero
• 1929 : Valsul

Cantate[modificare | modificare sursă]

• 1901 : Myrrha
• 1902 : Alcyone
• 1903 : Alyssa

Opere[modificare | modificare sursă]

• 1907-1911 : Ora spaniolă (L'Heure espagnole)
• 1919-1925 : Copilul și vrăjitoriile (L'Enfant et les Sortilèges)

The Best of Maurice Ravel

MUZICĂ PENTRU SUFLET: 

1. 

Muzică clasică, dragoste nostalgică - Tchaikovsky, Rossini, Bach, Mozart, Beethoven, Chopin

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 

96 glume vă așteaptă pentru a vă crea o bună dispoziție!

1.     Un ardelean intră într-un bar la New York . Barmanul îl ia tare, din prima şi îi spune că în acest bar se bea numai pe pariu.
- Domnule, pun pariu cu ţine că nu poţi să bei o sticlă de Whisky în 30 de minute.
Ardeleanul îşi cere scuze, iese din bar şi apare peste 10 minute înapoi, pune banu pe tejghea şi acceptă provocarea. Barman-ul îi dă sticlă, ardeleanul o termină în 10 minute. Barmanul, stupefiat.
- Domnule, dar n-am crezut că aşa ceva e posibil. N-am crezut că sunteţi in stare de aşa ceva. Nimeni nu a mai reuşit!
Ardeleanul:
- Nici io n-am crezut, da' m-am dus la baru de vis-a-vis să verific! 

2.     Din cauza ca nu avea berbec pentru oile lui, Badea Gheorge merge la doctorul satului si il intreaba ce sa faca. Doctorul ii spune ca poate sa ia el locul berbecului si daca se reuseste atunci a doua zi oile or sa stea la umbra, iar daca nu, la soare.
Merge Gheorge al nostru acasa, urca toate oile in tractor si merge cu ele la padure sa le rezolve.
Le trage la toate cate un numar si le aduce acasa. Peste doua zile cand se trezeste o cheama pe Maria:
-Marie, unde stau oile, la soare sau la umbra?
-La soare.
Le urca Gheorge iar in remorca si merge la padure. La fiecare cate 3 numere si acasa cu ele. Dupa 4 zile si 4 nopti de somn se trezeste si intreaba unde sunt oile. Maria se uita si le vede tot la soare. Gheorghe le urca iar în remorca si le duce la padure unde in doua zile le trage la fiecare 7 numere. Ajunge acasa si dupa 5 zile de somn o intreba pe Maria? 
-Marie, unde is oile?
-Ma Gheorge, nici la soare nici la umbra, ca toate is in remorca numai una e la volan si clanxoneaza. 

3.     O femeie, la poarta Raiului, îl întreabă pe Sf.Petru:
-Sfinte, nu s-ar putea să mă îndrumi către soțul meu, care s-a dus de mult timp, dar mi-e atât de dor de el…
-De ce nu? Cum îl chema?
-John Smith.
-Hmm…cam mulți cu numele ăsta. Dar dacă v-ați aminti ultimele lui cuvinte, ne-ar fi ușor…
-Cum să nu-mi amintesc! A zis:„-Femeie, de câte ori te vei culca cu altul, eu mă voi răsuci-n mormânt!”
-Aha..ha-ha..hmm..scuzați!…noi aici îi zicem Johnny Titirezul…

4.      Un oltean şi un ardelean erau într-un tren.
Olteanul: M-a făcut muica oltean, măăă!
Ardeleanul: No, iart-o! 

5.     O blonda intra disperata intr-o benzinarie.-Va rog sa ma ajutati.. ! Mi-am inchis cheile masinii in masina.. ce ma fac acum???
Benzinarul se abtine cu greu sa nu rada...-Macar ati lasat gemul deschis de doua degete?" o intreaba pe blondina.-Da, da, desigur... zice aceasta "
-Bine, spune benzinarul, atunci incercati sa trageti butonul de blocajul usi in sus cu acest lat de sarma.
-Sunteti o COMOARA , zice blonda iesind cu latzul de sarma.
Dupa 10 minute intra un client in benzinarie care nu se putea stapani de ras.
-Ce sa intamplat? De ce razi asa? intreaba benzinarul.
-Ce va spun acum nu veti crede niciodata! zice omul. Afara, langa o masina, sta o blonda care incearca sa deblocheze usa cu un lat de sarma.
-Bine si ce-i de ras in asta ? intreaba benzinarul. Asta i se poate intampla oricui!...
-Desigur, zice omul "dar in masina mai era o blonda care zicea: ,,mai la stanga, mai la dreapta, mai sus ..!"

6.     Intra iepurasul in bar si spune hotarat:

- CINE-I CEL MAI TARE DE-AICI?
DUPA CATEVA SECUNDE DE LINISTE NEDUMERITA SE RIDICA LEUL:
– EU!
– VINO AICI LANGA MINE! SI ACUM: CINE-I AL DOILEA CEL MAI TARE DE-AICI?
SE RIDICA URSUL:
– EU!
– VINO AICI LANGA MINE!
ACESTEA FIIND SPUSE, IEPURASUL, AFLAT INTRE LEU SI URS, SE UMFLA SI ZICE:
– CINE SE PUNE CU NOI TREI?

7.     Perle de la Bacul din 2014:

·       "Rolul verbelor la imperfect e sa intelegem ca autorul era la inceput si nu scria chiar grozav. Mai tarziu in opera artistica criticii au observat ca totul a devenit perfect, mai ales verbele",

·       "O secventa temporala este cand omul se uita la ceas. Daca se uita la o harta era o secventa spatiala si daca punea o muzica era o secventa auditiva

·       "O expresie moderna cu cuvantul "os" este "i-os". I vine de la internet", a scris elevul, facand aluzie la sistemul iOS al Apple. Unde i-ul vine de fapt de la iPhone :)

·       "Rolul cratimei e sa arate mai frumos pe hartie expresia. Daca era sa scriem "sin semne", era prea inghesuit"

·       "Doua motive literare sunt ca scriitorul e talentat si ca n-are servici, asa ca scrie si vinde romanele."

·       "Rolul interogatiilor retorice e sa-ti raspunda cineva cand nu stii unele lucruri. Doar ca nu te aude nimeni, intrebarea e doar de design. "

·       "Elementele de prozodie nu exista, pentru ca ne-ati cerut o poezie, nu o proza. "

·       "Solicit comisiei sa ia in calcul ca acest subiect este o capcana si sa ii ajute pe elevi sa nu cadem in ea. "

·       "Straniu- sinonim uschit"

·       "Laitmotivul operei lui Arghezi este copilaria, cu veselie si jocuri. Jocuri in poienite, ca pe vremea lui, nu online, ca acum. "

·       "As vrea sa comentez, dar nu stiu ce inseamna talazurile. Consider ca la romana puteam fi lasati cu dictionare si la matematica cu calculator. In alte tari asa e. "

·       "Propozitie cu expresia os: Cand i-am zis ca imi trebuie mai multi BANI  de buzunar, tata mi-a spus ca ofticosu roade osu."

·       "In poezia ''Leoaica tanara iubirea'' autorul vede dragostea asa nelinistita si agitata ca un animal fioros inainte sa se repeada la prada lui"

·       "Verbele la imperfect sunt imprumutate de poeti de la olteni ca ei spun cu invatai, fusei, mancai. Si au impresia ca sunt mai smecheri daca le scriu in textele lor."

·       "Nu inteleg de ce avem poezie cand toti copiii au zis ca nu le place poezia. Doar asa ca sa luam note mici"

·       "Daca as putea sa imi scriu punctul de vedere si sa fiu sincer cu aceste activitati de indrumare a lecturii elevilor as spune ca ele nu au niciun rost pentru ca oricum nu mai citeste nimeni carti. Toti preferam sa ne jucam jocul ala cu pasarile pe telefon (nu pot sa i dau numele ca se considera reclama)"

·       "Promovarea stilului de viata sanatos este asa ca sa mai faca unii niste BANI , dar eu cred ca esti sanatos cand mananci ce iti place. Mai repede ma imbolnavesc cand mananc ceva ce nu-mi place decat o shaorma"

8.     O femeie la vreo 30 ani, dupa ce si-a rezolvat treburile in resedinta de judet voia sa ajunga acum acasa si nu mai avea BANI . Se apropie de un taximetrist si ii spune:
- Uite, tre’ s-ajung si eu in Trescovenii de Sus, dar nu am BANI . Cum ajungem acolo ne socotim noi.
- Bine, las’ ca ne socotim noi pe drum! zice taximetristul.
Dupa vreo ora, taximetristul opreste pe un camp, ia o patura din portbagaj si o asterne pe iarba.
Femeia ingrijorata ii zice:
- Vai dar nu pot, sunt maritata, am acasa doi copii!
- Si ce? Si eu sunt insurat, am femeie, am copii, dar am si 40 de iepuri de hranit, asa ca taci si rupe iarba!

9.     Un tip cu o tipa, dupa o intalnire de succes, merg impreuna pe aleea casei lui. 
La un moment dat, tipul o intreaba: 
- Vrei sa mergi pe la mine, sa bem o cafea? 
- Pai, hai sa-ti zic ce-am constatat: imi dau seama de fiecare barbat cum este in pat, dupa cum baga cheia in broasca... adica daca o bagi repede, smucit, inseamna ca esti animalic si nu-mi place chestia asta; in schimb, daca bajbai si nu nimeresti yala, inseamna ca nu esti experimentat si iara nu imi place. 
- Domnisoara, nu stiu, cum fac ceilalti, dar eu inainte de a incerca cheia, ling broasca de-o ia naiba...

10.  La masa intr-o carciuma:
- Ba, Vasile, cine te-a batut in halul asta ?
- Lasa-ma, ma, in pace, ca sunt suparat. Nevasta-mea mi-a tras-o !
- Nevasta-ta... ?!?!
- Da, ma, nevasta-mea !
- De ce, ba ?
- I-am spus TU !
- ????????
- Pai ieri, cand am venit acasa, mi-a Zis "Ba, Vasile, dar noi nu ne-am mai ..... de o luna !!!"
- Si eu i-am raspuns ...poate TU

11. Un bătrânel se plimba prin parc fluturând nedumerit în mana rețeta pe care tocmai o primise de la medicul de familie. Vede o tânăra mămica ce tocmai își alăpta sugarul și se apropie timid:
- Doamna, va rog, citiți- mi rețeta, ca mi-am uitat acasă ochelarii…
Amabila, tânăra se conformează și tresare, privindu-l pe bătrân lung, cu mila:
- Ce ai sa faci, tataie, ca uite, doctorul ți-a prescris lapte de mama?
- Pai, nu ne-am putea înțelege? Poftiți doua sute de mii, ar trebui sa ajungă, eu sunt pensionar militar și Boc tocmai ne-a tăiat pensia la jumătate…
- Bine, cred ca se poate, dar nu aici, în public. Haideți la mine, locuiesc în apropiere și soțul e plecat la serviciu. Si apoi, pe criza asta, orice bănuț contează
Ajunși la destinație, tânăra culca bebelușul, vine lângă mos, își dezvelește sânul și omul începe sa sugă cu sete, plescăind de placere. Înnebunita de senzații, ea îl mângăie pe cap și îl întreabă:
- Tataie, nu vrei și altceva?…
- Ba da. Un corn …

12. Fiica in vasta de 16 ani isi invita tatal si mama sa se aseze pe canapeaua din sufragerie pentru a le spune ceva:
- Mama, tata,….sunt insarcinata !
- Cine a putut fi porcul ordinar care si-a batut joc de tine? Daca pun mana pe el in clipa asta ii arat eu !!!!! explodeaza mama fetei.
Foarte calma, tanara ia un celular si formeaza un numar. In mai putin de 15 minute in fata casei franeaza energic un Ferrarri Scaglieti 512 argintiu si, in mai putin de 2 minute, in cadrul usii apare un barbat elegant cu parul usor grizonant, imbracat intr-un costum Armani impecabil, cu un imens buchet de trandafiri in brate:
- Iubita doamna, stimate domn, va rog….
- Ce sa ne mai rogi nenorocitule….Incepe mama….
- ….sa ma ascultati….
- ….care ti-ai batut joc de copilului nostru adauga tatal…!!!
- Conditia si pozitia mea sociala nu-mi permit sa o iau de sotie pe fiica dumneavoastra. Dar, daca copilul nascut de aceasta va fi baiat, va primi cadou de botez o fabrica de piese auto, un supermarket, un restaurant de lux, un apartament de 300 mp in centrul Bucuresti-ului, o vila pe litoral si o vila la munte. Daca va fi fata, va primi la botez o fabrica de confectii, o casa de moda “haute couture”, un supermarket si de asemeni un apartament si cate o vila la mare si la munte. Daca vor fi gemeni, vor primi cate o fabrica de procesare a carnii, cate o fabrica de produse lactate, cate un apartament si cate un pachet de ACTIUNI  Gazprom fiecare in valoare de 5 milioane EUR. Daca va pierde sarcina…
- Mai incercati odata ! Sa fie clar !!! Interveni tatal …

13.  Cineva sună la uşă. Tipu deschide uşa. Pe preş o moarte mică, cam de douăzeci de centimetri înălţime, cu coasă, parpalac negru, tot tacâmul.
- Văi doamne, vaaai!
- Stai liniştit, am venit după hamster! 

14. Un tip cu masina darama garduri, omoara persoane, proiecteaza un camion in zid si se opreste intr-un copac… Dupa doua zile, se trezeste la spital..
- Ei, doctore, cum e?
- Am rezultatele analizelor: In alcoolul dumneavoastra am gasit picaturi de sange!!!

15. Un tip la farmacie:

-      DAȚI-MI ȘI MIE O CUTIE DE PREZERVATIVE CĂ MERG LA PRIETENA MEA ȘI O COMIT ÎN SEARA ASTA, E BUNA RĂU…
MAI STĂ UN PIC ȘI ZICE…
– DE FAPT, DAȚI-MI DOUĂ CUTII DE PREZERVATIVE, CA ARE O MAMĂ… AUUUU BUNĂ RĂU… ȘI PE AIA O ARD…
SE MAI GÂNDEȘTE UN PIC..
– ȘTIȚI CEVA? DAȚI-MI 3 CUTII DE PREZERVATIVE, CĂ ARE ȘI O SORA ȘI AIA BUNĂ RĂU.
II DĂ FARMACISTUL PREZERVATIVELE, MERGE EL LA PRIETENA LUI, SE AȘEAZĂ TOȚI LA MASĂ. VINE SI TA-SO, SE AȘEAZĂ ÎN CAPUL MESEI ȘI IȘI APLEACĂ TOȚI CAPETELE SA FACĂ RUGĂCIUNEA DINAINTE DE MASA. DUPĂ UN SFERT DE ORĂ, TIPUL ÎNCĂ IȘI FĂCEA RUGĂCIUNEA CU CAPUL SUB MASA, IAR PRIETENA LUI II ȘOPTEȘTE:
– VAI, DRAGULE, DAR NU ȘTIAM CA EȘTI ASA DE CREDINCIOS …
– NICI EU NU ȘTIAM CA TAICĂ-TU E FARMACIST.

16. ALINUTA ERA LA SPOVEDANIE. PREOTUL O INTREABA CU CE A PACATUIT.
ALINUTA SPUNE:
- ERAM SINGURA ACASA.PREOTUL:
- SI?
- SI A VENIT PRIETENUL MEU.
- SI?
- NE-AM DUS IN CAMERA DE SUS.
- SI?
- M-A DEZBRACAT.
- SI?
- A VENIT MAMA.PREOTUL:
- AH, FIR-AR SA FIE

17. DOI PRIETENI CARE NU S-AU VAZUT DE MULTA VREME SE INTALNESC INTR-UN BAR. UNUL DINTRE EI ESTE TARE SUPARAT, SI INCEARCA SA ISI ASCUNDA LACRIMILE CE I SE SCURG PE OBRAZ.
- CE TI S-A INTAMPLAT? IL INTREABA AMICUL SAU.
- NIMIC, NU POT SA-TI POVESTESC!
- TE FERESTI TOCMAI DE MINE, CEL MAI BUN PRIETEN AL TAU? POATE TE POT AJUTA...
- NU, ACUM NIMENI NU MA MAI POATE AJUTA!
- DAR CE S-A INTAMPLAT?
- TOCMAI M-AM INTORS DE LA O VANATOARE IN AFRICA.
- SI?
- AM FOST VIOLAT DE O GORILA, MASCULUL CEL MAI PUTERNIC DIN GRUP...
- SI?
- CINCI ZILE AM FACUT S-X FARA PAUZA, STII CUM... PUR SI SIMPLU FARA SA SE OPREASCA!
SI INCEPE SA PLANGA IN HOHOTE.
- HAI INCEARCA SA TE LINISTESTI, IL CONSOLEAZA PRIETENUL, BINE C-AI SCAPAT CU VIATA. ESTI INTREG, ASTA CONTEAZA. EU N-O SA SPUN NIMIC NIMANUI, IAR GORILA AIA NU VORBESTE!
- PAI, TOCMAI ASTA ESTE PROBLEMA, CA NU VORBESTE, NU SCRIE, NU TELEFONEAZA, NU MAIL, NU SMS, NU NIMIC...

18. ADUNAŢI ÎNTR-O SEARĂ LA O BERE, TREI BĂRBAŢI DISCUTAU DESPRE CELE MAI INTERESANTE POZIŢII PE CARE LE-AU EXPERIMENTAT. UNUL DINTRE EI ZICE:

- MIE ÎMI PLACE CEL MAI MULT 69!

ALTUL:

- ESTE BETON ATUNCI CÂND FEMEIA ACCEPTĂ SĂ FIE LEGATĂ DE PAT!

ULTIMUL ZICE:

- NU E NIMIC MAI PROVOCATOR DECÂT RODEO SĂLBATIC!

UNUL DINTRE CEI DOI PRIETENI ÎL PRIVEŞTE SURPRINS:

- RODEO SĂLBATIC?! CE MAI ESTE ŞI ASTA? N-AM AUZIT NICIODATĂ DESPRE AŞA CEVA!

- IMAGINEAZĂ-ŢI: EŞTI ÎN PAT CU SOŢIA, TE AFLI DEASUPRA EI, O SĂRUŢI PE SPATE CÂND LUCRURILE SE ÎNCĂLZESC, ÎŢI LIPEŞTI PIEPTUL DE SPATELE EI ŞI ÎI ŞOPTEŞTI DELICAT LA URECHE: ?POZIŢIA ASTA O ÎNNEBUNEŞTE PE SECRETARA MEA!?. IAR DUPĂ ACEEA, TOT CE AI DE FĂCUT ESTE SĂ ÎNCERCI SĂ TE MENŢII DEASUPRA MAI MULT DE OPT SECUNDE.

19. SOŢIA LUI LUIS FELIPE SCOLARI ÎNCEARCĂ SĂ ÎL TREZEASCĂ, A DOUA ZI DUPĂ GERMANIA-BRAZILIA 7-1:

- Luis, trezeşte-te, e 8!

- Ce, au mai dat unul?!

20. DOI ARDELENI ÎN GARĂ, LA GHIŞEUL DE BILETE:
- DOMNIŞOARĂ, DOUĂ BELETE.
- DA, SIGUR, PÂNĂ UNDE?
- GHEORGHE, ÎI SPUNIEM?
- NU.
- DOMNIŞOARĂ, DOUĂ BELETE, VA ROG.
- SIGUR, DAR DACĂ NU-MI SPUNEŢI UNDE MERGEŢI, NU ŞTIU CÂT SĂ VĂ CER.
- GHEORGHE, ÎI SPUNIEM?
- APĂI, SPUNE-I.
- NOI MEREM LA NUNTĂ.

21. DOI BETIVI INTR-UN BAR, UNUL DINTRE EI ZICE:
- DE DOUĂ SAPTAMANI NEVASTA MA TOT DA AFARA DIN CASA CIND VIN BEAT. CE SA FAC?
- CAND AJUNGI IN FATA USII TE DEZBRACI, SI EA NU POATE SA TE LASE AFARA CA DOAR VECINII CE OR SA ZICA?
- OK
ZIS SI FACUT. DUPA CATEVA ZILE SE REINTALNESC LA BAR:
- BA, AM FACUT CUM AI ZIS TU…
- DA, SI?
- STAI SA-TI ZIC, AM AJUNS IN FATA USII, M-AM DEZBRACAT, S-A DESCHIS USA ,
AM INTRAT SI AM AUZIT ‘URMEAZA STATIA PIATA SUDULUI, CU PERONUL PE PARTEA
DREAPTA’.

22. O FEMEIE PLEACA, FARA SOTUL EI, IN VACANTA IN CARAIBE. ABIA CE AJUNGE SI FACE CUNOSTINTA CU UN NEGRU ARATOS. DUPA O NOAPTE DE AMOR INFLACARAT EA IL INTREABA:
- CUM TE CHEAMA?
- NU POT SA-TI SPUN, II RASPUNDE EL. IN FIECARE SEARA EI SE INTALNESC, FAC DRAGOSTE, EA IL INTREABA ACELASI LUCRU IAR EL II RASPUNDE LA FEL.

Intr-o seara ea ii spune: 

- Este ultima mea seara aici, maine plec acasa. O sa-mi spui totusi cum te cheama?
- Nu pot sa-ti spun, ca o sa razi de mine, zice negrul.
- Hai zi, ca nu rad, nu am de ce!
- Binee... Pe mine ma cheama Zapada.

Tipa incepe sa rada mai sa se sparga, la care negrul furios: 

- Eram sigur ca o sa razi de mine, mai bine nu-ti ziceam...!
- Nuuu, ma gandeam ca sotul meu nu o sa creada cand o sa-i spun ca am avut 30 cm de zapada in fiecare zi in Caraibe!

23. O TIPA II SCRIE IUBITULUI AFLAT IN ARMATA:
“DRAGA JOHN”
“NU MAI POT CONTINUA ACEASTA RELATIE. DISTANTA DINTRE NOI ESTE PREA MARE.
TREBUIE SA RECUNOSC CA DEJA TE-AM INSELAT DE 2 ORI DE CAND AI PLECAT SI NU CRED CA ESTE CORECT PENTRU NICI UNUL DINTRE NOI. IMI PARE RAU. TE ROG SA IMI TRIMITI INAPOI POZA CU MINE PE CARE TI-AM TRIMIS-O ACUM CEVA VREME. CU DRAGOSTE, BECKY.”
SOLDATUL CU SENTIMENTELE RANITE SI OCHII INLACRIMATI LE-A CERUT TUTUROR CAMARAZILOR SAI ORICE FEL DE POZE PE CARE LE AU CU IUBITE, SURORI SAU FOSTE IUBITE SI AMANTE. PE LANGA POZA CU BECKY, JOHN I-A TRIMIS TOATE
CELELALTE FOTOGRAFII CU FEMEI FRUMOASE PE CARE LE-A STRANS DE LA PRIETENII LUI. IN TOTAL ERAU 53 DE FOTOGRAFII ALATURI DE SCRISOAREA CARE SPUNEA:
“DRAGA BECKY, IMI PARE RAU DAR NU-MI POT AMINTI CINE DRACU ESTI. TE ROG SA ITI CAUTI POZA IN TEANCUL DE FOTOGRAFII SI SA TI-O IEI.”

24. UN ARDELEAN ÎN CĂLĂTORIE ÎN JAPONIA ÎŞI CUMPĂRĂ NIŞTE OCHELARI REVOLUŢIONARI CARE PERMIT SĂ VEZI COMPLET GOALE PERSOANELE ÎMBRĂCATE. IESE ÎN STRADĂ, ŞI-ŞI PUNE OCHELARII. VEDE PE TOATĂ LUMEA ÎN PIELEA GOALĂ. E ÎN EXTAZ! ÎŞI SCOATE OCHELARII: ÎMBRĂCATE!

Îşi pune ochelarii: dezbrăcate! Incredibil! La întoarcere, în avion, îl apucă nebunia văzându-le pe toate stewardesele în pielea goală! Ajuns acasă, înainte de a intra, îşi pune ochelarii ca să-şi vadă soţia goală.

Deschide uşa, şi o vede pe nevastă-sa cu cel mai bun prieten al lui întinşi pe canapea şi complet goi. Îşi scoate ochelarii: tot goi. Îşi pune iar ochelarii: goi! Îşi scoate ochelarii: tot goi! Furios, aruncă ochelarii şi urlă: NO, n-am pic de noroc! Abia mi-am cumpărat ochelarii ăştia şi deja nu mai funcţionează!

25. DUPA 25 DE ANI DE CASATORIE, INTR-O ZI MI-AM PRIVIT SOTIA SI I-AM SPUS:
- IUBITO, ACUM 25 DE ANI STATEAM CU CHIRIE, AVEAM O MASINA IEFTINA, DORMEAM PE O CANAPEA SI NE UITAM LA UN TELEVIZOR CU ECRAN DE 14` ALB-NEGRU, DAR IN FIECARE NOAPTE ADORMEAM ALATURI DE O BLONDA SEXY DE 25 DE ANI. ACUM AVEM O CASA MARE, O MASINA BUNA, UN PAT MARE, UN TV COLOR CU PLASMA. DAR DORM ACUM CU O FEMEIE DE 50 DE ANI. DRAGA MEA, CRED CA AVEM O PROBLEMA!
SOTIA MEA FIIND O FEMEIE INTELEAPTA, MI-A SPUS:
- TU DU-TE SI CAUTA-TI O BLONDA SEXY DE 25 DE ANI, CA EU MA VOI OCUPA CA TU SA STAI DIN NOU CU CHIRIE, SA CONDUCI O MASINA IEFTINA SI SA DORMI PE O CANAPEA…

26. DOI NEBUNI MERGEAU PRIN PUSTIU. UN NEBUN IL INTREABA PE CELALALT:
- TU DE CE DUCI BUTOIUL ALA IN SPATE?
- PAI MAI BEAU CATE UN GAT DE APA CAND IMI ESTE SETE. DAR TU DE CE TARAI USA AIA DE MASINA IN SPATE? 
- PAI CAND IMI ESTE CALD, MAI DESCHID FEREASTRA

27. O TIPĂ SUPERBĂ SE PREZINTĂ LA DOCTOR.
-DOMNULE DOCTOR AM O PROBLEMĂ, AM ARSURI LA STOMAC.
-BINE DOAMNĂ, VĂ ROG SĂ VĂ DEZBRĂCAŢI, SPUSE DOCTORUL.TIPA SE DEZBRACĂ PÂNĂ LA BRÂU ŞI-L AŞTEAPTĂ PE DOCTOR PENTRU CONSULTAŢIE.
VĂZÂND CĂ TIPA S-A DEZBRĂCAT DOAR PÂNĂ LA BRÂU DOCTORUL ÎI SPUNE:
-VĂ ROG SĂ VĂ DEZBRĂCAŢI COMPLET.
LA CARE TIPA CONTRARIATĂ ÎNTREABĂ:
-DAR ESTE NECESAR SĂ MĂ DEZBRAC COMPLET?
-SIGUR CĂ DA, ZISE DOCTORUL.
S-A DEZBRĂCAT COMPLET ŞI AŞTEPTA PENTRU A FI CONSULTATĂ.
DOCTORUL ÎI SPUNE:
-ACUM DOAMNĂ VĂ ROG SĂ MERGEŢI PÂNĂ LA CALORIFER, APUCAŢI DE CALORIFER CU MÂINILE ŞI APLECAŢI-VĂ UŞOR CA SĂ VĂ POT VEDEA FUNDUL.
TIPA A URMAT ÎNTOCMAI INDICAŢIILE MEDICULUI. DUPĂ CÂTVA TIMP DOCTORUL ÎI SPUNE.
-GATA DOAMNĂ PUTEŢI REVENI NU AVEŢI NICI O PROBLEMĂ LA STOMAC.
LA CARE TIPA, ENERVATĂ:
-DAR CUM VA-ŢI DAT SEAMA DOMNULE DOCTOR?
DOCTORUL ÎI RĂSPUNDE CU CALM:
-DOAMNĂ, DACĂ AVEAŢI ARSURI LA STOMAC ATUNCI TREBUIA SĂ VĂ IASĂ FUM PE FUND.

28. DOUA BLONDE, DUPA NOAPTEA DE REVELION, SE INTORCEAU ACASA. AFARA, UN FRIG DE INGHETAU PIETRELE, ELE IMBRACATE SUBTIREL, CA DE LA PETRECERE…CE SA MAI, ERAU DEJA BLOCURI DE GHEATA. TAXIURI, NICI GAND, TOTI TAXIMETRISTII ACASA, CU FAMILIA, TRANSPORTUL IN COMUN ERA INEXISTENT, PANA ACASA CALE LUNGA…
IN DRUMUL LOR, UN DEPOU RATB. UNA DIN ELE E LOVITA DIN SENIN DE O IDEE GENIALA… NU STA MULT PE GANDURI SI II SPUNE CELEILALTE:
- FATA, PE BUNA DREPTATE SE SPUNE CA SUNTEM PROASTE. HAI SA FURAM UN AUTOBUZ SA MERGEM PANA ACASA!
- CA BINE ZICI, FATA! HAI! EU INTRU IN DEPOU SA FUR UNUL, TU TINE DE SASE!
ZIS SI FACUT, PRIMA RAMANE AFARA SA SUPRAVEGHEZE ZONA, CEALALTA INTRA SA FURE AUTOBUZUL. SI STA CEA DE-AFARA UN SFERT DE ORA…O JUMATATE DE ORA…O ORA… REBEGITA DE FRIG, INTRA SA VADA CE S-A INTAMPLAT, DE CE DUREAZA IN HALUL ASTA?! INTRA SI O VEDE PE A DOUA BLONDA STAND IN FUND PE JOS INTRE AUTOBUZE SI PLANGAND…
- CE S-A INTAMPLAT, FATA, DE CE PLANGI?
- UITE, NU GASESC NICI UN 135 SA NE DUCA ACASA
STA PE GANDURI PRIMA BLONDA SI ZICE:
- DRAGA, DAR TU ESTI CHIAR PROASTA RAU. NU PUTEAI SA FURI UN 226 SI MAI MERGEAM 2 STATII PE JOS?

29. TREI INGINERI, UN JAPONEZ, UN AMERICAN SI UN ROMÂN LA O LICITATIE PENTRU CONSTRUIREA UNUI POD.
JAPONEZUL:
- DOMNULE, NOI PORNIM CONSTRUCTIA DE PE AMBELE MALURI IN ACELASI TIMP. IN FELUL ASTA CASTIGAM TIMP SI INTALNIREA O FACEM CU AJUTORUL GPS-ULUI, CU EROARE DE CENTIMETRI.
AMERICANUL:
- NOI PORNIM CONSTRUCTIA DE PE AMBELE MALURI IN ACELASI TIMP. IN FELUL ASTA CASTIGAM TIMP SI INTALNIREA O FACEM CU AJUTORUL LASER-ULUI, CU EROARE DE CATIVA MILIMETRI.
ROMANUL:
- NOI PORNIM CONSTRUCTIA DE PE AMBELE MALURI IN ACELASI TIMP.
- PAI SI? SPUNE COMISIA. CUM VA INTALNITI LA MIJLOC?
- PAI DACA NE INTALNIM BINE. DACA NU, O SA AVETI DOUA PODURI.

30. ROMÂNIA JOACĂ FINALA CAMPIONATULUI MONDIAL. INTRĂ PIŢURCĂ ÎN VESTIAR ÎNAINTEA MARELUI MECI CU GERMANIA:
- BĂIEŢI, ASTĂZI E ZIUA MEA DE NAŞTERE, FĂCEŢI-MI UN CADOU FRUMOS ŞI CÂŞTIGAŢI ŞI VOI MECIUL ĂSTA!
- PREA TÂRZIU, NEA PIŢI, ŢI-AM LUAT DEJA O CRAVATĂ.

31. BULA SUNA IN MIJLOCUL NOPTII LA BIBLIOTECARA. 
-ALO, VA ROG FRUMOS SA IMI SPUNETI LA CE ORA DESCHIDETI LA BIBLIOTECA. 
BIBLIOTECARA, OBOSITA:
-BULA, DAR E 2 NOAPTEA!!
-NU CONTEAZA, VREAU SA STIU LA CE ORA DESCHIDETI BIBLIOTECA!!
-PAI, DESCHIDEM LA 9! DAR DE CE VRETI SA INTRATI IN BIBLIOTECA ASA DEVREME?
LA CARE BULA:
-EU NU VREAU SA INTRU IN BIBLIOTECA. AM RAMAS INAUNTRU SI VREAU SA IES NAIBII DE AICI!!!!

32. MIEZUL NOPŢII. UN BEŢIV SE LEAGĂNĂ DIN GARD ÎN GARD, CÂND E OPRIT DE UN POLIŢIST.
 - ACTELE LA CONTROL, VĂ ROG ŞI SĂ-MI SPUNEŢI UNDE MERGEŢI!
 BEŢIVUL SE UITĂ LUNG ŞI RĂSPUNDE:
 - MĂ DUC LA O CONFERINŢĂ DESPRE EFECTELE NOCIVE ALE ALCOOLULUI ŞI DESPRE RISCUL BEŢIVILOR DE A DEVENI RATAŢI.
 POLIŢISTUL SE UITĂ LA EL FIX ŞI ÎNTREABĂ:
 - LA ORĂ ASTA? CINE ŢINE O CONFERINŢĂ DESPRE AŞA CEVA LA MIEZUL NOPŢII?
 - NEVASTĂ-MEA ŞI MAI MULT CA SIGUR ŞI SOACRĂ-MEA.

33. ŞTRUL ŞI IŢIC INTRĂ ÎNTR-UN MAGAZIN. PROFITÂND DE NEATENŢIA VÂNZĂTORULUI,ŞTRUL FURĂ 3 CIOCOLATE. DUPĂ CE PĂRĂSESC MAGAZINUL, ŞTRUL ÎI SPUNE LUI IŢIC:
- FRATE, SUNT CEL MAI TARE HOŢ! AM FURAT 3 CIOCOLATE ŞI NU M-A VĂZUT NIMENI!
- DACĂ VREI SĂ VEZI CEVA MAI TARE, HAI ÎNAPOI LA MAGAZIN ŞI-AM SĂ-ŢI ARĂT EU UN FURT ADEVĂRAT! REPLICĂ IŢIC.
AŞA CĂ SE ÎNTORC AMÂNDOI LA MAGAZIN ŞI IŢIC ÎL ÎNTREABĂ PE VÂNZĂTOR:
- VREI SĂ-ŢI ARĂT O MAGIE?
- DA, RĂSPUNDE VÂNZĂTORUL.
- ÎN REGULĂ. DĂ-MI O CIOCOLATĂ.
VÂNZĂTORUL ÎI DĂ O CIOCOLATĂ, IAR IŢIC O MĂNÂNCĂ. MAI CERE UNA, O MĂNÂNCĂ ŞI PE ACEEA, O CERE ŞI PE A TREIA, PE CARE, LA FEL, O MĂNÂNCĂ.
VÂNZĂTORUL ÎL ÎNTREABĂ:
- ŞI UNDE E MAGIA?
- CAUTĂ ŞI LE VEI GĂSI ÎN BUZUNARUL PRIETENULUI MEU, ÎI SPUNE IŢIC.

34. - DOMNULE DOCTOR, MA SIMT CA UN ANIMAL.
- CUM ASA?
- MUNCESC CA UN BOU, MANANC CA UN LUP SI DORM CA UN URS.
- E MAI MULT DE ATAT: ARATATI CA UN PORC SI MIROSITI CA UN SCONCS!

35. LA O PETRECERE, INVITAŢII SE CONTRAZIC PE TEMA: BĂRBAŢII SAU FEMEILE, CARE SUNT MAI DE ÎNCREDERE?
- NICI O FEMEIE, SPUNE UN BĂRBAT DE-A DREPTUL SUPĂRAT, NU POATE PĂSTRA UN SECRET.
- NU PREA CRED CĂ LUCRURILE STAU ASA, SPUNE O FEMEIE BLONDĂ. EU AM REUŞIT SĂ PĂSTREZ SECRETUL ÎN CEEA CE PRIVEŞTE VÂRSTĂ MEA, DE CÂND AVEAM 21 DE ANI.
- NU-ŢI FACE GRIJI, AI SĂ-L SPUI CUIVA ÎNTR-O ZI, INSISTĂ BĂRBATUL.
- MA ÎNDOIESC, RĂSPUNDE FEMEIA CEA BLONDA. DACĂ O FEMEIE REUŞEŞTE SA PĂSTREZE UN SECRET TIMP DE 27 DE ANI, ATUNCI POATE SĂ-L PĂSTREZE PENTRU TOTDEAUNA.

36. UN ELEFANT CALCĂ PE UN MUŞUROI. 1000 DE FURNICI PORNESC LA ATAC PE SPATELE ELEFANTULUI. ELEFANTUL SE SCUTURĂ O DATĂ ŞI 999 DE FURNICI CAD LA PĂMÂNT.
DOAR UNA RĂMÂNE.
FURNICILE DE JOS ÎNCEP SĂ STRIGE:
- STRÂNGE-L DE GÂT! STRÂNGE-L PE GÂT!

37. DOUĂ RÂME LA O CAFEA:
- UNDE ŢI-E BĂRBATUL, DRAGĂ?
- LA PESCUIT...

38. O BATRÂNĂ STĂTEA AMĂRÂTĂ PE UN BALANSOAR, ŢINÂNDU-L ÎN BRAŢE PE MOTANUL EI, GICUŢĂ. DEODATĂ APARE O ZÂNĂ:
- PENTRU CĂ AI DUS O VIAŢĂ CINSTITĂ ŞI AI UN SUFLET BUN, IŢI VOI INDEPLINI 3 DORINŢE!
BĂTRÂNA:
- VREAU SA FIU FOARTE BOGATA! ZÂNA-I TRANSFORMĂ CASA ÎN PALAT.
- ACUM VREAU SĂ FIU TÂNĂRĂ ŞI FRUMOASĂ! O FACE ZANA TÂNĂRĂ ŞI FRUMOASĂ.
- ŞI ULTIMA DORINŢĂ: VREAU SĂ-L TRANSFORMI PE MOTANUL GICUŢĂ ÎN CEL MAI FRUMOS BĂRBAT DIN LUME!
ZÂNA ÎI ÎNDEPLINEŞTE ŞI ULTIMA DORINŢĂ ŞI DISPARE.
CÂTEVA MINUTE, FEMEIA ŞI GICUŢĂ SE PRIVESC IN OCHI. LA CARE GICUTA SE RIDICĂ ŞI ÎI ŞOPTESTE LA URECHE:
- NU-ŢI PARE RĂU ACUM CA M-AI CASTRAT?!

39. ION SI GHEORGHE MERG LA PESCUIT PE BALTĂ ŞI CUM ERA DE AŞTEPTAT ÎNCEP SĂ SE LAUDE CU ISPRĂVILE LOR. GHEORGHE:
- MĂI, IOANE! TU ŞTII CĂ EU AM DEZGROPAT CU LANSETA UN TANC RUSESC CARE ÎNCĂ AVEA FARURILE APRINSE?
- ŞTIU MĂ GHEORRGHE, DAR TU ŞTII CĂ EU AM PRINS UN PEŞTE CE NU ÎNCĂPEA ÎNTR-UN CAMION?!
- HAI CĂ STING FARURILE DAR MAI TAIE ŞI TU DIN COADA DE LA PEŞTE!

40. SOŢIA CĂTRE SOŢ:
- M-AI NEGLIJAT TOT WEEKENDUL, AI STAT NUMAI PE CALCULATOR SOCOTIND PE ACOLO GRAFICE, INDICI DE PRODUCŢIE, CIFRE DE AFACERI, STATISTICI ŞI PROCENTE! TU ÎŢI DAI SEAMA CÂT AFECTEAZĂ ASTA RELAŢIA NOASTRĂ?
- CAM 81%

41. LA UN INTERVIU PENTRU ANGAJARE:
- IMAGINEAZĂ-ŢI CĂ EŞTI LA ETAJUL ZECE ŞI CLĂDIREA ESTE ÎN FLĂCĂRI. CUM SCAPI?
- SIMPLU, MĂ OPRESC DIN IMAGINAT!

42. UN AVOCAT ERA BUCUROS CĂ FIUL SĂU TERMINASE AVOCATURA ŞI ASTFEL PUTEA SĂ-I CALCE PE URME. TRECE CEVA TIMP ŞI AVOCATUL CEL TÂNĂR PREIA CLIENŢII ŞI CAZURILE TATĂLUI SĂU, ACESTA IEŞIND LA PENSIE. ÎNTR-O ZI VINE BUCUROS ACASĂ ŞI ÎI ZICE TATĂLUI:
- TATĂ, ŞTII CAZUL ĂLA CARE N-AI PUTUT TU SĂ-L REZOLVI ÎN PESTE DOUĂZECI DE ANI!?
- DA, FIULE!
- PĂI EU L-AM REZOLVAT ÎNTR-O SĂPTĂMÂNĂ!
- FOARTE BINE FIULE, DAR SĂ NU UIŢI CĂ ACEL CAZ TE-A ŢINUT PE TINE LA ŞCOALĂ, LA LICEU, LA FACULTATE ŞI MAI RĂMÂNEA ŞI DE-O VACANŢĂ!

43. O FEMEIE MERGEA PE STRADĂ ŞI OBSERVĂ UN BĂTRÂNEL CARE STĂTEA PE O BANCĂ.
- MĂ SCUZAŢI, NU AM PUTUT SĂ NU OBSERV CE FERICIT ARĂTAŢI, CARE ESTE SECRETUL DV. PENTRU O VIAŢĂ LUNGĂ ŞI FERICITĂ?
- FUMEZ TREI PACHETE DE ŢIGĂRI PE ZI, BEAU ŞASE STICLE DE WHISKY PE SĂPTĂMÎNĂ, MĂNÂNC NUMAI MÂNCĂRURI CU MULTĂ GRĂSIME ŞI NU FAC NICIODATĂ SPORT.
- NEMAIPOMENIT, DAR CÂŢI ANI AVEŢI?
- 26.

44. UN ŞOFER BEAT ESTE OPRIT DE UN POLIŢIST… BEAT ŞI EL. POLIŢISTUL:
- DOM’LE ŞTIŢI CĂ NU AVEŢI VOIE DOI LA VOLAN?
ŞOFERUL:
-PĂI DOM’LE ŞI PENTRU ASTA TRE’ SĂ VII CU TOATĂ SECŢIA?

45. PĂRINŢII ÎŞI CEARTĂ COPILUL ŞI-L PEDEPSESC CĂ A LUAT NOTA 4 LA GEOGRAFIE.
TATĂL: – BĂI, NOI AM CERTAT COPILUL ĂSTA CĂ N-A ŞTIUT UNDE-I MAROCUL, DAR NOI ŞTIM?
MAMA: – NU ŞTIM, DAR NU POATE FI DEPARTE. AM LA MUNCĂ UNUL CARE E DIN MAROC ŞI VINE CU BICICLETA

46. BULA AVEA O COLEGA DE BIROU BUNA ÎN DRACI, DAR DIN PACATE NEDISPONIBILA.
O SORBEA DIN PRIVIRI ÎN FIECARE ZI SI CRAPA DE NECAZ CA NU-I POATE FACE NIMIC. ÎNTR-O ZI AJUNGE ATÂT DE FRUSTRAT ÎNCÂT SE DUCE DIRECT LA EA SI ÎI SPUNE DESCHIS ÎN FATA:
- ESTI O FEMEIE SUPERBA SI ÎMI DORESC FOARTE MULT SA TE AM MACAR O DATA. UITE, DACA MA LASI O SINGURA DATA SA TI-O PUN, ÎTI DAU 500 DE EURO.
TIPA REFUZA FARA SA STEA PE GÂNDURI.BULA INSISTA, EXPLICÂNDU-I CA TOTUL SE VA TERMINA REPEDE:
– EU STAU ÎN SPATELE TAU, ARUNC BANII PE PODEA, TU TE APLECI SA-I IEI SI PÂNA I-AI RIDICAT EU TI-O TRAG SI AM SI TERMINAT TREABA.
TIPA STA SI SE GÂNDESTE O SECUNDA, DUPA CARE SPUNE CA TREBUIE SA SE CONSULTE CU PRIETENUL EI CARE CÂND AUDE DESPRE CE E VORBA, ÎI STICLESC OCHII SI-I VINE O IDEE:
- CERE-I 1000 EURO SI RIDICA RAPID BANII DE JOS, ASA NU VA AVEA TIMP NICI MACAR SA-SI DEA PANTALONII JOS.
GAGICA E DE ACORD SI ACCEPTA PROPUNEREA. DUPA VREO JUMATATE DE ORA PRIETENUL EI ÎNCEPE SA-SI FACA GRIJI NEMAIPRIMIND NICI O VESTE SI LA UN MOMENT DAT O SUNA EL S-O ÎNTREBE CE S-A ÎNTÂMPLAT.TIPA RASPUNDE GÂFÂIND SI, PRINTRE GEMETE, ÎI SPUNE:
- NEMERNICUL A FOLOSIT MONEDE…

47. O BLONDA, O BRUNETA SI O ROSCATA, TOATE TREI GRAVIDE, SE INTALNESC IN SALA DE ASTEPTARE A UNUI CABINET GINECOLOGIC.
BRUNETA SPUNE:
- CRED CA AL MEU VA FI BAIAT!
- DE CE? INTREABA ROSCATA SI BLONDA.
- PENTRU CA AM STAT DEASUPRA CAND L-AM CONCEPUT SI SE SPUNE CA ATUNCI VA FI BAIAT.
- OOO, ZISE ROSCATA, ATUNCI EU VOI AVEA O FETITA PENTRU CA A STAT EL DEASUPRA!
BLONDA SE GANDESTE SI, CU O PRIVIRE INGRIJORATA, INTREABA:
- AL MEU VA FI IED?

48. SOȚUL REVINE DIN DEPLASARE – ȘI DIRECT ÎN DORMITOR. 

DUPĂ DOUĂ ORE DE IUBIRE NEBUNĂ, SE RIDICĂ ȘI PLEACĂ LA BUCĂTĂRIE, IAR ACOLO…. SOȚIA! 

EL ÎN STARE DE ȘOC:

- DOAMNE, DAR PE CINE AM F..UT EU DOUĂ ORE ÎN DORMITOR ????

SOȚIA ALERGÂND ÎN DORMITOR STRIGĂ:

- MAMĂ, DE CE AI TĂCUT ȘI NU I-AI SPUS CĂ, NU SUNT EU ÎN PAT??

- DRAGA MEA, TU DOAR ȘTII CĂ EU DEJA DE DOI ANI NU DISCUT CU EL!

49. VINE O TIPA LA UN POPA SI II SPUNE:
- PARINTE STITI, AM PACATUIT, AM FACUT SI EU CU BARBATU', ASA CUM SE FACE ACUMA, STITI, S...  ANAL.
POPA:
- ZECE MATANII REPEDE.
TIPA LE FACE SI CONTINUA:
- PARINTE, ASTA NU E TOT, STITI AM FACUT SI S... NORMAL CU AMANTU' MEU.
POPA: 
- CINZECI DE MATANII REPEDE.
TIPA LE FACE SI CONTINUA:
- DAR PARINTE, STITI, AM FACUT SI S... ORAL CU BARBATU' MEU.
POPA CAUTA LA CATASTIFE, SI NEGASIND NIMIC ISI SUNA SUPERIORUL:
- PRE-INALTE, AM AICI PE UNA CARE A FACUT S... ORAL, CE SA-I DAU? 
- BAI, DESCURCA-TE SI TU, CA EU I-AM DAT CINZECI DE MII.

50. ION SI GHEORGHE ISI FAC VACANTELE SEPARAT.
ION SE INTOARCE DIN VACANTA DE IARNA MULTUMIT.
- EI, PE UNDE AI UMBLAT, IOANE?
- PRIN SUEDIA!
- SI CUM SUNT SCANDINAVELE?ION DA DIN COLT IN COLT, NU DA UN RASPUNS CLAR. ACASA, CAUTA IN DICTIONAR. "AHA, SCANDINAVE, ADICA FEMEILE DE ACOLO! CUM DE NU AM STIUT, SA MA FI LAUDAT, CA AVEAM CU CE!"
ANUL URMATOR, ION SE INTOARCE DIN VACANTA BRONZAT.
- EI, IOANE, PE UNDE AI MAI FOST?
- GRECIA, TARA FRUMOASA!
- EI, DAR ELENELE?
ION RAMANE IAR MUT. NERVOS, ACASA, CAUTA DIN NOU IN DICTIONAR: "AHA, FEMEILE DE ACOLO!"
UN AN MAI TARZIU, ION SE INTOARCE IAR BRONZAT.
- SI CUM A FOST IN EGIPT, IOANE?
- FRUMOS, CALD, CAMILE, NISIP, SOARE...
- SI PIRAMIDELE?
- NISTE CURVE

51. SUNT INCA IN PAT SI NU-MI POT LUA GINDUL DE LA TINE, DE LA NOAPTEA TRECUTA ... MI-AS DORI ATIT DE MULT SA TE STRIVESC LA PIEPTUL MEU! IN NOAPTEA CALDA, AI VENIT LA MINE PE NEASTEPTATE ... SI CEEA CE S-A INTAMPLAT A LASAT IN MINE SENZATII DE NEUITAT. AI APARUT DE NICAIERI SI FARA SA-TI FIE TEAMA SAU RUSINE, TE-AM SURPRINS ATINGIND TRUPUL MEU GOL ... MI-AI SIMTIT INDIFERENTA SI M-AI MUSCAT FARA MILA, INNEBUNINDU-MA ... NE-AM ZVIRCOLIT TOATA NOAPTEA INTR-UN JOC NEBUNESC! IN ZORI AM ADORMIT IN SFIRSIT, OBOSIT ... ASTAZI, CIND M-AM TREZIT, TE-AM CAUTAT INDELUNG, DAR NU TE-AM MAI GASIT ... CEARSAFURILE CAZUTE DE PE PAT SINT SINGURELE MARTORE ALE NOPTII TRECUTE. IN NOAPTEA ASTA MA VOI PREFACE CA DORM SI TE VOI ASTEPTA SA REAPARI ... TANTAR NENOROCIT!!! 

52. DOAMNA , STITI CA SOTUL DUMNEAVOASTRA VA INSEALA?
- BINEINTELES CA STIU! STIU CU CINE,UNDE SI CAND , DAR NU-MI DAU SEAMA CU CE?! 

53. DE CE PE MASINA DE POLITIE SCRIE “112″?
SA STIE CUM SA SE BAGE POLITAII IN MASINA ADICA: 1 LA VOLAN,1 IN DREAPTA SI 2 IN SPATE. 

54. UN MAYBACH MARE LA STOP.
UN TICO VINE CU VITEZA DIN SPATELE LUI SI IL BUSHESTE.PE ECRANUL COMPUTERULUI DE BORD APARE:
NEW HARDWARE FOUND. INSTALL?

55.  UN COLONEL II SPUNE GENERALULUI:
-DOMNULE GENERAL, AVETI PANTALONII DESCHEIATI.
-EXPERIMENTEZ, COLONELE! ASEARA AM AVUT CAMASA DESCHEIATA SI MI-A INTEPENIT GATUL. 

56. CUM A FOST INTALNIREA PE NEVAZUTE? IL INTREABA UN STUDENT PE COLEGUL DE CAMERA.
NASOALA! TIPA A APARUT INTR-UN ROLLS ROYCE DIN 1932.
PAI ASTA-I O MASINA FOARTE SCUMPA. CE E RAU IN ASTA?EA ESTE PRIMUL PROPRIETAR...

57.  SOTUL:-DRAGA AZI E FOARTE CALD,CE AR ZICE VECINII DACA M-AS DUCE SA TAI IARBA GOL PUSCA?
EA:-AR ZICE CA TE-AM LUAT PENTRU BANI ! 

58. DOUA PRIETENE SE INTALNESC LA O TERASA SI, LA UN MOMENT DAT, UNA O INTREABA FOARTE CURIOASA PE CEALALTA:
"TU II SPUI IUBITULUI TAU DE FIECARE DATA CAND AI ORGASM?"
CEALALTA II RASPUNDE LINISTITA:
"A, NU. MAI ALES CA NU-I PLACE SA-L SUN PREA DES CAND ESTE LA BIROU" 

59. O DOAMNĂ INTRĂ IN FARMACIE ŞI ÎI CERE FARMACISTULUI UN FLACON CU ARSENIC. FARMACISTUL INTRIGAT ÎNTREABĂ:
- DOAMNĂ, LA CE VĂ TREBUIE ARSENICUL?
- VREAU SĂ-L OMOR PE SOŢUL MEU!
- DOAMNĂ, NU POT SĂ VĂ VÎND ARSENIC PENTRU ACEST MOTIV,ÎMI PARE RĂU,
SPUNE FARMACISTUL.
ATUNCI DOAMNA SCOTOCEŞTE ZGOMOTOS ÎN POŞETĂ ŞI SCOATE O FOTOGRAFIE CU SOŢUL EI CARE FĂCEA DRAGOSTE CU SOŢIA FARMACISTULUI.
ACESTA SE UITĂ LA FOTOGRAFIE ŞI SPUNE:
- AH, SCUZAŢI-MĂ, N-AM ŞTIUT CĂ AVEŢI REŢETĂ...

60. DOMNULE JUDECATOR, SPUNE SOŢIA LA DIVORŢ, EU ŞI SOŢUL MEU NU AM MAI AVUT RELAŢII INTIME DE FOARTE MULT TIMP.
- ESTE ADEVARAT ? DE CE ? ÎL ÎNTREABA JUDECĂTORUL PE SOŢ.
- ESTE ADEVARAT, DOMNULE JUDECATOR, PENTRU CA NU MAI POT, RECUNOAŞTE SOŢUL UMILIT.
- AUZI LA EL, SPUNE SOŢIA, JUMATATE DIN ORAŞ POATE ŞI EL – NU! 

61. O BLONDĂ FĂCEA DRAGOSTE PE BANCHETA DIN SPATE A UNUI MAYBACH. ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII ACŢIUNII, ACEASTA ÎI ZICE BĂRBATULUI:
- ŞTII, NU ÎMI PASĂ DE BOGĂŢIA TA, NU ÎMI PASĂ CĂ AI MAYBACH, NU MĂ INTERESEAZĂ LUXUL!
BĂRBATUL:
- SĂ ŞTII CĂ NICI PE MINE NU MĂ INTERESEAZĂ, EU SUNT ŞOFERUL! 

62. O BLONDĂ FĂCEA DRAGOSTE PE BANCHETA DIN SPATE A UNUI MAYBACH. ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII ACŢIUNII, ACEASTA ÎI ZICE BĂRBATULUI:
- ŞTII, NU ÎMI PASĂ DE BOGĂŢIA TA, NU ÎMI PASĂ CĂ AI MAYBACH, NU MĂ INTERESEAZĂ LUXUL!
BĂRBATUL:
- SĂ ŞTII CĂ NICI PE MINE NU MĂ INTERESEAZĂ, EU SUNT ŞOFERUL! 

63. O BLONDĂ FĂCEA DRAGOSTE PE BANCHETA DIN SPATE A UNUI MAYBACH. ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII ACŢIUNII, ACEASTA ÎI ZICE BĂRBATULUI:
- ŞTII, NU ÎMI PASĂ DE BOGĂŢIA TA, NU ÎMI PASĂ CĂ AI MAYBACH, NU MĂ INTERESEAZĂ LUXUL!
BĂRBATUL:
- SĂ ŞTII CĂ NICI PE MINE NU MĂ INTERESEAZĂ, EU SUNT ŞOFERUL! 

64. INTR-UN TREN, UN TIP SI-O TIPA STATEAU FATA-N FATA . TIPA, MISTO TARE, PULPE, SANI, MINIJUP, FARA CHILOTEI . 
TIPUL INCERCA DIN GREU SA-SI DEZLIPEASCA PRIVIREA DINTRE PICIOARELE EI … 
FATA OBSERVA SI ZICE :
- VAD CA TE UITI LA PASARICA MEA . ITI PLACE ?!!!
TIPUL SE INROSESTE :
- PAI…EU…STITI… NU …
- LASA CA NU-I NICI O PROBLEMA, IMI FACE PLACERE… IA ZI, VREI SA-TI DEA PASARICA O BEZEA ?
- PAI… DA !!
TIPA SE ISI DESFACE PICIOARELE SI PASARICA, FOARTE NATURAL, II DA TIPULUI O BEZEA . TIPUL FOARTE INCINTAT :
- SUUUUPER FAIN !!!
- DA STAI SA VEZI, VREI SA O FAC SA CLIPEASCA ?
- SIGUR …SI PASARICA CLIPESTE DE CITEVA ORI …
TIPUL, INCINTAT LA CULME : WAUUUU !!!
- HAI VINO LINGA MINE , ZICE EA . VREI SA-TI BAGI DOUA DEGETE IN PASARICA ?!!
TIPUL ZICE ULUIT :
- HAI DA-O NAIBII, SA NU-MI SPUI CA POATE SI SA FLUIERE !!!

65. DOUĂ CAPRE FAC CONVERSAŢIE. ZICE UNA:
- VII DISEARĂ CU MINE LA O PETRECERE?
- BERE AU?
- DA.
- LA STICLĂ?
- PROBABIL.
- EU NU BEAU DECÂT LA ŢAP..

66. POLIŢISTUL ÎL OPREŞTE PE ION ÎN PRIMA ZI, ÎI DĂ AMENDĂ, ION PLĂTEŞTE ŞI-I ZICE POLIŢISTULUI "CĂLDURĂ MARE, DOM'POLIŢIST." 
A DOUA ZI LA FEL, AMENDĂ, ION PLĂTEŞTE DUPĂ CARE ZICE: "CĂLDURĂ MARE, DOM'LE POLIŢIST". 
A TREIA ZI POLIŢISTUL ÎL OPREŞTE IAR PE ION ŞI-I ZICE:
- AZI NU-ŢI MAI DAU AMENDĂ, DAR SPUNE-MI ŞI MIE DE CE TOT SPUI "CĂLDURĂ MARE" ? 
ION ÎI RĂSPUNDE:
- PĂI CUM ALTFEL SĂ-ŢI SPUN "ARDE-TE-AR FOCU'" ?

67. A MURIT UN BĂRBAT ȘI A AJUNS ÎN RAI. DUPĂ O LUNĂ DE PLICTISEALĂ TOTALĂ SE ADRESEAZĂ DOMNULUI:
-DOAMNE, VREAU SĂ VĂD ȘI IADUL.
SE UITĂ ÎN IAD, IAR ACOLO – FETE, DISTRACȚII, BĂUTURĂ…ETC
-DOAMNE, VREAU ȘI EU ÎN IAD.
-IMPOSIBIL, TU AI TRĂIT O VIAȚĂ FĂRĂ PĂCATE, NU POT SĂ TE TRIMIT ÎN IAD,  CE POT SĂ FAC, E SĂ TE ÎNVII PENTRU O SĂPTĂMÂNĂ.
A ÎNVIAT BĂRBATUL ȘI IMEDIAT S-A APUCAT DE BĂUT, SĂ SE DISTREZE CU FETELE, SĂ ÎNJURE, SĂ BATĂ PE ORICARE PRINDE, IAR PENTRU SIGURANȚĂ, LA SFÂRȘITUL SĂPTĂMÂNII A VIOLAT ȘI O BĂBUȚĂ DE VREO 80 DE ANI. MOARE ȘI IAR SE TREZEȘTE ÎN RAI.
DUMNEZEU:
-TU DESIGUR AI PĂCĂTUIT FOARTE MULT ȘI AI DUS O VIAȚĂ ÎN DESFRÂU, DAR NU TE POT TRIMITE ÎN IAD.
-DE CE DOAMNE?
-BĂBUȚA, O ȚII MINTE? ȘI ACUM ÎMI MULȚUMEȘTE CĂ TE-AM TRIMIS.

68. SCRISOAREA A III-A (PARODIE)
IATA VINE-UN JEEP PE STRADA, CU UN GIROFAR PE EL,
BAIAZID STATEA IN DREAPTA SI ROSTI CATRE SOFER:
"SPER CA MIRCEA SA AJUNGA, SA NU-NTARZIE DIN NOU.
IA VEZI DACA-A TRAS MASINA, LANGA GURA DE METROU..".
"-N-A VENIT MARIA TA, ZISE EL PRIVIND IN JUR..."
"-SI MI-A ZIS CA FIX LA 12 NE VEDEM LANGA CARREFOUR".
ASTEPTAND VREO 5 MINUTE , ISI PIERDU ORICE RABDARE,
SI TRIMITE BODIGUARZII SA SE UITE PRIN PARCARE
LA UN SEMN (CURBA LA DREAPTA), SE OPRESTE UN X5.
SI DIN EL COBOARA MIRCEA, IN BERMUDE SI OPINCI.
PRINTRE TURCI PORNI AGALE, SI PRIVINDU-I CU NESAT,
LE-ARATA UN "SONY VAIO", CARE-L TINE LA SUBRAT.
AGITAT , LA EL IN JEEP, SI-MBRACAT TOT IN CIVIL,
BAIAZID NU MAI
REZISTA SI IL SUNA PE MOBIL:
"-TU ESTI MIRCEA?"..." -DA-MPARATE, AM UITAT SA ITI DAU BIP,
DAR AM STAT MULT LA ROVINE, ERA COADA LA AGIP.
NICI N-AM NIMERIT DIN PRIMA, CA NU VIN AICI PREA DES,
SI-AM LUAT-O SI PE CENTURA, INDRUMAT DE GPS.
ACUM AM PARCAT MASINA. UNDE ESTI?, CA VIN LA TINE..."
"-SUNT LA MINE IN MASINA SI TE VAD, TE-NDREPTI SPRE MINE".
SI DE-NDATA AJUNSE MIRCEA SI URCA LA TURC IN JEEP.
SI-NCEPU SA II EXPLICE CA NU VREA, CU NICI UN CHIP
SA ISI STRANGA INTREAGA OASTE LA ROVINE IN CAMPII,
SI SA LUPTE PAN' LA MOARTE CU AI TURCULUI SPAHII.
"-BAIAZIDE, STI CA-I CRIZA, SI-ACUM VIATA-I FOARTE GREA,
MA GANDEAM CA SA NE BATEM,... DAR LA "HEROES" IN RETEA.
SAU IN LOC SA CUCERESTI, CU ARMATE-AL MEU POPOR,
NU AI VREA , DACA AI WIRELESS , SA JUCAM "CONQUIZTADOR" ?
"-CUM CAND TURCII-MI SUNT IN VAMA , SI-AM VENIT DIN ISTAMBUL,
TU NU VREI CA SA NE BATEM, CA NU TI SE PARE "COOL"?
EU NU-S DISPERAT CA TINE SA STAU
NOPTI INTREGI PE NET,
EU TRAIESC IN REALITATE, SI NU E NICI UN SECRET
CA AM FOST IN MULTE LUPTE : VARNA, IALTA SAU OITUZ..."
"-PAI EU SUNT ONLINE TOT TIMPUL, NU PUTEAI SA DAI UN
"BUZZ"??"
"-MIRCEA!!! VIN C-O INTREAGA OASTE , IAR TU FACI MISTO DE NOI..,
MAINE SUNT AICI CU TURCII SI-TI DECLAR DE-ACUM RAZBOI".
"-CUM VREI TU MARITE REGE, EU SPERAM SA MA-NTELEGI,
CACI DE-AJUNGEM LA CUTITE, VOI NU MAI PLECATI INTREGI.
N-AS VREA SA PUN PE "YOUTUBE", CU-AI TAI MORTI,VIDEOCLIPURI,
NICI CA DUNAREA SA-NNECE SPUMEGAND A TALE JEEP-URI.
DAR, DE ASTA TI-E DORINTA, MAINE NE VEDEM LA LUPTA,
SI-TI PROMIT CA PLECI D-AICI CEL PUTIN C-O MANA RUPTA.
"SI ZICAND ACESTEA MIRCEA, IL LASA PE
BAIAZID.
SI TRANTINDU-I PORTIERA EL PLECA LA PAS GRABIT.
CAND AJUNSE LA MASINA, GASI-N GEAM , PE-UN BILET SCRIS:
"SCUZE.V-AM BLOCAT O ROATA, C-ATI PARCAT PE "INTERZIS".. ."
SI DA MIRCEA MULTE MAILURI, SMS-URI, MII DE "BIP"-URI,
CA SA-SI STRANGA TOTI OSTENII SI SA II INDESE-N "JEEP"-URI.
DEMARAND IN MARE TROMBA, SE-NDREPTARA SPRE ROVINE,
DAR AICI GASIRA TURCII, TOTI CU PANTALONII-N VINE.
TOTI VAITANDU-SE DE MOARTE, GHEMUITI PRIN IARBA SCURTA
REZEMATI DE CATE-UN CIOT, SI TINANDU-SE DE BURTA.
"-BAIAZID , HAI SA NE BATEM...!! , UNDE ESTI, DE CE NU VII?""-MI-AM SCOS IN ORAS OSTENII, SI I-AM DUS LA KFC.SI-AM MANCAT CU POFT-ASEARA, TOT CE NI S-A PUS PE MASA..."
RASPUNSE-NCORDAT SULTANUL DINTR-O TUFA MAI RETRASA.
"-N-AM STIUT CA LA "FAST-FOUD"- URI NU E BINE SA MANANCI,
MAI ALES IN ROMANIA , FIINDCA RISTI SA PLECI PE "BRANCI"...
NU MAI VREAU CA SA NE BATEM, IARTA-MA A FOST O FARSA.
DA-NE NISTE "TRIFERMENT" SI-O
SA FACEM CALE-NTOARSA" ...
SI ASA A SCAPAT MIRCEA DE O LUPTA LA ROVINE.
DECI SE VEDE PAN-LA URMA CA "FAST-FOOD"- UL FACE BINE.
ASTA-I TOT...DAR FITI VOI SIGURI CA ISTORIA O SA ZICA:
"TURCII L-AU VAZUT DE MIRCEA SI-AU FACUT PE EI DE FRICA"...

69. IN ARMATA, SOLDATII SUNT SCOSI LA PROGRAM ADMINISTRATIV IN GRADINA UNITATII. CAPORALUL, CU UN AER SATISFACUT:
- ASA, TOATA LUMEA IA CATE O LOPATA SI TRECETI LA SAPAT! INAINTE DE ASTA... E VREUNUL PRINTRE VOI CARE SE PRICEPE LA ALGEBRA?
- EU, SA TRAITI ... SUNT STUDENT LA MATE-FIZICA, DOM CAPORAL.
- BRAVO, MA. ATUNCI ARUNCA DRACULUI LOPATA AIA, CA NU-I DE TINE.
SOLDATUL, USURAT, ARUNCA LOPATA.
CAPORALUL CONTINUA: - SI PUNE MANA PE HARLET. TU VEI EXTRAGE RADACINILE!

70. ÎNTR-UN APARTAMENT AL UNUI BLOC SELECT DE LOCUINŢE LOCUIEŞTE O FATĂ BĂTRÎNĂ. O VECINĂ O ÎNTREABĂ MEREU DE CE NU SE CĂSĂTOREŞTE, DE CE NU-ŞI GĂSEŞTE ŞI EA UN BĂRBAT CUMSECADE.
- DE CE? RĂSPUNDE BĂTRÎNA DOMNIŞOARĂ. DOAR AM UN CÎINE, UN PAPAGAL ŞI O PISICĂ. ASTEA-MI SÎNT DESTULE PÎNĂ PESTE CAP.
- DAR, TOTUŞI, ACESTE ANIMALE NU POT ŢINE LOC DE SOŢ.
- CUM SĂ NU? CÎINELE MIRIIE MEREU, PAPAGALUL ÎNJURĂ TOATĂ ZIUA, IAR PISICA-I PLECATĂ TOATĂ NOAPTEA.

71. UN TIP ÎŞI PARCHEAZA CALUL ÎN FAŢA BARULUI ŞI INTRĂ ŞI EL LA UN PAHAR. CÂND IESE, ÎŞI GĂSEŞTE CALUL VOPSIT IN VERDE. INTRĂ NERVOS ÎNAPOI ŞI ÎNTREABĂ:
-CINE MI-A VOPSIT CALUL ÎN VERDE?
SE RIDICĂ UNUL SOLID ŞI ZICE:
-EU.
-A, DA, BINE, BINE AM VENIT SA ITI SPUN CA S-A USCAT VOPSEAUA.

72. DOI OLTENI ÎN VACANŢĂ. LA ORA 3 DIMINEAŢA, UNUL ÎL TREZEŞTE PE CELĂLALT: 
- MARINE!
- CE?
- DESCHIDE OCHII ŞI SPUNE-MI CE VEZI?
- CERUL.
-ŞI?
-ŞI LUNA.
-ŞI?
-ŞI CARUL MARE. 
-ŞI?
-ŞI CARUL MIC.
-ŞI?
-ŞI... IOANEEE!...ĂŞTIA NE-AU FURAT CORTUL!

73. UN TIP SE DUCE LA DOCTOR :
- DUM’LE DOCTOR, AM O PROBLEMÃ …
- CE AI MÃ ?
- NU MI SE SCOALÃ .
- AHA. FI ATENT : O IEI ÎN MÂNÃ SI TRAGI DE EA PÂNÃ AJUNGE CAM PE LA GENUNCHI. APOI MAI VII PE LA MINE.
- BINE, DOM’ DOCTOR.
VINE ÃSTA DUPÃ 2 ZILE :
- DOM’ DOCTOR, DEGEABA, TOT NU SE SCOALÃ .
- MAI TRAGE DE EA PÂNA AJUNGE LA CÃLCÂIE SI MAI VINO PE LA MINE.
- BINE DOM’ DOCTOR.
VINE ÃSTA PESTE ALTE 2 ZILE :
- DEGEABA, NU MERGE.
- TRAGE’O PÂNA AJUNGE LA CUR APOI MAI VINO P’ACI.
- BINE DOM’ DOCTOR.
VINE ÃSTA DIN NOU :
- NU MERGE, TOT NU MI SE SCOALÃ P*LA.
- ACUMA POTI SÃ TE CACI PE EA !

74. JUDECĂTORUL:
-TU, PRIMUL DIN STÂNGA, POVESTEŞTE CUM AI ABUZAT DE
VICTIMĂ?
-DOMNULE JUDECĂTOR, AM FIXAT-O PE COVOR, CU FAŢA ÎN SUS
ŞI AM REGULAT-O ÎN POZIŢIE NORMALĂ.
-5 ANI ÎNCHISOARE!
- TU, DE LA MIJOC, CUM AI ABUZAT?
-I-AM PUS PICIOARELE LA UMĂR, DOMNLE JUDECĂTOR.
-8 ANI ÎNCHISOARE.
-ŞI TU, AL TREILEA, CUM AI ABUZAT?
-EU AM LUAT-O PE LA SPATE, DOMNULE JUDECĂTOR.
-EŞTI ACHITAT!!
MURMUR ÎN SALĂ, PROTESTE DIN PARTEA CELORLALŢI ACUZAŢI, AVOCAŢII APĂRĂRII CER EXPLICAŢII.
-SIMPLU! ZICE JUDECĂTORUL. DIN POZIŢIA “PE LA SPATE” PUTEA SĂ FUGĂ, DAR NU A FĂCUT-O!

75. TELEVIZORUL 3D: NEVASTA LUI ION ESTE SURPRINSĂ CU UN ALT BĂRBAT. PANICATĂ, EA II SPUNE AMANTULUI:
- ASCUNDE-TE ÎN SPATELE TELEVIZORULUI, REPEDE!
ION DESCHIDE TELEVIZORUL SE AŞEAZĂ ÎN FOTOLIU ŞI ÎŞI SAVUREAZĂ BEREA LA MECI ŞI SE UITĂ CU OCHELARII 3D. NEVASTA NU ŞTIE CUM SĂ-L FACĂ SĂ IASĂ DIN CAMERA. ÎN CELE DIN URMĂ ÎI STRIGĂ DIN BUCĂTĂRIE:
- IOANE, VINO REPEDE SĂ VEZI CE CIUDĂŢENIE MI S-A ÎNTÂMPLAT. AM SCĂPAT JOS O FARFURIE DE PORŢELAN ŞI MI-A SĂRIT ÎNAPOI ÎN MÂNĂ INTACTĂ!
- ASTA-I NIMIC, STRIGA ION DIN CAMERĂ. ADINEAURI, UN JUCĂTOR A LUAT CARTONAŞ ROŞU, A FOST ELIMINAT DE PE TEREN ŞI A IEŞIT TOCMAI PE AICI, PE LÂNGĂ MINE!

76. INTR-O ZI ISTORICUL ADRIAN CIOROIANU SE PLIMBA PRIN PARCUL IOR. LA UN MOMENT DAT, VEDE UN OM MANCAND IARBA. ORIPILAT, IL INTREABA DE CE FACE ASTA.
- PENTRU CA NU AM BANI DE MANCARE, RASPUNDE OMUL. 
- POFTIM 1.000.000 DE LEI, DU-TE SI MANANCA CEVA, II RASPUNDE ISTORICUL, DANDU-I BANII.
DUPA O LUNA, TOT IN IOR APARE SI ADRIAN NASTASE, INTR-O VIZITA 'DE LUCRU'. ACELASI OM MANCA IARBA. NASTASE IL INTREABA DE CE FACE ASTA SI PRIMESTE ACELASI RASPUNS: 
- N-AM BANI!.
LA CARE NASTASE SCOATE 15.000 DE LEI DIN BUZUNAR, II DA OMULUI SI-I SPUNE: 
- TINE BANII, IA METROUL SI DU-TE IN HERASTRAU. ACOLO ESTE IARBA MAI BUNA!

77. DOUA BLONDE CALATORESC CU TRENUL. IN ACELASI COMPARTIMENT CU ELE CALATORESTE SI UN BARBAT MAI IN VARSTA, CU BARBA. SOPTESTE UNA LA ALTA:
- FATA UITA-TE! ASTA-I MIRCEA CEL BATRAN…
- ESTI PROASTA FATA?? E MORT DE VREO 6-700 ANI…
IN SECUNDA DOI INTRA ALT BARBAT IN COMPARTIMENT, SI-L SALUTA PE BARBOS.
- CIAO, MIRCEA, CE FACI? NU TE-AM MAI VAZUT DE SUTE DE ANI…
PRIMA BLONDA:
- NA FA.. CINE-I PROASTA???

78. DOI COPII, UN BAIAT SI O FETITA SE CERTAU. FIECARE SE LAUDA CU CE II CUMPARASE MA-SA SAU TA-SU. EL ZICEA CA ARE MASINUTE, EA CA ARE PAPUSI SI TOT ASA. LA UN MOMENT DAT EL, NEMAISTIIND CU CE SA SE LAUDE, ISI SCOATE P…A SI, MANDRU DE EL, SPUNE: “NA, DIN ASTA CHIAR CA N-AI!”
EA INSA RASPUNDE: “DA, DAR PESTE 15 ANI TU O SA AI TOT UNA, PE CAND EU O SA AM CATE VREAU!”

79. UN BARBAT ERA FOARTE FERICIT CA SOTIA I-A NASCUT UN BAIAT DUPA 7 FETE. VA PUTETI INCHIPUI CE MANDRIE AVEA EL. DOAR UN BARBAT POATE SA INTELEAGA CE INSEAMNA SA AI UN BAIAT .MAI ALES DUPA ATATEA FETE. SI IATA CA EL A CHEMAT TOTI PRIETENII SI RUDELE SA SARBATOREASCA ASTA. DUPA CE AU CHEFUIT TOATA NOAPTEA
 SE APROPIE UNUL DE EL SI II SPUNE:
- CE TU CHIAR CREZI CA BAIATUL E AL TAU??? FII SERIOS, DOAR AI ATATEA FETE…. E IMPOSIBIL SA FIE AL TAU…. GANDESTE-TE BINE LA CE TI-AM SPUS.
BARBATUL PLEACA ACASA LA SOTIE SI STRIGA:
- SPUNE REPEDE AL CUI E BAIATUL ASTA!
- E AL TAU, MAI.
- SPUNE MAI REPEDE AL CUI E BAIATUL!!!
- E AL TAU.
- SPUNE AL CUI E BAIATUL CA TE OMOR AICI!
- STAI PUTIN….. BAIATUL E AL TAU, FETELE NU.

80. SOTUL SE PLANGE MEDICULUI:
-DOMN DOCTOR, SOTIA MEA RAMANE INSARCINATA INTR-O VESELIE!
-NU FOLOSITI METODA CALENDARULUI?
-BA DA ,DAR FARA EFECT!
-ANTICONCEPTIONALE?
-I-AM DAT, DAR TOT RAMANE!
-IA-TI PREZERVATIVE!
-AM LUAT DAR DEGEABA.
EXASPERAT DOCTORUL IL SFATUESTE:
-ATUNCI N-O MAI F..E!
-AM INCERCAT SI METODA ASTA ,DAR TOT RAMANE!!!

81. O PROFESOARA (CAM CHIOARA) STRIGĂ:
“HEI TU, ALA DE ACOLO DIN SPATE DE LANGA CALORIFER, RECITA POEZIA!!! V-AM RUGAT PE TOŢI SĂ O ÎNVAŢATI!”
“IMI PARE RAU DAR NU POT”
“POT SĂ TE ÎNTREB CE NAIBA AI FACUT ASEARA?” INTREABA PROFESOARA
“AM BAUT CATEVA HALBE CU COLEGII MEI, AM JUCAT UN POKER, AM TRAS CATEVA LINII DE COCA SI AM FACUT DRAGOSTE CU PRIETENA MEA.”
“PFFFFFFFFF, INCREDIBIL!! ÎNCEP SĂ MĂ ÎNTREB DE CE TE-AI MAI DERANJAT SA VII AZI ŞCOALĂ.!”“PAI EU SUNT AICI CA SA VA REPAR CALORIFERUL…..”

82. O TANARA CASATORITA DE CURAND SE PLANGE MAMEI SALE LA TELEFON:
-NU-L MAI SUPORT DELOC PE JIM.E TOT TIMPUL ASA DE PROST DISPUS INCAT AM DEVENIT SI EU TERIBIL DE NERVOASA ….AM SI SLABIT FOARTE TARE DIN CAUZA ASTA.
-DE CE NU-L PARASESTI ATUNCI?,INTREBA MAMA.
- ASA VOI FACE,DAR MAI INTAI ASTEPT SA AJUNG LA 50 DE KG.

83. DOMNULE DOCTOR, AM INNEBUNIT, AM INNEBUNIT, AM INNEBUNIT!!!!!
- STATI DOMNULE, LINISTITI-VA TOTUL VA FI BINE; SPUNETI-MI CE S-A INTAMPLAT?
- ASEARA AM FOST LA IUBITA MEA …..
- SI ATUNCI ATI INNEBUNIT….???
- NU DOMNULE, NU… SI NE-AM IUBIT SI NE-AM SARUTAT SI….
- ATUNCI ATI INNEBUNIT….?????
- NU, DOMNULE NU… SI A VENIT BARBA-SU, SI….
- ATI INNEBUNIT….????
- NU NENE, NU, SI AM SARIT DE LA BALCON
- SI ATI INNEBUNIT….???
- NU,NU, SI MA TINEAM DE BALUSTRADA, ATARNAM IN JOS SI A VENIT CU CIOCANUL SI MI-A DAT PESTE FIECARE DEGET
- SI ATUNCI ATI INNEBUNIT..?????
- NU, A VENIT CU FIERUL DE CALCAT SI MI-A DAT PESTE FIECARE DEGETEL SI…
- ATUNCI ATI INNEBUNIT?????
- NU NENE, NU… SI A VENIT CU APA FIARTA SI MI-A TURNAT IN CAP
- ATUNCI ATI INNEBUNIT ?????
- AM INNEBUNIT CAND M-AM UITAT IN JOS .
- SI CE ATI VAZUT????
- ERAM LA PARTER!!!

84. UN VAS CU MARINARI A ANCORAT PE O INSULA. UN MARINAR IL INTREABA PE UN LOCALNIC:
- SUNT RECHINI PE-AICI?
- NICI UNUL.
INTRA IN APA SI SIMTE O PREZENTA.
- DOMNULE ATI SPUS CA NU SUNT RECHINI.
- PAI NU-S CA LE E FRICA DE CROCODILI!

85. CALUL ÎŞI INVITĂ UN PRIETEN MĂGAR LA UN PAHAR. LA CAL ACASĂ, PE PERETE, MĂGARUL VEDE UN TABLOU AL CALULUI, CU O COROANĂ MARE, VERDE, ÎN JURUL GÂTULUI.
- CALULE, CE-I CU TABLOU'?
- EI, MĂGARE, AM FOST UN MARE CAMPION, SĂRITURI, TRAP...
A DOUA ZI MERGE CALUL LA MĂGAR ÎN VIZITĂ. MĂGARUL CUMPĂRĂ UN TABLOU CU O ZEBRĂ ŞI ÎL AGAŢĂ PE PERETE, CA SĂ-L VADĂ CALUL, CARE URMA SĂ VINĂ ÎN VIZITĂ.
- MĂGARE, CINE-I ÎN TABLOU?
- EI! EU, CÂND JUCAM LA JUVENTUS

86. UN BĂRBAT MERGE CU LIFTUL. LA UN MOMENT DAT, INTRĂ O FEMEIE. DUPĂ DOUĂ ETAJE, FEMEIA OPREŞTE LIFTUL, SE UITĂ COCHET LA EL, ÎŞI DEZBRACĂ BLUZA ŞI SUTIENUL ŞI LE ARUNCĂ PE JOS.
- HAI, FĂ-MĂ CA SĂ MĂ SIMT CA O FEMEIE.
BĂRBATUL SE GÎNDEŞTE PUŢIN, ÎŞI DEZBRACĂ CĂMAŞA, O ARUNCĂ PE JOS ŞI SPUNE:
- HAI, SPAL-O ŞI CALC-O.

87. LA ORA DE MATEMATICA ÎNVATATOAREA ÎI ÎNTREABA PE COPII:
– TREI VRABII STAU PE O CRACA. PE UNA O ÎMPUSCAM. CÎTE RAMÎN ATUNCI PE CRACA?
– NICI UNA, PENTRU CA CELALALTE ÎSI IAU ZBORUL.
– MATEMATIC NU ESTE CORECT, GIGELE, DAR ÎTI APRECIEZ TOTUSI LOGICA.
– DOAMNA ÎNVATATOARE! AS DORI SA ÎNTREB SI EU CEVA: TREI FEMEI MANÎNCA ÎNGHETATA PE STRADA. UNA O MUSCA, UNA O LINGE IAR CEALALTA O SUGE. CARE DINTRE ELE ESTE CASATORITA?
ÎNVATATOAREA SE GÎNDESTE.
– CEA CARE O SUGE.
– DIN PACATE NU, E VORBA DE CEA CARE POARTA VERIGHETA, DAR VA APRECIEZ TOTUSI LOGICA!!..))

88. MARIA ERA FATA BATRANA A SATULUI SI ERA FOARTE MANDRA DE CONDITIA EI. STIINDU-SE CU O VARSTA INAINTATA, SE DUCE LA PIETRAR SI II SPUNE:
- CAND OI MURI, SA-MI FACI O CRUCE DE PIATRA PE CARE SA SCRIE:
"SUB ACEASTA PIETRISOARA
DOARME-A NOASTRA MARIOARA.
S-A NASCUT FECIOARA,
A TRAIT FECIOARA,
SI-A MURIT FECIOARA."
DUPA CATEVA LUNI, MOARE MARIA. PIETRARUL NU MAI TINEA MINTE CE II SPUSESE FEMEIA SA SCRIE DAR CAM TINEA MINTE CE VOIA SA SPUNA, ASA CA A SAPAT PE CRUCE:
"E MARIA DEDESUBT; SI N-ARE SIGILIUL RUPT."

89. BULA VROIA SA SE URCE IN AVION CU UN PUI DE GAINA, MIC, GALBEN SI PIUITOR, CA SA IL ADUCA CADOU LUI BULISOR.
- DOMNULE, ZISE STEWARDESA CEA URITA SI BATRINA A TAROMULUI, NU E VOIE CU ANIMALE IN AVION!!!
SE INTOARSE BULA IN AEROPORT, SE DUSE LA WC, PUSE PUISORUL IN CHILOTI SI URCA LIBER IN AVION.
LOCUL LUI ERA LINGA O CALUGARITA TINARA SI FRUMOASA.
DE ATITA UITAT LA CALUGARITA, ADORMI BULA, VISIND LA EA.
DEODATA, PUISORUL IESE DIN CHILOTII LU' BULA, SCOATE CAPUL PRIN SLITUL PANTALONILOR SI INCEPU SA PIUIE.
CALUGARITA, SPERIATA, INCEPU SA-L ZGILTIE PE BULA:
- SCOALA DOMNULE, SCOALA REPEDE.SPERIAT, BULA TRESARI, UITANDU-SE IN TOATE DIRECTIILE:
- CE E, UNDE, CE...CE S-A INTIMPLAT!!???
CALUGARITA:
- NU AM DELOC EXPERIENTA IN PROBLEMELE ASTEA, DAR AM IMPRESIA CA VI S-A SPART UN OU.

90. UN SOŢ ŞI SOŢIA SA AU ÎNCERCAT SĂ PUNA O NOUĂ PAROLĂ PENTRU COMPUTERUL LOR. SOTUL PUNE MYPENIS. IN CLIPA URMATOARE SOTIA CAZU PE JOS DE RAS.APARUSE O EROARE: “NU ESTE SUFICIENT DE LUNGA”

91. INTR-UN AUTOBUZ AGLOMERAT, UNEI BLONDE I SE PARE CA UN TIP II TOT PUNE MANA PE FUND.LA UN MOMENT DAT, BLONDA SE INTOARCE NERVOASA SI SPUNE:
- DOMNULE, N-AI UNDE SA-TI PUI MANA AIA IN ALTA PARTE? 
- BA DA, DAR NU INDRAZNEAM...

92. UN POLIŢAI OPREŞTE O DACIE ŞI ÎL DA JOS PE ŞOFER:
– BUNĂ ZIUA! PLUTONIER MAJOR X-ULESCU. VĂ FELICIT! SUNTEŢI SINGURUL CONDUCATOR AUTO PE CARE L-AM GĂSIT PURTÂND CENTURA DE SIGURANŢĂ! CA SĂ ÎNCURAJĂM ŞI NOI CUMVA OBICEIUL ACESTA ATÂT DE BUN TOTUŞI, MINISTERUL DE INTERNE VĂ OFERĂ UN PREMIU DE 50 MILIOANE LEI. DAR, AUZIŢI, CA DE LA OM LA OM, CE FACEŢI CU BANII?
– PAI… CRED CA AM SĂ FAC ŞI EU ŞCOALA DE ŞOFERI…
MAMA ŞOFERULUI:
– DOM’ POLIŢAI! NU-L LUAŢI ÎN SEAMĂ, E BEAT MORT, VORBEŞTE PROSTII!
TATĂL ŞOFERULUI, DE PE BANCHETA DIN SPATE:
– BĂI NENOROCITULE, NE FACI NUMAI PROBLEME, ŢI-AM SPUS DE ATÂTEA ORI SĂ NU MAI FURI MAŞINI CARE BAT LA OCHI!FRATELE SOFERULUI, IEŞIND TIPTIL DIN PORTBAGAJ:
– BĂI, CARE-I TREABA, AM TRECUT GRANIŢA?

93. MAMI, TU ESTI ALBA, TATI-I ALB… EU DE CE SUNT NEAGRA?
– FATA MAMII, LA CE PETRECERE A FOST IN NOAPTEA AIA SA-I MULTUMESTI LU’ DUMNEZEU CA NU LATRI!

94. SOŢUL, ÎNTORCÂNDU-SE SEARA DE LA SERVICIU, ESTE ÎNTÂMPINAT DE SOŢIE CU UN AFIŞ ÎN MÂINI: „NU VREAU SĂ VORBESC CU TINE!”.
SOŢUL RIDICĂ DIN UMERI, ÎŞI DESCHIDE O BERE ŞI SE AŞEAZĂ ÎN FAŢA TELEVIZORULUI.
PESTE CINCI MINUTE APARE SOŢIA CU UN NOU AFIŞ: „DAR ŞTII DE CE?”

95. PLICTISIT DE VIATA DE LA ORAS, TOM SI-A CUMPARAT O CASA LA TARA, INCONJURATA DE VAI SI PADURI. DUPA SASE LUNI DE SINGURATATE, LA USA LUI APARE UN TIP BARBOS, NEINGRIJIT, CARE II SPUNE:
– SUNT VECINUL TAU, BILL, SI LOCUIESC PESTE VALE. DAU O PETRECERE DISEARA SI M-AM GANDIT SA TE INVIT SI PE TINE.
– A, CE BINE! SPUNE TOM. CHIAR MA PLICTISISEM.
– VA FI CEVA DE BAUT, POATE SI CEVA LUPTE. SPER CA NU TE DERANJEAZA.
– E OK, CRED CA POT FACE FATA.
– SI SE VA FACE SI SEX.
– A…CE BINE! SUNT UN TIP DESCHIS ORICAROR PROVOCARI. CUM CREZI CA AR TREBUI SA MA IMBRAC?
– NU CONTEAZA. ORICUM VOM FI NUMAI NOI DOI.

96. ÎNAINTE DE ÎNMORMÂNTARE, SOŢUL INTRĂ ÎN CAMERĂ PENTRU A-ŞI VEDEA SOACRA PENTRU ULTIMA DATĂ ŞI BUFNEŞTE ÎN PLÂNS.
SOŢIA:
-DE CE NAIBA PLÂNGI, N-AI PLĂCUT-O PE MAMA NICIODATĂ!SOŢUL:
-ŞTIU, DA’ MI S-A PĂRUT CĂ MIŞCĂ!

GÂNDURI PESTE TIMP

PEIRRE DE RONSARD

Pierre de Ronsard - citate

 

Citate din autori diferiți:

Pierre de Ronsard

 (1524-1585) a fost cel maide seamă reprezentant al Pleiadei şi celmai mare poet din timpul Renaşterii. Suinfluen!a lui Petrarca el scrie sonete (dedicate"asandrei)# $n care sentimentul iuirii estee%primat $ntr-o manieră &alantă şi cu multealuzii mitolo&ice. 'poi trziu# $ndră&ostindu-sede o persoană de condi!ie mai modestă# scrieSonete către aria# $n care e%presia este maidirectă# mai realistă şi mai potri*ită firii salesincere. "ele mai frumoase sonete ale luiRonsard sunt cele adresate +lenei. Pline de fine!e şi discre!ie# de puritate şimelancolie#

 Sonete către Elena

 e%primă triste!ea unei iuiri duioase# *enitemai trziu. .Sonetele lui Ronsard aduc o concep!ie luminoasă# optimistă despre *ia!ă# o $ncntare a sim!urilor $n fa!a impresiilor naturii# o ucurie spontană $n fa!afrumuse!ilor şi plăcerilor *ie!ii. Poet reprezentati* al Renaşterii# Ronsardelo&iază idealul personalită!ii omeneşti elierate de orice contrn&eri care-i $mpiedică dez*oltarea multilaterală şi armonioasă