MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 10 IANUARIE 2024 - ISTORIE PE ZILE:  Evenimente, Nașteri, Decese, Sărbători, RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI, TEATRU/FILM, POEZIE, MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT, SFATURI UTILE, GÂNDURI PESTE TIMP

ISTORIE PE ZILE

Evenimente

·         49 î.Hr.: Iuliu Cezar traversează Rubiconul, ocupă Roma si il alungă pe Pompeius, declansand razboiul civil.  Primul Triumvirat  format in anul  de Crassus, Pompeius si Cezar, s-a destramat in anul 60 î.Hr., dupa moartea lui Crassus si dupa ce in 52 î.Hr., Senatul Romei  acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de  “Consul sine collega” , cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un “senatus consultum ultim”, Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, Cezar a traversat  Rubiconul, raul care reprezenta granița dintre provincia Galia Cisalpina la nord și Italia, la sud, o acțiune interzisa din punct de vedere legal oricărui general al  armatei romane si ocupa Roma dupa ce  Pompeius a fugit  in Grecia declansandu-se astfel razboiul civil. Gaius Iulius Cezar (n. 13 iulie, ca. 100 î.Hr. – d. 15 martie, 44 î.Hr.), lider politic și militar roman și una dintre cele mai influente și mai controversate personalități din istorie. Rolul său a fost esențial în instaurarea dictaturii la Roma, lichidarea democrației Republicii și instaurarea Imperiului Roman. A provocat războaie de cucerire fără acceptul senatului roman. Cucerirea Galiei, plănuită de Cezar, a inclus sub dominația romană teritorii până la Oceanul Atlantic. În anul 55 î.Hr. Cezar a lansat prima invazie romană în Marea Britanie.

·     236 – A fost ales Papa Fabian ( n. 200 – d.20 ianuarie 250).

Sf. Fabian (n. ? – d. 250, Roma) a fost Papă al Romei în perioada 10 ianuarie 236 – 20 ianuarie 250, martir și sfânt – foto: ro.wikipedia.org

Este renumit pentru natura miraculoasă a alegerii sale. Se pune ca un porumbel  a coborât pe capul lui, faptul fiind interpretat ca o  alegere  a Duhului Sfant pentru el, ca urmatorul Papa.

·     1072 - Conduși de Robert Guiscard, normanzii din Italia cuceresc orasul Palermo de la musulmani, după un atac combinat pe mare și pe uscat; Robert se autointitulează conte de Sicilia.

Robert Guiscard – foto: ro.wikipedia.org

Robert Guiscard (n. cca. 1015 – d. 17 iulie 1085), a fost un aventurier normand,care s-a  remarcat în contextul cuceririi de către normanzi a sudului Italiei. S-a născut în familia Hauteville din Normandia și a ajuns duce de Apulia și Calabria în 1057, titlu pe care l-a detinut  până la moarte. Porecla sa, care apare în latina contemporană “Viscardus”, iar în franceza veche “Viscart’, este adeseori redată cu sensurile de “cel Descurcăreț”, “cel Viclean”, “cel Hotărât”, “Vulpea” sau “Nevăstuica”.

·      1475 -  A avut loc marea Bătălie de la Podul Înalt, de  langa  Vaslui, in care armata moldoveană și secuiască condusă de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, a ]nvins oastea otomană condusă de Suleiman Paşa.

Ștefan cel Mare în Bătălia de la Vaslui/Podul Înalt (10 ianuarie 1475) - Pictură de Honorius Crețulescu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Bătălia de la Vaslui, menționată uneori drept Bătălia de la Podul Înalt, a avut loc în data de 10 ianuarie 1475 lângă orașul Vaslui, între armatele aliate creștine moldo-maghiaro-polone sub comanda lui Ștefan cel Mare și oastea otomano-munteană sub conducerea lui Suleiman Pașa.

În pofida diferenței mari de forțe, turcii au suferit o înfrângere zdrobitoare, pierzând (după spusele unor cronicari) o mare parte a armatei. A fost considerată cea mai mare înfrângere a islamului în fața unei armate creștine, Ștefan cel Mare fiind numit eroul creștinătății. Cronicarul polonez Ian Dlugosz, contemporan cu evenimentele, scria: „Căci toate șirurile dinainte în care în frunte erau și secui au fost zdrobite de turci, și amenința un mare pericol pînă cînd [Ștefan] personal se aruncă în mijlocul turcilor exaltați de bucuria victoriei, și cu puterea minunată a lui Dumnezeu a nimicit toate grupările turcești avînd abia 40.000 de luptători, între care cea mai mare parte erau țărani.” si că

: „foarte puţini turci şi-au putut găsi mîntuirea prin fugă, căci chiar şi aceia care au fugit şi au ajuns pînă la Dunăre, au fost ucişi acolo de moldoveni, care aveau cai mai iuţi, sau au fost înecaţi de valuri. Aproape pe toţi prizonierii turci, afară de cei mai de frunte, i-a tras în ţeapă. Cadavrele celor ucişi le-a ars, iar cîteva grămezi cu oasele lor se văd pînă astăzi şi sunt mărturia eternă a unei victorii atît de însemnate… Toată oastea lui s-a îmbogăţit foarte tare din prada luată de la turci: aur, argint, purpură, cai şi alte obiecte preţioase”. Papa Sixt al IV-lea, numindu-l principele creștinătății, i-a scris lui Ștefan: „faptele tale săvârșite până acum cu înțelepciune și vitejie contra turcilor necredincioși, dușmanii noștri, au adus atâta celebritate numeleui tău, încât ești în gura tuturor și ești de către toți foarte mult lăudat.”

·   1545 - S-a tipărit, la Târgoviște, “Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici și se reia activitatea tipografică în Transilvania.

Molitvelnicul lui Dimitrie Liubavici (10 ianuarie 1545, Targoviste) foto preluat de pe www.crestinortodox.ro

Pe 10 ianuarie 1545, se tipareste, la Targoviste, „Molitvelnicul” lui Dimitrie Liubavici. Dupa numai 38 de ani de la inventarea tiparului de catre germanul Johannes Gensfleisch, cunoscut si sub numele de Gutenberg († 1468), calugarul Macarie tiparea primele carti de cult in Tara Romaneasca. Lui Macarie i-au urmat Dimitrie Liubavici si Filip Moldoveanul.

„Molitfelnicul” cuprinde toate rugaciunile (molitfele) cerute de nevoile vietii spirituale ale crestinului, incepand cu nasterea lui si pana la moarte. Astfel, gasim in aceasta carte: Sfintele Taine (Botezul, Mirungerea, Marturisirea, Impartasania, Maslul, Cununia, Preotia); ierurgiile (Sfestania, Inmormantarea etc.) precum si multiple rugaciuni necesare crestinilor: dezlegari de pacate, de blesteme, de invrajbiri, la inceperea temeliei casei, pentru sfintirea fantanii la inceputul semanatului, pentru epidemii, pentru ploaie, pentru cei care calatoresc, rugaciuni din timpul postului, rugaciuni de dimineata, peste zi si seara, pentru parinti, pentru copii etc.

·   1661 - Nicolae Milescu a tradus, din grecește, “Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre“.

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre” – foto preluat de pe tiparituriromanesti.wordpress.com

„Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței” noastre tălmăcită de Nicolae Spăt de pre limba grecească pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul anilor de la Hristos 1661, în luna lui ghen, 10 dni.

Întrebări pentru dumnezeire: Ce iaste Dumnezeu?

Răspuns: Dumnezeu iaste duh fără de trup, nevăzut și necunoscut; și iarăși, Dumnezeu iaste fire necunoscută, ochiu neadormit, gând neîncetat; și iarăși, Dumnezeu iaste pricina, adecă făcătoare a toată lumea văzută și nevăzută.

·       1717 - Încercarea eșuată a unui detașament austriac de a-l lua prizonier pe domnul Moldovei, Mihai Racoviță.

Mihai Racoviță – foto preluat de pe familypedia.wikia.org

Mihai Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744), boier din țară din sânge Cantacuzinesc, a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703–23 februarie 1705; 31 iulie 1707–28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716–octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730–24 octombrie 1731 și septembrie 1741–iulie 1744. A fost numit în a doua domnie din cauza războiului austro–turc (1716–1718), turcii fiind convinși că el era dușmanul nemților.

Un detașament austriac, cu susținerea unei părți din nobilimea moldovenească, a întreprins o tentativă de lovitură de stat, cu intenția de a lua în captivitate pe Mihai Racoviță. Domnul a chemat în ajutor tătarii, care l-au ajutat să reziste acestui atac (dar plecând înapoi, au devastat țara) i-a înfrânt, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători.

·      1809/1810 - Napoleon Bonaparte a divorțat de prima lui soție Joséphine.

The Divorce of the Empress Josephine in 1809 by Henri Frédéric Schopin – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Femeia pe care Napoleon a iubit-o cel mai mult, după propria mărturisire, este prima lui soție, Josefina. Josefina fusese în trecut căsătorită cu Alexandre Beauharnais, dar acesta a murit în timpul Revoluției Franceze. Josefina era acum văduvă. Napoleon s-a îndrăgostit de ea și la scurt timp s-au căsătorit.

La început Josefina era infidelă soțului, printre cei mai cunoscuți amanți ai ei numărându-se și ofițerul Hippolite Charles. Napoleon a început și el sa aibă numeroase aventuri. În timpul campaniei din Polonia a cunoscut-o pe tânăra Maria Walewska, de care s-a îndrăgostit.

Maria i-a dăruit un copil, faimosul Alexandru Walevski de mai târziu. Din cauză că Josefina era sterilă în anul 1809, Napoleon a fost nevoit să se despartă de ea. S-a recăsătorit cu Maria-Luiza, arhiducesă de Austria. Au avut un singur copil, Napoleon Charles Joseph Francois, care a murit fără să domnească vreodată.

·         1839: Gheorghe Asachi publică la Iași, în tipografia Albinei Românești, lucrarea "Atlas românesc geografic", format din 8 hărți, primul de acest gen în literatura de specialitate. Gheorghe Asachi (n. 1 martie 1788 – d. 12 noiembrie 1869) a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în nordul Moldovei (azi în Ucraina). A fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinerețe, manuscrisul Țiganiadei, epopeea bufă a lui Ion Budai-Deleanu. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene si a publicat prima gazetă româneasca din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic dramatic (1836) si a tradus  și a adaptat  piese de teatru străine. În poezie, a abordat  toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditații, balade. A versificat legendele istorice Dochia și Traian, Ștefan cel Mare înaintea Cetății Neamț. A scris și nuvele istorice (Dragoș, Petru Rareș, Rucsandra Doamna ș.a.), care au constituit sursa de inspirație pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

·    1863 -  La Londra s-a dat în folosință linia de cale ferată metropolitană între stațiile Paddington și Farringdon Street, prima linie a metroului londonez.

The Metropolitan Railway opened using GWR broad gauge locomotives – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Istoria metroului londonez începe cu Metropolitan Railway, prima cale ferată subterană pentru transport de pasageri din lume. Metropolitan Railway a început să funcționeze la 10 ianuarie 1863 între stațiile Paddington și Farringdon. Linia s-a extins treptat, ajungând ca în 1880 să transporte peste 40 de milioane de călători anual. Metropolitan Railway a evoluat în ceea ce azi este cunoscută drept Metropolitan line.

Imediat după inaugurarea Metropolitan Railway s-a trecut la construcția altor linii, care azi formează District Line și Hammersmith & City Line. În 1884 s-a încheiat și construcția “cercului” care ocolește zona centrală a Londrei, astăzi Circle Line.

London Underground – Passengers wait to board a tube train in 1906 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Tunelele acestei linii au fost construite prin săparea de șanțuri la suprafață și acoperirea acestora; ca urmare se află la mică adâncime. Datorită avansului tehnic, în anii 1880 s-a putut trece la săparea tunelelor de adâncime mare, așa numitele “tuburi”. Prima asemenea linie, City & South London railway, s-a deschis în 1890. Astăzi, aceasta este parte din Northern Line. Au mai urmat și alte linii în anii următori.

·   1880 -  În România, gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu (Liberalii sinceri), de orientare politică conservatoare, au părăsit rândurile Partidul Liberal şi au înființat Partidul Liberalilor Sinceri.

George D. Vernescu (n. 1 iulie 1829, Bucureşti – d. 3 iulie 1900, Bucureşti) a fost un jurist şi om politic român. De-a lungul timpului a ocupat funcţii precum cele de ministru de finanţe şi de interne al României – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cooptat, ca ministru de Interne, în primul dintre cabinetele conduse de I.C. Brătianu, Gheorghe Vernescu avea să intre, în scurtă vreme, în contradicție cu primul ministru, ieșind din guvern la începutul anului 1877. În anul următor a întemeiat ziarul Binele public, care a reprezentat interesele sale politice, pentru ca, la 10/22 ianuarie 1880 să formeze Partidul Liberalilor Sinceri.

Gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Vernescu, de orientare politică moderată, în care se mai aflau V. Boerescu, N. Ionescu (liderul fracționiștilor ieșeni), D. Gianni, a părăsit Partidul Liberal, constituindu-se ca grupare politică de sine stătătoare. Noul partid s-a manifestat ca o formațiune politică de opoziție față de guvernul liberal în general și față de I.C. Brătianu, în special.

Cu timpul, Partidul Liberalilor Sinceri s-a apropiat din ce în ce mai mult de zona conservatoare (grație și relațiilor apropiate dintre Gheorghe Vernescu și Lascăr Catargiu), sfârșind prin a se contopi cu Partidul Conservator. Noua formațiune politică rezultată (în primăvara lui 1884) avea să poarte numele, mai mult decât bizar, de Partidul Liberal Conservator.

* 1893 - A avut loc căsătoria dintre Principele Ferdinand și Principesa Maria.

Oficierea căsătoriei dintre Principele Ferdinand şi Principesa Maria, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893) – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Principele moștenitor al tronului Regatului României, Ferdinand de Hohenzollern- Sigmaringen, s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Ducelui Alfred de Edinburgh-Coburg și a Marii Ducese Maria a Rusiei, la castelul Sigmaringen în Germania (29 decembrie 1892/10 ianuarie 1893). Ferdinand și Maria s-au cunoscut la castelul Wilhemshohe, unde fusese în prizonierat împăratul Napoleon al lll-lea dupa capitularea de la Sedan.

Principele Ferdinand şi Principesa Maria - foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ferdinand, ca ofițer prusac, participa aici la un banchetul dat de kaiser la încheierea manevrelor militare. Adolescenta Maria, invitată din Anglia, a stat alături de prințul Ferdinand. Logodna celor doi a avut loc la Postdam, organizată cu fast de Kaiserul Wilhem. Au avut loc trei ceremonii: o căsătorie civilă, una protestantă pentru Maria, alta catolică pentru Ferdinand.Mireasa avea 17 ani, mirele 27 de ani. Luna de miere au petrecut-o într-un castel din munții Bavariei, într-un peisaj romantic acoperit de zăpadă.

Principele Ferdinand şi Principesa Maria – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

* 1918 - Delegația sașilor la Consiliului Dirigent din Sibiu. În data de 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919, o delegație săsească a transmis Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România

·        1920 – A luat naştere  oficial Liga Natiunilor, odată cu intrarea în vigoare a Convenţiei Ligii Naţiunilor, dupa ratificarea acesteia in 1919 de 42 de state. România este membru fondator.

foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

În 10 ianuarie 1920, lua ființă la Paris Liga Națiunilor, prima organizație cu vocație de universalitate, numărând 44 de state fondatoare, între care și România, care avea drept scop să promoveze dezarmarea și să prevină declanșarea unor noi războaie. Liga avea mai multe structuri, printre care Adunarea Generală, Consiliul și Secretariatul Permanent.

De asemenea, a coordonat mai multe organisme internaționale, printre care Comisia pentru Dezarmare sau Organizația Internațională a Muncii. Societatea a ținut prima întâlnire a consiliului la Paris, pe 16 ianuarie 1920, la șase zile după intrarea în vigoare a Tratatului de la Versailles.

În noiembrie, sediul central al Societății s-a mutat la Geneva, localitate în care s-a desfășurat, la 15 noiembrie 1920, prima Adunare Generală, cu reprezentanți din 41 de state. Liga Naţiunilor încetează să funcţioneze odată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, oficial, hotărîrea de autodizolvare fiind adoptată după intrarea în vigoare a Cartei Naţiunilor Unite, la 18.04.1946.

·         1938: În România, are loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu.  La 10 ianuarie 1938, în România, are loc unirea grupărilor liberale conduse de Dinu şi Gheorghe Brătianu. În 1930, nemulțumit de politica PNL, care se opunea întoarcerii în țară a viitorului rege Carol al II-lea, Gheorghe I. Brătianu, care era unul din susținătorii lui Carol, a creat gruparea liberală dizidentă PNL Gheorghe Brătianu (Georgist). A fost exclus din PNL împreună cu o serie de personalități marcante ale culturii și politicii românești interbelice, precum Ștefan Ciobanu, Constantin C. Giurescu, P.P. Panaitescu, Simion Mehedinți, Arthur Văitoianu, Mihai Antonescu, etc. În plină dictatură carlistă, s-a realizat fuziunea celor două grupări ale PNL, ceea ce a însemnat și diminuarea poziției grupării lui Tătărescu și întărirea forțelor care luptau împotriva tendințelor autoritare ale regelui.

* 1943 – A avut loc întâlnirea Hitler – Antonescu la Rastenburg. Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile.

·    1946 - A avut loc prima Adunare Generală a ONU, la Central Hall Westminster, Londra. Au participat toţi reprezentanţii celor 51 de naţiuni, membre cu drepturi depline ale ONU.

Leading diplomats and statesmen to the United Nations Organization’s General Assembly attended a banquet as guests of King George VI in London on 9 January 1946, on the eve of the convening of the Assembly’s first session. UN Photo – foto: un.org

A view of the delegations gathered for the first session of the UN General Assembly when it opened on 10 January 1946 at Central Hall in London, United Kingdom. UN Photo/Marcel Bolomey – foto: un.org

·         1949:   CBC a lansat discurile de vinilin (45 rpm) și Columbia (33,3 rpm).

·         1949: În Japonia, este stabilită legal ziua de muncă de 8 ore.

* 1956 - Modificări în organizarea administrativ-teritorială – Prin Decretul nr. 12/10 ianuarie 1956 privind modificarea Legii nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române, s-au desființat regiunile Arad și Bârlad

·         1966: A avut loc premiera filmului "Duminica la ora 6", în regia lui Lucian Pintilie, care a câștigat Premiul special al juriului la Festivalul de la Mar del Plata. Lucian Pintilie (n. 9 noiembrie 1933, Tarutino, județul interbelic Cetatea Albă, Regatul României, azi în Ucraina) regizor de teatru și film român.

·         1966: Semnarea, în Tașkent, a "Declarației privind reglementarea conflictului indo-pakistanez".

*  1973 - S-a constituit în România Biroul Național Interpol.

Face parte din Centrul de Cooperare Polițienească Internațională al Inspectoratului General al Poliției Române. România a fost, în 1923, unul dintre cele 22 de state membre fondatoare ale Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. După o perioadă de inactivitate în cadrul organizației, România a revenit în 1973 membru cu drepturi depline, cu ocazia celei de-a 50-a Sesiuni a Adunării Generale, de la Viena, fiind primul stat din regiunea noastră care a revenit în Interpol, după cel de-al II-lea Război Mondial. Printre scopurile OIPC–INTERPOL se numără asigurarea și dezvoltarea asistenței reciproce cât mai largi a tuturor autorităților de poliție criminală, în cadrul legilor existente în diferite țări și în spiritul Declarației Universale a Drepturilor Omului.

·         1984: SUA și Vaticanul au restabilit relații diplomatice, după o pauză de 117 ani.

·      1994 - Parteneriatul pentru Pace

Parteneriatul pentru Pace (Partnership for Peace; PfP) este un program NATO care are menirea să creeze încredere reciprocă între NATO și alte state din Europa și ale fostei Uniuni Sovietice. În prezent 22 de state fac parte din acest parteneriat. A fost pentru prima oară pomenit de către Societatea Bulgară Novae, ulterior propus ca o inițiativă americană la întrunirea miniștrilor apărării NATO în Travemünde, Germania, pe 20–21 octombrie 1993, și lansat oficial la reuniunea Consiliului Nord-Atlantic la nivelul șefilor de stat și de guvern din țările membre ale NATO de la Brussels, din 10–11 ianuarie, printr-o declarație care a lansat Parteneriatul pentru Pace, pe baza semnării unor acorduri individuale. România a fost prima țară care a semnat documentul-cadru, la 26 ianuarie 1994

·         1995: Prin rezoluția nr. 48/126, Adunarea Generala a Națiunilor Unite a proclamat anul 1995 drept Anul internațional al toleranței.

·   1997 - Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat. El a fost acuzat de organizarea mineriadei din septembrie 1991 şi trimis în judecată pentru subminarea puterii de stat, infracţiuni la legea siguranţei pe calea ferata şi pentru port ilegal de armă.

10 ianuarie 1997: Miron Cozma, liderului minerilor din Valea Jiului, a fost arestat – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

În 10 ianuarie 1997 Miron Cozma a fost arestat pentru mineriada din septembrie 1991, fiind acuzat de subminarea puterii de stat, nerespectarea regimului armelor și munițiilor și de săvârșirea de infracțiuni contra siguranței circulației pe căile ferate. Lui Cozma i-a fost imputată coordonarea descinderii unor grupuri masive de mineri la București, în perioada 23–28 septembrie 1991.

·         1999 - Greva minerilor din Valea Jiului. Ministerul Industriilor se angajează să anuleze datoriile CNH (Compania Naţională a Huilei din Valea Jiului) cu condiţia ca sindicatele să găsească mijloacele pentru a reduce cu 30% deficitele acestei companii. Această propunere este respinsă de mineri.

·         2005: A intrat in vigoare, în Italia, legea ce interzice fumatul în public.

·         2005: Coreea de Nord a declarat că posedă arme nucleare.

·         2008    - Procurorii Direcţiei Naţionale Anticoruptie au început urmărirea penală pentru înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani împotriva lui Ioan Becali - impresar, Victor Becali - impresar, Gheorghe Copos - preşedintele şi patronul clubului de fotbal Rapid Bucureşti, Sică Puşcoci - avocat, Mihai Stoica - fost director al clubului de fotbal Oţelul Galaţi, Cristian Borcea - preşedintele executiv al clubului de fotbal Dinamo, Jean Pădureanu - preşedinte al clubului de fotbal Gloria Bistriţa, Gheorghe Popescu - impresar şi Gheorghe Nețoiu - acţionar la clubul de fotbal Dinamo.

* 2019 - La Ateneul Român a avut loc ceremonia oficială de lansare a președinției române a Consiliului Uniunii Europene, prin vizita președintelui Consiliului European, Donald Tusk, președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și a Colegiului comisarilor. Discursul în limba română ținut de Donald Tusk a impresionat mai multă lume.

Nașteri

·         1480: Margareta de Austria, Ducesă de Savoia, Prințesă de Asturia (d. 1530)

·    1493 -  S-a născut la Sibiu, Nicolaus Olahus, umanist şi istoric de origine română, arhiepiscop de Esztergom şi guvernator al Ungariei; (d.15.01.1568).

Nicolaus Olahus – foto: ro.wikipedia.org

Nicolaus Olahus (n. 10 ianuarie 1493, Sibiu – d. 15 ianuarie 1568, Pojon) a fost un umanist, istoriograf și om politic de origine română care a activat în Regatul Ungariei, ocupând demnitatea de arhiepiscop de Esztergom (în latină Strigonium), regent al Ungariei și apoi guvernator al țării. Tatăl său, Ștefan, era originar din Orăștie. Mama sa, Barbara Huszár, era descendentă din familia lui Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei

În 1562, Nicolaus Olahus a fost creat cardinal al Bisericii Catolice de către papa Pius al IV-lea. De numele lui se leagă Academia Iezuită din Nagyszombat (1554), considerată de unii ca fiind prima universitate din Regatul Ungariei. În calitate de umanist și cărturar, Olahus a întreținut o vastă corespondență cu capetele luminate ale epocii, câștigând simpatia și recunoașterea lui Erasmus din Rotterdam.

Lucrările sale cele mai importante, “Hungaria și Attila”, redactate  se pare în perioada șederii sale în Olanda, oferă prețioase informații cu privire la topografia și istoria Ungariei și în special a Transilvaniei.

·         1573: Simon Marius, astronom german (d. 1624).

·      1769 - S-a născut Michel Ney, general și mareșal francez (d. 1815)

Michel Ney – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Michel Ney (n. 10 ianuarie 1769 — d. 7 decembrie 1815), duce de Elchingen, prinț de Moscova, a fost un general, mareșal și pair al Franței, care s-a remarcat în mod deosebit timpul războaielor napoleoniene. Soldat deosebit de curajos, Ney a participat la majoritatea campaniilor napoleoniene, a luptat cu bravură la Bătălia de la Waterloo, sfârșind prin a fi condamnat și executat de represiunea regalistă franceză.

·      1799 -  S-a născut Petrache Poenaru, revoluționar pașoptist, unul dintre organizatorii învățământului național (d. 1875)

Petrache Poenaru – portret de Constantin Lecca – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petrache Poenaru (n. 10 ianuarie 1799, Benești, județul Vâlcea – d. 2 octombrie 1875, București) a fost un pedagog, inventator, inginer și matematician român, membru al Academiei Române. Petrache Poenaru, plecă la rugămințile lui Tudor Vladimirescu să studieze la Viena, iar apoi la Paris, unde studiază filologia și politehnica, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.

În timpul studiilor brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris (brevet 3208, din 25 mai 1827), cu titlul Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală (plume portable sans fin, qui s’alimente elle-même avec de l’encre).

* 1814: Grigore Moisil (n. 10 ianuarie 1814, Șanț - d. 3 octombrie 1891, Năsăud) a fost un cleric și om de cultură român, vicar greco-catolic al Năsăudului, bunicul academicianului Constantin Moisil și străbunicul academicianului Grigore C. Moisil.

·         1821: Ducesa Caroline Mariane de Mecklenburg (10 ianuarie 1821 – 1 iunie1876) a fost o membră a Casei de Mecklenburg-Strelitz care a devenit Prințesă Moștenitoare a Danemarcei ca a doua soție a viitorului rege Frederic al VII-lea al Danemarcei.

Ducesa Caroline Charlotte Marianne de Mecklenburg s-a născut la Neustrelitz ca al treilea copil și a doua fiică a Marelui Duce de Mecklenburg Georg și a soției acestuia, Prințesa Marie de Hesse-Cassel. La 10 iunie 1841, la Neustrelitz, s-a căsătorit cu Prințul Moștenitor Frederic al Danemarcei. În Danemarca ea a fost cunoscută ca Prințesa Mariane.

Foarte de timpuriu, căsătoria s-a dovedit a fi una foarte nefericită, în mare parte din cauza temperamentului Prințului Moștenitor, care bea excesiv și era afemeiat notoriu. Prințesa Mariane, care a fost descrisă ca fiind o timidă incurabilă și nervoasă nu a avut capacitatea de a avea o influență calmă asupra soțul ei. După o vizită la părinții ei în Germania în 1844, Mariane a refuzat să se întoarcă în Danemarca. Divorțul a fost finalizat în 1846. După divorț, Mariane, care a păstrat titlul, a trăit o viață liniștită în Neustrelitz. Rareori îl menționa pe fostul soț, cu excepția cazului când pentru vizitatorii danezi care erau în zonă, ea făcea observația:El era mult prea bizar!

A murit la Neustrelitz în 1876, la vârsta de 55 de ani.

Caroline Mariane de Mecklenburg
Prințesă Moștenitoare a Danemarcei
Date personale
Nume la naștere	Caroline Charlotte Marianne
Născută	10 ianuarie 1821 Neustrelitz
Decedată	1 iunie 1876 (55 de ani) Neustrelitz
Înmormântată	Church in Mirow[*]
Părinți	Georg, Mare Duce de Mecklenburg Prințesa Marie de Hesse-Cassel
Frați și surori	Frederic Wilhelm, Mare Duce de Mecklenburg Duke George of Mecklenburg[*]
Căsătorită cu	Frederic al VII-lea al Danemarcei
Cetățenie	Danemarca
Religie	Luteranism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț duchess[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Mecklenburg-Strelitz Casa de Oldenburg

*  1863 - S-a născut Gheorghe Kernbach, poet, publicist (d. 1909)

Gheorghe Kernbach (Gheorghe din Moldova, n. 10 ianuarie 1863, Botoșani – d. 20 septembrie 1909) a fost un poet, publicist român. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1884 și a studiat Statistica la Roma. A fost magistrat, redactor-șef la Liberalul (Iași) și prefect al județelor Botoșani și Iași.

A debutat literar în Revista nouă a lui B.P. Hasdeu. A fost redactor la ziarul Albina din Botoșani, iar în 1884 a scos, împreună cu alți prieteni, revista Emanciparea. A colaborat la Contemporanul, Lumea ilustrată, Viața românească, etc. A fost căsătorit cu Ana Conta-Kernbach, sora poetului Vasile Conta. Din scrierile sale: Poezii, Expoziția jubiliară, Scântei. A semnat împreună cu G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și C. Stere, cu pseudonimul colectiv P. Nicanor & Co.

·         1864: Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei (10 ianuarie 1864 – 17 ianuarie 1931) a fost membru al familiei imperiale ruse.

Marele Duce Petru Nicolaevici a fost al doilea fiu al Marelui Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei și a Ducesei Alexandra de Oldenburg. S-a născut la Sankt Petersburg. Confor tradiției urmate de Marii Duci (titlul era aplicat tuturor fiilor și nepoților împăratului Rusiei), Marele Duce Petru a servit în armata rusă ca locotenet general.

La 26 iulie 1889, s-a căsătorit cu Prințesa Milica de Muntenegru (1866 – 1951), fiica regelui Nicolae I de Muntenegru (1841 – 1921). Marele Duce și Ducesa au avut patru copii:

• Prințesa Marina Petrovna (1892 – 1981)
• Prințul Roman Petrovici (1896 – 1978)
• Prințesa Nadejda Petrovna (1898 – 1988)
• Prințesa Sofia Petrovna (3 martie 1898 – 3 martie 1898)

În urma Revoluției ruse din 1917, cuplul a părăsit Rusia pentru sudul Franței. Aici, Marele Duce Petru Nicolaievici a murit la Cap d'Antibes la 17 iunie 1931. Soția sa a murit la Alexandria, Egipt în septembrie 1951.

Marele Duce Petru Nicolaevici
Date personale
Nume la naștere	Petru Nicolaevici Romanov
Născut	10 ianuarie 1864 Sankt Petersburg
Decedat	17 ianuarie 1931 (67 de ani) Antibes
Înmormântat	Cannes
Părinți	Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei Marea Ducesă Alexandra Petrovna
Frați și surori	Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei
Căsătorit cu	Prințesa Milica de Muntenegru
Copii	Prințesa Marina Petrovna Prințul Roman Petrovici Prințesa Nadejda Petrovna Prințesa Sofia Petrovna
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	personal militar[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Cneaz
Familie nobiliară	Casa Holstein-Gottorp-Romanov

·       1869 - S-a născut Valeriu Braniste, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1928).

Valeriu Braniște – foto: ro.wikipedia.org

Valeriu Braniște (n. 10 ianuarie 1869, Cincu Mare – d. 1 ianuarie 1928, Lugoj, România) a fost un publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române. A urmat Facultatea de litere și filozofie la Budapesta și Viena (1887–1891). A fost licențiat în limba și literatura maghiară și limba germană. A susținut doctoratul în Filosofie la Budapesta în 1891, cu o teză despre Andrei Mureșanu, în limba maghiară.

În prealabil, în iunie 1891 a obținut absolutorium (licența) cu teza în limba și literatură maghiară: Traducătorii maghiari ai lui Schiller. În primii ani a fost profesor la Gimnaziul Superior Ortodox Român din Brașov, apoi, redactor la publicații ale vremii: Tribuna din Sibiu, Dreptatea din Timișoara, Drapelul din Lugoj, Patria din Bucovina.

Într-o serie de articole a sfidat codul penal maghiar, pentru a susține cauza națională a românilor. Din aceste motive a fost târât prin numeroase procese de presă, a fost deținut în închisorile de la Seghedin (1893; 1918) și Vaț până în iunie 1896. A plecat în Bucovina, unde a realizat o intensă activitate în interesul luptei românilor pentru drepturi naționale.

A înființat la Cernăuți gazeta Patria, dar tactica sa s-a schimbat: nu a mai apărut în gazetă nici ca director, nici ca editor sau redactor, pentru a nu atrage suspiciunile autorităților. În realitate, el a fost cel care a condus-o, a redactat-o propriu-zis, dar sub pseudonim. A fost membru marcant al Partidului Național Radical Român (1897). Între 1918–1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu.

·         1869:  S-a nascut Grigori Efimovici Rasputin (10 ianuarie 1869, stil vechi/ 22 ianuarie, stil nou) – 17 decembrie,stil vechi/ 30 decembrie ,stil nou 1916), un  mistic rus care a avut o mare influență asupra familiei ultimului țar al dinastiei Romanov. Rasputin a jucat un rol foarte important în viața țarului Nicolae al II-lea, a țarinei Alexandra și a unicului lor fiu, țareviciul Alexei, care era suferind de hemofilie.

* 1882: Eugène Joseph Delporte (10 ianuarie 1882 – 19 octombrie 1955) a fost un astronom belgian. A descoperit în total 66 de asteroizi. Craterul lunar Delporte îi poartă numele.

·         1883: Aleksei Nikolaevici Tolstoi (n. 29 decembrie 1883, Pugaciov - d. 23 februarie 1945, Moscova) a fost un scriitor rus care a abordat multe genuri, dar care s-a specializat în literatură SF și romane istorice.

S-a născut în Nicolaevsk (astăzi Pugaciov), Regiunea Saratov, în familia unuia dintre membrii sărăciți ai familiei conților Tolstoi. Tatăl lui, contele Nicolai Aleksandrovici Tolstoi, era un husar pensionat și proprietar de pământuri; mama sa, Aleksandra Leonievna Bostrom (născută Turghenieva, cunoscută și cu numele Aleksandra Tolstoi) era scriitoare de literatură pentru copii.

Aleksei era al patrulea copil al familiei Tolstoi. Când mama sa era însărcinată cu viitorul scriitor, a fugit cu amantul ei, Aleksei Apollonovici Bostrom. Legea divorțului din acea epocă prevedea că "partea vinovată", Aleksandra, nu putea să se recăsătorească, încât unica posibilitate de a-și păstra copilul nenăscut era să-l declare fiul lui Aleksei Bostrom. Așa că, până la vârsta de 13 ani, Alexei a avut numele de familie Bostrom. În 1886, atât familia Tolstoi, cât și familia Bostrom au început luptele birocratice pentru înregistrarerea oficială a lui Aleksei cu numele contele Tolstoi. Tânărul Aleksei a continuat să-l considere pe Bostrom a fi fost adevăratul său tată și și-a văzut tatăl real, Nikolai Tolstoi, și frații doar de câteva ori.

În 1900, Nikolai Tolstoi a murit, lăsându-i moștenire lui Aleksei 30.000 de ruble și numele familiei. Mai târziu, scriitorul a avut o atitudine mai degrabă amuzantă fată de moștenirea lui Tolstoi. El a devenit cunoscut pentru faptul că și-a umplut pereții locuinței cu portrete înnegrite și pentru poveștile despre strămoșii săi spuse vizitatorilor care nu-l cunoscuseră până în acel moment. După un timp, A. N. Tolstoi a dezvăluit prietenilor că toate portretele fuseseră cumpărate de la un magazin de vechituri din apropiere și că poveștile despre viețile strămoșilor au fost inventate.

Primele schițe ale lui Tolstoi au fost atacate de Alexandr Blok și de alți critici pentru naturalismul excesiv, erotismul debordant și lipsa generală de gust, în maniera lui Mihail Arțîbașev. Unele povestiri pornografice, publicate în primii ani ai secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i, însă cei mai mulți critici au rămas sceptici în această privință.

Aleksei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu Maxim Gorki la reportajul făcut în timpul călătoriei lor de-a lungul Canalului Marea Albă-Marea Baltică.

Tolstoi a publicat două romane foarte lungi, Petru Întâiul (1929-45), în care a încercat să facă o legătură între politica lui Petru cel Mare și cea a lui Stalin, și Calvarul (Drumul către Golgota) (1922-41), în care descria evenimente din perioada 1914 – 1919, inclusiv din războiul civil. Este autorul mai multor piese de teatru.

Aleksei Tolstoi este considerat ca fiind autorul unora dintre primele și cele mai bune povestiri științifico-fantastice în limba rusă. Romanele Aelita (1923) despre o călătorie spre Marte și Hiperboloidul inginerului Garin (1927) s-au bucurat de popularitate imensă, primul dintre ele fiind ecranizat în 1924. Mai multe filme făcute în Uniunea Sovietică se bazează pe romane scrise de Tolstoi.

Tolstoi a scris mai multe cărți pentru copii, prima fiind Copilăria lui Nikita, o descriere a primilor ani ai fiului său. În 1936 a scris o adaptare a faimoasei povești italiene Pinocchio, reintitulată Aventurile lui Buratino sau Cheia de Aur. Personajul principal al povestirii, Buratino, a devenit rapid foarte popular printre cetățenii sovietici de toate vârstele.

Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Date personale
Nume la naștere	Aleksei Nikolaevici Tolstoi
Născut	10 ianuarie 1883 Pugaciov (atunci Nikolaevsk), gubernia Samara, Imperiul Rus
Decedat	23 februarie 1945 (62 de ani) Moscova, R.S.F.S.R (Federația Rusă),Uniunea Sovietică
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer)
Părinți	Q15071519[*] Alexandra Leontievna Bostrom[*]
Căsătorit cu	Natalia V. Krandievskaya[*]
Copii	Nikita A. Tolstoy[*] Dmitri Alekseievici Tolstoi[*]
Naționalitate	Rus
Cetățenie	Imperiul Rus  URSS
Etnie	rus
Ocupație	Romancier, poet, jurnalist
Limbi	limba rusă[1]
Studii	Institutul Tehnologic de Stat din Sankt Petersburg[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1907–1945
Specie literară	Science fiction, ficțiune istorică
Opere semnificative	Petru I, Calvarul, Hiperboloidul inginerului Garin, Cheița de aur
Note
Premii	Premiul Stalin Ordinul Lenin Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Insigna de Onoare[*] Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*]

·         1883: Arhiducesa Maria Henrietta,^[1][2] (Maria Henrietta Caroline Gabriele, Erzherzogin von Österreich^[1][2]; 10 ianuarie 1883 – 2 septembrie 1956) a fost membră a ramurei Teschen a Casei de Habsburg-Lorena, Arhiducesă de Austria și Prințesă a Boemiei, Ungariei și Toscanei prin naștere. Prin căsătoria cu Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst, Maria Henrietta a devenit și membră a Casei de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst.

Maria Henrietta a fost al treilea copil al Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției acestuia, Prințesa Isabella de Croÿ.^[1][2] La 3 iunie 1908, la Baden, Viena, Austria, s-a căsătorit cu Prințul Gottfried von Hohenlohe-Schillingsfürst, fiul lui Constantin, Prinț de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst de Ratibor și Corvey și Marie Antoinette, Prințesă de Sayn-Wittgenstein-Berleburg. A murit la 2 septembrie 1956 la vârsta de 73 de ani, în Mariazell, Austria.

Maria Henrietta a avut trei copii:^[1]

• Prințesa Elisabeth de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (27 septembrie 1909 – 30 martie 1987)
• Prințesa Natalie de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (28 iulie 1911 – 11 martie 1989)
• Prințul Friedrich de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (18 februarie 1913 – decembrie 1945)

Arhiducesa Maria Henrietta de Austria
Date personale
Nume la naștere	germană Maria Henrietta Caroline Gabriele
Născută	10 ianuarie 1883 Preßburg, Austro–Ungaria
Decedată	2 septembrie 1956 (73 de ani) Mariazell, Austria
Înmormântată	Stiria
Părinți	Arhiducele Friedrich, Duce de Teschen Prințesa Isabella de Croÿ
Frați și surori	Arhiducele Albrecht Franz Arhiducesa Maria Christina de Austria Arhiducesa Isabella de Austria Maria Anna de Austria (1882–1940)
Căsătorită cu	Gottfried, Prinț de Hohenlohe-Schillingsfürst
Copii	Elisabeth Prinzessin von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1] Natalie Prinzessin von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1] Friedrich Prinz von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst, Ratibor und Corvey[*][1]
Cetățenie	Austria
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Arhiduce
Familie nobiliară	Casa de Habsburg-Lorena

·     1896 - S-a născut Alexandru Busuioceanu, eseist, poet și traducător român (d. 1961)

Alexandru Busuioceanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Alexandru Busuioceanu (n. 1896 – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923-1925. Opera lui este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite.

Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli.

Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale. A dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă.

·   1898 - S-a născut Serghei Eisenstein, celebru regizor de film din Rusia, autorul filmului “Cuirasatul Potiomkin”, considerat unul din cele mai bune filme din istoria cinematografiei  universale (n.Riga, 10/22 ianuarie).

Eisenstein in St. Petersburg, 1910s – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Mihailovici Eisenstein (n. 23 ianuarie 1898 — d. 11 februarie 1948) a fost un cineast rus care a revoluționat cinematografia de la începutul secolului al XX-lea prin teoria sa a montajului, pe care a concretizat-o în filme, dintre care Crucișătorul Potemkin este cel mai cunoscut.

·         1903 - S–a născut regizorul Grigori Vasilievici Aleksandrov (m.16.12.1983).

·         1906:  S-a  nascut la Tulcea, marele matematician român, Grigore Moisil, profesor universitar unul dintre promotorii introducerii tehnicii de calcul în tara noastra, membru al Academiei Române. Parintele informaticii in Romania s-a nascut  intr-o familie de intelectuali. Bunicul sau, al carui nume il poarta, a fost unul dintre fondatorii primului liceu romanesc din Nasaud, tatal a fost arheolog, memebru al Academiei Romane,iar mama sa – profesoara. Aceasta il descria pe Grigore Moisil ca fiind un copil curios si liber, caruia ii placea sa puna intrebari si sa reactioneze la tot ceea ce vedea, asculta si citea. A fost concomitent student al Politehnicii și al Universității din București. Interesul pentru matematică a  devenit  prioritar, astfel că în anul 1929 părăsește Politehnica, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. In același an își susține teza de doctorat Mecanica analitică a sistemelor continue, în fața unei comisii conduse de Gheorghe Țițeica și având ca membri pe Dimitrie Pompeiu și pe Anton Davidoglu. Această teză este publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy. În 1930 pleacă la Paris, unde studiază la Sorbona cu mari matematicieni și participă intens la viața științifică cu note remarcate de profesori. În anul 1931 susține examenul de docență, cu lucrarea Sur une classe de systemes d’equations aux derivees partielles de la Physique mathematique, este numit conferențiar la Facultatea de Matematică din Iași. A studiat si la  Roma cu o bursă de studii Rockefeller. A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filozofie. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. Grigore Moisil a murit pe 21 mai 1973, la Ottawa, in Canada. Ramane in istorie pentru contributiile sale aduse la initierea studiului informaticii in Romania, dar si pentru inventarea de circuite electronice tristabile.

* 1913 - S-a născut Ion Moldoveanu, poet român (d. 1939)

Ion Moldoveanu – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Ion Moldoveanu (n. 10 ianuarie 1913, Lechința, Bistrița-Năsăud – d. 17 mai 1939, Săvădisla, Cluj) a fost un poet român. A absolvit Școala Normală de învățători din Cluj. A debutat în revista Hyperion cu poeziile Cărăruie, cărăruie și Lacrimi (1925). După absolvire a fost învățător în Așchileu Mare, Vișinelu, Sălcuța și Luna de Sus.

A colaborat frecvent, cu note, recenzii, articole și poeme la Hyperion, Freamătul școalei, Vatra, Eu și Europa, Lanuri, Gând românesc, Symposion, Națiunea română. Ă-au apărut poezii în Antologia învățătorilor în literatură, întocmită de B. Jordan (1938) și în antologia Poeți tineri ardeleni de E. Giurgiuca (1940). A fost autor al unui singur volum de versuri, Sbor peste ape (1939)

* 1920 - S-a născut Alexandru Cerna-Rădulescu, poet, eseist și traducător român. (d. 1990)

Alexandru Cerna-Rădulescu (n. 10 ianuarie 1920, Stănești, județul Vâlcea – d. 21 august 1990, București) a fost un poet, eseist și traducător român. A făcut studii universitare de drept, litere și filosofie, întrerupte din cauza războiului. A lucrat în presă, începând concomitent în Cuget clar și Azi (1930). A fost secretar de redacție și redactor al paginii culturale a ziarului Ordinea, secretar de redacție la Viața (director Liviu Rebreanu), șef de presă al Teatrului Cărăbuș.

A fost cofondator al revistei Albatros, alături de Sergiu Filerot, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca ș.a. (suspectată de filo-comunism de regimul antonescian și suprimată după 6–7 numere). A fondat și condus revistele România viitoare (desființată de cenzura militară), Arta liberă, Tribuna Transilvaniei, și Tribuna românească. A fost trimis pe front.

După război a fost secretar de redacție al revistelor Biserica Ortodoxă Română și Ortodoxia, colaborator apropiat al patriarhului Justinian Marina, consilier de presă patriarhal. A fost reținut în noiembrie 1949, acuzat că ar fi dușman al regimului comunist și eliberat la intervenția patriarhului. Ulterior a fost secretar general de redacție al revistei România literară, a făcut parte din colegiul redacțional al revistelor culturale Argeș și Oltul din Slatina, a publicat articole, cronici teatrale și poezii.

A debutat literar cu placheta de versuri Încrustări p-un strop de rouă (1934), urmată de Sunt țăran, Spionaj și trădare înumbra crucii, Legături politice și religioase româno-ruse, Arbori din țara promisă, Înainte de proverbe, Ultima invazie, etc. A tradus comediile lui Ariosto și poemele lui Baudelaire.

·   1932 - S-a născut Eugen Agrigoroaiei, prozator și folclorist român (d. 1992)

Eugen Agrigoroaiei – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Eugen Agrigoroaiei (n. 10 ianuarie 1932, Bălți, Basarabia – d. 26 februarie 1992, Iași), a fost un prozator, poet, publicist, folclorist, muzeograf și etnolog român. A absolvit Facultatea de Filologie-Istorie din Iași (1957), fiind diplomat universitar în limba și literatura română. A fost profesor, bibliograf, muzeograf, lector la Direcția presei din Iași.

A debutat în Iașul nou (1954). A colaborat la Iașul literar, Cronica, Alma Mater, etc. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Iași (1954). Pornind de la etosul popular, a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969) și Fabule și întâmplări (1972). Principala sa contribuție ca folclorist, a fost volumul Țara uitatelor constelații. Folclorarhaic românesc (1981). A dramatizat basmul Moștenirea fermecată. I-au rămas încă nepublicate studii de literatură populară și etnografie, versuri, traduceri.

·         1932: Aurel Vainer, politician român de etnie evreiască

* 1934: Leonid Kravciuk (în ucraineană Леонід Макарович Кравчук; n. 10 ianuarie 1934,^[1][2] Żytyń Wielki, voievodatul Wołyń[*], Polonia) este un fost politician ucrainean și primul președinte al Ucrainei, care a deținut această funcție din 5 septembrie 1991 până la demisia sa din 19 iulie 1994. Kravciuk, de asemenea, a îndeplinit funcția de al 9-lea Golovа́ al Înaltei Rade a Ucrainei (Verkhovna Rada) în perioada 23 iulie 1990 – 5 decembrie 1991. Între 1988–1990 a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist din Ucraina.

·       1936 - S-a născut Robert Wilson, fizician american, laureat al Premiului Nobel.

* 1937 - S-a născut Maria Ioniță, Poetă, prozatoare română.

Maria Ioniță (n.10 ianuarie 1937, Cojocna, Cluj) este o poetă, prozatoare, autoare de literatură pentru copii, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Filologie-Istorie Cluj. Debutul absolut a avut loc în Făclia. Dintre volumele sale: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someșului Mic), Podul de piatră s-a dărîmat, Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), Legende din Țaramoților, Calea Domniței, Drumul Urieșilor, Zânele din Cetatea Ghiurbercului, Versuri, De unde se adapă curcubeul, Drumul Apei, Spinii de pe Dealul de Lut, Curg norii pe sus, Strada Fericirii, etc.

* 1938: Lynn Ann Conway (n. 2 ianuarie 1938,^[1] New York, SUA) este o specialistă americană în domeniul calculatoarelor, electrotehnicii și activistă pentru drepturile persoanelor transgen. A realizat inovații în domeniul circuitelor integrate ale procesoarelor, mai ales în ceea ce privește concepția acestora cu ajutorul calculatorului.

Încă din copilărie a manifestat aptitudini deosebite pentru știință. Și-a construit un mic telescop pentru observații astronomice și a avut rezultate bune la matematică.

În 1964 a intrat la IBM și a făcut parte dintr-o echipă de cercetare pentru crearea arhitecturii supercomputerelor. Deoarece tulburările de identitate de gen, de care suferea încă din tinerețe, devin tot mai evidente, în 1968 Lynn Conway este nevoită să se concedieze pentru a se pregăti de o operație de schimbare de sex și se adresează medicului Harry Benjamin, specialist în domeniul transsexualității. Urmând un tratament cu hormoni, suferă o tranziție de sex și devine bărbat. Se căsătorește cu o femeie și au împreună doi copii.

În perioada 1969 - 1972 lucrează la Memorex, o firmă specializată în CD-uri, DVD-uri și alte accesorii informatice. În 1973 intră la Xerox PARCcu specializarea în care se consacrase și anume arhitectura circuitelor integrate.

Activează și ca profesor de informatică și ingineria calculatoarelor la Massachusetts Institute of Technology și în domeniul electrotehnicii și informaticii la University of Michigan.

Împreună cu informaticianul Carver Mead, elaborează Introduction to VLSI Systems, publicată în 1980 și care devine o lucrare de referință în domeniu.

* 1938: Donald Ervin Knuth ([knuːθ]^[3], n. 10 ianuarie 1938) este profesor emerit la Universitatea Stanford.

Este autorul cărții The Art of Computer Programming [Arta programării calculatoarelor], una dintre cele mai apreciate lucrări în domeniu, și creator al sistemelor TeX și METAFONT.

A primit numeroase premii, printre care: premiul Turing, Medalia națională în științe, medalia John von Neumann și premiul Kyoto.

·         1942 - S-a născut prozatorul Virgil Scurtu ("În căutarea aştrilor", "Observatorul astronomului amator").

·         1943: Petre Străchinaru, politician român

·    1945 - S-a născut renumitul  cântăreț  britanic Rod Stewart.

Roderick David “Rod” Stewart CBE (n. 10 ianuarie 1945) este un cântăreț și compozitor britanic de origine scoțiană și engleză și unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile, după ce a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Născut și crescut în Londra, Stewart locuiește în California și Epping. Dintre toate albumele, el a avut 62 de hituri. 31 dintre ele, au ajuns în top 10, dintre care șase au fost pe locul unu in Marea Britanie. El a avut 16 single-uri în top zece SUA , iar patru dintre acestea au ajuns pe locul întai in Billboard Hot 100.

* 1947: Tiit Vähi (născut la 10 ianuarie 1947, Valga, Estonia) este un politician estonian, fost prim ministru al țării între 1995 și 1997 și fost prim-ministru interimar pentru câteva luni în 1992.

·         1949:  George Foreman (n. 10 ianuarie 1949, Marshall, Texas) este un fost boxer profesionist american la categoria grea care au concurat între 1969 și 1977 și 1987-1997, fost campion mondial, care în anul 1974 a fost detronat de celebrul Muhammad Ali. George Foreman a câștigat medalia de aur la box, categoria grea, la Olimpiada din 1968, de la Mexico City.

După o copilarie tulburată, Foreman a preluat boxul amator și a câștigat o medalie de aur în divizia grea la Jocurile Olimpice de Vară din 1968. După ce a devenit profesionist în anul următor, a câștigat titlul mondial de greutate cu un knock-out în a doua rundă cu Joe Frazier, învingândul în 1973. A apărut titlul de două ori înainte de prima înfrângere profesionistă a lui Foreman cu Muhammad Ali în "The Rumble in the Jungle" în 1974. Nu a reușit să obțină încă o oportunitate de titlu, Foreman sa retras după o înfrângere cu Jimmy Young în 1977.

După ce a făcut referire la el ca la o epifanie religioasă, Foreman a devenit ministru creștin hirotonit. Zece ani mai târziu a anunțat o revenire și, în 1994, la vârsta de 45 de ani, a recăpătat o parte din campionatul greu, învingândul pe Michael Moorer, de 27 de ani, pentru a câștiga titlurile unificate WBA, IBF și liniar. Foreman rămâne cel mai vechi campion mondial în istorie, și cel de-al doilea cel mai vechi din orice clasă de greutate după Bernard Hopkins (la greutatea ușoară). Sa retras în 1997 la vârsta de 48 de ani, înregistrând 76 victorii (68 knockouts) și 5 înfrângeri.

Foreman a fost introdus în World Boxing Hall of Fame și International Boxing Hall of Fame. International Boxing Research Organization l-a clasat pe Foreman ca al optelea cel mai mare heavyweight din toate timpurile. În 2002, a fost numit unul dintre cei 25 de luptători cei mai buni din ultimii 80 de ani de către revista The Ring. The Ring la clasat pe locul al nouălea ca cel mai mare punctător al tuturor timpurilor.

George Foreman – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·          1951 – S-a născut Dan Damaschin, poet român.

Dan Damaschin – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Dan Damaschin (n. 10 ianuarie 1951) este un poet și eseist român contemporan. Este absolvent al Facultății de Filologie a Universității din Cluj-Napoca (1974). În perioada studiilor a fost redactor al revista Echinox, a fost apoi librar la Centrul de Librării Cluj, apoi redactor la Editura Dacia A debutat în revista Familia (1968); debutul editorial a fost volumul Intermundi (1975), urmat de Reculegeri și alte poeme, Trandafirul și clepsidra, A cincea esență.

* 1951: Steluța Marina Barbu (nume la naștere: Steluța Barbu; n. 10 ianuarie1951, Petrovasâla, Banatul Sârbesc, Voivodina, Serbia) este o jurnalistăși redactor-șef la Radio Novi Sad din Voivodina

* 1953: Trifon Belacurencu este un politician român, senator în Parlamentul României cu două mandate 2008-2012 și 2012-2016 din partea PSDTulcea.

* 1955: Yasmina Khadra (arabă:ياسمينة خضراء) (pseudonim pentru Mohammed Moulessehoul; n. 10 ianuarie 1955, Kenadsa, Algeria) este un scriitoralgerian, care trăiește în exil în Franța.

·         1956: Zoia Alecu (uneori scris și Zoe Alecu, n. 10 ianuarie 1956, București) este o cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră română de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986se alătură grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor. Zoia Alecu s-a născut în București, zona „Măcelari” (aproape de Lizeanu), iar la patru ani familia ei s-a mutat în zona centrală a Capitalei, pe Calea Victoriei. A urmat Liceul de Muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. Aici a fost colegă cu viitoarea colaboratoare Crina Mardare.^[1] A renunțat la școala de muzică și a ales o pregătire la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, iar apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr”. La 16 ani a adunat bani pentru prima ei chitară din donări de sânge repetate. A început să compună piese în stil folk pe versuri proprii.

În octombrie 1973 Zoia Alecu cântă la Club A, la invitația lui Doru Stănculescu.^[2] Este momentul în care își începe cariera în muzica folk. În ianuarie 1974, tot la invitația lui Doru Stănculescu, Zoia Alecu ajunge să cânte în Cenaclul Flacăra, chiar dacă nu rămâne decât până în primăvara aceluiași an. Trebuie menționat faptul că la Cenaclul Flacăra, Zoia debutează în aceeași seară cu Nicu Alifantis. Din primăvara anului 1974, Zoia Alecu începe să cânte la Cenaclul „Viața studențească și amfiteatrul artelor”.

Vreme de trei ani compune muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara” din București. Devine o prezență obișnuită la Club A, Club Z și în alte locații de concert din Capitală, cântând de regulă în deschiderea recitalurilor unor formații rock cunoscute în epocă, precum Phoenix, Progresiv TM, Pro Musica, Basorelief și Compact.

În 1986 Zoia Alecu este invitată de Crina Mardare să se alăture formației Sfinx, ca urmare a plecării Elenei Perianu. Formația se afla în acel moment într-un turneu în Danemarca. Adaptarea la noul repertoriu și stil muzical i-au ridicat dificultăți la început. Zoia Alecu rămâne în formația Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor '90. La puțin timp, se alătură noului proiect lansat de bateristul grupului Sfinx Mișu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa continuă până în 1997, când formația revine în țară. La un moment dat, un reprezentant al casei de discuri britanice EMI oferise un contract pentru Alecu și Mardare cu condiția de a părăsi Sfinx Experience, fapt care nu s-a petrecut.^[3] Participă la cele două albume lansate de Sfinx Experience, Balkano (1999) și Sfinxstanbul (2001), contribuind inclusiv la partea de compoziție.^[4] Zoia Alecu rămâne membră Sfinx Experience până în anul 2005, când formația se desființează.

În 2006 se întoarce la „prima sa dragoste”, muzica folk, lansând primul album de autor intitulat Vino aici, editat la casa de producție OVO Music, aparținând cântărețului Ovidiu Komornyik.

În ciuda faptului că este o textieră prolifică, cu aproximativ două sute de texte dedicate diverșilor interpreți români, Zoia Alecu nu a lansat vreun material discografic în nume propriu mai devreme de februarie 2007. Albumul Vino aici reprezintă debutul discografic al artistei, după 34 de ani de la debutul scenic.^[5] Vino aici conține zece piese, fiind realizat cu sprijinul producătorului Ovidiu Komornyik, proprietarul casei de discuri OVO Music. Pe disc apar atât piese scrise de Alecu în anii tinereții, reorchestrate (inclusiv o piesă ale cărei versuri le-a scris la nouă ani), cât și compoziții recente. Piesa ce dă numele albumului a fost compusă în vara lui 2006.

În februarie 2009 apare al doilea album semnat Zoia Alecu, intitulat Cărări de maci. Discul conține zece compoziții ale artistei. Piesa care dă numele albumului este inspirată din muzica țigănească rusească, ideea melodiei fiind inspirată de filmul Șatra (în regia lui Emil Loteanu), pe care Zoia l-a vizionat în 1975, la momentul apariției.^[6]

În 2012 apare albumul Printre lupi, iar trei ani mai târziu, al patrulea disc, intitulat Să ierți. Ambele materiale discografice au fost lansate sub egida OVO Music.

Zoia Alecu
Zoia Alecu
Date personale
Nume la naștere	Zoia Alecu
Născută	10 ianuarie 1956, București București, Republica Populară Română
Cetățenie	România
Ocupație	muzician · cântăreață · compozitoare · textieră
Activitate
Studii	Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Gen muzical	folk · rock · folk rock · pop rock
Instrument(e)	solist vocal · chitară · vioară
Ani de activitate	1973 - prezent
Case de discuri	Electrecord · Roton · MediaPro Music · OVO Music
Interpretare cu	Sfinx · Sfinx Experience · Adrian Sărmășan

* 1958: Eddie Cheever, (n. 10 ianuarie 1958), a fost un pilot de Formula 1 și Indy Car.

* 1959: Maurizio Sarri (Napoli, Italia, 10 ianuarie din 1959) este un antrenor Italian. Clubul său actual este Chelsea F.C. din Premier League din Anglia

·        1960 - S-a născut Ioana Pârvulescu, critic literar român.

Ioana Pârvulescu în 2017 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Ioana Pârvulescu (n. 10 ianuarie 1960, Orașul Stalin, Republica Populară Română) este o eseistă, publicistă, critic literar român și profesor la Universitatea din București. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București, secția română-franceză, în 1983. Din 1993, este redactor la săptămânalul România literară, responsabil cu secțiunea de critică literară.

La Editura Humanitas, a coordonat colecția Cartea de pe noptieră și a realizat antologiile din Cartea-borcan. Din scrierile sale: Lenevind într-un ochi, Alfabetul doamnelor, În intimitatea secolului 19, În țara Miticilor. De șapte ori Caragiale, Cartea întrebărilor, Cum continuă povestea, Inocenții. În 2013 a obținut Premiul Uniunii Europene pentru literatură.

* 1965: Hiroshi Hirakawa (n. 10 ianuarie 1965) este un fost fotbalist japonez.

* 1966: Eugen Ștefan Lenghel (10 ianuarie 1966, București) este scriitor, editor și specialist ITC român. Eugen Lenghel s-a născut în 1966 în București, unde a urmat cursurile CNSS - "Nicolae Bălcescu" și ale Facultatății de Cibernetică - ASE^[1]. Din anul 1986 a frecventat cenaclul studențesc "Solaris", al cărui președinte va deveni în perioada 1988-1989^[2]. Activează în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor începând cu 1985.

Primul text publicat a fost povestirea "Cutia roșie", apărută în 1989 în Almanahul Anticipația 1990. În anii care au urmat, a publicat câteva povestiri, două dintre ele fiind incluse în numărul 6 al colecției "Clubul SF" (1990). În anul 1993, Eugen Lenghel a întrerupt activitatea de creație literară, pe care avea să o reia abia în anul 2010^[3].

Începând din 2010 a participat la ședințele cenaclului ProspectArt și a devenit membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy (SRSFF), fiind ales în Consiliul Director. De la înființarea oficială, în 2011, a condus redacția Revistei SRSFF^[4]. A schimbat această poziție în 2012 pentru a a o prelua pe cea de redactor-șef la altă publicație online, Gazeta SF^[5]. Un an mai târziu a înființat propria revistă online, Ficțiuni.ro^[2][6].

În anul 2014 a publicat primul său volum, 9 Istorii reutilizate, reunind povestiri publicate în decursul a 25 de ani. Acesta a fost urmat de alte patru volume, ultimul fiind apărut în 2017, în București^[1].

A inițiat și organizează începând cu 2013, în fiecare vară, Festivalul Science Fiction de la Râșnov^[7], loc de reuniune al principalilor actori ai literaturii Science Fiction din România.

* 1967: Daniel Timofte (n. 1 octombrie 1967,^[1] Hunedoara, România) este un fotbalist român retras din activitate, care a jucat pentru echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate

* 1968: Constantin Ștefan (n. 10 ianuarie 1968, București) este un antrenor român de handbal. În prezent el este antrenor al echipei HCM Râmnicu Vâlcea, fiind la prima experiență în calitate de antrenor al unei echipe feminine.

El a antrenat până în prezent numai echipe de handbal masculin, precum HC Odorheiu Secuiesc, HCM Constanța, U Cluj, Poli Timișoara și Dinamo, cu ultima echipă precizată a reușit să se poziționeze pe locul al 3-lea al Ligii Naționale de handbal masculin, sezonul trecut.

În sezonul 2004/05, a reușit să câștige titlul național în calitate de antrenor principal al echipei Dinamo București.

·       1968 - S-a născut Irina Andone, poetă și eseistă română. (d. 1998)

Irina Andone – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Irina Andone (n. 10 ianuarie 1968, Iași – d. 2 octombrie 1998, Iași) a fost o poetă și eseistă română. A absolvit, ca șefă de promoție, Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” în 1990. A continuat studiile în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. A depus o bogată activitate didactică la Universitatea „Al.I. Cuza”, la Academia de Arte „George Enescu” Iași, a fost cercetător științific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iași.

A debutat în anul 1984, ca poetă, la Cronica. A colaborat cu studii și articole, recenzii și cronici teatrale la Cronica, Dialog, Timpul, România literară ș.a. Editorial, a debutat cu volumul Mângâios (1996), pentru care a primit Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din Iași. A tradus în engleză poeme aparținând lui Mihai Eminescu, Matilda Cugler-Poni. A mai publicat: Farmec dureros. Poetica eminesciană a contrariilor.

* 1976: Remy Kenneth Bonjasky (n. 10 ianuarie 1976, Paramaribo, Surinam) este un luptător olandez de Muay Thai și triplu câștigător al circuitului de lupte K-1. Este celebru datorită defensivei excelente, loviturilor puternice de picior și de genunchi. Măsoară 1,93 m și 110 kg.

·         1979: Anna Lesko (n. 10 ianuarie 1979 în Chișinău),^[2], este o cântăreață, pictoriță, de origine etnică ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România. La vârsta de șaptesprezece ani ea a efectuat o vizită în România, unde a hotărât ulterior să se stabilească. ^[2]

În anul 2000, artista a decis să se concentreze asupra unei cariere muzicale si a debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia.^[3]În 2002 a apărut și primul material discografic de studio al artistei, Flăcări,^[4] ce conține și primul șlagăr al solistei — „Ard în flăcări” — care a rămas până astăzi unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.^[5]La scurt timp a fost lansat un al doilea album, Inseparabili, care a devenit un succes comercial, solista fiind recompensată și cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate.^[6] Următoarele două discuri lansate — Pentru tine și Ispita — au marcat o schimbare a stilului muzical abordat de interpretă și au reprezentat o consolidare a carierei lui Lesko, lucru materializat prin șlagăre precum „Nu mai am timp”, „Lasă-mă să cred” sau „Anicyka Maya”.^[7][8][9] În anul 2010, artista și-a lansat cel de-al cincilea material discografic, intitulat Jocul seducției, pentru care solista a lucrat cu o serie de compozitori diferiți, el fiind precedat de două extrase pe single, „Balalaika” și „In My Bedroom”.^[10]

În paralel cu activitatea de muziciană, Lesko a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac,^[2] primul felicitând-o totodată pe interpretă pentru talentul său.^[11] O serie de creații ale sale au fost expuse în Muzeul Național de Artă al României.^[12] De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse

Lesko s-a născut pe data de 10 ianuarie 1979 în orașul Chișinău din Republica Moldova — la acea dată parte a Uniunii Sovietice — având origini ruso-ucrainiene.^[2][14] Tatăl interpretei, de profesie inginer constructor, este și el pasionat de muzică, cântând la o serie de instrumente, printre care acordeon sau chitară, în timp ce mama sa a moștenit o afacere de familie, numită Cooperativa.^[15] Inițial condusă de bunicul din partea mamei, iar mai apoi de mama artistei, compania producea un ansamblu de articole vestimentare și de încălțăminte.^[15] În primii ani de viață, interpreta a prezentat o serie de probleme la coloana vertebrală, ceea ce o obliga să practice exerciții constant.^[15] Lesko a fost pasionată de dans, această activitate reprezentând „visul vieții sale”, ea fiind prezentă într-un ansamblu de dansuri populare.^[15] Cu toate acestea, nu a rămas în cadrul grupului pentru o perioadă îndelungată, părăsindu-l deoarece această preocupare era prea obositoare.^[15] Ea a continuat să se îndrepte spre acestă zonă artistică, migrând însă spre dansul clasic și cel modern, iar la vârsta de șaptesprezece ani a făcut o călătorie în România, în compania trupei de balet din care făcea parte, pe baza unui contract.^[15]

Artista a fost impresionată de această țară și a început formalitățile pentru a fi repatriată aici.^[15] Odată încheiată acestă procedură, Lesko a învățat limba română în compania unei persoane ce nu cunoștea limba rusă, aceasta influențând-o însă să se îndrepte spre o profesie de avocat, ce ar fi ajutat-o să se integrete mai ușor în societate.^[15] Concomitent, interpreta a început să dezvolte o pasiune pentru pictură, prin intermediul acesteia reușind „să își transforme cea mai frumoasă parte a sufletului în imagini”.^[15] Lesko a intrat la facultatea de Drept din București, unde a întâmpinat o serie de dificultăți, majoritatea fiind legate de limba română și de percepția celor din jur asupra sa, însă aceasta a reușit să își finalizeze studiile.

Prima relație a solistei a fost cea cu omul de afaceri Irinel Columbeanu, alături de care a conviețuit timp de opt ani.^[93] Cei doi s-au cunoscut în anul 1996, în urma unei vizite efectuate de Lesko în România alături de un ansamblu de dansuri.^[93] Aceștia au pășit pe drumuri separate în anul 2004.^[93] Referitor la relația pe care a avut-o, artista a declarat următoarele: „Lângă Irinel, am fost foarte fericită. L-am iubit, iar asta a făcut să dureze relația noastră mai bine de opt ani; plus că am fost alături de el în niște momente foarte grele. Relația cu el m-a făcut să completez multe lucruri la personalitatea mea, eu fiind în plin proces de maturizare”.^[3] Conform presei din România, Lesko a mai avut relații amoroase cu Marian Ionescu, liderul grupului muzical Direcția 5,^[94] Liviu Moreanu,^[95] Codin Maticiuc sau Elan Schwartzenberg.^[96][97] De asemenea, referitor la prezența constantă a vieții sale personale în publicațiile românești Lesko a declarat următoarele: „Chiar dacă presa mă cuplează toată ziua bună ziua cu câte cineva, pentru că e suficient să stau de vorbă cinci minute cu un personaj masculin ca să se iște bârfe, de fapt, au fost extrem de puțini bărbați pe care i-am lăsat să exploreze terenul”

Anna Lesko
Anna Lesko
Date personale
Nume la naștere	Anna Lesko[1]
Născută	10 ianuarie 1979 (40 de ani) [1] Chișinău, RSS Moldovenească (astăzi Republica Moldova) Chișinău, URSS
Cetățenie	Rusia  Moldova  România
Ocupație	Cântăreață, pictoriță
Activitate
Gen muzical	Pop, dance, R&B, house
Instrument(e)	Voce
Ani de activitate	2000 — prezent
Case de discuri	Media Pro Music, Cat Music, Nova Music
Interpretare cu	Alex, Animal X, Annes, Connect-R, Direcția 5, Distinto

*  1980: Petri Lindroos (n. 10 ianuarie 1980, Espoo) este un cântăreț finlandez de muzică metal. Din 2004 cântă împreună cu trupa de folk metal Ensiferum, iar până în 2009 a cantat alături de Norther, o formație death metal.

* 1981: Jared Corey Kushner (n. 10 ianuarie 1981, Livingston[*], New Jersey, SUA) este un dezvoltator imobiliar și investitor american, publicist și Consilier Superior al socrului său, președintele Donald Trump.

Împreună cu Șeful de Cabinet Reince Priebus și Strategul Șef Steve Bannon, el formează echipa de conducere a lui Trump. Kushner este considerat cel mai de încredere sfătuitor al președintelui Trump, dovedindu-i acestuia „loialitate neclintită”

* 1983: Paulică Ion (n. 10 ianuarie 1983, Brăila) este un jucător de rugby în XVprofesionist român. Evoluează ca pilier.

Și-a început cariera la CSA Steaua înainte de a pleca la clubul englez Bath în 2007. Cu acest club a ajuns în semifinală în 2009 la campionatul de elită englez, Guiness Premiership.^[1] Apoi s-a alăturat clubului London Irish. În sezonul 2012-2013 a fost împrumutat la London Welsh.^[2] La sfârșitul sezonului a semnat cu clubul francez Perpignan, în campionatul de elită Top 14.^[3]

A fost selecționat pentru prima dată la echipa națională a Românieipentru meciul de Cupă Mondială din 2003 împotriva Argentinei. Până în septembrie 2015 a strâns 71 de selecții pentru „Stejari”, inclusiv patru ediții de Cupa Mondială, și a marcat un eseu

* 1984: Marouane Chamakh (arabă مروان الشماخ, n. 10 ianuarie 1984) este un fotbalist marocan care joacă ca atacant. Deși născut și crescut în Franța, el a ales să joace pentru naționala Marocului datorită ascendenței sale.* 1984: Tadas Labukas (n. 10 ianuarie 1984, Klaipeda, RSS Lituaniană) este un atacant lituanian ce joacă în prezent la Miedź Legnica. A debutat în Liga 1pe 23 februarie 2007 în meciul Oțelul Galați - Unirea Urziceni 3-2.* 1987: Vicente Guaita Panadero (n. 10 ianuarie 1987) este un fotbalist spaniol care evoluează la clubul Getafe CF pe postul de portar.* 1990: Ion Jardan (n. 10 ianuarie 1990, Cornești, Ungheni) este un fotbalistdin Republica Moldova, legitimat la clubul FC Sheriff Tiraspol. Joacă pe postul de fundaș dreapta.

S-a consacrat la naționala Under-21 a Republicii Moldova, unde a deținut timp de 2 ani banderola de căpitan, jucând în 16 meciuri și având 2 goluri marcate. Probabil golul carierei poate fi numit cel de la Ekaterinburg in meciul Rusia - Moldova, marcând în ultimele minute ale partidei golul egalizator al echipei.

* 1991: Codruț Sebastian Cioranu (n. 10 ianuarie 1991, București) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de fundaș central la clubul din Liga a II-a, Metalul Reșița.* 1992: Emmanuel Frimpong (n. 10 ianuarie 1992, Kumasi) este un fotbalist de origine ghaneză, dar cu pașaport britanic,^[2] care evoluează în prezent pentru formația Arsenal, pe postul de mijlocaș central. Deși a jucat la naționalele de tineret ale Angliei, a ales să debuteze în martie 2013 pentru naționala Ghanei.* 1992: Šime Vrsaljko (n. 10 ianuarie 1992,^[4] Zadar, Croația) este un fotbalist croat care joacă pentru Inter Milan în Serie A pe post de fundaș central.* 2004: Kaitlyn Ashley Maher (n. 10 ianuarie 2004, Novi[*], SUA) este o actrițăși cântăreață-copil din Statele Unite. Este actriță de film, televiziune, și voce.

 Decese

·         681: Papa Agaton

·         1276: Papa Grigore al X-lea

·         1520: Jo Gwang-jo (hangeul: 조광조; 23 august 1482 - 10 ianuarie 1520), cunoscut de asemenea și după numele său literar Jeong-am (정암) a fost un învățat neo-confucianist coreean care a inițiat reforme radicale în timpul regelui Jungjong din Dinastia Joseon, la începutul secolului al XVI-lea.

El a fost acuzat de favoritism politic și facționism, fiind executat prin otrăvire în ziua de 10.01.1520 în timpul celei de-a treia persecuții împotriva învățaților Sarim. El a devenit venerat de către următoarele generații de coreenei ca un martir neo-confucianist. Unii istorici l-au considerat una dintre cele mai importante personalități istorice coreene din secolul al XVI-lea. Este unul dintre cei 18 înțelepți ai Coreei (동방 18 현) și onorat ca Munmyo Bae-Hyang (문묘 배향).

Jo Gwang-jo era fiul lui Jo Wongang (조원강, 赵元纲) din clanul Hanyang Jo (한양 조씨, 汉阳 赵氏). El a studiat neo-confucianismul cu maestrul Kim Gwoeng-pil care fusese discipolul lui Kim Jong-jik. Kim Jong-jik fusese exilat în 1498 în timpul primei persecuții a literaților și se afla în exil. În timpul celei de-a doua persecuție a literaților din 1504, când Kim Gwoeng-pil a fost executat prin otrăvire, Jo Gwang-jo a fost exilat din cauza faptului că era discipolul lui Kim Gwoeng-pil.

La acea vreme, politica din Joseon era marcată în primul rând de luptele pentru putere dintre două facțiuni de aristocrați yangban: facțiunea Hungu (formată din nobilii la putere care erau în general conservatori) și facțiunea Sarim (facțiune nou-apărută formată din cărturari numiți seonbi care aparțineau școlilor neo-confucianiste ale lui Kim Jong-jik și altor gânditori). Facțiunea Sarim intrase în politica de la curte în timpul regelui Seongjong dar a suferit două persecuții sângeroase în timpul succesorului său, regele Yeonsangun. Yeonsangun a fost detronat în 1506 printr-o lovitură de stat condusă de liderii facțiunii Hungu. Jungjong a fost încoronat ca al unsprezecelea rege din Dinastia Joseon.

Jo Gwang-jo

·         1683: Louis César de Bourbon, Légitimé de France, Conte de Vexin (20 iunie 1672 - 10 ianuarie 1683) a fost fiu al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Françoise-Athénaïs de Montespan.

Louis César născut la château du Génitoy, a fost al doilea fiu al lui Ludovic al XIV-lea și a metresei sale, Madame de Montespan. A fost numit după Iulius Cezar;^[1] iar fratele său mai mare, Louis Auguste de Bourbon, a fost numit după împăratul Augustus; fratele lor mai mic, Louis Alexandre de Bourbon, a fost numit după Alexandru cel Mare.

În momentul nașterii lui Louis César curtea era în doliu pentru Prințesa Marie-Thérèse a Franței (fiica legitimă a regelui cu soția sa, Infanta Maria Tereza a Spaniei) cunoscută drept la petite Madame, care a murit în martie 1672.

Louis César a crescut împreună cu fratele său mai mare Louis-Auguste în grija lui Madame Scarron într-o casă de pe strada Vaugirad din Paris. Această casă a fost cumpărată de către rege special pentru copiii săi nelegitimi. În anul următor, în timp ce tatăl său era într-o campanie militară la Tournai, copiilor li s-a mai alăturat o soră, Louise-Françoise de Bourbon, născută în iunie.

Madam Scarron a fost foarte atașată de Louis Auguste. La 19 decembrie 1673, Ludovic al XIV-lea și-a recunoscut oficial copiii cu Montespan. Odată cu recunoașterea, Louis César a primit titlul de Conte de Vexin - un titlu vechi care datează din secolul X. Fratele său a devenit Duce du Maine^[2] iar sora lor Madamoiselle de Nantes.

Contele de Vexin s-a născut cu coloana strâmbă și din cauza aceasta a șchiopătat și a avut un umăr mai sus decât celălalt. Tatăl său, care l-a adorat, a decis ca micuțul să fie destinat bisericii. Tatăl său i-a acordat titlul de stareț la catedrala Saint Denis. Catedrala regală Saint-Denis era locul tradițional de înmormântare a regilor Franței încă din secolul al VII-lea și una din cele mai bogate biserci din Franța.

În ciuda numirii sale, era prea tânăr pentru a-și îndeplini îndatoririle și deci a rămas la curtea tatălui său în grija lui Scarron. În 1674 o altă soră s-a alăturat familiei; Louise Marie s-a născut în noiembrie 1674 și a fost numită Mademoiselle de Tours după recunoașterea din 1676.

Doctorii de la curte au încercat să-l ajute pe Louis-César însă tratamentele lor au eșuat. După astfel de tratamente starea copilului s-a înrăutățit după anul 1675.

Între 1677-1678 alți doi frați s-au alăturat familiei: Françoise-Marie de Bourbon născută în mai 1677 și Louis-Alexandre de Bourbon născut în iunie 1678. Apoi, mama lui a pierdut rolul de favorită a regelui în favoarea unei alte metrese, Angélique de Fontanges, și a început să petreacă mult timp cu copiii la castelul Clagny.

Louis César a murit la Paris în 1683 la vârsta de 10 ani. Mama lui a fost distrusă. Vexin a fost înmormântat la mănăstirea Saint-Germain-des-Prés. Șase luni mai târziu, regina Maria Tereza a murit la Versailles și a fost înmormântată la Saint Denis.

Louis César
Légitimé de France Conte de Vexin
Vexin , ca. 1675
Date personale
Nume la naștere	Louis César de Bourbon, Légitimé de France
Născut	20 iunie 1672 Castelul Génitoy, Franța
Decedat	10 ianuarie 1683 (10 ani) Paris, Franța
Înmormântat	Mănăstirea Saint-Germain-des-Prés, Franța
Părinți	Ludovic al XIV-lea al Franței Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan
Frați și surori	Louis Antoine de Pardaillan de Gondrin[*] Louise-Françoise de Bourbon Marie Anne de Bourbon Prințesa Marie Anne a Franței Prințesa Anne Élisabeth a Franței Prințesa Marie-Thérèse a Franței Louise Marie Anne de Bourbon[*] Marie Christine de Pardaillan de Gondrin[*] Françoise-Marie de Bourbon Philippe-Charles al Franței Louis, Conte de Vermandois Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine Louis François, Duke of Anjou[*] Louis-Alexandre de Bourbon, conte de Toulouse Ludovic, Delfin al Franței
Cetățenie	Franța
Ocupație	cleric[*]
Apartenență nobiliară
Abate

·         1778: A decedat marele botanist suedez  Carl Linne (n.23 mai 1707). Este considerat părintele taxonomiei. In cartea sa „Systema naturae” apare în 1735. În această lucrare Linné clasifică omul  în ordinul primatelor. El îl denumește Homo sapiens și îl așază alături de antropomorfe, fără a gândi la originea lor comună (Linné era fixist). În ordinul primate Linné introduce două specii. Una dintre specii este omul (denumit, conform nomenclaturii binare, Homo sapiens), iar a doua este reprezentată de antropomorfe, numite Homo silvestris. Oamenii erau  clasificați apoi în patru rase. Fiecare rasă are trăsături diferite și temperamente diferite. Aceste patru rase stabilite de Linné sunt: Homo europeus, Homo americanus, Homo asiaticus și Homo africanus.

Casa părintească

Linnæus s-a născut în satul Råshult din Småland, Suedia, pe 23 mai 1707. A fost primul copil al lui Nils Ingemarsson Linnæus și Christina Brodersonia. Tatăl său a fost primul din neamul său care a adoptat un nume de familie permanent. Înainte de aceasta, strămoșii săi utilizau sistemul de nume patronimice din Scandinavia: tatăl lui a primit numele de familie Ingemarsson după tatăl său Ingemar Bengtsson. Când Nils a fost admis la Universitatea din Lund, el a avut ocazia de a-și alege un nume de familie, moment în care el a adoptat numele latinizat Linnæus, după un tei gigant (lind în suedeză) care creștea în gospodăria familiei.^[21]

Acest nume a fost ortografiat inițial cu ligatura æ. Carl Linné (Linnæus) și-a scris numele mereu cu ligatura æ, atât în manuscrise cât și în publicații.^[22] Patronimul său a fost Nilsson, iar numele său complet în suedeză ar fi Carl Nilsson Linnæus.

Carl Linné
Carl Linné
Date personale
Nume la naștere	Carl Nilsson Linnaeus
Născut	23 mai 1707[6][7][8][9][10][11][12][13]  Råshult[*], Suedia[14]
Decedat	10 ianuarie 1778 (70 de ani)[6][15][16][7][8][9][10][17][11][13][18]  Linnaeus Hammarby[*], Suedia[19][16]
Înmormântat	Catedrala din Uppsala
Părinți	Nils Ingemarsson Linnaeus[*][16] Christina Brodersonia[*][16]
Frați și surori	Anna Maria Linnæ[*] walla brur[*] Sofia Juliana Collin[*] Samuel Linnaeus[*]
Căsătorit cu	Sara Elisabeth Moræa[*]
Număr de copii	7[20]
Copii	Carl Linnaeus the Younger[*] Elisabeth Christina von Linné[*]
Cetățenie	Suedia
Etnie	Suedezi
Religie	Biserica suedeză
Ocupație	geolog profesor botanist[*] medic autobiograf[*] biolog micolog[*] pteridolog[*] briolog[*] zoolog[*] entomolog[*] ornitolog[*]
Activitate
Domeniu	Zoologie, medicină, botanică
Instituție	Universitatea Uppsala
Alma Mater	University of Harderwijk[*] Universitatea din Lund Universitatea Uppsala
Organizații	Academia de Științe din Berlin Academia Leopoldină Societatea Regală din Londra Academia Regală Suedeză de Științe Academia de Științe din Sankt Petersburg[*] Royal Danish Academy of Sciences and Letters[*] Royal Norwegian Society of Sciences and Letters[*] Academia Franceză de Științe Academia Rusă de Științe American Philosophical Society[*][1]
Conducător de doctorat	Olof Rudbeck the Younger[*] Johannes Gorter[*][2]
Doctoranzi	Fredrik Hasselqvist[*][3] Carl Peter Thunberg[*][4] Anders Sparrman[*][5] Peter Forsskål[*] Anton Rolandsson Martin[*] Alexander von Karamyschew[*] Q4072784[*]
Cunoscut pentru	Taxonomie Ecologie Botanică
Premii	Ordinul Steaua Polară în grad de cavaler clasa a II-a[*]     Casa memorială Carl von Linné din Uppsala     Bustul lui Linné din Grădina Botanică din Wroclaw, Polonia         Carl Linnaeus dressed in Lapp costume. Portraited while in Netherlands, by Martin Hoffman in Hartecamp, 1737[R 2]     Semnătura lui Carolus Linnaeus (Carl v. Linné)     Piatra funerară a familiei Linné (tatăl și fiul) în Catedrala din Uppsala     Linnaea borealis, flor lapona, que se convirtió en el símbolo de Linneo

·         1822: Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans, Ducesă de Bourbon (9 iulie 1750 – 10 ianuarie 1822), a fost prințesă franceză. A fost sora lui Philippe Égalité, mama ducelui de Enghien care a fost executat și mătușa regelui Louis-Philippe al Franței. În timpul Revoluției franceze a fost cunoscută sub numele Citoyenne Vérité. Descendentă atât a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței cât și a fratele său mai mic, Filip al Franței, Duce de Orléans, Bathilde s-a născut ca prințesă de sânge. Fiică a lui Louis Philippe d'Orléans și a soției acestuia, Louise Henriette de Bourbon, Bathilde s-a născut la castelul Saint-Cloud, la 10 km vest de Paris, la 9 iulie 1750. Neoficial a fost cunoscută la curte drept Mademoiselle ceea ce reflecat rangul ei ca cea mai mare prințesă de sânge necăsătorită de la curte. Mama ei a murit în 1759 când Bathilde avea doar opt ani. Tatăl ei, presat de amanta sa Madame de Montesson, a trimis-o la mănăstire.

Bathilde
Ducesă de Bourbon Prințesă de Condé
Date personale
Nume la naștere	Louise Marie Thérèse Bathilde d'Orléans
Născută	9 iulie 1750 Castelul Saint-Cloud, Franța
Decedată	10 ianuarie 1822 (71 de ani) Paris, Franța
Înmormântată	Chapelle royale de Dreux[*]
Cauza decesului	boală
Părinți	Louis Philippe I, Duce de Orléans Louise Henriette de Bourbon
Frați și surori	Louis-Philippe de Saint-Albin[*] Louis Philippe al II-lea, Duce de Orléans
Căsătorită cu	Louis Henri, Prinț de Condé
Copii	Louis Antoine Henri de Bourbon
Cetățenie	Franța
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Bourbon Casa de Orléans

* 1824: Victor Emmanuel I (24 iulie 1759 – 10 ianuarie 1824) a fost Duce de Savoia și Rege al Sardiniei din 1802 până în 1821.

Victor Emmanuel I
Date personale
Nume la naștere	Vittorio Emanuele di Savoia
Născut	24 iulie 1759 Palatul Regal din Torino
Decedat	10 ianuarie 1824 (64 de ani) Castelul Moncalieri, Torino
Înmormântat	Biserica Superga
Părinți	Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei Maria Antonia a Spaniei
Frați și surori	Prințesa Maria Ana de Savoia Marie Josephine de Savoia Marie-Thérèse de Savoia Prințesa Maria Carolina de Savoia Charles Emmanuel al IV-lea al Sardiniei Carol Felix al Sardiniei Giuseppe Benedetto, Count of Asti[*] Prince Maurizio, Duke of Montferrat[*] Amedeus Alexander of Savoy[*] Maria Elisabetta Carlotta of Savoy[*]
Căsătorit cu	Maria Teresa de Austria-Este
Copii	Maria Beatrice, Ducesă de Modena Maria Teresa, Ducesă de Parma Maria Anna, împărăteasă a Austriei Maria Christina, regină a celor Două Sicilii
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	rege[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Duce
Familie nobiliară	Casa de Savoia
Rege al Sardiniei
Domnie	4 iunie 1802 – 12 martie 1821
Predecesor	Charles Emmanuel al IV-lea
Succesor	Charles Felix
Pretendent iacobit
Domnie	6 octombrie 1819 - 10 ianuarie 1824
Predecesor	Charles al IV-lea
Succesor	Mary III și II

·         1840: Prințesa Elisabeta (22 mai 1770 – 10 ianuarie 1840) a fost membră a familiei regale britanice, al șaptelea copil și a treia fiică a regelui George al III-lea al Regatului Unit și a reginei Charlotte

Prințesa Elisabeta s-a născut la Palatul Buckingham, Londra la 2 mai 1770.^[2] Tatăl ei era regele George al III-lea, fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Wales și al Augustei de Saxa-Gotha. Mama ei era regina Charlotte (născută Prințesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz). A fost botezată la Palatul St. James, la 17 iunie 1770 de Frederick Cornwallis, arhiepiscop de Canterbury.^[3] Nașii ei au fost: Prințul de Hesse-Cassel, Prințesa de Nassau-Weilburg și Prințesa Moștenitoare a Suediei.^[4]

Prințesa Elisabeta, portret de Sir William Beechey (1797)

Prințesa a fost foarte protejată și și-a petrecut majoritatea timpului cu părinții și surorile ei. Regele George și regina Charlotte și-au dorit să-și țină la adapost copiii, în special fetele. Cu toate acestea, în 1812, Prințesa Elisabeta a cumpărat ca reședința sa privată, Old Windsor în Berkshire.

În timpul unui bal la curtea britanică, în 1814, Elisabeta l-a cunoscut pe prințul germanFrederick de Hesse-Homburg. Când Elisabeta a văzut ofițerul austriac în eleganta uniformă de husar, a spus: "dacă e singur, mă mărit cu el". Împotriva tuturor rezistențelor, nunta a avut loc la 7 aprilie 1818 la Palatul Buckingham.

N-a fost chiar o căsătorie din dragoste deși a existat înțelegere și respect; de fapt, a fost un aranjament cu care amândoi au fost satisfăcuți. Elisabeta a putut să scape de mediul de acasă, prin mutarea în Germania cu soțul ei, și Frederick a câștigat multe avantaje prin alianța cu familia regală britanică.

La 20 ianuarie 1820, Frederick i-a succedat tatălui său ca landgraf de Hesse-Homburg. Mulțumită zestrei Elisabetei și venitului anual a putut redecora palatul din Homburg.

Elisabeta a murit la 10 ianuarie 1840 la vârsta de 69 de ani la Frankfurt am Main, Hesse, Germania, fără să aibe copii. A fost înmormântată la Homburg, Germania.

Prințesa Elisabeta a Regatului Unit
Date personale
Născută	22 mai 1770 Palatul Buckingham, Westminster
Decedată	10 ianuarie 1840 (69 de ani) Frankfurt-am-Main, Hesse
Înmormântată	Bad Homburg Castle[*]
Părinți	George al III-lea al Regatului Unit Charlotte de Mecklenburg-Strelitz
Frați și surori	Prințesa Mary, Ducesă de Gloucester și Edinburgh Prințesa Augusta Sofia a Regatului Unit Charlotte a Marii Britanii Prințesa Sofia a Regatului Unit Prințesa Amelia a Regatului Unit George al IV-lea al Regatului Unit William al IV-lea al Regatului Unit Prințul Eduard, Duce de Kent și Strathearn Ernest Augustus I de Hanovra Prince Octavius of Great Britain[*] Frederick, Duce de York Prince Alfred of Great Britain[*] Adolphus, Duce de Cambridge Augustus Frederick, Duce de Sussex
Căsătorită cu	Frederick VI
Cetățenie	Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Religie	anglicanism[*]
Ocupație	pictoriță
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Hesse-Homburg Casa de Hanovra

·      1862 - A decedat inventatorul  american Samuel Colt, constructor al revolverului care îi poartă numele (n.1814).

* 1929 - A încetat din viață Petru Th. Missir, jurist, critic literar, publicist român. (n. 1856)

Petru Th. Missir – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Th. Missir (n. 8 octombrie 1856, Roman – d. 10 ianuarie 1929, Bucureşti) a fost un jurist, critic literar, publicist român, descendent al unei cunoscute şi ramificate familii armeneşti, membru de onoare al Academiei Române.

·         1939 - A încetat din viaţă Papa Pius al XI–lea (Ambrogio Damiano Achille Rotti), unul dintre cei mai importanţi suverani pontifi ai epocii moderne (n. 31 mai 1857)

·         1939 - A murit Hariclea Hartulari Darclée, cîntăreaţă de operă (n.10.06.1860).

·       1951 - A murit  Sinclair Lewis, primul american laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (1930) (“Main Street”, “Babbitt”, “Arrowsmith”, “Elmer Gantry”, “Kingsblood Royal”) (n.07.02.1885)

Harry Sinclair Lewis – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Harry Sinclair Lewis (n. 7 februarie , 1885, în Sauk Centre, Minnesota – d. 10 ianuarie, 1951, Roma, Italia) a fost prozator american. A fost primul american care a luat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1930. Opera sa, cronică satirică a vieții provinciale americane, se înscrie, prin precizia și obiectivitatea cvasidocumentară a descrierii mediilor și măiestria portretizării, reductibile la tipul individului mediocru, apăsat de grotescul și banalitatea vieții cotidiene, în descendența realismului dickensian.

Motivația Juriului Nobel “Pentru forța și plasticitatea artei lui descriptive, precum și pentru darul de a crea cu ascuțime și umor personaje reprezentând tipologii noi.”

* 1955 - A încetat din viață Elena Alistar Romanescu, medic și om politic român. (n.1873)

Elena Alistar – foto preluat de pe locals.md

Elena Alistar (n. 1 iunie 1873, Vaisal, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. 10 ianuarie 1955, Pucioasa, Dâmbovița, România) a fost un medic, profesoară, politiciană, luptătoare pentru cauza românismului în Basarabia; membră în Sfatul Țării; prima femeie din întreg teritoriul locuit de români, care a ajuns să facă politică la un asemenea nivel.

·         1957: Gabriela Mistral (n. 7 aprilie 1889, Vicuña, Chile - d. 10 ianuarie1957, New York) este pseudonimul lui Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga, poetă din Chile, premiată cu Premiul Nobelpentru literatură în anul 1945.

Creația sa este profund feminină, meditativă, de înaltă emoție lirică și tonalitate post-romantică și uneori simbolistă, în care transfigurează natura aspră a ținutului natal, valorile naționale, copilăria ca vârstă a fragilității, exuberanța tinereții și iubirii, durerea solitară, meditația asupra morții.

Lucila se naște într-o familie foarte săracă în orășelul Vicuña, petrecându-și copilăria la țară (tatăl ei și-a abandonat familia când ea avea vârsta de 3 ani) și absolvind tot aici școala normală, după care, la vârsta de 15 ani, funcționează ca învățătoare rurală. Până în 1919 lucrează ca profesoară în diferite școli elementare și licee din Chile.

În anul 1921 devine directoare a liceului de fete din Santiago de Chile, urmând ca în 1922 să fie invitată de guvernul mexican să sprijine reforma învățământului din Mexic, inițiată de José Vasconcelos. În Mexic scrie un ciclu de poeme pentru copii, care ajung curând celebre în întreaga Americă Latină.

În același an călătorește în SUA. După 1926 ocupă diferite funcții care o țin departe de patrie: reprezentantă a țării sale la institutul de cooperare de pe lângă Liga Națiunilor (până în 1934), consul în Brazilia, Italia, Spania, Portugalia, SUA (în Los Angeles).

Bolnavă de cancer și celibatară, Gabriela Mistral moare la 67 de ani, în 1957, în Statele Unite ale Americii. Trupul neînsuflețit i-a fost adus în țară, unde i s-au organizat funeralii naționale.

În memoria ei a fost creat Premiul "Gabriela Mistral", în anul 1979.

Gabriela Mistral se afirmă ca poetă în 1914, când câștigă marele premiu la jocurile florale din Santiago de Chile, iar poeziile sale sunt remarcate de personalitățile literaturii sud-americane ale acelui moment: Rubén Darío, Amado Nervo, Leopoldo Lugones.

Pseudonimul ei este inspirat de la numele scriitorului francez Frédéric Mistral. Marcată de sinuciderea iubitului ei, Romelio Ureta, își intitulează primul volum de versuri Sonetele morții.

Călătorește în Statele Unite ale Americii, unde publică primul volum de poezii, (Dezolare, New York, 1922), care-i deschide drumul spre recunoaștere universală. În 1945 primește Premiul Nobel pentru literatură.

Opere:

• Sonetos de la muerte (Sonetele morții, 1914)
• Desolación (Dezolare, 1922)
• Ternura (Duioșie, 1924)
• La lengua de Martí (Limba lui Martí, 1934)
• Recado sobre Pablo Neruda (Mesaj către Pablo Neruda, 1936)
• Tala (Așchie, 1938)
• Lagar (Cramă, 1954)

Gabriela Mistral
Gabriela Mistral în 1945
Date personale
Nume la naștere	Lucila de María del Perpetuo Socorro Godoy Alcayaga
Născută	7 aprilie 1889 Vicuña, Chile
Decedată	10 ianuarie 1957 (67 de ani) New York, SUA
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer pancreatic)
Naționalitate	chiliană
Cetățenie	Chile
Ocupație	poet, diplomat
Limbi	limba spaniolă[1]
Studii	Universidad de Chile
Activitatea literară
Specie literară	poezie
Note
Premii	Premiul Nobel pentru literatură[2][3] National Prize for Literature[*]
Premiul Nobel pentru Literatură, 1945

·     1971 - A murit  Coco Chanel, celebră creatoare franceză de modă; în 1916, a lansat o linie a eleganţei feminine si a fost pe parcursul intregii sale activitati initiatoarea a numeroase inovatii in moda.

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel – foto: ro.wikipedia.org

Gabrielle Bonheur „Coco” Chanel (n. 19 august 1883 – d. 10 ianuarie 1971) este considerată una dintre cele mai mari creatoare de modă ale secolului al XX-lea, alături de nume precum Paul Poiret, Christian Dior, Christian Lacroix, Guy Laroche, Nina Ricci sau Givenchy. Publicația Time a considerat-o una dintre cele mai influente femei ale secolului al XX-lea.

* 1976 - A încetat din viață Aurel Beleș, inginer constructor român, membru al Academiei Române. (n. 1891)

Aurel A. Beleș – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Aurel A. Beleș (n. 8/20 aprilie 1891, București – d. 10 ianuarie 1976) a fost un inginer constructor român, profesor universitar, membru titular al Academiei Române.

* 1977 - A încetat din viață Constantin Manolache, entomolog român. (n. 1906)

Constantin Manolache (n. 10 octombrie 1906, Bârlad – d. 10 ianuarie 1977, București) a fost un entomolog român, autor a peste 250 de lucrări și articole în domeniul sistematicii entomologice, biologiei, ecologiei și combaterii insectelor dăunătoare. A fost membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 2 mai 1938.

* 1980 - A încetat din viață Petru Caraman,  savant, folclorist și filolog; membru post-mortem al Academiei Române (n. 1898)

Petru Caraman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Petru Caraman (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi, Galaţi – d. 10 ianuarie 1980, Iaşi) a fost un savant român, folclorist şi filolog, exclus de la catedră de regimul comunist. În anul 1991 a devenit membru post mortem al Academiei Române.

·         1989: A decedat la Roma, in Italia, ca urmare a unui cancer, actorul român Cristea Avram. (n. 28 august 1931, București. În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în mai multe filme românești în anii 1960. A emigrat în Occident. S-a mutat la sfârșitul anilor ’60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, dupa ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma „Steaua fara nume” (Mona, l’etoile sans nom). Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța.

* 1992 - A încetat din viață Tudor George, poet și traducător român. (n. 1926)

Tudor George (n. Tudor Georgescu, 3 februarie 1926, Ulmeni, Ilfov – d. 10 ianuarie 1992,  București) a fost un poet și traducător român, bun jucător de rugby, antrenor la Locomotiva Grivița Roșie.

·      1993 - A încetat din viață Miltiade Filipescu, geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. (n. 1901)

Miltiade Filipescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Miltiade Filipescu (n. 14/27 februarie 1901, Burdusaci, Bacău – d. 10 ianuarie 1993, Bucureşti) a fost un geolog şi paleontolog român, membru titular al Academiei Române. A fost membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 21 decembrie 1935. A fost distins cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

·         1997: Lordul Alexander Todd, chimist suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1907)

·         2001 - A murit Constantin Săvulescu, subinginer proiectant la Uzinele Malaxa, cu o experienţă de 9 ani la Centrul de cercetare şi producţie de aparatură ştiinţifică al Academiei Române. Săvulescu a participat, în 1945, la conceperea şi producerea prototipului unui automobil popular, de concepţie românească; numele maşinii urma să fie “Malaxa”, dar proiectul a fost blocat de sovietici. A lucrat la proiectarea şi realizarea automobilelor româneşti din generaţia VI şi VII, care au fost distinse cu diplome şi medalii la Expoziţiile internaţionale de la Belgrad (1937) şi Milano (1940). În 1985 Asociaţia Artiştilor Fotografi i–a publicat o lucrare de referinţă şi astăzi: „Cronologia ilustrată a fotografiei din România. Perioada 1834–1916) (n.10.10.1914).

* 2005: Wasyly Fedak (în ucraineană Василій Федак) (n. 1 noiembrie 1909, satul Cadobești, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, azi în raionul Zastavna, regiunea Cernăuți, Ucraina - d. 10 ianuarie 2005, Winnipeg, Canada) a fost un arhiereu al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada.

El a îndeplinit demnitățile de episcop de Saskatoon (1978-1981), episcop al Eparhiei de Est a Canadei (1981-1983), arhiepiscop de Toronto (1983-1985) și apoi arhiepiscop de Winnipeg și al Eparhiei Centrale a Canadei, mitropolit primat al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada (1985-2005). În anul 1990, Biserica păstorită de el a intrat în comuniune cu Patriarhia Constantinopolului.

·         2005: Prințesa Joséphine-Charlotte a Belgiei (11 octombrie 1927 – 10 ianuarie 2005) a fost Mare Ducesă de Luxembourg ca soție a lui Jean, Mare Duce de Luxembourg. A fost verișoara primară a: regelui Harald al V-lea al Norvegiei, Prințesei Astrid a Norvegiei și Prințesei Ragnhild a Norvegiei. Ea a fost primul copil al regelui Leopold al III-lea al Belgiei, sora regilor Baudouin I al Belgiei și Albert al II-lea al Belgiei, și mătușa actualului rege al Belgiei.

Stația de metrou "Joséphine-Charlotte" din Bruxelles este numită după ea.

Joséphine-Charlotte a Belgiei
Joséphine Charlotte cu fii ei cei mari în 1963
Date personale
Nume la naștere	Joséphine-Charlotte Ingeborg Elisabeth Maria Josepha
Născută	11 octombrie 1927 Bruxelles, Belgia
Decedată	10 ianuarie 2005 (77 de ani) Castelul Fischbach
Înmormântată	catedrala Notre-Dame din Luxemburg[*]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (cancer pulmonar)
Părinți	Leopold al III-lea al Belgiei Astrid a Suediei
Frați și surori	Albert al II-lea al Belgiei Ingeborg Verdun[*] Princess Maria-Esméralda of Belgium[*] Princess Marie-Christine of Belgium[*] Prince Alexander of Belgium[*] Baudouin I al Belgiei
Căsătorită cu	Jean, Mare Duce de Luxembourg
Copii	Arhiducesa Marie Astrid a Austriei Henri, Mare Duce de Luxembourg Prințul Jean Prințesa Margaretha de Liechtenstein Prințul Guillaume
Cetățenie	Belgia
Ocupație	politiciană
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă duchess[*]
Familie nobiliară	Casa de Bourbon-Parma (prin căsătorie)Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Mare Ducesă de Luxembourg
Domnie	12 noiembrie 1964 – 7 octombrie 2000

·   2007 - A murit Carlo Ponti,  producător cinematografic, soțul faimoasei actrite itamiene Sofia Loren; (n.1912).

Carlo Ponti – foto: biography.com

Carlo Ponti (n. 11 decembrie 1912, Magenta – d. 10 ianuarie 2007, Geneva) a fost producător de film italian. A fost căsătorit cu actrița Sophia Loren din 1966. (1954: La Strada (Coproducător Dino De Laurentiis); 1956: Război și Pace (Coproducător Dino De Laurentiis); 1960: La Ciociara; 1963: Ieri, oggi e domani; 1964: Matrimonio all’italiana (cu Marcello Mastroianni); 1966: Doctorul Jivago (cu Omar Sharif); 1990: Oscar)

* 2008: Allan McEachern (n. 20 mai 1926 – d. 10 ianuarie 2008^[1]) a fost cancelarul Universității din Columbia Britanică.* 2013: Sakine Cansiz (în kurdă: Sakîne Cansiz, [sækiːnɛ dʒænsɪs]; în turcăSakine Cansız, [saˈkine ˈdʒɑnsɯz]; n. 1958,^[1] Provincia Tunceli, Turcia – d. 10 ianuarie 2013, Paris, Franța^[2]) a fost o membră fondatoare a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Angajată încă din tinerețe în cauza kurdă, a fost arestată de către poliția turcă și a fost condamnată la 24 de ani de închisoare, sentința mărindu-se la 76 de ani, după ce a vorbit în kurdă în fața instanței de judecată.

Ea rămâne închisă timp de 12 ani; potrivit unor surse kurde, este supusă la tortură, care , de altfel, este aplicată în mod sistematic prizonierilor politici din Turcia. Eliberată în 1990, a participat la conferința partidului din august 1991, în valea Bekaa, Liban, la inițiativa lui Abdullah Öcalan; sunt prezenți alți lideri și fondatori ai PKK, eliberați și ei din închisorile turcești^[6]. În 2007, autoritățile americane o identifică ca unul dintre principalii colectori de fonduri ai PKK în Europa și plănuiesc arestarea ei.

Sakine Cansiz este asasinată în Paris, în incinta centrului de informare a Kurdistanului, în rue la Fayette, în noaptea de 9 spre 10 ianuarie 2013, împreună cu alte două activiste kurde, Fidan Doğan și Leyla Söylemez , eventual, potrivit justiției franceze, de către serviciile secrete turce, MIT. Presupusul criminal, Omer Güney, este un turc în vârstă de 34 ani, care a fost agent de întreținere pe aeroportul din Paris-Charles-de-Gaulle. La câteva luni după crime, o înregistrare audio a unei conversații între Ömer Güney și agenți ai serviciilor secrete din Turcia (MIT), precum și note, sunt puse on-line anonim. Omer Güney avea, de asemenea, fotografii a sute de activiști kurzi în telefonul lui. Judecătoarea Jeanne Duyé se ocupă de anchetă. În septembrie 2013, computerul magistratei este furat în timpul unui jaf bizar și un plan de evadare a lui Omer Guney a fost dejucat; omul, care a fost închis din ianuarie 21, 2013, în apropiere de Paris, spera  să evadeze cu ajutorul unui membru al MIT". Magistratul, dincolo de posibila implicare a serviciilor secrete din Turcia, nu a reușit să stabilească cine au fost comanditarii, dacă au acționat "cu aprobarea ierarhiei lor," sau "fără știrea ei, în scopul de a discredita sau de a submina procesul de pace", inițiat în vremea aceea între Ankara și Partidului Muncitorilor din Kurdistan, PKK.

Pe 13 decembrie 2016, Ömer Güney a fost dus de la închisoarea din Fresnes la spitalul Salpêtrière din Paris. Avea de mult timp cancer la creier, a fost contaminat cu boala legionarilor (legioneloza) și a murit de pneumonie pe 17 decembrie, cu cinci săptămâni înainte de începerea procesului său

* 2016: David Bowie (nume real David Robert Jones; n. 8 ianuarie1947, Brixton, Regatul Unit – d. 10 ianuarie 2016, Manhattan, SUA), a fost un cântăreț, compozitor, producător și inginer de sunet englez, câștigător a două premii Grammy

Activ pe parcursul a cinci decenii de rock 'n' roll, frecvent reinventându-și muzica, Bowie este considerat de majoritatea comentatorilor muzicali ^[22]drept un influent inovator, în special datorită lucrărilor sale din anii '70. Bowie s-a inspirat dintr-o vastă paletă de subiecte din artă, filozofie și literatură.

Bowie a fost, de asemenea, un actor de film și teatru, regizor și artist vizual de videoclipuri muzicale.

A murit pe data de 10 ianuarie 2016, la doar două zile după ce împlinise 69 de ani, în urma unei lupte de 18 luni cu cancerul.

David Bowie
David Bowie
Date personale
Nume la naștere	David Robert Jones[6]
Născut	8 ianuarie 1947[7][8][6][9][10][11][12][13][14][15][16][17]  Brixton, Regatul Unit[18][8][19][20][6]
Decedat	10 ianuarie 2016 (69 de ani)[8][21][6][10][12][13][14][15][16][17]  Manhattan, SUA
Cauza decesului	cauze naturale[*][22] (cancer de ficat[*][22][23][24][6])
Căsătorit cu	Iman[*] (24 aprilie 1992–10 ianuarie 2016)[25] Angela Bowie[*] (19 martie 1970–8 februarie 1980)
Număr de copii	2
Copii	Duncan Jones[*][8][6] Alexandria Zahra Jones[*]
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	pictor cantautor chitarist saxofonist[*] compozitor actor de film[*] producător muzical textier[*] actor cântăreț pianist mime artist[*] vocalist[*] producător[*] ocultist[*] music video director[*]
Activitate
Alte nume	Ziggy Stardust, Thin White Duke, David Bowie, David Bowie
Studii	Ravensbourne[*][1]
Gen muzical	pop rock[2] Glam rock[3] Rock psihedelic[4] Experimental rock[5] Art rock hard rock pop rock psychedelic pop[*] rock alternativ soul New Wave Ambient avant-garde jazz[*] art pop[*]
Tipul de voce	Bariton
Instrument(e)	saxofon chitară pian voce[*] clape ARP 2500[*]
Case de discuri	Iso (record label)[*] Columbia Records Decca[*] Deram[*] EMI RCA[*] Virgin Records RCA Records
Premii	Rock and Roll Hall of Fame Premiul Grammy pentru întreaga carieră[*] Webby Lifetime Achievement Award[*] Grammy Hall of Fame[*] Premiul Saturn pentru cel mai bun actor Rolling Stone's 100 Greatest Artists of All Time[*] 100 Greatest Britons Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] Ordinul Imperiului Britanic Science Fiction and Fantasy Hall of Fame[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]

* 2016: Teofil Codreanu (n. 1 februarie 1941, București - d. 10 ianuarie 2016, București) a fost un fotbalist român care a jucat la Rapid Bucuresti și pentru echipa națională de fotbal a României.

* 2017: Roman Herzog (n. 5 aprilie 1934, Landshut, Germania^[4] – d. 10 ianuarie 2017, Bad Mergentheim, Germania^[6]) a fost un jurist și om politic german, fost președinte al Germaniei (în perioada 1 iulie 1994–30 iunie 1999)

S-a născut într-o familie protestantă. Are studii juridice superioare și pentru un timp a lucrat în calitate de asistent la Universitatea din München. Din 1966 a condus Departamentul de Drept Public la Universitatea Liberă din Berlin.

Din anul 1970 Roman Herzog a fost membru al Uniunii Creștin-Democrate. Din 1978 până în 1983 a fost Președinte Federal al Grupului de Lucru Protestant din CDU și CSU. Pe parcursul acestei perioade (din 1979) a făcut parte din organele federale executive ale CDU. Din moment ce a fost ales președintele Germaniei, Herzog a demisionat din partid.

În 1973 a fost numit de prim-ministru al landului Renania-Palatinat Helmut Kohl în calitate de secretar de stat în guvernul landului delegat în guvernul federal. În această funcție, Herzog a fost în același timp și membru al Consiliului Federal.

Înainte de mandatul său prezidențial Roman Herzog a mai activat în calitate de ministru al Culturii (1978–1980) și ministru de Interne al landului Baden-Württemberg (1980-1983). În anul 1983 a fost numit judecător la Curtea Constituțională Federală a Germaniei, iar în 1987 a devenit președintele acestei instituții.

În calitate de președinte al Republicii Federale a fost cunoscut, printre altele, pentru discursul său de la Berlin în 1997, în care a îndemnat la avânt și la mai multă disponibilitate pentru reforme în societate și politică („durch Deutschland muss ein Ruck gehen“). În 1996 președintele Herzog a instituit pe 27 ianuarie Ziua de comemorare a victimelor național-socialismului.

Începând din 1995 a fost membru de onoare al Academiei Române.

Roman Herzog
Roman Herzog
Date personale
Născut	5 aprilie 1934[1][2][3][4][5][6][7][8]  Landshut, Germania[9]
Decedat	10 ianuarie 2017 (82 de ani)[2][3][10][4][5][6][8]  Bad Mergentheim, Germania[11]
Înmormântat	Jagsthausen Cemetery[*][12]
Căsătorit cu	Christiane Herzog[*]
Număr de copii	2
Cetățenie	Germania
Religie	Biserica Evanghelică din Germania[*]
Ocupație	jurist om politic profesor universitar judecător
Președinte al Germaniei
În funcție 1 iulie 1994 – 30 iunie 1999
Precedat de	Richard von Weizsäcker
Succedat de	Johannes Rau
Judecător în Curtea Constituțională Federală a Germaniei[*]
În funcție 20 decembrie 1983 – 30 iunie 1994
Precedat de	Ernst Benda[*]
Succedat de	Evelyn Haas[*]
Judge at the Federal Constitutional Court of Germany
În funcție 20 decembrie 1983 – 30 iunie 1994
Deputat în Landtagul Baden-Württembergului
Premii	Premiul Carol cel Mare (8 mai 1997) German Leo Baeck Award[*] (1998) cetățean de onoare al orașului Berlin[*] Order of Merit of Baden-Württemberg[*] Ordinul Isabelei Catolica cu Colan[*] European handicraft prize[*] (2012) Premiul Steiger[*] Ordinul Trei Stele, clasa I[*] honorary doctor of Ben-Gurion University[*] ...mai multe...
Partid politic	CDU
Alma mater	Universitatea Ludwig Maximilian din München

* 2018: Lucreția „Lucky” Marinescu (n. 12 iulie 1934, Cahul, România, azi în Republica Moldova - d. 10 ianuarie 2018^[1]) a fost o interpretă de muzică ușoară și moderatoare TV din România^[2]. Interpreta a fost, ani de-a rândul, parteneră de scenă pentru Cornel Constantiniu, Aurelian Andreescu și Dan Spătaru, fiind una dintre cele mai apreciate cântărețe de muzică ușoară ale epocii.

În anul 1940 s-a stabilit cu familia la Cluj și a început studiile la Liceul Sfânta Tereza.

A debutat la 17 ani.

A urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima”, secția canto, după care a lucrat la Teatrul de Operetă, și mai apoi la Teatrul „Constantin Tănase” din București (1959), unde a debutat în "Călătorie pe note", dirijat de Sergiu Malagamba.

În același an (1959) s-a căsătorit cu compozitorul Petre Mihăescu, dar a divorțat în anul următor deoarece soțul i-a impus să facă un copil.^[3]

S-a căsătorit a doua oară, cu Nicolae Goliceanu, consilier de la Camera de Comerț Exterior, și a avut un copil - Laurențiu (1964).

În 1968 a plecat în turneu împreună cu artistul de comedie Mircea Crișan și colectivul Teatrului "Constantin Tanase", la invitația directorului celebrei Săli Olympia din Paris. Nu a mai revenit în țară. Din dragoste pentru fiul ei, a încercat să-l răpească din țară cu ajutorul unui prieten. A fost prinsă la vama Giurgiu. A fost închisă circa 6 săptămâni la închisoarea de pe Calea Plevnei. După ce a intervenit și postul de radio Europa Liberă, Nicolae Ceaușescu a dispus eliberarea ei, pe 25 aprilie 1969. După o căsnicie de 6 ani, Lucky Marinescu a divorțat de Nicolae Goliceanu și s-a angajat la Nord Hotel, pentru a obține custodia copilului. A rămas în țară și apoi a beneficiat de alte plecări în turnee în străinătate. În 1985, cu ocazia acestor turnee, l-a cunoscut pe Constantin Barbu, colonel în armata americană, cu care s-a căsătorit. 11 ani mai târziu (1996) se reîntoarce în România, împreună cu soțul său. Cel de al treilea soț a decedat în 2003, la vârsta de 70 de ani. În ultimii ani, Lucky Marinescu a condus "Clubul Pensionarilor fără vârstă" din complexul Inter-Macedonia, dedicându-se ajutorării acestei categorii sociale.

Din anul 2006 s-a lansat în activități de moderatoare la DDTV – “Show Lucky”, emisiune în direct, în fiecare sâmbătă seara, alături de scriitoarea Rodica Elena Lupu.

Fiul său, Lawrence Marinescu, s-a stabilit în Statele Unite.

Albume:

• 1999 – „Melodii de neuitat"
• 2000 – „Cele mai frumoase melodii"
• 2003 – „Cântec drag”
• 2008 - "Nu mă uita, Lucky"
• 2008 - "Cuvinte de iubire"

Lucky Marinescu
Date personale
Nume la naștere	Lucreția Marinescu
Născută	12 iulie 1934 Cahul, Regatul României
Decedată	10 ianuarie 2018 (83 de ani)
Căsătorită cu	Constantin Barbu (c. New York, 1985)
Copii	Laurențiu
Ocupație	muziciană

*  2020 - A murit Qaboos bin Said Al Said, Sultanul Omanului (1970-2020), (n. 1940)

* 2021 - A murit Constantin Rezachevici, istoric român (n. 1943)

Sărbători

·         Sf. Ier Grigorie, episcopul Nyssei; Sf. Ier Dometian, episcopul Meletinei; +) Sf Cuv. Antipa de la Calapodești; Sf Ier Domețian, episcopul Melitinei (calendar creștin-ortodox)

Sf. Grigorie, Episcopul Nissei și Cuv. Dometian, Episcopul Melitenei - Icoană sec. XX, Mănăstirea Panahrantou, Megara (Grecia) – Colecția Sinaxar la Sfinții zilei (icoanele litografiate se găsesc la Catedrala Mitropolitană din Iași) – foto preluat de pe doxologia.ro

Sfântul Grigorie al Nissei s-a născut la Cezareea (Capadocia), în anul 335, din părinți creștini. Tatăl său, pe nume Vasile, era originar din provincia Pont, iar mama, Emilia, din Cezarea Capadociei.

RELIGIE ORTODOXĂ

Sf. Ier Grigorie, episcopul Nyssei;

 Sf. Ier Dometian, episcopul Meletinei;

 +) Sf Cuv. Antipa de la Calapodești

Sf. Ier Grigorie, episcopul Nyssei

Viața Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei

• • 

    Viața Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei

    Viața Sfântului Ierarh Grigorie, Episcopul Nissei

Sfântul Grigorie era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare și a străbătut din tinerețe toată învățătura cărții desăvârșit; el a fost retor slăvit și filosof ales, ca și Vasile, fratele lui.

Acest Grigorie era frate după trup cu Sfântul Vasile cel Mare și a străbătut din tinerețe toată învățătura cărții desăvârșit; el a fost retor slăvit și filosof ales, ca și Vasile, fratele lui. Apoi s-a căsătorit cu fericită Teozva, pe care Sfântul Grigorie, cuvântătorul de Dumnezeu (Teologul), a cinstit-o mai pe urmă cu multe laude, numind-o podoaba Bisericii, înfrumusețarea lui Hristos, cu adevărat soție sfântă a celui sfințit și vrednică de tainele cele mari. Pentru că bărbatul ei fiind hirotonit prezbiter, soția sa viețuia cu sfințenie în curățenie și cu mintea întreagă, slujind bolnavilor, îngrijind de cei săraci și strălucind cu bunătățile.

Apoi s-a învrednicit de slujba diaconiei; pentru că a sfințit-o diaconiță și de aceea cuvântătorul de Dumnezeu zice că este vrednică de mari taine. Apoi, placând Domnului, a răposat și s-a numărat în cetele sfinților.

Bărbatul ei, Sfântul Grigorie, a fost ridicat la rânduiala episcopiei, în ostrovul Nissei și păstorea bine Biserica lui Hristos. Împărățind în acea vreme Valens (364-378), arienii se întăriseră, având ajutor pe împăratul cel orbit cu același eres, care a izgonit pe Sfântul Grigorie de Nissa de pe scaunul său; atunci a umblat sfântul din loc în loc, opt ani, până la moartea împăratului, străbătând cetățile și țările și întărind pe cei dreptcredincioși.

În vremea împărăției marelui Teodosie (379-395), fiind al doilea sobor a toată lumea în Constantinopol (381), contra lui Macedonie, luptătorul contra Sfântului Duh, se afla acolo și Sfântul Grigorie cu Sfinții Părinți, ca ajutător al dreptei credințe, înfruntând și rușinând pe potrivnici cu puterea adevărului celui arătat din dumnezeiasca Scriptură și, șezând pe scaunul său mulți ani, a ajuns la adânci bătrânețe, apoi a adormit întru Domnul, lăsând după sine multe scrieri folositoare Sfintei Biserici. El era cu chipul cel trupesc asemenea fratelui său Vasile, însă cărunt și puțin mai vesel.

Sf. Ier Dometian, episcopul Meletinei

Viața Sfântului Cuvios Dometian, Episcopul Melitenei

• • 

    Viața Sfântului Cuvios Dometian, Episcopul Melitenei

    Viața Sfântului Cuvios Dometian, Episcopul Melitenei

Sfântul Dometian, ajungând prieten al împăratului Mauriciu și al împărătesei lui și dobândind de la ei sume mari de bani, le cheltuia în zidiri de sfinte biserici și de aziluri pentru săraci.

Acest cuvios părinte a trăit pe timpul împăratului Justin cel mic. Părinții lui, care se numeau Teodor și Evdochia, erau oameni drept-credincioși și înstăriți. Desăvârșindu-se în știința înțelepciunii celei omenești cât și în aceea a Sfintei Scripturi, și însurându-se, după scurtă vreme soția lui a murit. Deci, dedându-se cu totul înțelepciunii celei dumnezeiești, a ajuns arhiereu al sfintei Biserici din Meletina, când era de treizeci de ani. Și, împreunând înțelepciunea vieții din lume cu viața sihăstrească, a ajuns pricină de mântuire nu numai păstoriților săi, ci și întregului neam al său. Căci împăratul l-a trimis de multe ori în solie la perși, atunci când Hosroe, împăratul perșilor, fusese alungat de Varam și ajunsese birnic al grecilor. Dometian, ajungând prieten al împaratului Mauriciu și al împărătesei lui și dobândind de la ei sume mari de bani, le cheltuia în zidiri de sfinte biserici și de aziluri pentru săraci. Mergând iarăși la Constantinopol, s-a mutat către Domnul. Pentru că fusese cinstit după cuviință de toată obștea împărătească și bisericească, a fost așezat într-un sicriu și apoi, petrecut cu făclii și cu cântări, a fost adus în patria sa Melitina. A făcut multe minuni și cât a trăit și după plecarea sa de pe pământ.

+) Sf Cuv. Antipa de la Calapodești

Viața Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești

• • 

    Viața Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești

    Viața Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodești

Cea mai mare nevoință a Sfântului Cuvios Antipa era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea gândurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești.

Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc și călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în veacul al XIX-lea. Acest ostaș al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816 într-o familie de țărani credincioși din satul Calapodești - Bacău. La vârsta de 20 de ani a fost călăuzit de Duhul Sfânt să intre în nevoința călugărească.

Mai întâi s-a ostenit doi ani de zile (1836-1837) în obștea Mănăstirii Căldărușani. Apoi s-a dus la Muntele Athos și s-a stabilit în schitul românesc Prodromu, unde se nevoiau peste 80 de sihaștri români. Aici a deprins meșteșugul nevoinței duhovnicești de la cei mai aleși călugări athoniți, ajungând vestit în schit pentru postul și osteneala lui. Tot aici a primit tunderea în monahism și s-a învrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor și al neîncetatei rugăciuni.

După aproape cinsprezece ani de sihăstrie în schitul Prodromu, bunul nevoitor a trăit încă patru ani de zile în Mănăstirea Esfigmenu. Aici primește marele și îngerescul chip al schimniciei sub numele de Antipa și este hirotonit diacon. Astfel, înmulțind ostenelile și privegherile de toată noaptea, Cuviosul Antipa era cinstit în tot muntele ca mare sihastru și lucrător al rugăciunii lui Iisus. Se învrednicise încă și de darurile vindecării bolilor și al înainte-vederii.

Iubind mai mult singurătatea și smerenia decât cinstea și lauda, în anul 1860 Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos și s-a reîntors în Moldova, la mânăstirile din preajma Iașilor. Dar văzându-se împresurat de mulți credincioși, căci numele lui se vestise în toată țara, după trei ani a plecat să se închine la moaștele cuvioșilor părinți de la Pecersca. Apoi a ajuns la mânăstirile din nord, uimind pe toți cu sfințenia vieții lui. De aici, auzind de vestita Mănăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), Cuviosul Antipa, iubind fericită liniște și înstrăinare, în anul 1865 s-a așezat în această mănăstire. Aici trăiau călugări foarte sporiți, lucrători neîntrecuți și dascăli iscusiți ai rugăciunii lui Iisus.

În Mănăstirea Valaam s-a nevoit Cuviosul Antipa încă 17 ani de zile, învrednicindu-se de darul preoției și „arătând fapte minunate de trăire duhovnicească, în post, în rugăciune și în desăvârșita sărăcie”. Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea gândurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfânt. La aceasta adăuga post îndelungat, privegheri de toată noaptea, lacrimi, metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut.

Pentru o petrecere aleasă ca aceasta, Cuviosul ieroschimonah Antipa Luchian dobândise de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înaintevederii. Căci cunoștea gândurile cele ascunse ale oamenilor și pe mulți îi povățuia pe calea mântuirii. Era de asemenea și un mare părinte duhovnicesc și dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Pentru aceea numele lui ajunsese cunoscut atât în Carelia cât și în Rusia de nord, încât mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile. Avea și în Mănăstirea Valaam câțiva ucenici aleși, dintre care cel mai sporit era ieroschimonahul Pimen, bărbat cuvios și foarte învățat.

După o nevoință binecuvântată ca aceasta, Cuviosul Antipa Athonitul și-a dat sufletul cu pace în brațele Mântuitorului Hristos, la 10 ianuarie 1882, și a fost înmormântat în gropnița Mănăstirii Valaam. Este singurul călugăr român care s-a nevoit în această vestită mănăstire isihastă din nordul Europei.

În anul 1883, văzând părinții Mănăstirii Valaam că ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici și de credincioși ca sfânt, au rânduit să i se scrie viața pe scurt spre lauda lui Dumnezeu și folosul sufletesc. Astfel, ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, scrie în același an nevoința părintelui său duhovnicesc, intitulată „Vrednicia de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa”.

Viața Cuviosului Antipa a fost tipărită la Sankt Petersburg de două ori, în anii 1883 și 1893, răspândindu-se atât în Rusia și Finlanda, cât și în Muntele Athos. Iar canonizarea și trecerea în rândul sfinților a fost făcută în Muntele Athos, în anul 1906, după 24 de ani de la mutarea sa din viață. În Mineiul pe ianuarie, în zece zile, tipărit în limba rusă la Mânăstirea Pantelimon din Athos, la pagina 46 figurează și „Cuviosul ieroschimonah Antipa Athonitul”, cu viața sa pe scurt. Numele său este cinstit mai ales în mânăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinților și numărat printre cei din urmă cuvioși părinți ai Atonului (Pr. Prof. Liviu Stan, op. cit., p. 73-75).

Așa s-a nevoit și s-a săvârșit în chip plăcut lui Dumnezeu, departe de țară, un mare cuvios român, dascăl al liniștii și al neîncetatei rugăciuni, cu ale cărui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

A. PLĂCINTE

Foi de plăcintă

 

·       ½ ceaşcă ulei;

·       2 ceşti apă;

·       1 linguriţă sare;

·       Făină cât cuprinde

În făina pusă într-un lighenaş, se face o scobitură în care se pune apa caldă (nu fierbinte), uleiul şi sarea. Se frământă să se obţină un aluat potrivit de moale. Ca să se frăgezească se bate aluatul de masă timp de 10 minute. Se poate pregăti aluatul cu câteva ore mai devreme, sau în momentul în care se prepară plăcinta, aşa cum doriţi dumneavoastră.

Este de preferat să se întindă foi mici, cât tava, pentru a se putea întinde uşor şi cât mai subţiri. Se taie câte o grămăjoară de aluat de mărimea unui măr, se tapetează masa cu făină ca să nu se lipească şi se întinde cu plăcintarul în toate direcţiile. Se întoarce foaia, se tapetează cu făină de câte ori este nevoie, până când este suficient de bine întinsă. Când se întind foi mici, se evită înfăşurarea foii pe plăcintar. Foile se întind pe măsură ce se aşază în tavă; nu se pregătesc toate odată.

 

Plăcintă cu dovleac

 

·       foi de plăcintă;

·       1 kg dovleac de plăcintă;

·       1 ceaşcă ulei;

·       8 linguri griş;

·       zahăr;

·       250 g nucă pisată;

·       stafide

Se curăţă şi se dă pe răzătoare dovleacul, se sărează puţin şi se lasă să se scurgă.

În câteva linguri de ulei se pune grişul pe foc şi se amestecă până capătă o culoare gălbuie.

Se adaugă dovleacul, zahărul, nuca şi stafidele.

În tava tapetată cu ulei se pun 2-3 foi subţiri, apoi jumătate din compoziţie, alte 2 foi care se ung cu ulei, restul compoziţiei, iar deasupra alte 3-4 foi. Se presară ulei (sau margarină, dar nu vă recomand), se taie şi se dă la cuptor până se rumeneşte frumos.

 

B. SALATE

Salată de varză

 

·       1 varză mică bine coaptă;

·       1 linguriţă sare;

·       ¼ linguriţă piper;

·       ½ linguriţă muştar;

·       2 linguri ţelină rasă;

·       1 lingură ardei verde tăiat solzişori;

·       ½ lingură ceapă tăiată solzişori;

·       5 linguri ulei;

·       2 linguri oţet;

·       mărar

Într-un castron suficient de mare se amestecă zarzavaturile tocate, peste care se toarnă amestecul de ulei, oţet, sare şi condimente. 

 

C. SOSURI

 

Sos picant

Într-o oală se pune: ½ ceaşcă oţet din vin, ½ lingură piper măcinat şi 5 boabe de piper verde. Se lasă să fiarbă până rămâne numai jumătate din cantitatea de oţet. Se adaugă o ceaşcă de apă şi o lingură de bulion. Se lasă 10 minute să fiarbă. Se adaugă puţin câte puţin o lingură de ulei (margarină) şi apoi o lingură de făină. Se amestecă în mod continuu şi nu se lasă să fiarbă. Se obţine circa o ceaşcă de sos.

 

 

D.     BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

 

Borş de cartofi

 

·       3-4 cartofi;

·       1 morcov;

·       1 pătrunjel;

·       1 ţelină;

·       1 ceapă;

·       1 litru borş;

·       leuştean;

·       pătrunjel verde;

·       1 ceaşcă suc de roşii;

·       sare

Se curăţă zarzavaturile, se spală, se taie cubuleţe şi se pun la fiert în 3 litri de apă.

Se lasă să fiarbă la foc potrivit.

Când sunt fierte se adaugă borşul şi sucul de roşii şi se mai lasă să dea câteva clocote.

La sfârşit se adaugă verdeaţa fin tocată şi, după preferinţă, 2 linguri de ulei.

 

 

E.      MÂNCĂRURI

 

Orez cu ciuperci

 

·       ½ kg orez;

·       ¼ kg ciuperci;

·       1 ceaşcă ulei;

·       2 cepe;

·       1 căpăţână usturoi;

·       1 ardei verde;

·       Cimbru;

·       Sare;

·       Piper;

·       2 foi dafin;

·       1 legătură mărar

 

Se călesc ceapa şi ardeiul tăiate solzi, în ulei.

Se adaugă orezul bine spălat şi se căleşte timp de 2 minute, după care se adaugă apa (la o ceaşcă de orez, 4 ceşti apă).

Se pun imediat şi ciupercile spălate şi tăiate felii, usturoiul tăiat în feliuţe mici, sarea, piperul, foile de dafin. Se amestecă să nu se lipească.

La sfârşit se adaugă mărarul.

 

 

F.      DULCIURI

 

Prăjitură rapidă

 

·       1 kg mere;

·       200 g făină;

·       200 g griş;

·       200 g zahăr;

·       50 g margarină

 

Se unge o tavă cu margarină.

Se amestecă făina, grişul şi zahărul fără apă şi se toarnă în tavă.

Deasupra se întind în strat uniform merele curăţate în prealabil şi rase pe răzătoarea mare.

Se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 30 minute.

TEATRU/FILM

CRISTEA AVRAM

Cristea Avram
Date personale
Nume la naștere	Cristea Auran[1]
Născut	august 1931 București, România
Decedat	10 ianuarie 1989 Italia
Cauza decesului	cauze naturale (cancer)
Cetățenie	România
Ocupație	actor de film actor
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Cristea Avram (n. 28 august 1931,^[2] București, România – d. 10 ianuarie 1989,^[2] Roma, Italia) a fost un actor român.

CUPRINS

• 1Biografie
  • 1.1Viața privată
• 2Filmografie
• 3Roluri de teatru
• 4Note
• 5Legături externe

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Cristea Avram s-a născut la 28 sau 31 august 1931 la București. În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în mai multe filme românești în anii 1960. S-a mutat la sfârșitul anilor '60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, după ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma „Steaua fara nume” (Mona, l'étoile sans nom). Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța. A murit la 10 ianuarie 1989 în Italia, ca urmare a unui cancer.

Viața privată[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu actrița Olga Tudorache, cu care a avut un fiu, Alexandru Avram, stabilit în Statele Unite ale Americii.

ROLURI DE TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Sursa: cimec.ro

• Antoniu și Cleopatra, Teatrul Nottara^[4]
• Luna dezmoșteniților - James

TRIO AMOROS

A cunoscut faima şi succesul şi a fost adorată de bărbaţi, dar viaţa personală tumultuoasă i-a adus multă nefericire. Iar episodul care i-a provocat atâta durere marii noastre actriţe, Olga Tudorache, nici măcar nu a rămas consemnat în istoricul ei amoros... Marina Vlady le-a supravieţuit tuturor, dar asta cu preţul unei mari dureri

Născută pe 10 mai 1938, în Franţa, la Clichy-la-Garenne, ca fiică a unei balerine ruse cu origini nobile şi a unui artist ucrainean angajat al Operei din Paris, Ekaterina Marina Vladimirovna Polyakova-Baidarova a cucerit cinematografia europeană, devenind în anii '50 şi '60 o divă a marelui ecran. Dar printre poveştile ei de amor consemnate de presa internaţională nu se află şi cea care i-a distrus căsnicia actriţei Olga Tudorache - şi asta tocmai pentru că, paradoxal, a fost un episod pasager. Dar Marina s-a remarcat de la început pentru magnetismul şi erotismul ei. Un erotism precoce, dacă ne gândim că a început să joace de mică, iar la 15 ani, se întâlnea pe platourile de filmare cu un Marcello Mastroianni de 27 de ani cu care chiar actriţa a povestit că a flirtat. Pelicula care a consacrat-o a fost "The Witch", lansată în 1956, dar filmată când ea avea doar 16 ani. La momentul lansării, era deja măritată. Marina era o adolescentă care avea lumea la picioare - Orson Welles şi Jean-Luc Godard şi-ar fi dorit-o de soţie, dar ea i-a refuzat, preferându-l pe actorul de 28 de ani Robert Hossein, cu care s-a căsătorit în 1955 şi alături de care a şi jucat (foto jos). Cei doi au devenit părinţii a doi băieţi - Igor şi Peter, dar mariajul nu a durat decât 5 ani.

După divorţ, Marina a mers mai departe, bucurându-se de succes: filma alături de nume precum Jean-Paul Belmondo, Jean Mare şi Gerard Depardieu, era nominalizată la Globul de Aur şi se îndrăgostea din nou - de data aceasta, de pilotul Jean-Claude Bruillet, cu care s-a căsătorit în 1963, dăruindu-i şi lui un fiu, pe Vladimir. Al doilea ei mariaj a fost şi mai scurt, însă - doar trei ani. Iar în acest timp, s-a produs şi întâlnirea fatală de la studiourile Buftea...  Se întâmpla în 1965, când regizorul Henri Copli filma la noi în ţară "Mona, l'etoile sans nom", după romanul "Steaua fără nume", al lui Mihail Sebastian. Cei aleşi pentru a fi vedetele peliculei au fost Marina Vlady şi frumosul actor român Cristea Avram, nimeni altul decât soţul Olgăi Tudorache, cu care avea un fiu. Între Marina şi Cristea s-a înfiripat o iubire nebună, care a ars, însă, ca un foc de paie. Pentru ea, actorul şi-a părăsit familia - lăsând-o în urmă pe Olga Tudorache devastată. Actriţa a albit peste noapte şi a trecut cu mare greutate peste această dramă. Unii spun că, de fapt, actriţa pe care am pierdut-o în 2017 nu a trecut niciodată peste abandonul suferit. Şi mai dureros este că familia ei s-a destrămat în numele unei iubiri care n-a durat. Îndrăgostit până peste cap, Cristea Avram a fugit la Paris cu Marina, unde povestea lor a mai durat foarte puţin. Dar acest puţin a destrămat şi căsnicia Marinei cu pilotul francez, deşi actorul nostru nici măcar nu e menţionat în relatările străine ale vieţii Marinei Vlady... Cristea Avram (foto jos) s-a stins din viaţă în 1989, la Roma.

Abia al treilea mariaj al Marinei Vlady a fost acea mare iubire a ei - cea cu artistul rus Vladimir Vysotsky (cântăreţ, compozitor, poet şi actor), cu care a avut o viaţă împărţită între Franţa şi o Uniune Sovietică ce nu i-a acordat mult timp lui libertatea de a-şi urma soţia peste hotare. Iubirea lor (foto jos) la distanţă a inspirat multe dintre cântecele lui. În America, povestea lui stârnea zvonuri neadevărate - presa scria că el petrecuse timp închis în gulagul sovietic. În 1977, Vysotsky cânta la Hollywood, în prezenţa Lizei Minelli şi a lui Robert De Niro - după şase ani de mariaj chinuitor, autorităţile sovietice îi dăduseră dreptul de a călători în Occident. Dar Vysotsky se întorcea mereu la Moscova. Dincolo de distanţă, marea problemă a relaţiei lor au fost, însă, alcoolismul lui şi consumul de droguri - Vladimir refuzând mereu să se interneze la reabilitare în Occident, aşa cum insista Marina. Dependenţele lui îi provocaseră şi o boală cardiovasculară - iar toate acestea se pare că au dus la moartea lui în vara anului 1980. Detaliile exacte nu se cunosc, întrucât părinţii lui au refuzat autopsia, de teamă să nu afle în Uniunea Sovietică despre dependenţa lui de droguri. Artistul a fost înmormântat pe pământ natal, iar după înmormânate, Marina s-a întors în Franţa complet distrusă. 

Disperată pentru că îşi pierduse iubirea vieţii, Marina a mărturisit că a încercat să se sinucidă. Dar a fost salvată de un prieten de familie, medicul oncolog Leon Schwarzenberg, care o trata pe sora ei. Leon s-a îndrăgostit de ea - şi deşi Marina nu ar mai fi dat o şansă iubirii, paradoxal, ce a urmat a fost cea mai lungă relaţie a ei: pentru ea, Leon şi-a părăsit familia şi i-a fost alături vreme de 23 de ani. Dar viaţa a lovit-o din nou pe actriţă - ca o răzbunare a destinului pentru familiile pe care ea le destrămase în numele fericirii ei. În 2003, Leon, un oncolog remarcabil, a murit chiar de cancer. Aceea a fost perioada ei cea mai dureroasă. Marina Vlady spune că suferinţa de a supravieţui persoanelor iubite ajunsese aproape de nesuportat. Cei pe care îi iubise muriseră. Ea continua să trăiască şi pentru ce? Frumoasa marelui ecran care făcuse alte femei să sufere cumplit îşi primea, la 65 de ani, pedeapsa. Marina a mărturisit că ani de zile şi-a înecat suferinţa în alcool şi că a avut din nou gânduri suicidale, fiind pradă unei depresii îngrozitoare. Totuşi, a reuşit, în cele din urmă, să depăşească acea perioadă - iar asta cu ajutorul muncii, implicându-se în diverse proiecte ca actriţă. "Munca m-a salvat", spune Marina Vlady, ajunsă azi la 83 de ani (foto sus). 

POEZIE

GHEORGHE KERNBACH

Gheorghe Kernbach (10 ianuarie 1863 – 20 septembrie 1909), pseudonim Gheorghe din Moldova , a fost un poet român .

Născut în Botoșani , a urmat școala primară și gimnazială în orașul natal, urmată de Facultatea de Drept a Universității București , pe care a absolvit-o în 1884. A studiat și statistica la Roma. A fost magistrat, redactor-șef la ziarul Liberalul din Iași și prefect al județelor Botoșani și Iași . Din 1907 a aparținut asociației de proprietari a revistei Viața Românească , unde a lucrat și ca redactor. Prima sa lucrare a apărut în revista Albina , care mai târziu a devenit Albina Botoșanilor . De asemenea, a contribuit la Emanciparea ,Contemporanul , Revista nouă și Viața Românească ; versurile sale din acesta din urmă erau uneori semnate Ignotus sau Victor C. Rareș. Poeziile sale, adunate în 1894 ca Poezii , sunt elegii delicate sau glume erotice. Ei manifestă o înclinație spre expresia gnomică și se bucură de stilizările folclorice. ^[1] Bine primită în vremea lui, și primită cu entuziasm de Bogdan Petriceicu Hasdeu , opera sa a fost culesă postum în 1912 de Garabet Ibrăileanu , ca Versuri și proză . Un critic ulterior a remarcat că, deși poeziile sale sunt influențate în primul rând de versul liric al lui Mihail Eminescu, sunt slabi în domeniul emoțional și lipsit de profunzime. ^[2]

Soția lui era Ana Conta-Kernbach , sora lui Vasile Conta și un renumit pedagog; cuplul s-a căsătorit în 1891. ^[3]

Trăim la fiecare început de an, bucuria întâlnirii, sub auspiciile poeziei, cu Mihai Eminescu, omul nepereche la culturii româneşti. Din când în când însă, credem că trebuie să ne aducem aminte şi de alţi oameni de talent, născuţi la Botoşani în luna ianuarie, fie şi numai pentru faptul că fiecare dintre aceştia, prin opera şi faptele lor, au făcut ca oraşul în care au văzut lumina zilei, să capete renumele de adevărată metropolă a culturii 

româneşti. Unul dintre aceştia, este Gheorghe Kernbach, magistrat, poet , prozator, om politic, a cărui dată de naştere este 10 ianuarie 1863.

Nu se cunosc multe amănunte referitoare la Gheorghe Kernbach, biografii săi consemnând faptul că între anii 1873-1978 a fost elev al Liceului Laurian din Botoşani, iar ulterior a urmat cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, trecându-şi examenul de licenţă în anul 1884. Avea şi studii de statistică, în anul 1893 urmând cursul de statistică ţinut la Universitatea din Roma de profesorul Messadoglio. A lucrat în magistratură şi a avut şi o notabilă activitate politică, îndeplinind funcţia de prefect în judeţele Iaşi şi Botoşani. A fost căsătorit cu poeta Ana Conta, fiica filosofului Vasile Conta, şi este fratele Corneliei Kernbach – Tatuşescu, una dintre primele femei medic din România şi poetă în acelaşi timp, al cărei pseudonim literar era Cornelia din Moldova.

Numele lui Gheorghe Kernbach, care şi-a semnat creaţiile literare cu pseudonimul Gheorghe din Moldova, este legat de Botoşani nu numai prin faptul că s-a născut aici. El a avut un rol important în viaţa culturală şi politică a oraşului, fapt ce trebuie relevant în mod deosebit. În anul 1881, editează la Tipografia “Concurenţa”, împreună cu Gheorghe Velea revista “Albina”, publicaţie bilunară, care din anul 1882 îşi va schimba numele în “Albina Botoşanilor”, în anul 1889 se numără printre personalităţile care au înfiinţat filiala botoşăneană a Ateneului Român, iar în anul 1904, ca prefect al judeţului Botoşani, pune bazele a două edificii monumentale : Palatul Administrativ şi Tribunalul Botoşani.

Activitatea sa literară, marcată de publicarea unui însemnat număr de poezii, dar şi a unor articole cu tematică diversă şi proză, o găsim răspândită în publicaţii care au apărut la Bucureşti, Iaşi sau Botoşani, între care „Emanciparea”, editată de Cercul Socialist din Bucureşti în anul 1884, din al cărei colectiv redacţional a făcut parte, „Contemporanul”, „Lupta”, „Curierul de Iaşi”, „Fântâna Blanduziei”, „Adevărul Ilustrat”, „Lumea Ilustrată”, „Lectorul Român”, „Curierul Român” (Botoşani) „Viaţa Românească” etc. şi în două volume de versuri “Poezii”, apărut la Bucureşti în anul 1894 şi “Versuri şi proză”, editat în anul 1912 la Iaşi.

Activitatea literară a lui Gheorghe Kernbach s-a bucurat de aprecierea unor nume importante ale culturii româneşti, între care A.D.Xenopol, Al Vlahuţă şi Nicolae Iorga.

Desprindem dintre aprecierile critice referitoare la opera lui Gheorghe Kernbach, pentru a întări legăturile acestuia cu Botoşanii, pe cele ale lui Nicolae Iorga, cuprinse în articolele „Gheorghe din Moldova” publicat în numărul din 26 august 1890 al ziarului „Lupta”, şi „Poezii de Gheorghe din Moldova (1880 – 1889, Bucureşti, 1895, apărut în numărul 1 din anul 1895 al revistei „Vatra”. Primul, analizează creaţia poetului botoşănean prin prisma poeziilor publicate în revista ieşeană „Contemporanul”, iar cel de al doilea are ca subiect volumul de poezii apărut în anul 1894.

Referitor la colaborările la „Contemporanul”, Nicolae Iorga aprecia că poetul „a ştiut să-şi creeze un loc al lui aparte, a avut dibăcia de a deveni un tip original, fiind „unul dintre rarii scriitori ai noştri care se spun pe dânşii, în versuri ori în proză”. Poetul moldovean – nota tânărul critic literar – „şi-a creat o specialitate în poezie – poezia uşoară, madrigalul – precum Eminescu şi-a mărginit câmpul de zugrăvire la iubirile tainice în mijlocul lacurilor albastre, în cântec de izvoare, sub lumina lunii. Hotarele lui Gheorghe din Moldova, sunt, se înţelege, mai aproape decât ale autorului Satirelor, câmpul cuprins mult mai restrâns, dar în orice caz, partea lui, proprie a lui, e mai largă decât partea ce revine eminescienilor din moştenirea romantică a şefului lor. Şi în atmosfera artificială şi greoaie a liricii noastre romantico-pesimiste, poezia lui Gheorghe din Moldova e un curent răcoritor … un curent nou şi, în starea de astăzi a poeziei noastre, singurul fapt că un om aduce ceva nou – oricum ar fi –e un fenomen ceva cu desăvârşire rar.”

Apreciind că în poezia lui Gheorghe din Moldova „originalitatea e mai lămurită, (şi) curentul nou mai desluşit, Nicolae Iorga nota că datorită acestui fapt „din mulţimea de poete minores ai noştri l-am ales pe dânsul”.

În articolul dedicat volumului apărut în anul 1894, Nicolae Iorga aprecia evoluţia făcută de Gheorghe din Moldova pe plan literar, făcând referire specială la poezia „Puica Radului”, scriere sub forma baladei, despre care nota că „ e fără pată de frumoasă, singura care poate sta alături de cele mai frumoase din producţiile similare ale literaturii nescrise”. Despre volumul în sine, Nicolae Iorga considera că prin acesta, „luat în întregimea lui, autorul s-a impus ca poet”.

În ciuda aprecierilor favorabile la adresa operei sale, Gheorghe Kernbach este un nume despre care se vorbeşte foarte puţin. Şi totuşi, asemenea concetăţeanului său, Artur Enăşescu, el ne-a lăsat o poezie care, pusă pe muzică a înfruntat timpul, rămânând proaspătă şi plină de un de neegalat iz romantic pâna acum. Au fredonat cuvintele acesteia zeci de generaţii şi le vor fredona, fără îndoială şi cele care vor urma, pentru că ele amintesc de primii fiori ai dragostei şi de trăiri emoţionale pe care, măcar odată în viaţă, fiecare dintre noi le-a simţit. Poezia, din care redăm doar două strofe se numeşte „Fă-ne, Doamne”, iar versurile, nu ne îndoim, sunt mai mult decât cunoscute :

Când eram copii, odată

Mii de sărutări mi-a dat,

Astăzi nu-mi mai dă niciuna

Ea-i femeie – eu bărbat.

Să o mai sărut, odată

Fă tu Doamne, tot ce ştii,

Şi de nu mai ştii, nimica

Fă-ne iarăşi doi copii.

Prin această poezie transpusă muzical atât de inspirat, poetul botoşănean şi-a cucerit dreptul la neuitare şi un loc în sufletul fiecărui român. E mai mult, credem, decât o căruţă de cărţi.

ALEXANDRU BUSUIOCEANU

Mai multe imagini

Alexandru Busuioceanu
Date personale
Născut	1896[1][2][3][4]
Decedat	13 martie 1961 (65 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat critic literar[*] istoric poet
Modifică date / text

Alexandru Busuioceanu
Date personale
Născut	1896[1][2][3][4]
Decedat	13 martie 1961 (65 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat critic literar[*] istoric poet
Modifică date / text

Alexandru Busuioceanu (n. 1896 – d. 1961, Madrid) a fost un critic de artă, critic literar, diplomat, eseist, istoric, pedagog, poet, scriitor și traducător român, care a trăit în Spania începând cu anul 1942, apoi de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial și până la moartea sa. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1923-1925.

PREZENTARE GENERALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Opera lui Alexandru Busuioceanu este vastă și cuprinde domenii ale cunoașterii umane foarte diferite. Începuturile sale literare sunt în poezie, la care a adăugat treptat eseuri, studii literare, studii critice de literatură și arte plastice, prezentări de programe muzicale pentru concertele filarmonicii, cronici literare și de arte plastice, prezentări de artiști plastici și scriitori români, respectiv, mai târziu, de artiști plastici și scriitori spanioli. Ca traducător, a tradus în română și spaniolă din mari poeți ai literaturii universale.

În calitate de istoric, domeniu în care a "intrat din întâmplare", cum o declara în corespondența sa din anii 1950 cu Mircea Eliade, a scris studii despre Zamolxis ^[5], dintre care cele mai închegate se referă la percepția zeului suprem al panteonului dacic în miturile și legendele spaniole.

Simțindu-se toată viața român, după ce acceptase poziția de atașat cultural al României în Spania, a dus o activitate neobosită de cercetare și promovare culturală a valorilor românești în Spania. A înființat o Catedră de limbă și literatură română la Universitatea Madrid, al cărui titular a fost până la moarte, a înființat Institutul Român de Cultură din Madrid, a obținut introducerea obligatorie a studierii limbii și literaturii române în șapte universități spaniole și publicarea traducerilor din mari scriitori români, așa cum ar fi Liviu Rebreanu, de pildă ^[6].

Abandonând aproape total preocupările sale dedicate artiștilor plastici de pretutindeni, Alexandru Busuioceanu s-a dedicat integral promovării și receptării limbii și culturii române în arealul spaniol publicând numeroase articole, ținând conferințe, efectuând traduceri, lecturând la catedra sa de literatură română de Universitate, precum și cu orice ocazie ivită.

LISTĂ INCOMPLETĂ DE LUCRĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Antume[modificare | modificare sursă]

• Une miniature inédite du XIIIe siècle reproduisant une oeuvre de Pietro Cavallini, 1928
• Iser, 1930
• Daniel Da Volterra e la storia di un motivo pittorico, 1932
• Intorno a Franco-Bolognese, 1934
• Les Tableaux au Greco dans la collection royale de Roumanie, 1934
• Preziosi, 1935
• Domenico Theotocopuli El Greco. Exposition organisée par la Gazette des Beaux-arts, 1937
• Poemas pateticos, 1948
• La Peinture espagnole: 2. De Velasquez à Picasso. Texte de Jacques Lassaigne. Biographies et bibliographie, 1952
• Proporción de vivir - poemas, 1954
• Georges Cioranescu. Un poète roumain en Espagne, 1962

Postume[modificare | modificare sursă]

• Scrieri despre artă, Editura Meridiane, București, 1980, editori Theodor Enescu și Oana Busuioceanu, prefată Ion Frunzetti, comentarii Victor Ieronim Stoichiță, 444 p. cu ilustr. + 28 f. pl.
• Zamolxis sau mitul dacic în istoria și legendele spaniole, Editura Meridiane, București, 1985, editor, prefațator și îngrijitor Dan Slușanschi, cu o evocare de Eugenio Battisti; reeditare Editura Dacica, 2009

Țara din gând 

Pentru Monica și Virgil


O țară unde mâinile aveau inimă bună
spicul ți se-nchina la drum spunându-și numele
și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabulă.

Multe scandaluri de ciocârlii e adevărat
peste culmile dealurilor și mai sus
doamnele înalte ciocârlii
toate de bună dimineața sculate
dar când era ceas potrivit pământul dormea leneș
cu noaptea ca o perlă atârnându-i în ureche

Acolo s-a inventat roua și carul mare și carul mic
un strămoș când trăgea cu săgeata de pe cer
în deltă lebăda
pelicanul sfâșiindu-și inima
din te miri ce și din nimic

Acolo-a fost țara
unde umbra cădea alături de om
unde omul căde-alături de umbră


1955

Înger înşelător

Frumos trup alb impur

în umbroasa dumbravă-ntins-a păcatului

Mătăsos înger al meu vis înşelător

cu amăgirea aripă de umbră

pe umărul ispititor

Pe sânul tău înfiorată rotunzime

lumina de-aur a acestui cer expiră

Bătaia inimii-n secret dorinţe cheamă

şi arzătoare buze-n carne pun

amare viorii aureole

Umbră adâncă A muri Abandonare

Obscură peşteră a timpului Cădere

Aripă şi prăpastie Rănită inimă

Orb sufletul în tine se scufundă

Frântă e viaţa Nu e drum de-ntoarcere

Dă-mi mâna înger al pierzării

Voi trece podurile sfărâmate ale paradisului

Acolo-ntre ruine negru înalt

porticul morţii aşteaptă în abisuri

Nimb

Deşteaptă-te deşteaptă-te

Noaptea-a lăsat să cadă rumoarea astrelor

Mâinile mele te-au chemat pe deasupra secolelor

Tot peisagiul e de miracol

şi-n braţele lui, roză mistică, trupul tău necorupt

în flăcări arde

Pământul ne mai ţine încă în tăcerea lui

în miresmele-n răşinele lui

leneş paradis stins

Dar mâinile mele nu se odihnesc

au şi atins un spaţiu invulnerabil

şi pentru prima oară – deşteaptă-te deşteaptă-te

o lume fără teamă ne acopere

din care-ieşim şi-n care-intrăm

goi, fără oboseală

fără ieri şi fără mâine

Totul e trecere

Focul şi cenuşa lui

această scară de cristal ce urcă în Origine

Totul se-ntoarce la-nceputuri

lumea în cercurile ei

cerul în numerele lui

tu eu

– şi acest nimb de necrezut

ce ne-nfăşoară-n candidele scutece

în scutecele-n care ne-am născut

în veacuri

în frageda în verdea dimineaţă a lumii

ION MOLDOVEANU

MOLDOVEANU Ion, se naste la 10 ian. 1913, comuna Lechinta, judetul Bistrita-Nasaud - moare in 17 mai 1939, comuna Savadisla, judetul Cluj.

Poet.

Fiul lui Gheorghe Moldovan, agricultor, si al Susanei (n. Jucan). A absolvit Scoala Normala de invatatori din Cluj.

Debuteaza in .

Colaboreaza la Hyperion, Freamatul scoalei, Vatra, Eu si Europa, Lanuri, Gind romanesc, Symposion, Natiunea romana. Prezent in Antologia invatatorilor in literatura, intocmita de B. Jordan (1938), si in antologia Poeti tineri ardeleni de E. Giurgiuca (1940).

Autor al unui singur volum de versuri, Sbor peste ape (1939).

O poezie bine strunita prozodic, adesea chiar in detrimentul fondului; sub apasarea rigorilor formale, acesta devine, parca, si mai volatil si mai difuz. Starile sufletesti tutelare ramin tristetea si insingurarea.

Poetul le exprima insa cu pudoare, inconjurind sentimentul erotic, aspiratiile astrale, impulsurile descriptive intr-un subtire aer thanatic. Exista citeva motive care imprima o oarecare coerenta (si consistenta) volumului: zborul, anii, steaua, sufletul, apa etc.

Asamblarea lor insa e anemica si inecata in rime exacte, dar inutile.

Din loc in loc, totusi, intervine cite un transfer cu grea si neasteptata materialitate, precum acea „tacere cit un dom de fier".

ALEXANDRU CERNA - RĂDULESCU

Alexandru Cerna-Rădulescu
Date personale
Născut	10 ianuarie 1920
Decedat	21 august 1990 (70 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	poet
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Alexandru Cerna-Rădulescu (n. 10 ianuarie 1920, Stănești, județul Vâlcea – d. 21 august 1990, București) a fost un poet, eseist și traducător român.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Activitatea literară
• 3Opera
• 4Traduceri
• 5Note
• 6Bibliografie

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

S-a născut în satul Stănești, în familia învățătorului Gheorghe P. Cerna și al soției sale, Elvira-Ecaterina (n. Rădulescu). A urmat studiile secundare la licee din Râmnicu Vâlcea și Craiova (absolvite în 1940), apoi studii universitare de drept, litere și filosofie, întrerupte din cauza războiului.^[1]

A lucrat o lungă perioadă în presă, debutând concomitent în două publicații cu orientări estetice opuse: Cuget clar și Azi (1930).^[1] A fost secretar de redacție și redactorul paginii culturale a ziarului Ordinea (1939-1944), secretar de redacție al cotidianului Viața (director: Liviu Rebreanu; 1942- ), șef de presă al Teatrului „Cărăbuș” și a făcut parte din grupul poeților care au fondat în 1941 revista Albatros (Sergiu Filerot, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca și alții), suspectată de filo-comunism în timpul regimului antonescian și suprimată după 6-7 numere.^[2] Cerna-Rădulescu a fondat și condus revista România viitoare (1944), care a fost desființată de cenzura militară după numai cinci numere pe motiv că ar face propagandă comunistă și că l-ar fi insultat pe mareșalul Ion Antonescu,^[2] iar prim-redactorul a fost trimis pe front, Arta liberă (1944), Tribuna Transilvaniei (1946) și Tribuna românească (1946-1947).^[1]

După război a fost secretar de redacție al revistelor Biserica Ortodoxă Română și Ortodoxia (1949-1966). A fost un colaborator apropiat al patriarhului Justinian Marina, îndeplinind funcția de consilier de presă patriarhal; a fost reținut în ziua de 25 noiembrie 1949, acuzat că ar fi dușman al regimului comunist, iar patriarhul i-a sunat personal la telefon pe primul ministru, dr. Petru Groza, pe ministrul de interne Teohari Georgescu și pe ministrul adjunct de interne Marin Jianu cărora le-a comunicat că „repetata lovire a oamenilor mei cei mai apropiați dovedește și pentru un orb că ținta atacurilor sunt eu însumi, Patriarhul țării […] le-am arătat fără echivoc că Sandu este ca și copilul meu, pe care orfan fiind l-am crescut ca un părinte. Mai mult, le-am precizat că toate revistele mele, pe care ei le apreciază atât de mult, și-au primit linia politică de la Cerna Rădulescu, conducătorul lor. […] Acesta fiind adevărul, de unde îl scot ei dușman al regimului? Căci în acest caz eu ar trebui să fiu taxat drept adversar al regimului” (ACNSAS, Fond Informativ, dosar 1470, vol. 1, f. 283). În urma acestei convorbiri, ministrul Teohari Georgescu „și-a dat cuvântul de onoare” că Cerna Rădulescu va fi eliberat a doua zi; Al. Cerna-Rădulescu a fost eliberat în seara zilei de 17 decembrie 1949.^[3]

Ulterior a îndeplinit funcția de secretar general de redacție al revistei România literară (1968-1970) și a făcut parte din colegiul redacțional al revistelor culturale Argeș (1966/67) și Oltul din Slatina (1968).^[1] A publicat articole, cronici teatrale și poezii sub pseudonimele Candid, Alexandre d'Acré, Șbilț, Al. Olteanu, R. Alexandru, Ducu, ACR, -arc- etc.^[4]

În prezent o stradă din municipiul Râmnicu Vâlcea îi poartă numele.

ACTIVITATEA LITERARĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A debutat în plan literar cu placheta de versuri Încrustări p-un strop de rouă (1934), urmată de Sunt țăran (1937), apoi a publicat culegerea de articole și pamflete Spionaj și trădare în umbra crucii (1948).^[1] O lungă perioadă nu a mai publicat niciun volum, dar în 1978 i-a apărut volumul Înainte de proverbe, ce conținea o selecție din versurile sale. Cele două volume de memorialistică: Arbori din țara promisă (Ed. Cartea românească, 1972) și Ultima invazie (Ed. Eminescu, 1996) îl scot din anonimat.^[1] Primul volum sus-menționat conține o combinație originală de memorialistică și istorie și critică literară; sunt conturate portretele unor personalități cu rol important în formarea sa precum Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi și Gala Galaction, precum și ale altor personalități culturale cunoscute de el: Petre Pandrea, Dumitru Tomescu, Constantin S. Nicolaescu-Plopșor. Cel de-al doilea volum, apărut postum, amestecă amănuntele autobiografice cu amintiri despre scriitorii cunoscuți (cu accent pe reconstituirea împrejurărilor întemeierii grupului Albatros) și cu considerații despre situația social-politică a României din anii celui de-al Doilea Război Mondial.

S-a remarcat ca traducător, publicând două volume de traduceri ale comediilor lui Ludovico Ariosto (în 1974 și 1982, în colaborare cu Ștefan Crudu) și volumul Florile răului de Charles Baudelaire (apărut postum, în 1991).

OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Încrustări p-un strop de rouă, Râmnicu Vâlcea, 1934 (cu pseud. Al. Delacerna);
• Sunt țăran, Craiova, 1937 (cu pseud. Al. Delacerna);
• Spionaj și trădare în umbra crucii, București, 1948;
• Reîntregirea bisericii românești din Ardeal, București, 1948 (în colaborare);
• Legături politice și religioase româno-ruse, București, 1949;
• Arbori din țara promisă, București, 1972;
• Înainte de proverbe, București, 1978;
• Ultima invazie, București, 1996.

TRADUCERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Ludovico Ariosto, Comedii, în colab. cu Ștefan Crudu, București, 1974;
• Ludovico Ariosto, Lădița. Lena. Substituții. Vrăjitorul, în colab. cu Ștefan Crudu, București, 1982;
• Charles Baudelaire, Florile răului, București, 1991.

EUGEN AGRIGOROAIEI

Biografie

Născut la 10 ianuarie 1932, la Bălți, în Basarabia, face școala primară și liceul la Chișinău (1939-1943), respectiv Iași (1944-1951),  urmează cursurile Școlii de literatură și critică literară „Mihai Eminescu” din București (1951-1954), apoi Facultatea de Filologie-Istorie a Universității din Iași (1953-1957). Lucrează dupa absolvire ca bibliotecar și în cele din urma ca muzeograf în diverse instituții culturale ieșene. Preocupat de folclor, va folosi acest filon pentru a se adresa copiilor. Numeroase studii despre folclorul arhaic românesc. Decedează la 26 februarie 1992, la Iași.

Cărți publicate

Ultimul Făt-Frumos, 1969

Teatru de păpuși, 1971

Fabule și întâmplări, 1972

Legende și povestiri cu albine, 1987 (împreuna cu Elidia Agrigoroaiei și Sorin Bodolea)

MARIA IONIȚĂ 

(n. 10 ianuarie 1937, Cojocna/Cluj) Poetă, prozatoare (lit. pentru copii). Facultatea de Filologie-Istorie Cluj. Debut absolut în Făclia.

Maria IONIŢĂ

Data nașterii : 1937-01-10

Volume: Flori din Apuseni (folclor poetic din zona Someşului Mic), 1978; Podul de piatră s-a dărîmat, 1980; Cartea Vâlvelor (culegere de folclor), 1982; Legende din Ţara moţilor, 1983; Calea Domniţei, roman, 1987; Drumul Urieşilor, 1986; Zânele din Cetatea Ghiurbercului, roman, 2001; Versuri, 2002; De unde se adapă curcubeul, 2002; Laviţa de piatră, povestiri, 2003; Drumul Apei, roman, 2003; Spinii de pe Dealul de Lut, roman, 2004; Zidul de ceaţă (povestiri), 2008; Curg norii pe sus  (versuri), 2009; Strada Fericirii (roman), 2010

 

Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

* * *

„Maria Ioniţă s-a impus mai ales prin culegerile sale de folclor din zona Munţilor Apuseni. Poveştile culese de distinsa cercetătoare au fermecat câteva genereţii de tineri cititori, dar i-au cucerit şi pe specialiştii domeniului folclorului şi etnografiei. […] Autoarea este un povestitor autentic ce are harul observaţiei directe, dar şi pe cel al invenţiei. Printr-o magie proprie, stabileşte punţi de comunicare între lumea reală şi cea fantastică.” (Ion Cristofor)
 

Poezie - Maria Ionita

DAN DAMASCHIN

Dan Damaschin
Date personale
Nume la naștere	Damaschin Hărdăuț
Născut	10 ianuarie 1951 sat Prunișor, jud. Arad
Cetățenie	română
Religie	ortodoxă
Ocupație	poet
Limbi	limba română
Activitatea literară
Specie literară	poezie
Modifică date / text

Dan Damaschin (n. 10 ianuarie 1951) este un poet și eseist român contemporan.

CUPRINS

• 1Biografie
• 2Volume
  • 2.1Poezie
  • 2.2Eseuri
  • 2.3Prezențe în antologii
  • 2.4Ediții critice
• 3Premii
• 4Afilieri
• 5Referințe critice selective
• 6Legături externe
• 7Note

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Dan Damaschin (pseudonimul literar al lui Damaschin Hărdăuț) născut la 10 ianuarie 1951, Prunișor, județul Arad) - poet și eseist.^[1] Fiul lui Florian Hărdăuț și al Veturiei-Lucreția (născută Bătrâna), țărani. ^[2] Studii elementare în satul natal (1958-1962), apoi gimnaziul (1962-1966) și liceul teoretic din Sebiș (1966-1970), județul Arad. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-latină, 1974. ^[3] Liber profesionist (1974-1977), în urma refuzului de a se prezenta la post în învățământ; muncitor necalificat (1977-1978) și librar (1978-1988) la Centrul de Librării din Cluj. Redactor (1988-1994) și redactor-șef (1994-1998, 2002-2004) la Editura Dacia; Între 1998 și 2001, directorul filialei Cluj a Editurii Paralela 45^[4]. Custode și bibliotecar al Centrului de Studii ”Cercul Literar de la Sibiu/Cluj” (2004-2016). Doctor în litere (2009) cu calificativul Summa cum laude.^[5]

VOLUME[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Poezie[modificare | modificare sursă]

• Intermundii, Ed. Albatros, București, 1975^[5]
• Reculegeri, Ed. Albatros, București, 1981^[5]
• Trandafirul și clepsidra, Ed. Albatros, București, 1985^[5]
• A cincea esență, Ed. Dacia, Cluj, 1989^[5]
• Kaspar Hauser, Ed. Dacia, Cluj, 1991^[5]
• Atotsfârșitul, Editura „Cogito”, Oradea, 1995^[5]
• Cartea expierilor, Ed. Didactică și Pedagogică, colecția „Akademos”, București, 1996^[5]
• Îndurările și alte poeme, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002^[5]
• Rugăciunile pictorilor, Editura Palimpsest, București, 2005^[5]
• Denecuprinsul, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007^[5]
• Ziua Fiului Omului, Antologie de autor (1975-2015) ed. Eikon, București, 2016

Eseuri[modificare | modificare sursă]

• Cercul Literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism și universalitate, Ed. Zenit, Cluj-Napoca, 2009^[5]
• Cercul Literar de la Sibiu/Cluj. Glosse/Restituiri/Corespondențe, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013^[5]

Prezențe în antologii[modificare | modificare sursă]

• Hajónapló, fiatal róman hőltők antológiája, Németi Rudolf forditásai; Kriterion kőnyvkiadó, Bukarest, 1990
• Young Poets of a New Romania, an anthology, translated by Brenda Walker with Michaela Celea – Leach. Selected and edited by Ion Stoica. Introduced by Alan Brownjohn; FOREST BOOKS, LONDON & BOSTON, 1991
• Transylvanian voices/An anthology of contemporary poets from Cluj-Napoca, Edited and Translated by Adam J. Sorkin and Liviu Bleoca; The Romanian Cultural Foundation, Iași, 1994
• Streiflicht/Eine Auswahl zeitgenőssischer rumänischer Lyrik, Herausgegeben von Simone Reicherts-Schenk. Ins Deutsche übertragen von Christian W. Schenk; Dionysos Verlag, Kastellaun, [Germania], 1994
• Transylvanien voices/An anthology of contemporary poets of Cluj-Napoca/Second Edition, Revised and Enlarged, Edited and Translated by Adam J. Sorkin and Liviu Bleoca with the Assistance of Emese Egyed; The Center for Romanian Studies, The Foundation for Romanian Culture and Studies, Iași, 1997
• Gefährliche Serpentinen/Rumänische Lyrik der Gegenwart, Ausgewählt, herausgegeben und mit einem Nachwort versehen von Dieter Schlesak/ausgestattet mit Zeichnungen von Pomona Zipser; Edition Druckhaus, [Germania], 1999
• Poètes roumains contemporains, Choix et présentation: Irina Petraș. Traduction: Ioana Crăciunescu et Alexandru Ștefănescu, Révision: Donald Alarie, Michelle Fiset et Bernard Pazier; Écrits des Forges, Québec, Canada & Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000
• xxx, Voices of Contemporary Romanian Poets, Selection and English version by Dan Brudașcu, Sedan Publishing House, 2007

Ediții critice[modificare | modificare sursă]

• I. Negoițescu, Scriitori contemporani, Ediție îngrijită de Dan Damaschin, Editura „Dacia”, Cluj, 1994
• I. Negoițescu, Ora oglinzilor/Pagini de jurnal, memorialistică, epistolar și alte texte cu caracter confesiv. Ediție îngrijită, prefață și note de Dan Damaschin, Ed. „Dacia”, Cluj, 1997
• I. Negoițescu, Despre E. Lovinescu, Ediție îngrijită și note de Dan Damaschin, colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Ed. Paralela 45, Pitești, 1999
• I. Negoițescu, Însemnările unui cosmopolit, Ediție alcătuită și îngrijită de Dan Damaschin, colecția „Cercul Literar de la Sibiu”, Editura Paralela 45, Pitești, 1999
• xxx, Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul/Ediție alcătuită de Dan Damaschin. Volum în limbile română, greacă și latină. Cu ilustrații de Albrecht Dürer (ciclul Apocalipsis cum figuris), colecția „Cartea religioasă”, Editura Paralela 45, Pitești, 2001
• xxx, Revista Cercului Literar/Restituire integrală a publicației (Nr. 1-6, ianuarie-august 1945), Ediție îngrijită de Dan Damaschin, cu o prefață de Petru Poantă; colecția „Euphorion”, Editura „Dacia”, Cluj, 2002
• Wolf von Aichelburg, Criza sufletului modern în poezie și alte scrieri românești. Ediție îngrijită, note și tabel cronologic de Dan Damaschin și Ioan Milea. Prefață de Dan Damaschin. Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010^[5]
• xxx, Magistrul tăcerii în cercul cuvântului. Memorial și exegeze blagiene de Wolf von Aichelburg, Nicolae Balotă, Ovidiu Cotruș, Ștefan Aug. Doinaș, Petre Hossu, Victor Iancu, Henri Jacquier, I. Negoițescu, Cornel Regman, I.D. Sîrbu, Dominic Stanca, Radu Stanca, Eugen Todoran. Ediție îngrijită, note și bibliografie de Dan Damaschin și Ioan Milea. Prefață de Dan Damaschin. Editura Remus, Cluj-Napoca, 2011^[5]

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Premiul pentru poezie la Festivalul național de literatură al studenților (1974)
• Premiul pentru poezie (vol. Trandafirul și clepsidra) al Asociației Scriitorilor din Cluj (1977)
• Premiul pentru Poezie contemporană al Festivalului „Lucian Blaga” (ediția I), 1991, Cluj
• Premiul pentru poezie la Salonul Național de Carte Oradea (1995) pentru volumul Atotsfârșitul
• Premiul pentru poezie al revistei „Poesis” (Satu Mare, 1996), pentru vol. Cartea expierilor
• Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (1997) pentru Cartea expierilor
• Premiul special pentru poezie al Festivalului „Lucian Blaga”, Cluj, 2003
• Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2003) pentru vol. Îndurările
• Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2005) pentru vol. Rugăciunile pictorilor
• Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2009) pentru vol. Cercul Literar de la Sibiu/Cluj. Deschidere spre europeism și universalitate

AFILIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Membru al Uniunii Scriitorilor din România

TUDOR GEORGE

Tudor George
Date personale
Născut	3 februarie 1926  Ulmeni, Călărași, România
Decedat	10 ianuarie 1992 (65 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	poet traducător manager[*]
Activitate
Pseudonim	Tudor Georgescu[1]
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din București
Modifică date / text

Tudor George (n. Tudor Georgescu^[2] 3 februarie 1926^[3], Ulmeni, Ilfov - d. 10 ianuarie 1992,^[4] București) a fost un poet și traducător român.

CUPRINS

• 1Date biografice
• 2Scrieri
• 3Traduceri
• 4Premii și distincții
• 5Note

DATE BIOGRAFICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A absolvit liceul „Marele Voievod Mihai” (București) și Facultatea de Științe Juridico-Administrative din București (1949).^[2]

Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generației sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Țepeneag etc..^[5]

Totodată a fost și un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor la Locomotiva Grivița Roșie.

Ultimii ani ai vieții (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe str.Polonă nr.115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.

Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.

SCRIERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Legenda cerbului - poem (1957)
• Bob auriu (1959), carte pentru copii
• Balade (1967)
• Veverița de foc (1967), carte pentru copii
• Copacul descătușat - Poem simfonic (1968)
• Balade (1969)
• Țara migrenelor (1970)
• Balade singaporene, Ed. Tritonic (1970)
• Țara migrenelor (1970)
• Sonetele aeriene - trilogia sonetelor vol. I (1972)
• Armura de sudoare - trilogia sonetelor vol. II (1972)
• Bazarul cu măști - trilogia sonetelor vol. III, Ed. Eminescu, 1973
• Parfumul timpului (1975)
• Imnuri olimpice (1975)
• Sub semnul lui Hercule. Sport și liră (1976)
• Catehismul iubirii (1977)
• Imaculatul panegiric (1978)
• Cupola Bărăganului (1979)
• Scarabeul sacru - legende, balade, sonete, poeme (1979)
• Dicționar de omonime și de familii de cuvinte, ușor de învățat, pe rime, la care să luați aminte (1980), carte pentru copii
• Ierbarul amorului. Blazoane, imnuri, elegii, sonete, Ed. Junimea, 1981
• Inventar celest sau Taraba marelui talcioc cu hârburi strânse la un loc sau Turnanta frescă picarescă (1982)
• Dacica (1984)
• Cetatea de sidef (1985), carte pentru copii
• Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
• Turmele soarelui (1985)
• Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
• Patriarhale și exotice (1988)
• Povestea lui Bob-Auriu (1989)
• Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990
• Jurnal singaporean (2003)

TRADUCERI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Kiss Jenö, Poezii, ESPL, 1957, tr. împreună cu Teodor Pîcă, Alexandru Andrițoiu
• Giosue Carduc, Scrieri alese, (1964) (în colaborare cu Barbu Solacolu și Nina Fațon)
• Mark Gallai, Peste bariere nevăzute, (1965) (în colaborare cu Gleb Bocunescu)
• Ady Endre, Poezii, București, 1965;
• Aldo Palazzeschi, Surorile Materassi, (1969) (în colaborare cu Marilena Munteanu)
• Philip Sidney, Astrophel și Stella, (1980)
• Cecco Angiolieri, Cantonierul, (1982)
• Poeți letoni contemporani, (1987) (în colaborare cu Ioan Covaci)
• Domenico di Giovannini, Rime (1991)

PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)
• Premiul Organizației de Pionieri (1980)^[2]

IRINA ANDONE

Biografie

Irina Adriana Andone (10 ianuarie 1968, Iaşi - 30 septembrie  1998, Iaşi) este o poetă şi eseistă. Fiică a Mariei şi a lui Ioan Andone, Andone a copilărit şi s-a format în oraşul natal. Învaţă mai întâi la Liceul „Dimitrie Cantemir", după care urmează cursurile Liceului de Informatică şi pe cele ale Facultăţii de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza" (1986-1990). În chiar anul absolvirii beneficiază de o bursă de studii în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. Ulterior ocupă un post de preparator la Catedra „M. Eminescu" a Universităţii ieşene. Atrasă de romantismul englez, obţine o altă bursă, la Colegiul „St. Hilda" al Univer­sităţii Oxford (1993-1994). În acest răstimp are o bogată activitate didactică şi la Academia de Arte „G. Enescu". Con­comitent, începând cu anul 1994, este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română „A. Philippide" din Iaşi.

A colaborat cu studii şi articole, recenzii şi cronici teatrale la „Cronica", unde, în 1984 a debutat ca poetă, „Convorbiri lite­rare", „România literară", „Luceafărul", „Dialog", „Timpul", „Analele ştiinţifice ale Universităţii «Al. I. Cuza»", „Teatrul azi", „Anuar de lingvistică şi istorie literară", „Revista română". Debutul editorial se produce târziu, după un dece­niu de experienţă poetică, prin volumul de versuri Mângâios (1996; Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi). A tradus în limba engleză poeme aparţinând lui Mihai Eminescu şi Matildei Cugler-Poni, dar şi creaţii proprii. Din literatura engleză a tălmăcit poezii de Katherine Mansfield.

Ca poetă, Andone este dificil de alăturat unei grupări sau unei generaţii, mai apropiată fiind de poezia anilor '70. Textele cuprinse în volumul Mângâios aparţin unei tentative de recuperare a lirismului şi, prin experimentarea unor formule poetice variate, exprimă o continuă căutare. Versul alb alter­nează cu cel rimat, rezonanţe incantatorii, de descântec, se alătură formei şlefuite, amintind poezia lui Ion Barbu; frazarea naivă e în dispută cu o sintaxă şarjată savant, adesea lacunară, cuvântul rar, vocabula arhaică se integrează expresiei cotidi­ene, într-un efort de construcţie originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la Andone, polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conţinut şi expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experienţa intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, re-interpretate şi devenite repere ale unui univers insolit.

Câteva teme şi obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerenţa întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia bleste­mată (nefecundă), o mitică Mumă sau Crăiasă -, fiecare întruchipând o fantasmă a dorinţei de împlinire. Sentimentul dominant amalgamează religiozitate, spaimă metafizică şi elan spre nefiinţă. Spaţiul alcovului este înecat, eminescian, de paingi, dar ei ţes veşminte funebre, senzualitatea se stinge într-un fior macabru, alcovul devine casă a spaimei. Somnul e asimilat morţii, inerţiei, opririi sterpe a vieţii. Erosul e guvernat de un cer în care poeta proiectează o mitologie personală, fastuoasă şi neliniştitoare, într-o lumină hiperlucidă.

„Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (2002), la origine teză de doctorat, reprezintă însumarea unei îndelungate preocupări pentru opera lui Mihai Eminescu. Autoarea porneşte de la intuiţia tendinţei de „restrângere" a mijloacelor expresive, în sensul esenţializării şi subsumării procedeelor unuia singur, supraordonat, închizând în el secretul unei creaţii - poetica, definitorie finalmente, pentru autorul în cauză. De la analize stilistice, de mare rigoare teoretică, asupra unor texte reprezentative din poezie, proză, teatru, autoarea tinde către înţelegerea operei poetice ca o unitară constelaţie de idei şi reprezentări în continuă dispută şi tensiune, urmărind cristalizarea unor paradigme ale contrariilor, care nu sunt altceva decât expresia ultimă a chipului interior al autorului. Andone valorifică, în sensul continuării sau, dimpotrivă, polemic, o în­treagă tradiţie exegetică, dovedindu-se un critic şi un interpret înzestrat.

Opera

• Mângâios, Iaşi, 1996;

• „Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor, îngrijită şi prefaţă de Florin Faifer, postfaţă de Dumitru Irimia, Iaşi, 2002.

 MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT

ROD STEWART

Sir Rod Stewart
Date personale
Nume la naștere	Roderick David Stewart
Născut	10 ianuarie 1945 (77 de ani)[1][2][3][4]  Londra, Anglia, Regatul Unit[5]
Căsătorit cu	Alana Stewart[*] (1979–1984) Rachel Hunter[*] (1990–2006) Penny Lancaster[*] (din 2007)
Copii	Kimberly Stewart[*] Sean Stewart[*] Renee Stewart[*] Liam Stewart[*] Ruby Stewart[*]
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	cantautor cântăreț chitarist artist de înregistrare[*] vocalist[*]
Alte nume	Rod Stewart
Gen muzical	rock Blues rock rhythm and blues pop Synthpop New Wave
Tipul de voce	tenor
Instrument(e)	chitară voce[*] muzicuță
Case de discuri	Warner Bros. Records[*] Atlantic Records Capitol Records Mercury Records Warner Records[*]
Premii	Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*] Knight Bachelor[*] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]
Discografie
Listă completă	Rod Stewart discography[*]
Prezență online
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Myspace canal YouTube
Modifică date / text

Sir Roderick David "Rod" Stewart CBE (n. 10 ianuarie 1945,^[1][2][3][4] Londra, Anglia, Regatul Unit^[5]) este un cântăreț și compozitor britanic de origine scoțiană și engleză și unul dintre cei mai buni artiști din toate timpurile, după ce a vândut peste 100 de milioane de discuri în întreaga lume.

Născut și crescut în Londra, Stewart locuiește în California și Epping. Dintre toate albumele, el a avut 62 de hituri. 31 dintre ele, au ajuns în top 10, dintre care șase au fost pe locul unu în Marea Britanie. El a avut 16 single-uri în top zece SUA , iar patru dintre acestea au ajuns pe locul întâi în Billboard Hot 100.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Roderick Stewart s-a născut în Highgate, Londra, fiind cel mai mic dintre cei cinci copii ai lui Robert Stewart și Gilbart Elsie. Tatăl său, Robert, care era de origine scoțiană, a lucrat în construcții în Leith, în apropiere de Edinburgh. Căsătoriți în 1928, cuplul Stewart a avut doi fii și două fiice în timp ce trăiau în Scoția. Ulterior s-au mutat în Highgate, unde Rod a venit pe lume în ianuarie 1945, în timpul celui de al doilea război mondial, la o jumătate de oră după ce o rachetă germana V-2 căzuse peste postul local de poliție din Highgate.

Familia sa nu a fost nici bogată, nici săracă, iar Stewart, fiind cel mai mic dintre frați a fost un copil răsfățat; Stewart și-a numit copilaria ca fiind fantastic de fericită. Nu a fost strălucit la școală, și a picat examenul dintr-a 11-a. A urmat apoi Școala secundară William Grimshaw în Hornsey. Tatăl său s-a retras din domeniul construcțiilor la vârsta de 65 de ani, apoi a deschis un magazin de ziare pe calea Archway, chiar peste drum de casa familiei.

Familia Stewart a fost pasionată de fotbal, astfel că Rod a jucat pentru o echipă locală, unde era căpitanul echipei. Era cel mai priceput din familie la fotbal, și de asemenea cel mai înfocat suporter al echipei Arsenal . Stimulat de către tatăl său, ambiția lui era să devină un fotbalist profesionist. Stewart a părăsit școala la vârsta de 15 și a lucrat pentru scurt timp la o fabrică, în timp ce era și distribuitor de ziare.

CARIERA MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În ceea ce privește muzica, Rod Stewart asculta artiști britanici și americani populari din acea vreme, cum ar fi Ewan MacColl, Alex Campbell, Woody Guthrie, Jack Ramblin Elliot, și în special Derroll Adams, artiști care de altfel l-au și inspirat. A început să cânte pentru prima dată în diverse cluburi din Londra, unde a făcut o impresie bună.

În 1968, se întâlnește cu chitaristul Jeff Beck, care îi propune o colaborare. Această colaborare l-a adus pe Stewart în prim-plan în momentul lansării celor 2 albume ale grupului, Truth și Beck-Ola. Însă adevărata carieră muzicală și-o începe atunci când își unește forțele cu cea mai mare trupă de rock din istorie, magnificii The Faces. Mulți ani de atunci, Rod Stewart a făcut înregistrări și a mers în turnee cu The Faces, lansând albume și demonstrând că de-a lungul timpului a progresat, devenind un compozitor de top. Timpul a trecut și Rod și-a dorit să se facă remarcat și ca artist solo în anul 1971. Succesul nu l-a părăsit nici acum.

Rod Stewart bilet de concert, 1993

Printre cele mai cunoscute piese ale lui Rod Stewart, devenite hituri încă din anii '60, se numără "Da Ya Think I'm Sexy?", "Sailing", "Maggy May", "All For Love", “Have you ever seen the rain”, "Baby Jane" și "All For Love", piesă înregistrată în 1993, alături de Bryan Adams și Sting pentru coloana sonoră a filmului "Cei trei mușchetari".

De la obraznicul rocker ce cânta prin cluburi, la artistul sofisticat al baladelor, de la trubadurul folk la gălăgiosul rock & roll , Rod Stewart a fost capabil de a-și schimba stilul iar și iar. Dar un lucru nu s-a schimbat niciodată , puterea lui de a cânta. După patru decenii, el este în continuare la fel. De-a lungul carierei, Rod a vândut aproximativ 200 de milioane de discuri în întreaga lume.

VIAȚA PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

În anul 2000, Stewart a fost diagnosticat cu cancer la tiroidă, fiind operat imediat. El mai suferise și înainte de un nodul benign la nivelul corzilor vocale, având nevoie de intervenție chirurgicală. Vocea lui a avut de suferit, nemaiputând cânta o vreme. După acea perioadă artistul a reînvățat cum să cânte. De atunci a donat o mare parte din banii săi unei fundații care se ocupă cu găsirea tratamentului pentru toate formele de cancer, în special cancerul ce afectează copiii.

Pe data de 11 octombrie 2005, Stewart a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame, steaua numărul 2093. În 2006 Stewart a fost invitat ca și antrenor vocal la American Idol. El a fost numit ca fiind unul dintre cei mai bogați artiști din industria muzicii în Anglia, averea sa fiind estimată la 115 milioane de lire. În ceea ce privește viața sa personală, Stewart este cunoscut pentru legăturile sale cu femeile. El a avut opt copii cu cinci femei diferite.

Făcând referire la divorțurile sale, artistul a declarat că în loc să se mai căsătorească încă o dată, mai bine găsește o femeie ce nu-i place și îi dăruiește o casă.

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• 2008: The Definitive Rod Stewart
• 2008: The Early Rod Stewart
• 2007: The Complete Great American Songbook
• 2007: The Day Will Come
• 2006: So Much To Say
• 2006: Still The Same… Great Rock Classics Of Our Time
• 2005: Thanks For The Memory — The Great American Songbook Vol. IV
• 2005: The Early Years
• 2005: Rhino Hi-Five: Rod Stewart
• 2005: Gold
• 2005: Chronicles
• 2005: Ain’t That Loving You Baby
• 2004: Stardust…The Great American Songbook III
• 2004: Stardust – The Great American Songbook Volume III
• 2004: Blue Moon
• 2003: As Time Goes By
• 2003: Encore: The Very Best Of Rod Stewart Vol. 2
• 2002: Reason To Believe: The Complete Mercury Recordings

Rod Stewart Greatest Hits Full Album -The Best Of Rod Stewart - Best Of Beautiful Rock Music Nonstop

ZOIA ALECU

Zoia Alecu
Zoia Alecu
Date personale
Nume la naștere	Zoia Alecu
Născută	10 ianuarie 1956 (66 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician · cântăreață · compozitoare · textieră
Activitate
Studii	Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București
Gen muzical	folk · rock · folk rock · pop rock
Instrument(e)	solist vocal · chitară · vioară
Ani de activitate	1973 - prezent
Case de discuri	Electrecord · Roton · MediaPro Music · OVO Music
Interpretare cu	Sfinx · Sfinx Experience · Adrian Sărmășan
Prezență online
Site web pagină Facebook
Modifică date / text

Zoia Alecu (uneori scris și Zoe Alecu, n. 10 ianuarie 1956, București) este o cântăreață, cantautoare, compozitoare și textieră română de muzică folk și rock. S-a lansat în anul 1973 ca artistă solo, fiind una dintre primele cantautoare din muzica folk autohtonă. Începând cu 1986 se alătură grupului Sfinx, continuându-și apoi activitatea alături de Sfinx Experience. Din anul 2006 a revenit pe scenă ca artistă solo, lansând până în prezent patru albume de autor.

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Zoia Alecu s-a născut în București, zona „Măcelari” (aproape de Lizeanu), iar la patru ani familia ei s-a mutat în zona centrală a Capitalei, pe Calea Victoriei. A urmat Liceul de Muzică „George Enescu”, unde a studiat vioara, cu toate că tatăl ei ar fi dorit să cânte la violoncel. Aici a fost colegă cu viitoarea colaboratoare Crina Mardare.^[1] A renunțat la școala de muzică și a ales o pregătire la Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu”, iar apoi la Liceul „Gheorghe Lazăr”. La 16 ani a adunat bani pentru prima ei chitară din donări de sânge repetate. A început să compună piese în stil folk pe versuri proprii.

În octombrie 1973 Zoia Alecu cântă la Club A, la invitația lui Doru Stănculescu.^[2] Este momentul în care își începe cariera în muzica folk. În ianuarie 1974, tot la invitația lui Doru Stănculescu, Zoia Alecu ajunge să cânte în Cenaclul Flacăra, chiar dacă nu rămâne decât până în primăvara aceluiași an. Trebuie menționat faptul că la Cenaclul Flacăra, Zoia debutează în aceeași seară cu Nicu Alifantis. Din primăvara anului 1974, Zoia Alecu începe să cânte la Cenaclul „Viața studențească și amfiteatrul artelor”.

Vreme de trei ani compune muzică de scenă pentru Teatrul „Nottara” din București. Devine o prezență obișnuită la Club A, Club Z și în alte locații de concert din Capitală, cântând de regulă în deschiderea recitalurilor unor formații rock cunoscute în epocă, precum Phoenix, Progresiv TM, Pro Musica, Basorelief și Compact.

În 1986 Zoia Alecu este invitată de Crina Mardare să se alăture formației Sfinx, ca urmare a plecării Elenei Perianu. Formația se afla în acel moment într-un turneu în Danemarca. Adaptarea la noul repertoriu și stil muzical i-au ridicat dificultăți la început. Zoia Alecu rămâne în formația Sfinx până la dizolvarea ei la începutul anilor '90. La puțin timp, se alătură noului proiect lansat de bateristul grupului Sfinx Mișu Cernea, numit Sfinx Experience. Turneele în Europa continuă până în 1997, când formația revine în țară. La un moment dat, un reprezentant al casei de discuri britanice EMI oferise un contract pentru Alecu și Mardare cu condiția de a părăsi Sfinx Experience, fapt care nu s-a petrecut.^[3] Participă la cele două albume lansate de Sfinx Experience, Balkano (1999) și Sfinxstanbul (2001), contribuind inclusiv la partea de compoziție.^[4] Zoia Alecu rămâne membră Sfinx Experience până în anul 2005, când formația se desființează.

În 2006 se întoarce la „prima sa dragoste”, muzica folk, lansând primul album de autor intitulat Vino aici, editat la casa de producție OVO Music, aparținând cântărețului Ovidiu Komornyik.

În ciuda faptului că este o textieră prolifică, cu aproximativ două sute de texte dedicate diverșilor interpreți români, Zoia Alecu nu a lansat vreun material discografic în nume propriu mai devreme de februarie 2007. Albumul Vino aici reprezintă debutul discografic al artistei, după 34 de ani de la debutul scenic.^[5] Vino aici conține zece piese, fiind realizat cu sprijinul producătorului Ovidiu Komornyik, proprietarul casei de discuri OVO Music. Pe disc apar atât piese scrise de Alecu în anii tinereții, reorchestrate (inclusiv o piesă ale cărei versuri le-a scris la nouă ani), cât și compoziții recente. Piesa ce dă numele albumului a fost compusă în vara lui 2006.

În februarie 2009 apare al doilea album semnat Zoia Alecu, intitulat Cărări de maci. Discul conține zece compoziții ale artistei. Piesa care dă numele albumului este inspirată din muzica țigănească rusească, ideea melodiei fiind inspirată de filmul Șatra (în regia lui Emil Loteanu), pe care Zoia l-a vizionat în 1975, la momentul apariției.^[6]

În 2012 apare albumul Printre lupi, iar trei ani mai târziu, al patrulea disc, intitulat Să ierți. Ambele materiale discografice au fost lansate sub egida OVO Music.

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Solo[modificare | modificare sursă]

• Vino aici (CD, OVO Music, 2007)
• Cărări de maci (CD, OVO Music, 2009)
• Printre lupi (CD, OVO Music, 2012)
• Să ierți (CD, OVO Music, 2015)

Cu Sfinx Experience[modificare | modificare sursă]

• Balkano (CD, Sfinx Experience & Roton, 1999)
• Sfinxstanbul (CD, Media Pro Music, 2001)

Zoia Alecu - Vino aici

ANNA LESKO

Anna Lesko
Date personale
Nume la naștere	Anna Lesko[1]
Născută	10 ianuarie 1979 (43 de ani)[1] Chișinău, RSS Moldovenească (astăzi Republica Moldova) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Rusia  Republica Moldova  România
Ocupație	Cântăreață, pictoriță
Gen muzical	Pop, dance, house
Instrument(e)	Voce
Ani de activitate	2000 — prezent
Case de discuri	Media Pro Music, Cat Music, Nova Music
Interpretare cu	Alex, Animal X, Annes, Connect-R, Direcția 5, Distinto
Discografie
Listă completă	Discografia Annei Lesko
Prezență online
Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database Instagram canal YouTube
Modifică date / text

Anna Lesko (n. 10 ianuarie 1979 în Chișinău)^[2] este o cântăreață, pictoriță, de origine etnică ucraineană din Republica Moldova, stabilită în România. La vârsta de șaptesprezece ani ea a efectuat o vizită în România, unde a hotărât ulterior să se stabilească.^[2]

În anul 2000, artista a decis să se concentreze asupra unei cariere muzicale si a debutat cu piesa Cu tine eu la Festivalul de la Mamaia.^[3] În 2002 a apărut și primul material discografic de studio al artistei, Flăcări,^[4] ce conține și primul șlagăr al solistei — „Ard în flăcări” — care a rămas până astăzi unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.^[5] La scurt timp a fost lansat un al doilea album, Inseparabili, care a devenit un succes comercial, solista fiind recompensată și cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate.^[6] Următoarele două discuri lansate — Pentru tine și Ispita — au marcat o schimbare a stilului muzical abordat de interpretă și au reprezentat o consolidare a carierei lui Lesko, lucru materializat prin șlagăre precum „Nu mai am timp”, „Lasă-mă să cred” sau „Anicyka Maya”.^[7][8][9] În anul 2010, artista și-a lansat cel de-al cincilea material discografic, intitulat Jocul seducției, pentru care solista a lucrat cu o serie de compozitori diferiți, el fiind precedat de două extrase pe single, „Balalaika” și „In My Bedroom”.^[10]

În paralel cu activitatea de muziciană, Lesko a făcut o pasiune pentru pictură, fiind consiliată în această artă de personalități notabile, precum Sabin Bălașa și Mircea Novac,^[2] primul felicitând-o totodată pe interpretă pentru talentul său.^[11] O serie de creații ale sale au fost expuse în Muzeul Național de Artă al României.^[12] De asemenea, concomitent cu proiectele sale artistice, Lesko s-a implicat și în campania umanitară 1001 România sau a fost distribuită într-o serie de spoturi televizate pentru diferite produse.^[13]

ANII COPILĂRIEI ȘI STUDIILE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Lesko s-a născut pe data de 10 ianuarie 1979 în orașul Chișinău din Republica Moldova — la acea dată parte a Uniunii Sovietice — având origini ruso-ucrainiene.^[2][14] Tatăl interpretei, de profesie inginer constructor, este și el pasionat de muzică, cântând la o serie de instrumente, printre care acordeon sau chitară, în timp ce mama sa a moștenit o afacere de familie, numită Cooperativa.^[15] Inițial condusă de bunicul din partea mamei, iar mai apoi de mama artistei, compania producea un ansamblu de articole vestimentare și de încălțăminte.^[15] În primii ani de viață, interpreta a prezentat o serie de probleme la coloana vertebrală, ceea ce o obliga să practice exerciții constant.^[15] Lesko a fost pasionată de dans, această activitate reprezentând „visul vieții sale”, ea fiind prezentă într-un ansamblu de dansuri populare.^[15] Cu toate acestea, nu a rămas în cadrul grupului pentru o perioadă îndelungată, părăsindu-l deoarece această preocupare era prea obositoare.^[15] Ea a continuat să se îndrepte spre această zonă artistică, migrând însă spre dansul clasic și cel modern, iar la vârsta de șaptesprezece ani a făcut o călătorie în România, în compania trupei de balet din care făcea parte, pe baza unui contract.^[15]

Artista a fost impresionată de această țară și a început formalitățile pentru a fi repatriată aici.^[15] Odată încheiată această procedură, Lesko a învățat limba română în compania unei persoane ce nu cunoștea limba rusă, aceasta influențând-o însă să se îndrepte spre o profesie de avocat, ce ar fi ajutat-o să se integreze mai ușor în societate.^[15] Concomitent, interpreta a început să dezvolte o pasiune pentru pictură, prin intermediul acesteia reușind „să își transforme cea mai frumoasă parte a sufletului în imagini”.^[15] Lesko a intrat la facultatea de Drept din București, unde a întâmpinat o serie de dificultăți, majoritatea fiind legate de limba română și de percepția celor din jur asupra sa, însă aceasta a reușit să își finalizeze studiile.^[15][16]

CARIERA MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

2000 — 2003: Debutul discografic și «Inseparabili»[modificare | modificare sursă]

În anul 2000, Lesko a decis să se concentreze pe o serie de proiecte muzicale, în acest scop a început să participe la concerte cu formația Direcția 5, alături de care a susținut recitaluri timp de aproximativ un an.^[3] Ulterior, în anul 2002 a luat startul promovarea primului său extras pe single, „Ard în flăcări”.^[5] Acesta posedă un ritm dinamic, influențe slave și un grup de versuri în limba rusă.^[17][18] Înregistrarea, compusă de producătorul muzical Marius Moga,^[18] a beneficiat de un videoclip — filmat în prezența regizoarei Andreea Păduraru — și de o campanie de promovare adiacentă.^[19] Păduraru s-a declarat mulțumită de colaborarea cu Lesko, afirmând totodată faptul că aceasta posedă „calități actoricești”.^[19] Grație difuzărilor primite din partea posturilor de radio din România, compoziția a intrat în ierarhia națională Romanian Top 100 la finele aceluiași an, reușind să se poziționeze pe treapta cu numărul optzeci și doi.^[20] Materialul ce marchează debutul discografic al solistei, Flăcări, a fost distribuit de lanțurile de magazine începând cu luna decembrie a anului 2002, el conținând unsprezece piese, dintre care două remixuri.^[4] În ciuda prezenței slabe înregistrare în clasamentul românesc, „Ard în flăcări” a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece din întreaga sa carieră.^[5]

Fragmente audio:

„Ard în flăcări”

0:15

„Ard în flăcări” — primul extras pe single din cariera muzicală a lui Lesko — a devenit unul dintre cele mai cunoscute cântece ale sale.

• Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

La scurt timp, în prima parte a anului 2003, a avut premiera celui de-al doilea single al artistei, „Inseparabili”. Asemeni predecesorului său, acesta a beneficiat de un videoclip și de o campanie de promovare, anunțând totodată lansarea albumului omonim.^[21] Distribuirea materialului a luat startul pe data de 28 octombrie 2003, la mai puțin de un an de la debutul său discografic.^[21] Pentru a crește popularitatea materialului, artista a început promovarea unui nou extras pe single, alegând de această dată balada „Inocența” și a susținut o serie de concerte, cuprinse într-un turneu.^[21] Compoziția s-a bucurat de succes în Romanian Top 100, unde s-a clasat pe locul patruzeci și nouă.^[22] La aproximativ cinci luni de la debutul său, albumul a fost recompensat cu un disc de aur pentru cele peste 35.000 de exemplare comercializate, distincție ce i-a fost înmânată artistei de casa de discuri Nova Music în cadrul emisiunii de televiziune Teo Show, difuzată de postul Pro TV și moderată de Teo Trandafir.^[6] „Inseparabili” a fost inclus pe albumul de compilație Sete de distracție, alături de șlagăre ale unor artiști precum Bere Gratis, Marius Moga sau Vank.^[23]

2004 — 2005: Materialul «Pentru tine»[modificare | modificare sursă]

În prima parte a anului 2004, Lesko a reintrat în studioul de înregistrări pentru a concepe un nou album.^[7] Spre deosebire de predecesorii săi, noul material a fost influențat de muzica rock, interpreta cooptându-l pe membrul formației Direcția 5 și producătorul Marian Ionescu, care s-a ocupat de realizarea întregului album.^[7] Compunerea discului s-a desfășurat pe o perioadă de aproximativ trei luni, materialul, intitulat Pentru tine, fiind lansat la scurt timp de la completarea sa.^[24] El a fost precedat de promovarea cântecului omonim, care a beneficiat de un videoclip regizat de Andreea Păduraru — cu care Lesko colaborase anterior la alte materiale.^[24] Scurtmetrajul a fost inspirat din stilul vestimentar al lui Marilyn Monroe, artista abordând o înfățișare retro.^[24] Asemeni celorlalte extrase pe single lansate anterior de solistă, „Pentru tine”, nu a reușit să se poziționeze în primele patruzeci de trepte ale ierarhiei naționale din România, câștigând doar locul cu numărul șaptezeci și nouă.^[25]

La scurt timp, au fost date publicității informații conform cărora Lesko a început pregătirile unui nou videoclip, pentru piesa „Nu mai am timp”, aceasta nefiind însă prezentă pe lista cântecelor incluse pe albumul promovat în acea perioadă. Materialul a fost filmat în București, iar articolele de îmbrăcăminte folosite de solistă au fost realizate de ea însăși în colaborare cu Ramona Stanca.^[26] Înregistrarea — o colaborare cu Alex — a beneficiat și de o campanie de promovare adiacentă, ce s-a dovedit un succes, lucru dovedit de clasările notabile obținute în listele oficiale.^[27] Ulterior, s-a confirmat faptul că înregistrarea urma să fie inclusă pe o ediție specială a albumului Pentru tine.^[28] Cântecul a devenit cel mai mare succes al interpretei de la debutul său,^[29] clasându-se pe treapta cu numărul zece în Romanian Top 100, ajutând și la sporirea popularității materialului de proveniență.^[30] Versiunea reeditată a discului, inclus o serie de înregistrări adiționale, printre care și un duet cu Cristian Enache, intitulat „Să-mi dai curaj să zbor”.^[28] De pe album a mai fost extras un single, intitulat „Lasă-mă să cred”, ce a fost lansat în prima parte a anului 2005 și al cărui videoclip a avut premiera în luna mai a aceluiași an.^[31] Scurtmetrajul a fost filmat fără ca artistei să îi fie adus la cunoștință acest fapt, ea fiind în acel moment într-o sedință foto pentru revista The One.^[31] Conform website-ului Comunicate de Presă.ro, acest aspect este o premieră pe piața muzicală românească și cea mondială.^[31] Un nou turneu național de promovare a fost susținut și pentru acest album, fiind intitulat Anna Lesko — Pentru tine, la care a luat parte și formația Karma, ce a cântat în deschiderea evenimentelor.^[32]

2005 — 2007: «Ispita» și succesul în clasamente[modificare | modificare sursă]

La finele anului 2005 a început promovarea unui nou produs discografic de studio, Ispita, ce a fost precedat de lansarea unui extras pe single. Cântecul, intitulat „Anicyka Maya”, a fost compus de Laurențiu Duță și conține influențe rusești,^[33] adăugate la cererea artistei.^[34] Înregistrarea a beneficiat de un videoclip și de o campanie de promovare, aspecte ce au facilitat ascensiunea sa în clasamente. La scurt timp de la lansarea sa, piesa a urcat în top 10 în ierarhia Romanian Top 100, ocupând locul secund timp de o lună de zile și devenind cel mai mare succes al solistei în ierarhia oficială din România.^[35][36] Compoziția a primit o nominalizare la gala premiilor MTV Romanian Music Awards 2006, la categoria „Cea mai bună piesă”,^[37] însă trofeul a fost ridicat de formația Morandi, pentru șlagărul „Beijo (Uh la la)”.^[38] De asemenea, solista a susținut și un recital pe scena evenimentului, alături de artiști precum Akcent, Direcția 5, Proconsul, Paraziții sau Sugababes.^[39] Albumul de proveniență al șlagărului, Ispita, a fost lansat la scurt timp, Lesko declarând că acesta „s-a născut din dorința permanentă de explorare a fenomenului bărbat-femeie”,^[40] adăugând faptul că își dorește să își învețe fanii „despre libertatea de a iubi și trăi”.^[41] Albumul, ce marchează schimbarea stilului muzical abordat de Lesko, a fost recompensat cu un disc de aur pentru vânzările înregistrate pe teritoriul României, mai precis, peste 10.000 de unități comercializate.^[42][43]

Fragmente audio:

„Anicyka Maya”

0:16

„Anicyka Maya” a devenit cel mai mare succes al solistei în România, ocupând locul secund în ierarhia celor mai difuzate cântece din acest teritoriu.

• Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

„Anicyka Maya” a fost singurul single promovat de pe album, însă în aceeași perioadă, artista a colaborat cu formația Animal X, imprimând cu aceștia înregistrarea „Ca la început”, ce a fost inclusă pe materialul Derbedei. În ciuda acestui fapt, în momentul în care interpreta a fost solicitată pentru a lua parte la filmările videoclipului adiacent, aceasta i-a informat pe componenții grupului muzical de faptul că se află în imposibilitatea de a realiza acest lucru.^[44] Ulterior, Lesko a fost înlocuită de Corina, cu care piesa a fost re-înregistrată, solista luând parte și la filmările unui scurtmetraj în scop promoțional.^[45] Formația a declarat într-un interviu acordat publicației bilunare Bravo faptul că au renunțat la proiectul cu Lesko deoarece imaginile lor nu se potriveau.^[45] Conform presei din România, artista a renunțat la colaborarea cu Animal X întrucât ar fi fost constrânsă de producătorul său, Laurențiu Duță, pe fondul unui conflict mai vechi dintre acesta și formația antemenționată.^[44] Șerban Copot, unul dintre membrii fondatori ai grupului, a declarat la finele anului 2006 faptul că Duță se folosește de faptul că este compozitor și că le impune cântăreților cu care lucrează să nu colaboreze cu Animal X, Lesko fiind descrisă de acesta ca fiind „unealta unei intrigi diabolice”.^[44] Artista a continuat cu promovarea unui nou extras pe single, „24” — neinclus pe albumul Ispita. Lansată în format maxi single, înregistrarea a beneficiat de un videoclip, lucru ce a ajutat la creșterea popularității sale.^[3] Compoziția a ocupat locul zece în ierarhia națională din România, devenind cea de-a treia reușită de top 10 a solistei în clasament.^[46] În aceeași perioadă, artista a cântat în deschiderea evenimentului în care a fost lansat albumul de debut al formației Heaven și a lansat DVD-ul Anna Lesko Video Collection, material ce conține toate videoclipurile filmate de artistă până în acel moment.^[47][48] Înregistrarea „24” i-a adus artistei și o a doua nominalizare la premiile MTV Romanian Music Awards, în 2007, la categoria „Cea mai bună interpretă solo”,^[49] însă trofeul a fost adjudecat de Andreea Bănică.^[50] De asemenea, la finele anului 2006 Lesko a început o colaborare de scurtă durată cu emisiunea de Divertis,^[51] artista interpretând un rol secundar în serialul spectacolului.^[52] Solista a apărut în trei episoade, pentru care a filmat timp de trei zile, declarându-se mulțumită de experiența trăită.^[53]

2007 — prezent: Perioada de tranziție și «Jocul seducției»[modificare | modificare sursă]

În prima jumătate a anului 2007 Lesko a semnat un contract cu casa de discuri Cat Music, sub egida căreia urmau să fie lansate viitoarele sale produse discografice.^[54] La scurt timp a început promovarea cântecului „1001 Dorințe”, pe care l-a interpretat și la gala premiilor MTV Romanian Music Awards, acesta fiind primul său single lansat de această companie sub noul angajament.^[54] Piesa a debutat în Romanian Top 100 în scurt timp, devenind cel de-al cincilea șlagăr de top 40 al artistei în acest clasament.^[55] Videoclipul a fost realizat într-un interval de trei luni și regizat de Bogdan Toader.^[56][57] Un an mai târziu, în 2008, prezentă la emisiunea Răi da' Buni, moderată de Mihai Morar, solista și-a promovat o serie de proiecte adiacente carierei artistice și a interpretat următorul său single, „Ignoranța”, care nu a beneficiat de un videoclip și nu a obținut poziționări remarcabile în clasamentele de specialitate din România.^[58] Cântecul a fost realizat în colaborare cu frecventul colaborator al lui Lesko, Laurențiu Duță, dar și în compania lui Gabriel Huiban.^[59] În aceeași perioadă, au apărut informații conform cărora solista se afla în studioul de înregistrări pentru a lansa un nou album, colaborând cu producătorii Keo, Laurențiu Duță și Gabriel Huiban.^[10]

Ulterior, a început promovarea compoziției „Balalaika” — scrisă de artistă în colaborare cu Claudiu Cota și produsă de Angelika Vasilicov și Dan Griober, cel din urmă ocupându-se și de orchestrație — care a fost lansată ca primul extras pe single al viitorului album.^[12][59] Scurtmetrajul — regizat de același Bogdan Toader — se desfășoară într-o bază militară sovietică ascunsă într-o peșteră sub un oraș bombardat, un scenariu diferit de cele abordate anterior de artiștii din România.^[60] În prima parte a anului 2010, Lesko a pornit într-un turneu de promovare, în compania formației Distinto și a solistei Annes, care are drept scop lupta împotriva drogurilor.^[61] La scurt timp, în februarie 2010, a fost lansat și cel de-al cincilea material discografic de studio al interpretei, intitulat Jocul seducției.^[62] Discul conține toate cele trei extrase pe single lansate în avans — „1001 Dorințe”, „Ignoranța” și „Balalaika” — alături de alte înregistrări noi.^[62] Pe album se găsește și o colaborare cu Distinto, remixul compoziției „Russian Love (Katyusha, Ochichiorne, Kalinka)”,^[62] ce constituie o compoziție culeasă din folclorul tradițional rusesc.^[59] Pentru a crește popularitatea discului, cântăreața a început promovarea piesei „In My Bedroom”, compusă de Connect-R și Chris Mayer.^[63] Înregistrarea marchează o schimbare a stilului, Lesko migrând spre zona muzicii dance-house, fiind și prima piesă a solistei în limba engleză ce beneficiază de promovare.^[64] Percepția asupra colaborării a fost diferită,^[64][65] însă cântecul a readus-o pe artistă în clasamentele de specialitate din România.^[66][67] Albumul de provenință, Jocul seducției, reprezintă o combinație între o serie de stiluri muzicale,^[68] incluzând compoziții interpretate în limbile română, rusă și engleză.^[59] Videoclipul șlagărului „In My Bedroom” a fost regizat de Iulian Moga și filmat în clubul bucureștean Bamboo, scurtmetrajul fiind unul dintre cele mai anticipate ale verii anului 2010.^[29] În 2011, lansează un nou single, intitulat “Get it”. Piesa a fost compusă de “vinovații” hitului “Anycika Maya”, Gabriel Huiban și Laurențiu Duță.

ACTIVITATEA CA ARTIST PLASTIC[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Pe lângă succesul înregistrat în cariera muzicală, Lesko și-a dedicat o parte din timp și picturii, artă de care aceasta este pasionată.^[3] Solista a fost consiliată în acest domeniu de personalități notabile, printre care Sabin Bălașa și Mircea Novac.^[2] Cea mai puternică încurajare de a continua pe acest drum a venit din partea pictorul Sabin Bălașa, care în urma vizionării unui grup de lucrări semnate de Lesko, a informat-o pe aceasta că este impresionat, declarându-i: „rusoaico, pentru mine ești o revelație”.^[69] Primul tablou pictat de artistă a fost vândut contra unei sume de 3.000 de dolari.^[69] De asemenea, o parte dintre operele interpretei sunt expuse într-o galerie a Muzeului Național de Artă al României.^[12]

Lesko a postat pe website-ul său și o declarație referitoare la pasiunea sa, afirmând: „Am luat lecții de pictură de la Sabin Bălașa și Mircea Novac. Picturile mele reprezintă extremele stărilor sufletești prin care trec: fericirea și tristețea. Dacă ai multă ambiție, voință, muncești mult pe cont propriu și îți urmazi instinctele satisfacția va fi foarte mare. Mult mai mare decât dacă ar veni cineva cu o temă arhistudiată. Nu cred în critica de specialitate. Pictura ocupă un loc foarte important în viața mea încât nimeni nu m-ar putea despărții de șevalet și culori”.^[70] De asemenea, fostul său mentor, Sabin Bălașa a calificat-o pe Anna Lesko drept „una dintre cele mai talentate ființe” pe care le-a întâlnit, fiind „o mare plăcere să-i dau câteva lecții”.^[11][71][72]

IMAGINEA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Lesko este cunoscută pentru articolele vestimentare abordate în interpretările sale live,^[73] acestea îmbinând o serie de elemente din portul popular rusesc.^[74] Îmbrăcămintea afișată de ea și de dansatoarele care o însoțesc pe scenă și în emisiunile de televiziune este realizată de artistă însăși, fiind ajutată de designeri profesioniști Andreea și Matei Corvin.^[73] Lucrările astfel produse sunt finalizate în atelierul celor doi.^[73] În timpul unui interviu din mai 2007, solista a declarat faptul că privește vestimentația din punct de vedere artistic și plastic, percepția sa asupra combinației de culorilor și materiale corespunzând unui tablou.^[75] De asemenea, interpreta a afirmat faptul că trecerea timpului i-a influențat stilul vestimentar, dar „nu simte nevoia să se inspire din stilul vreunei vedete internaționale”, fiind mulțumită de „aspectul” său.^[76]

În anul 2008, Lesko a participat la o ședință foto, găzduită de revista FHM România, pentru realizarea unui calendar.^[77] Pentru acest proiect au fost cooptate alte interprete din România, printre care Elena Gheorghe sau Oana Nistor (solista grupului muzical Activ).^[77] De asemenea, în anul 2010 solista a fost desemnată de revista Story „cea mai frumoasă vedetă din România”.^[78] De-a lungul carierei sale artistice cântăreața a apărut pe coperțile unor reviste precum Bolero,^[79] FHM România,^[80] Ideal Mariaj,^[81] Story sau The One.^[82][83] De asemenea, doar în anul 2004, solista a avut peste douăzeci de apariții pe coperțile publicațiilor din România.^[84]

De asemenea, Lesko a fost criticată de presa din România pentru faptul că nu obișnuiește să susțină recitaluri live, fiind totodată blamată de moderatorul de televiziune Cătălin Măruță, care (conform 9am.ro) a făcut o serie de aluzii la adresa solistei în mod constant în cadrul emisiunilor sale.^[85] Solista a răspuns acuzațiilor aduse, declarând următoarele: „nu am apărut peste noapte. Am câțiva ani de muncă în spate. Mai bine de un an, am cântat cu Direcția 5, 100% live, iar acum sunt invitată să fac tot felul de demonstrații, să arăt că într-adevăr am voce, dar eu nu simt nevoia să mă justific în fața nimănui. Din punct de vedere artistic, sunt foarte bine, chiar dacă mereu se găsește cineva să comenteze prestația mea artistică”.^[3] Lesko a ținut să respingă și afirmațiile conform cărora un solist poate fi complet prelucrat în studioul de înregistrări, mărturisind că „nu e adevărat că din butoane faci orice într-un studio. Asta este o legendă!”.^[3] Într-un interviu acordat publicației Evenimentul Zilei interpreta a declarat faptul că „în ceea ce privește cântatul live, și eu, și mulți alți artiști cântăm live de câte ori instalațiile de sunet sau chiar reglajele nu ne batjocoresc”.^[56]

PROIECTE ADIȚIONALE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

1001 România

În anul 2007, Lesko s-a implicat în campania 1001 România, ce își propunea să ofere ajutor persoanelor cu posibilități materiale reduse.^[13] Prezentă la emisiunea Divertis Mall, difuzată pe postul de televiziune Antena 1, pentru a realiza premiera videoclipului pentru piesa „1001 Dorințe”, cântăreața a ținut să menționeze faptul că similaritățile dintre titulatura campaniei și denumirea compoziție sunt o pură coincidență, șlagărul său nefiind realizat exclusiv pentru acest proiect.^[86] În urma unei tombole, solista a extras primul câștigător, o tânără din Republica Moldova ce dorea să își încheie studiile postliceale.^[87][88][89] Multiple surse citează faptul că interpreta s-a oferit să îi plătească acesteia taxele de studiu până la absolvirea Facultății de Economie a Serviciilor și Comerțului din cadrul Universității „Ștefan cel Mare”.^[87][88][89] La câteva luni după acest eveniment, câștigătoarea campaniei a acuzat-o pe artistă de faptul că nu și-a ținut promisiunea și singurul lucru pe care și l-a dorit a fost să își îmbunătățească imaginea.^[90] În urma acestor declarații, cântăreața a susținut faptul că întreaga acțiune este una menită să îi pericliteze imaginea publică.^[90] De asemenea, multiple surse susțin că Lesko a fost dispusă să apeleze la fondurile proprii pentru a-i ajuta pe câștigători.^[90] Ulterior, atât Music Management, cât și artista au afirmat faptul că SC 1001 Net Romania, compania care se ocupa de câștigători, nu și-a respectat anumite clauze incluse în contract, urmând să o acționeze în justiție.^[90]

Reclame și apariții promoționale

Tot în anul 2007, artista a fost distribuită într-o reclamă de promovare a brandului Dacia.^[91] În timpul scurtmetrajului s-a făcut uz și de una dintre înregistrările interpretei, aceasta fiind șlagărul „Anicyka Maya”. La scurt timp după debutul reclamei pe posturile de televiziune, compania a filmat alte cinci spoturi publicitare, fiecare beneficiind de prezența unei alte soliste de muzică ușoară din România, respectiv, Anca Badiu, Andreea Bălan, Andreea Bănică, Delia Matache și Miki.^[91]

În 2010, Lesko a fost prezentată și în cadrul unei reclame pentru compania de telecomunicații Vodafone, în care a fost afișată în compania jucătorului de basket Gheorghe „Ghiță” Mureșan.^[92] Aceasta a fost una dintre cele două materiale promoționale lansate concomitent, cel de-al doilea prezentându-l pe același Mureșan și pe interpretul Dan Bălan.^[92]

VIAȚA PERSONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Prima relație a solistei a fost cea cu omul de afaceri Irinel Columbeanu, alături de care a conviețuit timp de opt ani.^[93] Cei doi s-au cunoscut în anul 1996, în urma unei vizite efectuate de Lesko în România alături de un ansamblu de dansuri.^[93] Aceștia au pășit pe drumuri separate în anul 2004.^[93] Referitor la relația pe care a avut-o, artista a declarat următoarele: „Lângă Irinel, am fost foarte fericită. L-am iubit, iar asta a făcut să dureze relația noastră mai bine de opt ani; plus că am fost alături de el în niște momente foarte grele. Relația cu el m-a făcut să completez multe lucruri la personalitatea mea, eu fiind în plin proces de maturizare”.^[3] Conform presei din România, Lesko a mai avut relații amoroase cu Marian Ionescu, liderul grupului muzical Direcția 5,^[94] Liviu Moreanu,^[95] Codin Maticiuc sau Elan Schwartzenberg.^[96][97] De asemenea, referitor la prezența constantă a vieții sale personale în publicațiile românești Lesko a declarat următoarele: „Chiar dacă presa mă cuplează toată ziua bună ziua cu câte cineva, pentru că e suficient să stau de vorbă cinci minute cu un personaj masculin ca să se iște bârfe, de fapt, au fost extrem de puțini bărbați pe care i-am lăsat să exploreze terenul”.^[3]

A fost măritată 8 ani cu cîntărețul DJ Vinnie, în urma relației rezultând un fiu. A divorțat în 2020. ^[98] [99]

DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Articol principal: Discografia Annei Lesko.

Albume Flăcări (2002) Inseparabili (2003) Pentru tine (2004) Ispita (2006) Jocul seducției (2010)

Albume video Anna Lesko Video Collection (2006) Maxi single „24” (2006)

PREMII ȘI NOMINALIZĂRI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

An	Eveniment	Categorie	Lucrare	Rezultat	Note
2006	MTV Romanian Music Awards 2006	Cea mai bună piesă	„Anicyka Maya”	Nominalizare	[37]
2007	MTV Romanian Music Awards 2007	„Cea mai bună interpretă”	„24”	Nominalizare	[49]

Anna Lesko 🇺🇦 ❎ GIM 🇷🇴 - Guleala (Official Video)

MUZICĂ PENTRU SUFLET:

1. 

Most Famous Beautiful Relaxing Classical Piano Music - Greatest Hits Romantic Love Songs Ever

SFATURI UTILE

Dieta Ketogenică

Vrei sa slabesti, dar te-ai saturat de tot soiul de sfaturi care la tine nu tin? Oricat de mult ai incerca, nu poti slabi nici macar un gram si atunci devine frustrant.

Citește și încearcă să aplici următoarele:

MIC DEJUN

Recomandat:

	oua fierte, ochiuri sau omleta in diferite combinatii cu diverse tipuri de nuci si branza, eventual si cu legume,
	branza telemea - de preferat maturata, cascaval, iaurt simplu, smantana, unt 80-82%,
	salam crud uscat - cu limitele de mai sus,
	una - doua felii de paine integrala (de preferat facuta in casa, din grau intreg din comert, dar in cantitatea asta nu e o mare problema indiferent de tip),
	legume (castravete, rosie, ardei - cele mai usor de folosit),
	toate tipurile de nuci si seminte existente pe planeta asta
	fructe cu continut redus de zaharuri (kiwi, grepfruit, portocala, mar, fructe de padure, ananas crud);
	cateva felii de carne fiarta / la cuptor / prajita (eventual sub forma de sendvis - eu prefer pentru usurinta in utilizare branza / cascavalul cu mentiunea ca imi place sa fie de obicei mai groase ca felia de paine)

Exclus:

	NU “CEREALE CU LAPTE” care inseamna de fapt “cereale procesate, nu integrale, cu minim 25% zahar vandute la pret de carne - 35 ron pe kg”
	NU IAURTURI CU FRUCTE din comert - sunt la fel de proaste, daca nu chiar mai proaste - cu un continut de zahar incredibil de mare, similar cu al inghetatei. Daca vrei iaurt cu fructe, iti pui singur fructe de padure in iaurt integral si este o combinatie decenta.
	MEZELURILE TREBUIE EVITATE, desi uneori pot fi o solutie acceptabila - la limita avariei, dar de 1-2 ori pe luna, si atunci sa fie vorba de ceva salam crud-uscat de buna calitate si de preferat sa consumi pe langa el si alimente care sa contina vitamina C - nitratul de sodiu din mezeluri nu se mai transforma in nitriti si nitrozamine cancerigene.
	CREMVUSTII pentru copii sunt o mare MIZERIE. La pret de carne ti se vinde o bataie de joc nutritionala, din carne de pe oase si resturi de oase (carne dezosata mecanic), gelatina, E-uri, proteina vegetala.
	BRANZA TOPITA NU ESTE BUNA. Vei gasi multe E-uri pe eticheta - mult prea

IDEI PENTRU MICUL DEJUN

Sandvisuri gustoase cu branza telemea, felii de castraveti pe deasupra, decorate cu rosii si alune.

De dimineata - cateva feliute de kiwi, branza, cascaval, caju, cateva migdale si alune de padure, 3 patratele de ciocolata neagra 80%, o cafea Dark Sumatra (asta e pasiunea mea vinovata). Nu cred ca exista om caruia sa nu-i placa asa ceva. Nu se poate compara cu un bol de cereale cu lapte.

Dimineata asta. Mancatul asta nu e asa de simplu cum crede lumea - e mult mai simplu. Cascaval, caju, alune de padure, migdale. Perfecte pentru keto. Proteine de buna calitate, grasimi suficiente - gust, satietate, acizi grasi esentiali, carbo putini, fibre, antioxidanti, fitonutrienti.

Din seria LIKE A BOSS. Omleta din 3 oua de tara, cascaval, caju, nuci, putin patrunjel. Cateva rosii cherry pentru "decor". Proteine de foarte buna calitate, grasimi suficiente pentru keto - satietate, gust, acizi grasi buni, fibre, fitonutrienti, antioxidanti, minim de carbo. A fost delicios.

De azi dimineata: doua felii subtiri de paine, unt 82%, branza, pate de ficat de gasca, migdale, nuci. Branza e mai groasa decat painea. Combinatia de pate si migdale a fost excelenta, mai buna decat mi-as fi imaginat. Proteine bune, grasimi de calitate, fibre, vitamine, minerale. Pateul intra la categoria mezeluri si nu este recomandat, dar merge asa odata pe luna, ca tot a fost cu Pastele si cu cozonacul (deci oricum au fost cateva zile de trisat).

2 felii de paine, unt 82 %, telemea maturata de vaca, niste nuci si migdale, cateva feliute de castravete si ridiche. Super fast food: dureaza 3 minute sa le aranjezi - proteine de calitate, grasimi destule, putini carbo, satietate si gust, fibre, antioxidanti, minerale, vitamine.

IDEI PENTRU PRANZ SI CINA

Piept de pui, putina mazare, caju, nuci - maruntite, unt 82% - proteine de buna calitate, putini carbs, destule grasimi pentru keto, fibre, antioxidanti, fitonutrienti, vitamine, minerale. Mazarea poate fi una din sursele acceptabile de carbo pe keto - low carb, mai ales daca faci si efort (are cam 9% zaharuri, 100-150 de grame nu vor omori pe nimeni). Si fasolea verde este o sursa, dar mie nu-mi place deloc :).

Un pranz pe cinste. Poza nu mi-a iesit prea bine, dar a fost foarte bun. Ficat de pui prajit in ulei, cu apa si usturoi, legume la cuptor gratinate cu unt 82%, cascaval, smantana si ou. Proteine de mare calitate, grasimi suficiente, fibre, fitonutrienti, vitamine, minerale. Ketogenic. Delicios. Satios. Unde mai pui ca nu ingrasa, ci slabeste, contrar a ceea ce ati mai auzit pe la TV de la tot felul de nutritionisti.

Cea mai buna leguma e porcul. Muschiuletul de porc facut in unt. Cu nuci si caju. Cum altfel decat Like a Boss :)

Din farfurie direct pe Facebook. Muschiulet de porc, migdale, avocado, sfecla rosie. Proteine, grasimi bune, foarte putini carbo, fibre, fitonutrienti, vitamine.

In seara asta am mancat ceva super: 3 oua, mozzarella, nuci, caju, marar si patrunjel, putina sare - batute bine si aruncate cateva minute in tigaie unde pusesem niste unt. Si inca vreo cateva minute niste muschiulet de porc facut tot in unt. Am prajit si o felie de paine si am pus pe ea unt si deasupra untului muschiuletul.

Sper sa nu uit nimic - cascaval cu somon pe deasupra, masline verzi cu migdale, alune de padure, migdale, caju, 2 patratele mici de ciocolata neagra, un kiwi mic, o cafea neagra. Am bifat la toate capitolele: proteine de mare calitate nutritionala, grasimi in cantitate suficienta pentru keto - satietate, gust, acizi grasi benefici, putini carbo, antioxidanti, fibre, fitonutrienti, vitamine, minerale . Combinatia asta merge la orice ora.

IDEI DE CEVA DULCE

Placinta de la bunica. Merita sa trisezi cu o bucatica din asta (chiar daca n-am sarit de 50 grame carbs :). A pus foarte putin zahar, putina faina, dar mai multa branzica. A fost delicioasa.

Cel mai bun cozonac este ala facut de bunica. Cele din comert sunt sinistrosenii cu nume de cozonac doar pe hartie, in rest o paine dulce afanata cu putin continut, si ala de o calitate indoielnica. De ce este cel mai bun? Pentru ca a pus 10 oua (de tara) la kg de faina, pentru ca a pus unt 82 % (6 pachete), pentru ca a pus jumatate de kilogram de cacao din aia cu multa grasime (22%), pentru ca a pus multa nuca (1,5 kg) si pentru ca este muncit.

Azi am avut pofta de ceva dulce. Am facut mascarpone cu fructe de padure: 3-4 linguri de mascarpone si 3-4 linguri de fructe de padure puse intr-o ceasca si amestecate bine. Mie mi-a placut. In total 5-10 grame de zaharuri. Fructele de padure sunt avantajoase intrucat au un raport foarte bun de nutrienti (fitonutrienti, antioxidanti, minerale, vitamine) raportat la dimensiunea lor si la cantitatea de zaharuri. Sunt considerate superfructe.

Pentru cei care nu pot rezista fara ceva dulce exista o solutie delicioasa: ciocolata neagra. Eu am combinat un mar mic, un kiwi feliat, o mana de migdale si una de alune de padure cu 3 patratele de ciocolata 85% cacao. Proteine de calitate, grasimi bune - inclusiv faimoasele omega 3, fibre, minerale, vitamina C, antioxidanti si doar vreo 15 grame de zaharuri (acceptabil chiar si pe keto).

Dupa o saptamana de dieta ketogenica, azi am facut o mica incarcare vinovata cu carbohidrati. Cheesecake facut in casa. O tava intreaga. Totusi, are o cantitate minima de carbohidrati si numai chestii bune: zahar brun bio, oua de tara bio, branza de vaci bio, unt bio, ce sa mai... chiar si biscuitii au fost bio, fara grasimi hidrogenate. Contine si alune de padure (non bio ca dadeam faliment).

Cosmarul unui nutritionist conventional mai putin informat – o simfonie de nuci, migdale, caju, seminte si de pofta putina ciocolata neagra 85% cacao si 3 caise uscate. Unde mai pui ca nici nu ingrasa (pe keto). Am lins acum cateva secunde ultimele seminte. Delicios. GÂNDURI PESTE TIMP  Câteva citate celebre: